urmand-o pe hariet...trimis` la o [coal` cu internat, unde am aflat noi povestiri, dar pe care n-am...

$: URMAND-O PE HARIET...trimis` la o [coal` cu internat, unde am aflat noi povestiri, dar pe care n-am mai f`cut gre[eala s` le notez pe caiet, ci le-am \nv`]at pe dinafar`. Nu m` deranja$

BERYL BAINBRIDGE

Urmând-o peHarriet

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de ELENA MITU

ALCRISM-94

giannijollys

Capitolul 1

Harriet spuse:– Nu, nu te opri.Voiam s` m` \ntorc, s` m` uit \nc` o dat` la casa \ntunecat`, dar

m` tr`gea de bra] f`r` mil`. Merser`m \n continuare de-a lungulcâmpului, ]inându-ne de mân` ca ni[te [colari speria]i.

Nu [tiam cât e ceasul, de[i p`rea destul de târziu. {tiam doar c`,de data asta, nu mai avea nici o importan]`. Harriet se opri \nainte s`ajungem la drum. |i puteam sim]i r`suflarea fierbinte, iar dincolo deea z`ream c`su]ele cu lumini aprinse. Ridic` mâna [i, de[i \mi erateam` c` m` va lovi, se mul]umi s`-mi ating` obrazul.

– Nu plânge, spuse ea. – Nu vreau s` plâng. – A[teapt` s` ajungi acas`. Cuvântul "acas`" \mi provoca o durere ascu]it` \n piept. Era de

mult un loc pierdut pentru mine. – Tata mi-a cump`rat probabil deja biletul de tren pentru

\ntoarcerea la [coal`. O s` fie pe masa din hol. – Sau \n spatele ceasului, presupuse ea. R`maser`m o vreme privindu-ne.

giannijollys

M` \ntrebam dac` o s` m` s`rute. Nu o f`cuse niciodat`, \n anii decând o iubeam.

– Ai \ncredere \n mine, murmur` ea, [tiu ce e mai bine. N-a fostdecât vina lui. Noi suntem nevinovate.

– Am \ncredere \n tine. – Bine. Nu are rost s` st`m aici. Când \]i spun s` alergi, \ncepi s`

alergi. Când \]i spun s` ]ipi, s` ]ipi. Nu te opre[ti, mergi \n continuare.– Da, o s` fac a[a cum spui, dac` este cel mai bine. – Alearg`, spuse ea. A[a c` alergar`m pe ultima por]iune de câmp. Nu-mi spuse s` ]ip,

sau poate c` nu o auzisem, pentru c` ea ]ipa cu adev`rat, un ]ip`tlung, care str`b`tea \ntunericul, alergând parc` \naintea noastr`. Nuaveam suflu s` ]ip cu ea. Voiam doar s` o ajung [i s`-i spun s` nu maifac` atâta zgomot. Cineva ie[i dintr-o cas` [i m` strig`, dar nu aveamcurajul s` m` opresc. Dac` nu puteam ]ipa pentru ea, m`car puteamalerga. Un câine l`tra \n apropiere. Curând, eram \n fa]a casei mele,iar tata ne ie[i \n \ntâmpinare, prinzând-o [i acoperindu-i gura. Acum,puteam s` ]ip.

Chiar \n aceste circumstan]e, nu putui s` nu observ cât de ciudatse poart` oamenii. De exemplu mama, care ne ]inu pe to]i \nbuc`t`rie, chiar [i pe p`rin]ii lui Harriet, de[i vizitatorii erau\ntotdeauna primi]i \n salon. Apoi, tat`l lui Harriet nu avea c`ma[`,ceea ce era ciudat pentru el.

Harriet nu putea s` vorbeasc`. Mama ei o ]inea \n bra]e, iar eatremura. A trebuit s` le spun eu ce se \ntâmplase. Apoi Harriet \[ireg`si deodat` vocea [i strig`:

– Mi-e team`! |ntr-adev`r, uitându-m` la fa]a ei ud` de lacrimi, \mi spuneam \n

gând: "Biata de tine, e[ti speriat`!". Tata, \mpreun` cu tat`l ei, seduser` s` dea telefon la poli]ie.

6 BERYL BAINBRIDGE

Mama continua s` m` \ntrebe dac` eram sigur c` fusese domnulBiggs.

Eram sigur`, fire[te. Doar \l cuno[team de atâ]ia ani.

***

Când venisem acas` \n vacan]`, Harriet era plecat` \mpreun` cufamilia \n Wales. |mi scrisese s`-mi explice despre ce era vorba, c` nufusese vina ei [i c` ne vom sim]i minunat când se va \ntoarce. |mispusese c` domnul Redman murise [i c` vorbise cu el cu pu]in timp\nainte.

Domnul Redman era una dintre primele persoane pe care le\ntâlnisem patrulând c`r`rile spre mare. Era \nso]it de }arul, deCanon Dawson, numit "Ghiuleaua" [i de Dodie, din Bumpy.

De fapt, domnul Redman nu se plimba prea des. Iarna r`mânea \nc`su]a lui [i ne f`cea semne pe geam, iar vara se ocupa de gr`din`.Vorbeam deseori cu el, apleca]i peste gard, despre frumuse]ea florilorsau despre obiceiurile rele ale buruienilor.

Ghiuleaua avea o biciclet`, una mare cu ro]i ajut`toare, ceea ce ise potrivea de minune, din punctul de vedere al lui Harriet, pentru c`era foarte copil`ros.

Dodie se plimba \ntotdeauna pe jos, \nc`l]at` \n ciorapi portocalii[i \mbr`cat` \n negru. Locuia \mpreun` cu so]ul ei, c`ruia \i spunea"Papa", \ntr-o c`su]` lâng` azilul de b`trâni din Bumpy. De fiecaredat` când trecea pe lâng` gardul nostru, striga:

– Bun`, inimioarelor! Ce mai face]i?}arul se plimba pe plaj` \n prima sear` \n care am coborât

\mpreun` cu Harriet s` culegem mormoloci din lacurile de sub pini.

URMÂND-O PE HARRIET 7

Un pic ame]it, dar \ntotdeauna elegant, cl`tinându-se u[or cândmergea, fusese o prezen]` constant` \n preajma noastr`, de-a lungulcopil`riei. Eram con[tiente de prezen]a lui, a[a cum eram con[tientede prezen]a Ghiulelei, pe care \l detestam, a domnului Redman sau aldragei Dodie.

Dar nu ne-a vorbit decât de dou` ori: o dat`, când ne-a admiratmormolocii prin[i, spunând c` arat` ca ni[te embrioni istorici, iar adoua oar` când, privind spre mare, spusese:

– Cu ani \n urm`, am vizitat Grecia… E minunat de frumoas`. Harriet, care \i privise figura cu aten]ie [i era sensibil` la starea lui

de spirit, \l \ntrebase:– Cum erau statuile? Toate acele frumoase statui…}arul se \ntorsese spre mine, fixându-m` cu privirea, de[i \i

r`spunsese lui Harriet:– Frumuse]i r`nite, Harriet. Figuri frumoase, cu nasuri nobile [i

membre robuste.Dup` plecarea lui, Harriet \ncepuse s` sar` \ntr-un picior [i s` m`

arate cu degetul, \nvârtindu-se \n jurul meu:– Crede c` nasul t`u e nobil, cânta ea, nobil [i robust, dar frumos,

draga mea, foarte frumos. R`spunsesem c` nu-mi face pl`cere s` fiu comparat` cu ruinele

grece[ti, apoi alergasem spre copaci, \ncântat` de mine. Mai târziu, Harriet \mi spusese c` numele lui era Peter Biggs, [i c`

ar trebui s`-i spunem Peter cel Mare. Dar mie numele Peter mi sep`ruse plictisitor, a[a c`-i spusesem }arul.

F`r` Harriet, eram nervoas` [i plictisit`. Nu aveam al]i prieteni, pede o parte datorit` \nclina]iilor, iar pe de alta, pentru c` nici unadintre familiile pe care le cuno[team nu-[i trimitea copiii la [coli cuinternat. Eram un caz special, dup` cum observase Harriet. Cânderam mai mic`, fusesem trimis` la o [coal` particular` din zon`, dar

8 BERYL BAINBRIDGE

avusesem necazuri datorit` unor povestiri ru[inoase g`site \ntr-unuldintre caietele de [coal`. Se hot`râse c` am nevoie de mai mult`supraveghere. {tiam, f`r` s`-mi spun` Harriet, c` \nv`]asem acelepovestiri ru[inoase la [coala particular`, c` nu aveam nici un fel deidee personal` legat` de acest subiect [i c` toat` lumea se temea c`suntem prea legate una de alta. Eram prea dificil`. A[adar, am fosttrimis` la o [coal` cu internat, unde am aflat noi povestiri, dar pe caren-am mai f`cut gre[eala s` le notez pe caiet, ci le-am \nv`]at pedinafar`. Nu m` deranja s` fiu plecat` de acas`, dar era o risip`\ngrozitoare de bani, iar p`rin]ii mei nu erau boga]i. Oricum, vorbeamfrumos [i aveam un stil care m` diferen]ia de localnicii de aceea[ivârst`.

A treia zi de la sosire, tata se oferi s` m` conduc` la mormântuldomnului Redman. Era dr`gu] din partea lui s` mearg` cu ma[ina,chiar dac` Harriet spunea c` e o insult` din partea lui s` utilizezebenzin` de pe pia]a neagr`, \n timp ce al]ii sufereau de lipsuri mari.Dar, profitând c` nu era acas`, acceptai cu recuno[tin]` propunereatatei.

Când intrai \n cimitir, \l z`rii pe }ar, care m` privea cu capul\nclinat \ntr-o parte. Briza u[oar` care b`tea dinspre mare \i r`v`[eap`rul rar. Tata st`tea \n ma[ina parcat` pe drum, urm`rindu-ne cumne strângem mâinile.

– Ah, drag` copil`… Harriet a spus c` urmeaz` s` te \ntorci. – De ce mormântul domnului Redman nu are o piatr` funerar`?– E scump`, s` [tii. – Mai degrab`, nimeni nu s-a obosit cu asta. – Cam a[a…Mai târziu, când ne \ndreptam din nou spre cas`, tata izbucni,

mânios:– Ce i-ai spus? Ce ai avut s`-i spui depravatului aceluia?


– Doar c` nu l-am mai v`zut de mult. – E un nemernic… Nimic altceva decât un nenorocit de

nemernic. Pentru tata, aproape to]i oamenii erau nemernici, dintr-un motiv

sau altul. |n general, era suficient s` fie cunoscu]i de-ai mei. L`sându-mi obrazul pe pielea cald` a scaunului, murmurai pentrumine:

– Un ]ar nemernic de nenorocit. Jocurile de cuvinte erau specialitatea mea [i eram \ncântat` de

sonoritatea lui. |n acea sear`, dup` ceai, ie[ii s` fac o plimbare prin ploaie. Erau

dou` drumuri spre mare: unul care cobora \ntre casa lui Harriet, lastânga [i cea a }arului, la dreapta, trecând apoi peste calea ferat`. Aldoilea drum era prin parcul \nconjurat de gard viu, pe lâng`terenurile de golf [i de tenis, ducând la gar`. Pl`cerea noastr`, defiecare dat` când mergeam pe acest drum, era s` lu`m un b`], pe care\l târam pe [ine. Era un drum mai lung, dar mai pl`cut.

M` c`]`rai pe zidul de piatr`, traversai cimitirul [i ie[ii \n p`dure.|ncepusem s` cânt: "Toat` noaptea, o pas`re mic`, cânt` pecâmpie…" Era singurul cântec pe care-l cuno[team \n \ntregime [i eradestul de melancolic pentru o sear` de var`. P`mântul era acoperit cuo p`tur` de ace de pin, dar, dup` câ]iva pa[i, intrai deja \n domeniulnisipului, adus de vânt din direc]ia dunelor, care se contopea cu celde pe plaj`. Se z`reau tran[ee \n p`mânt, l`sate de solda]ii care seantrenaser` aici, \n timpul r`zboiului. O dat`, din gre[eal`, nem]iitrimiseser` o bomb`, dar nisipul umpluse repede craterul. De cealalt`parte a drumului, p`durile acopereau p`mântul. Pe partea pe care m`aflam, terenul cobora brusc, formând o adâncitur` plin` cu iarb`.Dincolo de ea, se ridica [irul de copaci, profila]i pe galbenul dunelor.

M` l`sai la p`mânt [i m` rostogolii pân` la fundul adânciturii cu

10 BERYL BAINBRIDGEgiannijollys

iarb`. Când m` ridicai, aveam respira]ia tìat`. Nu de oboseal`, cipentru c` }arul st`tea cu spatele la mine, \n fa]a iazurilor cumormoloci. Eram timid`.

Iazurile nu erau mai mult decât ni[te b`l]i cu ap` de ploaie, carese formau \n p`mântul ierbos. Iarna ploua mereu, iar iazurile dem`reau [i se forma n`mol. Când c`dea \nghe]ul, p`mântul se \nt`rea,iar marginile iazurilor se apropiau [i se acopereau de ghea]`. O dat`,am v`zut \mpreun` cu Harriet \n centrul celui mai mare iaz dou`broa[te moarte, umflate de ap`, care pluteau cu burta \n sus, ca dou`buc`]i de pâine. Acum, vara, apa era cald` la atingere. M` l`sai pe vine\n nisip, f`când cercuri cu degetul [i a[teptându-l pe el s` vorbeasc`primul.

– Ah, oft` el, \ntinzându-se pe iarb`, cu p`l`ria pe care n-o purtaniciodat` lâng` el, din borul c`reia curgea ap`.

– Uite o rândunic`, spusei eu, când o pas`re se l`s` spre p`l`rialui, apoi se ridic` din nou [i zbur` spre copaci.

El, \ntorcând lene[ capul spre mine, r`spunse:– Prostii, copil`, e o vrabie…R`mase din nou nemi[cat. Nu puteam s`-l contrazic pentru c`, de[i petreceam foarte mult

timp \n p`dure [i m` credeam naturalist`, nu eram \n stare s`deosebesc o pas`re de alta. Harriet colecta cu pasiune pene [i frunze,construia calendare de migra]ie [i vorbea despre flori folosind cuvintelatine[ti, dar eu nu-mi aduceam aminte.

– Cum e la [coal`? m` \ntreb` el. Sper c` nu e prea rù. – Nu e. M-am obi[nuit. – Pân` la urm`, \]i va face bine s` fii departe de p`rin]ii tì. O s`-]i

dezvolte sentimentul de identitate. – E destul de scump. – |ntr-adev`r.


M` \ntreb` cât de mult dureaz` vacan]a, apoi vorbi platitudinidespre cât de dor trebuie s`-mi fie de Harriet a mea [i de câte n`zbâtiivom face la \ntoarcerea ei. R`spunsei c` \ntr-adev`r \mi era dor de ea[i c` probabil vom g`si ceva interesant de f`cut la \ntoarcere. Eramnemul]umit` de ce spuneam– nu de sentimentele mele, ci de faptulc` m` sim]eam nesigur` [i m` purtam prea copil`re[te. |n timp cevorbeam jenat`, urm`ream cum capul lui s`pa o urm` pe nisip. Poatec` va veni o vreme când voi avea curajul s` \ntind mâna [i s`-i mângâip`rul. P`rul [aten se \ntindea pe nisip, atât de vulnerabil \n fragilitatealui. Mâna mea, care era \n continuare \n ap`, se strânse singur`, ca [icum ar fi vrut s` duc` la cap`t aceast` mi[care.

