UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris C.Z.U.: 903.05 (478) „637” (043.3)

UŞURELU EUGEN

RELAŢIILE CULTURALE ALE COMUNITĂŢILOR BRONZULUI TÂRZIU DIN SPAŢIUL CARPATO-

NISTREAN (în baza pieselor de metal)

Specialitatea 07.00.06–Arheologie

Autoreferat al tezei de doctor în ştiinţe istorice

CHIŞINĂU 2006

Teza a fost elaborată în cadrul Secţiei Arheologie Preistorică şi Tracologie a Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova Conducător ştiinţific: DERGACIOV VALENTIN, dr. hab. şt. ist. Referenţi oficiali:

SAVA EUGEN, dr. hab. şt. ist., conf. univ., Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei

CAVRUC VALERIU, dr., cerc. şt. principal gr. II, Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe (România) Susţinerea va avea loc la 6 octombrie 2006, ora 15.00, în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat DH 30 07.00.06 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (str. Mateevici nr. 60, or. Chişinău, MD-2009) Teza şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova (str. Mateevici, nr. 60, or. Chişinău); Biblioteca Naţională a Republicii Moldova (str. 31 August 1989, nr. 78-A, or. Chişinău); pagina-web a Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare (http://www.cnaa.acad.md) Autoreferatul a fost expediat la „ _____” ________________ 2006 Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat, dr., conf. univ. Zanoci Aurel Conducător ştiinţific dr. hab. şt. ist. Dergaciov Valentin Autorul Uşurelu Eugen

©Uşurelu Eugen 2006

3

Actualitatea temei. Sfârşitul perioadei mijlocii şi debutul perioadei târzii ale epocii bronzului din spaţiul carpato-nistrean (BrB2-C1), se caracterizează prin restructurarea culturală radicală a regiunii. O situaţie similară în această zonă, este identificată şi către sfârşitul fazei BrD şi începutul fazei HaA1. În primul caz, transformările culturale sunt determinate de penetrarea unor populaţii răsăritene la periferia estică şi sud-estică ale spaţiului carpato-dunărean, rezultate cu formarea complexului cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua [Florescu 1964; Morintz, Anghelescu 1970; Morintz 1978; Sava 1998; 1999; 2002; 2004; 2005; Савва 2002; 2003; Cavruc 1996; 1998]. În cel de-al doilea caz, schimbările culturale sunt determinate de răspândirea în spaţiul carpato-nistrean a comunităţilor hallstattiene timpurii cu ceramică incizată şi canelată, soldată cu dispariţia complexului cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua şi formarea culturii Corlăteni-Chişinău [László 1994; Leviţki 1994] în zona de silvostepă, a grupurilor Tămăoani [László 1986] şi Holercani-Hansca [Leviţki 1994a], răspândite pe o fâşie îngustă la limita dintre zonele de stepă şi de silvostepă, şi a culturii Belozerka, care ocupă în această regiune zona de stepă a interfluviului Nistru-Dunărea [Ванчугов 1990].

Transformări radicale, în perioada târzie a epocii bronzului, sunt constatate şi în cadrul metalurgiei bronzului. În faza BrB2-C1, acestea se manifestă prin apariţia unor forme metalice noi, necunoscute în perioada precedentă, care vor deveni definitorii pentru perioada târzie a epocii bronzului din spaţiul carpato-dunărean. Iar, către sfârşitul fazei BrD şi începutul fazei HaA1, are loc apariţia bronzurilor caracteristice culturilor hallstattiene timpurii.

Dacă, aceste transformări din cadrul metalurgiei bronzului, sunt acceptate unanim, în schimb un şir de aspecte importante legate de problematica bronzurilor din această perioadă, cu toate că au fost abordate de câteva generaţii de specialişti, rămân şi în continuare în discuţie. Dintre acestea pot fi evidenţiate următoarele.

În primul rând, trebuie menţionată problema apariţiei formelor metalice caracteristice perioadei târzii a epocii bronzului din regiunea carpato-dunăreană. În explicarea originii stereotipurilor definitorii ale metalurgiei perioadei respective, un timp îndelungat a predominat conceptul originii autohtone a acestora, reflectat şi în schemele

4

tipologico-cronologice tradiţionale [Rusu 1963; Petrescu-Dîmboviţa 1977].

Totodată, rectificările cronologiei absolute a unei serii de culturi euro-asiatice (Трифонов 1996; 1996a; 1997; 2001), care au la bază datele 14C din ultimii ani, au contribuit la evidenţierea originii nord-pontice a apariţiei celturilor în spaţiul carpato-dunărean, puse în legătură cu răspândirea populaţiilor răsăritene la periferia estică şi sud-estică ale arcului carpatic, odată cu formarea complexului cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua [Бочкарев 2002].

În afară de aceasta, rectificările substanţiale ale cronologiei absolute a complexului cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua [Gerškovič 1999; Sava 1999; 2002] şi a unor culturi carpato-dunărene (Popa, Boroffka 1996; Palincaş 1996; 2000; Gogâltan 1998; 1999), bazate pe datele 14C din ultimii ani, accentuează şi contradicţiile substanţiale între cronologia absolută a acestor culturi şi cronologia absolută a schemelor tipologico-cronologice tradiţionale (Rusu 1963; Petrescu-Dîmboviţa 1977; Дергачев 1975; 1986), raportate la schema cronologică a lui H. Müller-Karpe (Müller-Karpe 1959).

În consecinţă, aceste date noi reactualizează şi problema raporturilor între complexele metalice ale culturilor Sabatinovka, Coslogeni şi Noua, la diferite etape de evoluţie şi a relaţiilor acestora cu complexele metalice locale din regiunea carpato-dunăreană.

Nu mai puţin importante sunt şi diversele aspecte ale problemei originii bronzurilor hallstattiene timpurii din regiunea carpato-nistreană, puse în legătură cu tradiţiile metalurgice din bazinul Dunării de Mijloc [Дергачев 1997; Dergačev 2002], cât şi cele ale raporturilor acestora, atât cu mediul cultural hallstattian timpuriu, cât şi cu cel nord-pontic [Leviţki 2003].

Toate acestea determină actualitatea analizei bronzurilor din spaţiul carpato-nistrean şi implicit a relaţiilor comunităţilor din această regiune, deoarece, în perioada târzie a epocii bronzului, această zonă s-a aflat în epicentrul interferenţelor tradiţiilor răsăritene şi carpato-dunărene, ceea ce va permite o elucidare mai bună a aspectelor enunţate, în corespundere cu cerinţele dictate de realităţile arheologice actuale.

Cadrul cronologic şi geografic. Perioada cronologică a studiului include două etape. Prima etapă, corespunde limitelor

5

cronologice ale monumentelor de tip Sabatinovka-Coslogeni-Noua, care până nu demult se datau în secolele XIV-XII a. Chr., iar în urma rectificărilor recente, sunt plasate în intervalul sec. XVI-XIII a. Chr. [Boroffka, Sava 1998; Gerškovič 1999; Sava 2002]. A doua etapă a studiului cuprinde cadrul cronologic al culturilor hallstattiene timpurii din spaţiul carpato-nistrean (sec. XII-X a. Chr.).

În linii generale, cronologia studiului cuprinde perioada târzie a epocii bronzului din spaţiul carpato-dunăreano-pontic, care conform axelor cronologice actuale, corespunde aproximativ secolelor XVI-X a. Chr., iar din punct de vedere al cronologiei central-europene, se încadrează în fazele BrB2-BrD şi respectiv HaA1-HaB1 (după Reinecke – Müller-Karpe).

Sursa principală a studiului este constituită de piesele de bronz din regiunea carpato-nistreană, caracteristice perioadei târzii a epocii bronzului. Totodată, cadrul geografic al studiului nu este limitat numai de spaţiul carpato-nistrean, deoarece cartografierea detaliată a tipurilor şi procedura comparativ-tipologică, au inclus piesele de bronz, aparţinând perioadei târzii a epocii bronzului din arealul care cuprinde bazinul Niprului la est, Dunărea de Jos şi Dunărea de Mijloc, la vest şi sud-vest.

Izvoarele. În cadrul lucrării au fost incluse categoriile de bază ale pieselor de bronz, ce aparţin perioadei târzii a epocii bronzului, descoperite în spaţiul carpato-nistrean.

Baza documentară a studiului include diverse surse – colecţiile diferitor muzee, textele şi planşele rapoartelor ştiinţifice, literatura de specialitate. Datele cu privire la descoperirile de bronzuri din interfluviul pruto-nistrean, au fost acumulate şi sistematizate din cadrul arhivelor şi fondurilor instituţiilor ştiinţifice din Republica Moldova. Documentarea descoperirilor de bronzuri din România, Ucraina, Bulgaria s-a bazat preponderent pe literatura de specialitate, însă un rol important în cadrul procedurii de acumulare şi sistematizare a datelor, l-au avut colecţiile de bronzuri din cadrul fondurilor muzeelor din Iaşi, Bacău, Piatra-Neamţ, Roman, Huşi, Focşani, Galaţi, Bârlad, Tecuci, prelucrate personal de autor.

Multiple aspecte ale istoriografiei şi de ordin cultural-arheologic ale temei abordate, au fost acumulate şi elucidate pe baza

6

studiilor elaborate de specialiştii în domeniu din România, Ucraina, Rusia, Ungaria, Slovacia, Bulgaria, fosta Jugoslavie.

