valoarea economică în avansarea către o lume cu resurse de apă

PARTENERIATUL GLOBAL AL APEI

Valoarea economică în avansarea către o lume cu resurse de apă mai sigure

DALE WHITTINGTON, CLAUDIA SADOFF si MAURA ALLAIRE

Parteneriatul Global al Apei Comitetul Tehnic Consultativ (TAC)

TAC DOCUMENTE INFORMATIVE NR. 18


Parteneriatul Global al Apei (GWP), înfiinţat oficial în 1996, este o reţea internaţională deschisă tuturor organizaţiilor implicate în managementul resurselor de apă: instituţii guvernamentale ale ţărilor dezvoltate şi ale ţărilor în curs de dezvoltare, Agenţii ale Naţiunilor Unite, bănci de dezvoltare bi- şi multilaterale, asociaţii profesionale, institute de cercetare, organizaţii nonguvernamentale şi sectorul privat. GWP a fost creat pentru a încuraja Managementul Integrat al Resurselor de Apă (IWRM), care are scopul de a asigura o dezvoltare completă şi un management al apei, terenului şi resurselor asociate prin maximizarea bunăstării economice şi sociale fără a compromite sustenabilitatea sistemelor de mediu vitale.

GWP promovează IWRM prin crearea unui forum la nivel national, regional şi global. Autoritatea Parteneriatului cuprinde Comitetul Tehnic Consultativ (TAC), un grup de oameni de ştiinţă şi experţi recunoscuţi internaţional, calificaţi în diferite discipline ale domeniului gospodăririi apelor. Acest comitet, ai căror membri vin din diferite regiuni ale lumii, furnizează/asigură un suport tehnic şi informaţii altor filiale ale autorităţii şi Parteneriatul ca un întreg. TAC a fost desemnat cu dezvoltarea unui cadru analitic al sectorului de apă şi propunerea unor acţiuni care vor promova managementul durabil al resurselor de apă. TAC menţine un canal deschis cu organizaţiile sale simetrice, adică TAC-urile regionale ale GWP, în mod curent fiind stabilite în jurul lumii pentru a uşura aplicarea IWRM la nivel regional şi naţional.

În întreaga lume adoptarea şi aplicarea unui IWRM necesită modificarea tipului de afaceri condus de comunitatea internaţională a resurselor de apă, în particular felul cum sunt realizate investiţiile. Pentru realizarea modificărilor în acest scop sunt întrebuinţante strategii care se adresează aspectelor conceptuale, regionale şi globale şi planuri de acţiune pentru implementare.

Această serie, publicată de Secretariatul Global al GWP din Stockholm a fost creată pentru diseminarea lucrărilor scrise şi împuternicite de TAC pentru a se adresa planului conceptual. Vedeţi interiorul coperţii spate pentru o listă a astfel de publicaţii. Parteneriatul Global al Apei (GWP) Drottninggatan 33 SE-111 51 Stockholm, Suedia Tel: +46 8 1213 8600 Fax: +46 8 1213 8600 E-mail: [email protected] Websites: www.gwp.org, www.gwptoolbox.org


Valoarea economică în avansarea către o lume cu resurse de apă mai sigure 2

Valoarea economică în avansarea către o lume cu resurse de

apă mai sigure



©Parteneriatul Global al Apei Toate drepturile rezervate. Imprimat de Elanders 2013. Această publicaţie este proprietatea Parteneriatului Global al Apei (GWP) şi este protejată prin drepturile de proprietate intelectuală. Pot fi reproduse parti din acest text pentru scopuri educaţionale şi necomerciale fără permisiunea Parteneriatului Global al Apei cu condiţia menţionării sursei şi menţionarea numelui complet al raportului şi cu condiţia de a nu utiliza porţiunile din text într-un mod derutant. Această publicaţie nu poate fi refăcută pentru revânzare sau alte scopuri comerciale. Constatările, interpretările şi concluziile exprimate în cadrul acestei publicaţii reprezintă opinina autorilor şi nu pot fi atribuite în vreun fel GWP. ISSN: 1652-5396



ISBN: 978-91-85321-93-3

Valoarea economică în avansarea către o lume cu resurse de apă mai sigure

Dale Whittington, Claudia Sadoff şi Maura Allaire

Publicat de Parteneriatul Global al Apei

TAC DOCUMENTE INFORMATIVE NR. 18


6 Valoarea economică în avansarea către o lume cu resurse de apă mai sigure

CUVÂNT ÎNAINTE Evenimente globale recente, cum ar fi creşterea preţurilor la mâncare şi energie, secete grave şi inundaţii, au sporit preocupările noastre în ceea ce priveşte securitatea apei. Apa nu este ca şi celelalte resurse naturale. Se reînnoieşte anual, circulă într-un ciclu hidrologic şi traversează graniţe naţionale. S-a dovedit a fi o resursă naturală dificil de înţeles şi de controlat de către State. Într-o perioadă în care resursele financiare sunt limitate, cum prioritizăm investiţiile în securitatea apei? Care aspecte sunt cele mai critice pentru creştere? Care sunt investiţiile cele mai semnificative necesare pentru creşterea securităţii apei? Şi cum poate economia să aducă informaţiile celor care iau deciziile, cum să aloce resurse pentru managementul apei? Această carte explorează aceste subiecte arzătoare şi pune încă o întrebare şi mai importantă – care este valoarea economică a unei securităţi crescute a apei? Cu alte cuvinte, cât valorează îmbunătăţirea securităţii apei? Autorii spun, că dacă căutăm un set de estimări empirice ale valorii economice a unei securităţi crescute a apei, vom fi dezamăgiţi. Ei susţin că aceste estimări globale nu sunt utile în ghidarea deciziilor pentru investiţii în rezolvarea problemelor resurselor locale de apă. Ceea ce furnizează, totuşi, este o sinteză excelentă a gândirii actuale asupra acestui subiect complex şi câteva îndrumări asupra a ceea ce ar trebui făcut. Ei descriu cum Statele şi gospodăriile individuale au opinii diferite asupra valorii securităţii apei. Ei argumenteză că nu există nici o altă alternativă pentru State, decât să-şi suflece mânecile şi să realizeze acea analiză necesară pentru a înţelege complexitatea unui sistem hidrologic, pentru a determina costurile economice, beneficiile unor intervenţii politice specifice şi să decizii dificile privind inevitabilele tratate privind managementul apei şi dezvoltarea. Sunt recunoscător autorilor Dale Whittington şi Claudia Sadoff, care sunt şi membri ai Comitetului Tehnic al GWP, pentru această lucrare provocatoare şi care stimulează gândirea. Aceştia prezintă subiecte cheie foarte complexe într-o manieră accesibilă unui larg număr de factori importanţi din şi dinafara sectorului apă. Trebuie să mărturisesc că la această lucrare a contribuit semnificativ şi doamna Maura Allaire. Mulţumesc, de asemenea, Comitetului Tehnic al GWP pentru comentariile şi sugestiile aduse la variantele iniţiale propuse de autori. Sunt pe deplin recunoscător sfaturilor şi liniilor de ghidaj furnizate de doamna Dr. Letitia Obeng, preşedintă a Parteneriatului Global al Apei şi pentru susţinerea acestui Document Informativ.

Dr. Mohamed ATI KADI Preşedinte al Comitetului Tehnic al GWP


7 Valoarea economică în avansarea către o lume cu resurse de apă mai sigure

CUPRINS

VALOAREA ECONOMICĂ ÎN AVANSAREA CĂTRE O LUME CU RESURSE DE APĂ MAI SIGURE ............ 0

VALOAREA ECONOMICĂ ÎN AVANSAREA CĂTRE O LUME CU RESURSE DE APĂ MAI SIGURE ............ 2 VALOAREA ECONOMICĂ ÎN AVANSAREA CĂTRE O LUME ...................................................................................................... 4 CU RESURSE DE APĂ MAI SIGURE ....................................................................................................................................... 4

CUVÂNT ÎNAINTE .................................................................................................................................................... 6 CUPRINS ....................................................................................................................................................................... 7 1. INTRODUCERE ........................................................................................................................................................ 8 VALOAREA ECONOMICĂ A SECURITĂŢII APEI: CONCEPTE DE BAZĂ ..................................................... 11

Întrebări Economice Cheie despre Securitatea Apei .............................................................................................. 11 O Perspectivă Istorică şi Paradoxul Apă-Diamant ................................................................................................ 12 Valorea de Utilizator versus Valoarea de Sistem ................................................................................................... 14 Componente ale Valorii Economice a unei Securităţi Crescute a Apei ................................................................. 15 Căi de Dezvoltare a Apei ......................................................................................................................................... 17

PERSPECTIVA STATULUI ASUPRA VALORII ECONOMICE A SECURITĂŢII APEI ................................... 25 Rolul statului ............................................................................................................................................................ 25 Apa într-o economie dinamică, cu dezvoltare rapidă ............................................................................................. 27

PERSPECTIVA GOSPODĂRIILOR ASUPRA VALORII ECONOMICE DE A REDUCE RISCURILE LEGATE DE APĂ ........................................................................................................................................................................ 32

Valoarea economică a reducerii riscurilor de inundaţii şi secetă .......................................................................... 32 Valoarea economică a reducerii riscurilor de sănătate legate de apă .................................................................. 38 Sumar ........................................................................................................................................................................ 41

CONCLUZII: CE ESTE DE FĂCUT? ........................................................................................................................ 42 ANEXA ........................................................................................................................................................................ 46



1. INTRODUCERE

Prezenta lucrare reprezintă o cercetare a valorii economice a avansării spre o lume mai sigură din punct de vedere al resurselor de apă şi al accesului la acestea. Intuiţia noastră ne spune că apa este esenţială, că „apa reprezintă viaţa”. Ne spune că apa este fundamentală pentru biologia vieţii, pentru geomorfologia pământului şi pentru sănătatea umană. De asemenea, ne spune că apa este un bun economic, social şi ecologic; că este atât o resursă naturală productivă cât şi un potenţial hazard natural distructiv. Intuiţia noastră este adeseori atât de puternică în ceea ce priveşte aceste aspecte, încât investiţiile realizate pentru creşterea securităţii apei nu mai sunt supuse unei analize economice riguroase. Totuşi, exact din acest motiv, pentru că apa este poziţionată în centrul vieţii şi a mijloacelor de existenţă, deoarece este atât de complex preţuită de societate şi este utilizată prin atâtea metode în economie, apa nu poate fi gestionată doar prin intuiţie. O analiză este necesară. Luptându-ne cu întrebarea „Care este valoarea economică a unei securităţi ridicate în ceea ce priveşte apa?” avem nevoie de o analiză minuţioasă a valorii economice a apei de-a lungul unei game uriaşe de utilizări şi riscuri. Analiştii trebuie să examineze nu numai costurile şi beneficiile a diferite intervenţii în infrastructură, ci şi alocări diferite de apă către utilizatori variaţi. Valoarea economică a unei unităţi de apă variază pe o scară foarte largă şi se întinde pe utilizări diferite ale apei. O unitate de apă pentru uz potabil sau industrial în general, are o valoare economică mult mai mare decât acelaşi volum de apă utilizată pentru a produce culturi de cereale. Mai mult decât atât, diferite configuraţii de utilizare a infrastructurii de apă într-un bazin hidrografic poate duce la diferite valori cumulate, sau valori de sistem, pentru aceeaşi cantitate de apă prin simplu fapt că se mişcă prin sistemul hidrografic (Sadoff, Whittington, şi Grey, 2003). Valorile de sistem, spre deosebire de valorile individuale ale utilizatorului, cumulează valoarea economică a apei în toate utilizările sale în cadrul bazinului hidrografic sau a cursului de apă respectiv. Deci, o unitate de apă, care este retrasă şi consumată în cursul superior al unui bazin hidrografic este de natură să producă o valoare mai mică de sistem aceleiaşi unităţi de apă care trece mai întâi printr-o serie de hidrocentrale şi oferă servicii de navigaţie sau beneficii critice ecosistemelor în cursul său, şi abia apoi este retrasă pentru consumul individual. Conceptul de valoare economică a oricărui bun sau serviciu (inclusiv apa) se bazează pe noţiunea de schimb - cât de mult altceva un individ sau o gospodărie ar da în schimb pentru bunul sau serviciul în cauză. Noţiunea economică a valorii este astfel axată pe înţelegerea preferinţelor individuale ale oamenilor din diferite "state ale lumii" – unele state în care un individ sau o gospodărie are bunuri şi servicii specifice şi alte state în care individul nu are astfel de bunuri sau servicii. Toată lumea din ziua de azi are într-un fel sau altul acces la apă (fără acces la apă nu ar putea supravieţui) şi, prin urmare, un anumit nivel de securitate al apei. Astfel, investiţiile atractive din punct de vedere economic în sectorul apei ar duce la o securitate îmbunătăţită a apei. O întrebare importantă pentru ministerele de finanţe şi pentru gospodării este - "Cât valorează o îmbunătăţire a securităţii apei (în comparaţie cu alte nevoi presante)?" Sau invers - "Care este valoarea reducerii riscurilor asociate cu sistemele de management a resurselor de apă prost gestionate?" Dezvoltarea unei mai bune înţelegeri a valorii economice a securităţii apei este importantă, deoarece costurile de infrastructură a apei sunt de multe ori foarte mari, iar societăţile se confruntă cu multe alte riscuri, altele decât cele legate de proasta gestionare a resurselor de apă. O modalitate, atât pentru ţări cât şi pentru gospodării, de a conceptualiza "securitatea apei", este ca un "viitor status al lumii", în care o multitudine de probleme legate de apă s-au rezolvat. Într-o



lume sigură a apei, oamenii nu mor sau işi pierd proprietăţile sau mijloacele de trai datorită unor boli legate de apă, inundaţii, sau secete. Locurile lor de muncă nu sunt în pericol din cauza surselor de apă nesigure. Aceştia se pot bucura de oportunităţi de agrement oferite de rezervoare de apă realizate atât de om cât şi de cursurile naturale şi pot beneficia de estetismul şi calitatea vieţii asociate siguranţei în aprovizionarea cu apă a caselor lor cât şi a birourilor lor. Este uşor atât pentru state cât şi pentru gospodării să vizualizeze o lume mai sigură din punct de vedere (dpdv) al accesului la resursele de apă, deoarece aproximativ un miliard de oameni din ţările industrializate trăiesc deja într-o lume sigură dpdv al resurselor de apă. Acest lucru nu vrea să spună că toate riscurile legate de apă au dispărut din ţările cu venituri mari, dar foarte puţini oameni din ţările industrializate mor de boli legate de apă, inundaţii sau secetă, şi costurile economice ale riscurilor care rămân pot fi în mare măsură atenuate de asigurari şi de alte mecanisme de reducere a răspândirii riscurilor sau mecanisme de preluare în comun a riscurilor. Nici nu este greu pentru state sau gospodării să vizualizeze o stare a lumii în care riscurile legate de apă sunt mult mai importante în viaţa unor oameni. Un alt miliard de oameni din lumea de azi continuă să se confrunte cu riscul mereu prezent al bolilor legate de apă, cum ar fi febra tifoidă, holera, şi diareea. Râuri nereglementate în multe ţări în curs de dezvoltare nu reuşesc să ofere apă pentru irigaţii în timpul secetei şi pot provoca decese datorate inundaţiilor pe o scară care este în prezent doar o amintire îndepărtată pentru majoritatea cetăţenilor din ţările industrializate. Oamenii din ţările industrializate, cât şi cei din ţările mai puţin dezvoltate vor să îmbunătăţească securitatea apei pentru a minimiza riscurile de întreruperi în alimentarea cu apă, riscurile de apariţie a bolilor legate de apă, a secetei şi inundaţiilor, urmărind aprovizionări fiabile pentru a maximiza beneficiile aduse din utilizarea apei. Dar riscurile legate de apă reprezintă doar unul din multiplele dimensiuni globale de-a lungul cărora vieţile oamenilor din ţările în curs de dezvoltare diferă de vieţile oamenilor din ţările industrializate, iar aceasta este o chestiune empirică (deschisă spre analiză) cu privire la modul în care riscurile legate de apă primează în vieţile oamenilor comparativ cu alte preocupări. Abordările ţărilor şi abordările gospodăriilor sunt diferite în stabilirea valorii economice a îmbunătăţirilor aduse în domeniul securităţii apei. Pentru a înţelege valoarea economică a unei securităţi îmbunătăţite a apei, este esenţial să se aprecieze de ce perspectivele ţărilor şi perspectivele gospodăriilor sunt atât de diferite. Estimări ale valorii economice a apei pentru diferiţi utilizatori realizate până în prezent, par să sugereze că rezolvarea problemelor legate de apă acolo unde resursele sunt puţine şi nesigure trebuie realizată într-un mod simplu şi direct. Nicăieri în lume realocarea resurselor de apă pentru alimentări limitate de mică valoare pentru utilizări de mare valoare nu par să solicite sume mari de bani. Utilizarea de mare valoare a apei ar trebui să fie în măsură să compenseze utilizarea cu valoare scăzută, şi toată lumea ar trebui să fie mai bine şi mai mulţumită. Pentru economişti, în cazul în care valoarea economică a apei în unele utilizări este scăzută (de exemplu, în agricultură), aceasta este o dovadă prima fascia că amploarea acordurilor necesare pentru a rezolva problema deficitului de apă este destul de mică1. Dar acest lucru nu este modul în care statele văd, de obicei, valoarea apei. Statele se comportă ca şi cum apa este mult mai valoroasă decât cred economiştii că este. Statele depun eforturi mari pentru a asigura supravieţuirea şi securitatea lor faţă de riscurile sistemice ori de câte ori acestea apar, fie riscuri de tip militar, politic, sănătate publică, sau ameninţări de resurse naturale (inclusiv ameninţări privind alimentarea cu apă). Statele caută puterea pentru a spori securitatea lor şi pentru a desfăşura activele de apă strategic pentru a promova interesele de politică externă. 1 De exemplu, Fisher şi alţii (2005) au dezvoltat un model economic de optimizare a utilizării a resurselor de apă în Israel şi Cisiordania. Acesta a arătat analiza lor din punct de vedere economic, amploarea problemei resurselor de apă la nivel regional era mic şi usor de gestionat. În cazul în care o piaţă a apei ar fi funcţionat, soluţia la problema apei la nivel regional ar costa, probabil, mai puţin decât valoarea unor tehnologie IT pentru firmele din economia israeliană high-tech.



Noţiunile economice de valoare bazate pe schimb şi compromisuri nu se potrivesc cu uşurinţă în calculele statelor cu privire la securitatea naţională şi supravieţuire. Gospodăriile caută îmbunătăţiri de securitate a apei pentru a minimiza riscurile legate de apă, care ameninţă sănătatea şi mijloacele de trai. Ei doresc, de asemenea, "securitatea alimentară", pentru a minimiza riscurile de foamete. Ei doresc "securitate naţională" pentru a reduce riscul de război şi conflicte şi "securitatea financiară" pentru a minimiza riscurile de şomaj şi furt. Oamenii vor "securitatea sănătăţii" pentru a reduce riscurile de îmbolnăviri şi accidente şi mai vor "securitate socială" pentru a diminua costurile financiare la bătrâneţe. Deoarece apa afectează atât de multe aspecte ale vieţii omului şi se mişcă printr-un ciclu hidrologic, o mai bună gestionare a resurselor de apă poate creşte nu numai securitatea apei, dar şi securitatea alimentară, securitatea financiară, securitatea socială şi securitatea naţională de asemenea. În următoarea secţiune a lucrării vom discuta despre unele dintre conceptele de bază cu privire la valoarea economică a unei securităţi crescute a apei. Vă prezentăm problemele economice cheie despre securitatea apei şi furnizăm un cadru larg de componente ale valorii economice a securităţii crescute a apei. Introducem termenii de "valoare de utilizator" şi "valoare de sistem" a apei pentru a distinge diferenţa între valoarea economică a unei intervenţii într-un sistem de resurse de apă pentru un utilizator de apă unic şi valoarea economică a unei intervenţii într-un sistem de resurse de apă pentru toţi utilizatorii din sistem. Vom discuta, de asemenea, conceptul de "căi de dezvoltare a apei", în scopul de a lua în considerare cum investiţiile, proiectele şi reglementările pot muta societăţi de-a lungul a diferite traiectorii spre un viitor sigur al apei (Wolff şi Gleick 2002, Grey şi Sadoff 2006). În a treia secţiune vom considera valoarea securităţii apei din perspectiva statului şi identificăm cinci roluri - sau responsabilităţi - ale statului în ceea ce priveşte gestionarea resurselor de apă. În a patra secţiune vom examina unele dovezi empirice disponibile cu privire la modul în care gospodăriile preţuiesc reducerea riscurilor legate de apă. Contrar aşteptărilor, vom constata că din punct de vedere al gospodăriilor valoarea economică a reducerii riscurilor legate de apă este de multe ori surprinzător de modestă. În a cincea secţiune încheiem prin a discuta ce semnifică aceste două perspective diferite asupra valorii economice a securităţii crescute a apei pentru state, şi în special pentru ministerele de finanţe, conform modalităţilor de alegere a alternativelor de dezvoltare a apei şi măsurile specifice pentru o cale de dezvoltare a apei deja aleasă. Şi ne întrebăm care ar trebui să fie rolul economiei în căutarea unei securităţi îmbunătăţite a apei. Mulţumiri Autorii mulţumesc în mod deosebit comentariile lui Mohamed Ait Kadi, Duncan Thomas, Donald J. Blackmore şi Kingsley E. Haynes pe un proiect anterior al acestei lucrări.