Dup` o or`, se ridic` [i spuse:– Ar fi mai bine s` plec. Dar nu f`cu nici o mi[care, ci r`mase privind la cer. – Cred c` o s` se \ntrebe unde sunt. Nu e u[or s` p`c`le[ti pe

cineva cu care ai tr`it atât de mult. Uneori, \mi e greu s` o fac. Trebuia s`-l \ntreb. Era o ocazie prea bun` ca s-o ratez. Cred c`

Harriet va fi \ncântat` când va afla. – Cum adic` s-o p`c`li]i?– Oh, [tii [i tu… Nu m` dezam`gi, copil`. Chiar \]i imaginezi c`

m` voi duce acas` [i-i voi povesti so]iei mele c` am fost \n p`dure cutine? O s`-i spui tat`lui t`u c` ai vorbit cu mine? Nu, desigur…

Ridicai din umeri.– Nu are rost s` le spui prea multe…– Exact. |ncepu s` se scuture de nisip [i s` agite p`l`ria \n aer, ca s` se

usuce. – {tiu \ntotdeauna c` e ceva \n neregul`, continuai eu. Simt, mai

precis, dar dac` nu le spui nimic, nu pot s` fie siguri. Dar [tiu. Ce os`-i spune]i?

12 BERYL BAINBRIDGEgiannijollys

– Oh, nu [tiu. Are o via]` atât de plictisitoare! Dar nu-i place s` vinaici [i m` ceart` mereu. Spune c` sunt prea b`trân pentru a[a ceva.De fapt, nu [tie nici ea despre ce vorbe[te. Nici eu nu [tiu. {tiu doarc` nu fac nimic rù. Pur [i simplu m` plimb.

– Exact acela[i lucru facem [i noi, eu [i Harriet, d`dui eu din cap. Acum \[i aranja p`rul, trecându-[i degetele prin el. – O s` stea pe \ntuneric, ascultând radioul. O s` m` opresc \ntâi

\n hol, doar pentru o clip`, ca s`-mi compun expresia potrivit`, chiardac` nu m` va putea vedea \n \ntuneric. |n clipa \n care o s` deschidu[a, o s`-mi spun`: "Ce inven]ie minunat`! Uite, stau aici \n \ntuneric[i Max Jaffa cânt` doar pentru mine…" Iar eu voi vedea cât de goalèste camera, \n afara ei, care st` pe canapea \n halat [i papuci. Dar \[iva da seama c` am vorbit cu cineva. N-o s` pot ascunde asta… O s`simt`.

– Da, r`spunsei neatent`, spunându-mi cât de slab e s`-[i fac`probleme pentru ce va spune sau va crede so]ia lui.

Mi se pare firesc s` ne punem astfel de probleme eu [i Harriet,pentru c` trebuie s` ne ascult`m p`rin]ii, dar \n cazul lui e de-adreptul ridicol. A[ fi vrut s`-l conving c` este o sl`biciune inutil`, dardeja se ridicase, ]inându-[i p`l`ria \n ambele mâini, gata de plecare,dac` nu ner`bd`tor, cel pu]in nelini[tit la gândul c` se va \ntoarce laea. {tiam c` trebuie s` se \ntoarc` acas` singur. Era inevitabil. Poate c`tata \mi va ie[i \n \ntâmpinare… Poate c` ea va fi la poart`. Dar era\njositor pentru el c` nu avea curajul s-o provoace.

|i spusei "noapte bun`", ne strânser`m mâinile, iar el \ncepu sùrce panta spre linia copacilor. |n timp ce \l priveam, se \mpiedic` [iaproape c`zu. M` \ntrebai dac` e b`trân. Nu ar`ta diferit nici cânderam copii. Oare e b`trân? M` \ntinsei pe iarb`, cu palmeleacoperindu-mi fa]a, \n cazul \n care se \ntorcea s`-mi fac` semn cumâna. |nchisei ochii, \ncercând s`-mi aduc \n fa]a ochilor min]ii figura


lui. Dar nu-l puteam z`ri clar. |i vedeam capul [i p`l`ria, dar figura era[tears`, ca o ap` tulbure.

***

Nu m` mai dusei pe plaj` câte zile. |n schimb, r`m`sei acas`,\ncercând s` m` port dr`gu] cu sora mea Frances. E mai mic` decâtmine [i e foarte cert`rea]`, deoarece \mi repro[eaz` c` am tr`dat-o.Am iubit-o foarte mult când era mic`, dar când a crescut, iar eu amplecat la internat, dragostea pentru ea a \nceput s` scad`. |nc` ]ineamla ea, dar \ncântarea disp`ruse. E ro[cat`, cu ochi mari alba[tri, iar doidin]i din fa]` \i lipsesc. Dac` o tachinez, plânge cu disperare. Dac`sunt blând`, se retrage, cu ochii plini de fericire nelini[tit`. A trebuits` o ]in la distan]` pentru binele ei, din cauza a ceea ce eram eu,\mpreun` cu Harriet. Nu voiam s` devin` ca noi. Cu ajutorul luiDumnezeu, va cre[te normal [i va ajunge s` aib` o via]` ca a tuturorcelorlal]i. Dar \i citesc pove[ti, \i laud desenele [i o ajut s` fac` hainepentru p`pu[i.

|n fiecare vineri, tata nu se ducea la serviciu, ca s` ajute lacur`]enie. Purtând vechea lui uniform` militar`, \mpreun` cu bereta,se l`sa \n genunchi, sp`lând podeaua de la buc`t`rie. Harriet spuneac` e maniac [i c` arat` ca o combina]ie \ntre M`tu[ica Railey [iGeneralul Montgomery. Era foarte dedicat, iar eu [i Frances fur`mmutate din camer` \n camer` pân` când termin` de [ters praful, desp`lat [i de lustruit. Mama se dusese la cump`r`turi \n sat, iar cândtata termin` cur`]enia, lu` ma[ina [i se duse s-o aduc` acas`. Se\ntoarser` \nc`rca]i cu varz` [i morcovi, mere [i hârtie igienic`, ou`proaspete de la ferm`. Ea ar`ta palid` [i epuizat`, el \njura [i c`ra

14 BERYL BAINBRIDGE

bagajele, strigând c` nu e corect s` fac` atâta treab` cât a[tepta de lael. Ceea ce nu era adev`rat, pentru c` ea nu a[tepta nimic. Mamaspuse c` [i-ar dori s`-l vad` plecat odat` pentru totdeauna, iar el ]ip`c` trebuie s` scape din iadul `sta.

Dar, dup` mas`, scoase ma[ina [i ne duse la Southport, pentruceai [i pr`jituri.

Pe drumul de \ntoarcere, \nchisei ochii [i \mi imaginai c` ie[eamla plimbare cu Charles Boyer. El \mi vorbea \n franceza lui stâlcit` [i\mi spunea cât sunt de frumoas`.

Mergeam de-a lungul coastei, din Birkdale spre Hillside. Când z`riifâ[ia de plaj`, \i rugai s` opreasc` [i s` m` lase s` m` \ntorc pe josacas`.

– V` rog, insistai eu. Nu [ti]i cum m` simt la [coal`, atât de departede mare.

Erau \ngrijora]i pentru mine, dar nu puteau s`-mi reziste. – S` nu \ntârzii! strigar` dup` mine. Vino direct acas`, nu vorbi cu

str`inii [i nu te uda. Coborâi repede, \n timp ce Frances plângea s` i se dea voie s` vin`

cu mine, [i m` \ndreptai spre mal. Trebui s`-mi dau jos pantofii, dar r`m`sei \n [osete. Picioarele

mele erau mari [i albe. Cel mai mult \mi place când vântul bate cuputere. Fluierai [i alergai cu bra]ele \ntinse, ca o pas`re. Continuams` caut obiecte interesante, aduse de flux. Lucrurile pe care le g`sisem\mpreun` cu Harriet era nenum`rate: l`zi \ntregi de fructe stricate:pepeni, portocale [i grepfrut, umflate [i pline de ap` de mare, buc`]ide carne \nvelite \n pânz` str`puns` de viermi [i, dac` era cald,meduze. Harriet obi[nuia s` le \n]epe cu ramuri ascu]ite, dar eraudeja moarte. De câteva ori am g`sit lucruri nepl`cute: jum`tate de cal[i doi c`]elu[i. Erau umfla]i de ap`, \nveli]i \n iarb` de mare, cuboturile pline de sare [i cu din]ii expu[i.


|n jurul gâtului, se vedeau leg`turi de sârm`. – |i cump`r` pentru copiii lor, spusese Harriet, apoi, când

murd`resc lucrurile din cas` [i nu sunt ascult`tori, \i aduc aici [i-i\neac`.

La Ainsdale plaja se \ngusta, a[a c` ajunsei pe terenul de golf. Liniade copaci era mai deas`, dar \mi f`cea pl`cere s` merg printre ei. |napropiere era Colegiul Catolic pentru Preo]i. Speram c`, \ntr-o zi, o s`\ntâlnesc pe cineva de aici [i o s` avem o discu]ie despre religie.Harriet \ntâlnise o dat` un preot, dar spunea c` fusese \ngrozitor, cudegele p`tate de nicotin` pân` aproape de \ncheieturi [i \n mod clarnu avea voca]ie pentru aceast` profesie, deoarece corpul este oglindasufletului, iar corpul lui ar`ta groaznic.

Dar nu \ntâlnii pe nimeni. La Freshfield, micul estuar era blocat cu n`mol [i resturi. Erau

cutii, sticle [i borcane, hârtii murdare [i saci de plastic. – |ntr-o zi, m` avertizase Harriet, o s` g`sim un copil z`când mort

aici. Gândul ne \nfiorase pe amândou`. F`r` ea, nu privii de aproape; nu eram sigur` c` presentimentul ei

nu urma s` se \ndeplineasc` tocmai acum. De la Freshfield, plaja se \ntindea \n linie dreapt` spre Formy.

Mersei cu pantofii \n mân`, gândindu-m` la Harriet, la }ar [i un pic laCharles Boyer. Marea era nemi[cat`, parc` \mpietrit` \n a[teptarearefluxului.

Când pornii la stânga de pe plaj` spre dune, m` rugam. Trecui pesub gardul de sârm` ghimpat` al terenului de golf, apoi pornii spredrum. Nu sunt credincioas`, dar am un crucifix \n camer` [i vorbescdeseori cu Dumnezeu, mai ales când sunt departe de Harriet. Nu-midoresc decât s` se \ntâmple ceva.

|n fa]a casei familiei Canon se afla un grup de b`rba]i.

16 BERYL BAINBRIDGE

Jimmy Demon, gr`dinarul familiei, se sprijinea de gard [i râdea. – E b`trânul Perjer, \mi explic` el. Dup` cum arat`, a bùt cam

mult. Perjer era cer[etorul satului, care trìa \n apropierea dunelor

\mpreun` cu câinele lui. Locuia \ntr-o cas` improvizat` din cartoane[i cutii vechi.

Harriet spunea c` este pu]in nebun, dar nu eram sigur`. A[a c` màplecai spre el [i \l privii cu aten]ie, spunându-i lui Demon:

– Cred c` e bolnav, Jimmy, are o culoare ciudat`. – Murd`rie, cl`tin` el din cap, atingând corpul cu vârful pantofului.B`rba]ii m` privir` cu coada ochiului [i \ncepur` s` râd`. Câinele lui Perjer statea \ntr-o parte, cu nasul \n aer, a[teptând ca

st`pânul lui s` se mi[te. |ntoarse capul repede, cu urechile ciulite,când Ghiuleaua ap`ru din gr`din` \mpreun` cu }arul. |l declarasemde ani \ntregi senil; acum nu mai p`rea a[a, dar se bâlbâia [i \mpro[casaliv` când vorbea.

– Jimmy, ce e aici? O \ntâlnire?}arul, cu p`l`ria \n mân`, se apropie [i arunc` o privire spre

Jimmy. – Beat, spuse el. – Cred c` arat` bolnav, intervenii eu, \ntorcându-m` spre }ar.

Arat` de parc` ar fi pe moarte. – Prostii. Câinele se a[ez` pe nisip, preg`tit s` doarm`. – Cred c` e mai bine s`-i d`m telefon inspectorului s`-l dea de

aici… nu poate sta \n drum.Ghiuleaua se \ndrepta deja cu hot`râre spre cas`. Avea picioarele

foarte strâmbe. Harriet \i spunea mereu tatei, ca s`-l enerveze: "Oh,Ghiuleaua, dragul de el, a c`l`rit o via]` \ntreag`". Dar tata n-a \n]elesniciodat` ce voia s` spun`.


}arul r`mase nehot`rât \n drum. Arunc` o privire spre oameniidin jur, apoi spre Ghiulea, care disp`rea repede din câmpul vizual. |[itrecu degetele prin p`r. |n cele din urm`, se \ntoarse spre Jimmy.

– Du-l \n p`dure, Jimmy. O s` se trezeasc` singur. La sec]ia depoli]ie o s`-i dea amend`.

– Cred c` domnul Canon va fi nemul]umit, cl`tin` din capgr`dinarul.

Ner`bd`toare s`-i ar`t c` nu-mi pas` ce crede Ghiuleaua, màplecai s`-l prind pe Perjer de un picior. Câinele se \ntoarse spre mine[i aproape m` prinse cu din]ii de \ncheietur`.

– Aaah! exclamai, speriat`. – Oh, doamne, spuse }arul, cu dezgust \n voce. Haide, bìe]i,

duce]i-l \n p`dure. B`rba]ii aduna]i \n jur \l privir` aprobator, se aplecar` [i,

apucându-l de haine, \l traser` \nspre p`dure [i dincolo de sârmaghimpat`. R`m`sei \mpreun` cu }arul, privindu-i. Când se \ntoarser`,el le spuse din nou:

– Bine, bìe]i. Ar fi bine s` pleca]i. Canon s-ar putea s` fienemul]umit.

|n timp ce b`rba]ii plecau, \mi spusei c` ar fi mai bine s` fiu v`zut`\ntorcându-m` singur` acas`, dar voiam s` r`mân cu }arul.

El p`rea incapabil s` se mi[te. R`mase cu spatele spre mine,privind câinele lui Perjer care alerga agitat printre copaci.

F`r` s` m` priveasc`, spuse:– S` mergem s` vedem cum se simte b`trânul. M` strecurai repede pe sub gard [i \l a[teptai, spunându-mi din

nou c` trebuie s` fie b`trân. Se str`dui s` p`[easc` peste gard,picioarele tr`dându-l când c`lc` pe nisip. Fu nevoit s` fac` o s`ritur`lateral` ca s` nu cad`.

18 BERYL BAINBRIDGE

Perjer z`cea la poalele unui copac, cu capul \n nisip, iar palmelelui mari i se mi[cau \ncet peste gur`. |nghenuncheai lâng` el,\ntorcându-mi capul u[or, ca s` m` asigur c` }arul \mi vede expresiablând`.

– V` sim]i]i bine, domnule Perjer? Nu primii nici un r`spuns; fa]a murdar` a b`rbatului z`cea \n nisip.}arul privi spre mine.– Vine poli]ia, m` avertiz` el. Dinspre drum se auzeau voci; puteam distinge vocea Ghiulelei,

care povestea \ntâmplarea [i o voce ridicat` de femeie, u[or derecunoscut ca fiind a surorii lui. Ne l`sar`m pe vine.