Scopul şi sarcinile lucrării. Scopul lucrării constă în cercetarea relaţiilor culturale ale comunităţilor perioadei târzii a epocii bronzului din spaţiul carpato-nistrean, în baza analizei pieselor de bronz. Pentru realizarea acestuia, au fost preconizate următoarele sarcini: • analiza tipologico-cronologică a categoriilor de bază de piese de

bronz aparţinând perioadei târzii a epocii bronzului din spaţiul carpato-nistrean;

• analiza tipologico-combinatorie a elementelor de inventar, ale depozitelor de bronzuri din spaţiul carpato-nistrean şi coroborarea tipologico-cronologică a grupelor evidenţiate, cu grupele tipologico-cronologice de bronzuri sincrone din zona nord-pontică, Transilvania, de la Dunărea de Jos şi Dunărea de Mijloc;

• coroborarea cronologiei grupelor de piese de bronz cu cronologia absolută a complexului cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua şi cronologia absolută a grupelor culturale şi culturilor hallstattiene timpurii din regiunea carpato-dunăreană şi cele din zona nord-pontică;

• evidenţierea raporturilor cultural-cronologice între complexele metalice ale culturilor Sabatinovka, Coslogeni şi Noua, relaţiilor şi sincronismelor acestora cu complexele metalice ale culturilor limitrofe;

• evidenţierea raporturilor cultural-cronologice între complexele metalice ale culturilor hallstattiene timpurii din spaţiul carpato-nistrean şi complexele metalice ale culturilor din zona nord-pontică, Transilvania, de la Dunărea de Jos şi Dunărea de Mijloc; Sarcinile stipulate sunt în concordanţă cu cunoştinţele din stadiul

actual de cercetare, care impun o mai bună elucidare a tuturor aspectelor enunţate, inclusiv şi a problemei originii formelor metalice definitorii pentru perioada târzie a epocii bronzului şi a originii bronzurilor hallstattiene timpurii din această regiune.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific. Studiul a fost realizat în baza metodelor arheologice tradiţionale – tipologia,

7

cartografierea, formalizarea statistică şi combinatorie, dar şi prin efectuarea unor coroborări culturale şi tipologico-cronologice.

În concordanţă cu stadiul actual de cercetare, a fost realizată în primul rând analiza minuţioasă a istoriografiei problematicii de cercetare. Această etapă a fost urmată de analiza pieselor de bronz din spaţiul carpato-nistrean, care include clasificarea tipologică şi determinarea apartenenţei cultural-cronologice.

Pentru stabilirea parametrilor cronologici ale descoperirilor, în afară de compararea tipologico-cronologică cu grupele sincrone limitrofe, au fost efectuate şi coroborări cronologice ale grupelor de piese metalice din spaţiul carpato-nistrean cu cronologia absolută actuală a fenomenelor culturale din perioada târzie a epocii bronzului din regiunea carpato-dunăreano-pontică.

Noutatea ştiinţifică. Lucrarea de faţă abordează problema relaţiilor culturale ale comunităţilor perioadei târzii a epocii bronzului din spaţiul carpato-nistrean, în baza pieselor de metal, în concordanţă cu realităţile cultural-cronologice din stadiul actual de cercetare. Analiza tipologico-combinatorie a categoriilor de bază de piese de bronz din spaţiul carpato-nistrean, coroborările acestora cu grupele de complexe metalice sincrone şi cu cronologia absolută a fenomenelor culturale din regiunea carpato-dunăreano-pontică, au scos în evidenţă necesitatea reactualizării atât a cronologiei absolute a schemelor tipologico-cronologice tradiţionale, consacrate pieselor de metal din spaţiul carpato-dunărean, cât şi a cronologiei relative a acestora, în special a celor din fazele BrC-BrD.

Analiza tipologico-combinatorie a elementelor de inventar ale depozitelor din spaţiul carpato-nistrean, aparţinând perioadei târzii a epocii bronzului, au permis delimitarea unor grupe noi de piese de bronz din acest teritoriu, iar comparaţiile tipologico-cronologice cu grupele sincrone din regiunea carpato-dunăreano-pontică, au constatat că complexele metalice ale culturilor Sabatinovka, Coslogeni şi Noua, au substrat genetic comun, răsăritean şi la toate etapele de evoluţie formează o zonă metalurgică unitară, în care are loc circulaţia liberă a tehnologiilor şi pieselor de bronz. În afară de aceasta, sunt revizuite substanţial şi sincronismele grupelor de piese de metal atribuite complexului cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua cu orizonturile sau grupele de piese de bronz din spaţiul carpato-dunărean. Rectificări şi

8

nuanţări de ordin tipologico-cronologic şi din punct de vedere al raporturilor culturale, sunt efectuate şi în cazul grupelor de piese de bronz din cadrul culturilor hallstattiene timpurii din spaţiul carpato-nistrean şi a celor din zona nord-pontică.

Semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării. Însemnătatea lucrării constă în faptul că aceasta se bazează pe rezultatele unei abordări complexe a problematicii analizate, aducându-şi contribuţia teoretică şi practică la studierea preistoriei şi istoriei naţionale în contextul Europei de Sud-Est. Analiza şi sintezele efectuate în lucrare pot contribui la elaborarea lucrărilor istorico-arheologice de sinteză, cu privire la fenomenele culturale din perioada târzie a epocii bronzului din Europa de Sud-Est. De asemenea, rezultatele şi concluziile formulate în cadrul lucrării cu privire la problematica pieselor de metal, pot fi utilizate şi în pregătirea cursurilor universitare şi speciale.

Aprobarea lucrării. Rezultatele principale obţinute în procesul de cercetare au fost prezentate şi discutate în cadrul unor manifestări ştiinţifice republicane şi internaţionale şi şi-au găsit reflectare în 9 articole publicate în reviste de specialitate şi culegeri de articole ştiinţifice. Textul tezei propuse pentru susţinere a fost discutat şi aprobat la şedinţele Sectorului de Preistorie şi Tracologie al Institutului de Arheologie şi Etnografie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.

Structura şi volumul lucrării. Lucrarea include următoarele compartimente: Introducere, patru capitole împărţite în subcapitole; Încheere; Bibliografie; Anexa 1-4 cu un tabel statistic; lista şi legenda planşelor; 53 planşe ilustrative.

Introducere. În introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt determinate cadrul cronologic şi geografic, baza documentară, scopul şi sarcinile, suportul metodologic, noutatea ştiinţifică şi valoarea aplicativă a lucrării.

Capitolul I. Istoricul cercetărilor. Istoricul cercetărilor pieselor de metal, ce aparţin perioadei târzii a epocii bronzului din spaţiul carpato-nistrean, include două etape principale, de acumulare şi cea a studiilor analitice. Documentarea pieselor de bronz din această regiune începe în a doua jumătate a secolului XIX şi este efectuată şi în prezent. Odată cu apariţia primelor studii analitice, începând cu

9

anii’ 50 ai secolului XX [Žurowski 1949; Petrescu-Dîmboviţa 1953], aceste două domenii ale cercetării sunt desfăşurate concomitent.

Sistematizările analitice ale rezultatelor cercetărilor de teren, din anii’ 50-60, continuate şi de cele din a doua jumătate a secolului XX, au contribuit la ordonarea cultural-cronologică şi la elucidarea diverselor aspecte ale fenomenelor culturale din perioada târzie a epocii bronzului din spaţiul carpato-nistrean.

Către începutul anilor’ 70 ai sec. XX, au fost formulate caracteristicile generale ale culturii Noua [Nestor 1960; Petrescu-Dîmboviţa 1960], identitatea acesteia cu cultura Sabatinovka [Florescu 1964] şi faciesul Coslogeni [Morintz, Angelescu 1970; Morintz 1978], delimitate într-un complex cultural unitar.

Istoriografia complexului cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua este marcată de divergenţe semnificative în ceea ce priveşte elementele definitorii ale substratului genetic al culturilor componente acestui complex. Cultura Sabatinovka este considerată de unii cercetători o etapă cronologică în evoluţia culturii Srubnaja [Кривцова-Гракова 1955; Лесков 1970; Череднiченко 1977; Бочкарев, Лесков 1978; Отрощенко 1978], în timp ce alţii susţin caracterul de sine stătător al culturii Sabatinovka [Погребова 1960; Рыбалова 1961; Шарафутдинова 1968; 1982; Черняков 1985]. Este expusă şi opinia cu privire la caracterul mixt al monumentelor culturii Sabatinovka, un rol important în constituirea acestora, fiind acordat elementelor carpato-dunărene [Телегiн 1961; Черняков 1985; Gerškovič 1999].

În explicarea originii culturii Noua de asemenea nu există o unanimitate de opinii. În cadrul unor studii este predominant conceptul despre caracterul autohton al culturii Noua [Nestor 1933; 1960; Florescu 1964; Florescu, Florescu 1990; Каврук 1988; Cavruc 1990; 1993], formată în baza elementelor Monteoru, Costişa, Wietenberg şi a culturii ceramicii cu multe brâie (termenul echivalent în literatura de specialitate rus1ă este „kul’tura mnogovalikovoj keramiki”1, sau abrevierea KMK). Totodată, rezultatele analizei

1 Transliterarea terminologiei, a numelor proprii, denumirilor de localităţi slave s-a efectuat conform normelor: Transliteration slawischer kyrillischer Buchstaben. DIN 1460.