VALOAREA ECONOMICĂ A SECURITĂŢII APEI: CONCEPTE DE BAZĂ Întrebări Economice Cheie despre Securitatea Apei

Economia securităţii apei este o disciplină în continuă dezvoltare. Există două seturi mari de întrebări pe care economiştii sunt rugaţi să abordeze în cadrul dialogului privind securitatea apei. Aceste întrebări implică nu numai beneficiile potenţiale ale investiţiilor în securitatea sporită a apei, dar, şi costurile potenţiale de întârziere şi ale inacţiunii. Primul este un set de întrebări macro-economice: "Care este impactul economic de realizare sau de nerealizare a securităţii apei?". Cu alte cuvinte, "Care este nivelul potrivit de efort sau de investiţii în securitatea apei?". Există un sentiment general puternic că securitatea apei este fundamentală pentru creşterea economică, că acesta este un sector (cum ar fi sănătatea, educaţia, infrastructura şi puterea), care justifică un rol puternic guvernului, în special în ţările în curs de dezvoltare. Imposibilitatea de a furniza servicii de bază cu alimentare cu apă şi canalizare, de control al inundaţiilor şi atenuarea secetei este văzută ca o compromitere a productivităţii economice şi subminează creşterea. Beneficiile variate şi de anvergură furnizate de investiţiile în infrastructura de apă susţine această credinţă, dar însuşi faptul că aceste beneficii sunt atât de variate şi de mare anvergură le face extrem de dificil de cuantificat şi de valoare din punct de vedere economic. Amortizarea investiţiilor în securitatea apei sunt extrem de sensibile la locaţie, context şi succesiune, făcând calcule riguroase de "valoare universală", sau chiar de valoare naţională a securităţii sporite a apei va fi imposibil de realizat. Totuşi, factorii de decizie vor şi ar trebui să aloce resurse pentru managementul apei. Cum poate ştiinţa economică să influenţeze aceste decizii? • Cum putem prioritiza şi dimensiona investiţiile pentru a îmbunătăţi securitatea apei? • Ce dovezi poate furniza disciplina economică în ceea ce priveşte sectorul apei dacă este sau

nu o prioritate pentru investiţii? Este lipsa infrastructurii pentru seviciile de apă un obstacol în calea creşterii? Care sunt constrângerile economice deţinute de insecuritatea apei pentru creştere şi dezvoltare?

• Ce dovezi poate furniza disciplina economică în ceea ce priveşte amploarea provocării şi, prin urmare, un sentiment de amploare a investiţiei, care este justificabil? Care este magnitudinea amplă a costurilor asociate cu un eşec de a atinge securitatea apei?

• Ce aspecte de securitate a apei sunt cele mai costisitoare de ignorat şi cele mai critice pentru a permite creşterea şi dezvoltarea? Care sunt elementele câştigătoare? Care sunt cele mai importante investiţii necesare pentru creşterea securităţii apei?

Al doilea este un set de întrebări micro-economice - "având în vedere complexitatea apei, cum se aplică disciplina economică la alegerea, proiectarea şi succesiunea de investiţii pentru creşterea securităţii apei?" Cu alte cuvinte, cum ştii un proiect foarte bun de apă, atunci când îl vezi? Provocarea de a cuantifica beneficiile economice ale acestor servicii fundamentale a fost adesea tratată prin argumente că sunt pur şi simplu nevoi de bază care nu necesită alte calcule. Acest lucru a dus la promovarea sectorială bazată pe apeluri emoţionale şi intuiţie, mai degrabă decât pe probe şi analiză. Totuşi, chiar dacă se acceptă că securitates apei este o zonă care justifică o atenţie prioritară şi investiţii din partea guvernelor, toate investiţiile nu sunt la fel de atractive. Prioritizarea, proiectarea şi succesiunea de proiecte specifice ar trebui să fie supuse unor analize economice atente.



• Care sunt costurile şi beneficiile acordate populaţiei? • Care sunt costurile şi beneficiile pentru diferite sectoare ale economiei? • Cum s-ar putea schimba costurile şi beneficiile în timpul tranziţiei de la un nivel redus

al economiei la un nivel ridicat al economiei? • Unde pot fi vizate investiţiile pentru a aduce cele mai mari beneficii economice?

O Perspectivă Istorică şi Paradoxul Apă-Diamant Economişti şi filozofi au derutat mult timp asupra modului de a gândi cu privire la valoarea apei şi a altor resurse naturale, cum ar fi serviciile privind terenurile şi ecosistemele, care sunt esenţiale pentru supravieţuirea omului. La mijlocul anilor 1700 fiziocraţii, membri ai unei timpurii şcoli de economişti în Franţa, au atribuit creşterea economică resurselor naturale, în special terenurilor agricole. Ei credeau că surplusul economic din agricultură a fost temelia avuţiei naţionale şi motorul creşterii economice. Fiziocraţii au susţinut că dezvoltarea resurselor agricole a fost singura cale de dezvoltare economică regională viabilă. Replica lui Adam Smith la argumentul fiziocraţilor, a prezis una dintre principalele concluzii ale teoriei creşterii economice a Secolului 20, cum ar fi, importanţa fundamentală a schimbărilor tehnologice ca factor determinant al creşterii şi dezvoltării economice. Smith a subliniat că fiziocraţii nu au luat în considerare rolurile de capital, muncă calificată şi avans tehnologic în crearea de bogăţie economică. Există, de fapt, o lungă tradiţie intelectuală de a atribui creşterii şi dezvoltării economice un singur factor de intrare în procesul de producţie, împingând alte intrări spre un rol subsidiar. De exemplu, în secolul al 19-lea, ignorând critica lui Smith asupra fiziocraţilor, Karl Marx a atribuit din nou surplusul economic pentru un singur factor de intrare, de această dată munca, şi a propus "teoria muncă - valoare." În ultimele trei decenii ale secolului 20, ecologiştii şi economiştii ecologici au devenit captivaţi de ideea lui Howard T. Odum că bogăţia economică este derivată din fluxul energetic al economiei şi ecosistemelor (Odum şi Odum, 1976). Odum propus concentrându-se pe conţinutul energetic al producţiei biologice primare ca bază a bogăţiei şi creşterii economice. Odum (1995) a introdus conceptul de "emergy", şi a propus ca valoarea economică să fie măsurată "obiectiv" în baza unui singur factor de intrare (BTU). În cazul în care un singur factor de intrare este conceptualizat ca şoferul unic al creşterii economice, acest factor atunci este văzut ca unic valoros şi o mare atenţie trebuie acordată la utilizarea cu înţelepciune a acestui "special" factor de intrare, deoarece aceasta este o condiție necesară pentru creşterea economică. Utilizarea acestui factor de intrare special evită eficient sarcina dificilă de a găsi combinaţia optimă a tuturor factorilor de intrare(de exemplu, capital, muncă, resurse naturale - inclusiv apă) necesare pentru a maximiza profiturile (sau veniturile sociale) de la o producţie la un anumit timp şi într-un anumit loc dat cu diferiţi factori de intrare şi preţuri diferite. Acum când începem să ne gândim la valoarea economică a unei securităţi sporite a apei, avem nevoie să evităm aceeaşi eroare conceptuală. Resursele de apă sunt importante, dar ele nu sunt şoferul unic sau principal al dezvoltării economice şi bunăstării umane. Mai mult decât atât, resursele de apă sunt integral legate de alţi factori-cheie de producţie, cum ar fi sănătatea muncitorilor. Noi trebuie să evităm, de asemenea, o abordare îngustă asupra eficienţei utilizării apei sau a utilizării "urmelor de apă" ca şi linii ajutătoare în folosirea optimă a apei (de exemplu, "maximizarea culturii per picătură"). Apa va fi greu de găsit în unele locuri în care alţi factori de



producţie sunt din abundenţă (de exemplu, statele din Golf) şi apa poate fi abundentă în unele locuri în care alţi factori sunt limitaţi (de exemplu, Africa Centrală). Determinarea combinaţiei optime de resurse care trebuie utilizate, precum şi durabilitatea retragerii de apă pentru o anumită zonă sunt obiective mult mai importante decât pur şi simplu minimizarea consumului de apă. 2 În cartea Anchetă asupra Naturii şi Cauzelor Bogăţiilor Naţiunilor, Adam Smith (1776) a descris paradoxul că apa era esenţială pentru supravieţuire, dar a avut o valoare mică în schimb (şi preţul apei este, de obicei, mic), în schimb diamantele au fost extrem de valoroase dar au fost de prisos pentru supravieţuire (şi preţul lor este foarte ridicat).3 "Nimic nu este mai util decât apa: dar ea va cumpăra aproape orice, aproape orice poate fi luat în schimb pentru apă. Un diamant, dimpotrivă, are puţine utilizări, dar o cantitate foarte mare de alte produse poate fi dat în schimbul acestuia destul de frecvent." Acest "paradox apă-diamant" este explicat acum în manualele de introducere în economie prin utilizarea teoriei utilităţii marginale. O unitate suplimentară de apă are o utilitate foarte scăzută (valoare) pentru cineva, atunci când aceasta este deja din belsug, deoarece nevoile de bază pentru care apa este atât de esenţială pentru supravieţuire au fost deja îndeplinite. Diamantele sunt atât de valoroase pentru oameni, deoarece acestea sunt foarte rare, utilitatea lor marginală este mare datorită frumuseţii lor estetice, precum şi datorită statutului social pe care acestea le pot transmite tocmai pentru că puţini oameni le au. Fundamentul teoriei utilităţii marginale a fost că cele mai multe mărfuri prezintă diminuarea utilităţii marginale - fiecare unitate suplimentară obţinută de către o persoană sau o firmă are o valoare mai mică decât unitatea obţinută înainte (Young, 2005). Acest lucru este valabil mai ales pentru apă. Primii câţiva litri pe zi, pe care un individ îi are sunt esenţiali pentru supravieţuire, şi o persoană va plăti aproape orice pentru ei. Măsurarea valorii economice a acestor prime unităţi, nu este un concept deosebit de util sau interesant fie pentru individ sau pentru stat. Atât persoanele fizice cât şi statele vor face tot ce este nevoie pentru a obţine cantitatea minimă de apă necesară pentru supravieţuire. Dar, în cazul în care o cantitate mai mare de apă este disponibilă, aceea nu mai este necesară pentru băut şi va fi folosită în loc pentru gătit şi igienă. Această a doua provizie de apă este, de asemenea, foarte valoroasă, dar nu la fel de valoroasă ca prima tranşă de apă potabilă. O a treia provizie va fi pusă la alte utilizări, şi mai puţin valoroase, iar individul va fi dispus să plătească mai puţin şi mai puţin pentru aprovizionarea cu apă suplimentară. Valoarea economică a unei unităţi suplimentare de apă este, astfel, foarte variabilă în funcţie de disponibilitatea apei la un anumit moment şi loc. Când apa este limitată în aprovizionare, aceasta va avea o valoare marginală mai mare din moment ce ultimele unităţi suplimentare de apă vor fi alocate pentru scopuri strâns legate de supravieţuire. În caz de urgenţă extremă, oamenii ar fi comercializat diamantele de bună voie pentru a obţine apa pentru propria lor supravieţuire. Conceptul de diminuare a utilităţii marginale poate fi, de asemenea, aplicat şi la o reducere a riscurilor. Un individ va preţui cel mai mult prima reducere a riscului. Fiecare reducere succesivă a riscului va deveni din ce în ce mai puţin valoroasă. La unele riscuri se ajunge la un punct în care acel risc pare tolerabil sau este "ceva cu ce se poate trăi". Ceea ce persoane diferite percep ca şi risc tolerabil va scădea veniturile de dezvoltare economică şi veniturile gospodăriilor vor creşte,

2 Vezi explicaţia în Anexă la pag. ?? 3 Adam Smith şi-a petrecut viaţa în Regatul Unit, o ţară bogată în resurse de apă şi, astfel, nu a experimentat niciodată la prima mână provocările de a institui apei o valoare economică în condiţii de deficit.



deoarece reducerea riscului este ceea ce economiştii numesc un "bun normal" (oamenii doresc mai multe bunuri şi servicii pe măsură ce se îmbogăţesc). Teoria utilităţii marginale a arătat că pentru a înţelege valoarea economică a apei, de reducere a riscului, sau a oricărui bun, este necesar de a compara un individ în două situaţii diferite (sau în două "stări ale lumii"). În prima stare un individ are o anumită cantitate de apă, iar în cea de a doua stare, individul are o cantitate mai mare de apă (cantitatea dată, plus o unitate suplimentară). Valoarea economică a unităţii suplimentare de apă în a doua situaţie este determinată prin comparaţie, de exemplu, ce utilitate suplimentară individul poate obţine prin mutarea din prima stare în cea de-a doua stare. Similar, din punctul de vedere al individului, valoarea economică a unei securităţi crescute a apei este definită prin comparaţia dintre cele două stări ale lumii, cu diferite niveluri ale securităţii apei. Trecerea de la stare a lumii (cu un nivel de securitate al apei) către o altă stare a lumii (cu un nivel diferit de securitate al apei), rezultă în schimbarea utilităţii indivizilor (sau "bunăstarea"). O astfel de schimbare în securitatea apei ar putea duce, de exemplu, de la o investiţie în infrastructură nouă, la un tratat internaţional care rezolvă cererile concurente între ţările riverane la apele unui râu internaţional, la un nou sistem de prognoză a viiturilor, sau la un nou regulament al calităţii apei sau politică tarifară pentru o alimentare cu apă pentru uz caznic. Valoarea de Utilizator versus Valoarea de Sistem Pentru resursele de apă economiştii fac distincţie între valoarea economică a apei pentru utilizatori specifici ("valoarea de utilizator") şi valoarea economică a apei pentru toţi utilizatorii într-un sistem de resurse de apă ("valoarea de sistem") (Sadoff et al. 2003, Whittington et al. 2005). Diferenţa dintre valoarea de utilizare a apei şi valoarea de sistem a apei poate fi văzută ca o schimbare în definiţia de utilizator de la o entitate economică individuală într-o locaţie specifică de-a lungul râului la suma tuturor utilizatorilor de apă de-a lungul sistemului hidrografic al râului. "Valoarea de utilizator" este suma de bani (sau altceva) pe care o gospodărie sau o firmă ar putea să le schimbe pentru o unitate suplimentară de apă la o anumită locaţie şi moment, cum ar fi o gospodărie cu o conexiune privată cu apă pentru uz caznic, sau un fermier care doreşte apă pentru irigaţii."Valoarea de utilizator" a unei unităţi suplimentare de apă va fi determinată de utilizarea finală a apei, de suma de bani a utilizatorului şi de cât de multă apă individul are deja. Această valoare de utilizator a apei este determinată de valoarea tranzacţiei într-o lume a lipsurilor. Valoarea de utilizator a apei este conceptul pe care Adam Smith l-a disputat în paradoxul apă – diamant.4 "Valoarea de sistem" a apei are o perspectivă mai largă şi include valoarea totală a apei pentru toţi utilizatorii inter-conectaţi în bazinul hidrografic sau într-un alt sistem de resurse de apă. O intervenţie politică, sau de reglementare, sau de investiţii într-un sistem de resurse de apă poate duce la o îmbunătăţire la nivel de sistem şi costurile pentru mai mulţi utilizatori şi la valoarea de utilizator la un anumit utilizator de apă pe o locaţie din sistem. Valoarea economică a apei dintr-o perspectivă a sistemelor va fi diferită de cea din perspectiva unui singur utilizator, din cauza interdependenţelor fizice ale consumului de apă într-un bazin hidrografic care au ca rezultat costuri de oportunitate şi de externalităţi pozitive şi negative.

4 Adam Smith a folosit termenul de "valoarea de utilizare". Economiştii din secolul 20 au observat că unele persoane ar putea fi dispuse să plătească pentru a lăsa apa în stare naturală, nu doar pentru că vor să pescuiască sau să păstreze animalele sălbatice de care se pot bucura în anumite zile vizitându-le, ci pur şi simplu prin a păstra un mediu natural doar de dragul acestuia, pentru că este lucrul "corect" care trebuie făcut. Această "existenţă" sau valoarea de "nefolosire" este, de asemenea, o componentă a valorii economice a apei, dacă oamenii sunt dispuşi să sacrifice (sau să plătească) pentru a păstra apa în mediul natural (Krutilla, 1967).



Aceste interdependenţe conduc la necesitatea unui Management Integrat al Resurselor de Apă (MIRA). Într-un bazin hidrografic valoarea de sistem a apei va fi determinată de interacţiunile şi magnitudinea mai multor relaţii diferite, inclusiv dimensiunea de evaporare şi infiltraţii, pierderi, potenţialul hidroenergetic, producerea de energie la locaţii diferite şi magnitudinea valorilor de utilizator agricole în diferite locatii. Într-un sistem municipal valoarea de sistem a apei va fi determinată nu numai de valorile de utilizator ale clienţilor, dar şi de costurile impuse altora atât din captarea surselor de apă primare cât şi de descărcarea din gestiune a apelor uzate (tratate sau netratate) în emisarele de suprafaţă. Există mult mai puţine estimări în literatura de specialitate a "valorii de sistem" a intervenţiilor politice într-un bazin hidrografic sau alt sistem de resurse de apă decât estimările de "valoare de utilizare" a apei în sectorul privat (de exemplu, irigaţii în agricultură). Acest lucru este în parte, deoarece există puţine instituţii cu sarcina de a lua o perspectivă a valorilor de sistem pe scară largă în infrastructura resurselor de apă. De asemenea, datele şi modelele necesare pentru calculul valorilor de sistem de obicei nu există sau nu sunt accesibile publicului. Ambele valori, atât cea de utilizator cât şi cea de sistem pot incorpora riscurile legate de apă. Utilizatorii de la un anumit moment şi loc sunt dispuşi să plătească pentru intervenţii care reduc riscurile legate de apă. Intervenţiile care reduc riscurile legate de apă pentru mai mulţi utilizatori într-un sistem de resurse de apă se va reflecta în valoarea de sistem a apei. Componente ale Valorii Economice a unei Securităţi Crescute a Apei Pentru a începe să abordăm problemele macro de securitate a apei, trebuie să ne uităm la valoarea economică a unei securităţi crescute a apei la o gamă largă de utilizatori şi sectoare economice. Care sunt blocurile de construcţie de bază sau componentele de bază ale valorii economice totale pentru toţi utilizatorii într-o economie care rezultă dintr-o îmbunătăţire a infrastructurii şi gestionarea resurselor de apă? Apa are consecinţe economice atât productive cât şi distructive (Grey şi Sadoff, 2007). Gestionarea mai bună a apei şi a infrastructurii pot creşte valoarea economică totală a apei pentru mai multe sectoare economice şi pot diminua efectelor distructive ale inundaţiilor şi secetei. O parte din beneficiile economice ale unor astfel de investiţii provine din îmbunătăţirea disponibilităţii adecvate şi fiabile a apei pentru ecosisteme pentru consumul casnic, agricultură, servicii şi industrie, producţia de energie şi pentru navigaţie. Infrastructura de apă şi gestionarea adecvată a acesteia poate diminua, de asemenea, efectele distructive ale apelor, prin reducerea unei game largi de pericole legate de apă pentru diferite sectoare ale economiei. O parte din valoarea economică a acestor investiţii poate, prin urmare, rezulta din reducerea riscurilor asociate cu inundaţii, secete, contaminări de apă potabilă şi a ecosistemelor nesănătoase. Figura 1 prezintă o modalitate de a conceptualiza evoluţia diferitelor componente ale valorii economice care rezultă dintr-o intervenţie (de exemplu, o investiţie, o politică, un proiect, sau o reglementare), concepute pentru a spori securitatea apei. Această intervenţie determină o mişcare de la "starea lumii A" la "starea lumii B". Fiecare bloc din Figura 1 reflectă magnitudinea unei componente din valoarea economică totală de apă folosită într-o "stare a lumii". Componentele de deasupra axei orizontale arată beneficiile economice pentru utilizatori diferiţi de apă sau sectoare diferite. De exemplu, magnitudinea veniturilor agricole este în parte determinată de cantitatea de apă de irigare prevăzut într-o anumită "stare a lumii" (A sau B din figura 1). Componentele de sub



axa orizontală arată costurile economice diferite asociate cu infrastructura apei şi politicile existente într-un "stat al lumii". Importanţa relativă a acestor "blocuri" poate da factorilor de decizie alte puncte de vedere asupra valorii economice a creşterii securităţii apei prin trecerea de la actuala "stare a lumii A" către o mai bună "stare a lumii B" prin intervenirea cu noi investiţii pentru resurse de apă, noi politici, sau noi reglementări. Multe investiţii în infrastructura de apă şi managementul adecvat al acesteia pot creşte mai multe componente ale valorii economice totale atât prin beneficii din utilizarea apei în sectoarele productive ale economiei şi din reducerea pierderilor prin scăderea numărului de cazuri de inundaţii, secete sau rezerve de apă contaminate. De exemplu, instituţii puternice în managementul resurselor de apă şi a sistemelor informatice pot oferi agricultorilor sfaturi, care pot creşte producţia lor printr-o mai bună planificare a plantării, fertilizării şi recoltării lor. Aceleaşi sisteme informaţionale pot oferi, de asemenea, prognoze şi avertismente pentru a diminua efectele distructive ale evenimentelor meteorologice extreme şi hidrologice. Baraje multifuncţionale cu rezervoare de stocare care poate furniza apă în timp util pentru a creşte producţia agricolă, pentru a asigura aprovizionarea sigură cu apă potabilă şi de a genera hidroenergie – astfel îmbunătăţind utilizările productive ale apei. În acelaşi timp, barajul de acumulare poate fi operat la diminuarea inundaţiilor şi să livreze apă în timpul secetelor - diminuând astfel efectele distructive ale evenimentelor hidrologice extreme5. Dar, de asemenea, investiţiile pentru a spori securitatea apei pot avea consecinţe negative pentru unii utilizatori şi sectoare din economie. La un anumit nivel pot fi luate măsuri de atenuare, de exemplu prin asigurarea unor fluxuri naturale pentru a reduce perturbarea ecosistemului atunci când sunt construite baraje şi devieri pe/ale un/unui râu. Dar, măsurile de atenuare presupun creşterea cheltuielilor şi chiar şi cele mai bune proiectate, cele mai reuşite proiecte sunt susceptibile de a implica compromisuri şi unele efecte negative, astfel încât în noua "stare a lumii (B)" amploarea unor componente poate scădea faţă de "starea lumii (A)".

