Valorile și principiile etice ale asistenței sociale

Teoreticienii sociali consideră de regulă că problemele etice apar, în special în sfera

asistenței sociale, atunci când asistentul social trebuie să ofere răspuns la următoarea întrebare:

Ce trebuie să fac eu, sau clientul, din punct de vedere moral, într-o situație particulară? Pornind

de la un astfel de reper considerăm că un posibil răspuns la această întrebare reclamă cu

necesitate atât un aspect normativ, care să accentueze asupra caracterului moral imperativ, cât și

sub aspect descriptiv, care să evidențieze faptul că deciziile ce se iau în practica asistenței sociale

dețin într-adevăr o fundamentare etică. Nu trebuie să absolutizăm ideea că că tot ceea ce este

important cu privire la valorile aplicabile în domeniul asistenței sociale poate fi redus la

problema conștiinței sociale și nici pe cea potrivit căreia valorile morale specifice acestui

domeniu ar presupune numai problemele legate de conștiința morală a practiciantului. De aceea

se consideră că una dintre problemele principale ale dezbaterii în jurul principiilor etice ale

asistenței sociale este aceea că același termen – de exemplu tremenul bine –aplicat într-o situație

particulară din practica asistenței sociale, poate avea diferite semnificații: bine tehnic, ce se

referă la acele situații în care au fost invocate și aplicate în mod corect regulile practicii

profesionale; bine estetic, deoarece forma practică a asistenței sociale face apel, adeseori, la

sentimentul de admirație față de un succes profesional; bine moral, din moment ce în domeniul

asistenței sociale, sunt atinse anumite obiective morale, și în plus sunt constituite și create relații

profesionale bazate pe moralitate.

Asistenţa socială ca profesiune îşi construieşte sistemul de valori plecând de la respectare

demnităţii şi integrităţii fiinţei umane şi recunoasterea democraţiei ca o cerinţă esenţială a vieţii

sociale. Aceste două valori centrale reprezintă suportul atât al valorilor profesionale şi al

principiilor de intevenţie, cât şi al atitudinilor profesionale pe care le abordează orice asistent

social. Ca valori profesionale în asistenţa socială sunt enunţate şi respectate următoarele:

- Respectarea drepturilor fundamentale ale omului, ceea ce înseamnă că toţi oamenii,

inclusiv minorităţile, trebuie să aibă acces egal la resursele de realizare a scopurilor şi

aspiraţiilor;

- Dezvoltarea şi promovarea responsabilităţii sociale, în sensul că toate persoanele trebuie

să-şi adapteze trebuinţele la exigenţele mediului social şi toate instituţiile să-şi organizeze

resursele pentru a răspunde nevoilor oamenilor;

- Promovarea libertăţilor individuale, adică acceptarea faptului că umanitatea se preyintă

într-o diversitate uluitoare şi respectarea dreptului de a face propriile alegeri în vederea

autodezvolării;

- Sprijinirea autodeterminării pentru persoanele ce doresc să-şi construiască propriul drum

dar ale căror resurse sunt limitate;

Plecând de la respectarea acestor valori acestor valori, în exercitarea acestor practică a asistenţei

sociale, au fost instaurate câteva principii:

- Principiul individualizării, adică recunoaşterea faptului că fiecare client este unic şi

trebuie tratat cu respect şi consideraţie;

- Principiul exprimării, inclusiv prin sentimente, şi utilizarea acestora ca resurse pentru

ajutarea clientului;

- Principiul implicării emoţionale, controlate şi utilizarea stărilor emoţionale proprii în

interesul celuilalt;

- Principiul acceptării necondiţionate a drepturilor celorlalţi;

- Principiul acceptării autodeterminării şi respectarea opţiunilor clientului;

- Principiul atitudinii nediscriminatorii şi eliminarea evaluării negative;

- Principiul confidenţialităţii şi respectarea cu rigoare a secretului informaţiilor obţinute cu

privire la client.

Codul etic în asistenţa socială urmăreşte următoarele puncte principale:

1. Comportamentul şi conduita asistentului social ca profesionist

a. Caracteristică. Asistentul social trebuie să menţină un înalt standard în comportamentul

său, în aptitudinile şi identitatea sa de asistent social.

b. Competenţă şi dezvoltare profesională. Asistentul social trebuie să facă tot posibilul

pentru deveni şi a rămâne expert în practica profesională.

c. Serviciu. Asistentul social ar trebui să aibă în vedere în primul rând obligaţiile de serviciu

ale profesiei sale.

d. Burse şi cercetare. Studetul şi asistentul social implicat în studiu şi cercetare trebuie să fie

ghidaţi de convenţiile cercetărilor şcolare.

e. Integritate. Asistentul social ar trebui să acţioneze în concordanţă cu cele mai înalte

standarde ale integrităţii profesionale.

