8/18/2019 Vasile Gordon 262-279

1/9

3. PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA GENURILOR

PROPOVADUIRII

 Bene docet qui bene distinguit! Învata bine cel ce distinge bine! Plecând de la acestdicton programatic, amintim ca una dintre marile si frecventele greseli omileticeeste a purcede la rostirea unei predici fara a sti în prealabil ce gen vei aborda. Asase face ca nu de putine ori auzim aprecierea urmatoare: utare... a rostit astazi opredica de toata trebuinta...", adica o îngramadire de cuvinte însirate la întâmplare,dupa inspiratia" de moment, care în loc sa zideasca produce confuzii, lasa un Preotlector dr. #asile $%&'%( gust amar, ba c)iar revolta pentru ascultatori, care, pebuna dreptate, regreta ca si*au irosit timpul asistând la o peroratie atât de c)inuita.+ata de ce, cunoasterea specicitatii, competentelor si limitelor ecarui gen omiletic

 în parte este una din regulile elementare ale slu-irii învatatoresti. peram cautilitatea demersului nostru va sporita si prin semnalarea anumitor reperebibliograce, care va permite aprofundarea acelor probleme care tin mai ales destrategia" utilizarii variate a genurilor propovaduirii. 'e aceea includem intentionatla notele de subsol un numar însemnat de trimiteri, unele c)iar în limbi straine,pentru încura-area unei resti desc)ideri pe care trebuie s*o avem fata dee/perientele si reusitele omiletice ale celorlalte confesiuni, fapt care nu numai ca nuconduce la umbrirea specicului ortodo/, dar poate îmbogati posibilitatile deorientare teoretica si aplicare practica. 'in e/perienta didactica aplicativaconstatam ca elevii si studentii programati pentru alcatuirea unei predici, care stiu

 înainte de a purcede la lucru ce gen omiletic vor utiliza, reusesc de cele mai multeori sa se ac)ite onorabil de aceasta datorie. 'impotriva, cei care nu tin seama de

aceasta obligativitate a încadrarii, risca sa compuna o predicuta buna la toatatrebuinta, de fapt buna de nimic. 0rebuie sa recunoastem, însa, ca o predica nu se

 încadreaza strict si restrictiv 1223, în limitele unui anumit gen. aci granitele" se întrepatrund de multe ori. Bunaoara, o predica tematica va avea câteodata pasa-e în care se face e/egeza unui te/t scripturistic, trecându*se astfel granita în genulomiliei e/egetice. 'ar, dupa parcurgerea acelui pasa-, vorbitorul va reveni în matcapredicii tematice. Propriu*zis, ecare predica trebuie sa se încadreze în ansamblu

 într*un gen precis, din care c)iar daca trece granita", nu va iesi decât pentru scurtemomente, pentru scopuri bine determinate. Autorii manualelor si cursurilor deomiletica nu fac o prezentare identica a genurilor, între ei e/istând diferente de

pareri asupra unora dintre ele. 'e aceea facem si noi dintru început precizarea caaceasta privire de ansamblu nu are un caracter e/)austiv si nici e/clusivist. 0otusi,comparând anumite surse bibliograce cu realitatea liturgica din Biserica noastra,recunoastem urmatoarele genuri distincte a4ate în uz: omilia, predica propriu*zisa5numita si sintetica6, panegiricul, pareneza si conferinta religioasa. %milia 5o7miliva8 cuvântare9 o7milev 8 a cuvânta9 o;milo< 8 multime, adunare6, are la rândul eidoua moduri de aplicare, omilia e/egetica, numita si omilie mica" si omiliatematica, numita si omilie Preot lector dr. #asile $%&'%( mare", sau sintetica"