– Sora lui ne-a z`rit, [opti }arul, privind cu grij` spre drum. Elsie st`tea cu o mân` pe gardul de sârm`, privind spre p`dure. – O femeie gras` pe care nimeni n-o iube[te, chicoti el,

\ngenunchind \n nisip. Perjer d`du din cap, deschizând ochii. – Vrea ceva, spusei eu, \ntorcându-m` spre b`rbatul \ntins \n nisip,

ca s`-l pot auzi. Ce este, domnule Perjer? Ce dori]i?Vocile de pe drum \ncetaser`, iar }arul se ridicase \n picioare. – Trebuie s` fac pipi, declar` b`rbatul cu fermitate, luptându-se cu

fermoarul de la pantaloni. Voiam s` izbucnesc \n râs. |mi d`dui seama ce s-ar fi amuzat

Harriet de aceast` situa]ie, dar m` pref`cui [ocat` [i m` ridicai repede,\ntorcându-i spatele.

– Ei, pare s` fie \n regul`, observ` }arul, prinzându-m` de bra] [iconducându-m` printre copaci.

Câteodat`, spre sfâr[itul verii, Harriet [i cu mine purtam ni[te be]epe care le ridicam \n fa]a noastr` [i d`deam la o parte pânzele dep`ianjen, care atârnau invizibile de crengi. Acum, }arul era cel cared`dea din mâini, ca [i cum ar fi \mp`r]it binecuvânt`ri, p`strându-ne


calea liber`. Contactul mâinii lui cu bra]ul meu era atât de pl`cut,\ncât mergeam foarte repede, f`r` s`-mi dau seama \n ce direc]ie,pân` când ajunser`m \n t`râmul rododendronilor. Acestea eraugr`dini private [i, dac` a[ fi fost singur`, a[ fi mers pe margineadrumului, preg`tit` s` dau ochii cu gr`dinarul sau cu proprietarulgr`dinii, nu pe centrul lui, a[a cum o f`ceam acum. Arbu[tii \nal]i,plini de flori, se \n`l]au \n jurul nostru.

– |mi amintesc… \ncepui eu, oprindu-m` s` ating petaleledelicate ale unei flori.

}arul se opri, apoi \ntinse mâna ar`tând spre gr`din` [i spre cer,aducând-o apoi la piept.

– Nu-]i aminti, cl`tin` el din cap. E prea plictisitor. Gânde[te-te laviitor [i la locurile pe care le vei vizita. Atena, copil`… gânde[te-te laAtena. O s` m` duc la Bordeaux la iarn`, ca s` iau un butoi de vin,pentru \ndulcirea zilelor \ntunecate.

M` gândeam la Atena [i \l privii. Urm`rii liniile din col]ul gurii,usc`ciunea pielii, de parc` se pergamentase odat` cu trecereatimpului, pleopele c`zute, parc` de oboseal`. |ncercai s` privesc \ninteriorul lui, dar era prea dificil. Nu puteam z`ri cu claritate decâtforma capului [i mâna pus` pe piept. M` a[ezai pe iarb`. Mersesemprea mult.

– O s` termin [coala curând. – {i ce vei face?– Poate m` duc la o [coal` de art`… dac` m` las` tata. {tiam c` nu m` va l`sa. Harriet era cea care desena bine, nu eu.

Harriet era cea educat`; \mi spunea ce s` citesc, \mi explica \n]elesullucrurilor pe care le citeam, \mi spunea ce pictori s` admir [i de ce. Oascultam, f`ceam cum \mi spunea, dar nu eram prea interesat`.

– De ce nu vii la Bordeaux cu mine?|mi venea s` strig de fericire.

20 BERYL BAINBRIDGE

|n gând, cântam o melodie nebuneasc`, f`r` cuvinte. Era minunats` fii \ntrebat` de un b`rbat aproape b`trân dac` nu vrei s` te duci laBordeaux \mpreun` cu el, ca s` iei un butoi de vin.

– Oh, n-a[ putea, r`spunsei, n-am bani pentru o asemeneac`l`torie. V` mul]umesc \ns` pentru \ntrebare.

Apoi nu mai putur`m s` st`m de vorb`, pentru c` lipseam de ore\ntregi, iar cei de acas` se \ngrijorau probabil. Poate chiar se certau,stricând atmosfera de la cin`.

Tot drumul spre cas`, \mi repetai: "Oh, n-a[ putea, desigur". Dar sim]eam c` pot.


Capitolul 2

Duminic` diminea]a m` dusei la biseric`. Mama aproape stric` totfarmecul, obligându-m` s` port o p`l`rie, dar o d`dui jos pe drum [io luai \n mân`. {tiam prea bine cum trebuie s` ar`t, pentru c` Harriet\mi spusese data trecut` când o purtasem: ca o fat` b`trân` la oexpozi]ie de flori. Pe drum, \l \ntâlnii pe po[ta[ul care ie[ise la pensie[i care \ncerc` s` m` \ntârzie. Se balansa periculos pe biciclet`, cupicioarele \ntinse \n l`turi, ca s` se echilibreze.

– Bun`, bun`, bun`, strig` el, ca un copil care a \nv`]at un singurcuvânt. Bun`, bun`… \mi pare bine s` te v`d! Ce frumoas` te-aif`cut… ce-ai crescut!

– Bun`, bun`, r`spunsei, mirat` de propria \ndr`zneal`, darHarriet nu era cu mine s` observe.

– Am o problem`, continu` b`rbatul. E vorba despre mama. Amauzit o bufnitur` [i am crezut c` a sc`pat ceva. |ntotdeauna scap` câteceva… Dar, când m-am dus s` v`d, n-am putut s` deschid u[a. Era\ntins` pe jos.

A trebuit s` \mping u[a, \]i spun. E o femeie masiv` [i z`cea acolo,cu capul spart.

– |ngrozitor.

O femeie trecu pe lâng` noi pe o biciclet` mic`, p`rândcaraghioas` pe [aua mult prea mic` pentru silueta ei rotunjoar`.

– Bun`, bun`! strig` po[ta[ul, dar nu primi nici un r`spuns. Edoamna Biggs, spuse el, \ntorcându-se spre mine.

Abia dup` prânz, când mama m` \ntreb` dac` v`zusem pe cineva\n biseric`, \mi amintii de doamna Biggs. Femeia pe biciclet`, pe careo salutase po[ta[ul, era so]ia }arului. M` dusei \n camera mea [i m`\ntinsei pe pat, \ncercând s`-mi aduc aminte cum ar`ta. Mare, mai\nalt` decât mine [i cu p`rul cenu[iu– ceea ce \nsemna c` era b`trân`.Avea o hain` de tweed, legat` cu cordon. Doamna Biggs fusese ceacare \i spusese mamei c` eu [i Harriet eram pe plaj` cu prizonieriiitalieni.

– Mam`! Deschisei u[a [i strigai la ea. O auzeam vorbind cu Frances, \n

camera de la parter. – Mam`!U[a de la buc`t`rie se deschise. O auzii scâr]âind, când mama se

l`s` cu toat` greutatea pe ea. |mi imaginai figura ei \ntreb`toare,\ndreptat` spre sc`ri.

– Da, draga mea. – Doamna Biggs de pe strada Timothy e cea care a spus c` ne

\ntâlnim cu prizonieri italieni?M` sim]eam foarte curajoas` s` aduc aminte despre aceast`

poveste. Desigur, Harriet min]ise atât de conving`tor, \ncât tataspusese c` doamna Biggs e o femeie periculoas`, dar mama se purtasefoarte rece cu mine câteva s`pt`mâni dup` aceast` poveste.

– Da, a[a cred. De ce?Brusc, mama devenise curioas`. Dac` nu g`sesc repede o

explica]ie, o s` urce \n camera mea s` st`m de vorb`. – Oh, nimic. Am crezut c` am v`zut-o azi-diminea]`, atâta tot.


A[teptai o clip`, apoi m` \ntorsei \n dormitorul meu [i \nchisei u[a.A[adar, ea era. O v`zuse pe Harriet \n urm` cu un an \n bra]ele unuiprizonier italian. Eu eram \n spatele unei dune, cu altul. Nu m`v`zuse, doar \mi auzise vocea. |i spusese mamei c` Harriet are oinfluen]` negativ` asupra mea, dar nu se dusese la p`rin]ii ei. Harrieto \ntâlnise pe strad` [i-i spusese s`-[i vad` de treaba ei. Era atât defurioas`, \ncât femeia se speriase. Dar, dac` m` va vedea \mpreun` cu}arul, va veni la mama [i nu va mai fi Harriet de fa]`, ca s` m` apere.

M` cuprinse disperarea. Nu suportam s` o [tiu pe mama sup`rat`.Când eram mic`, era altfel.

P`catele mici erau iertate dup` câteva cuvinte dure [i poate opalm`, dou` peste fund. Nu eram speriat` de mânia ei, ci doarderanjat` de inutilitatea emo]iilor ei.

A[teptai ner`bd`toare s` se termine ceaiul, apoi m` \ndreptai sprebiseric`, [tiind c` \l voi \ntâlni pe }ar. Ploua din nou [i st`tur`m \npridvorul bisericii, cu picioarele pe mormântul unui soldat,contrazicându-ne \n privin]a importan]ei lucrurilor. Eu spusei c` acestcorp care data din timpul r`zboiului trebuia privit cu reveren]`. Laurma urmei, el f`cuse o vizit` \n Grecia, la ruinele ei istorice. Darsingura lui replic` fu:

– Prostii, e doar o gr`mad` de oase. – E romantic. El arunc` o privire \ntunecat` spre pârâia[ele de ap` de ploaie.– Chiar asta crezi?Când aproape g`sisem cuvintele s`-i spun c` o v`zusem pe

doamna Biggs la biseric` [i c` ar fi mai bine s` nu ne mai vedem, \lauzii spunând:

– M-am c`s`torit aici. Am mâncat micul dejun chiar pe locul pecare stai acum.

Mi se p`rea ciudat s` ascult amintirile acestui b`trân.

24 BERYL BAINBRIDGE

– Mi-am pus costumul negru, continu` el fumând \ncet, iar ea aveao rochie de culoarea cafelei, foarte scurt`. Am mers pe jos din stradaTimothy, iar mama ei [i Canon st`teau \n spatele bisericii \n timpulceremoniei. Un prieten de-al meu, Arthur, a fost preotul care ne-acununat. |n acele zile nu erau morminte \n jurul bisericii. |n locul lorerau copaci, stejari \nal]i care f`ceau umbr`. S-a protestat destul\mpotriva t`ierii lor, dar protestele n-au fost luate \n considerare. Atrebuit t`ia]i, pentru c` erau prea multe cadavre care trebuia\ngropate. Abia \l puteam z`ri pe Arthur, \n afara gulerului alb pe care\l purta. Era ca o molie \n \ntuneric. Apoi am ie[it, iar mama ei a scostortul pe care \l preg`tise. Ea, Canon [i so]ia mea l-au mâncat aici,unde st`m acum. Eu n-am vrut; nu-mi era foame.

Se opri. Nu puteam s` m` mi[c. M` uitai f`r` un cuvânt lap`mântul din fa]a mea, a[teptând parc` s` v`d firimituri c`zute dintortul despre care vorbea, dar nu era nimic.

M` sim]eam obosit`, cople[it` de o greutate nev`zut`. Erab`trân…

To]i ace[ti ani, de când \l cuno[team, fusese b`trân. Ne zâmbeam,ne f`ceam semn cu mâna, d`deam din cap… El ridica p`l`ria sprenoi, f`cându-ne semne, \n timp ce colindam dunele spre mare. Totacest timp, noi crescusem, dar el r`m`sese neschimbat. Cu dou`zecide ani \nainte de na[terea noastr`, el se c`s`torise cu doamna Biggs.

}arul continu`:– Era dr`gu]`, s` [tii…A[teptai f`r` s` spun nimic. Vocea lui coborâse, de parc` se gândea

cu voce tare. – Nu, nu era frumoas`. Mare, solid`, iar gâtul ei era… p`rul \i

mirosea a… [i toate s`rut`rile acelea…Tu[ii. Eram jenat` s`-l ascult. El se \ntoarse spre mine:– Aici ne \ntâlneam, chiar sub acel bec de lâng` copaci.


– Da?D`dui din picioare, deasupra mormântului soldatului,

plecându-mi umerii. – Multe seri \n ploaie… \mbr`]i[`rile sub frunzele ude…

discu]iile pe care le aveam… promisiunile… |ntotdeauna facipromisiuni, sperând c` le vei ]ine. Iar mirosul ierbii…

Trebuia s` m` aplec \nainte ca s`-l aud. Nu voiam s` aud, dartrebuia.

– Credeam c` picioarele ei sunt f`cute din perle, cum se desenau\n umbra de sub copaci… Când auzeam zgomote \n iarb`, [tiam c`era o pas`re sau un animal, nu un om care ne prive[te [i m` l`sam dinnou pe iarb`, [optind: "Keine mensch, iubito, keine mensch". Acum,dansul nostru a luat sfâr[it.

|[i drese vocea, privindu-m` lung, apoi se \ntoarse. |mi dorii dintoat` inima s` nu fi existat. Ochii mei p`reau atât de mari sub ploaie;sim]eam c` nu voi mai fi niciodat` fericit`. Femeia care mergea pebiciclet`, transformat` \n imaginea obscen` a unor picioare desenatepe iarb` \n urm` cu treizeci de ani, o marionet` cu capul plecat, cuochii plini de lacrimi sentimentale.

M` gândii c`, dac` i-a[ atinge buzele cu ale mele, ar avea gust desare, dup` atâ]ia ani de mers de-a lungul dunelor spre mare.

"Acum voi pleca, \mi spusei cu hot`râre. Acum voi pleca". }arul spuse, gânditor:– Se face târziu. Trebuie s` plec`m, pe drumurile noastre

separate…|i spusei "noapte bun`!". Vocea \mi suna netulburat`, spre uimirea

mea. Ne desp`r]ir`m la intersec]ia de lâng` casa familiei Canon, iar}arul porni pe drumul m`rginit de pini spre calea ferat`, iar eu pestecâmpuri, spre gar`. A[teptai sub felinarul din stâlp pân` când se\ntoarse [i-mi f`cu semn de r`mas-bun cu p`l`ria pe care n-o purta

26 BERYL BAINBRIDGE

niciodat`, o siluet` \ntunecat` al c`rui dans luase sfâr[it. Apoi alergaispre cas`, strigând tare:

– Oh, Harriet, vino mai repede acas`!

***

Harriet veni acas` peste dou` zile. Fluier` \n fa]a casei mele, apoise a[ez` pe banca din fa]a ei. Eram atât de fericit` s` o v`d, c` nu-mid`dui seama cât era de retras`. Privii figura ei istea]` cu bucurie [i-ipovestii despre }ar, iar ea m` ascult` dând din picioare [i frecându-[ibra]ele.

Erau arse de soare, iar pielea \ncepuse s` i se cojeasc`. A[teptaistrig`tul ei de surpriz`, imaginându-mi c` va s`ri de pe banc` [i va\ncepe s` sar` \ntr-un picior, dar r`mase acolo, frecându-[i bra]ele.

– Mi-a spus, continuai eu, sigur` c` acum m` va privi, c` ar trebuis` m` duc \mpreun` cu el la Bordeaux, ca s` ia un butoi de vin.

– Oh, murmur` Harriet politicos, continuând s`-[i priveasc`bra]ele.

R`m`sei t`cut`. Un b`rbat se plimba pe drumul din fa]a noastr`, mergând \n sus [i

\n jos. O adiere mai puternic` de vânt smulse frunze din copacul subcare st`team. O frunz` ateriz` pe gâtul lui Harriet, care se scutur`repede.

– Am \ntânit un b`iat \n Wales, spuse ea. Are nou`sprezece ani. Eram jenat`, dar voiam s`-i pun \ntreb`ri. Era corect a[a, pentru

c`-i vorbisem despre }ar, chiar dac` nu era decât o poveste amuzant`.Trebuia s` fie amuzant, a[a c` \ncepui s` râd.

Harriet se ridic` de pe banc` [i porni \ncet spre casa ei.