2. Responsabilităţile etice ale asistentului social faţă de client

a. Prioritatea interesului clientului. Principala responsabilitate a asistentului social este faţă

de clienţi.

b. Drepturile şi obligaţiilor clienţilor. Asistentul social trebuie să facă un efort pentru a

proteja autodeterminarea clienţilor săi.

c. Caracterul privat şi confidenţial. Asistentul social trebuie să respecte caracterul privat al

relaţiei cu clienţii, să păstreze toate informaţiile obţinute pe parcursul activităţii

profesionale.

d. Costuri/Cheltuieli. Atunci când fixează cheltuielile, asistentul social trebuie să se asigure

că acestea sunt echilibrate, rezonabile, şi într-un raport echitabil cu serviciul prestat, cu

preocupare pentru posibilitatea clientului de a plăti.

3. Responsabilitatea etică a asistentului social faţă de colegii săi.

a. Respect/obiectivitate/imparţialitate şi politeţe. Asistentul social trebuie să-şi trateze

colegii cu respect, imparţialitate şi politeţe şi încredere/bună-credinţă.

b. Raporturile asistentului social cu clienţii colegilor săi. Asistentul social are

responsabilitatea de a relaţiona cu colegii săi în cel mai profesional mod.

4. Responsabilităţile etice ale asistentului social faţă de organizaţiile angajaţilor şi

angajatorilor

a. Asistentul social trebuie să adere la angajamentele făcute faţă de organizaţiile

angajatorilor.

5. Responsabilităţile etice ale asistentului social faţă de profesia sa

a. Păstrarea integrităţii profesiei. Asistentul social trebuie să susţină şi să promoveze

valorile, cunoştinţele, etica şi misiunea profesiei.

b. Serviciul comunităţii. Asistentul social trebuie să sprijine profesia pe care o are pentru ca

aceasta să-şi îndeplinească misiunea de a fi disponibilă publicului general.

c. Dezvolare şi cunoaştere. Asistentul social trebuie să-şi asume responsabilitate de a

identifica, dezvolta şi utiliza la capacitate maximă cunoştinţele în practica profesională.

6. Responsabilităţile etice ale asistentului social faţă de societate

a. Promovarea bunăstării generale. Asistentul social trebuie să promoveze bunăstarea

generală a societăţii.

În acelaşi timp, alături de valorile şi principiile profesionale, îm profesiunea de asistent

social sunt implicate propriul sistem de valori şi atitudini, propia ‚filosofie’ de viaţă pe

care, mai mult sau mai puţin o desfăşoară, în relaţia cu clientul. Chiar dacă se acceptă

ideea că niciun sistem de valori nu este superior altuia şi că fiecare persoană are dreptul la

propriile credinţe şi convingeri, totuşi niciodată nu se poate obţine o stare de absolută

neutralitate, care să înlăture influenţele şi contaminările. Ca structură sistemul de valori

cuprinde: valori cognitive, morale, culturale, personale. Valorile cognitive se formează şi

se bazează pe cunoştinţe stiinţifice probate şi validate, dar şi pe convingeri şi credinţe;

cele morale, inoculate, de regulă în diverse etape ale ontogenezei, coordonează şi

direcţioneaază comportamentele sociale; valorile culturale includ structuri complexe de

prelucrare a realităţii la nivelul la nivelul grupurilor sociale. Un loc deosebit îl au valorile

personale, care uneori nu sunt recunoscute în această calitate, fiind translatate în altă

zonă, dar care au o autonomie specifică prin faptul că sunt strâns legate de deciziile

individuale ale asistentului social. Sistemul de valori constituie o componentă cheie a

profesiunii deoarece activitatea de asistent social este în esenţa sa un proces de

influenţare şi transmitere de valori; neutralitatea nici nu este proclamată şi nici nu

reprezintă un deziderat profesional. Majoritatea profesioniştilor acceptă ideea potrivit

căreia nu trebuie impuse conduita şi comportamentul prin transfer direct de valori şi

atitudini, dar toţi sunt de acord relaţia de ajutor este o interacţiune la care ambele părţi

participă cu propria filosofie şi ideologie şi se influenţează reciproc. Astfel încât, voluntar

sau nu, conştient sau inconştient, valorile asistentului social vor avea o anumită

prevalenţă în cadrul relaţiei, plecând de la premisa că el reprezintă ‚jumătatea sănătoasă’

a interacţiunii cu o persoană aflată în criză. De aceea pentru ca relaţia să fie una de

efectiv ajutor, asistentul social trebuie să demonstreze calităţi ca siguranţa, încredere în

sine, competenţă, sinceriatate, receptivitate, deschidere la nou, obiectivitate, empatie,

credibilitate.

Bibliografie

1. Alexiu, M. (2003): Valori şi faze ale acţiunii sociale, In : Neamţu, G (coord.). Tratat de asistenţă socială, Iaşi: Polirom;

2. Zamfir, E. (2003) O nouă filosofie a sistemului serviciilor de asistenţă socială în Revista de Asistenţă Socială, nr.1-2003;

3. Miftode, N. (1999). Fundamente ale asistenţei sociale, Iaşi: Editura Eminescu;4. Zamfir E. Şi Zamfir C. (1995) Politici Sociale. România în context european. Bucureşti,

Ed. Alternative.