8/18/2019 Vasile Gordon 262-279

2/9

5suntivq)mi 8 a pune la un loc, a alcatui, a concentra6. %milia mica, sau e/egetica,are drept obiectiv e/plicarea pericopelor biblice verset cu verset, facând propriu*zise/egeza te/telor, al ecarui verset, iar la nevoie c)iar al ecarui cuvânt în parte.'in acest motiv, acest gen de omilie se mai numeste si omilie analitica 5a-naluv 8a dezlega, a desface, a analiza6. În traditia ortodo/a, aceasta forma de predica a

fost cea mai uzitata, începând cu omiliile binecunoscute din perioada patristica sicontinuând cu e/plicatiile evang)eliilor din azaniile de mai târziu. Avanta-ul omilieie/egetice rezida în faptul ca e/plica te/tele biblice pe întelesul poporului, ferindu*l

 în acelasi timp si pe predicator de a se pierde în consideratii personale riscante.Acest gen de predica este, asadar, nu numai deosebit de ecient, ci e/trem deactual. % observatie se impune, însa. Parintele profesor $rigore ristescu atrageatentia, într*un studiu documentat, caracteristic rigurozitatii stiintice a P. . ale,ca termenul de omilie mica este impropriu, el trebuind a înlocuit cu termenulomilie e/egetica, întrucât primul ar sugera o presupusa importanta minora a actuluiomiletic, pe când al doilea e/prima lucrarea reala care se face: e/egeza te/tului .%milia mare 5tematica sau sintetica6, trateaza o singura tema, aleasa din pericopazilei, de obicei a ntei =vang)elii, dar uneori si din Apostolul rânduit în aceeasi zi.>iind vorba deci de omilie, nu se va face o predica tematica propriu*zisa, ci tot oanaliza, e/egeza, a unui fragment anumit, coroborat însa cu ideile consideratesecundare fata de versetul sau cuvântul principal. i în legatura cu acest termen, serecomanda folosirea e/presiei omilie tematica, în loc de omilie mare . În afara deomilia e/egetica si cea tematica, amintim un alt gen de omilie, numita cate)etica,care, dupa cum sugereaza denumirea, îsi propune tratarea unui adevar dogmatic,precis formulat în imbolul de credinta si cuprins în pericopa apostolica sauevang)elica e/plicata. Întrucât e/ista riscul iminent de a se face confuzie între acestultim gen de omilie si cate)eza, recomandam * pentru simplicare si ecienta * sa

se apeleze în mod clar si distinct, e la omilia clasica, e/egetica sau tematica, e lacate)eza propriu*zisa, pentru a nu se crea dileme în rândurile ascultatorilor. =vident,la Amvon, se vor desfasura si celelalte genuri omiletice, dupa caz, predica propriu*zisa 5sintetica6, panegiricul etc., despre care vom vorbi în cele ce urmeaza, iar cândsituatia o impune c)iar pareneza 5aici cea simpla6, care poate înlocui uneori cusucces Preot lector dr. #asile $%&'%( celelalte genuri omiletice, precum vomvedea. Predica propriu*zisa 5sintetica6, este genul de predica ce are specic unitateamateriei, tratând doar o singura învatatura si sistematizarea în prezentarea acestor

 învataturi singulare. lasicarea predicilor sintetice se face dupa continut: biblice,dogmatice, morale, liturgice, apologetice 5misionare6, si istorice. Predicile biblice,

precum le arata denumirea, au în obiectiv învataturi din fânta criptura, care pot prezentate ciclic, într*un interval de timp bine determinat 5spre e/emplu, în Postul?are6, pentru a facilita ascultatorilor familiarizarea cu te/tele scripturistice si a ledezvolta gustul pentru lectura biblica particulara. Predicile dogmatice, îsi propun catema tratarea unui adevar dogmatic, care va înfatisat conform învataturii Bisericiidrept*maritoare, potrivit cripturii si ntilor Parinti. copul principal al acestorpredici este de a*i a-uta pe credinciosi sa cunoasca doctrina ortodo/a. Predicilemorale, au în vedere in4uentarea vointei ascultatorilor pentru practicarea virtutilor

8/18/2019 Vasile Gordon 262-279

3/9

crestine. Prin îndemnurile practice pe care le contin, aceste predici se aseamana celmai mult cu parenezele. 'upa cum se va vedea la momentul respectiv, parenezele,

 în marea lor ma-oritate contin sfaturi morale, ceea ce a dus uneori la confuzii întreaceste doua genuri omiletice. 'e pilda ?e@ers e/ion , la termenul ParCnese daurmatoarea e/plicatie: scriere cu continut moral 5c)riften mit moralisc)en +n)alt6.