10

culturii materiale (habitatului, ritului funerar ş.a.), au scos în evidenţă apartenenţa fondului cultural de bază al complexului Sabatinovka-Coslogeni-Noua comunităţilor arhaice ponto-caspice şi rolul determinant al elementelor răsăritene (Sabatinovka timpurie) în formarea culturii Noua [Sava 1998; 1999; 2002; 2004; 2005; Савва 2002; 2003].

Cât priveşte formarea faciesului Coslogeni, este unanim acceptat rolul determinant al deplasărilor de populaţii răsăritene din mediul Sabatinovka [Morintz, Angelescu 1970; Morintz 1978; Irimia 1981; Irimia, Bardac 1998; Sava 1998; 2002].

Diversitatea opiniilor, în ceea ce priveşte rolul elementelor ce au stat la baza constituirii complexului cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua, au marcat şi cercetările consacrate ordonării tipologico-cronologice şi culturale a bronzurilor şi colecţiilor de tipare din zona nord-pontică [Кривцова-Гракова 1955; Лесков 1967; Черных 1976; Бочкарев 1975; Bočkarev, Leskov 1980; Leskov 1981] şi din spaţiul carpato-dunărean [Rusu 1963; Petrescu-Dîmboviţa 1977; Дергачев 1975; 1986].

Totodată, rezultatele analizei bronzurilor de pe teritoriul Bulgariei, soldate cu rectificările semnificative ale datării apariţiei formelor metalice specifice perioadei târzii a epocii bronzului de la Dunărea de Jos şi din nordul Mării Negre [Черных 1978; 1981], au scos în evidenţă contradicţiile între cronologia grupelor de bronzuri, de la Dunărea de Jos şi zona nord-pontică, datate în baza analogiilor egeice şi a celor din spaţiul carpato-dunărean [Rusu 1963; Petrescu-Dîmboviţa 1977; Дергачев 1975: 1986], raportate la cronologia absolută a schemei lui H. Müller-Karpe (Müller-Karpe 1959), accentuate şi de rectificările substanţiale ale cronologiei absolute a complexului cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua [Gerškovič 1999; Sava 1999; 2002] şi a unor culturi carpato-dunărene (Popa, Boroffka 1996; Palincaş 1996; 2000; Gogâltan 1998; 1999), bazate pe datele 14C din ultimii ani.

Alte explicaţii sunt necesare, de asemenea în ceea ce priveşte identitatea tipologică şi legăturile cronologice, între tipurile definitorii ale centrului metalurgic Ingul-Krasnyj Majak şi seria est-carpatică Râşeşti-Băleni [Черных 1976], cât şi între cele ale centrului Dičevo, din nord-estul Bulgariei şi tipurile caracteristice seriilor Nicolae

11

Bălcescu-Gura Dobrogei din Dobrogea şi Drajna de Jos-Oinac din Muntenia [Черных 1978], luând în consideraţie evidenţierea originii nord-pontice a apariţiei celturilor în spaţiul carpato-dunărean [Бочкарев 2002].

Studiile consacrate formaţiunilor hallstattiene timpurii din spaţiul carpato-nistrean, efectuate în anii’ 60-90, au evidenţiat caracterul alogen al monumentelor de tip Corlăteni şi Chişinău, constituirea acestora fiind pusă în legătură cu grupele de populaţii din zonele limitrofe din Banat şi Vojvodina ale culturilor Belegiš II [Смирнова 1985; 1988; 1989; 1990] sau Bobda II-Susani-Belegiš II [László 1985]. În afară de aceasta, este definit grupul hallstattian timpuriu cu ceramică incizată, de tip Holercani-Hansca [Leviţki 1994a], înrudit cu grupul Tămăoani [László 1986], aspectul Sihleanu [Harţuche 1972], cultura Babadag I [Morintz 1987] şi grupul Balta [Ванчугов 1983].

Rezultate notabile sunt semnalate şi în studierea descoperirilor de metal hallstattiene timpurii [Левицкий 1993; Leviţki 1994; 2003; Дергачев 1997; Dergačev 2002; László 1994].

O altă problemă discutată în contradictoriu, reprezintă subiectul cu privire la caracterul raporturilor între culturile Noua şi culturile hallstattiene timpurii din spaţiul carpato-nistrean. Majoritatea specialiştilor admit unanim succesiunea cronologică nemijlocită între aceste culturi, însă unii neagă legăturile genetice între culturile Noua şi culturile hallstattiene timpurii [László, 1976; Sava 1994a; Leviţki 1994b; 1996], în schimb alţii admit coexistenţa acestora şi participarea elementelor culturii Noua la constituirea monumentelor hallstattiene timpurii din spaţiul carpato-nistrean [Hänsel 1976; Niculiţă 1992; 1992a; 1994; 1996; 1997].

Datele noi din stadiul actual de cercetare, care pun într-o nouă lumină o serie de aspecte legate de problematica pieselor de bronz şi a fenomenelor cultural-cronologice din spaţiul carpato-dunăreano-pontic, determină actualitatea abordării problematicii pieselor de metal, aparţinând perioadei târzii a epocii bronzului din spaţiul carpato-nistrean şi implicit a relaţiilor culturale ale comunităţilor din această regiune.

Capitolul II. Principii şi metode de cercetare. În cadrul acestui capitol sunt desfăşurate principiile, metodele, procedeele şi

12

noţiunile taxonomice, ce au constituit suportul metodologic al analizei pieselor de bronz şi al cercetării relaţiilor culturale ale comunităţilor perioadei târzii a epocii bronzului din spaţiul carpato-nistrean.

Capitolul III. Relaţiile culturale ale comunităţilor din spaţiul carpato-nistrean în fazele BrC-BrD.

III.1. Situaţia cultural-istorică. Sfârşitul perioadei mijlocii şi debutul perioadei târzii ale epocii bronzului din spaţiul carpato-dunăreano-pontic sunt însoţite de transformări culturale radicale, determinate de interacţiunea în această regiune a două curente cultural genetice opuse, est-european şi carpato-balcanic.

În ultima fază a perioadei mijlocii a epocii bronzului, în urma interacţiunilor purtătorilor culturii Srubnaja cu populaţia locală a culturii ceramici cu multe brâie (KMK), din bazinul Niprului, are loc constituirea monumentelor timpurii ale culturii Sabatinovka [Шарафутдинова 1986]. La rândul lor, în prima fază a perioadei târzii a epocii bronzului (BrB2-BrC1), grupe de populaţii Sabatinovka, către sfârşitul etapelor Tei III şi Monteoru Ia, se răspândesc la Dunărea de Jos şi în regiunea est-carpatică, determinând formarea monumentelor timpurii ale faciesului Coslogeni [Morintz, Angelescu 1970; Morintz 1978] şi ale culturii Noua [Савва 2002; 2003].

A doua fază a perioadei târzii a epocii bronzului (BrC2-BrD) este marcată de interferenţele culturilor noi formate cu comunităţile culturale carpato-balcanice, soldate cu formarea în zonele est-carpatică şi Transilvania a sintezelor Noua-Monteoru-Komarów/Costişa [Sava 2002] şi Wietenberg-Noua [Gogâltan ş.a. 1992], sau a variantelor subcarpatică şi transilvăneană a culturii Noua [Sava 2002; 2003].

Procese similare, în a doua fază a perioadei târzii a epocii bronzului, se desfăşoară şi la Dunărea de Jos, rezultate cu formarea aspectului Coslogeni târziu (Radovanu) [Morintz 1978], care manifestă elemente sud-dunărene, Zimnicea-Plovdiv.

De subliniat, că complexul cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua, prin elementele de bază ale culturii materiale, aparţine comunităţilor culturale de origine euro-asiatică [Sava 1999; 2000; 2002], formate în perioadele mijlocie şi târzie ale epocii bronzului sub influenţa centrului cultural genetic volgo-uralic [Бочкарев 1991; 1995].

13

Transformări culturale, începând cu sfârşitul perioadei mijlocii şi începutul perioadei târzii ale epocii bronzului, au loc şi în partea vestică a bazinului carpatic, determinate de expansiunea populaţiilor culturii mormintelor tumulare (Hügelgräberkultur) [Кеменцеи 1986].

III.2. Serii tipologice. În rezultatul analizei tipologice şi determinării apartenenţei cultural-cronologice a pieselor de bronz din spaţiul carpato-nistrean, caracteristice fazelor BrC-BrD, au fost delimitate trei serii tipologice: Nord-Pontică, Est-Carpatică – Transilvăneană şi Dunărea de Jos.