– Harriet, te rog, \ncercai s` o prind de mân`. Ce s-a \ntâmplat?– Vreau doar s` fie lini[te… E atât de cald!M` oprii neajutorat`, urm`rind-o cum se \ndep`rteaz`, apoi m`

a[ezai din nou pe banc`. Dac` o s` priveasc` \napoi, o s` vad` cât suntde r`nit`, a[a c` plecai privirea cu triste]e. Când o ridicai din nou,plecase. Dup` ceai, urcai \n camera mea [i m` sp`lai pe fa]`, apoi \mid`dui cu pudr`. O luasem din camera mamei, dar m` f`cea s` ar`t maidegrab` cenu[ie, a[a c` m` [tersei repede.

Ar`tam atât de diferit fa]` de fragilitatea pe care o sim]eam… Nasdrept [i buze palide, membre puternice [i p`r cârlion]at. Mama sestr`duia \n fiecare an s` mi-l \ntind`, dar pentru c` alergam mereu [itranspiram, se bucla din nou, atârnând \ncâlcit pe frunte, f`cându-m`s` ar`t mereu \mbufnat`. Când ploua, \ncepea s` miroas` ciudat. |mispusei c` ar`t butuc`noas` [i de vârst` medie, dar \mi zâmbii\ncrez`tor \n oglind`, spunând cu voce tare, \n timp ce m` piept`namcu grij`:

– Doamne, binecuvânteaz`-m` [i f`-m` frumoas`. Harriet era \n dormitorul ei; m` v`zu de la fereastr` [i cobor\ s`-mi

deschid` u[a. – Bun`, zâmbi ea, ar`tându-[i din]ii neregula]i. Era numai dulcea]`. – S` mergem la mine.M` conduse pe sc`ri spre dormitorul ei mic [i \ntunecat. Ne

a[ezar`m pe podea, iar ea se sprijini de pat, frecându-[i bra]ele arsede soare.

– Ce e cu povestea asta cu }arul? m` \ntreb`.|i spusei din nou toat` povestea, dar l`sai deoparte invita]ia la

Bordeaux. Era un lucru prea important ca s`-l stric spunându-i \n starea de

spirit \n care se afla acum.

28 BERYL BAINBRIDGE

Acum \n]elese \n sfâr[it importan]a ve[tilor mele [i se arunc` pepodea, dând \nveselit` din picioare. Eram atât de \ncântat` de reac]iaei, \ncât uitai stareai ei ciudat` de spirit [i-i povestii despre pieleapalid`, care se z`rea sub guler.

Vocea ei se ridic`:– Cred c` e alb ca varul. Ca un lucru ascuns sub o piatr`. Mi se

pare atât de ciudat s`-i v`d vara pe b`rba]i c`-[i deschid c`m`[ile, iarpielea lor e cenu[ie.

Ne cutremurar`m amândou`, iar ea ridic` bra]ele, triumf`toare:– Asta e culoarea potrivit`, a pielii arse de soare.Se ridic`, frecându-[i din nou bra]ele. Mi-a[ fi dorit s` nu spun` a[a

ceva, pentru c` [tia c` nu sunt altfel decât foarte alb`. Chiar dac`st`team la soare, ea se bronza, dar eu r`mâneam alb`.

Ducându-se la dulapul din col], scoase o cutie de sub el, odeschise [i \mi \ntinse jurnalul.

– L-am neglijat, cl`tin` ea din cap. Am multe de scris. |n timp ce c`uta un creion, \l deschisei [i citii ultima \nsemnare:"Am citit amândou` cartea lui D. H. Lawrence "Fata pierdut`". Am

g`sit-o foarte interesant` [i am ajuns la concluzia c` italienii sunt iubi]iminuna]i."

Harriet \mi \ntinse creionul [i se l`s` din nou pe podea. – Scrie "Ea a fost plecat` \n Wales", \mi spuse ea. |ncepui s` scriu cu grij`, \ncercând s` nu fac gre[eli, dar s` fiu [i

rapid`. – Am scris. Mai departe?– "Eu am fost aici singur`.", continu` ea, \ntinzându– se pe burt`

pe covor. Apoi scrie despre }ar, cu care ai devenit mai intim`. Harriet era cea care dicta mereu ce trebuie scris \n jurnal, dar

scrisul era al meu, \n cazul \n care \l g`sea mama ei. |mi explicase c`,dac` ar fi v`zut c` e scris de ea, poate ar fi citit, dar dac` era un scris


strìn, nu s-ar fi apropiat. Nu scriam niciodat` nume, iar to]i careap`reau \n jurnal aveau un pseudonim, ca s` fim mai sigure.

– "Ea, continu` Harriet, a f`cut o descoperire revelatoare. A\ntâlnit un bìat de nou`sprezece ani… Nu… Scrie "un b`rbat" [i nuspune vârsta. Are p`rul auriu [i este total lipsit de umor, dar l-a g`sitfoarte interesant."

Se ridic` [i se duse spre masa de toalet`, \ncepând s` se pieptene.Apoi se privi \n oglind`, sprijinindu-[i coatele pe m`su]`, ca s` sepriveasc` de aproape.

– Uite, \mi ceru ea, prive[te la buza mea. E vân`t`. |nainte s` pot privi, \mi \ntoarse spatele [i continu` s` dicteze:– "Buza ei e r`nit`. Are o culoare ciudat`, vân`t` [i e umflat`. E din

cauz` c` a s`rutat-o cu violen]`. I-a r`nit [i obrazul cu barba lui aspr`."

Scrisei totul, uimit` de aceste cuvinte. Nu c` jurnalul n-ar ficon]inut astfel de pasaje. Lui Harriet \i f`cea pl`cere s` dicteze [i, \nacela[i timp, s`-mi povesteasc`. |ntotdeauna, vorbeam \nainte desprece vom scrie, analizam propozi]iile [i cùtam cuvintele \n dic]ionar.Paragraf dup` paragraf, erau analizate cu grij` [i aranjate [i rearanjate.

"Trebuie s` avem un vocabular [tiin]ific", obi[nuia s`-mi spun`."Dac` nu, când o s` recitim ce am scris, o s` ni se par` vulgar."

– Continu`, spusei eu. Eram ner`bd`toare s` aflu mai multe.– |ntr-o zi, ne-am a[ezat pe iarb`, \n apropierea unei ferme…Nu puteam s` ridic privirea [i ]ineam creionul atât de strâns, \ncât

\ncepuser` s` m` doar` degetele. – Da…– M-a s`rutat cu violen]` [i mi-a r`nit buzele, apoi [i-a pus mâna

pe gâtul meu [i…se \ntrerupse repede [i se \ntoarse spre mine. Oh,d`-mi jurnalul, o s` scriu eu.

30 BERYL BAINBRIDGE

R`m`sei t`cut`, urm`rind-o cum scrie, \ncruntat` [i concentrat`,prinzându-[i cu din]ii buza u[or umflat`. Dup` ce termin` de scris,puse jurnalul \n cutie [i-l ascunse sub dulap. Când \mi v`zu expresia,spuse repede:

– Po]i s`-l cite[ti data viitoare. Nu-]i face probleme, nu e nimic. S`mergem pe malul m`rii.

– Bine, r`spunsei eu cu triste]e, apoi a[teptai s` se rujeze. Harriet e cu un an mai mare decât mine, dar arat` mai mic`, \n

parte [i datorit` codi]elor. Eu am treisprezece ani, dar ar`t mai mare, cu p`rul cârlion]at [i cu

corpul solid. Harriet nu poart` niciodat` p`l`rie, decât \n cazurilefoarte rare când plou`.

Starea mea de spirit se \mbun`t`]i \n timp ce str`b`teamcâmpurile. O prinsei de mân` [i râsei nervos:

– S` nu râzi, dar va fi aici. |ntotdeauna e aici. Dar te rog s` nurâzi…

Harriet ridic` privirea spre cer, strâmbându-se la mine, apoideclar`, pe un ton fals politicos:

– Draga mea, n-am nici cea mai mic` idee despre ce vorbe[ti. |n timp ce râdeam [i s`ream \ntr-un picior, \ndreptându-ne spre

mare, \l z`rir`m pe }ar sprijinindu-se de gardul familiei Canon, cup`l`ria \n mân`.

– Ei, coment` Harriet, cl`tinând din cap [i apropiindu-se de el. Nuputem avea urm`ritori, s` [ti]i.

– Oh, Harriet! protestai, v`zându-l c` o prive[te cu un zâmbetjum`tate amuzat, jum`tate dispre]uitor.

Harriet [i }arul mergeau \nainte printre copaci, iar eu \i urmam.Din când \n când, \l auzeam spunând:

– A[a crezi?Iar Harriet d`dea din cap aprobator, cu vehemen]`.


Speram c` vorbesc despre mine, dar brusc ea se ab`tu de lapotec`, prinzându-se de o creang` pe care \ncepu s` se legene [istrig`, ro[ie la fa]`:

– Are nou`sprezece ani!M` oprii [i o privii ne\ncrez`toare. Picioarele ei, care se mi[cau \n

aer, amenin]au s` m` loveasc`. – D`-te la o parte, ordon` ea. Haide, mi[c`!M` \mpinse cu picioarele \n piept, iar eu m` \mpiedicai [i alunecai

pe spate. Harriet \[i d`du drumul [i st`tu lâng` mine, privindu-m`sfid`tor. Rochia ei era mototolit`, iar una dintre codi]e \ncepuse s` sedesfac`.

– }i-am spus s` te mi[ti, te-am avertizat. |mi \ntinse mâna, dar r`m`sei nemi[cat`, refuzând s` o privesc. – Bine, dac` vrei s` fii bosumflat`, n-ai decât, ridic` ea din umeri,

r`mânând o clip` nehot`rât`. Când vei avea mai mult` minte, o s` m`g`se[ti lâng` iazuri.

M` ridicai \n [ezut, scuturându-mi acele de pin din p`r, sim]indu-m` dezam`git`.

– E o fat` temperamental`, observ` }arul, l`sându-se pe vine lâng`mine, cu p`l`ria \n mân`.

Voiam s`-i spun c` nu [tie despre ce vorbe[te; c` ar trebui s` aflemai multe despre oameni, \nainte s` spun` despre ea c` estetemperamental`.

|ns` m` ridicai, \ndep`rtând acele de pe picioare, privindu-l cumse balanseaz` pe c`lcâie, ca un dansator. Poate c` nu e chiar atât deb`trân, chiar dac` nu are nou`sprezece ani, ca b`iatul din Wales.

– Haide, }arule, spusei. S` mergem s-o g`sim pe Harriet. Dar el se cl`tin` u[or, privindu-m` cu ochi limpezi.– Vreau s`-]i spun ceva. – Ce? A[ vrea s-o g`sim pe Harriet.

32 BERYL BAINBRIDGE

}arul se ridic` [i se apropie de mine, iar eu m` \ntorsei \n direc]ia\n care disp`ruse Harriet, v`zând soarele care incendia p`durea curazele lui ro[ietice, coborând spre apus.

Sim]ii mâna lui pe um`r. Oh, dac` Harriet ar fi aici! M` \ntorsei s`\nfrunt tigrul. Ar`ta ciudat, cu pielea lui palid` [i p`rul piept`nat cugrij` pe spate. Cu toat` elegan]a lui, cu mersul plin de gra]ie [i feluldelicat \n care \[i mi[ca b`rbia, era evident c` nu mai e tân`r. Maitârziu, \mi voi aminti nemi[carea p`durii, razele de soare care sez`reau printre trunchiurile copacilor, [i mâna }arului pe um`rul meu.Atunci nu [tiam c`-l iubesc pentru c`, a[a cum va scrie Harriet \njurnal \ntr-o zi, mai avem mult de mers pân` când vom g`si dragostea.

}arul f`cu un pas gr`bit spre mine, prinzându-mi degetele \nmâna lui delicat`.

– Nu, nu, cl`tin` el din cap, ca [i cum mi-ar fi citit gândurile, nu,copil`.

Cu o mi[care brusc`, m` trase aproape, punându-mi capul peum`rul lui. R`m`sei acolo, sim]indu-m` stângace, f`r` s` \ndr`znescs` m` \ndep`rtez, dar \ntorcând \ncet capul s` privesc râul ro[ietic delumin`.

El se \ndrept` atât de brusc, \ncât aproape \mi pierdui echilibrul,[i f`cu câ]iva pa[i, strigând cu vocea lui amuzat`:

– Harriet, unde e[ti?Dup` aceea, Harriet mi-a povestit c` v`zuse tot [i c` p`rusem

foarte stângaci, dar când ajunser`m la marginea p`durii, st`tea penisip, \n apropierea iazurilor. Codi]ele ei erau desf`cute, era descul]`,cu picioarele strânse sub ea [i p`rea \nfrigurat`.

M` a[ezai lâng` ea [i-i atinsei bra]ul, dar refuz` s` m` priveasc`.}arul r`mase \n picioare; \i puteam auzi respira]ia gr`bit`, cauzat` deefortul urc`rii. Voiam s` strig, s` râd, s` m` rostogolesc \n nisip; oricem-ar fi ajutat s` arunc de pe umeri imensa responsabilitate pe care o


sim]eam. |ntotdeauna, acest sentiment fusese provocat de Harriet, deceva ce m` obligase s` fac.

De exemplu, când \mprumutase c`ruciorul de la domnul Redman[i m` \mpinsese \n el de-a lungul drumului, strigând: "Aduce]i-v`mor]ii!", r`m`sesem nemi[cat`, cople[it` de jen` [i ru[inat` pân` lalacrimi. Zâmbisem [i-mi ar`tasem din]ii splendizi, ]inându-m` strânsde marginea metalic` a c`ruciorului, dar \mi doream s` fiu moart`.Dar [i asta luase sfâr[it, apoi dusesem c`ruciorul \napoi. }arul nu vafi atât de u[or de l`sat \n urm`, iar când va veni timpul, eu voi fi ceacare va trebui s` o fac`, nu Harriet.

Când scriser`m mai târziu \n jurnal, Harriet \mi spuse s` scriu peo pagin` nou`, ca s` nu v`d ce scrisese ea despre acel b`iat. Când\ncepu s` vorbeasc` despre }ar, cuvintele p`reau nepotrivite. Dar erafoarte greu…

Scrisei ce dict`, f`r` nici un cuvânt.Povestii c` }arul \ncercase s` m` s`rute, dar c` nu se \ntâmplase

nimic. Ea se ascunsese dup` dune [i crezuse c` ar`tam ciudat. Dac` a[fi stat mai aproape, poate ar fi fost mai bine.

Apoi, Harriet \mi spuse s` scriu ceva despre dragoste [i despre câtde pu]in [tim despre ea. Când m` conduse afar`, r`m`sei o clip` lau[`, murmurându-i la ureche, ca s` nu aud` mama ei:

– Ce anume nu [tim despre dragoste?– Oh, multe. O s` vezi. Mama ei se apropie de noi, spunând câteva cuvinte pl`cute, dar

goale. Harriet o prinse de talie [i o privi cu drag, dar eraneconving`toare. Amândou` \ncercam s` le d`m p`rin]ilor dragoste [isiguran]`, dar cereau prea multe de la noi.

|mi luai r`mas-bun [i m` \ndreptai spre cas`, privind cerul \nstelat.

34 BERYL BAINBRIDGE

Capitolul 3

– Te \ntreb, draga mea, spuse Harriet, rostogolindu-se pe burt`, ]ise pare firesc s` auzi o femeie m`rturisind c` e geloas` pe o fat` detreisprezece ani?

– Presupun c` nu, ridicai eu din umeri, neconvins`. Dar,presupunând c` recunoa[te [i vine acas` la noi, s` stea de vorb` cumama. |]i dai seama ce scandal ar ie[i?