Figura 1. Valoarea economică a unei schimbări în securitatea apei datorate

5 Se poate să existe anumite compromisuri pentru a gestiona un baraj pentru scopuri multiple.

Stare a lumii „A”

Stare a lumii „B”

Flood & drought

WASH related disease

Flood&droughtWASH related

disease

Creşterea bu

năstării econ

omice

Costuri

Bene

fiBcii ale A(B)



unei mişcări de la „starea lumii” A la B Sector/Eveniment legat de apă

Descrierea Schimbării Bunăstării Economice ca rezultat a intervenţiilor politice

Direcţia Schimbării Bunăstării Economice de la A → B

Sănătatea ecosistemelor şi servicii

Beneficii rezultate din declinul ecosistemelor → pierdere - -

Energie Beneficii rezultate din dezvoltarea energiei hidro → câştig + + + Municipalitate şi industrie

Nici o schimbare la nivelul municipalităţilor şi a beneficiilor la nivelul industriei → neutru

0

Agricultură Creşterea nivelului de apă în schemele de irigare → câştig + + Inundaţii şi secete Controlul mai bun al apelor reduce costurile de gestionare

a inundaţiilor şi secetelor → câştig +

Boli datorate lipsei apei

Calitatea îmbunătăţită a apei şi îmbunătăţirea sanitaţiei reduce costurile cu sănătatea → câştig

+ +

Valoarea economică a intevenţiilor politice = Σ schimbărilor pe sectoare Pentru a trece dincolo de intuiţie, instrumentele economice pot fi utilizate pentru a identifica şi măsura aceste compromisuri asociate cu anumite investiţii pentru a spori securitatea apei. Economiştii pot ajuta la estimarea beneficiilor economice şi costurile investiţiilor în sectorul de apă şi să informeze societatea despre compromisurile care se confruntă. Dar în cele din urmă statul trebuie să facă judecata pentru a stabili dacă un anumit set de compromisuri este este sau nu de dorit. Căi de Dezvoltare a Apei Secvenţierea investiţiilor în sectorul apei poate pune în mişcare modele de dezvoltare dependente de o anumită cale, care va schimba randamentele anticipate şi, prin urmare stimulentele pentru investiţii ulterioare în toate sectoarele. Acest lucru ar putea duce, de exemplu, la diminuarea semnificativă a îmbolnăvirilor, furnizarea de servicii de irigare la scară largă, sau furnizarea de apă sigură respectiv intrări hidroelectrice pentru potenţialii utilizatori industriali. De fapt, acele investiţii care transformă resursele de apă pot dicta o potenţială cale de dezvoltare economică pentru o regiune în loc alta. Astfel de investiţii sunt cele mai dificil de evaluat, deoarece costul de oportunitate al acestei "căi" de dezvoltare a resurselor de apă este beneficiul căii de dezvoltare care nu a fost aleasă, care este greu de ştiut (Whittington et al. 2009). Valoarea economică a "securităţii apei" se poate referi la valoarea economică a unei singure schimbări din cauza unui proiect, regulament, sau o schimbare de politică, sau se poate referi la o serie de modificări diferite. De exemplu, în figura 2, să presupunem că obţinerea de servicii de apă de nivel A (cu cantitate mare, o calitate excelentă, şi fiabilitatea furnizării ridicată) ar avea nevoie de două investiţii. Primul ar putea îmbunătăţi serviciul de nivel D la nivel de servicii C, iar cea de a doua investiţie ar duce la o îmbunătăţire a nivelului C la nivelul A. S-ar putea estima valoarea economică a schimbării serviciului de la nivelul D la nivel A, ştiind că schimbarea va lua doi paşi (investiţii)şi, astfel, suportă costuri mai mari. Valoarea economică a acestei schimbări "în două etape" ar fi diferită de valoarea economică a schimbărilor de servicii de nivel C în servicii la nivel A, de exemplu, valoarea economică pentru cea de-a doua investiţie implică asumarea că



prima investiţie a fost făcută. Ne referim la o secvenţă de astfel de paşi ca o "cale de dezvoltare a apei."

Nivel A

Nivel B

Nivel C

Nivel D

Figura 2. Compararea diferitelor niveluri de servicii ale apei cu diverse atribute Figura 3 prezintă o cale de dezvoltare a apei în care eforturile sunt în primul rând axate pe minimizarea efectelor distructive ale apei şi apoi mai târziu pe utilizări productive.

Figura 3. De la utilizări distructive ale apei la utilizări constructive: o cale posibilă de dezvoltare a apei

De exemplu, dacă privim timpul şi investiţiile cum se desfăşoară de-a lungul axei orizontale, de la stânga la dreapta, în primul rând sunt reduse efectele distructive ale apei, iar apoi sunt atinse mai

Cantitate: 15 m3 Fiabilitate: 24 h/zi Calitate: Excelentă

Cantitate: 10 m3 Fiabilitate: 18 h/zi Calitate: Bună

Cantitate: 12 m3 Fiabilitate: 12 h/zi Calitate: Bună

Cantitate: 5 m3 Fiabilitate: 3 h/zi Calitate: Slabă

Agricultură

Municipal

Ecosisteme

Poluare

Secetă Secetă Inundaţii PIB (timp)



multe şi mai productive utilizări. Acesta poate fi conceptul cel mai atrăgător pe care să ne imaginăm o cale de dezvoltare a apei în care eforturile sunt în primul rând axate pe minimizarea efectelor distructive ale apei şi apoi mai târziu axate pe utilizări productive, deoarece reducerea vieţilor pierdute din aprovizionarea cu apă contaminată, precum şi inundaţiile şi seceta par să aibă o prioritate mai mare decât îmbunătăţirea activităţii economice. Dar, în realitate, investiţiile în infrastructura resurselor de apă mai mari ating mai multe obiective simultan, prin reducerea riscurilor şi creşterea utilizării productive ale apei în acelaşi timp. Barajele controlează inundaţiile şi furnizează apă pentru sistemele de irigaţii. Sistemele de furnizare a apei şi canalizare reduc mortalitatea la copii, sporesc productivitatea firmelor mici şi salvează în gospodării timpul petrecut pentru colectarea apei din surse din afara casei. Calea de dezvoltare pentru o ţară săracă ca să evolueze de unde este acum către o ţară cu venit ridicat şi cu o "securitate ridicată a apei" va avea nevoie probabil de zeci de ani. De-a lungul aceastei căi de dezvoltare, mai multe investiţii vor trebui să fie făcute în sectorul resurselor de apă. Calendarul şi succesiunea corespunzătoare acestor investiţii depinde de condiţiile locale şi de oportunităţi atât în sectorul resurselor de apă cât şi în alte sectoare. O "cale de dezvoltare a apei" poate implica o tranziţie tehnologică, sau poate implica utilizarea unor tehnologii bine stabilite (Geels 2005, 2006). Fiecare investiţie are costuri şi beneficii aferente, iar în cazul în care aceste investiţii în infrastructura resurselor de apă sunt alese cu înţelepciune (beneficiile depăşesc costurile), fiecare societate se va muta cu un pas mai aproape de o apă mai sigură şi de un stat cu venituri ridicate. Conceptual s-ar putea calcula valoarea economică a fiecărei schimbări de dezvoltare. Deng Xiaoping a caracterizat procesul de trecere de la o economie centralizată la o economie de piaţă planificată ca "trecerea unui râu dar simţind toate pietrele de la baza albiei". Procesul de planificare treptată a investiţiilor spre o stare mai sigură a apei este la fel de dificil şi care necesită atât intuiţie cât şi analiză atentă. Calendarul şi succesiunea de schimbări politici şi investiţiile necesare depind de condiţiile locale şi de oportunităţi atât în sectorul resurselor de apă cât şi în alte sectoare - este nevoie de "a simţi pietrele". Aceasta preîntâmpină aderarea la master planurile generale sau politicile generice despre cum se poate asigura securitatea apei. În practică deciziile privind investiţiile în proiectele mari privind resursele de apă sunt de obicei realizate treptat, fără o viziune clară a paşilor următori. Pe măsură ce veniturile şi economia cresc, gospodăriile şi guvernele au din ce în ce mai mult acces la resursele financiare necesare pentru a reduce pierderile de la toate tipurile de riscuri legate de apă. Şi, pe măsură ce riscurile sunt reduse, oportunităţile de creştere economică sunt consolidate, în parte pentru că gospodăriile şi întreprinderile sunt mai încrezătoare şi mai capabile din punct de vedere financiar să efectueze investiţii cu venituri mai mari şi riscuri mai mari. Această relaţie cu două sensuri - sau feedback-ul - între reducerea riscurilor şi creşterea economică face o adevărată provocare descoperirea valoarii economice a acestor reduceri a riscurilor specifice legate de apă. Serviciile de apă sunt adânc înrădăcinate în atât de multe activităţi atât pentru gospodării cât şi pentru firme încât este practic imposibil a urmări toate interacţiunile care au ca rezultat la îmbunătăţirea serviciilor de apă şi mai ales realizate într-o economie dinamică, în plină dezvoltare. Intuiţia noastră despre importanţa apei ne tentează a afirma pur şi simplu că infrastructura de apă este o condiţie necesară pentru dezvoltarea economică şi că aceasta ar trebui să aibă prioritate faţă de investiţiile în alte sectoare. Acest lucru este similar cu argumentul fiziocraţilor francezi despre primatul agriculturii asupra industriei. Dar mai adânc, analiza contextului specific este justificată ( Lin , 2011). Multe dintre marile economii în curs de dezvoltare au lansat tranziţia lor către ţări cu venituri medii, fără infrastructură, cum ar fi cea a apei. De exemplu, India a intrat în clubul economiilor cu creştere puternică, cu infrastructura, în multe oraşe care oferă apă contaminată



pentru doar câteva ore pe zi şi milioane de oameni expuşi la inundaţii semnificative şi riscuri de secetă. Japonia a fost prima economie din Asia pentru a obţine statutul de mare creştere economică, dar Tokyo nu a implementat serviciile de canalizare până mult mai târziu în calea sa de dezvoltare. Desigur, nu ştim contrafacerea. Poate China, India şi Japonia ar fi crescut chiar mai repede dacă ar fi investit mai mult în sectorul resurselor de apă mai devreme. Dar investiţii mari în infrastructura de apă ar fi însemnat mai puţine investiţii în altă parte în economie: determinarea valorii economice a avansării către "resurse de apă mai sigure", într-o economie dinamică, de înaltă creştere se dovedeşte a fi o sarcină dificilă . Deoarece cele mai multe probleme de apă sunt în primul rând locale, poate regionale şi sunt încorporate în atât de multe activităţi economice, este dificil de a ajunge la concluzii generale despre strategia de investiţii în sectorul resurselor de apă. O investiţie atractivă într-un timp şi un loc anume nu pot fi potrivite în altă parte, din cauza diferenţelor în ceea ce priveşte resursele de apă locale şi alte aspecte economice locale. În cartea sa, The Next Convergence, Michael Spence (2010) notează că Deng Xiaoping a fost dornic să cunoască experienţa vestică pentru a ajuta tranziţia Chinei de la o planificare centralizată la o economie orientată spre piaţă, dar el a fost sceptic în ceea ce priveşte teoria economică şi recomandările politice din ţările industrializate. Abordarea problemelor locale sau regionale a resurselor de apă necesită scepticism similar cu privire la aplicabilitatea universală de recomandări politice şi generalizări cu privire la valoarea economică a avansării spre o securitate sporită a apei. Expresia "simţirea pietrelor" pentru noi investiţii şi pentru procesul de reformă politică subliniază că aceste decizii nu sunt deloc uşoare şi că este foarte comun să se urmeze nişte căi greşite. Unele opţiuni de investiţii vor avea beneficii, care sunt mai puţine decât costurile, iar acest lucru poate fi dificil a fi văzut ex ante, datorită faptului că estimarea costurilor şi beneficiilor este dificilă. În ciuda planificării atente şi a analizei, pot apărea evenimente neprevăzute. Valoarea economică ex post a diferitelor etape de-a lungul acestei căi de dezvoltare poate fi destul de diferită faţă de ce se anticipase, de aceea factorii de decizie din sectorul public care se ocupă de investiţii în infrastructura serviciilor cu apă necesită intuiţie şi "spiritele animalice ale lui Keynes" la fel de mult ca şi investitorii privaţi. Dar spiritele animalice şi intuiţia nu sunt suficiente. O întrebare evidentă este dacă un guvern ar alege o cale de dezvoltare către o lume sigură pe resursele de apă, înainte de a ajunge la un statut cu venituri mari, în cazul în care eforturile de dezvoltare s-ar concentra pe sectorul resurselor de apă, securitatea apei ar putea fi realizată mai repede? În cazul în care există o astfel de cale de dezvoltare, o întrebare legată este - ar fi de preferat punct de vedere economic? Astfel, s-ar putea întreba despre valoarea economică a acestei căi de dezvoltare alternativă. Acest lucru este diferit de valoarea economică a unei trepte de-a lungul unei căi de dezvoltare date. Determinarea valorii economice a unei căi de dezvoltare alternativă presupune a estima diferenţa între bunăstarea oamenilor pe două traiectorii dinamice diferite de dezvoltare economică. Estimarea valorii economice a unei trepte de-a lungul unei singure traiectorii de dezvoltare este o provocare, dar este mult mai simplă sarcina, mai uşor de gestionat decât compararea a două căi diferite de dezvoltare. Valoarea economică a unei investiţii specifice sau intervenţie politică ar putea fi destul de diferită în cazul în care aceasta este realizată în diferite căi de dezvoltare. Acest lucru se datorează faptului că un singur proiect poate completa (sau substitui) alte proiecte de investiţii într-o cale de dezvoltare în moduri totul diferite de altă cale de dezvoltare6.

6 De exemplu, de-a lungul unei "căi de dezvoltare durabilă", poate include investiţii în energia regenerabilă şi a unor modele de consum cu emisii reduse de carbon, investiţii în capturarea apei de ploaie pentru alimentarea cu apă urbană şi ar putea completa investiţiile în parcuri şi trasee pentru biciclete care nu ar exista în planurile tradiţionale de transport urban şi de recreere.



Experienţa istorică şi datele disponibile sugerează că este relativ mică variaţia în ceea ce priveşte căile de dezvoltare pentru siguranţa apei alese de ţările care au avansat de la un nivel scăzut de dezvoltare economică la un nivel ridicat, mai ales pentru serviciile de alimentare cu apă şi pentru serviciile de salubritate. Figura 4 afişează PIB-ul mediu pe cap de locuitor şi procentul populaţiei cu servicii de alimentare cu apă în 139 de ţări în 2008. Cum era de aşteptat, există o asociere pozitivă puternică între PIB-ul pe cap de locuitor şi infrastructura de apă curentă.

Figura 4. Acoperirea cu servicii de alimentare apă curentă vs. PIB pe cap de locuitor

În sectorul de apă şi canalizare, toate ţările industrializate s-au mutat de la serviciile non - ţevi la reţele de conducte cu apă curentă şi canalizare şi apoi la tehnologii din ce în ce mai sofisticate de tratare a apelor uzate. Unii au ridicat problema dacă apă curentă şi canalizarea sunt o soluţie durabilă având în vedere necesarul uriaş de capital şi utilizarea unor cantităţi mari de apă (Esrey, 2001, Thomas şi Ford, 2005). Unii donatori şi ONG-urile au susţinut soluţiile non-ţevi, cum ar fi tratamentul la punctul-de-utilizare a apei, pompe manuale, toalete pe bază de compostare, şi Latrinele cu Ventilaţie Îmbunătăţită (LVI), nu numai ca etape intermediare de-a lungul unei căi de dezvoltare a securităţii apei, dar, de asemenea, ca tehnologii "adecvate" într-o lume durabilă, cu resurse sigure de apă. Dar, la data respectivă, acestea au fost clar punctele de vedere minoritare. Nici o ţară nu a mai ales în mod explicit astfel de tehnologii adecvate ca şi soluţie finală pe calea unei dezvoltări a securităţii apei. Ţările au optat în schimb pentru sistemul tradiţional prin conducte şi reţele de canalizare, chiar dacă drumul pentru a ajunge la o acoperire de 100% cu servicii de alimentarecu apă prin ţevi este lung şi costisitor . Figura 5 descrie calea de dezvoltare tipică a serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare pe măsură ce PIB (venitul) creşte. Aşa cum se arată în figura 5, la niveluri scăzute ale PIB-ului, atât acoperirea cu servicii de alimentare cu apă curentă cât şi cu cele de canalizare este foarte mică, costurile de capital ale sistemelor de reţea sunt prea scumpe pentru toţi, doar un mic grup de gospodării de elită le deţin. Statul are alte preocupări mai presante, iar marea majoritate a populaţiei trebuie să se bazeze pe serviciile de apă şi canalizare non-reţea. Cum veniturile cresc, reţele de apă prin conducte sunt construite în primul rând, urmate de reţele de canalizare.

PIB pe cap de locuitor, 1990 Dolari Internaţionali Geary‐Khamis (mii)

Acop

erire

a cu se

rvicii de

alim

entare cu ap

ă (%

pop

ulaţie)



Deoarece creşterea economică accelerează, serviciile de alimentare cu apă şi canalizare în reţea devin o prioritate atât pentru stat cât şi pentru gospodării şi apare o perioadă de cheltuielile mari de capital pe măsură ce acoperirea se extinde. Dar cheltuielile de capital nu scad pe măsură ce acoperirea tinde la 100%, deoarece apar nevoile de înlocuire şi de reabilitare, iar acestea încep să crească odată cu trecerea timpului.

Figura 5. Acoperirea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare vs. PIB Aşa cum se arată în figura 6, donatorii joacă adesea un rol important în finanţarea şi plata pentru investiţiile de capital la începutul acestei tranziţii, dar în curând povara financiară devine prea mare pentru donatori, iar statul joacă un rol important, finanţarea extinderii şi subvenţionarea serviciilor. Treptat, pe măsură ce acoperirea se apropie de procente ridicate ale populaţiei urbane şi aspectele privind sănătatea şi alte câştiguri de producţie sunt realizate, statul devine obosit de la marile subvenţii anuale şi este preocupat mai mult de deficienţele economice asociate cu tarifele scăzute ale apei. Clienţii sunt de obicei solicitaţi să plătească un procent tot mai mare din costurile totale. Dar, chiar şi în multe ţări industrializate avansate, statul subvenţionează încă o mare parte din costurile totale anuale de serviciu. Cu toate acestea, pe o astfel de cale de dezvoltare a apei, de acoperire în procent de 100% a municipalităţilor cu servicii de alimentare cu apă şi de canalizare, există numeroase decizii majore. Fluxul de apă uzată din canalizare poate fi combinată (sau nu) cu scurgerile de suprafaţă. Apa prin conducte poate fi livrată 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână - sau intermitent. Cei care planifică pot decide ca serviciile de alimetare cu apă prin conducte să poată fi furnizate numai în cazul în care liniile de canalizare sunt instalate în acelaşi timp. Tarifele pot fi concepute pentru a încuraja sau descuraja utilizarea apei. Securitatea livrărilor de alimentare cu apă poate fi îmbunătăţită prin utilizarea unui portofoliu de surse de apă brută. Standardele pentru apa furnizată către clienţi şi pentru apele uzate evacuate în apele receptoare pot varia. Fie instituţiile private, fie cele publice pot fi selectate ca furnizori de servicii la un moment dat de-a lungul unei căi de dezvoltare. În ceea ce priveşte gestionarea bazinului hidrografic sau gestionarea resurselor de apă la scară mare, variaţiile întâlnite de-a lungul căii de dezvoltare aleasă sunt şi mai multe. De exemplu, după al doilea război mondial, Maroc a ales o cale de dezvoltare economică bazată pe dezvoltarea unui sector mare, respectiv agricultura irigată. Aceasta, la rândul său, a dictat necesitatea la scară largă a dezvoltării infrastructurii resurselor de apă. În schimb, Algeria a ales o cale de dezvoltare care s-

Operare&Menentanţă+Înlocuire&Reabilitare+Noi investiţii

PIB/Venit

Acop

erire

(%

din pop

ulatie)

Reţea alimentare cu apă Canalizare

Investiţii mari în reţelele de alimentare cu apă şi canal

Soluţii non‐ţevi, investiţii mici



a concentrat pe industrializare, cu o necesitatea ulterioară mai mică de baraje mari şi infrastructură de irigare asociate. Dar în majoritatea cazurilor, atunci când ţările îşi pot permite să finanţeze infrastructuri mari în vederea stocării apei pentru utilizarea ei în timpul secetei, pentru a furniza apa prin sistemele de irigaţii, pentru a controla inundaţiile şi pentru a genera energie hidroelectrică, ei aleg această cale de dezvoltare a apei. Din nou, donatorii şi ONG-urile susţin adesea o cale "mai moale" de dezvoltare ecologică bazată pe râuri cu curgere liberă, măsuri nestructurale de control al inundaţiilor, facilităţi hidroelectrice aşezate în afara cursului râului şi mai puţin dependenţa de mono-culturi. Dar, în ţările cu aspecte hidrologice dificile, statul a ales rareori această cale de dezvoltare considerată mai "moale". Imperativele de dezvoltare regională a apei şi securitatea alimentară păcălesc acele viziuni "verzi" din dezvoltarea bazinului hidrografic (Whittington 2004).