Seriei Nord-Pontică sunt caracteristice: Celturile cu două tortiţe de tip Lobojkovka, Varianta A – K-52 [Черных 1976], varianta Blagoveščenka [Dergačev 2002]; Varianta B – K-52, K-54 [Черных 1976], 1 şi 2 [Bočkarev, Leskov 1980], varianta Kapulovka [Dergačev 2002]; Varianta C – varianta Mazepincy [Dergačev 2002]. Subvariantele C1, C2, C3; Celturile cu tortiţă frontală – K-24, K-26, K-28, K-30 [Черных 1976], tipul Mândreşti [Dergačev 2002]; Secerile cu cârlig – tipul Borodaevka [Дергачев 1997], Pereljub, varianta Garbuzovka [Дергачев, Бочкарев 2002], C-12, C-14, C-16 [Черных 1976]; Dălţile tubulare – T-22 [Черных 1976], tipul Malye Kopani [Dergačev 2002]; Teslele plate trapezoidale – tipul T-8 [Черных 1976], tipul Derevjannoje [Dergačev 2002]; Pumnalele cu mânerul în formă de peduncul şi lamă foliformă, Varianta A – N-30, N-32 [Черных 1976], varianta Uljanovka [Dergačev 2002]; Varianta B1 – N-36 [Черных 1976], varianta Malye Kopani [Dergačev 2002]; Varianta B2 – N-36, N-37 [Черных 1976], varianta Krasnyj Majak [Dergačev 2002]; Varianta B3 – N-10, N-38/40 [Черных 1976], varianta Băleni [Dergačev 2002]; Pumnalele-spade de tip Krasnyj Majak – N-48/50 [Черных 1976], tipul Krasnyj Majak [Dergačev 2002]; Pumnalele-spade de tip Sosnovaja Maza [Черных, Кузьминых 1989]; Vârfurile de lance cu tub lung şi lamă romboidală – P-16 [Черных 1976], tipul Krasnyj Majak [Dergačev 2002]; Vârfurile de lance cu tub scurt şi lamă foliformă, Varianta A şi B – P-20 [Черных 1976], tipul Dancu şi varianta Dremajlovka [Dergačev 2002]; Vasele de bronz cu fundul plat; Vasele de bronz cu fundul rotund şi suport conic; Vasele de bronz cu trei picioruşe; Vasele de bronz cu fundul plat şi suport conic.

14

Tipurile enumerate sunt specifice centrului metalurgic din nordul Mării Negre, sincron culturii Sabatinovka.

Seria Est-Carpatică-Transilvăneană include: Celturile cu o tortiţă şi faţetele trapezoidale – variantele B1-B4 [Rusu 1966], K-38 [Черных 1976], tipul Ghermăneşti [Dergačev 2002], Varianta Malye Kopani – tipul K-37 [Черных 1976], varianta Vlădeni [Dergačev 2002]; Celturile cu o tortiţă şi faţetele trapezoidale sau arcoidale complexe, tipul „transilvănean” sau „vechi transilvănean”[Hampel 1896; Nestor 1933; Roska 1938; Rusu 1966], Varianta A – variantele A1-A5, B5, [Rusu 1966], tipul Ruginoasa, variantele Aiud şi Dziedzilow [Dergačev 2002]; Varianta B – varianta C1-C2 [Rusu 1966], tipul Ruginoasa, varianta Antonovka [Dergačev 2002]; Celturile cu o tortiţă şi faţetele arcoidale – variantă răsăriteană a tipului transilvănean [Petrescu-Dîmboviţa 1953; Rusu 1966], tipurile Negreşti şi Râşeşti [Дергачев 1997; Dergačev 2002]; Celturile de tip Negreşti – C4 [Rusu 1966], K-32 [Черных 1976]; Celturile de tip Râşeşti – C3 [Rusu 1966], K-34 [Черных 1976]; Celturile fără tortiţă şi cu faţetele trapezoidale – K-8, K-10 [Черных 1976], tipul Chişinău [Dergačev 2002]; Secerile cu orificii la mâner, tipul Heleşteni [Petrescu-Dîmboviţa 1978]; Secerile cu cârlig (Hakensicheln) – varianta Ghermăneşti, varianta Ruginoasa, varianta Ilişeni [Dergačev 2002]; Acele simple; Dăltiţele; Acele cu protuberanţe (Warzennadeln) – variantele 1-2 [Hochstetter 1981]; Acele cu un capăt răsucit pe corp (Schleifennadeln); Acele cu capul inelat (Ringkopfnadeln); Acele cu placă rombică (Nadeln mit rombischer Kopflatte) – variantele 1-3 [Kaiser 1997]; Acele cu capul rulat (Rollennadeln); Acele cu capul îngroşat (Doppelkonischkopfnadeln); Pandativele cruciforme; Pandativele de buclă; Aplicele cruciforme; Aplicele cu orificiu central; Aplicele-butoni cu toartă şi aplicele-butoni cu cârlig; Insignele. Tipurile caracteristice seriei Est-Carpatică-Transilvăneană sunt răspândite în cadrul centrului metalurgic al culturii Noua.

Seriei Dunărea de Jos sunt specifice: Celturile fără tortiţă şi cu faţetele arcoidale – tipul Oinac [Маринеску-Былку 1963], K-2, K-4, K-12, K-14, K-18, K-20 [Черных 1978]; Secerile cu ciotul de la turnare neîndepărtat - tipurile Safaalani şi Dičevo (variantele Dičevo şi Vyrbica) [Дергачев, Бочкарев 2002]. Tipurile acestei serii

15

sunt caracteristice centrului metalurgic de la Dunărea de Jos, din aria culturilor Coslogeni, Tei IV-V şi Zimnicea-Plovdiv.

III.3. Grupele de complexe. Cronologia. Rezervele faţă de adoptarea cronologiei absolute a schemei lui H. Müller-Karpe pentru realităţile arheologice din spaţiul carpato-dunărean [Hänsel 1976], confirmate de rectificările cronologiei absolute a complexelor metalice de pe teritoriul Bulgariei şi din nordul Mării Negre [Черных 1978; 1981], cît şi de coborârea radicală a cronologiei absolute a unei serii de culturi carpato-dunărene [Popa, Boroffka 1996; Palincaş 1996; 2000; Gogâltan 1999], inclusiv a culturilor Noua şi Sabatinovka [Gerškovič 1999; Sava 1999; 2002], bazate pe datele 14C din ultimii ani, determină necesitatea revizuirii cronologiei absolute a seriilor [Petrescu-Dîmboviţa 1977] şi grupelor cronologice tradiţionale [Дергачев 1975; 1986] din spaţiul carpato-nistrean. Rectificări semnificative se impun de asemenea şi în ceea ce priveşte cronologia relativă a schemelor menţionate [Uşurelu 2005; 2005a], ţinând cont de evidenţierea originii nord-pontice a apariţiei celturilor în spaţiul carpato-dunărean, puse în legătură cu constituirea complexului cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua [Бочкарев 2002].

În baza elementelor de inventar, cele 13 depozite de bronzuri din zona pruto-nistreană şi 39 din regiunea est-carpatică, ce aparţin fazelor BrC-BrD, au fost supuse unei analize statistico-combinatorii, rezultată cu evidenţierea a patru grupe de complexe: Rădeni-Deleni, Hristici-Băleni, Râşeşti-Lozova, Ilişeni-Mândreşti.

Din punct de vedere tipologic şi cronologic, prima grupă, Rădeni-Deleni, prezintă similitudini cu inventarul depozitelor grupei Golourov-Lobojkovka din zona nord-pontică, Odăile Podari din Muntenia. Aceste grupe sunt caracteristice fazelor timpurii ale complexului cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua [Бочкарев 2002; Uşurelu 2005; 2005a], şi în concordanţă cu datările actuale ale acestuia [Gerškovič 1999; Sava 2002], se datează la sfârşitul sec. XVI-începutul sec. XV a. Chr [Kločko 1995], sau BrB2-BrC1 (după Reinecke), MDII/MDIII (după Hänsel).

Din punct de vedere al sincronismelor culturale şi regionale, grupele menţionate, se sincronizează cu etapele Monteoru Ia-IIa-IIb, sfârşitul Tei III-IV şi fazele finale ale orizontului Kosziderpadlás

16

[Moszolics 1967], sau „post Koszider” [Hansen 2005a] din vestul Ungariei.

Grupa Hristici-Băleni, sub aspect tipologico-cronologic, ocupă o poziţie intermediară între grupa Rădeni-Deleni şi Râşeşti-Lozova.

Cea mai numeroasă grupă, Râşeşti-Lozova manifestă tangenţe tipologico-cronologice cu grupele nord-pontice Novokievka-Krasnyj Majak, Dobrjanka-Nikopol’, depozitele seriei Uriu-Domăneşti din Transilvania, depozitele seriei Drajna de Jos-Oinac din Muntenia, seriei Nicolae Bălcescu-Gura Dobrogei din Dobrogea [Petrescu-Dîmboviţa 1977] şi grupul de depozite Pobit Kamyk-Dičevo, din nord-estul Bulgariei. Respectivele grupe se datează în intervalul secolelor XV-XIII a. Chr, sau BrC1/C2-BrD (după Reinecke), MDIII/SDI (după Hänsel). În plan regional, sunt sincrone cu orizonturile sau grupele Forró şi Ópályi din nord-estul Ungariei [Moszolics 1973; Hansen 2005a].

A patra grupă, Ilişeni-Mândreşti, se sincronizează cu subgrupele de tipare Krasnyj Majak şi Novo-Aleksandrovka, subgrupa de depozite Nikopol´ din nordul Mării Negre, fazele iniţiale ale seriei Cincu-Suseni, cu seria Techirghiol din Dobrogea, grupul Gorsko-Kosovo – Vyrbica din Bulgaria, orizontul sau grupul Aranyos din nord-estul Ungariei [Moszolics 1973; Hansen 2005a] şi se datează la sfârşitul secolului XIII a. Chr. şi începutul sec. XII a. Chr., sfârşitul fazei BrD şi începutul fazei HaA1 (după Reinecke – Müller-Karpe) sau sfârşitul SDI- începutul SDII (după Hänsel).