 0rebuie sa precizam ca este o e/plicatie e/trem de sumara, de dictionar", care nuacopera decât partial notiunea, asa cum vom demonstra c)iar în capitolul urmatoral lucrarii noastre. onfuzia apare pentru cei neavizati, datorita elementuluimoralizator comun ambelor genuri. 'ictionarul de neologisme tiparit sub egida=diturii Academiei, spune de e/emplu ca pareneza 5s. f., rar6, este un discurs carepreamareste virtutea", limitându*se la unul din obiectivele ei si ignorându*le pecelelalte. Predicile liturgice, vizeaza e/plicarea serviciului divin public al Bisericii%rtodo/e, în special cu privire la locurile, timpurile si lucrarile liturgice. Acest gen depredica are implicatii în toate celelalte genuri, pentru ca în Biserica %rtodo/a ecarepredica, indiferent de felul ei, se rosteste în cadrul unei slu-be, asadar într*oambianta liturgica. Predica însasi, prin structura si implicatiile cultice, este un actliturgic: Predica Preot lector dr. #asile $%&'%( ortodo/a este o piesa liturgica farade care cultul nu*si poate atinge deplin scopul. 'in acest motiv, predicii ortodo/e ise poate atribui, în general, denumirea de predica liturgica. A predica liturgic"

 înseamna, deci, a propovadui cuvântul lui 'umnezeu în ambianta liturgica a cultuluiortodo/" . a si în cazul anterior, e/ista, însa, pericolul unor confuzii. u toate caorice predica are, la modul general, un caracter liturgic, nu toate sunt liturgice, însensul omiletic strict, special, al termenului. unt liturgice propriu*zise, cele care seocupa în mod e/pres de o tema liturgica, care*si propun e/plicarea actelor liturgice,e/plicatii de care s*a simtit nevoia înca din timpul dezvoltarii si denitivariiprocesului de formare a cultului divin. Predicile apologetice 5misionare6, au în

vedere doua scopuri: 1. a combata atacurile la adresa credintei, de orice fel9 D. adesfasoare o actiune preventiva, pentru ca aceste atacuri sa e contracarate dinfasa. e spune apologetice 5a-pologiva 8 aparare, -usticare9 a-pologevomai 8 a seapara, a pleda pentru sine 6, pentru caracterul lor defensiv, si misionare, pentru catin de relatiile cu religiile si fenomenele eterodo/e. Predica apologetica va avea uncaracter armativ, defensiv, dar si misionar, în sens erigmatic 5Epropagandistic",cum spune parintele (. Balca6. >ara a intra în detalii ne dam seama cât sunt denecesare astfel de predici, în aceste vremuri când Biserica noastra se confrunta cufel de fel de misionari" veniti de pe unde nu te astepti, considerând patria noastrao terra missionis, un teren neevang)elizat", plin de rataciti", care c)ipurile trebuie

adusi la 'omnul". >rati predicatori" tot mai numerosi 5si mai dubiosi6, împart cartisi carticele, gratuit, tin discursuri în parcurile publice, suna pe la usile crestinilornostri, semanând nu cuvântul 'omnului, cum pretind, ci îndoiala, vra-ba, otrava însu4etele lor, mai ales celor înca nedeprinsi cu traditiile noastre snte. 'e aceea, înprogramul omiletic al preotilor nostri trebuie incluse predicile apologetice, cumasura, bine alcatuite si, mai ales, cu informatia necesara la zi. Predicile istorice, serefera, concret, la momentele importante din viata Bisericii, cuprinse atât în istoriauniversala, cât si în cea nationala. Pot tinute cu mult succes, e sub forma unui