Figura 6. Distribuţia cheltuielilor capitale, de întreţinere şi de operare pentru reţelele de furnizare a apei (între donatori, guvern şi clienţi) vs. PIB

Cu toate acestea, pot exista alegeri strategice importante cu privire la cel mai bun mod de a urma o strategie de dezvoltare economică regională. De exemplu, Etiopia a dezbătut serios argumentele pro şi contra ale unei dezvoltări specifice "hidroenergetice" comparativ cu o dezvoltare specifică "irigaţiilor". În bazinul fluviului Gange există o dezbatere serioasă cu privire la argumentele pro şi contra a barajelor mari în Himalaya faţă de utilizarea apelor subterane de stocare a apei de-a lungul unui an pentru agricultura irigată. Există, de asemenea, o dezbatere serioasă în Gange despre argumente pro şi contra continuării politicii de gestionare a inundaţiilor cu digul actual. Alegerea fundamentală a statelor dintre alternativele de căi de dezvoltare hidrografice pe un râu internaţional este de obicei între dezvoltarea prin cooperare versus dezvoltarea unilaterală. Beneficiile economice ale dezvoltării prin cooperare pe un râu internaţional, mai ales într-o lume cu noi incertitudini introduse de schimbările climatice, sunt mult mai mari (Tilmant şi Kinzelbach, 2012; Blackmore şi Whittington, 2009). Dar statele de pe un râu partajat pot avea relaţii complexe, multi-faţete, şi dezvoltarea fluviului nu poate fi separată de concentrarea fiecarui stat pe creşterea puterii şi a securităţii. Donatorii internaţionali pot promova dezvoltarea prin cooperare pe râurile transfrontaliere, prin furnizarea de finanţare pentru infrastructura la scară largă, facilitând un acord pentru împărţirea beneficiilor (şi a costurilor), şi îmbunătăţirea serviciilor hidrologice. Dar, în ciuda acestor eforturi internaţionale, dezvoltarea prin cooperare reală rămâne o excepţie pe râurile transfrontaliere, iar

PIB/Venit →

Cheltuieli Ca

pitale, d

e Întrţin

ere şi Ope

rare

$/an

Donatori

Guvern

Clienţi



statele se confruntă cu presiuni puternice pentru a alege calea dezvoltării unilaterale şi să renunţe la potenţialele câştiguri economice elementare de cooperare. Sumar Există mai multe puncte de valoare ce merită a fi subliniate în această discuţie a conceptelor de bază. În primul rând, analiza economică a investiţiilor în securitatea apei este esenţială pentru dezvoltarea unor proiecte bine concepute, scalate în mod corespunzător, eficiente dpdv al cheltuielilor prin evitarea costurilor inutile de întârziere şi înţelept investite. Intuiţia despre importanţa generală a acestor investiţii - indiferent de cât de puternică este - nu poate substitui o analiză atentă, aprofundată în alegerile individuale de investiţii. În al doilea rând, definirea valorii economice a securităţii apei necesită o comparaţie între două stări ale lumii. Pentru un economist, este lipsit de sens să se refere la valoarea economică a "securităţii apei", în abstract, aceasta are sens doar pentru a se referi la valoarea economică a trecerii de la un nivel de securitate a apei la un altul superior.7 Această necesitate de a compara utilitatea (sau bunăstarea) pe care o persoană o primeşte de la două niveluri diferite de siguranţă este reprezentată cel mai bine prin paradoxul diamant - apă a lui Adam Smith. Schimbarea de utilitate sau bunăstare pe care o persoană o experimentează, ca urmare a unei modificări în securitatea apei poate fi mare sau mică, în funcţie de cât de aproape atributele serviciilor de apă din cele două stări ale lumii sunt reciproce. În al treilea rând, din cauza interdependenţelor fizice într-un sistem mare de resurse de apă, investiţiile în infrastructura de apă afectează multe sectoare şi părţi interesate, atât pozitiv, cât şi negativ. Orice investiţie majoră va avea o serie de beneficii şi costuri. Utilizatorii individuali vor experimenta unele dintre aceste efecte dar şi valoarea de utilizare finală a apei se poate schimba. Însă persoanele fizice nu pot vedea cu uşurinţă, la nivel de sistem, toate modificările care rezultă din astfel de investiţii. Este responsabilitatea statului să ia în considerare valoarea sistemului de apă. În al patrulea rând, statele fac de multe ori o alegere de macro-nivel, alegere strategică prin căi concurente de dezvoltare economică regională în care constrângerile tehnice de inginerie, disponibilitatea resurselor de apă, incertitudinile climatice, dinamica politică şi socială, precum şi calitatea mediului înconjurător şi creşterea economică sunt toate luate în considerare. Odată ce o cale de dezvoltare regională este aleasă, "valoarea economică" a măsurilor concrete de pe această rută trebuie să fie măsurate. Dacă o investiţie specifică, sau reglementare, sau alt tip de intervenţie are sens economic, la un anumit moment şi loc, va necesita o analiză serioasă a costurilor şi beneficiilor.

7 Într-un articol citat în revista Nature, Robert Constanza şi co-autori pun valoare economică pe "natura" (inclusiv pentru resursele de apă) din SUA de 33.000 miliarde dolari pe an, comparând implicit două state ale lumii: un stat cu natură si alt stat fără natură. Un stat fără natură a fost, în esenţă un concept lipsit de sens, şi a provocat o reacţie puternică, negativă din partea economiştilor de mediu (Bockstael et al., 2000).



PERSPECTIVA STATULUI ASUPRA VALORII ECONOMICE A SECURITĂŢII APEI

De-a lungul ultimelor câteva secole Statele8 moderne au făcut progrese remarcabile în colectarea de informaţii şi dezvoltarea pe baza necesităţilor popoarelor şi pe baza resurselor naturale. Recensămintele au evoluat pentru a descrie populaţii, iar nume de familie au fost alocate pentru a identifica în mod unic anumite persoane înrudite. Sistemele cadastrale au înregistrat proprietăţile şi graniţele terestre definite. Unele păduri au fost eliminate din controlul regimurilor locale proprietate comună în încercările de a introduce un management ştiinţific. Planurile oraşelor şi a arterelor de transport au fost regularizate pentru a facilita comerţul, controlul de stat şi extragerea veniturilor fiscale (Scott, 1998). Deoarece apa este o resursă regenerabilă, care se mişcă atât de rapid şi uşor prin ciclul hidrologic şi dincolo de frontierele naţionale, aceasta s-a dovedit a fi resursa naturală cel mai dificil de înţeles şi controlat de către state. Ca urmare, este dificil a estima modificările în valoarea de sistem a apei, valoare asociată cu investiţiile în infrastructuri noi pentru utilizarea a noi resurse de apă şi alte intervenţii politice. În parte, datorită variabilităţii inerente ale sistemelor hidrologice, datele hidrologice au fost mult mai dificil de colectat şi analizat decât informaţiile cu privire la cele mai multe alte resurse naturale. În unele ţări în curs de dezvoltare datele hidrologice sunt încă tratate ca secrete de stat şi astfel statele ajung adesea să nu deţină informaţiile hidrologice de bază şi astfel pierd oportunităţile de dezvoltare. Datele hidrologice clasificate ca informaţii de securitate naţională ar putea fi compartimentate, iar astfel statele trebuie să ia decizii fără întreaga gamă de informaţii disponibile. În astfel de situaţii, poate fi dificil să se facă diferenţa între mituri şi realităţile cu privire la modul în care se comportă de fapt un bazin hidrografic, precum şi riscurile şi oportunităţile asociate cu investiţiile alternative, infrastructura ( Sadoff et al 2013). De exemplu, Gange este bazinul hidrografic cel mai populat din lume, cu peste o jumătate de miliard de locuitori, totuşi, chiar şi în secolul 21 extrem de putin se stie despre modul în care funcţionează râurile sale şi modul în care apele sale sunt folosite. Statele sunt adesea neclare cu privire la opţiunile lor de dezvoltare a resurselor de apă şi compromisurile asociate cu diferite etape de-a lungul unei căi de dezvoltare a apei. Această lipsă de claritate face ca disputele între ţări privind apa să fie foarte greu de rezolvat, deoarece obiectivitatea comunităţilor tehnice este suspectă, iar statele nu pot decide cu uşurinţă pe baza faptelor ştiinţifice. Deoarece statele se luptă să înţeleagă situaţiile reale ale resurselor de apă, este greu de prezis deciziile pe care le vor face atunci când se vor confrunta cu alegeri strategice complexe. Rolul statului Din punctul de vedere al statului, abordarea provocării de a asigura securitatea apei nu este la fel de simplă ca şi viziunea economistului de echilibrare a costurilor şi beneficiilor de investiţii mici, elementare pe calea unei dezvoltări de apă. Într-adevăr, gestionarea proastă a apei poate apărea ca o ameninţare la însăşi existenţa statului şi a societăţii. Există cinci motive principale de ce reducerea riscurilor legate de apă şi creşterea productivităţii de apă este atât de importantă pentru stat. 8 Termenul "stat" este folosit în general pentru a se referi la guvernul civil al unei ţări şi include autorităţile şi agenţiile create de către un guvern (de exemplu, organizaţiile bazinelor hidrografice.) În timp ce "statul" poate fi văzut în contrast cu gospodăriile, este clar că statul nu este o entitate monolitică, ci include o varietate de părţi interesate.



În primul rând, nu toate ameninţările legate de apă sunt rezultatul unor variaţii în ciclul hidrologic sau evenimente naturale - unele sunt făcute de om. Gospodăriile şi statele se pot confrunta cu riscuri legate de apă din comportamentul non-cooperativ al altor state. Acesta este rolul statului, de a rezolva problemele cauzate de comportamentul non-cooperativ al altor state care împărtăşesc un râu sau acvifer transfrontalier. Cetăţenii se aşteaptă ca statul să îşi asume responsabilitatea pentru reducerea acestor riscuri. Imposibilitatea de a aborda în mod eficient comportamentul non-cooperativ al unor ţări străine pot pune sub semnul întrebării legitimitatea statului.9 De exemplu, după ce Singapore s-a desprins din Malaezia în 1965, a rămas extrem de dependent de Malaezia pentru aprovizionarea cu apă. La momentul independenţei sale, Singapore a obţinut majoritatea de aprovizionarea cu apă din rezervoare din statul malaezian de Johor şi a transportat aceste bunuri printr-o conductă pe insula Singapore. În autobiografia sa, fostul prim-ministru al Singapore, Lee Kuan Yew (2000), descrie importanţa strategică pe care Singapore a dat-o pentru furnizarea neîntreruptă a apei din Malaezia. La o întâlnire în 1965, dintre Dr. Mahathir Mohamad (prim-ministru din Malaezia) şi Lee Kuan Yew, prim-ministrul Mahathir a întrebat direct de ce Singapore îşi dezvoltă Forţele Armate (cu ajutorul consilierilor israelieni şi Elveţia). Lee Kuan Yew povesteşte ceea ce a spus în replică ... "I-am răspuns la fel de direct că ne-am temut că la un moment sau altul, ar putea exista un act aleator de nebunie cum ar fi tăierea proviziilor de apă, pe care ei [conducătorii Malaeziei] au ameninţat public ori de câte ori au existat diferenţe între noi. ... Acordul de separare cu Malaezia a fost parte din termenii pe care i-am tratat şi au fost depuse în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite. În cazul în care acest acord ar fi fost încălcat, noi am merge la Consiliul de Securitate. În cazul în care lipsa de apă ar deveni o urgenţă, în caz de urgenţă, ar trebui să intrăm în forţă dacă este nevoie, pentru a repara conducte şi maşini deteriorate şi de a restabili fluxul de apă. Am pus toate cărţile pe masă. El a negat că orice acţiune precipitată s-ar întâmpla. I-am spus că îl cred că nu va face acest lucru, dar trebuia să fim pregătiţi pentru toate situaţiile neprevăzute. "(P. 276) Statele au, de asemenea, o mare dificultate în soluţionarea cererilor concurente privind drepturile de apă. Incertitudinea cu privire la resursele de apă poate induce un puternic sentiment de părtinire. Statele sunt de obicei extrem de defensive cu privire la cererile de tranzacţionare în apă sau la a renunţa la pretenţiile privind accesul la apă în schimbul a altceva şi atunci implicaţiile unor astfel de situaţii nu sunt bine înţelese.10 Este nevoie de timp şi efort considerabil pentru ca statele să înţeleagă ceea ce ei pot tranzacţiona şi ce oferte sunt posibile, pe râurile transfrontaliere. Incertitudinea în ceea ce priveşte schimburile comerciale pot crea deschideri pentru acţiuni ofensive, unilaterale, mai ales atunci când statele vecine nu sunt sigure de realităţile hidrologice de bază.11 9 Pentru fiecare stat care îşi face griji pentru protejarea aprovizionării cu apă, există un stat asociat, care se teme să planifice acţiuni ofensive împotriva infrastructurii de apă. Aceste temeri pot fi justificate. De exemplu, în războiul din Coreea, Statele Unite au bombardat baraje din Coreea de Nord într-o încercare de a distruge atât culturile de orez ale nord-corenilor şi aprovizionarea cu energie hidroelectrică (Mearsheimer, 2001. P.. 104). 10 De exemplu, în timp ce-i scria lui Ayub Khan, primul ministru al Bangladesh, în 1961, Nehru a descris îngrijorarea sa că Bangladesh, o ţară riverană din aval de pe Gange, ar putea stabili drepturi istorice de primă utilizare şi să împiedice dezvoltarea în amonte: "Unul mai mult problema pe care am trebuie , de asemenea, referire , este distincția tot par să facă între drepturilor riveranilor superioare și inferioare de la punctul 7 din scrisoarea ta , ceea ce implică faptul că riverane inferior poate continua în mod unilateral cu proiecte , în timp ceriverane superior nu ar trebui să fie liberi să facă așa . În cazul în care acest lucru a fost să fie așa , ea ar permite riverane mici de a crea , în mod unilateral , drepturi istorice în favoarea sa și du-te la umflarea lor , la discreția sa , astfel, blocarea complet toate dezvoltarea și utilizărileriverane superior . Noi nu putem , în mod evident , să accepte acest punct de vedere , mai ales când trei sferturi din lungimea fluviului Gange se află pe teritoriul indian , care dă Indiaprioritate în acest râu . " Prudență Nehru cu privire la potențialele pretenții rivale ale drepturilor de apă a fost deosebit de ilustrativ dat fiind faptul că India a fost riverane din amonte , că India a folosit majoritatea diversiuni de irigare din Gange , iar India a fost hegemon regional . 11 De exemplu, prim-ministrul Meles Zenawi a așteptat până în februarie 2011, un moment de criza maximă în Egipt, pentru a anunța construcției barajului de la Millennium de pe Nilul Albastru. Nu numai ca a fost Egipt distras de tulburări politice interne, dar consecințele hidrologice, financiare și sociale ale acestui baraj mare de albastru de Nil în Etiopia nu au fost bine înțelese de către oricare dintre părți.



În al doilea rând, din punctul de vedere al statului, atunci când mari de apă legate de dezastre (de exemplu, inundații, secetă, epidemii de holera), mulți cetățeni pierderile de experiență în același timp. Atunci când cetățenii suferă pierderi de rutină, aleatoare, statul nu este de obicei tras la răspundere. Astfel de pierderi pot deveni cu ușurință acceptat ca parte a condițiilor normale de bază. Cu toate acestea, legitimitatea statului este pusă în discuție în cazul în care nu reușește să mobilizeze în mod adecvat la dezastrele de mare amploare, complexe, cum ar fi inundațiile, seceta, și epidemii. În al treilea rând , apa este o intrare ( factor de producție ) în ambele irigate și ploi agricultură , și, astfel, valoarea economică a apei în agricultură depinde de prețurile de piață ale produselor alimentare . Penuria de alimente pot apărea pentru o varietate de motive , inclusiv dezastre naturale , inundații, secetă , boli culturilor , si a intreruperilor din comerțul global . În cazul în care , indiferent de motiv , produsele alimentare este în scurt de aprovizionare și a prețurilor alimentelor Spike , valoarea economică de apă crește . Economiștii estimează , de obicei, valoarea economică a apei în agricultură în condiții normale sau normale - nu în timpul unei penurie de alimente . Având o perspectivă statică asupra valorii economice a apei în agricultură înainte de o criză alimentară se produce riscuri ignorarea problema că statul este mai preocupat - asigurându-se că cetățenii săi sunt alimentate . Acesta este un alt versiune a paradoxului diamant de apă : în timpul unei secete extinse , aprovizionarea cu apă a agriculturii poate deveni extrem de valoros ( ca diamantele ), atunci când acestea sunt necesare pentru a hrăni populația unei țări . În al patrulea rând, este responsabilitatea statului de a determina alocațiilor de apă în interiorul granițelor unei țări care echilibreze obiectivele unei economii de mare de creștere, dinamica cu noțiuni sociale de dreptate și echitate. Când alimentarea cu apă este limitat, alocarea între diferiți utilizatori și utilizări revine statului. Gospodăriile nu se poate percepe cu ușurință modul în care acțiunile lor cu privire la utilizarea apei afecta utilizatorii printr-un bazin hidrografic sau sistemul resurselor de apa. Un utilizator de apă individ nu s-ar lua în considerare de obicei, modul în care acțiunile sale ar afecta pe alții pe sistem. Cu toate acestea, este responsabilitatea statului de a coordona acțiunile de diferite utilizatorilor de apă și pentru a rezolva conflicte de alocare a apei în rândul cetățenilor săi. Eșecurile de soluționare coordonare și conflicte sunt percepute ca eșecuri ale statului. În al cincilea rând, statul este responsabil pentru stabilirea politicilor economice necesare pentru țările sărace pentru trecerea la o economie mare de creștere. Investițiile pentru îmbunătățirea securității apei nu poate fi vizualizat în mod izolat de procesele dinamice curs de desfășurare în tranziția de la un low-venituri a economiei cu venituri mari. Serviciilor de apa si managementul resurselor de apă, au importante (dar dificil de cuantificat), roluri pentru a juca în tranziția către o economie ce se dezvoltă rapid. Apa într-o economie dinamică, cu dezvoltare rapidă Ca tranziții țară săracă la o cale de dezvoltare mare creștere, procentul de populație care trăiește în orașe de obicei crește în mod constant. Când China a pornit pe calea de dezvoltare mare creștere în 1980, peste 80% din populație trăia în zonele rurale. Până în 2006 aceasta a scăzut sub 60%. Oamenii din mediul rural, care sunt de multe ori blocat în muncă agricolă scăzută productivitate, trece în zonele urbane în căutare de salarii mai mari și o mai bună calitate a vieții. De producție și servicii firmelor cu acces la piețele globale sunt capabili de a implementa această forță de muncă ieftină și mai plătească salarii mai mari decât în sectorul agricol. Acest migrația rural - a - urban creează presiuni enorme asupra statului de a îmbunătăți educația și infrastructura în zonele urbane . Într-o economie mare de creștere din sectorul public are un rol important de jucat în creșterea productivității economice și a calității vieții acestor noi locuitorii din mediul urban ( Haynes și Nijkamp , 2006) . Investițiile în infrastructura de apă curentă și canalizare , și de multe ori controlul inundațiilor , sunt componente esențiale ale acestui pachet de servicii de educație și infrastructură , care sunt necesare pentru a susține creșterea economică . Serviciile de apă și canalizare prin conducte pot reduce boli și de a salva timp gospodăriilor , în special în momentul de copii și femei . Ele completează , de asemenea, investițiile în educație , în două moduri importante . În primul rând , copiii , care trăiesc în case cu serviciile de apă de înaltă calitate , sunt mai bine hrănit și sănătos , și așa au o capacitate mai mare de a studia . În al doilea rând , prin conducte servicii de apă economisi timp pentru copii ( în special fetele ), deoarece acestea nu mai trebuie să efectueze apă la domiciliu și au astfel mai mult timp pentru a studia . În unele zone metropolitane (și unele cartiere) de infrastructură și de prognoză și sistemele de avertizare pentru a reduce inundații și de a îmbunătăți drenaj va fi prioritate. Investițiile în infrastructura de control al inundațiilor îmbunătățirea climatului investițional un oraș în două moduri principale. În primul rând, ele asigură investitori corporativi că riscurile de perturbare a lanțurilor de aprovizionare la nivel mondial sunt reduse la minimum. În al doilea rând, acestea protejează o forță de muncă tot mai valoroase din timpul pierdut de la locul de muncă.



