ursul cel lacom

2
Ursul cel lacom A fost o dată, într-o pădure deasă de brazi, un urs nemaipomenit de lacom. Vara când tufele de zmeură, fragi şi mure se încărcau cu bobiţe dulci, ursul nostru le mânca pe toate într-o singură zi, de frică să nu le găsească şi alte animale. Se îndopa până nu mai putea şi apoi se trântea la umbră cu blana murdară şi burta plină. Era un urs grozav de pofticios şi mâncăcios. Tot timpul se întrista când ştia că trebuie să hiberneze şi o să stea atâtea luni fără să mănânce nimic altceva decât ce-a strans în degeţele. Într-o toamnă, pe când se plimba posomorât prin pădure, a dat peste un măr de toată frumuseţea. Crengile la care ajungea erau încărcate cu mere verzi. Numai sus de tot se întrezărea un măr mare şi roşu numai bun de mâncat. Unii urşi se pricep la căţărat în copaci dar ursulică al nostru era aşa de grăsan că nici vorbă să se urce până la mărul cel roşu. S-a gândit să care nişte buturugi pe care să se urce până în vârful pomului unde îl aştepta masa. După ce a tras cu toată puterea de cele mai mari buturugi pe care le-a găsit, le-a aşezat mulţumit la baza mărului. Când a dat să se urce pe cioturile uscate, acestea au pârâit sub greutatea lui, dărâmându-l cât era de mare. Nervos şi înfometat s-a hotărât să se întindă puţin să se odihnească. Pe-o potecă din apropiere trecea un veveriţoi. – Bună ziua, ursule! Ce faci acolo? – Bună ziua, veveriţoiule! Uite… mă bucuram şi eu de ziua asta frumoasă de toamnă Veveriţoiul şi-a văzut de drum şi ursul a rămas supărat uitându-se la mărul mare şi roşu. Ar fi putut să-l roage pe prietenul lui mai agil să se caţere până sus după măr dar se temea că astfel ar fi trebuit să îşi împartă masa cu el şi nici nu se putea gândi la una ca asta. Stomacul ursului începuse deja să facă scandal când ţup ţup prin pădure a apărut prietenul lui iepuraşul. – Ce-i cu tine, ursule, de zaci aşa sub mărul ăla? Eşti bolnav? – Nu sunt bolnav, iepuraşule. Mă bucur şi eu de ziua asta frumoasă. – Da, chiar e o zi foarte frumoasă. La revedere! Ursul nostru nu s-a îndurat să-l roage pe prietenul lui să-l ajute, deşi ştia că iepuraşul fusese campion la căţărări. Deja nu mai vedea bine de foame şi devenea din ce în ce mai nervos. Ar fi putut să caute un alt copăcel dar ursul nostru era şi foarte încăpăţânat. Se hotărâse să stea acolo până când mărul avea să cadă din copac. Când stătea întins stomacul îi ghiorăia şi mai rău aşa că ursul nostru pofticios a început să se plimbe în jurul copacului. Deodată lângă el a apărut o ciocănitoare. – Ce faci, ursule, lângă copacul ăsta? Nu ştii că eşti prea gras ca să te caţeri în el? – Nu vreau să mă caţăr! Lasă-mă în pace.

Upload: grety-iancu

Post on 24-Sep-2015

16 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

the teddy bear

TRANSCRIPT

Ursul cel lacom

Afost odat, ntr-opdure deas de brazi, un urs nemaipomenit delacom.

Vara cnd tufele de zmeur, fragi i mure se ncrcau cu bobie dulci, ursul nostru le mnca pe toate ntr-osingur zi, de fric s nu le gseasc i alte animale. Se ndopa pn nu mai putea i apoi se trntea la umbr cu blana murdar i burtaplin.

Era un urs grozav de pofticios i mnccios. Tot timpul se ntrista cnd tia c trebuie s hiberneze i os stea attea luni fr s mnnce nimic altceva dect ce-a strans n degeele.

ntr-otoamn, pe cnd se plimba posomort prin pdure, a dat peste un mr de toat frumuseea. Crengile la care ajungea erau ncrcate cu mere verzi. Numai sus de tot se ntrezrea un mr mare i rou numai bun de mncat. Unii uri se pricep la crat n copaci dar ursulic al nostru era aa de grsan c nici vorb s se urce pn la mrul celrou.