8/18/2019 Vasile Gordon 262-279

4/9

ciclu plasat într*o oarecare perioada a anului bisericesc, pentru a se putea realiza ocontinuitate între evenimentele prezentate, e la anumite sarbatori cu implicatiiistorice 5'uminica %rtodo/iei, 'uminica #++ dupa Pasti * pomenirea f. Parinti de lainodul + ecumenic etc.6. e impune urmatoarea observatie: aceste Preot lector dr.#asile $%&'%( predici nu vor avea doar un continut pur istoric, spre a nu

transformate în lectii formale de istorie, ci vor avea doua parti: prima, teoretica, vacontine cu precadere datele istorice respective, iar a doua, morala, va avea uncaracter parenetic, aplicativ pentru viata credinciosilor. Panegiricul 5pavn, )7guvriunduli, spre e/emplu, întrebuinteaza termenul pareneza, în tratatulsau de omiletica, la cap. Peristati% lrugmaE 5predici ocazionale6. 'ictionarelelimbii latine includ si ele termenul paraenesis, eos 8 avertisment, prescriptie.imbile moderne de larga circulatie, engleza, franceza si germana, au pareneza înle/ic, dictionarele precizând originea clasica a cuvântului. Astfel, 0)e %/ford =nglis)

8/18/2019 Vasile Gordon 262-279

5/9

'ictionar@, prezinta substantivul paraenesis 8 e/ortatie, avertisment, consolatie9compozitie )ortativa si adverbul parenetic 8 legat de natura parenezei9 )ortativ . Înlimba franceza doar dictionarele mari includ termenul clasic pareneza, celelalte maimici mentionând doar sinonimele de care am amintit mai sus, alocutiune sie/ortatie. Pentru omiletica germana, ParCnese înseamna =rma)nung" 8 sfat,

 îndemn9 de asemenea, este inclusa în dictionar e/presia ParCnetisc)e c)riften 8c)riften mit moralisc)en +n)alt 5scriere cu continut moral6. imba rusa folosestead-ectivul parenetic, a 8 nrabucitel 5nrabuci 8 morala6, ceea ce ne aminteste de

 întelesul strict moral pe care îl dau unii parenezei. 'ar ca substantiv, apare doarec)ivalentul sinonimului alocutiune 8 cratcoe slovo 8 cuvântare scurta 5crat 8scurt6. Înainte de a da e/plicatiile cuvenite pentru termenii sinonimi moderni,trebuie sa precizam ca limbile clasice mai au doua cuvinte din aceeasi familie cupareneza: paregoreza si predica protreptica. ParegorezaE este preferat ca termen,de e/emplu, de parintele prof. (icolae Balca, în cursul de omiletica al P. . ale:Predica paregoretica are drept scop sa determine pe ascultatori sa ia o anumita)otarâre morala, vorbitorul utilizând o e/punere clara a anumitor idei si motive,pentru trezirea unor sentimente spontane". 0ermenul paregoreza deriva dinsubstantivul par)gorGa 5verbul par)gorF*6 8 adresare, e/ortatie, persuasiune,consolare. uvântul este compus din parH 5vezi mai sus6 si JgoreKsi 8 discurs,alocutiune, cuvântare, luare de cuvânt, e/punere, pledoarie. e observa radacinacomuna cu substantivul JgorH 8 adunare, piata publica si cu verbul Jgorz 8a tea4a într*o piata publica, a lua Preot lector dr. #asile $%&'%( parte la discutii într*opiata publica s.a. atina a preluat termenul paregoria în mod identic din punct devedere le/ical, dar cu un înteles usor diferit: paregoria, ae 8 usurare, alinare, sau,dupa cum e/plica dictionarul Luic)erat", soulagement dMun malade, în acelasisens, deci, de a produce o alinare cuiva vorbindu*i. =/presia predica protreptica" îsi