Ea r`mase gânditoare. – Po]i s` spui c` doamna Biggs e pervers`. La urma urmei, e ciudat

s` presupui astfel de lucruri. – Dar mama? insistai eu.Nici acum n-a uitat povestea cu italienii. – Oh, doamne! exclam` ea, ridicându-se, dar a fost cu ani \n urm`.

Poate c` am fost precoce, dar era destul de inocent, nu-i a[a?|ncercai s` m` gândesc ce \nseamn` inocent, dar nu-mi spunea

mare lucru. – Nu [tiu dac` eram inocente, cl`tinai eu din cap. Voiam s` sune firesc, pentru cazul \n care ne sim]eam jenate. – Ei bine, ne sim]eam \ndr`zne]e atunci când i-am \ntâlnit, replic`

ea deranjat`, dar ne era foarte team`. Asta este inocen]`. Ai spus c` nu

vrei s` mai mergi a doua oar`, iar eu a trebuit s` m` duc singur` [i s`spun c` e[ti bolnav`. Ce s-a \ntâmplat cu tine?

M` uitai la macii de lâng` gard. Când erau \mboboci]i, p`reaufermi [i neclinti]i sub b`taia vântului, dar când \nfloreau, se cl`tinaula orice adiere u[oar`. Aproape \i spusei lui Harriet c` m` sim]eam caei, dar p`rea o declara]ie vag` [i sentimental`.

– M-am dus la o plimbare pe malul m`rii, r`spunsei, \ntinzându-m` \n iarb`.

– Ar fi trebuit s` vii. A fost interesant. Citisem jurnalul, a[a c` [tiam foarte bine c` fusese interesant. |n

loc s` fiu acolo, m` plimbasem trist` pe mal, adunând scoici. Prima dat` când i-am \ntâlnit pe prizonieri, m` sim]eam nelini[tit`,

dar nu speriat`. Harriet le pusese \ntreb`ri despre familia [i ]ara lor,iar ei ne ar`taser` fotografii. Imagini ale fra]ilor, surorilor [i p`rin]ilor,precum [i o fotografie a unei tinere care purta la gât o cruce mare.

– Ana-Maria, zâmbise cel mai tân`r. O fat` frumoas`… cam catine.

O privise pe Harriet. B`rbatul mai \n vârst` era solid [i scund, cunas drept [i urechi mici. Ultima oar` când ne dusesem s`-i vedem,atunci când ne z`rise doamna Biggs, Harriet \mi spusese s` m` duc\mpreun` cu b`rbatul solid \n spatele dunei.

Am mers \mpreun` pe malul m`rii, el cu c`ma[a deschis`, cubra]ele \ntinse. Am alunecat pe pietrele ude, acoperite cu iarb`. Cândam ajuns la dunele de nisip, m-am a[ezat \mpreun` pe jos, cupicioarele murdare \ntinse spre el. Mi-a spus "\ngera[ murdar" [i m-astrâns \n bra]e. Fiori de adolescent`, nervi \ntin[i… Durerea clipei,bucuria necontrolat`– asta era inocen]`.

M` ridicai \n [ezut, spunând cu voce tare:– |]i aduci aminte, Harriet, mi-a spus "\ngera[ murdar"– Mmm…

36 BERYL BAINBRIDGE

Cu fa]a \n jos, ea se cufundase \n propriile vise. Eram pe câmpul din spatele casei mele, ascunse de privirile

mamei care citea o carte \n gr`din`, de un [ir \nalt de plopi, afla]iaproape de gard. Când frunzele se mi[cau \n vânt, \i z`ream spatelescaunului, iar problemele cu doamna Biggs \mi reveneau \n minte.

– Harriet? Harriet, m` ascul]i? – Ce?– Va trebui s` fim foarte grijulii, [optii \ncet, \ntinzându-m` lâng`

ea. |ntoarse capul [i r`suflarea ei \mi atinse obrajii. – O s` trebuiasc` s` spunem din când \n când c` l-am v`zut, astfel

\ncât, dac` doamna Biggs are ceva de spus, minciunile s` par` maiu[or de crezut.

– Bine, spuse ea. Dar cu discre]ie, \n timpul conversa]iei. "Oh, l-am v`zut pe domnul Biggs asear`. Pare bolnav"… sau ceva de genul`sta.

– Iar tu o s`-i ceri s` nu mai stea de vorb` cu noi când ne \ntâlnimpe drum, o avertizai eu.

– Mi se pare inutil, declar` ea, \ntorcându-se cu fa]a \n sus [iacoperindu-[i ochii cu bra]ul. N-ai ob]inut nimic de la el, pân` acum.

M` sim]eam sup`rat` pe ea. }arul mi-a povestit istoria lui, mi-avorbit despre ziua nun]ii [i despre tort… m-a luat \n bra]e, aproapede iazurile cu mormoloci. Ar trebui s` [tie c` fusesem fericit` \n aceleclipe; nu puteam s` uit c` avusese \ncredere \n mine.

– Cred c` e mai bine s` \nchei aici totul.Dar [tiam c` nu pot s` fac a[a ceva, chiar dac` Harriet mi-ar da

voie. |n urm` cu un an, expresia "\ngera[ murdar" ne ajunsese luni\ntregi. Acum, nu mai era suficient. Aveam nevoie de lucruri maicomplicate, de aventuri mai elaborate, care s` ne satisfac` goana dup`senza]ii.


La \nceput, nu eram \n cùtarea experien]elor. |ntr-adev`r, nuurmam drumurile fire[ti pentru copiii de vârsta noastr`. Nu ne jucamniciodat`, nici nu ne purtam ca ni[te tovar`[i de joac`. Ne spuneamcuvinte dure, cu mici excep]ii, când trebuia s`-i lini[tim pe p`rin]iino[tri. Dodie fusese cea care ne d`duse idei, povestindu-ne vremurilefrumoase din copil`ria ei. Ne pl`ceau pove[tile ei, mai ales c` leascundea de Papa. Am \nceput lungile plimb`ri pe plaj`, cùtândoamenii care, prin singur`tatea lor, p`reau s` aib` ceva de ascuns.Destul de repede, am descoperit c` persoanele resemnate aveau celemai multe de povestit. Cei volubili [i agita]i nu aveau de spus nimicinteresant. Ace[tia rareori trec dincolo de autocomp`timire,mul]umindu-se s` murmure obscenit`]i. La \nceput, Harriet era ceacare \ntreba, iar eu eram doar spectator. Când \i lua la \ntreb`ri peadul]i, scotocind \n vie]ile lor, m` mul]umeam s` ascult. Spunea c` nutrebuie s` ne implic`m, pentru c` suntem prea tinere. Trebuie doars` ascult`m. Aceste informa]ii trebuia s` ne serveasc` de antrenamentpentru via]`; s` trìm "la mâna a doua" era scopul nostru pân` cândvom fi destul de mature. Dar mai târziu, la internat, departe deinfluen]a lui Harriet, procesul de analiz` continua. Devenise unobicei: \ncercarea de a descoperi adev`rata via]` a profesorilor,interogarea fetelor mai mari, care poate au de adùgat ceva ce nu [tiudeja.

|ncetul cu \ncetul, devenise mai dificil, mai ales când cinevaspunea, cum \mi spusese una dintre fete: "Acum e greu s` fii cuminte,nu-i a[a? Mami spune c` o s` fie mai u[or când vom cre[te."

M` gândeam la p`catele copil`riei mele: la m`nu[ile l`sate labiseric`, la p`l`riile uitate \n tren, la refuzul s` ascult. M` gândeam lalucrurile pe care le f`cusem de atunci, lucruri pe care eu [i Harriet leconsideram fire[ti, dar care ar fi [ocat-o pe aceast` fat`. Ca [i pemama… Harriet \mi spunea c` \n alte ]`ri, \n alte culturi, \n alte

38 BERYL BAINBRIDGE

timpuri, [i \n trecut, dar [i \n viitor, lucrurile pe care le f`ceam noi nuar p`rea anormale, dar nu m` ajuta prea mult. Eram separat` demama printr-un zid invizibil, un zid care nu mai era doar ipotetic. Numai puteam s` ne bucur`m \mpreun` de glume nevinovate, sau s`st`m \n gr`din` \n lini[te [i pace, a[teptând merele s` se coac`.

Harriet se ridic`, \ntinzându-se cu mâinile deasupra capului. – Mama ta strig`… cred c` ne cheam` la ceai.– Vin, mam`, r`spunsei eu.Ne c`]`rar`m peste gard [i ne \ndreptar`m spre mama, care ne

zâmbea. |mi spuse s` aduc ni[te scaune din ser`. Prin geam, le urm`riicu privirea, v`zând zâmbetul cuceritor al lui Harriet. Mirosul ro[iilorcoapte m` \nv`lui, amestecat cu cel al mentei uscate, ag`]at` deasuprau[ii. |mi era prea cald [i prea lene ca s`-mi mai fac probleme gândindu-m` la doamna Biggs. Dac` o s` vin` s`-i spun` mamei totfelul de pove[ti, nu va fi vina mea. Dar când ridicai privirea spre ea,v`zând-o zâmbind \n soare fericit`, cu cartea pe genunchi, \mi spuseic` este cea mai drag` fiin]` din lume [i c` nu vreau s` sufere din cauzamea.

– Gr`be[te-te! strig` ea. |mi ceru s` m` a[ez pe scaun, dar refuzai [i m` a[ezai \n iarb`,

bându-mi ceaiul \n t`cere. Harriet se a[ez` pe scaun [i \ncepu s`povesteasc` istorioare vesele, ca s` acopere t`cerea mea.

– Acum m` specializez \n matematic`, spuse ea la un moment dat,privind-o pe mama. De fapt, este doar un ajutor pentru preocupareamea de baz`, [tiin]ele naturii.

O viespe bâzâi prin apropiere, iar eu \i urm`rii zborul pe deasupraflorilor.

Harriet tocmai spunea:– L-am v`zut pe domnul Biggs seara trecut`. Ni s-a p`rut bolnav.

Nu-i a[a?


– Oh, nu [tiu… Poate pu]in cam palid. Oricum, abia \l cunosc.– Credeam c` sunte]i prieteni buni, ridic` mama din umeri,

turnând din nou ceai. {tiu c` ai primit o carte po[tal` de la el. – Da?O privii uimit` pe Harriet, dar ea \mi evit` privirea.Uneori, când eram mul]umit` [i m` sim]eam cople[it` de

afec]iune, \i povesteam mamei diverse lucruri. De obicei ajungeam s`regret aceste momente.

Harriet \[i punea cu grij` zah`r \n cea[ca de ceai. |n cele din urm`,ridic` privirea [i spuse:

– Nu mi-ai spus… Cred c` ai deja o colec]ie. – O colec]ie de ce?– De c`r]i po[tale, draga mea. – De la domnul Biggs? \ntreb` mama, nedumerit`. – Oh, Harriet, nu fi nesuferit`, m` \ncruntai eu, sco]ând limba la

ea. – |mi aduc aminte de cele pe care le-ai primit de la Roma [i de la

Napole…Mama se uita de la una la alta. – Cred c` e cazul s` taci.– Poate am \n]eles gre[it, ridic` Harriet din umeri. Poate era

altcineva. Dup` o scurt` pauz`, continu`:– |mi amintesc foarte bine c` ai primit una de la doamna Biggs.Aproape izbucnii \n râs, la auzul unei minciuni atât de absurde. – Am \ntâlnit-o la po[t`, \n ziua \n care ]i-a trimis-o. M-a \ntrebat

dac` se scrie Berks sau Barks. – Nu [tiam c` doamna Biggs ]i-a trimis c`r]i po[tale. Totul dep`[ea acum puterile mele. M` relaxai [i o l`sai pe Harriet

s` m` scoat` cum [tie mai bine din \ncurc`tura \n care m` vârâse.

40 BERYL BAINBRIDGE

Imaginile se [terser` \ncet din fa]a ochilor mei, acoperite de un norgros, care \n`bu[ea [i sunetele. Era modul meu de a m` separa derestul lumii, imaginându-mi totul cople[it de nori.

Poarta din spatele gr`dinii se trânti cu putere; silueta micu]` a luiFrances se z`ri printre rondurile cu flori.

– Nu, strig` mama, ocole[te-le, draga mea. Dar Frances traversase deja rondurile de flori, târându-[i haina \n

urm`. – Bun`, Harriet, spuse ea politicos, apoi se sprijini de genunchiul

mamei.|l puteam z`ri pe vecinul uitându-se la noi pe fereastra de la

buc`t`rie. Eram un grup fermec`tor: mama \nconjurat` de copii,luând ceaiul \n gr`din`. Cel pu]in, p`ream reali. Chiar dac` eu [iHarriet eram altfel, nu era vizibil.

– S` facem o fotografie, propuse mama. Am un film nou \n sertaruldin sufragerie.

– |l aduc eu, strig` Frances, alergând spre cas`. Se \ndrept` \n goan` spre rondurile de flori, dar le ocoli [i

continu` s` alerge pe alee. Fa]a ei ap`ru la fereastra buc`t`riei:– Mami, credeai c` o s` alerg prin flori, nu-i a[a?Mama zâmbi indulgent, iar eu [i Harriet zâmbir`m u[urate. Ne a[ezar`m pe iarb`, cu Frances \ntre noi, sperând pentru câteva

secunde c` aparatul nu mergea. – Prive[te spre mine, Frances.Dup` câteva secunde, r`sun` un clic. Dac` filmul nu va \nregistra trei copii, ci doar unul, \ncadrat de

dou` spectre care poart` zâmbete copil`re[ti? Dac` fe]ele lor se vordezintegra ca buc`]ile de ghea]` purtate de ape? Harriet voia s`-mifac` o fotografie cu mama, dar refuzai, a[a c` o a[ez` pe Frances pegenunchii mamei [i le privi cu ochi de profesionist.


– Pune-i o mân` \n jurul gâtului, o instrui ea pe Frances. Aceast` fotografie va fi \n sfâr[it o imortalizare a ceea ce e frumos,

bun [i adev`rat. Dup` ce se termin` [edin]a de fotografiat, Frances \nghenunche

lâng` mine, prinzându-m` de gât [i lipindu-[i fa]a de a mea. – E un târg la Bumpy mâine, nu-i a[a? O s` fie c`lu[ei [i o

menajerie… Vrei s` m` duci acolo, te rog?Mama ne privi rug`tor pe mine [i pe Harriet. – Lua]i-o cu voi, \[i dore[te atât de mult s` mearg`. Nu va dura

decât o jum`tate de or`. – {i presupun c` va trebui s` plec de acolo [i s-o aduc acas`, nu?M` \nfuriasem prea repede. Iritarea m` f`cu s` o \mping pe

Frances de lâng` mine. – E o prostie. Pentru c` voi nu vre]i s-o lua]i, trebuie s` am eu grij`

de ea. De ce nu poate s` se duc` singur`? Eu nu m` rog tot timpul s`fiu cu cineva.

– Dar tu o ai pe Harriet! strig` Frances, \ncepând s` plâng` cususpine [i aruncându-se \n iarb`.

Harriet interveni:– V` mul]umesc pentru ceai, acum trebuie s` plec. Nu mai plânge,

Frances, o s` te lu`m la târg. Mama o privi recunosc`toare, dar nu-mi adres` nici un repro[. La poart`, Harriet m` privi nemul]umit`:– De ce trebuie s` faci lucruri atât de lipsite de logic`? E atât de

nepl`cut când le permi]i s` te tulbure. Probabil c` ar`tam aproape disperat` la aceast` replic` a ei, pentru

c` ad`ug`, cu vocea ei tân`r` cultivat`:– |nal]`-te deasupra acestor probleme, draga mea. – Mergem pe plaj` \n seara asta? \ntrebai.