Într-o economie dinamică, de înaltă creștere aceste presiuni demografice și economice traduce în creșterea cererii de uz casnic nu numai pentru serviciile de apă prin conducte, dar, de asemenea, pentru locuințe, electricitate, școli, telecomunicații, transport public, și drumuri. Multe orașe au nevoie nu numai de apă prin conducte și infrastructura de canalizare, dar noi surse de apă brută, de asemenea. Atât la scară mare de apă infrastructurii de resurse (baraje, canale, conducte de transport a apei) și municipale de apă și sisteme de rețea a apelor uzate sunt extrem de capital intensive și costisitoare, și în cele mai multe locuri va necesita continue niveluri ridicate de investiții de zeci de ani. De exemplu, figura 7 investițiile de capital efectuate în sectorul de apă și canalizare în Anglia și Țara Galilor, de la 1920 până în prezent. Până la începutul secolului 20, Anglia și Țara Galilor au făcut deja investiții masive în infrastructura de apă urbane, și-ar putea imagina că locul de muncă a fost în mare parte finalizat, iar guvernul ar putea apela la alte priorități. , Dar figura 7 arată că acest lucru nu a fost ceea ce sa întâmplat: investițiile au crescut, atât în mărime absolută și pe cap de locuitor, iar până la sfârșitul secolului 20 au fost la cele mai înalte niveluri vreodată.12 Costurile totale anuale (cheltuielile de capital și operațiuni și cheltuielilor pentru întreținerea) în Anglia și Țara Galilor-o apă bogată țară, sunt în prezent aproximativ 40-50 de dolari pe gospodărie pe lună - chiar și după mai mult de un secol de greu de capital investment.13

Figura 7. Capitalul anual şi cheltuielile pe locuitor în industria apei în Anglia şi Ţara Galilor

1921-2015 (preturi constante la nivel 2011). Statul trebuie să asigure finanțare pentru aceste investiții în infrastructură de apă. Punct de vedere istoric, în cele mai multe ori și locații sectorul privat a jucat un rol relativ minor în finanțarea infrastructurii de apă la scară largă. Deoarece responsabilitatea de a oferi finanțare revine statului, Ministerul Finanțelor și conducerii politice de top-o țară sunt de obicei implicați în deciziile de dezvoltare a resurselor de apă majore. În timpul migrația rural - la - urban , cererea de uz casnic mai mare pentru serviciile de educație și infrastructură se manifestă atât în procesul politic ( ca politicienii ecartament frustrare publice de exemplu, cu educația publică slabă și infrastructură ) , precum și pe piața ( în calitate de furnizori privați de multe ori pas în decalajul dintre ceea ce lucrătorii din nou de fabricație și sectoarele de servicii doresc și ceea ce statul este în măsură să ofere ) . Aceste populații urbane umflarea au multe nevoi presante , în plus față de apă curentă și canalizare . Cererea de uz casnic pentru serviciile de electricitate în zonele urbane este deosebit de mare , chiar si printre cele mai mici locuitorii din mediul urban pe venit ( Komives et al . 2003) . Complementaritatea din investițiile în rețeaua electrică extinde în mai multe direcții . De energie electrică oferă putere pentru iluminat , astfel încât copiii pot studia pe timp de noapte , 12 În ciuda trendul ascendent pe termen lung, cheltuielile anuale de capital a fluctuat în Anglia și Țara Galilor în timpul secolului 20, care reflectă în parte natura plin de cocoloașe de investiții mari de infrastructură. Surprinzator, cheltuielile de capital au rămas relativ constant în timpul crizei economice a marilor depresiuni. Cum era de așteptat, cheltuielile de capital a căzut în timpul al doilea război mondial ca priorități publice sa concentrat pe efortul de război. Din 1950-1975 a existat o creștere constantă a cheltuielilor de capital, în ciuda faptului că aceasta a fost o perioadă de austeritate fiscală după al doilea război mondial. Din 1975-1990, cheltuielile de capital cădea, și apoi din 1990-2011, acestea fluctuează la un nivel ridicat. 13 Din costurile totale anuale, aproximativ 40% a fost pentru operațiuni și întreținere; 60% a fost de capital.

Capital anual şi cheltuieli pe locuitor la preţuri constante 2011

Sursa: Duncan Thomas, Universitatea Manchester (Comunicare personală, 2011).



creșterea investițiilor în educație . Acesta oferă energie pentru televizoare , aparate de radio , telefoane mobile și calculatoare - toate din care elimina asimetriile de informare , promovarea activităților antreprenoriale , oferă oportunități de agrement , și de a reduce costurile tranzacțiilor financiare . Electricitate permite , de asemenea, gospodăriile pentru a reduce costurile unor servicii legate de apă , inclusiv unele sisteme de tratare a apei la punctul de utilizare pompare și . Fluxurilor volatile de capital globale și a necesităților mari , continuă pentru investiții de capital în educație și infrastructură înseamnă că este riscant pentru o țară pentru a încerca să finanțeze prea mult de această investiție urban din surse externe . O întrerupere a fluxurilor de capital străin poate provoca perturbări grave și de ineficiențele din o cale de dezvoltare mare creștere . Acest lucru înseamnă că o mare parte din finanțare pentru educație și investiții în infrastructură ( inclusiv apă potabilă și de canalizare , și drenaj urban ) ar trebui să provină din surse interne . Principala sursă de finanțare internă este , de obicei, economiile din noul populația urbană , care este în prezent angajat în locuri de muncă mai productive decât cele din sector rural.14 Experiența din economiile cu creștere rapidă este faptul că acești lucrători urbane sunt deseori dispuși să salveze un remarcabil mare parte a noilor salarii , mai ales dacă ei cred că calea de dezvoltare mare creștere va continua mult în viitor . Ca veniturile continua sa creasca , acestea cresc economiile în mărime absolută și sunt canalizate în îmbunătățiri în infrastructură și educație , fie prin cheltuieli private sau de creștere a cheltuielilor publice finanțate din veniturile fiscale . Acest lucru pune în mișcare un cerc virtuos între venituri mari , economii mai mari , și investiții mai mari în educație și infrastructură , cu efecte pozitive în multe direcții . Populației urbane mai bogate pot plăti , de asemenea, în mod direct pentru serviciile de educație și infrastructură , care este una dintre căile de atac de taxe de utilizare pentru mai multe astfel de servicii atunci când economiile interne sunt limitate . Lipsa de voință a statelor de succes în economiile cu creștere rapidă să se bazeze prea mult pe finanțare externă înseamnă că de capital financiar pentru investiții în infrastructură și educație în aceste țări sunt limitate și trebuie să fie alocate cu atenție . Este aproape imposibil de a calcula toate interacțiunile și complementaritățile de investiții în sectoarele de infrastructură și educație într-o economie dinamică , de înaltă creștere . Există , totuși , prea puține motive să cred că serviciile de apă și canalizare prin conducte , sau de investiții a resurselor de apă în general , sunt unic valoare sau merită cea mai înaltă prioritate , printre alte nevoi educație și infrastructură . Ele sunt, fără îndoială importante , dar este imposibil de a generaliza despre momentul exact și succesiunea de investiții de educație și infrastructură . O strategie comună pentru a face cu incertitudinea de randamentul investițiilor în infrastructură și în educație este pentru un stat de a aloca bugetul său în mai multe sectoare , mai degrabă decât concentrarea fondurilor pe , de exemplu , îmbunătățiri în apă și canalizare . Statul (și Ministerul de Finanțelor) este cel mai bine plasate pentru a lua decizii cu privire la echilibru adecvat între finanțelor locale și străine. Oficialii locali vor refuza rareori o ofertă de finanțare externă pentru îmbunătățirea educației sau infrastructurii. Ei vor aproape întotdeauna finanțare mai externă, iar acest lucru poate fi prea riscant din punct de vedere macroeconomic. Valoarea economică a securității apei într-o economie mare de creștere va fi în continuă schimbare. După cum evoluează bazei economice a unei economii, firmele și gospodăriile vor plasa o valoare mai mare pe fiabilitatea și calitatea apei. Valoarea economică relativă a apei în diferite utilizări se va schimba. Industriile de servicii au mult mai mare valoare adăugată pe metru cub de apă de utilizatori de apă pentru agricultură. Ambele companii și gospodării vor avea mai multe active pentru a proteja, și valoarea economică de reducere a riscurilor de inundații va crește. Creșterea economică conduce la o crestere a valorii economice a securității apei și oferă, de asemenea, capacitatea de a finanța investițiile de capital-intensive necesare pentru a îmbunătăți securitatea de apă. În cazul în care economia stagnează, sau nu pentru a obține pe o cale de dezvoltare mare creștere, nivelul de securitate apei trăită de cetățenii din țările industrializate nu este realizabil: investițiile necesare sunt pur și simplu prea ambițioasă și costisitoare. Nepal oferă un exemplu de ceea ce se întâmplă atunci când statul nu reușește să facă investiții în infrastructura de apă municipale. Figura 8 arată că, în 2004, Kathmandu rămas în urma altor mari orase din Asia din punct de vedere al cantității și calității apei livrate populației. Din 2004, situația a devenit mult mai rău. Cea mai mare zona Kathmandu metropolitană a umflat de la o populație de aproximativ un milion în 1990 la o populatie de aproximativ 4 milioane de azi. În această perioadă de creștere rapidă a populației nu a fost în esență, o investiție în apă municipale și rețeaua

14 Guvernul poate mobiliza aceste economii interne de la muncitorii de la oraș în mai multe moduri, sau permite economii să fie canalizate prin intermediari din sectorul privat. Guvernele pot mobiliza, de asemenea, economii interne de resurse naturale, în special vânzarea de petrol și gaze, și lemn. Dar dependența de resursele industriei de extracție de schimb valutar sa dovedit a fi chiar mai riscante (problematic) decât dependența excesivă pe piețele externe de capital.



de canalizare din cauza unei combinații de factori - tulburări civile și nesiguranță politică, capacitatea de planificare limitată, și de slaba guvernare. Municipale de apă și apă uzată este acum aproape de colaps, furnizarea de apă pentru cele mai multe gospodării cu conexiuni pentru doar câteva ore pe săptămână. Costurile sociale și economice ale reusesc sa furnizeze apa moderne și infrastructura de canalizare la patru milioane de oameni sunt greu de cuantificat, dar câțiva cercetători au luat o lovitură de cuțit la calcule. Pattanayak et al (2002) a estimat că costurile medii de uz casnic de a face față cu sistemul de săraci de apă în Kathmandu în anul 2001 au fost de aproximativ 3 dolari pe lună, aproximativ 1% din venitul mediu pe gospodărie. Dar "evită costuri de adaptare" estimări ale valorii economice a serviciilor îmbunătățite sunt, fără îndoială, prea mică pentru că ei nu reușesc să țină seama de complementaritățile descrise mai sus. Exemplu Kathmandu ilustrează un potențial obstacol care poate apărea pe calea de dezvoltare spre realizarea securității apei. Când investițiile de capital în infrastructura de apă legate nu sunt făcute în mod regulat, întârzierile poate deveni o majoritate covârșitoare scumpe. Infrastructurii de rețea prin conducte în mare Kathmandu este acum aproape complet amortizate. Stocul de capital rămasă are valoare economică mică. Cetățenii și comunitatea internațională a donatorilor se confruntă acum cu dificila sarcină de a reconstrui, în esență, întreaga infrastructura de apa si canalizare pentru patru milioane de oameni.



Figura 8. Atribute ale serviciilor de apă municipale din Kathmandu şi în alte oraşe din Asia. Sumar Există trei puncte cheie despre perspectiva statului asupra valorii economice a securității apei. În primul rând, un rol esențial pentru stat este de a face infrastructura de apă majore și alte decizii politice care vor determina calea de dezvoltare apei unei țări. Dezvoltarea și creșterea economică va fi un prim obiectiv, dar statul are alte considerente să cântărească, în această decizie. Creșterea de putere și de securitate sunt imperative ale statului care Trump adesea noțiuni economiști "valorii economice a crescut de securitate de apă. În al doilea rând, cu toate că există un consens larg cu privire la largi căi de dezvoltare pentru apa municipale și de servicii de salubritate și de bazin hidrografic dezvoltarea infrastructurii, statele nu se confrunte cu alegeri strategice importante, de exemplu, în echilibrarea cereri concurente de alimentare cu apă municipale, agricultură, energie și a ecosistemelor folosește. Pentru gestionarea râurilor internaționale, alegerea cea mai importantă este de obicei între cooperare și dezvoltare unilaterală. Există presiuni puternice asupra statului de a alege un bazin hidrografic cale de dezvoltare unilaterală. În al treilea rând, statul are dificultăți în a înțelege sistemele hidrologice complexe și oportunități de dezvoltare. Sfaturi larg nu au legătură cu calendarul și ordinea de decizii cu privire la calea de dezvoltare specifice unei țări este rareori util. Statul are nevoie de cunoștințe specifice despre special situația resurselor de apă, opțiunile sale, și compromisurile, nu observatii globale generale despre valoarea economică a securității apei. Revenind la întrebările noastre generale pentru economiști, acest lucru înseamnă că statul ar putea avea propriul său de calcul pentru problemele macro cu privire la costurile de realizare sau de incapacitatea de a asigura securitatea apei. Dar rolul de economie rămâne esențială în a răspunde la setul de întrebări microeconomice. Analiza economică oferă disciplină în alegerea, proiectarea și succesiunea de investiții în sectorul de apă.

Servicii slabe (foarte nesigure)

Servicii de înaltă calitate

(foarte sigure)

Cantitate

Calitate

Calitate %)

Consum

/locuito

r (l/c

/d)

Fiabilitate, acces 24 ore (% conexiuni)

Note: Cantitate, măsurată ca consumul intern pe cap de locuitor (litri /cap de locuitor /zi) Sursa: ADB 2004. Water in Asian Cities. Calitate, măsură ca % din probele de apă care trece testele bacteriologice Sursa: ADB 1997 Second Water Utilities Data Book. Fiabilitate, măsurată ca % din conexiunile cu 24 ‐ oră de acces Sursa: ADB 2004. Water in Asian Cities.

Sursa: ADB 2004. Water in Asian Cities.



PERSPECTIVA GOSPODĂRIILOR ASUPRA VALORII ECONOMICE DE A REDUCE RISCURILE LEGATE DE APĂ Valoarea economică a reducerii riscurilor de inundaţii şi secetă

Pentru că cei mai mulți oameni, atât în economiile cu venituri mici și cu venituri ridicate să își asume riscurile, valoarea economică reală de reducere a riscurilor de inundații și secetă va fi mai mult decât valoarea așteptată de astfel de pierderi. Cu toate acestea, examinarea amploarea acestor riscuri și pierderile asociate așteptat este un loc bun pentru a începe în a înțelege valoarea economică de reducere a acestor riscuri apă pentru gospodării (de exemplu, cât de mult gospodăriile ar fi dispuși să plătească pentru a reduce aceste riscuri). De la o pierdere la nivel mondial perspectivă, viața și bunurile din cauza inundațiilor nu sunt mari. Tabelul 1 prezintă numărul mediu de decese de inundații și pierderi de proprietate medii anuale de țară în perioada 1950 - 2010.15 După cum se vede, un număr mare de decese cauzate de inundații sunt asociate cu câteva râuri mari (galben și Yangtze din China, și Gange, Brahmaputra în India și Bangladesh). Aproximativ 93% din decesele la nivel mondial atribuite inundații 1950 - 2010 a avut loc în India, Bangladesh și China. Cu toate acestea, chiar și în aceste țări a riscului medie anuală de deces din cauza inundațiilor este extrem de scăzută - în intervalul de 3,5 la 100.000 (China), la 1,4 la un milion (India). În multe țări, riscul unei persoane moarte de la un potop este comparabil cu riscul de a muri de a fi lovit de fulger - nu ceva ce majoritatea oamenilor vă faceți griji de mult despre. Desigur, acestea sunt medii naționale și riscurile sunt mai mari pentru gospodăriile care locuiesc în zona inundabilă (greve de iluminat sunt de asemenea concentrate geografic). Proprietate medie anuală și alte pierderi financiare de la inundații sunt, de asemenea, destul de mici dintr-o perspectivă globală, cu o medie de aproximativ 2.55 dolari pe persoană pe year.16 Așa cum se arată în tabelul 1, câteva țări au anual pierderi financiare pe cap de locuitor, care sunt de câteva ori mai mare decât cea pe mediu. Există mai multe motive țări ar putea avea pierderi anuale mari pe cap de locuitor. Unele țări sărace pot avea hydrologies dificil de a gestiona și puțini bani pentru a întreprinde eforturile de atenuare (de exemplu, Coreea de Nord, Guyana). Ca aceste țări se îndrepte spre dinamice, căi creștere cu venituri mari, oamenii aproape sigur va plasa o valoare tot mai mare asupra reducerii riscului. La un moment dat de-a lungul acestei evoluții investiții de cale în control al inundațiilor vor fi probabil justificată punct de vedere economic din perspectiva atât a gospodăriei și de stat. 15 Datele la nivel mondial prezentate în această lucrare pe ambele inundațiile și seceta sunt disponibile pentru perioada 1900-2010 de la evenimente de urgență baza de date a Organizației Mondiale a Sănătății ( EM - DAT ) . Aceste date sunt medii anuale la nivel de țară . Pentru a fi incluse în baza de date , dezastre trebuie să ducă la una din următoarele : ( 1 ) zece sau mai multe decese raportate , ( 2 ), 100 sau mai multe persoane afectate , ( 3 ), un stat declarat de urgență , sau ( 4 ) o cerere de asistență internațională . Care a compilat aceste date din numeroase surse , inclusiv agențiile ONU , guvernele , șiCrucea Roșie Internațională . Deoarece datele provin din mai multe surse , există probabil unele inconsecvențe . Estimările mortalității și daune reflecta pierderile care apar în timpul unui eveniment dezastru . Estimările nu includ pe termen lung , pierderile indirecte . Pierderea de mortalitate este numărul de decese confirmate , în plus față de persoanele dispărute . Estimările oficiale de mortalitate sunt utilizate , atunci când sunt disponibile . Daune estimate reflectă impactul direct și indirect pe termen scurt asupra economiei locale . Efectele directe includ pagube infrastructurii , culturi , și locuințe , efecte indirecte pot include pierderea de venituri , șomaj , și destabilizarea piețelor . Instituțiile de raportare aceste pierderi nu au folosit o metoda standard pentru cuantificarea estimărilor daune . În plus , pierderile din țările cu venituri mici sunt probabil subestimate datorită colectării de date necorespunzătoare . 16 EM-DAT 2012 de pagubelor produse de inundații estimate pot include, "daune directe (de exemplu, deteriorarea infrastructurii, culturi, locuințe) și daune indirecte (de exemplu, pierderea de venituri, șomaj, destabilizarea pieței) consecințe asupra economiei locale." Nu este o metodologia standard de estimare a acestor daune, astfel încât fiecare țară de raportare poate include diferite categorii de daune și pierderi.



Tabelul 1 - Numărul mediu de decese de inundații și pierderi de proprietate anuale medii pe țară în perioada 1950-2010

Ţara Media anuală a deceselor datorate

inundaţiilor

Media anuală a pagubelor datorate

inundaţiilor (mii $ SUA 2010)

Decese datorate

inundaţiilor pe cap de

locuitor

Pierderile anuale estimate pe cap de

locuitor ($ SUA 2010)

WORLD TOTAL 38,577 11,618,630 8.45E-06 2.55China 34,096 3,438,119 3.47E-05 3.5India 988 837,729 1.37E-06 1.16Bangladesh 854 336,339 9.02E-06 3.55Venezuela 498 72,025 3.20E-05 4.63Pakistan 244 281,648 2.52E-06 2.92Iran 127 204,111 2.99E-06 4.8Japan 127 258,778 1.16E-06 2.36Brazil 106 215,832 8.36E-07 1.71Indonesia 103 53,520 6.73E-07 0.35Nepal 100 30,094 5.92E-06 1.79Vietnam 87 65,952 1.64E-06 1.24Mexico 69 96,933 9.82E-07 1.38South Korea 65 76,850 1.75E-06 2.07Haiti 63 102 1.12E-05 0.02Afghanistan 62 12,717 3.71E-06 0.76Philippines 52 44,533 9.39E-07 0.81Colombia 49 29,681 1.76E-06 1.06Thailand 48 124,025 1.05E-06 2.69Somalia 46 0 8.52E-06 0Netherlands 33 53,803 2.43E-06 3.98Ethiopia 32 419 7.42E-07 0.01Mozambique 32 38,652 2.67E-06 3.27North Korea 30 407,746 1.79E-06 24.4United States 30 1,311,559 1.33E-07 5.88Algeria 29 18,161 1.43E-06 0.89Peru 29 3,787 1.59E-06 0.21Morocco 27 9,289 1.29E-06 0.44Tajikistan 26 14,171 6.17E-06 3.36Yemen 24 73,425 2.13E-06 6.54Spain 21 293,950 5.99E-07 8.36South Africa 19 35,187 6.14E-07 1.12Cambodia 19 8,773 2.13E-06 1Sri Lanka 18 12,501 1.19E-06 0.83Kenya 18 868 9.37E-07 0.05Chile 17 18,053 1.48E-06 1.57Italy 17 746,792 3.17E-07 13.94Turkey 16 45,184 3.39E-07 0.94Tunisia 16 20,463 2.30E-06 2.98Ecuador 16 33,063 1.83E-06 3.91Bolivia 15 41,820 2.57E-06 7.19Honduras 15 9,609 3.61E-06 2.37Guatemala 14 3,927 1.86E-06 0.52Nigeria 14 2,614 1.68E-07 0.03Dominican Republic 14 1,752 2.32E-06 0.3Argentina 13 242,337 4.36E-07 8.29Sudan 12 11,040 5.54E-07 0.51Egypt 12 4,089 2.52E-07 0.09Russia 12 145,976 8.58E-08 1.07Romania 11 86,729 5.37E-07 4.09



Tanzania 11 415 5.03E-07 0.02El Salvador 11 10,404 2.38E-06 2.35Portugal 10 27,739 1.04E-06 2.95Malawi 10 861 1.28E-06 0.12Nicaragua 8 166 2.61E-06 0.05Lebanon 7 315 2.53E-06 0.11Laos 7 2,414 1.86E-06 0.63Myanmar 7 3,500 2.01E-07 0.11Ghana 6 8,417 4.81E-07 0.64Angola 6 208 7.70E-07 0.03Saudi Arabia 6 29,946 4.24E-07 2.3Jordan 5 290 1.84E-06 0.11Malaysia 5 23,926 3.40E-07 1.59Hungary 5 24,280 4.90E-07 2.34Australia 5 208,378 3.32E-07 14.59Chad 5 20 8.57E-07 0

Decesele datorate inundațiilor pe cap de locuitor sunt exprimate în notație științifică. Valoarea totală Lumea este 8.45 E‐06. Acest lucru poate fi interpretat ca 8.45 decese la un milion de inundații de oameni apar, în medie, în fiecare an, la nivel global. Pentru China, valoarea este de 3.47 E‐05. Acest lucru poate fi interpretat ca 3,47 decese inundații la 100.000 de persoane în China au loc, în medie, în fiecare an. Unele țări cu venituri mari au întreprins investiții considerabile în atenuarea inundațiilor, dar încă se confruntă cu hydrologies dificile și au proprietăți ce valoare la risc (Australia, Elveția, Austria și Republica Cehă). Multe sunt în regiunile muntoase cu proprietate concentrată în văi înguste în care acesta este de obicei dificil și costisitor pentru a proteja astfel de bunuri de viituri. În astfel de situații investiții în măsuri structurale de control al inundațiilor nu poate fi justificată punct de vedere economic. Un mijloc mai adecvat de reducere a costurilor economice ale riscurilor de inundații ar fi de a adopta diferite de partajare a riscurilor și mecanisme în comun, cum ar fi de asigurare. În plus față de riscul de mecanismele de compensare, investițiile în observarea Hidrometeorologic îmbunătățită, prognozarea inundațiilor, și sistemele de avertizare pot fi, de asemenea, investițiile eficiente de cost pentru multe țări - în special dacă acestea sunt concepute pentru a pârghie sisteme de informare regionale și tehnologii avansate, dar contextual adaptate. Cu toate acestea, pierderile din câteva inundații, mare catastrofale lăsa amintiri terifiante printre supraviețuitori, și pierderi de viață și de proprietate sunt concentrate în timp și spațiu, făcându-le mai greu și mai costisitor de a aborda, cu rezultatul că aceste pierderi război de țesut de mare în mintea atât a oficialilor guvernamentali și cetățeni. Ca veniturile cresc, este comun pentru statele să-și petreacă fondurilor publice în încercarea de a atenua aceste riscuri.