III.4. Relaţiile est-carpatice – nord-pontice. Problematica raporturilor între complexele metalice ale culturilor Noua şi Sabatinovka, cunoaşte o istoriografie consistentă. În cadrul unor studii, similitudinile tipologice între complexele metalice ale acestor culturi, sunt puse pe seama legăturilor reciproce [Petrescu-Dîmboviţa 1953; 1964; Лесков 1967; Leskov 1981; Bočkarev, Leskov 1980; Бочкарев 1994]. În altele, este accentuat rolul determinant al influenţei metalurgiei culturii Noua asupra metalurgiei culturii Sabatinovka [Черных 1972, 1976; Новикова 1976], cât şi viceversa [Дергачев 1997; Dergačev 2002; Бочкарев 2002].

În urma corelării aspectelor principale ale istoriografiei problemei cu rezultatele analizei efectuate şi cu datele de ordin

17

cultural-cronologic existente în stadiul actual de cercetare, în relaţiile între complexele metalice ale culturilor Noua şi Sabatinovka au fost delimitate două etape distincte.

În prima etapă, la începutul bronzului târziu (BrB2-BrC1), elementele Sabatinovka timpurie (grupa de bronzuri Golourov-Lobojkovka) din bazinul Niprului, în rezultatul penetrării în zona est-carpatică, determină formarea culturii Noua şi pun bazele metalurgiei acesteia (grupa de bronzuri Rădeni-Deleni), incluzând această din urmă regiune în aria bronzurilor zonei metalurgice Derbeden’-Lobojkovka [Бочкарев 1994], de tradiţie post Sejma-Turbino.

În a doua etapă (BrC1/C2-BrD), în fazele mijlocie şi târzie ale culturilor Noua şi Sabatinovka, complexele metalice ale acestora formează o zonă metalurgică unitară, Râşeşti-Krasnyj Majak (grupele est carpatice Hristici-Băleni, Râşeşti-Lozova, Ilişeni-Mândreşti, depozitele seriei Uriu-Domăneşti din sud-estul şi centrul Transilvaniei, grupele nord-pontice Novokievka-Krasnyj Majak, Dobrjanka-Nikopol´), răspândită din zona nord-pontică până în sud-estul şi centrul Transilvaniei, observându-se în acelaşi timp o predominare a depozitelor de origine Noua în nordul Mării Negre, rezultată cu apariţia în fazele Sabatinovka târzie şi Belozerka timpurie a unor tipuri mixte (celturi cu două tortiţe şi faţetele arcoidale, secere de tip Čut).

Totodată, în rezultatul relaţiilor Noua cu culturile locale carpato-dunărene, Monteoru, Komarów-Costişa, Tei III-IV, Wietenberg, în cadrul culturii Noua sunt preluate o serie de artefacte, care, spre deosebire de armele (pumnalele cu lama foliformă) şi uneltele (celturile, dălţile, secerile) din cadrul acestei culturi, nu îşi au prototipurile în zona nord-pontică, ci în mediul culturilor carpato-dunărene (acele cu un capăt răsucit pe corp (Schleifennadeln), acele cu capul inelat (Ringkopfnadeln), acele cu placă rombică (Nadeln mit rombischer Kopflatte), acele cu capul rulat (Rollennadeln), acele cu capul îngroşat (Doppelkonischkopfnadeln)).

Astfel, poate fi susţinut cu certitudine, că odată cu pătrunderea purtătorilor culturii Sabatinovka timpurie în zona est-carpatică şi la Dunărea de Jos, rezultată cu formarea culturii Noua şi a faciesului Coslogeni, în aceste regiuni, are loc interacţiunea a două tradiţii metalurgice, volgo-uralică, reprezentată de artefactele zonei

18

metalurgice Derbeden’-Lobojkovka [Бочкарев 1994], şi tradiţiile metalurgice carpato-dunărene, reflectate de bronzurile de tip Koszider [Mozsolics 1967], caracteristice şi culturilor Monteoru, Komarów-Costişa, Trzčinec, etc. [Swiesznikow 1967; Балагури 2001].

III.5. Relaţiile est-carpatice – Transilvania. Determinarea poziţiei cronologice a bronzurilor din zona est-carpatică, ca urmare a racordării la cronologia bronzurilor din Transilvania [Petrescu-Dîmboviţa 1953; 1960; 1964; 1977], în stadiul actual de cercetare nu mai este valabilă în cazul bronzurilor specifice fazelor BrC-BrD.

Deoarece, evidenţierea legăturii între apariţia formelor metalice, definitorii seriilor tradiţionale Râşeşti-Băleni şi Uriu-Domăneşti („celtul de tip transilvănean”, „varianta răsăriteană a celturilor de tip transilvănean” , secerile cu cârlig ş.a.) cu cultura Noua [Дергачев 1997; Dergačev 2002], este susţinută şi de rezultatele analizei altor categorii de artefacte (habitatul, ritul funerar etc.), care scot în evidenţă faptul, că cultura Noua se formează în zona est-carpatică, după care se răspândeşte în sud-estul şi centrul Transilvaniei [Sava 1998; 2002; 2004], afectând evoluţia culturii Wietenberg la etapele C-D [Soroceanu 1973; Soroceanu, Istrate 1975; Marinescu 1979; Andriţoiu 1981; Boroffka 1994; Popa, Boroffka 1996].

Respectiv, ţinând cont de datele enunţate, grupa est-carpatică de bronzuri Rădeni-Deleni, este anterioară nu numai seriei tradiţionale est-carpatice Râşeşti-Băleni, ci şi seriei Uriu-Domăneşti din Transilvania. În acelaşi timp, grupele est-carpatice Hristici-Băleni şi Râşeşti-Lozova au o prioritate cronologică faţă de seria Uriu-Domăneşti din Transilvania, în apariţia tipurilor comune (celturile de tip Râşeşti şi Negreşti, celturile cu faţetele trapezoidale sau arcoidale complexe, secerile cu cârlig, pumnalele cu peduncul şi lamă foliformă, ş.a.)

Astfel, din punct de vedere tipologic, bronzurile seriei Uriu-Domăneşti din sud-estul şi centrul Transilvaniei, aparţin zonei metalurgice Râşeşti-Krasnyj Majak, în accepţiunea lui V.S. Bočkarev [Бочкарев 1994; 2002], constituind periferia vestică a acesteia.

În ceea ce priveşte apariţia în mediul culturilor Wietenberg, Felsöszöcs-Suciu de Sus a unor artefacte ce nu au prototipuri locale (celturile cu gura concavă, acele cu protuberanţe pe corp,

19

caracteristice orizontului sau grupei Ópályi, acestea constituie rezultatul influenţelor culturii Noua din Transilvania [Дергачев 1997].

Către sfârşitul fazei BrD şi începutul fazei HaA1, în raporturile între regiunea est-carpatică şi Transilvania au loc procese inverse. În zona est-carpatică are loc pătrunderea unor elemente caracteristice seriei Cincu-Suseni din Transilvania, reprezentate în cadrul grupei Ilişeni-Mândreşti (seceri cu limbă la mâner şi cu buton, spade cu limbă la mâner, etc.), care reflectă prima etapă a înglobării regiunii est-carpatice, în aria bronzurilor hallstattiene timpurii.

III.6. Relaţiile est-carpatice – Dunărea de Jos. În literatura de specialitate este acceptat unanim rolul determinant al deplasărilor de populaţii răsăritene din mediul Sabatinovka în formarea faciesului Coslogeni [Morintz, Angelescu 1970; Morintz 1978; Irimia 1981; Irimia, Bardac 1998; Sava 1998; 2002].

Aceste constatări sunt susţinute şi de o serie de bronzuri răsăritene descoperite în Muntenia [Şerbănescu, Trohani 1975] şi nord-estul Bulgariei [Черных 1978]. Astfel, similar culturii Noua, faciesul Coslogeni, în etapa timpurie, face parte din aria de răspândire a artefactelor zonei metalurgice Derbeden´-Lobojkovka [Бочкарев 1994], reprezentând periferia sud-vestică a acesteia. Aceste tradiţii răsăritene au stat la baza formării centrului metalurgic Dičevo [Черных 1978], sau a grupei Pobit Kamyk-Dičevo, care îmbină pe de o parte, tradiţiile răsăritene dezvoltate în mediu local (celturile de tip Oinac, unele fiind prevăzute chiar cu decor în formă de „scăriţă” de origine Sejma, pumnalele şi pumnalele-spadă cu lama foliformă) şi cele care-şi au origine indigenă (secerele cu ciotul de la turnare neîndepărtat, varianta Dičevo). Acest centru se constituie la a doua etapă de dezvoltare a faciesului Coslogeni, cuprinzând în aria de răspândire şi ariile culturilor Tei IV-V şi Zimnicea-Plovdiv.

În afară de aceasta, respectivul centru manifestă legături strânse cu complexele din nordul Mării Negre şi cu complexele est-carpatice, din mediul culturii Noua. Sunt elocvente în această ordine de idei similitudinile între ciocanele-„sceptre” din depozitele Lozova [Дергачев 1972; Dergačev 2002], Drajna de Jos [Petrescu-Dîmboviţa 1977] şi atelierul de la Pobit Kamyk [Черных 1978], între celturile de tip Negreşti, Râşeşti şi celturile de tip Oinac, ceea ce reflectă existenţa unor stereotipuri unice, explicabilă de altfel, ţinând cont de substratul

20

genetic comun al tradiţiilor metalurgice de la est de Carpaţi şi cele de la Dunărea de Jos.