42 BERYL BAINBRIDGE

Trei femei \nalte, c`lare pe trei cai mari ap`rur` la o cotitur` adrumului.

Trecur` \ncet prin fa]a noastr`, calme [i maiestuoase. Harriet privi \n urma grupului, cu o expresie gânditoare.– Nu, am ceva special de f`cut \n aceast` sear`. O s`-]i povestesc

mâine. Se \ndep`rt` \ncet pe drum, iar sandalele ei nu f`cur` nici un

zgomot. Undeva \n spate, uitând de accesul de plâns, Frances râdea\nveselit`.

***

Harriet se duse acas`, la tat`l ei. Era un b`rbat \nalt, foarte posomorât, cu un sim] al umorului

ciudat, [i foarte sentimental. Vorbea deseori lui Harriet cu nostalgiedespre \ntâmpl`ri din tinere]e [i despre fratele lui William. Se p`reac` avusese o copil`rie dificil`. "Cruzimea acelor vremuri, obi[nuia s`spun`, ignoran]a…" De aceea, era suprinz`tor pentru noi c` oricepurtare necuviincioas` a lui Harriet, chiar minor`, era imediatpedepsit` fizic.

Cu toate acestea, \i f`cea pl`cere s` fac` lucruri pentru el. S`-iumple stropitoarea când era prost dispus [i lucra \n gr`din`, s`-ig`seasc` ]ig`rile când nu [tia unde le-a l`sat. Probabil c` era satisf`cut`când reu[ea s`-l calmeze.

Chiar dac` era foarte strict \n leg`tur` cu activitatea ei [colar` [i se\nfuria dac` afla c` luase o not` mic`, \n alte privin]e era foarte relaxat.Vara, putea sta afar` pân` se \ntuneca, s` se duc` s` \noate \n mare laPoint, unde solda]ii le stropeau \n fiecare diminea]` pe c`lug`ri]ele


din m`n`stirea ascuns` \ntre s`lcii [i chiar \i d`dea voie s` plece afar`f`r` s` ia micul dejun, dac` a[a voia.

Harriet f`cu ceai pentru tat`l ei, pentru c` mama ei era plecat` lacump`r`turi, [i \i povesti despre dorin]a lui Frances s` mearg` la târg.Spuse c` ridicasem vocea la mama [i c`-mi pierdusem controlul. Tat`lei spuse, dând din cap cu \n]elepciune:

– {i eu eram la fel; se datoreaz` dorin]ei de a sc`pa de control [i\ndrumare. |mi aduc aminte c`, la un moment dat, i-am spus mamei–care era o femeie foarte iritabil`– c` nu se poate baza pe mine s` aigrij` de William. I-am spus: "William trebuie s` \n]eleag` c` suntaproape un b`rbat [i c` trebuie s` stea cu tine." Aveam optsprezeceani [i lucram de patru ani, dar mama mi-a dat o lovitur` peste cap cupalma, \ncât am strigat de durere. Pot s` o simt [i acum. Dar aveadreptate, s` [tii.

Harriet pretinse c`-i d` dreptate, apoi a[tept` sfâr[itulconfesiunilor [i, pe un ton firesc de conversa]ie, spuse c` a auzit c`domnul Biggs este bolnav.

Tat`l ei fu imediat alarmat, temându-se c` ie[irea de duminic` lagolf era \n pericol.

– Fugi [i vezi dac` nu e ceva serios, \i ceru b`rbatul. {i afl` dac` vafi destul de bine pentru duminic`.

Harriet, \ncântat` c` strategia ei d`duse roade, scoase bicicletamamei din garaj [i se \ndrept` spre strada Timothy.

Casa }arului era o cl`dire victorian` masiv`, cu gr`dini \n fa]` [i \nspate. Poarta de la intrare era mare [i solid`, vopsit` \n negru [i atâtde \nalt`, \ncât era imposibil s` vezi peste ea. Cu toate c` era var` [inici nu se f`cuse [ase dup`-amiaz`, camera din fa]` era luminat`, iardraperia era tras` pe jum`tate. Era o cas` neglijat`, \ntunecat`, darbine construit`, spre deosebire de casele \n care locuiam. Harrietaproape se a[tepta ca poarta s` se deschid` singur`, atât de

44 BERYL BAINBRIDGE

misterioas` p`rea. |n timp ce a[tepta s` se \ntâmple acest lucru, auzivoci ridicate de undeva din cas`. Pentru o clip`, crezu c` minciuna eidevenise realitate, iar doamna Biggs se certa cu so]ul ei, \ntors bolnavde la munc`. Apoi \[i d`du seama c` era radioul [i b`tu repede \n u[`.

Doamna Biggs, \n halat [i papuci, deschise u[a, privid-o cu uimirepe tân`ra din fa]a ei.

O conduse apoi \n salon, ridicând degetele spre buze:– Lini[te, [opti ea. E o pies` excelent`. Ca ni[te actori de pantomim`, intrar` \n vârful picioarelor \n

camera din fa]`. Harriet se a[ez` pe canapea cu genunchii lipi]i, iar doamna Biggs

pe un fotoliu de lâng` [emineu, aplecându-se \n fa]`, acordând\ntreaga ei aten]ie radioului. Ceasul de deasupra ar`ta cinci [ijum`tate [i, asculând cu aten]ie, Harriet \[i d`du seama c` la radio era"Ora copiilor".

Camera, a[a cum o va descrie mai târziu, era mare [i plin` demobil` masiv`. Un dulap mare, cu vitrin` imens`, era \nc`rcat cufarfurii cu margini aurii [i albastre. Aproape de fereastr` era un bufet,pe care se afla o statuie mare a unei zei]e, ridicând o sabie spre cer,cu un sân expus. Ceea ce atr`gea aten]ia asupra statuii nu era, dinpunctul de vedere al lui Harriet, m`rimea ei, ci faptul c` sânul erapictat cu ro[u. Restul camerei era \ntunecat. |n interior era foarte cald.Harriet \[i imagin` \ncetul cu \ncetul c` \ntre ea [i gazda ei cre[te unzid de ieder`, iar femeia se z`re[te printre frunze, ascultând cu buzele\ntredeschise povestirea pentru copii.

Fa]a doamnei Biggs era lat` [i inexpresiv`; ochii erau apo[i, f`r`via]`, iar p`rul c`runt \i c`dea pân` la nivelul umerilor.

– Ai b`ut ceai, draga mea? \ntreb` ea, când programul lu` sfâr[it. – Da, mul]umesc.Doamna Biggs se ridic` [i aranj` butucii din [emineu.


Chiar dac` era foarte cald, \n [emineu ardea un foc mocnit. Cândse aplec` \n fa]`, Harriet \i z`ri pulpele, acoperite de p`r negru.Femeia o urm`rea prin oglind`.

Harriet, care se amuza jucând rolurile pe care le presupuneauvizitele \n diverse case, \[i compuse o expresie inocent`, cu ochi mari[i zâmbet l`]it pe toat` fa]a.

– Tata m-a trimis s` \ntreb dac` domnul Biggs va merge duminic`la partida de golf. A auzit c` nu se simte bine.

Doamna Biggs primi aceste cuvinte cu calm, f`r` s` par` surprins`. – Oh, o s` fie \n stare s` joace golf. Din câte [tiu, nu e nimic \n

neregul` cu el. Privirea gazdei se \ndrept` spre o m`su]` pe care se z`reau câteva

sticle de b`utur` [i una de sifon. – Pu]in autocontrol i-ar face bine. Harriet \[i spuse c` o ur`[te pe aceast` femeie care, a[ezat` pe

canapea \n halatul ei p`tat, ne\ngrijit` [i ascultând emisiuni pentrucopii la radio, \[i permitea s` vorbeasc` despre autocontrol.

– E slab, continu` femeia, ca [i cum s-ar fi scuzat. Mama lui mi-aspus de la \nceput, dar când e[ti tân`r, nu prea dai aten]ie celor \nvârst`.

Se \ntinse [i lu` o fotografie de pe marginea [emineului, pe care i-o \ntinse:

– Uite!Era o figur` tân`r`, cu fa]` rotund` [i atr`g`toare, [i cu p`rul

piept`nat cu grij` pe spate. – E domnul Biggs, murmur` Harriet, uimit`. Nu [tiam c` poart`

ochelari. – Odat` cu vârsta, a devenit mândru. Chiar dac` \[i obose[te ochii,

refuz` s` poarte ochelari. Figura femeii devenise ner`bd`toare.

46 BERYL BAINBRIDGE

Era clar c` voia s` o vad` pe Harriet plecat` [i, v`zând foarte bineacest lucru, tân`ra nu voia s` o fac`. |nc`p`]ânat`, privea cu aten]iefotografia, ca [i cum ar fi \ncercat s` descopere tr`s`turile }arului pecare \l cuno[team. Era con[tient` c` doamna Biggs se mi[ca nelini[tit`\n fotoliu. De afar` r`sunau vocile trec`torilor, dând camerei un aerretras [i izolat.

Ridicând brusc privirea spre fa]a gazdei, Harriet deveni con[tient`de expresia ei, ceva \ntre ironie [i triste]e, de care probabil c` nu-[id`dea nici ea seama.

– Ce mai face prietena ta? \ntreb` doamna Biggs. Cea solid`. Sedescurc` bine la [coal`?

– Da, mul]umesc… cred c` da. Harriet se ridic`, puse fotografia de unde fusese luat` [i se \ntoarse

spre ie[ire. |n hol era r`coare, iar u[a deschis` d`dea spre gr`dina \ncare frunzele tremurau u[or sub adierea brizei. Doamna Biggs a[tept`pân` când Harriet scoase bicicleta pe drum, \i zâmbi cu c`ldur`,oarecum prietene[te, apoi se \ntoarse [i intr` \n cas`, \nchizând u[adup` ea.

Seara urm`toare, \mpreun` cu Frances, care mergea mândr` \ntrenoi, ne \ndreptar`m spre târgul din Bumpy. Harriet \mi povesti ce se\ntâmplase seara trecut`. Trebuia s` avem grij`, pentru c` Francesavea obiceiul s` repete acas` ceea ce auzea de la noi, dar sora mea eraprea fericit` ca s` ne asculte [i alerg` \nainte.

– Mi-a[ fi dorit s` v`d [i eu fotografia, \i spusei lui Harriet. Nu voiam cu adev`rat pentru c`, de[i o consideram pe prietena

mea curajoas` [i istea]`, nu eram deloc \ncântat` de felul \n care ocânt`rea pe doamna Biggs. Aveam impresia c` inima femeii fusesestudiat` cu r`ceal` [i cu un interes aproape obscen. |n ceea ce prive[tefotografia, era la fel de departe de }arul pe care \l cuno[team, pe câteram eu de copila blond` [i sub]ire care visam s` fiu.


Harriet râse brusc:– }i-a spus "solid`", s` [tii. M-a \ntrebat ce face prietena mea

solid`. Brusc, mi se f`cu team` c` doamna Biggs m` va descrie astfel

so]ului ei. Poate c` }arul nu observase \nc`. |mi imaginam c` se\ntoarce la un moment dat spre mine [i m` \ntreab`: "E[ti solid`, nu-i a[a?"

Frances alerg` spre noi, s`rind \ntr-un picior, [i m` prinse de unbra] cu ambele mâini.

– Pot s` aud muzica, spuse ea. Dincolo de libr`rie [i de [irul de c`su]e, se \ntindea terenul pe care

avea loc târgul de la Bumpy. Deasupra muzicii zgomotoase [i a ]ipetelelor lui Frances, o auzii

pe Harriet spunând:– M` tot gândeam la Wales, cât timp st`team acolo cu ea. Nu la

b`iatul cu p`r auriu, ci la ]inut. |l vedeam \n fa]a ochilor. – Poate c` va fi aici, r`spunsei eu, gândindu-m` la }ar. Un b`rbat \n c`ma[` [i cu mânecile suflecate st`tea la o mas`

a[ezat` pe iarb`. F`r` s` ridice privirea din ziarul pe care-l citea, ned`du bilete, tres`rind când Harriet se sprijini de mas`, f`când-o s`alunece.

– Hei, nu face asta! o certai, sperând c` b`rbatul va ridica privirea[i o s`-mi dau seama din expresia lui dac` m` crede solid`.

Adierea vântului purta spre noi ]ipetele \ncântate ale copiilor [imirosurile de mâncare. Copii de toate vârstele se \nvârteau prin târg,f`ceau cozi nesfâr[ite \n fa]a caruselului [i a diverselor jocuri.

Terenul p`rea mic, \ngr`dit de copaci [i m`rginit de case; o bucat`de p`mânt acoperit cu iarb`, \ntins sub cerul umed.

Pentru c` era lumin`, nu p`rea chiar atât de frumos. Pân` [iFrances era con[tient` de acest lucru. Se c`]`r` pe un cal, a[teptând

48 BERYL BAINBRIDGE

s` se mi[te, dar când caruselul \[i \ncepu rota]iile, aruncând-o \n fa]`,nu strig` de pl`cere, ci exclam` doar u[or:

– Oh!Harriet [i cu mine nu voiam s` facem \nc` nimic. Ne p`stram banii

pentru sear`, dup` ce o vom duce pe Frances acas`. Era destul deenervant s` nu faci nimic, doar s` stai sub ploia care \ncepuse deja s`cad`.

Am \ncercat s`-i explic mamei c` e teribil s` ne ducem atât dedevreme, c` vom ar`ta caraghios pe câmpul plin de copii mici. Nuputeam s`-i explic de fapt c` \ntunericul d`dea câmpului o demnitatenou`, transformându-l \ntr-un loc \ncânt`tor [i misterios, populat desolda]i [i de fete vesele. C` grupurile de fete [i de b`ie]i se \nvârtescprin \ntuneric sfid`tor, f`r` s`-[i spun` nimic, cu ochi str`lucitori sublumina stelelor. C`, la un moment dat, aceste grupuri se unesc [iformeaz` perechi care se \ndep`rteaz` apoi spre por]iunile cele mai\ntunecate, acoperite cu rugi de mure.

Abia atunci, eu [i Harriet ne vom apropia de carusel, amestecându-ne glasurile cu cele ale restului tinerilor.

Frances cobor\ de pe cal [i se \ndrept` spre noi cu pa[i nesiguri.D`du din bra]e ca o moar` de vânt:

– M` simt atât de ame]it`. – Ce vrei s` mai faci acum? o \ntreb` Harriet. Acela[i lucru, sau

mergem mai departe?Frances privi urm`toarea coad` \n fa]a unor b`rci mari, vopsite \n

galben, care se ridicau \ncet \n \n`l]ime, apoi c`deau spre p`mânt cuvitez`, ridicându-se din nou.

– Nu cred, cl`tin` ea din cap.Plec` privirea spre p`mânt, \nvârtind tocul pantofului \n p`mântul

moale.– Vin cu tine, spusei, \ntinzându-i mâna.


Eram \ntristat` de dezam`girea ei, de incapacitatea de a se bucura.|ncântarea pe care [i-o imaginase nu se materializase, iar acum p`reaatât de trist`.

O strânsei tare de bra] \n barc`, pref`cându-m` speriat`, ]ipândcând plonjam spre p`mânt.

|ncepu s` râd` [i, dup` ce se termin` prima tur`, m` rug` s` st`m[i la urm`toarea, s`rind agitat` \n scaun.