Figura 9. Decese datorate inundaţiilor anuale în China, India, Bangladesh, an de an peste perioada 1950-2010. Sursa datelor: EM-DAT 2012 Figura 9 arată decese anual inundații în China , India și Bangladesh an de an în perioada 1950-2010 . Așa cum era de așteptat , decese anual inundațiilor variază foarte mult de la an la an și de la țară la țară , dar în Bangladesh și China sunt trend jos . Acest lucru se datorează, probabil, o combinație a celor două sisteme îmbunătățite de avertizare de inundații și a investițiilor în sisteme de terasamente , în alte cuvinte, investițiile făcute pentru a spori securitatea apei.

Decese da

torate inun

daţiilor



La nivel global , numărul mediu anual de decese raportate din cauza secetei este de aproximativ 36.000 ( comparabil cu decese anuale medii de inundații ) , dar aceste decese de la seceta sunt concentrate în mai puține , țările mai mici decât decese de la inundații . Probabilitatea anuală de a muri de secetă este în intervalul de 11 și 15 la 100.000 in Etiopia , Sudan și Mozambic , țările cu cele mai ridicate rate de mortalitate secetă . În aceste țări, riscul de a muri din cauza secetei a fost mai mare decât cetățenii din orice țară se confruntă de inundații . Majoritatea deceselor cauzate de secetă în lume apar în India ( în medie, aproximativ 25.000 pe an ) , în cazul în care riscul mediu anual de a muri din cauza secetei a fost de aproximativ 3,4 la 100.000 în perioada 1950-2010 . China a raportat o medie anuală de doar 58 de decese cauzate de secetă în această perioadă . La nivel global, proprietate și alte pierderi financiare de la secete par a fi aproape un ordin de mărime mai mică decât pierderile asociate cu inundațiile (tabelul 3). Estimarea pierderilor financiare de la secete prezintă mai multe aspecte care nu se confruntă în evaluarea pagubelor produse de inundații. În plus, secundare, daune indirecte de secete poate fi large.17 estimări globale pentru perioada 1950-2010 sugereaza pierderi de secetă anuale pe cap de locuitor de aproximativ 0,55 dolari SUA pe. Cea mai mare proprietate pe cap de locuitor și alte pierderi financiare de secetă au fost în Australia (27 $ SUA), Zimbabwe (12 $ SUA), Canada (10 $ SUA), și Spania (9 $ SUA). Faptul că riscurile mortalitatea medie și de proprietate și alte pierderi financiare de la inundațiile și seceta sunt probabil reduse pe cap de locuitor nu înseamnă că acestea nu ar trebui să fie redusă. Mediu anual raportat pierderi la nivel mondial în perioada 1950-2010 de inundații s-au ridicat la 11,6 miliarde de dolari și de secetă 2,5 miliarde de dolari. Dar este important să recunoaștem că inundațiile și seceta poate avea efecte de lungă durată, care nu sunt captate de aceste estimări daune. În urma dezastrelor naturale, unele familii și comunități experienta scaderi de bunăstare pe termen lung, ca urmare a pierderii activelor, plase de siguranță copleșit, sau incapacitatea de a reconstrui infrastructura. Dar aceste valori mici se cearta pentru o atentă cântărire a costurilor și beneficiilor politicilor și investițiilor proiectate pentru a reduce aceste riscuri și de a îmbunătăți securitatea apei. Pași pe o cale de dezvoltare de apă care trec un test cost-beneficiu trebuie să fie făcute, chiar dacă beneficiile nete par mici în mărime absolută. Tabelul 2 - numărul mediu de decese secetă și daune anual estimează în funcție de țară, 1950-2010

Ţara Media anuală a deceselor

datorate secetei

Media anuală a pagubelor

datorate secetei (mii $ SUA

2010)

Decese datorate secetei pe cap

de locuitor



WORLD TOTAL 35,873 2,531,108 7.86E-06 0.55India 24,595 72,408 3.41E-05 0.1Ethiopia 6,596 6,558 1.51E-04 0.15Sudan 2,459 0 1.13E-04 0Mozambique 1,640 1,312 1.39E-04 0.11Somalia 323 0 5.93E-05 0Indonesia 153 8,031 9.99E-07 0.05China 58 524,814 5.89E-08 0.53Australia 10 390,542 6.89E-07 27.35Swaziland 8 48 1.16E-05 0.07Malawi 8 0 1.11E-06 0Rwanda 4 0 6.91E-07 0Madagascar 3 0 3.17E-07 0Kenya 3 132 1.69E-07 0.01Uganda 3 56 2.09E-07 0Pakistan 2 5,300 2.43E-08 0.05Burundi 2 0 4.28E-07 0

17 Daune secetă pot fi sub-raportată pentru că doar pierderi în anul de secetă sunt luate în considerare. Prin urmare, pierderea producției vegetale în sezoanele următoare nu este considerat de EM-DAT (PNUD 2007). În plus, estimarea daunelor de secetă ar putea fi mai dificilă decât evaluarea pagubelor produse de inundații. Seceta de multe ori provoca efecte mari indirecte. Efecte secundare, cum ar fi modificări ale prețurilor la alimente poate fi mai mare decât impactul de producție (Holden și Shiferaw, 2004). Persoanele cu venituri mai mici ar fi probabil mai afectate de aceste schimbări de prețuri decât persoanele din țările industrializate. Ca bugetelor gospodăriilor casnice devin tensionate din cauza efectelor secundare ale secetei, cheltuielile totale poate fi necesar să fie reduse. În mediul rural India, unele gospodării face față efectelor secetei prin faptul că nu-și trimite copiii la școală (Chatterjee et al 2005). Pe de altă parte, spre deosebire de inundații, secete nu tind să aibă daunelor provocate infrastructurii.



Papua New Guinea

1 0 3.16E-07 0

Angola 1 0 1.27E-07 0Guatemala 1 524 8.98E-08 0.07Afghanistan 1 21 3.63E-08 0Brazil 0 181,637 2.60E-09 1.44Bangladesh 0 0 3.12E-09 0Paraguay 0 0 7.18E-08 0Guinea 0 0 3.63E-08 0Algeria 0 0 9.61E-09 0Sursa datelor: EM‐DAT 2012 Decese datorate secetei pe cap de locuitor sunt exprimate în notație științifică. Valoarea totală la nivelul globului este 7.86 E‐06. Acest lucru poate fi interpretat ca apar 7,86 decese datorate secetei la un milion de oameni, în medie, în fiecare an, la nivel global. Pentru India, valoarea este de 3.41 E‐05. Acest lucru poate fi interpretat ca apar 3,41 decese datorate secetei la 100.000 de persoane în India, în medie, în fiecare an. Tabelul 3 - Compararea de potop global și secetei decese legate și daune

Ţara Media anuală a deceselor

Media anuală a pagubelor (mii $

SUA 2010)

Decese pe cap de locuitor



Inundaţii 38,577 11,618,630 8.45E-06 2.55Secetă 35,873 2,531,103 7.82E-06 0.55Sursa datelor: EM‐DAT 2012 În măsura în care gospodăriile pasă de reducerea riscurilor de inundații și secete, ar trebui să fie dispuși să plătească pentru interventii care reduc astfel de pierderi. Pentru economiști, astfel de estimări de dorința de uz casnic pentru a plăti sunt (prin definiție), măsuri de valoarea economică a intervențiilor. Dovezile sugerează dorința ca gospodăriile cu venituri mici să plătească pentru a reduce aceste riscuri este destul de modest. Gospodăriile sărace se confruntă cu mai multe surse de socurile de venit. Morduch (1995) estimează că gospodăriile din mediul rural India de Sud au fost dispuși să plătească aproximativ 16% din venituri, pentru a evita orice variabilitate venit. Deoarece inundațiile și secetele sunt doar o mică parte din multitudinea de riscuri cu care se confruntă de către gospodăriile populației, ar fi de așteptat dorința de a plăti pentru inundații și secetă reduceri să fie doar o mică parte din totalul de netezire venituri. Tabelul 4 oferă un rezumat de studii care investighează dorința de uz casnic pentru a plăti reducerile de secetă și inundații. În Bangladesh, Brouwer et al. (2008) a constatat că doar 40% din gospodării trăiesc în lunca au fost dispuși să plătească orice sumă monetară pentru protecția împotriva inundațiilor. Din gospodăriile care sunt în imposibilitatea de a plăti prin mijloace monetare, aproximativ 40% au fost dispuși să contribuie în natură, prin muncă sau donarea de o parte din recolta lor.18 De ce s-au gospodăriile sărace vulnerabile care se confruntă cu inundații anual nu este dispus să plătească pentru protecția împotriva inundațiilor ? Gospodăriile sărace în mod evident, nu dispun de resurse financiare . În plus , aproximativ unul din cinci gospodării au crezut că inundațiile sunt evenimente inevitabile , naturale . Aceste gospodării pot renunța la protecția împotriva inundațiilor , deoarece acestea vedea daune la fel de inevitabil . Gospodării pot , de asemenea, îndoiesc că societățile de asigurări vor plăti de fapt, pentru daune după un potop . Un motiv important este faptul că o mare majoritate cred că guvernul central ( 82 % ) sau agențiile de ajutor internaționale ( 12 % ) ar trebui să plătească pentru protection inundații.19 Un alt studiu din Bangladesh a examinat disponibilitatea populației de a plăti pentru diverse componente ale asigurare de inundații ( Akter et al 2007) . Aproximativ jumătate din respondenți au fost dispuși să cumpere de asigurare de inundații . O majoritate de gospodării dorit de asigurare a culturilor ( aproximativ două treimi ) și de asigurare de locuințe ( peste 40 % ) . Doar 18 Dintre acestea, 75% au preferat să facă o contribuție de propria lor muncă, 20% au preferat să facă o plată în natură de o parte din recolta lor cultură, iar 5% au declarat că au fost dispuși să comerțului parte din atomizarea lor pentru construirea de un terasament. 19 Comportament strategic poate să fi fost prezentă în sondajul din primul tur de la aproximativ 20% din respondenții care au pretins a fi în imposibilitatea de a plăti a indicat într-un studiu follow-up care răspunsul lor a fost motivată de convingerea că protecția împotriva inundațiilor este responsabilitatea guvernului central .



35 % au dorit să se asigure împotriva șomajului ca urmare a inundațiilor și doar 20 % au fost interesati de asigurări de sănătate . Dintre cei care nu doresc să cumpere de asigurare , mulți au fost în imposibilitatea de a permite o acoperire , în timp ce alții nu-i plăcea termenii politicilor propuse . A declarat disponibilitatea de a plăti a fost de aproximativ 2 % din veniturile gospodăriilor pentru cele mai populare politici de acoperire . Tabelul 4 - Sumarul studiilor de investigare dorința de uz casnic să plătească pentru secetă și inundații reduceri

Instrumente de

management al riscurilor

Gospodârii dispuse să le achiziţioneze

%

Preţ mediu dispuşi să plătească

(per gospodărie per an)

Media stricăciunilor

pe gospodărie (Procent din

media de venit pe gospodărie în paranteză) Referinţă

Echivalentul în US$

Procent din media de venit pe

gospodărie %

Reducerea Riscului de Secetă Etiopia Asigurări

indexate după vreme

80% $0.60 la $2.37a 0.55 - Hill şi al, 2011

Indonezia Servicii legate de ecosisteme – protecţia pădurilor

– $2 la 3 3% din cheltuiala pentru alimente; 10% din costurile pentru agricultură

- Pattanayak şi Kramer, 2001

Reducerea Riscului de Inundaţii Bangladesh Asigurări 51% Asigurarea

recoltei: ~$31 Casa: ~$23 Fără servici: ~$22

2.4% 1.8% 1.7%

$365 (30%)b Akter şi al, 2007

Bangladesh Construcţii cu terasament

40% $4.30 0.45% $190 (17%)c Brouwer şi al, 2008

U.S., Canada, Europe

Servicii legate de ecosisteme – protecţia zonelor mlăştinoase (pentru controlul inundaţiilor)

- $139 - Brouwer şi al, 2008

a Reprezintă intervalul WTP, la rata curentă de schimb a USD b În cazuri severe, inundaţii 5 ani la rând c Pentru inundaţii anuale Mai multe studii au investigat disponibilitatea de uz casnic să plătească pentru asigurarea culturilor și precipitații în secete. Asigurare index Vremea oferă plăților către agricultori, atunci când precipitații scade sub un anumit nivel. În Etiopia, Hill et al. (2011) a constatat că cererea de asigurare index vremea este foarte receptiv la preț. O creștere a prețurilor de aproximativ US 0.60 dolari redus cererea de aproape 8 puncte procentuale. În timp ce o majoritate a respondenților au fost dispuși să cumpere vreme asigurare indice, la un preț de aproximativ 0.60 dolari SUA pe an, doar aproximativ 40% din respondenți au fost dispuși să cumpere în cazul în care prețul sa dublat la US 1.20 dolari. Este chiar posibil ca gospodăriile aversiune la risc ar fi mai putin probabil sa cumpere de asigurare precipitațiilor, deoarece acestea pot fi sigur în privința beneficiilor (Gine et al 2008). Un studiu de asigurări de precipitații în India, a constatat că majoritatea gospodăriilor care nu au fost dispuși să cumpere o politică care costa $ 4-6 pe an. Această cerere scăzută se datorează mai multor factori. Multe gospodării nu au înțeles politica, iar altele nu au putut să plătească prima. Alte studii au încercat să valorifice serviciile ecologice, care pot reduce atât de secetă și a riscurilor



de inundații. Zonele umede și zonele împădurite pot netezi cicluri hidrologice. Un studiu in Indonezia, a constatat că agricultorii au fost dispuși să plătească echivalentul a 3% din cheltuielile anuale de alimente (2 dolari la $ 3), pentru beneficiile de reducere a secetei (Pattanayak și Kramer, 2001). Valoarea economică a reducerii riscurilor de sănătate legate de apă Cea mai mare mortalitate legate de apă riscurile care gospodăriile din țările în curs de dezvoltare se confruntă sunt de boli infectioase, nu de inundații sau secetă. În 2004, decese in intreaga lume (nu, inclusiv malarie) de boli infecțioase legate de apa au fost de 52 la 100.000 de persoane. Acest lucru este în contrast cu decese la nivel mondial de la inundații și secetă, combinate cu mai puțin de 1 la 100.000 de persoane (Tabelul 5). Tabelul 5 - Comparaţie de decese din cauza bolilor legate de apă, inundaţiilor şi secetelor per 100.000 Decese per 100.000Boli legate de apă 52,00 Inundaţii 0,86 Secete 0,80

Sursa datelor: EM-DAT 2012 In multe parti ale lumii in curs de dezvoltare, riscurile de mortalitate legate de apă au scăzut rapid în ultimele decenii și proiecțiile recente sugerează că în Asia de Est și de Sud-Est, Orientul Mijlociu și America Latină, creșterea economică și majorările aferente investitii prin conducte de apă și infrastructura de canalizare sunt susceptibile de a elimina mortalitatea legată de apă în viitorul relativ apropiat (Jeuland et al, 2013). Cele două mari excepții de la această tendință la nivel mondial sunt în Africa sub-sahariană și Asia de Sud, în cazul în care numărul prognozat de decese de la boli legate de apa ramane ridicat pentru cateva zeci de ani (Figura 10). Deși ratele de mortalitate la boli legate de apă sunt în prezent atât de mult mai mari decât de la inundații și secete, dovezile empirice sugerează faptul că familiile din țările în curs de dezvoltare nu sunt dispuși să plătească mai mult pentru reducerea riscurilor legate de apă sănătate (Kremer et al 2008, 2010;. Whittington , 2010). Profesionistii din domeniul sanatatii publice sunt de multe ori nedumerit de cererea scăzută de uz casnic pentru servicii de sanatate preventive (inclusiv serviciile de apă și canalizare non-țevi) și preferința de state pentru investiții costisitoare în infrastructura de apă și canalizare prin conducte, în zonele urbane, atunci când low-cost cu o schimbare de apa non-rețea și soluții de sanitație sunt disponibile și pot obține beneficii de sănătate, mai ales pentru zonele rurale (Whittington et al. 2012).

Figura 10 – Mortalitatea datorată lipsei apei pentru o igienă de bază în perioada 1950-2050 pe regiuni ale lumii

Dec

ese

dato

rate

lips

ei

apei

pen

tru ig

ienă

(m

ilioa

ne)

AnulNotă: Linia groasă alb-negru reprezintă numărul total de decese in lumea in curs de dezvoltare. Proiecțiile din acest studiu s-au bazat pe date care, din 2002-2008, se arată în zona hașurată. Sursa: Jeuland, 2013



Există mai multe explicații în literatura de specialitate pentru acest mic de uz casnic WTP de reducere a riscurilor de la serviciile de apă și canalizare interne slabe. În primul rând, gospodăriile pur și simplu nu înțeleg riscurile de sanatate de aprovizionarea cu apă de calitate proastă și așa ei nu știu propria lor interests.20 În al doilea rând, gospodăriile ignore externalitățile pozitive asociate cu îmbunătățite de apă și canalizare și astfel dorința de uz casnic să plătească pentru livrările îmbunătățite este o măsură săraci din totalul beneficiilor. Ambele explicatii sugereaza faptul ca estimarile valorii de utilizare economică de îmbunătățirea calității apei bazat fie pe tehnici de preferință descoperit sau a declarat nu sunt o bază solidă pentru deciziile politice. O a treia explicație este că în unele țări gospodării pot fi anticiparea tipurile de scăderi în ratele de mortalitate legate de apă indicate în figura 10 și își concentrează atenția pe alte riscuri care nu par să se îmbunătățească. S-ar putea să fie ceva adevăr în aceste explicații, dar dovezile că gospodăriile sărace nu sunt dispuși să plătească mai mult pentru beneficiile private ale interventiilor de sanatate preventive, cum ar fi îmbunătățirea calității apei este puternic, și are nevoie de explicații suplimentare. Noi credem că cel mai important motiv este, de asemenea, simplă. Riscurile legate de apă sunt doar unul din mai multe riscuri care gospodării sărace din țările în curs de dezvoltare trebuie să se confrunte pe o bază de zi cu zi, și din perspectiva lor, riscurile legate de apă nu merită o atenție specială, sau au o creanță prioritară asupra resurselor financiare ale gospodăriilor casnice.