Toate cele menţionate, permit includerea centrului metalurgic Dičevo într-o zonă metalurgică unitară, Râşeşti-Krasnyj Majak-Dičevo, caracteristică etapelor clasice ale culturilor Noua, Sabatinovka, Coslogeni şi culturilor Tei IV-V şi Zimnicea-Plovdiv.

La etapa Radovanu a faciesului Coslogeni, acesta este înglobat în aria bronzurilor de la sud de Dunăre, reprezentate de centrul metalurgic Vyrbica [Черных 1978], sau grupul de bronzuri de tip Gosrko-Kosovo – Vyrbica.

Capitolul IV. Relaţiile culturale ale comunităţilor din spaţiul carpato-nistrean în fazele HaA1-HaB1.

IV.1. Situaţia cultural-istorică. Sfârşitul fazei BrD şi începutul fazei HaA1, în zona carpato-nistreană, sunt marcate de restructurări culturale, determinate de deplasările de populaţii din partea vestică, sud-vestică şi sudică ale spaţiului carpato-dunărean.

Primul grup de complexe, cu ceramică canelată, reprezentat la est de Carpaţi de două culturi distincte, Gáva-Holihrady [László 1994] în bazinul Nistrului Superior şi Corlăteni-Chişinău [László 1994; Leviţki 1994] în zona de silvostepă, substituie în această regiune monumentele culturii Noua.

Al doilea grup de complexe, cu ceramică incizată şi imprimată, reprezentat în spaţiul carpato-nistrean de grupurile Holercani-Hansca [Leviţki 1994a], Tămăoani [László 1986] şi grupurile Cozia şi Saharna-Solonceni, se răspândesc în regiune din bazinul Dunării de Jos şi Dunării de Mijloc [Kaşuba 2003]. Zona de stepă a interfluviului Nistru-Prut este populată de purtătorii culturii Belozerka, formată în baza fondului local de tip Sabatinovka şi elementelor culturilor limitrofe [Ванчугов, Черняков 1984; Ванчугов 1990].

IV.2. Serii tipologice. În rezultatul analizei tipologice şi determinării apartenenţei cultural-cronologice a pieselor de bronz din spaţiul carpato-nistrean, caracteristice fazelor HaA1-HaB1, au fost delimitate patru serii tipologice: Nord-Pontică, Transilvăneană, Dunărea de Mijloc şi Dunărea de Jos.

Seriei Nord-Pontică sunt caracteristice: Celturile de tip Kardašinka – tipul 3 [Bočkarev, Leskov 1980], K-66, K-68, K-70, K-

21

72 [Черных 1976], tipul Kardašinka [Dergačev 2002]; Celturile de tip Zavadovka – tipul 5 [Bočkarev, Leskov 1980], K-46 [Черных 1976], tipul Zavadovka [Dergačev 2002]; Pumnalele de tip Novo-Aleksandrovka – N-36, N-37 [Черных 1976], varianta Novo-Aleksandrovka [Dergačev 2002]; Pumnalele cu lamele paralele, Varianta A, Varianta B – N-18, N-20 [Черных 1976]; Pumnalele bimetalice; Tipurile enumerate sunt caracteristice centrului metalurgic al culturii Belozerka din nordul Mării Negre.

Seria Transilvăneană include: Celturile cu gura concavă, Varianta A, Varianta B – tipul Gemzse [Dergačev 2002]; Lamele de ferestrău; Tipurile enumerate sunt caracteristice centrului metalurgic din Transilvania, care corelează cu ariile grupelor culturale şi culturilor Suciu de Sus II, Igriţa, Cugir-Band, Lăpuş I-II, Gava.

Seriei Dunărea de Mijloc sunt caracteristice: Celturile cu/fără tortiţă şi marginea gurii îngroşată, Varianta A, Varianta B, Varianta C – tipurile Peterd, Debrecen, Palotabozsok [Dergačev 2002]; Secerile cu limbă la mâner (Zungensicheln); Topoarele cu aripioare (Lappenbeile), Varianta A, Varianta B, Varianta C; Cuţitele cu spatele lamei curb; Spadele cu limbă la mâner; Spadele cu capătul mânerului în formă de cupă – tipul Stoboru, Varianta III [Bader 1991], tipul „U”, varianta I [Kemenczei 1991]; Spadele cu capătul mânerului în formă de antene – tipul Zürich [Müller-Karpe 1961]; Vârfurile de săgeată cu două aripioare şi tub prevăzut cu bară perpendiculară; Fibulele cu resort spiralat şi spatele arcuit – tipul IIa [Sapouna-Sakellarakis 1978]; Fibulele cu resort şi spatele asimetric; Fibulele cu două resorturi; Fibulele cu placă ovală – tipul Röschitz-Sanislău [Bader 1983]; Fibulele de tip Passementerie – tipul A [Bader 1983]; Pandativele în formă de clopot; Aceste tipuri sunt caracteristice centrelor metalurgice din bazinul Dunării de Mijloc, care corelează cu ariile grupelor culturale şi culturilor Suciu de Sus II, Igriţa, Cugir-Band, Lăpuş I-II, Gava.

Seria Dunărea de Jos include: Celturile cu o tortiţă şi faţetele arcoidale sau trapezoidale ornamentate cu nervuri verticale; Acest tip de celturi este caracteristic centrului metalurgic de la Dunăre de Jos, din fazele BrD-HaB1, care corelează cu ariile grupelor culturale şi culturilor Radovanu, Sihleanu, Tămăoani, Babadag I-II şi grupul Nord-Bulgar (Hänsel 1976).

22

IV.3. Grupele de complexe. Cronologia. Elaborările consacrate evidenţierii grupelor de complexe din spaţiul est-carpatic, aparţinând fazelor HaA1-HaB1, au cunoscut modificări substanţiale [Petrescu-Dîmboviţa 1953; 1960; 1964; 1977; Leviţki 1994; László 1994).

În stadiul actual de cercetare, din regiunea carpato-nistreană, fazelor HaA1-HaB1 pot fi atribuite 8 depozite de bronzuri. În afară de acestea, tangenţe tipologico-cronologice cu monumentele hallstattiene timpurii, manifestă şi grupa Ilişeni-Mândreşti.

Din punct de vedere tipologic, complexele de la Fârlădeni, Socoleni, Pavlovka, Văratic, Valea Rusului, Jijia, Rafaila şi Bârlad se delimită în următoarele grupe. Prima, depozitele de la Fârlădeni şi Socoleni, aparţine grupei de tipare Novo-Aleksandrovka – Zavadovka şi grupei de depozite de bronzuri Starosel´e-Socoleni din nordul Mării Negre şi este datată în fazele HaA1-HaA2.

Grupa a doua, depozitele de la Pavlovka şi Jijia, manifestă similitudini cu depozitele seriilor Boldeşti din Muntenia, Sâmbăta Nouă din Dobrogea şi Moigrad-Tăuteu din Transilvania [Petrescu-Dîmboviţa 1977] şi se plasează în faza HaB1.

Grupa a treia, depozitele de la Văratic, Valea Rusului, Rafaila şi Bârlad, include artefacte cu analogii în complexele din bazinul Dunării de Mijloc. Depozitele de la Văratic şi Rafaila se sincronizează cu seriile Jupalnic-Turia şi Moigrad-Tăuteu din Transilvania, seria Boldeşti din Muntenia [Petrescu-Dîmboviţa 1977], cu orizontul Gyermely din Ungaria [Mozsolics 1985]. Depozitul de la Bârlad, este sincronizat cu seriile Moigrad-Tăuteu şi Sîngeorgiu de Pădure-Fizeşu Gherlii din Transilvania [Petrescu-Dîmboviţa 1977], orizonturile Gyermely şi Hajdúböszörmèny din Ungaria [Mozsolics 1985; 2000].

În plan cultural, depozitele de la Văratic, Rafaila şi Valea Rusului sunt sincrone culturii Corlăteni-Chişinău. Depozitele de la Fârlădeni şi Socoleni aparţin culturii Belozerka, cel de la Pavlovka culturii Babadag II, iar cele de la Jijia şi Bârlad, grupelor Cozia şi Saharna-Solonceni.

IV.4. Relaţiile est-carpatice – Dunărea Mijlocie. Transformările culturale, rezultate cu substituirea culturii Noua în zona est-carpatică de către monumentele hallstattiene timpurii, sunt însoţite de includerea acestei regiuni în aria tipurilor de bronzuri

23

transilvano-ungare şi central-europene [Дергачев 1975; Бочкарев 1981; Левицкий 1993; Leviţki 1994]. Rolul determinant în desfăşurarea acestor procese, este atribuit centrului cultural genetic din zona Dunării de Mijloc [Дергачев 1997], pus în legătură cu complexele timpurii ale orizontului Kurd, localizate la periferia ariilor monumentelor timpurii ale Urnenfelderkultur şi monumentelor culturii Cruceni-Belegiš I. Primele piese de bronz, care-şi au originea în centrele metalurgice din bazinul Dunării de Mijloc, se întâlnesc în zona est-carpatică în cadrul grupei de depozite Ilişeni-Mândreşti (celturile cu marginea gurii îngroşată, Varianta A, topoarele cu aripioare, varianta B, secerele cu limbă la mâner şi secerele cu buton, spadele cu limbă la mâner, vârfurile de săgeată cu două aripioare şi tub prevăzut cu bară perpendiculară). Aceste tipuri de piese sunt în legătură cu primele grupuri de populaţii ale culturii Corlăteni-Chişinău, iar asocierea acestora în cadrul depozitelor grupei Ilişeni-Mândreşti cu tipuri specifice culturii Noua, reflectă interacţiunea între aceste două culturi, la sfârşitul secolului XIII a. Chr. şi începutul secolului XII a. Chr.