S-a gndit s care nite buturugi pe care s se urce pn n vrful pomului unde l atepta masa. Dup ce a tras cu toat puterea de cele mai mari buturugi pe care le-a gsit, le-a aezat mulumit la baza mrului. Cnd a dat s se urce pe cioturile uscate, acestea au prit sub greutatea lui, drmndu-l ct era demare.

Nervos i nfometat s-a hotrt s se ntind puin s se odihneasc. Pe-opotec din apropiere trecea un veverioi.

Bun ziua, ursule! Ce faci acolo?

Bun ziua, veverioiule! Uite m bucuram i eu de ziua asta frumoas detoamn

Veverioiul i-a vzut de drum i ursul a rmas suprat uitndu-se la mrul mare i rou. Ar fi putut s-l roage pe prietenul lui mai agil s se caere pn sus dup mr dar se temea c astfel ar fi trebuit s i mpart masa cu el i nici nu se putea gndi la una caasta.

Stomacul ursului ncepuse deja s fac scandal cnd up up prin pdure a aprut prietenul lui iepuraul.

Ce-icu tine, ursule, de zaci aa sub mrul la? Eti bolnav?

Nu sunt bolnav, iepuraule. M bucur i eu de ziua asta frumoas.

Da, chiar e ozi foarte frumoas. La revedere!

Ursul nostru nu s-a ndurat s-l roage pe prietenul lui s-l ajute, dei tia c iepuraul fusese campion la crri. Deja nu mai vedea bine de foame i devenea din ce n ce mai nervos. Ar fi putut s caute un alt copcel dar ursul nostru era i foarte ncpnat. Se hotrse s stea acolo pn cnd mrul avea s cad dincopac.

Cnd sttea ntins stomacul i ghioria i mai ru aa c ursul nostru pofticios a nceput s se plimbe n jurul copacului. Deodat lng el a aprut ociocnitoare.

Ce faci, ursule, lng copacul sta? Nu tii c eti prea gras ca s te caeri nel?

Nu vreau s m car! Las-m n pace.

Ia uitee! i sunt numai mere verzi n el. Zise ciocnitoarea dup ce zbur pn n centrul coroanei mrului.

Nu sunt numai mere verzi! Am vzut eu unul mare i rou n vrf. Dac mi-l aduci am s-l mpart cu tine zise ursul, deja mort defoame

Bine, ursule, am s culeg mrul!

Minutele treceau i ciocnitoarea nu mai venea. Ursului nostru i ploua n gur de poft i i pierduse rbdarea. Deodat veverioiul i iepurele apar opind lngurs.

Tot aici eti, ursule? Eti sigur c nu i-e ru?

Pi s vedei vreau un mr frumos din copacul sta i am rugat-ope ciocnitoare s-l culeag i s-l mprim, dar vd c nu mai coboar!

Iepuraul i veverioiul au izbucnit n rs.

Pi tu nu tii c nu trebuie s ai niciodat ncredere n ciocnitori? Probabil c acum doarme pe undeva stul dup ce i-a mncat totmrul.

De ce nu ne-ai rugat pe noi s te ajutm? zise veveria

Recunosc, am fost lacom. Vroiam s mnnc singur tot mrul dar n-am reuit s ajung lael.

Cele dou animale iari au izbucnit n rs.

Pi, ursule, cnd am trecut noi pe aici era deja dup-amiaz. Noi mncasem de mult ntr-un lumini. Nu i-am fi mncat mrul c suntem stui. Vezi dac eti lacom i egoist? Ai rmas i pclit i nfometat.

Ursuleul a oftat ruinat.

Promit c nu os mai fiu lacom i os mpart totul cu voi. V-a mai rmas ceva mncare de la prnz? Nu mai pot defoame!

Hai cu noi, ursule! S-i fie nvtur de minte!

i aa cei trei prieteni au plecat mpreun ntr-opoian frumoas. Veverioiul i iepurele fceau salturi i crri dup fructe, nuci i alune iar ursul mnca fericit. De-atunci nu a mai fost niciodat egoist i nu a mai vorbit nicioat cu ociocnitoare.

Poveste scris deZpcita