– S` o mai facem o dat`, te rog! A fost atât de frumos!Barca tremur`, ridicându-ne din nou spre cer. Nu eram sigur` c`

Frances era \ncântat` [i c` nu se preface, la fel cum f`cusem [i eu dedragul ei. Poate c`-i stricasem bucuria cu o zi \nainte, \n gr`din`, cândrefuzasem s` merg cu ea.

|n cele din urm` ne strânser`m \n bra]e, ]ipar`m [i râser`m, poate\ncercând s` ne p`c`lim una pe alta. Coborâr`m din barc` f`r`r`suflare, ame]ite [i \mpleticindu-ne pu]in.

Seara se l`sa \ncet, coborând deasupra copacilor. Luminimulticolore \ncepur` s` se aprind`.

Mi-ar fi pl`cut ca Frances s` se duc` acas` \nc`rcat` de cadouri:premii tradi]ionale, cum ar fi p`pu[ile cu p`r auriu, c`]ei de plu[ saucutii de ciocolat`. Dar nu câ[tigar`m nimic [i, dac` am fi f`cut-o,premiile oferite erau atât de comune, \ncât ne-ar fi fost jen` s` leducem acas`. |n cele din urm`, \i cump`rar`m o vat` de zah`r [i oduser`m acas`.

Mama deschise larg bra]ele, cl`tinând dezaprobator din cap când\i sim]i p`rul ud, alergând repede \n baie [i aducând un prosop s` ousuce.

|n camera din fa]` era cald, draperiile fiind trase [i florile aruncândumbre pe fa]a de mas`. Tata se l`s` pe spate \n scaun, privindu-neprin ochelarii lipi]i cu band` izolatoare.

50 BERYL BAINBRIDGE

Aproape c`-mi doream s` r`mân cu ei, nu s` m` \ntorc la târg cuHarriet.

M` aplecai s`-l s`rut pe tata pe frunte. Voiam s` o \mbr`]i[ez [i pemama, dar o ]inea \n bra]e pe Frances cu atâta dragoste, \ncât \mi fujen` s` m` apropii.

– N-o s` \ntârzii, promisei eu, deschizând u[a [i ie[ind pe hol. – Pune-]i asta. Tata ap`ruse \n spatele meu cu o e[arf` \n mân`. Mi-o puse la gât,

legând-o cu grij`, privindu-m` cu ochi nelini[ti]i. Ar fi vrut s`-mi deaun sfat, s` spun` ceva, dar nu [tia cum s` m` \ndrume. |i lipseaucuvintele potrivite. Alergai repede s-o ajung pe Harriet, care era dejala poart`.

Se f`cuse frig; vântul care b`tea cu putere dinspre mare \n`bu[easunetele târgului, astfel \ncât uneori se auzea cu claritate, alteori eradoar un murmur.

Câmpul era aglomerat; se formaser` deja grupurile de fete [i celede solda]i. Fetele, prinse bra] la bra], cu buze ro[ii [i zâmbeteademenitoare, se plimbau \ncet. Muzica se schimbase, vorbea despredragoste [i despre dorin]`.

Ne bucurar`m de c`lu[ei [i de b`rcu]e, strigând [i cântând,a[teptându-l pe }ar s` vin`. Când ap`ru \n sfâr[it, Harriet strig` tare,ca s` acopere sunetele din jur:

– E aici, sor` Ann!Obi[nuia s` foloseasc` replici din filme, mai ales ca s` nu fim

\n]elese de cei din jur. M` \ntorsei s`-l privesc, f`r` s`-l recunosc la prima vedere. Figura

lui era ciudat` sub lumina artificial`, iar zâmbetul distorsionat, p`rânddiferit [i zeflemitor. P`rea mai scund, oarecum coco[at, amintindu-mide un pitic dintr-un film pentru copii.

Se apropie \ncet de noi:


– Bun`, spuse el, ochii lui reci fixându-m` cu aten]ie. Harriet se \ndep`rt`, l`sându-m` singur` cu el. Ne sim]eam ciudat, mergând \mpreun` \ntr-un loc atât de populat,

riscând s` \ntâlnim atât de mul]i cunoscu]i. Dar nu voiam s` rat`mnimic. }arul câ[tig` la un joc o farfurie pentru unt, pe care o puse cugrij` \n buzunar, zâmbindu-mi satisf`cut.

Ne plimbar`m pe câmp, intrând \n zona \ntunecat`; la picioarelenoastre, iarba ud` era pres`rat` de confeti [i buc`]i colorate de sticl`.

Un grup de fete trecu gr`bit pe lâng` noi, cu capetele plecate subploaie. Nimeni \n afara noastr` nu se mai \ndep`rta de zona luminat`.P`[ir`m pe iarb`, f`r` ca nimeni s` ne cheme \napoi, f`r` o voce cares` strige: "Opri]i-v`! Veni]i \napoi!". Nici o suflare puternic` de vânt nune desp`r]i. |n lini[tea \ntrerupt` doar de cântecele aduse de vânt,b`rbatul m` s`rut`, cuprinzându-m` \n bra]e [i lipindu-[i buzele recide ale mele.

Apoi ne \ntorser`m spre mul]ime, aproape jena]i. Nu [tiam ce s` spun despre acest` experien]`. Nu fusesem s`rutat`

de prea multe ori, dar Paul Riccoti aproape m` \nghi]ise cu l`comie,iar [oferul pe care \l \ntâlnisem mai de mult cu Harriet aproape m`doborâse cu entuziasmul lui. Ambele experien]e fuseser` amuzante,dar \mbr`]i[area rece a }arului ar fi putut fi a tat`lui meu, cu excep]iatriste]ii ei cople[itoare.

O c`utai pe Harriet \n mul]ime [i o g`sii \n fa]a unuia dintre jocuri,cl`tinându-se u[or pe picioare, cu bra]ul \n jurul taliei unui soldat.

– Harriet, e \ngrozitor de târziu, te rog s` mergem acas`. Mi se f`cuse foarte frig [i m` sim]eam obosit`. Expresia ei, când

\ntoarse capul spre mine, era atât de s`lbatic`, \ncât nu \ndr`znii s` oprivesc din nou.

|n urm` cu foarte mult timp, \ntâlnisem un gr`dinar pe t`râmulrododendronilor; ne spusese c` ne afl`m pe o proprietate particular`

52 BERYL BAINBRIDGE

[i ne ceruse numele [i adresele. Harriet, cu figura luminat` de unzâmbet aproape diabolic, \l jignise, retr`gându-se doi pa[i, ca [i cumn-ar fi vrut s` se ating` de el, cu fa]a palid`. B`rbatul, cople[it de stareaei de spirit, se \ntorsese spre mine, privindu-m` rug`tor:

– Nu-mi fac decât datoria, domni[oar`. Asta se a[teapt` de la mine. Harriet \[i strânsese pumnii [i strigase la mine:– Nu vorbi cu el! Nu vorbi cu porcul `sta!Pe drumul spre cas`, p`ruse calm` [i lini[tit`, de parc` ar fi uitat

acest incident. A[adar, o privii nesigur`, temându-m` s` o rog. Chiar dac` p`rea

mai tân`r` decât mine, nu fusesem niciodat` responsabil` pentruac]iunile [i deciziile ei. Ea era cea care hot`ra ce s` facem, dup` cumhot`ra ce s` scriem \n jurnal.

M` \ntorsei pe c`lcâie, \ndep`rtându-m`, sperând c` m` va urma. }arul nu se z`rea nic`ieri [i de[i r`m`sei o vreme \n fa]a libr`riei,

nici unul dintre ei nu ap`ru. Toat` \ncântarea m` p`r`sire; p`[eam \ncet pe câmp, cople[it` de

un sentiment de vinov`]ie. Nu [tiam s` fi f`cut ceva gre[it, nici unp`cat pe care nu-l mai comisesem de nenum`rate ori. Nici m`car nu-mi min]isem p`rin]ii. Plecasem de acas` cu voia lor; e[arfa acumud` din jurul gâtului era o dovad` clar`. Cu toate acestea, sentimentulde jen` persista. Gr`bii pa[ii, a[teptându-m` s`-l v`d pe tata la col]ulstr`zii, cople[it de \ngrijorare [i sup`rat c` venisem târziu.

Dar nu se z`rea nic`ieri [i când intrai \n cas`, mama [i tata m`primir` cu blânde]e, neaten]i, \ncruntându-se un pic când observar`hainele ude [i cearc`nele de oboseal`.

R`m`sei \n buc`t`rie, bând ciocolat` fierbinte [i gândindu-m` laHarriet [i la }ar, care erau \nc` afar`, \n \ntuneric.


Capitolul 4

A doua zi diminea]a, aproape imediat dup` ce-mi terminasemmicul dejun, o auzii pe Harriet fluierându-m`.

Mama spuse cu fermitate, \n timp ce [tergeam farfuriile:– Nu ie[i pân` când nu m` aju]i pu]in. E o pacoste… Mereu vine

s` te strige, abia dac` am stat câteva ore \mpreun`, toat` vacan]a asta.M` sim]eam ca [i cum le-a[ fi tr`dat pe amândou`.Imediat ce fu posibil, alergai spre u[` [i privii \n gr`din`. Harriet

m` a[tepta cu r`bdare, sprijinindu-se de poart`.– Harriet, strigai eu, ne vedem la bibliotec` \ntr-o or`. Po]i s` pleci,

acum. Ziua era cald` [i senin`, f`r` urm` de norii din seara trecut`.

Harriet se \ndep`rt` \ncet, fluierând, \mbr`cat` \n rochie [i o hain`lung`.

Pe drumul spre bibliotec`, oamenii m` opreau s` m` \ntrebe cemai fac, exprimându-[i p`rerile asupra \n`l]imii [i greut`]ii mele. Eramfoarte politicoas`, \ncercând s`-mi p`strez calmul, dar abia a[teptânds` ajung la Harriet.

Ea m` a[tepta [i observ` cu surprindere:– E[ti \ngrozitor de dr`gu]` [i de manierat`.

Mi se pare ciudat s` te v`d vorbind cu nesuferita doamn`Heatherlee, dup` ce a spus despre evrei.

– E \n regul`, r`spunsei eu, jenat`. U[ureaz` lucrurile pe termenlung. E diploma]ie…

Nu era adev`rat. Chiar dac` vorbeam cu polite]e cu toat` lumea,singura persoan` pe care o pl`ceau cu adev`rat era Harriet. Chiarnesuferita doamn` Heatherlee care spusese \ntr-o conversa]ie despreea "copila aceea \ngrozitoare", \i d`duse ciocolat` când o \ntâlnise \nmagazin.

Harriet spusese o dat` portarului de la gar`, Disraeli, c` de ZiuaVictoriei, doamna Heatherlee avea [apte femei nebune \n curte, caredansau \n jurul focului [i cântau. Cu acea ocazie, Margaret, fiicadoamnei \n discu]ie, se afla la trei pa[i de ea. Cu toate acestea,doamna Heatherlee \i d`duse cu \mprumut o carte lui Harriet, numit`"Dimsie Omnibus".

– Oare ce s-a \ntâmplat cu "Dimsie Omnibus"? m` \ntreb` ea, [irulgândurilor purtând-o \n aceea[i direc]ie ca pe mine.

– Ai ars-o, ridicai din umeri, intrând \n libr`rie. – S` v`d dac` ghice[ti pe cine am \ntâlnit seara trecut`?– Pe Charlie Chester. – Serios, se \ncrunt` ea. Am plecat de pe câmp \mpreun` cu

soldatul pu]in dup` plecarea ta, iar doamna Biggs st`tea pe margineadrumului. Ud` pân` la piele, f`r` p`l`rie [i cu p`rul atârnându-i ud pefrunte. |l a[tepta pe }ar.

– Ce a spus? \ntrebai eu, amintindu-mi c` Harriet \nc` nu [tia c`}arul m` s`rutase seara trecut`.

– Oh, a spus: "Bun`", de parc` eram la cursele de cai. |ncercânds` pretind` c` st` tot timpul pe marginea drumului, mai ales \n serilecu ploaie. Mi s-a f`cut mil` de ea [i i-am spus c` l-am z`rit pe }ar pecâmp. Iar ea a spus: "Da, [tiu, dar a uitat ceva." Eram pe punctul s`-i


spun: "Pe dumneavoastr`", dar m-am ab]inut [i am plecat mai departecu soldatul meu. {tii c` voia s`-mi dea salariul de pe ultima lun` dac`a[ fi acceptat s` m` duc cu el \n tufi[uri? |n ploaia aceea \ngrozitoare.Sunt ciuda]i.

– Harriet! Te rog…Un sentiment de disperare m` cople[ise.M` privi cu mirare, ne\n]elegând \n prima clip`. – Nu, [opti ea, punându-mi o carte \n mân` [i acoperindu-m` de

privirile celorla]i oameni din libr`rie. Lacrimile \mi curgeau pe obraji; sim]eam nevoia s` urlu ca un

animal r`nit. R`m`sei \ns` t`cut`, plângând cu lacrimi mari, f`r` s`[tiu de ce.

Ea privi nelini[tit` \n jur.– |ncearc` s` te ab]ii. Poate te vede cineva. Nu-mi p`sa, dar \ncercai s` m` ab]in de dragul ei, frecându-mi

ochii cu palmele. Ie[ir`m din libr`rie, ea mergând \n fa]` ca s`-mi ascund` fa]a

r`v`[it` de plâns, vorbind repede [i tare. Nu ne oprir`m pân` când nuajunser`m la parcul p`r`sit; pân` nu ne a[ezar`m pe iarb`.

– Ce ai p`]it? m` \ntreb` ea. Ce s-a \ntâmplat seara trecut`?– M-a s`rutat. Vocea mea era \n`bu[it` [i suna foarte grav [i impresionant, dar

ceea ce spusesem era banal. – Bine!– M-am sim]it brusc trist`, asta e tot. Ea stând \n ploaie… tu cu

soldatul… eu \n pat… iar }arul singur [i pierdut, f`r` nici una dintrenoi.

– Oh!Harriet p`ru nemul]umit`, smulgând iarba cu degete nervoase [i

b`tând din picior.

56 BERYL BAINBRIDGE

– Nu v`d de ce ai plânge, cl`tin` ea din cap. Poate doar dac` tesim]i emo]ionat`…

Cu toate c` nu era adev`rat, avusei impresia c`, de data asta, nu\n]elesese. C` experien]ele noastre erau prea diferite.

– E trist, continu` ea, dar nu chiar atât de trist. Dac` lui \i facepl`cere s` se amuze cu tine, iar ei \i place s`-l urm`reasc` [i s` se simt`nefericit`, e prostia lor. E [i trist, desigur, dar e mai bine decât nimic.

Cuvântul "amuze" m` lovi ca o palm`. Lacrimi deautocomp`timire mi se scurser` pe obraji. |ncepui s` plâng din nou.

– Nu fi ilogic`, m` cert` ea. Nu e niciodat` u[or, ar trebui s` [tiideja. |n Wales…

Se \ntrerupse brusc, r`mânând t`cut`. – Dac` l-ai fi iubit cu adev`rat, m` revoltai eu, amintindu-mi de

pagina din jurnal pe care nu-mi d`duse voie s` o citesc, n-ai fi pututs` ie[i cu altcineva. {i asta este trist.

Harriet se \ntoarse spre mine, privindu-m` cu uimire [ine\ncredere.

– Nu l-am iubit. N-am sus]inut asta niciodat`. E[ti nebun`… Credc` `sta este cel mai trist lucru pe care l-am descoperit.

M` privi cu dispre], cuprinzându-[i genunchii cu bra]ele.|ncepusem s` m` simt mai bine. Mânia lui Harriet era \ntotdeauna

mai util` decât simpatia; iar faptul c` nu fusese \ndr`gostit` de b`iatuldin Wales era o fericire \n sine. |mi [tersei fa]a cu marginea rochiei [ispusei cu veselie:

– Ai dreptate, m-am emo]ionat pe moment. Acum m` simt maibine.