Al doilea grup de bronzuri din zona est-carpatică, datat în fazele HaA1-HaB1, este reprezentat de celturile cu marginea gurii îngroşată, variantele B şi C, fibulele cu două resorturi şi fibulele de tip passementerie, cu analogii în depozitele seriilor Jupalnic-Turia şi Moigrad-Tăuteu din Transilvania [Petrescu-Dîmboviţa 1977] şi în cadrul depozitelor orizontului Gyermely din Ungaria [Mozsolics 1985].

Respectiv, în fazele HaA1-HaB1, zona est-carpatică face parte componentă din aria bronzurilor, care-şi au originea în complexele orizonturilor sau grupelor Aranyos, Kurd, Gyermely din bazinul Dunării de Mijloc. Şi cu toate că în unele aşezări din mediul culturii Corlăteni-Chişinău, sunt descoperite tipare pentru turnarea bronzurilor (Costeşti, Valea Lupului ş. a), în cadrul acestei culturi lipsesc tipurile locale specifice acesteia.

IV.5. Relaţiile est-carpatice – Transilvania. În afară de bronzurile originare din bazinul Dunării de Mijloc, care însoţesc primele grupe de populaţii hallstattiene timpurii, în zona est-carpatică se răspândesc şi unele tipuri caracteristice centrelor metalurgice din Transilvania. Fazele HaA1-HaB1 sunt documentate de celturile cu gura

24

concavă, lamele de ferestrău, spadele cu capătul mânerului în formă de cupă. Iar, în fazele HaB1-HaB2, are loc răspândirea şi a spadelor cu capătul mânerului în formă de antene, de tip Zürich şi a fibulelor cu placă ovală de tip Röschitz-Sanislău. Bronzurile care se datează în fazele HaB1-HaB2, puteau pătrunde în zona est-carpatică din aria grupului Grăniceşti sau prin intermediul purtătorilor grupurilor Cozia şi Saharna-Solonceni.

IV.6. Relaţiile est-carpatice – nord-pontice. Substituirea monumentelor culturii Noua din zona est-carpatică de către monumentele hallstattiene timpurii şi constituirea în nordul Mării Negre a culturii Belozerka, în rezultatul transformării culturii Sabatinovka, au afectat semnificativ relaţiile între aceste două regiuni, manifestată prin reducerea numărului bronzurilor nord-pontice în zona est-carpatică [Левицкий 1993], cât şi a celor hallstattiene timpurii, descoperite în nordul Mării Negre [Черных 1976].

În fazele HaA1-HaB1, bronzurile caracteristice culturii Belozerka sunt localizate preponderent în zona de stepă a interfluviului Nistru-Prut, exceptând unele celturi cu tortiţă frontală şi de tip Kardašinka, pumnale cu lamele paralele, descoperite în zona pruto-nistreană a arealului culturii Corlăteni-Chişinău. În schimb în regiunea nord-pontică sunt răspândite o serie de bronzuri originare din cadrul centrelor metalurgice hallstattiene timpurii (vârfurile de săgeată cu două aripioare şi tub prevăzut cu bară perpendiculară, fibulele cu resort spiralat şi cu spatele arcuit, fibulele cu două resorturi, pandativele în formă de clopot).

Probabil, în legătură cu influenţa grupelor Cozia şi Saharna-Solonceni din zona carpato-nistreană, în fazele HaB1-HaB2, trebuie pusă apariţia celturilor de tip „černoles” [Тереножкин 1961] sau K-14 [Черных 1976] în cadrul culturii Černyj Les. Acest tip de celturi cu o tortiţă, au faţetele trapezoidale prevăzute cu nervuri verticale similare celturilor din mediul culturii Cozia-Saharna [Uşurelu 2003], deosebindu-se de acestea din urmă prin decorarea nervurilor verticale cu linii scurte, în formă de „ramură de pin”.

IV.7. Relaţiile est-carpatice – Dunărea de Jos. În etapele imediat următoare transformărilor culturale soldate cu înlocuirea culturii Noua din zona est-carpatică de către monumentele hallstattiene timpurii, serii distincte de bronzuri originare de la

25

Dunărea de Jos în această regiune nu sunt documentate, exceptând unele descoperiri izolate: celturile de la Şendreni [Dragomir 1996] şi Tercheşti, [Dergačev 2002], care manifestă analogii cu tipurile K-44, K-46 şi respectiv K-32 [Черных 1978], caracteristice grupei de bronzuri şi de tipare Gorsko-Kosovo – Vyrbica de la Dunărea de Jos şi probabil documentează răspândirea în această regiune a grupurilor hallstattiene timpurii cu ceramică incizată.

Către sfârşitul fazei HaA2 şi începutul fazei HaB1, în zona est-carpatică se răspândeşte o serie de celturi cu o tortiţă şi faţetele în formă arcoidală sau trapezoidală, ornamentate cu nervuri verticale paralele, care îşi au prototipurile în cadrul centrului metalurgic Vyrbica [Черных 1978] sau grupei Gorsko-Kosovo – Vyrbica din nord-vestul Bulgariei. Acest tip de celturi, a fost pus în legătură cu penetrarea în regiunea est-carpatică a purtătorilor culturii Cozia-Saharna [Дергачев 1997; Uşurelu 2003].

Încheere. În conformitate cu rezultatele cercetării efectuate, piesele de metal caracteristice perioadei târzii a epocii bronzului din spaţiul carpato-nistrean, au fost atribuite la două orizonturi tipologico-cronologice şi culturale, ambele rezultate în urma unor restructurări culturale radicale în regiune.

În primul caz, orizontul de piese metalice din fazele BrC-BrD, are la bază tradiţiile metalurgice răsăritene de tradiţie post Sejma-Turbino şi unele elemente carpato-dunărene, şi se formează odată cu constituirea şi evoluţia complexului cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua. În cel de-al doilea caz, orizontul de piese metalice din fazele HaA1-HaB1, aparţine tradiţiilor metalurgice de la Dunărea de Jos (Gorsko-Kosovo – Vyrbica) şi Dunărea de Mijloc (Aranyos, Kurd, Gyermely) şi constituie rezultatul răspândirii în spaţiul carpato-nistrean a grupelor hallstattiene timpurii. În fazele HaA1-HaB1, în comparaţie cu fazele precedente, se constată o decădere a activităţii metalurgice în regiune, manifestată prin lipsa unor tipuri de bronzuri locale şi răspândirea bronzurilor care îşi au originea în centrele metalurgice din nordul Mării Negre, Transilvania, de la Dunărea de Mijloc şi Dunărea de Jos.

26

Cro

nol.

abs.

Rei

neck

e M

ülle

r-K

arpe

Hän

sel

Spaţiul Carpato-Nistrean

1000 1100 1200 1300 1400 1500

B2

C

1

C2

D

HA

1

HA

2

HB

1

MD

II

MD

III

SDI

SDII

SD

III

Tabelul tipologico-cronologic al bronzurilor caracteristice perioadei târzii a epocii bronzului din spaţiul carpato-nistrean (Fig. 53). 1- Deleni; 2, 3, Hristici; 4- Fundătura; 5-6, 8- Rădeni; 7- Deleni; 9-„Bucovina”; 10- Bozieni; 11- Ghigoieşti; 12- Doljeşti; 13- Chişinău I; 14- Stânceşti; 15- Pâhneşti; 16-17- Bârlad; 18- Dancu; 19- Lozova; 20- Mahala; 21- Tigheci II; 22-Lozova; 23, 25- Ghindeşti, 24- Petruşeni I; 26- Sadova; 27- Dancu; 28- Bălăşeşti; 29- Roşietici; 30, 33- Văratic II; 31- Socoleni; 32, 36-37-Mândreşti; 34- Fedeşti; 35- Sâneşti; 38-39, 43-46 Cazaclia IV; 40- „Nisporeni”; 41- 42- Valea Rusului; 47- Lucaşeuca; (1-3, 5-8- după Uşurelu 2005; 4- după Iconomu 2003; 9-13, 16-19, 23-47- după Dergačev 2002).

27

Cro

nol.

abs.

Rei

neck

e M

ülle

r-K

arpe

Hän

sel

Nor

dul

Măr

ii N

egre

Car

pato

-N

istr

ean

Tra

nsilv

ania

Mun

teni

a

Dob

roge

a

Nor

d-es

tul

Bul

gari

ei

Nor

d-ve

stul

B

ulga

riei

Est

ul

Ung

arie

i

Ves

tul

Ung

arie

i

1000 1100 1200 1300 1400 1500

B

2

C1

C

2

D

HA

1

H

A2

HB

1

MD

II

M

DII

I

SD

I

SD

II

S

DII

I

Gol

ouro

v-Lo

bojk

ovka

D

obrja

nca-

Nik

opol

’---

--- N

ovo-

Ale

ksan

drov

ka-Z

avad

ovka

Nov

okie

vka-

Kra

snyj

Maj

ak--

----

Sta

rose

l’e-S

ocol

eni--

----

----

----

--

Răd

eni-D

elen

i

Râş

eşti-

Lozo

va--

----

----

---

Ilişe

ni-M

ândr

eşti

Raf

aila

-Văr

atic

-Bâr

lad

H

ristic

i-Băl

eni

----

Fârlă

deni

----

-- P

avlo

vka-

Jijia

Uriu

-Dom

ăneş

ti---

----

-- C

incu

-Sus

eni--

--- J

upal

nic-

Turia

Moi

grad

-

Tău

teu

Odă

ile P

odar

i

Dra

jna

de Jo

s-O

inac

----

----

----

Săl

cioa

ra--

----

Bol

deşt

i

Nic

olae

Băl

cesc

u-G

ura

Dob

roge

i Te

chirg

hiol

----

S

âmbă

ta

N

ouă

Pob

it K

amyk

-Dič

evo-

----

----

---

Gor

sko-

Kos

ovo

– V

yrbi

ca--

----

----

----

----

----

----

?