Figura 11. Profiluri de consum 2005 (de uz casnic + cheltuieli guvernamentale), pe grupuri de ţări. În scopul de a supraviețui, gospodăriile sărace trebuie să aloce o mare parte din bugetul lor de uz casnic pentru cumpărarea de alimente și alte necesități de zi cu zi. Aproape jumătate din cheltuielile unei gospodării în țările cu venituri mici este pe produse alimentare, în comparație cu doar 20% în țările cu venituri mari (Seale et al 2003). Apa este cu siguranță o necesitate, dar calitatea de apă necesară este o chestiune de judecată și în funcție de calculele schimbul. În gospodăriile foarte sărace, după achizițiile de alimente și alte necesități de zi cu zi sunt puse, câteva fonduri rămân a reduce legate de apă și alte low-probabil riscurilor (Figura 11). Menținerea lichidității financiare este un mijloc deosebit de important de jonglerie mai multe riscuri, astfel încât angajarea de fonduri în avans de o problemă care apare pentru, să zicem, sa îmbunătățit calitatea apei potabile, bednets, sau vaccinuri au un cost de oportunitate ridicat (de exemplu, în numerar nu este disponibilă pentru situații de urgență care ajunge în mod neașteptat).21 20 Spears (2011) a susținut că o astfel de handicap cognitive este, de fapt endogen, ceea ce înseamnă că sărăcia și stare de sănătate precară poate în parte provoca acest disfunctii cognitive. 21 Gospodăriile sărace trebuie să facă față atât cu venituri incerte și pierderi incerte. Cheltuielile de incertitudine reprezintă o provocare dificilă pentru gospodăriile sărace, cu venituri variabile. Datorită instrumente limitate pentru a face față cu risc, gospodăriile sărace recurg adesea la împrumut informal, scufundare în economie, reducerea consumului de bunuri de bază, sau scăderea frecvenței școlare a copilului (Jacoby 1997). Un studiu de modul în care gospodăriile sărace gestiona fluxul de numerar neregulate a constatat că cele mai frecvente cauze de socurile de venit

Venituri mici Venituri medii Venituri mari

Ţări cu venituri mici = venitul real pe cap de locuitor < 15% din nivelul SUA Ţări cu venituri medii = venitul real pe cap de locuitor între 15% şi 45% din nivelul SUA Ţări cu venituri mari = venitul real pe cap de locuitor > 45% din nivelul SUA Sursa:Date ICP 2005, Banca Mondială. Analizate de: Seale şi alţii, 2003



Figura 12 şi Figura 13 arată probabilitatea de deces din cauze diferite pe grupuri de vârstă în ţările cu venituri mici şi ţările cu venituri mari, respectiv.

Figura 11- Decese în ţările cu venituri mici în funcţie de vârsta populaţiei, 2004

Figura 12 - Decese în ţările cu venituri mari în funcţie de vârsta populaţiei, 2004 Aceste date ilustrează mai multe puncte importante cu privire la riscurile de mortalitate care se confruntă gospodăriile. În primul rând, în țările în curs de dezvoltare, pentru cei peste 5 ani, riscul de deces din cauze WASH-legate este foarte mic, atât în termeni absoluți, cât și în raport cu alte cauze. Pentru persoanele cu vârste cuprinse între 5 și 69 între, probabilitatea medie anuala de deces de toate cauzele este 3894 în 100000, probabilitatea anuală de deces din cauze legate de WASH-116 este în 100.000 - doar 2-3% din riscul total de mortalitate) . În al doilea rând, riscurile de mortalitate legate de apă pentru copii sub cinci ani este mult mai mare (de 4,4 ori mai mare) decât pentru adulți. Totuși, gospodăriile sărace nu au luxul de a concentrându-se asupra cheltuielilor legate de apă se confruntă cu riscuri copiii lor. Doar aproximativ 22% din riscul total de mortalitate pentru a tinerilor in varsta sub 5 ani se datorează legate de spălare de boli. din Bangladesh, India și Africa de Sud au fost leziuni, boală, înmormântări, și pierderi de culturi sau animale (Tabelul 4, Collins et al 2009). Riscuri de sănătate poate fi deosebit de dificil să facă față cu cei săraci, deoarece de multe ori suportă costurile integrale ale bolii, inclusiv a costurilor de tratament și a pierderilor de venituri din cauza zilele de lucru pierdute. În Hyderabad, 24% din gospodăriile necesar să se împrumute pentru a plăti cheltuielile de sănătate pe o perioadă de un an (Collins et al 2009).

Rat

a de

cese

lor

Rat

a de

cese

lor



În schimb, în țările cu venituri mari, ratele de deces din toate cauzele sub 60 de ani sunt foarte mici, aproape nimeni nu moare de boli legate de apă. Din punctul de vedere al cetățenilor din țările industrializate, ratele de deces în țările în curs de dezvoltare, în special cele pentru copii sub 5, uita-te îngrozitoare și punct de vedere moral inacceptabil. Dar aceasta nu ar trebui să fie un puzzle care gospodăriile sărace din țările în curs de dezvoltare vizualiza aceste aceleasi riscuri de mortalitate dintr-o perspectivă diferită. Sumar Trei puncte sunt în valoare de subliniind din această discuție din perspectiva gospodăriei. În primul rând, dovezile empirice disponibile sugerează că pentru multe gospodării sărace valoarea economică (exprimată de-pay willingnessto gospodăriilor) de minimizare a riscurilor de secetă, inundații, și a bolilor legate de apă este mic, deoarece ei se confruntă cu atât de multe riscuri diferite și au atât de mai multe cereri cu privire la resursele financiare limitate. Dovezile sugerează de asemenea, cu toate acestea, că gospodăriile "redus disponibilitatea de a plăti pentru boală și dezastru de protecție poate duce la o parte dintr-o convingere că aceste protecții ar trebui să fie furnizate de către stat, și nu ar trebui să fie responsabilitatea financiară a gospodăriilor. În al doilea rând, cel mai mare risc legate de apă de gospodării sunt legate de sănătate, și a gospodăriilor aceste riscuri, probabil apar în mare parte aleatorie și necorelate cu alte riscuri. Prin urmare, cu excepția unor epidemii (de exemplu, holera), gospodării sunt puțin probabil să dețină a statului responsabil de o boală WASH legate. În al treilea rând, valoarea economică a reduce riscurile legate de apă este extrem de dependentă de context, mediile la nivel mondial prezentate aici nu se va reflecta preferințele de uz casnic în cazul în care riscurile sunt deosebit de ridicate.



CONCLUZII: CE ESTE DE FĂCUT?

Progres real se face față de securitate de apă. În lumea dezvoltată cetățenii se bucură de o existență de apă suficient de sigur. In multe parti ale lumii in curs de dezvoltare, riscurile de mortalitate waterrelated au scăzut dramatic în ultimele decenii și dovezile sugerează că în cazul în care veniturile de creștere economică, mortalitatea legată de apă vor fi eliminate practic în viitorul relativ apropiat, în cele mai multe părți ale lumii, (Africa sub-sahariană și Asia de Sud sunt excepții, a se vedea Jeuland et al, 2013). Cu toate acestea, progresul de azi față de securitate îmbunătățite de apă ar putea fi subminată în viitor, de schimbările climatice, creșterea populației, de deteriorare a infrastructurii, precum și tranzițiile economice și dietetice. În timp ce câștigurile mari se fac în asigurarea accesului la alimentarea cu apă și servicii de salubritate, în multe părți ale lumii, dezastre legate de apă sunt în creștere în frecvență și provocările de alocare de apă între utilizări concurente sunt în creștere ca economiile populatiei, creste. Interconectare economic înseamnă că riscurile pentru locații geografice specifice pot avea la nivel global. 2011 inundațiile din Thailanda perturbat lanțurile de aprovizionare la nivel mondial de produse din orez pentru a hard disk-uri de calculator pentru mașini, pentru o perioadă de mai multe luni. În timp ce solutii pentru securitate de apă sunt extrem de context specific și, prin urmare, în mare parte de natură locală, riscurile de a nu atinge securitatea de apă poate avea consecințe globale. În plus față de importanța de gestionare a riscurilor distructive "în sensul decelerării", asociate cu securitatea apei, potențialul "cu susul" de securitate îmbunătățite de apă este mare și în creștere. Apă potabilă curată și abundente pentru populații tot mai mare de oameni ce în ce mai calificați și de producție; apa previzibil pentru agricultura irigată; apă credibil prezis pentru agricultura ploaie hrănite; de încredere și provizii municipale de încredere pentru întreprinderi și a lanțurilor de aprovizionare industriale vor fi tot mai valoroase pe măsură ce economiile cresc. Potențialul de securitate de apă pentru a spori productivitatea economică este mare și tot mai important ca spori constrângerile calității și cantității apelor. Pentru a susține și întări securitatea apei, întrebările economice cheie ridicate la începutul acestui articol va rămâne relevant: 1. Care este nivelul corect de efort sau de investiții în securitate de apă? 2. Cum se identifică proiecte de apă atractive punct de vedere economic? Pentru a aborda prima întrebare, unul trebuie să înțeleagă perspectivele atât de uz casnic și a statului, în scopul de a captura o gamă completă de beneficiile și costurile de creștere a securității apei. Responsabilitatea pentru realizarea de investitii de securitate de apă la scară largă va odihni cu statul și ar trebui să reflecte valoarea de sistem de apă și o analiză atentă a căi alternative de dezvoltare. Tabelul 6 rezumă discuția noastră din perspective diferite ale gospodăriei și a statului cu privire la valoarea economică a securității apei a crescut . Gospodării pasă de valorile de utilizatori de apă în timp ce statul este responsabil pentru dezvoltarea de o înțelegere a valorii sistemului de apă în sistemele hidrologice complexe . Gospodării nu poate fi de așteptat pentru a înțelege sau de îngrijire cu privire la valoarea de sistem de apă asociate cu investiții alternative, infrastructura cazul în care statul nu are în mod clar alegeri strategice la nivel macro prezent . Cele mai multe gospodării se concentreze pe măsuri pe termen scurt, de-a lungul o cale de dezvoltare de apă dat în timp ce statul este responsabil pentru a lua o perspectivă pe termen lung și de a alege între căi alternative de dezvoltare de apă . Cetățenii pot fi implicați în deciziile colective cu privire la investițiile strategice de apă , dar este responsabilitatea statului de a asigura că cetățenii au informatiile de care au nevoie pentru a face alegeri în cunoștință de cauză . Gospodării să ia decizii ex - ante cu privire la asigurarea împotriva riscurilor legate de apă , dar ex -post au nevoie de ajutor în cazul în dezastru . Statul este asigurătorul de ultimă instanță Gospodării se pot confrunta cu conflicte de apă cu vecinii lor imediați, dar statul este responsabil de a face cu comportamentul noncooperatiste de alte state. Majoritatea gospodăriilor poate reacționa numai la politica actuală și cadrul de infrastructură, în timp ce statul este responsabil pentru calendarul și succesiunea a investițiilor transformatoare de infrastructură necesare pentru a realiza o economie dinamică, o creștere ridicată. Cunoștințele populației despre sistemele resurselor de apă este în mare măsură limitată la o scară foarte locală, statul este responsabil pentru intelegerea opțiuni de sistem și dezvoltare hidrologice ale țării.



Cum putem reconcilia aceste perspective diferite ale statului și gospodăriilor cu privire la valoarea economică a reduce riscurile legate de apă și creșterea utilizările productive de apă? Ce înseamnă această diferență în perspective însemna pentru evaluarea investițiilor și intervenții politice care se mișcă o țară de-a lungul o cale de dezvoltare de apă spre o lume sigură, de apă? Tabel 6 – Comparaţie sumară între punctele de vedere ale gospodăriilor şi cele ale statelor Punct de vedere asupra… Gospodării State Valoarea economică a apei Valoare de utilizare Valoare de sistem Planificarea investiţiilor Paşi de-a lungul unei căi de

dezvoltare a apei Responsabil pentru alegerea între căi alternative de dezvoltare a apei

Valoarea economică a dezastrelor Ex-ante (valoare economică determinată înainte de dezastru)

Ex-post (Asiguratorul de ultimă instanță)

Comportament necolaborativ Conflicte cu gospodăriile vecine Conflicte statele cu care impart corpurile de apă

Dinamica unei economii ridicate Reactivă (prea puţine poate face o gospodărie singulară)

Proactivă (Responsabil pentru cadrul de politici, inclusiv pentru apă)

Cunoştinţe de bază despre resursele de apă

Limitate în mare măsură la o scară geografică mică şi la date specifice zonei

Responsabil pentru înţelegerea sistemelor, dar cu dificultăţi

Alegerea statului printre căi alternative de dezvoltare de apă pot fi informați de către informații despre preferințele gospodăriilor, dar așa cum am descris, statul are mai multe obiective. Conceptul de valoare economică a economiștilor poate lua o bancheta din spate la problemele de securitate națională sau securitatea alimentară. Cu toate acestea, statul și cetățenii ambele au un interes puternic în alegerea o cale de dezvoltare de apă care ajută pune economia pe o traiectorie dinamică de creștere ridicat. Statul poate alege pentru a informa cetățenii cu privire la valorile de sistem asociate cu intervenții selectate și să se angajeze societatea civilă într-o discuție publică cu privire la căile alternative de dezvoltare de apă. Cu toate acestea, în majoritatea țărilor, este rar pentru a societății civile de a participa la un, discurs public reflectorizante serioase cu privire la comportamentul de sisteme complexe hidrologice, consecințele diferitelor intervenții politice, și de a alege între căi alternative de dezvoltare de apă. Precizează se lupta pentru a înțelege sistemele hidrologice complexe și modul în care intervențiile vor afecta oamenii în timp și spațiu, și facilitând astfel un discurs public este în sine o provocare (și riscantă din punctul de vedere al statului). Evaluarea populației a valorii economice a măsuri specifice de-a lungul o cale de dezvoltare de apă (de exemplu, valorile de utilizare) va fi extrem de relevant pentru statul în evaluarea investițiilor specifice în infrastructură. Percepțiile utilizatorilor cu privire la valoarea economică a intervențiilor de apă trebuie să fie analizate cu atenție, deoarece acestea joacă un rol important în a determina modul în care sunt utilizate serviciile legate de apă, și, de asemenea, că finanțarea de proiecte mari consumatoare de capital este întotdeauna o provocare pentru stat. Unele de recuperare a costurilor de la utilizatori este de obicei necesar, și în cazul în care cererea utilizatorilor (valoare economică) este scăzut, colectarea veniturilor la utilizatori va fi dificil. Faptul că cererea de uz casnic pentru interventii care reduc riscurile de inundații, secetă și boli pot fi reduse, în unele cazuri, ne amintește de lecția de la paradoxul apa-diamant - că valoarea economică a apei este extrem de dependentă de context și de multe ori nesigur, și că este incorect să presupunem că valoarea economică a pasi spre securitatea apei a crescut este întotdeauna mare. Când valorile de utilizator casnic sunt mici pentru consecințele de investiții în infrastructură de apă, aceasta este o dovadă puternică că există mai bune utilizări a fondurilor publice limitate. Statul trebuie să fie atent să nu respingă sau ignora informații cu privire la preferințele gospodăriilor, deoarece gospodării dețin cunoștințele locale cu privire la comportamentul de sisteme hidrologice, calendarul și succesiunea de investiții, precum și propriile lor preferințe că birocrații guvernamentali de obicei lipsesc. Pentru că multe probleme de apă sunt, practic, un caracter local și necesită cunoștințe locale detaliate pentru a rezolva, informații cu privire la valorile de utilizator casnic este deosebit de important. De exemplu, beneficiile și costurile de cele mai multe investiții în sistemele de alimentare cu apă municipale mici, proiecte de alimentare cu apă din mediul rural, și a sistemelor de irigații mici au puține efecte secundare în afara zonei de proiect. Marea majoritate a beneficiilor și costurilor de interventii pentru a rezolva astfel de probleme se încadrează în grupuri în zona geografică locală. Chiar și investiții în sistemele de cele mai mari de apă și canalizare municipale sunt solutii la probleme în primul rând locale.



Soluții ale unor probleme de apă au nevoie de un punct de vedere regional, național sau chiar internațional, deoarece beneficiile și costurile de intervenții pentru a rezolva astfel de probleme avea consecințe în afara unei zone de proiect local. Costurile mari de finanțare a infrastructurii majore resurselor de apă (de exemplu, diguri, canale de transport, precum și sisteme de irigare mari) sunt susceptibile de a cădea asupra contribuabililor în afara zonei de proiect, nu doar asupra beneficiarilor direcți. De asemenea, consecințele investițiile majore în infrastructură resurselor de apă - pozitive și negative - poate fi răspândită în spațiu și timp. Pentru probleme atât locale, cât și de apă pe scară largă a valorilor de utilizator asociate cu pași de-a lungul o cale de dezvoltare de apă va fi extrem de relevant pentru statul. Cu toate acestea, statul trebuie să folosească judecata considerabil în interpretarea acestor valori de utilizator și implementarea lor în scopuri de planificare. Acest lucru se datorează faptului că într-o economie dinamică, de creștere ridicat aceste valori de utilizator sunt ele însele dinamic și în funcție de calendarul și succesiunea de investiții atât în apă și alte sectoare (de exemplu, ele sunt endogene). Perspective diferite ale statului și gospodării discutate în această lucrare servesc pentru a sublinia că nu există nici simplu, one-size-fits-all răspuns la întrebarea de valoarea economică de măsuri care să conducă la o îmbunătățire a securității apei. Factorii de decizie și profesioniști de apă, în special cei care lucrează la nivel global, trebuie să învețe să trăiască cu incertitudinea și ambiguitatea asociată cu natura dinamică a valorii economice a securității a crescut de apă de-a lungul căilor de dezvoltare a apei. Consiliere la nivel global cu privire la valoarea economică a securității apei a crescut, care este lipsit de realitățile locale și regionale, precum și cunoștințe despre calea de dezvoltare specific de apă, care o țară este pe nu este numai inutil, dar este dăunător în sensul că pare să ofere simplu răspunsuri, care sunt, de fapt, este puțin probabil să existe. Nu există nici o alternativă, ci pentru stat și partenerii săi să suflece manecile lor și de a face munca grea analitice necesare pentru a înțelege comportamentul sistemelor hidrologice complexe și pentru a determina costurile economice și beneficiile diverselor posibile intervenții politice la diferite părți interesate. O provocare centrala este de a proiecta un proces de luare a deciziilor din sectorul public, care va alege în mod constant și în mod repetat "câștigătorii" de investiții alternative (pași) de-a lungul o cale de dezvoltare de apă lung. Acest lucru ne întoarce la al doilea set de întrebări care se referă la realizarea de investiții de sunet: având în vedere complexitatea de apă, cum putem aplica disciplina economic la alegere, proiectarea și succesiunea de investiții în securitate de apă? Răspunsul trebuie să fie de a efectua o analiză economică atentă, indiferent cât de puternic ar fi intuiția noastră că un anumit proiect este "în mod clar" justificată. Într-un interviu cu Kishore Mahbubani, decanul de Lee Kuan Yew Școala de Politici Publice de la Universitatea Nationala din Singapore, jurnalistul Thomas Friedman a cerut o explicație a ratei Singapore lung și în mod constant ridicat de creștere economică. Dean Mahbubani răspuns că Singapore nu a făcut nimic în afară de ceea ce a învățat oficiali guvernamentali de la Harvard a lui John F. Kennedy School of Government: de a aplica bun analiză microeconomică, cântărească beneficiile și costurile de opțiuni de politică, și de a face acest lucru de peste si peste din nou, în cât mai multe sectoare precum practicable.22 Găsirea investițiilor de-a lungul o cale de dezvoltare a apei care produce rate interne de rentabilitate economică de 9% în loc de cei care randament de 3% nu sună foarte interesant, dar pe termen lung, face toata diferenta. La un nivel minim, toate investițiile de apă ar trebui să fie supuse analizei cost-beneficiu, care compară două state ale lumii (cu și fără proiect). Costul de întârziere și inacțiunii asociat cu "a nu face nimic", trebuie să fie incluse în analiză ca "starea lumii", care este evitată dacă se realizează proiectul.Mare cheltuiala și complexitatea investițiilor de securitate apă întârzie de multe ori atât de luare a deciziilor și de punere în aplicare. Inclusiv în mod explicit costurile de întârziere și a lipsei de acțiune ca acea stare a lumii, care va avea ca rezultat, dacă nu se iau măsuri vor permite factorilor de decizie de a face alegeri în cunoștință de cauză. Pentru a capta interdependenta complexe de proiecte de apă, analiștii ar trebui să examineze valori de sistem, mai degrabă decât valorile utilizatorilor de apă. La o scară de bazin (fie bazine naționale sau transfrontaliere), acest lucru va implica de multe ori dezvoltarea unor modele hidrologice-economice. Simulation23 și modele optimization24 pot fi

22 Citat în New York Times (29 ianuarie 2011): "... am aflat despre ceea ce este nevoie pentru a construi o societate care funcționează bine de la tine. Mulți dintre oficialii noștri de top sunt absolvenți ai Școlii Kennedy de la Harvard. Ei doar s-au întors acasă și aplicate lecțiile sale cu putere. " 23 Modele de simulare oferă rezultatele simulate hidrologice și economice de dezvoltare și gestionare a scenariilor alternative. Caracteristicile hidrologice, configurații de infrastructură, alocările de apă și constrângerile adică, pentru a satisface nevoile ecosisteme sau obligațiile din tratate, a diferitelor scenarii sunt intrări în aceste modele. 24 Optimization models maximize economic benefits under specific constraints, in other words they describe the configuration of uses that will return the highest possible system values. The economic benefits to be maximized are specified in an objective function that includes the different activities that are the ‘objective’ of the investment, i.e.,



extrem de utile în ilustrarea costurilor și beneficiilor pentru diferite grupuri de investiții alternative și intervenții politice. Aceste modele de captare gama de compromisuri din utilizărilor apei într-un bazin, și ilustrează rezultatele economice ale alternative de dezvoltare a resurselor de apă (de infrastructură) și de gestionare (alocare) scenarii.