are originea în protrFp 8 a împinge, a provoca, a e/orta 5protrepti%- * ) * on 8 celcare poate stimula, e/orta6. Asadar, predica protreptica este cuvântarea prin carevorbitorul îndeamna, convinge, sfatuieste. Acelasi înteles cu pareneza siparegoreza. 0ermenii alocutiune si e/ortatie, cum spuneam mai sus, sunt de originelatina, cu înteles, daca nu în totalitate identic, foarte apropiat cu pareneza.=timologic, alocutiunea are la baza vb. alloquor 8 a vorbi, a consola, a e/orta5substantivul allocutio*onis având mai multe întelesuri, între care si cuvântare deconsolare9 iar alloquium 8 cuvânt de consolare, e/ortatie6 =/)ortatie, cuvânt pecare l*am întâlnit de câteva ori pâna acum, ca sinonim pentru toti ceilalti termeniprezentati mai sus, provine din e/)ortor, aris, atus sum 8 a încura-a9 5substantivul

e/)ortatio*onis 8 încura-are6 . >oarte apropiata de e/ortatie este persuasiunea,cuvânt ce se întâlneste destul de des, mai ales sub forma ad-ectivului persuasiv" 8convingator". >acând acum o recapitulare a termenilor prezentati, mentionamfaptul ca ei sunt considerati în le/icul limbii române ca neologisme, cu toate capareneza gureaza în limba-ul omiletic de mai bine de 122 de ani, desemnat ca gendistinct de predica în manualul de %miletica al Parintelui #. ?itrofanovici. *a recurs,

 însa, la încadrarea lor în corpul neologismelor, credem, datorita lierei franceze princare au intrat în vocabularul nostru. Într*adevar, daca pareneza apare ca termen

8/18/2019 Vasile Gordon 262-279

6/9

uzitat în limba-ul omiletic din sec. al N+N*lea 5sau c)iar mai devreme6, termeniialocutiune si e/ortatie sunt mai recenti. 'ictionarul de neologisme al limbii româneda urmatoarele e/plicatii: pareneza, subst. f. 5rar68 discurs care preamarestevirtutea9 parenetic, ad-.5rar6 8 care îndeamna la virtute, moralizator9 Alocutiunea: 1.discurs tinut ostasilor de un comandant militar, rege sau împarat9 D. cuvântare

ocazionala scurta. =/ortatie: 5liv.6 * cuvântare, discurs prin care se urmarestestârnirea unor sentimente, dezlantuirea unor actiuni etc.9 încura-are, îndemn,imbold, în4acarare . Preot lector dr. #asile $%&'%( În limba-ul omiletic românesc,foarte rar vom întâlni termenul e/ortatie. În sc)imb, întâlnim ceva mai desalocutiunea, când se fac anumite reporta-e sau cronici în presa, consemnându*sedespre o anumita personalitate ca a rostit o alocutiune". (e*am ocupat, însa, deetimologia acestor doi termeni, atât din ratiuni de claricare, cât si pentru faptul caei reprezinta corespondentul parenezei în limbile franceza si engleza. Bunaoara,arousse du NN*e siOcle, e/emplica pentru e/)ortation cu un citat din >lec)ier,dintr*o predica la înmormântare: ...a mort est pour nous une e/)ortation r bienvivre". +ar %/ford =nglis) 'ictionar@, numeste allocution interventiile publice alePapei, interventii care, potrivit clasicarii noastre, se înscriu în rândul parenezelor. Precum se vede, am acordat e/plicatiilor legate de pareneza un spatiu mai maredecât pentru celelalte genuri, nu pentru ca ar mai importanta ci pentru capresupune o atentie sporita. %milia, predica tematica si panegiricul sunt genuri asa*zis clasice", în sensul ca ascultatorii în fata carora se rostesc sunt în generaloameni care frecventeaza regulat biserica, ind în mare masura câstigati pentrumântuire. a slu-bele ocazionale, însa, la care se rostesc parenezele, participantii austatut de circumstanta: multi dintre ei frecventeaza foarte rar biserica, altii deloc.Pentru acestia rostirea omiletica trebuie foarte atent redactata si prezentata.onferintele religioase, sunt cuvântari bisericesti mai dezvoltate decât toate

celelalte, citite sau rostite în împre-urari speciale, în fata unui public cu o culturamai mare decât aceea a multimii credinciosilor obisnuiti. =le mai poarta numele deapologii moderne, ind numite asa pentru promovarea credintei ortodo/e, subdiferite teme, prin discursuri academice. =le nu pot tine niciodata, însa, loculpredicii, de aceea nu se pot rosti în biserica, ci în sali corespunzatoare scopuluipropus, si anume acela de a dezbate o anumita tema, e de ordin bisericesc intern,e de ordin e/tern, ecumenic. a noi acest gen omiletic a fost supus, în vremeadictaturii, unui regim de obedienta totala, în sensul ca orice cuvântare trebuia mai