For

ró--

--- O

pály

i-Ara

nyos

-Kur

d---

----

----

----

----

----

---

Haj

dúbö

-

ször

mén

y

?

?

Kur

d---

----

----

----

----

----

----

- G

yerm

ely

Tabelul sincronizării grupelor de piese metalice caracteristice perioadei târzii a epocii bronzului din spaţiul carpato-dunăreano-pontic şi grupelor de piese metalice de la periferia estică a Europei Centrale (Anexa 4).

28

Lista lucrărilor ştiinţifice publicate la tema tezei: 1. Unele consideraţii cu privire la studierea relaţiilor culturale

(în baza pieselor paleometalice) // Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe Socioumanistice”, vol. III, (Chişinău 2002), 227-228;

2. Două noi depozite de bronzuri descoperite în Republica Moldova // Tyragetia. XII, 2003, 37-39;

3. Consideraţii cu privire la celturile de tip Cozia – Saharna // Interferenţe cultural-cronologice în spaţiul Nord-Pontic (Chişinău 2003), 211-219;

4. Piese de metal din aşezarea Trinca „Izvorul lui Luca”. // Interferenţe cultural-cronologice în spaţiul Nord-Pontic (coautori: Leviţki O., Coban Gh.), (Chişinău 2003), 171-182;

5. Noi piese metalice din perioada bronzului târziu descoperite pe teritoriul Republicii Moldova // Interferenţe cultural-cronologice în spaţiul Nord-Pontic (coautor: Nicic A.), (Chişinău 2003), 164-170;

6. К вопросу об изучении культурных связей (по палеометаллическим изделиям) // Международные отношения в бассейне Черного моря в древности и средние века. Резюме докладов XI международной научной конференции (Ростов-на-Дону), 2003, 9-10;

7. Noi contribuţii cu privire la apariţia în spaţiul carpato-dunărean a formelor metalice caracteristice bronzului târziu // Tyragetia XIV, 2005, 51-55;

8. Contribuţii noi la cronologia pieselor metalice caracteristice bronzului târziu carpato-nistrean // Revista Arheologică S.N. Vol.1. Nr.1, 2005, 72-76;

9. Coraportul cultural-cronologic între complexele metalice ale culturilor Noua şi Sabatinovka // Revista Arheologică S.N. Vol.1. Nr.2, 2005, 238-243;

29

Резюме Диссертация „Культурные связи обществ поздней бронзы Карпато-Поднестровья (по данным анализа металлических изделий)” посвящена исследованию проблем культурно-хронологического cоотношения металлических комплексов культур Ноуа, Сабатиновка и Косложень, а также раннегальштатских культур Карпато-Поднестровья со среднедунайскими и северопричерноморскими металло-обрабатыющими центрами. Проведенный анализ металлических изделий и соотнесение полученых результатов с новыми культурно-хронологическими данными, выявили два основных этапа во взаимоотношениях культур Ноуа, Сабатиновка и Косложень. На первом этапе (конец XVI–начало XV вв. до н.э.), определяющими являются ранне-сабатиновские импульсы (Голоуров-Лобойковка), обусловившие формирование культур Ноуа, Косложень и специфику их металлообрабатывающего производства на раннем этапе (подгруппы Рэдень-Делень и Одэиле Подарь). В результате этих процессов, Восточное Прикарпатье и Нижнее Подунавье вошли в сферу влияния дербедено-лобойковской металло-обрабатывающей зоны, постсейминского времени. На втором этапе (XV-XIII вв. до н.э), металлообрабатывающие производства культур Ноуа (восточнокарпатские подгруппы Христич-Бэлень, Рышешть-Лозова, Илишень-Мындрешть и клады серии Уриу-Домэнешть юго-восточной части Трансильвании), Сабатиновка (подгруппы литейных форм Новокиевка-Красный Маяк и кладов Добрянка-Никополь) и Косложень (клады серий Дражна де Жос-Ойнак, Николае Бэлческу-Гура Доброжей и группы Побит Камык-Дичево) входят в единую рышешстко-красномаяцко-дичевскую металлообрабатывающую зону. В период пост Сабатиновка-Косложень-Ноуа, в степной и лесостепной зонах Карпато-Поднестровья преобладают северо-причерноморские и раннегальштатские типы бронзовых изделий. На этом этапе (XII-X вв. до н.э.), в обоих регионах наблюдается упадок в металлопроизводстве. В лесостепной зоне отсуствуют местные типы бронзовых изделий, а те которые известны, относятся к типам распространеным в раннегальштатских

30

металлических комплексах Среднего Подунавья и Трансильвании. Вo взаимоотношениях между ранне-гальштатскими и северопричерноморскими культурами выявляется преобладание западных влияний, проявляющихся в широком внедрение некоторых раннегальштатских типов в мастерских Северного и особено Северо-Западного Причерноморья. Элементы восточного происхождения в ареале раннегальштатских культур представленны белозерскими типами металлических изделий, которые распространяются только в виде импортов, сконцентрированых в лесостепной части Днестровско-Прутского междуречья.

Summary The thesis „The Cultural Relations of the Late Bronze Age Communities of the Carpathian-Dniester Region (according to the data of the analysis of metal pieces)” is devoted to researching the problems of the cultural-chronological correlation of the metal sets of the Noua, the Sabatinovka and the Coslogeni cultures, as well as the Early Hallstatt Communities of the Carpathian-Dniester Region and the Middle-Danube and the Northern Black Sea metalworking centers. The analysis of the metal pieces and the comparison of the received results with the new cultural-chronological data revealed two main stages in the interrelations of the Noua, the Sabatinovka and the Coslogeni cultures. On the first stage (the end of the XVI – the beginning of centuries B.C.), the early Sabatinovka pulses (Golourov-Lobojkovka), which conditioned the formation of the Noua and the Coslogeni cultures and the specific features of their metal working industry on the early stage (Rădeni-Deleni and the Odăile Podari subgroups) were the determinant ones. In the results of these processes the Eastern Carpathian region and the Lower Danube zone came under the influence of the Derbeden-Lobojkovka metal working zone of the post-Sejma period. At the second stage (XV-XIII centuries B.C.), the metalworking industries of the Noua culture (the East-Carpathian sub-groups Hristici-Băleni, Râşeşti-Lozova, Ilişeni-Mândreşti and the deposits of the Uriu-Domăneşti series of the Southeastern part of Transylvania), Sabatinovka (casting form sub-groups Novokievka-Krasnyj Majak and the deposits of Dobjanka-Nikopol) and Coslogeni (the deposits of the Drajna de Jos-Oinac, Nicolae Bălcescu-Gura

31

Dobrogei series and the Pobit Kamyk-Dicevo group) join the single Râşeşti- Krasnyj Majak- Dicevo metalworking zone. In the post Sabatinovka-Coslogeni-Noua period the Northern Pontic and the early Hallstatt types of the bronze pieces become common in the steppe and the forest-steppe zones of the Carpathian-Dniester region. At this stage (the XII-X centuries B.C.) the decay of the metal working industry is observed in the both regions. There are no local types of the bronze pieces in the forest-steppe zone and those, which are known, belong to the types, which are common in the early Hallstatt sites of the Middle Danube zone and Transylvania. The dominance of the western influences, revealed in the wide introduction of certain Early Hallstatt types in the workshops of the Northern and, in particular, the Northwestern Black Sea littoral, singles out in the relations between the Early Hallstatt and the Northern Pontic cultures. The elements of the eastern origin in the area of the Early Hallstatt cultures are represented by the Belozerka types of metal pieces, which are spread in the form of the imported pieces, concentrated in the forest- steppe part of the Dniester-Pruth Interfluves.

Cuvinte cheie Relaţii culturale, perioada târzie a epocii bronzului, complexul cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua, centru cultural genetic, zonă metalurgică, centru metalurgic, serii tipologice, complexe metalice, cronologia relativă şi cronologia absolută, spaţiu carpato-dunărean, spaţiu carpato-nistrean.

Ключевые слова Культурные связи, эпоха поздней бронзы, культурный комплекс Сабатиновка-Косложень-Ноуа, культурно-генетический центр, металлургическая зона, металлургический очаг, типологические серии, металлические комплексы, относительная и абсолютная хронология, Карпато-Дунайский регион, Карпато-Поднестровье.

Keywords Cultural relations, Late Bronze Age, Sabatinovka-Coslogeni-Noua cultural site, cultural genetic centre, metallurgical zone, metallurgical centre, typological series, metal complexes, absolute and relative chronology, Carpatian-Danubian region, Carpatian-Dniester region.