Pentru investiții cu adevărat de transformare, de echilibru general calculabil (EGC) modele sunt necesare pentru a captura un impact la nivelul întregii economii (Yu et al 2010). Modelele EGC estimează efectele modificărilor una politică sau sector de restul economiei. De exemplu, dacă energii25 suplimentare semnificative au fost dezvoltate printr-o investitie de hidroenergie la scară largă, un model EGC ar putea fi folosite pentru a vedea cum acest lucru ar avea un impact de stabilire a prețurilor energiei și disponibilitatea, precum și industria energydependent, ocuparea forței de muncă și a salariilor. O provocare importantă atunci când se utilizează modelele EGC pentru evaluarea investițiilor de resurse de apă la scară largă este de a articula în mod clar contrafactual. Ce s-ar capitalului au fost utilizate pentru cazul în care investiția resurselor de apă nu au fost întreprinse? Și ce-ar fi fost consecințele la nivelul întregii economii de această utilizare alternativă a fondurilor de investiții? Alternativ , analiza de scenariu poate fi o abordare utilă pentru examinarea " state ale lumii " alternative pentru securitate de apă . Analiza scenariu nu se bazează pe extrapolarea trecutului . În loc să -l permite pentru schimbări semnificative în curs și de cotitură puncte în politicile și circumstanțe . Se poate ilustra o serie de stări posibile viitoare ale lumii , și , mai important , căile de dezvoltare care conduc la aceste rezultate . Astfel de exerciții ar putea dovedi extrem de utile la bazinul , național și chiar la nivel global. În toate aceste analize , economiștii sunt provocați să abordeze problema incertitudinii . În cele din urmă , există problema general de căi de dezvoltare , și dacă o anumită investiție s-ar putea pune în mișcare , fie de dorit sau nedorit modele dependente de calea de dezvoltare . Mutarea o țară pe o cale de dezvoltare mare creștere se poate schimba fundamental economia de securitate de apă . Este nevoie de o analiză de sunet , instituțiile de bine concepute , precum și capacitatea de a lua decizii bune bazate pe dovezi în fața de incertitudine și ambiguitate , în scopul de a rămâne pe o cale de dezvoltare de apă de mare de creștere .

irrigation, hydropower. Constraints can also be included, i.e., to meet ecosystems needs or treaty obligations (see Harou et al, 2009, and Wu et al., 2013). 25 Există multe proiecte de apa, care ar putea avea un astfel de impact de transformare, de exemplu, în Nepal, unde există mai multe proiecte hidroelectrice în curs de pregătire fiecare dintre care ar putea mai mult decât producția națională de energie dublu.



ANEXA Arjen Hoekstra a inventat termenul de " amprenta de apă ", în 2002 , dar ideea de bază se bazează pe conceptul de J. Anthony Allan de " apă virtuală . " Prof. Allan descris " apă virtuală ", în calitate de cantitatea de apă necesară pentru a produce un bun sau serviciu , luând în considerare întregul lanț de producție sau de furnizare . Amprenta de apă a unei țări include atât consumul de apă interne și externe ( Hoekstra și Chapagain , 2007) . Amprenta de apă internă a unei țări este calculat ca suma de utilizare a apei menajere în diferite sectoare ( de exemplu, agricole, industriale , și interne ), mai puțin cantitatea de exporturi de apă virtuale din mărfurile exportate . Factorii care influențează în mod semnificativ agnitude de amprenta de apă a unei țări includ bogăție pe cap de locuitor , modelele de consum (de exemplu, diete de carne de mare ) , condițiile climatice (de exemplu, ratele de evaporare ) , precum și utilizarea eficientă a apei de practici agricole . Țările cu venituri mici pot avea urme mari de apă în cazul în care se confruntă cu rate ridicate de evaporare și productivității agricole de apă scăzut . Unii s-au extins conceptul de apă virtuală să susțină că apa "urme de apă", directe și indirecte de utilizare, au o importanță normativ și ar trebui să fie redusă la minimum, similar cu dorința de a minimiza "amprenta de carbon", pentru a reduce efectele schimbărilor climatice (Ridoutt și Pfister 2010a). Susținătorii urme de apa au susținut că minimizarea cuiva amprenta de apă este un pas important spre dezvoltarea durabilă a mediului și o lume sigură, apă (Hoekstra și Hung 2002 Ridoutt și Pfister 2010b). Cu toate acestea, utilizarea apei nu este ca misiunile de carbon. Dioxid de carbon și alte gaze cu efect de seră se amestecă uniform poluanți, cumulative care contribuie la schimbările climatice, deci are sens să depună eforturi pentru a reduce amprenta de carbon a modelelor de cuiva de consum. Pe de altă parte, apa este o resursă regenerabilă care circula prin ciclul hidrologic. După utilizare, apa este returnat mediului prin evaporare sau scurgerile. Cu toate acestea, apa este temporar indisponibil pentru utilizări productive în timp ce curge înapoi prin ciclul hidrologic și nu pot fi returnate în aceeași zonă geografică. Prin urmare, durabilitatea retrageri de apă pentru o anumită zonă este un obiectiv mai important decât minimizarea urme de apă. Problema de bază cu propunerea de a reduce la minimum urme de apă este că această strategie va duce la producția ineficientă economic și utilizarea ineficientă a apei. Un rezultat elementar în microeconomie este că producția eficientă presupune că rata marginală de substituție între factorii de producție să fie aceleași în toate sectoarele (industriala) sau că raportul a produselor marginale de două intrări factor trebuie să fie aceeași în toate sectoarele. Această condiție pentru producția eficientă nu poate deține în cazul în care una se axează numai pe creșterea produsului marginal de un factor (de exemplu, apă).Captură fraza "mai multe culturi pe picătură" este economie de rău, deși are sens intuitiv atunci când apa de irigare este, evident, irosite sau utilizate pentru culturile de valoare mică. Unele activități de conservare a apei se va face sens în mai multe locații, dar urme de apă ignora condițiile locale și sublinia conservare a apei universal, mai degrabă decât o atentă evaluare a costurilor și beneficiilor, folosind mai puțină apă într-o anumită activitate. Calcule amprenta de apă dezvăluie nimic despre costul de oportunitate de alocare a apei pentru o utilizare specifică într-o anumită locație. Chiar și într-o zonă cu deficit de apă, dacă apa este alocat pentru utilizări de mare valoare și este bine gestionat, poate fi ineficient economic a reduce amprenta de apă și mai mult. Urme de apă sunt doar estimări ale consumului de apă în timpul producției și nu indică impactul economic de care utilizare (Wichelns 2011). Firmele și națiuni consideră pe bună dreptate, mai mult de intrări de apă la stabilirea strategiilor de producție și de export eficiente. Lopez-Gunn și Llamas (2008) constată că comerțul cu produse alimentare internațional este în mare parte determinată de altele decât disponibilitatea apei de factori. Piețe sigure și accesul la terenurile arabile sunt de multe ori factorii determinanti mai probabile ale modelelor comerciale agricole mult de disponibilitatea resurselor de apă (Kumar și Singh, 2005). Comisia Națională a Apei din Australia a ajuns la concluzia că estimările de apă virtuală (și urme de apă), nu sunt un indicator util pentru alocarea de apă limitate la diferite utilizări (Wichelns, 2010). Mulți factori afectează valoarea de apă în utilizări alternative, inclusiv disponibilitatea forței de muncă și calitatea de teren arabil (Guan și Hubacek, 2007). Apa de securitate nu pot fi realizate doar prin reducerea la minimum urmele de apă.



BIBLIOGRAFIE

Allan, J.A. (1997). “Virtual water: A long term solution for water short Middle Eastern economies?” Paper presented

at the 1997 British Association Festival of Science, University of Leeds, September 9. Akter, S., R. Brouwer, S. Chowdhury and S. Aziz. (2007). “Introducing a Micro-Flood Insurance Market in

Bangladesh: Institutional Design and Commercial Viability.” PREM Working Paper. www.prem-online.org/archive/16/doc/PREM%20WP%2007-08.pdf.

Asian Development Bank (ADB). (2004). Water in Asian cities: utilities'performance and civil society views. Eds. Andrews, C. and Yñiguez, C. Manila, Philippines.

Blackmore, D., and D. Whittington. (2009). Opportunities for Cooperative Water Resources Development on the Eastern Nile: Risks and Rewards. Final Report of the Scoping Study Team to the Eastern Nile Council of Ministers. 85 pages. Washington D.C.: World Bank.

Bockstael, N., A.M. Freeman, III, R. Kopp, P. Portney, and V.K. Smith. (2000). “On Measuring Economic Values for Nature.” Environmental Science and Technology. 34, pp. 1384-1389.

Brouwer, R., S. Akter, L. Brander, and E. Haquel. (2008). “Economic valuation of flood risk exposure and reduction in a severely flood prone developing country.” Environment and Development Economics.14: 397–417.

Chatterjee, K., A. Chatterjee, and S. Das. (2005). Case study 2: India community adaptation to drought in Rajasthan. IDS Bulletin. 36 (4) 33–52

Collins, D., J. Morduch, S. Rutherford, and O. Ruthven. (2009). Portfolios of the Poor: How the World’s Poor Live on $2 a Day. Princeton University Press. 283 pages.

Constanza, R., R. d’Arge, R. de Groot, S. Farber, M. Grasso, B. Hannon, K. Limburg, S. Naeem, R.V. O’Neill, J. Paruelo, et al. (1997). “The Value of the World’s Ecosystem Services and Natural Capital.” Nature. Vol. 387, no. (May 15), pp. 253-260.

EM-DAT. (2012). The OFDA/CRED International Disaster Database. Université Catholique de Louvain. Brussels, Belgium. www.emdat.net

Esrey, S.A. (2001). Closing the Loop: Ecological Sanitation for Food Security. SIDA. 70 pages. Fisher, F., A. Huber-Lee, I. Amir, S. Arlosoroff, Z. Eckstein, M.J. Haddadin, S.G. Hamati, A.M. Jarrar, A.F.

Jayyousi, U. Shamir, and H. Wesseling. (2005). Liquid Assets. Resources for the Future: Washington, DC. Geels, F.W. (2006). “The hygienic transition from cesspools to sewer systems (1840-1930): The dynamics of regime

transformation.”Research Policy, 35(7), 1069-1082. Geels, F.W. (2005). “Co-evolution of technology and society: The transitionin water supply and personal hygiene in

the Netherlands (1850–1930)—a case study in multi-level perspective.” Technology in Society,27(3), 363-397.

Giné, X., R. Townsend, and J. Vickery. (2008). “Patterns of rainfallinsurance participation in rural India.” World Bank Economic Review.22 (3), 539-566.

Grey, D. and C. Sadoff. (2006). “Water for Growth and Development.” inThematic Documents of the IV World Water Forum. Comision Nacionaldel Agua: Mexico City.

Grey, D. and C. Sadoff. (2007). “Sink or Swim? Water Security for Growthand Development.” Water Policy. Vol. 9, No. 6. pp 545- 571.

Guan, D. and K. Hubacek. (2007). “Assessment of regional trade and virtualwater flows in China.” Ecological Economics. 61(1):159–170.

Harou, J.J., M. Pulido-Velazquez, D. E. Rosenberg, J. Medellín-Azuara, J.R.Lund, and R.E. Howitt. (2009). “Hydro-economic models: Concepts,design, applications, and future prospects.” Journal of Hydrology 375:627–643.

Haynes, K.E., and P. Nijkamp. (2006). Infrastructure: The Glue of Megacities.Kenniscentrum Grote Sweden. 138 pages.

Hill, R.V., J. Hoddinott, and N. Kumar. (2011). “Adoption of weather indexinsurance: Learning from willingness to pay among a panel of households in rural Ethiopia.” International Food Policy Research Institute.

Hoekstra, A. and A. Chapagain. (2007). “Water footprints of nations: Water use by people as a function of their consumption pattern.” WaterResources Management. 21(1):35–48.

Hoekstra, A.Y. and P.Q. Hung. (2002). “Virtual water trade: A quantification of virtual water flows between nations in relation to international crop trade.” Value of Water Research Report Series No. 11. IHE DELFT: The Netherlands.

Holden, S. and B. Shiferaw. (2004). “Land degradation, drought and food security in a less-favoured area in the Ethiopian highlands: a bioeconomic model with market imperfections.” Agricultural Economics. 30:31–49

Jacoby, Hanan G. 1997. "Self-Selection and the Redistributive Impact of in-Kind Transfers: An Econometric Analysis." Journal of Human Resources32(2):233-249.

Jeuland, M., S. Ozdemir, M. Allaire, D. Fuente, and D. Whittington. (2013). “Economic Losses from Poor Water and Sanitation: Past, Present, and Future.” The Twentieth Century Scorecard: How Much Did Global

Problems Cost the World? Progress Since 1900, Prospect to 2050. Edited by Bjorn Lomborg, Cambridge University Press, UK. Forthcoming.



Komives, K., D. Whittington, and X. Wu. (2003). “Infrastructure Coverage and the Poor: A Global Perspective.” Chapter 3 in Infrastructure for Poor People: Public Policy for Private Provision. Edited by Penelope J. Brook and Timothy C. Irwin. The World Bank, 2003. Public-PrivateInfrastructure Advisory Facility. pp. 77-124.

Kremer, M., A. Ahuja and A.P. Zwane. (2010). “Providing Safe Water: Evidence from Randomized Evaluations” Discussion Paper 2010—23. Harvard Environmental Economics Program.

Kremer, M., C.Null, E. Miguel, and A. Zwane. (2008). “Diffusion of Chlorine Drinking Water Treatment in Kenya.” UC-Berkeley, Working Paper.

Krutilla, J. (1967). “Conservation Reconsidered.” American EconomicReview. 57:4. pp. 777-786. Kumar, M. and Singh, O. (2005). “Virtual water in global food and water policy making: is there a need for

rethinking.” Water Resources Management. 19(6):759–789. Lin. J.Y. (2011). “New Structural Economics: A Framework for Rethinking Development.” The World Bank

Research Observer. 26:193–221. Lopez-Gunn, E. and M.R. Llamas. (2008). “Re-thinking water scarcity: Can science and technology solve the global

water crisis?” Natural Resources Forum. 32: 228–238. Mearsheimer, J. J. (2001). The Tragedy of Great Power Politics. New York: W.W. Norton & Co. 555 pages. Morduch, J. (1995). “Income Smoothing and Consumption Smoothing.” Journal of Economic Perspectives. 9(3) 103-

114. Odum, H.T., and E. Odum. (1976). Energy Basis for Man and Nature. McGraw-Hill. 297 pages. Odum, H.T. (1995). Environmental Accounting: Emergy and Environmental Decisionmaking. New York: John Wiley

& Sons. 370 pages. Pattanayak, S., J.C. Yang, B. Kumar, and D. Whittington. (2002). “Household Demand for Improved Piped Water

Services in Kathmandu, Nepal.” Water Policy. Vol. 4, Issue 6, pp. 531-556. Pattanayak, S. and R. Kramer. (2001). “Pricing ecological services: Willingness to pay for drought mitigation from

watershed protection in eastern Indonesia.” Water Resources Research. 37(3) 771–778. Ridoutt, B. and S. Pfister. (2010a). “Reducing humanity’s water footprint”. Environmental Science & Technology.

2010 44 (16), 6019-6021. Ridoutt, B. and S. Pfister, (2010b). “A revised approach to water footprinting to make transparent the impacts of

consumption and production on global freshwater scarcity”, Global Environmental Change. 20(1)113-120. Sadoff, C., D. Whittington, and D. Grey. (2003). Africa’s International Rivers: An Economic Perspective. The World

Bank, Direction in Development Series. 81 pages. Sadoff, C., H. Rao, D. Blackmore, X. Wu, A. McDonnell, M. Jeuland, S. Lee, and D. Whittington. (2013). “Myths

and Realities of Managing the Ganges: A Summary of the Findings of the Ganges Strategic Basin Assessment.” Forthcoming in Water Policy.

Scott, J.C. (1998). Seeing Like a State: How Certain Schemes to Improve the Human Condition Have Failed. Yale U. Press. 445 pages.

Seale, J.L., A. Regmi, and J. Bernstein. (2003). International Evidence on Food Consumption Patterns, Technical Bulletin No. 1904, Economic Research Service, U.S. Department of Agriculture.

Smith, A. (1776). An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations. Spears, D. (2011). “Economic Decision-Making in Poverty Depletes Behavioral Control” The B.E. Journal of

Economic Analysis & Policy. 11.1. Spence, M. (2010). The Next Convergence: The Future of Economic Growth in a Multispeed World. Farrar, Straus

and Giroux. Thomas, D., and R. Ford. (2005). The Crisis in Water and Wastewater.Cheltenham, UK, and Northampton, MA,

USA: Edward Elgar Publishers. Tilmant, A. and W. Kinzelbach. (2012). “The cost of noncooperation in international river basins.” Water Resources

Research. Vol. 48, 12 doi:10.1029/2011WR011034. United Nations Development Program (UNDP). (2007). Human Development Report 2007/2008. United Nations:

New York, NY. Whittington, D. (2004). “Visions of Nile Development.” Water Policy. Vol. 6, No. 1. pp. 1-24.

Whittington, D. (2010). “What Have We Learned from Twenty Years of Stated Preference Studies in Less Developed Countries?” Annual Review of Resource Economics. Vol. 2, pp. 209-236.

Whittington, D., X. Wu, and C. Sadoff. (2005). “Water Resources Management in the Nile Basin: The Economic Value of Cooperation.” Water Policy. 7, pp. 227-252, 2005.

Whittington, D., W.M. Hanemann, C. Sadoff and M. Jeuland. (2009). “The Challenge of Improving Water and Sanitation Services in Less Developed Countries.” Foundations and Trends in Microeconomics. Vol. 4, Issues 6-7, pp. 469-609.

Whittington, D., M. Jeuland, K. Barker, and Y. Yuen. (2012). “Setting Priorities, Targeting Subsidies among Water, Sanitation, and Preventative Health Interventions in Developing Countries.” World Development. 40, 8: 1456-1568.

Wichelns, D. (2011). “Assessing Water Footprints Will Not Be Helpful in Improving Water Management or Ensuring Food Security”. International Journal of Water Resources Development, 27(3) 607-619.



Wichelns, D. (2010). “Virtual Water: A Helpful Perspective, but not a Sufficient Policy Criterion.” Water Resources Management. 24:2203– 2219.

Wolff, G. and P. Gleick. (2002). “The Soft Path for Water,” in The World’s Water: 2002-2003. Ed. Peter Gleick. Island Press, Washington, D.C.

Wu, X., M. Jeuland, C. Sadoff, and Dale Whittington. (2013). “Interdependency of Water Resource Development in the Ganges: An Economic Analysis.” Forthcoming in Water Policy.

Yew, L.K. (2000). From Third World to First: The Singapore Story: 1965-2000. Singapore Press Holdings, Times Edition. 778 pages.

Young, R. (2005). Determining the Economic Value of Water: Concepts And Methods. Resources for the Future. Washington, DC.

Yu, W., M. Alam, A. Hassan, A.S. Khan, A. Ruane, C. Rosenzweig, D. Major, and J. Thurlow. (2010). Climate Change Risks and Food Security in Bangladesh. World Bank. Washington D.C. 176 pages.



Seria de documente informative ale comitetului tehnic: • Nr 1: “Regulation and Private participation in the Water and Sanitation Sector” by Judith A. Rees (1998) • Nr 2: “Water as a Social and Economic Good: how to Put the Principle into Practice” by Peter Rogers, Ramesh Bhatia and Annette Huber (1998) • Nr 3: “The Dublin Principles for Water as Reflected in a Comparative Assessment of Institutional and Legal Arrangements for Integrated Water Resources Management” by Miguel Solanes and Fernando Gonzales Villarreal (1999) • Nr 4: “Integrated Water Resources Management” by the GWP Technical Advisory Committee (2000) • Nr 5: “Letter to my Minister” by Ivan Chéret (2000) • Nr 6: “Risk and Integrated Water Resources Management” by Judith A. Rees (2002) • Nr 7: “Effective Water Governance” by Peter Rogers and Alan W Hall (2003) • Nr 8: “Poverty Reduction and IWRM” (2003) • Nr 9: “Water Management and Ecosystems: Living with Change” by Malin Falkenmark (2003) • Nr 10: “...Integrated Water Resources Management (IWRM) and Water Efficiency Plans by 2005 - Why, What and How?” by Torkil Jønch-Clausen (2004) • Nr 11: “Urban Water and Sanitation Services, An IWRM Approach” by Judith A. Rees (2006) • Nr 12: “Water Financing and Governance” by Judith A. Rees, James Winpenny and Alan W. Hall (2009) • Nr 13: “Managing the other side of the water cycle: Making wastewater an asset” by Akiça Bahri (2009) • Nr 14: “Water Management, Water Security and Climate Change Adaptation: Early Impacts and Essential Responses” by Claudia Sadoff and Mike Muller (2010) • Nr 15: “Social Equity and Integrated Water Resources Management” by Humberto Peña (2011) • Nr 16: “Integrated Urban Water Management” by Akiça Bahri (2012) • Nr 17: “International Law – facilitating transboundary water cooperation” by Patricia Wouters (2013) • Nr 18: “The Economic Value of Moving Toward a More Water Secure World” by Dale Whittington, Claudia Sadoff and Maura Allaire (2013)

Această broşură este printată pe un document marcat cu constelaţia unei lebede. Semnul Lebedei Nordice ghidează consumatorii către produsele cele mai sănătoase din punct de vedere ecologic. Pentru a obţine simbolul lebedei, producătorii trebuie să adere la liniile de ghid stricte care sunt revizuite pe o bază continuă. Această lucrare a fost realizată conform acestor linii din ghid.