 înainte de a sustinuta sa suporte cenzura 'epartamentului cultelor, în fapt oane/a a ecuritatii statului, de trista amintire. =ra necesara punerea în lucru a

 întreg*talentului omiletic, pentru ca temele, impuse în general tot de sus", sa nuplictiseasca auditoriul, plictisire care Preot lector dr. #asile $%&'%( rar putea evitata. 'upa evenimentele din 1QRQ, s*a creat sansa unor întruniri libere, cu temeliber*alese si cu vorbitori descatusati de teama vreunei opresiuni. *a ivit, însa, unalt pericol, anume al diluarii si bagatelizarii, în sensul ca s*au înfatisat saconferentieze" si persoane neavenite, creându*se inevitabil c)iar o in4atie deconferinte si conferentiari. Aceasta si din cauza ca forurile responsabile cuorganizarea lor si cu /area temelor 5ancelariile =par)iale, >acultatile de 0eologie,

8/18/2019 Vasile Gordon 262-279

7/9

eminariile etc.6, din dorinta de a evita orice gest diriguitor, au lasat o prea marelibertate în desfasurarea acestora, libertate receptata de unii drept libertina-ul de aspune orice si oricum. Între timp publicul a devenit tot mai avizat, prin sporireaposibilitatilor de informare, încât e/ista sansa îmbunatatirii situatiei în sensul uneidecantari resti, facându*se distinctie între valoare si non*valoare. onferintele

religioase sunt e/trem de binevenite, datorita oportunitatii de comunicare a unorprobleme într*un cadru larg si la un nivel academic, dar numai cu respectarea unorcriterii academice de selectare a temelor, în functie de problematica actuala, si,totodata, de selectare riguroasa a vorbitorilor de catre forurile îndreptatite s*o faca,pomenite de-a. curta privire asupra genurilor omiletice în catolicism siprotestantism. u cele tratate mai sus nu socotim ca am epuizat descriereagenurilor omiletice. Asa cum spuneam la începutul capitolului, manualele prezintadiferit numarul si c)iar denumirile formelor de cuvântare bisericeasca. 'e aceea ne*am limitat doar la enumerarea si descrierea celor pe care le socotim întrebuintatecel mai des. e cuvin, însa, câteva consideratii cu privire la genurile de predica dincelelalte doua mari confesiuni religioase, catolica si protestanta. Pentru confesiuneacatolica ne g)idam în demersul nostru dupa 0ratatul de predica a lui &. P. &ambaud,unul din cele mai complete din romano*catolicism. >acem mai întâi enumerarea, asacum o prezinta autorul sus mentionat, dupa care vom da e/plicatiile necesare celorcare difera de practica ortodo/a. u prioritate, în Biserica &omano*atolica seutilizeaza urmatoarele genuri omiletice: predica 5propriu*zisa69 predica decircumstanta si alocutiunile9 cuvântul pentru cununie9 panegiricul9 cuvântul laintrarea în mona)ism9 predica la înmormântare9 conferinta Preot lector dr. #asile$%&'%( religioasa9 omilia9 predica duminicala9 e/)ortatia de pietate9 dialogulcate)etic9 glosa. Alaturi de acestea, autorul consemneaza acele cuvântari care se

 încadreaza în asa*numita serie 5cicluri6 de predici: cursuri sistematice9 predici

pentru posturile raciunului si Pastilor9 predici misionare9 predici în cinstea ?aicii'omnului9 predici în serii: novene", octave", tridium*uri" 'upa cum am vazut,avem de*a face cu o împartire practica a cuvântarilor, pe categorii bine denite,unele dintre ele asemanându*se cu cele ortodo/e, în formulare si scop. âtevaprecizari se impun, însa, în legatura cu predica propriu*zisa 5Esermon"6, predicaduminicala 5EprSne"6 si glosa". 0ermenul sermon se aplica acelor cuvântari care îsipropun e/punerea metodica a unui adevar crestin, un subiect din dogmatica saumorala, orice discurs asupra unei solemnitati catolice, În afara de cazurile când seaduce lauda unui sfânt 5panegiric6E . 0ermenul prSne" include instructiunilefamiliare date de preot într*o paro)ie, în cursul liturg)iei, în duminici si sarbatori.

Acest gen de predica se distinge de sermon" ind mai liber în ceea ce privesteregulile retorice, si de omilie" pentru ca nu se leaga neaparat de un te/t biblic< .E$losa" este un foarte scurt e/pozeu 5T min.6, despre un adevar religios, sau odatorie morala. Acest gen de cuvântare se întrebuinteaza în special în timpulmisiunilor. 'upa cum se vede, aceasta categorisire este destul de complicata, dartrebuie apreciata preocuparea de a se folosi toate prile-urile pentru propovaduire.'in punctul de vedere al clasicarii ortodo/e, facute la începutul capitolului, celemai multe dintre genurile enumerate se încadreaza în genul parenetic. implicând,

8/18/2019 Vasile Gordon 262-279

8/9

8/18/2019 Vasile Gordon 262-279

9/9

conversiune8convertire 5evang)elizare6, adica de a îndupleca vointa ascultatoruluispre a lua decizia întoarcerii, convertirii, sale spre =vang)elie si aplicareapreceptelor ei în viata proprie. >lectere victoriae presupune, asadar, un actvolitional ferm, în vederea biruintei 5victoriae6, adica a mântuirii . În consecinta,acestor trei dimensiuni corespund acele genuri de predici care contin elemente

specice preponderente: în cadrul predicilor doctrinare vor intra prediciledogmatice, de e/emplu, în cadrul celor ediante anumite predici festive 5ca dee/emplu la raciun, Pasti, incizecime6, iar în sirul celor de convertire, predicilemisionare . Asa cum recunoaste si autorul pe care l*am evocat, cele trei elemente:doctrina, edicarea si apelul la convertire, trebuie sa e prezente în ecare actomiletic, nu doar ca trei parti distincte într*un program anumit. Atunci, însa, cândpredicatorul aplica regulile specice ale unui anumit gen, unul din cele treielemente va dominant. În loc de concluzii e/primam înca odata convingerea canumai atunci o predica va reusi sa*si împlineasca scopul 5luminarea mintii,

 încalzirea inimii si înduplecarea vointei spre fapte bune6 când vorbitorul o va încadra într*un gen precis, prestabilit, corespunzator slu-bei care se savârseste. =vident,reusita depinde în egala masura si de alti multi factori asupra carora nu ne*ampropus a zabovi acum, dar care se cunosc: dezvoltarea unei singure teme,adaptarea la ascultatori, utilizarea unui limba- potrivit etc. etc. 'upa cum încirculatia rutiera cei care intra în trac trebuie sa respecte niste reguli precisepentru a nu produce accidente si pentru a sosi la locul propus, la fel si în demersulomiletic: vorbitorii trebuie sa respecte regulile oratoriei, altfel îi accidenteaza" peascultatori, lovindu*i uneori mortal... =vident, nu mai a-ung nici la tinta propusa,mântuirea su4etelor. Asa se întâmpla, din nefericire, când unii crestini ai nostriloviti" de nerespectarea regulilor omiletice, refuza sa mai vina la biserica, bauneori o parasesc denitiv, plecând la secte. 'e aceea, socotim ca nici un efort nu

este prea mare pentru ca cei ce si*au asumat misiunea propovaduirii sa sedocumenteze riguros, stiind sa utilizeze cu de/teritate si discernamânt omilia,predica sintetica, panegiricul si Preot lector dr. #asile $%&'%( pareneza, potrivit cucerintele pastoral*liturgice din ecare loc si timp.