Pe drumul spre cas`, fu gânditoare. Vorbi pu]in, \ncruntat` [iconcentrat`. Dup` cum se \ncrunta, a[ fi crezut c` o deranjeaz`soarele, dar o cuno[team prea bine \ncât s` fac o asemenea gre[eal`.Se opri \n fa]a por]ii mele, sprijinindu-se de ea.


– Po]i s` fii \n fa]a casei mele pu]in dup` ora nou`? Am un plan. Credeam c` e cam târziu pentru o aventur` [i \i spusei acest lucru. – Cum vrei, ridic` ea din umeri, p`rând oarecum indiferent`. Seara, pu]in dup` ora nou`, eram \n fa]a u[ii ei, a[teptând-o.

St`team pe o piatr`, sim]indu-m` bine, f`r` s` m` \ntreb ce pl`nuise.M` mul]umeam s` o a[tept. Drumul care se \ntindea \n fa]a noastr`era calm [i lini[tit. Casele st`teau \n rânduri ordonate, cuacoperi[urile lor ro[ii, \nconjurate de copaci. P`rea un t`râm al lini[tii.|n spatele draperiilor de m`tase, familiile erau adunate \n siguran]acaselor lor.

Când Harriet ap`ru, pacea p`ru distrus`. P`[ea cu energie,aproape dansând pe pavaj, cu o privire nelini[tit` [i iscoditoare, dândimpresia c` vine din alt` lume.

– Nu e destul de \ntuneric, observ` ea, ridicând privirea spre cer. R`mase o clip` nehot`rât`, apoi m` trase de mân`, zgâl]âindu-m`

cu violen]`, pân` protestai:– Harriet, \nceteaz`! M` doare!M` ]inu aproape de ea, privindu-m` \n ochi, cu ochi str`lucitori [i

din]i \ncle[ta]i, descoperi]i \ntr-un rictus amenin]`tor. Brusc, \mi d`dudrumul [i se \ndep`rt` pe trotuar. Trebuia s` alerg ca s` ]in pasul cuea, pentru c` p`[ea cu hot`râre, cu pa[i mari, dep`[ind por]ile vopsite[i gardurile vii.

Când intrar`m pe strada Timothy, \ncetini. Mergeam \ncet, pelâng` gardurile caselor. Treceam pe lâng` ferestrele luminate, z`rindsiluetele proiectate pe draperii.

|n fa]a por]ii vopsite \n negru, Harriet se opri, gândindu-se o clip`,apoi se \ndrept` spre drumul care trecea pe lâng` cas`. |n dreapta eraun [an], \n stânga gardul de lemn al casei }arului, iar \n fa]`, un câmppustiu. Ajunse pe câmp, ocolir`m casa, ajungând \n spatele gr`dinii,iar Harriet se opri \n fa]a por]ii. O \mpinse u[or, deschizând-o cu grij`,

58 BERYL BAINBRIDGE

apoi se \ntoarse s` m` priveasc`, f`r` s` zâmbeasc`. Nu puteam s` m`mi[c; totul era t`cut \n jur, iar strada era \ntunecat`. Zidurile cenu[iip`reau s` m` priveasc` acuzator, iar casele \ndreptau ochii orbi ai -ferestrelor \n direc]ia noastr`. M` \nfiorai.

Se f`cea din ce \n ce mai \ntuneric, când m` strecurai \n`untru,l`sând poarta deschis` ca s` ne putem retrage repede, \n caz depericol. Gr`dina era \ngust` [i lung`, plin` de flori [i copaci. |n stângase z`reau straturi plantate cu varz`. Nu se auzea nici un zgomotdinspre cas`, iar fereastra de la buc`t`rie era \ntunecat`.

Dac` suntem prinse, \mi spusei repede \n gând, o s` spunem c`am venit s` ne lu`m mingea care a trecut peste poart`. Dac` suntemprinse…

|ncepuser` s` se aprind` luminile la casele de pe strad`. Umbrelenoastre se lungeau pe iarb`, mi[cându-se din ce \n ce mai aproape decasa }arului. Umbra lui Harriet era cea mai aproape, aplecat` [iaproape dizolvat` de \ntunericul zidului. Ajunseser`m la u[a din spatea casei, dar totul era \n continuare t`cut.

– Când se va \ntuneca, vom merge pe alee pân` la gr`dina din fa]`,\mi [opti Harriet.

R`maser`m lipite de zid, respirând u[or. Gâtul mi se strânsese [i\mi era team` c` voi \ncepe s` râd. A[teptar`m \n continuare.|ntunericul se l`s` peste câmp [i peste gr`din`, \ntinzându-se sprealeea m`rginit` de copaci. A[teptar`m la cap`tul ei, cu mâinile \ntinsepe zid.

Harriet f`cu un pas \nainte, atingându-mi bra]ul. – Acum, murmur` ea.|n vârful picioarelor, ne târâr`m de-a lungul zidului, pân` \n fa]a

casei. Lumina se r`spândea de la fereastr`, iar din camera din fa]`r`sunau voci. A[teptar`m sub ferestr`. Ar trebui s` trag` draperiile, \mispusei. M`car dac` ar trage draperiile, repetam, speriat`.


Auzir`m vocea }arului spunând:– Nu, mul]umesc.R`sun` apoi clinchetul farfuriilor.Apoi draperiile fur` trase, r`mânând o fâ[ie \ngust` de lumin`,

care se z`rea pe iarb`. Harriet se \ndrept` spre fereastra cea mai\ndep`rtat`, trecând peste fâ[ia de lumin`.

R`m`sei unde eram, sperând c` Harriet se va \ntoarce [i-mi vaspune c` putem s` mergem acas`. Auzii un [uierat sc`zut, care umplugr`dina [i m` gr`bii spre ea, \ngrozit`.

– O s` fii auzit`. Se ridicase pe vârfuri, privind prin deschiz`tura dintre cele dou`

draperii. Privii [i eu, curioas`. Exact \n fa]`, privind spre fereastr`, seafla doamna Biggs, care tocmai spunea ceva. M` l`sai repede \n jos,tr`gând-o [i pe Harriet de mân`.

– M-a v`zut… m-a v`zut. – N-avea cum. Harriet se \ndep`rt` de mine [i se ridic`, privind din nou. |mi lipii

fruntea de zid, zguduit` de imaginea doamnei Biggs, cu corpul masivdrept \n scaun, sprâncenele ridicate \ntreb`tor, privind direct spremine. Oh, doamne, Harriet, gr`be[te-te! Ea se aplec` spre mine:

– Vino s` te ui]i. E sigur. – Te rog, Harriet, hai s` plec`m!– Nebuno! Uit`-te la ei!Ezitând, m` ridicai [i privii \n camer`. Doamna Biggs era aproape

de radio, aplecându-se spre [emineu. }arul st`tea pe canapea, fa]a luifiind ascuns` de ziarul pe care-l citea, cu picioarele \ncruci[ateelegant. Puse jos ziarul [i cl`tin` din cap. Fa]a lui era obosit` [icenu[ie, cu cearc`ne adânci.

Sim]ii respira]ia fierbinte a lui Harriet pe gât. Se sprijinea de minecu toat` greutatea, ]inându-m` de bra]. Doamna Biggs travers` camera

60 BERYL BAINBRIDGE

[i se a[ez` pe canapea, lâng` el. R`maser` o vreme t`cu]i, privindgr`dina; }arul cl`tina un picior \n sus [i-n jos, cu mâinile sprijinite pe[olduri. Eram uimit` de senin`tatea lor, de rela]ia ciudat` care-i ]ineala distan]`, \n mijlocul mobilelor pe care le aleseser` \mpreun`.Doamna Biggs se apropie mai mult, privind focul din [emineu,sprijinindu-[i capul pe um`rul lui. El p`ru s` se cutremure, ridicândprivirea spre tavan [i \ncle[tând aproape invizibil maxilarul. Ea \ncepus`-i mângâie genunchiul, \n ritmul muzicii, l`sându-se mai jos peum`rul lui, cu ochii \nchi[i. Deschise gura [i spuse ceva, dar eramprea departe ca s` auzim. }arul se mi[c`, r`spunzându-i. Femeia seridic` brusc, iar Harriet m` trase repede jos, \n stratul cu flori de subfereastr`. Respiram gr`bit, speriate, \nghenunchind \n p`mântulumed.

Când ne ridicar`m din nou, camera nu mai era luminat` decât defl`c`rile focului. Fl`c`rile se proiectau pe peretele opus, darcanapeaua era \n \ntuneric.

– Ce s-a \ntâmplat? murmur` Harriet. Tu \i vezi?|n acea clip`, o form` \ntunecat` se desen` \n lumina fl`c`rilor. Un

cap c`runt se plec` pe bra]ul canapelei, iar o pereche de picioare ]â[ni\n aer. O mân` alb` se prinse de marginea canapelei, lucind stins [iro[ietic.

Inima mi se opri \n piept [i \ncepui s` transpir, speriat` [i curioas`\n acela[i timp.

Focul str`luci brusc, luminând canapeaua [i formele \mbr`]i[ate.Priveam fascinat`, f`r` s` m` pot mi[ca. |n cele din urm`, genunchii\mi cedar` [i m` l`sai \ncet lâng` fereastr`, cu inima b`tând atât detare \ncât m` durea, amenin]ând s`-mi sar` din piept, iar lacrimile\ncepur` s`-mi curg` pe obraji.

Dup` câteva minute care mi se p`rur` nesfâr[ite, lumina fu aprins`din nou \n camer`. }arul \[i turn` ceva de b`ut, cu spatele la fereastr`.


Doamna Biggs, a[ezat` pe fotoliu \n fa]a focului, citea o revist`, cubuzele mi[cându-se \ncet. Totul era la fel; focul ardea \n [emineu,lumina se rev`rsa asupra canapelei [i a mesei. Figura femeii eraneschimbat`, f`r` s` fie transfigurat` de bucurie sau de \mplinire, iarochii pe care }arul \i \ntoarse spre fereastr`, când se \ndrept` sprecanapea, erau reci [i goi.

– Nu se poate, spuse Harriet. Vocea ei era prea ridicat`, \n gr`dina t`cut`.– S` plec`m, Harriet. Chiar \n clipa \n care spuneam aceste cuvinte, ea ridic` mâna [i

b`tu \n geam. Alergai repede pe alee spre spatele casei. Eram cople[it`de invidie. Chiar dac` eram la fel de dezgustat` ca ea, nu avusesemcurajul s` fac nimic. Oricât de disperat` a[ fi fost, n-a[ fi pututniciodat` s` fac un astfel de gest. Puteam s`-mi imaginez c` lupt\mpotriva prostiei [i a r`ului, dar Harriet era cea care o f`cea.

|n spatele meu r`sunar` voci, \n timp ce Harriet se arunc` spremine. Se aprinser` lumini. |n timp ce alerga, Harriet scotea ni[tesunete \n`bu[ite: erau hohote de râs. Era ca un co[mar: fuga speriat`peste câmpuri, vocea doamnei Biggs din spatele nostru, aerul rece alnop]ii, copacii \nal]i care se ridicau \n fa]a mea [i râsul lui Harriet,r`sunând liber. |n timp ce alergam, m` rugam: oh, doamne, scap`-m`m`car de data asta! Te rog!

Nu avea rost s` scap alergând de pe str`du]a lateral` pe ceaprincipal`. Probabil c` }arul a[tepta deja acolo. Trebuia s` alerg \ncontinuare peste câmp. N-o mai auzeam pe Harriet, dar presupuneamc` alergase spre strada principal`, ca s`-l \nfrunte pe }ar.

Picioarele m` purtau mai departe, adrenalina dându-mi puteri.Fiecare pas m` arunca \nainte, iar inima \mi b`tea cu putere. Epuizat`,m` aruncai pe iarb`, cu fa]a \n jos.

|ncetul cu \ncetul, mi se p`ru c` lini[tea se las` peste câmpuri.

62 BERYL BAINBRIDGE

De fapt, \ncepusem s` respir normal, iar urechile nu-mi mai vuiau.|ncepui s` aud [uieratul vântului, murmurul apei [i cântecul uneip`s`ri de noapte. M` ridicai \n genunchi [i privii spre casa de pe stradaTimothy. Se z`rea printre doi copaci, care \mp`r]eau geamurileluminate \n mai multe p`trate de lumin`. De[i era foarte târziu [i[tiam sigur c` mama [i tata vor fi \ngrijora]i [i m` vor certa, nu puteams` m` simt \ngrijorat`. Dac` nu m-a[ mai duce acas`, ci a[ r`mâne aici\n iarb`, s` mor de foame, a[ rezolva toate problemele. Chiar dac` m`gândeam cu toat` seriozitatea la acest lucru, tot \mi venea s` râd.Situa]ia era din ce \n ce mai amuzant`. |mi imaginam o discu]iepurtat` cu un medic:

– Draga mea, dar ai fost foarte aproape de moarte. De ce ai r`masacolo, \ntins` pe jos?

– Pentru c` i-am v`zut pe doamna Biggs [i pe }ar pe canapea. Medicul \ntoarce capul spre mama, care sufer` la c`p`tâiul meu. – |nc` delireaz`. E vorba despre [oc, \n]elege]i. Continuai s`-mi imaginez scene la fel de absurde, z`când

nemi[cat`.Când Harriet fu pe punctul s` m` calce, tres`rii, ]ipând speriat`. – Eu sunt, spuse ea. E teribil de târziu. – Cred c-ar fi mai bine s` nu m` mai duc deloc acas`, r`spunsei

eu, f`r` s`-i pot vedea fa]a \n \ntuneric. Ea r`mase o vreme pe gânduri. – Ar fi foarte pl`cut \n p`dure. Destul de cald. Dar tot va trebui s`

ne \ntoarcem acas` mâine diminea]`… Ce vom spune?|mi imaginai c` dorm pe frunze, c` simt briza care sufl` dinspre

mare mângâindu-mi fa]a, iar murmurul valurilor m`rii m` leag`n`.– Nu, trebuie s` plec`m, declar` Harriet. Cu cât ne apropiam mai mult de drum, cu atât \ncetineam pasul.

Chiar [i Harriet era alarmat` de ora târzie, \ngrijorat` de reac]ia tat`lui


ei, atât de predictibil. La poarta casei mele, mama ne a[tepta, cuprins`de furie. Când ajunsei \n`utru, frica mi se evapor`, de[i ea se r`sti:

– Ce \nseamn` lucrul `sta? De ce ai stat atât de târziu? Cum\ndr`zne[ti s` ne provoci atâtea griji [i probleme? Unde ai fost?

Fiecare \ntrebare \i mic[ora mânia. Cu capul plecat umil, r`m`seit`cut`. Nici nu se a[tepta un r`spuns de la mine. Tata se dusese laculcare foarte \ngrijorat. Mama abia reu[ise s`-l \mpiedice s` deatelefon la poli]ie, spunând c` am disp`rut. Tat`l lui Harriet d`dusetelefon de dou` ori, \ntrebând dac` nu au aflat ceva despre noi. Eraaproape unsprezece [i jum`tate… {tiam asta?

– |mi pare r`u… murmurai eu.Acum puteam s` m` duc la culcare. Diminea]`, mama va fi rece [i

distant`, dar pân` la prânz va \ncepe s` se poarte cu afec]iuneaobi[nuit`. Tata o s` m` priveasc` mohorât, dar când se va \ntoarce dela serviciu va aduce dulciuri. Mâine, totul va fi bine.

64 BERYL BAINBRIDGE

Capitolul 5

|mi e imposibil s`-mi g`sesc agenda. Aveam amândou` câte o agend`, \n care scriam impresiile l`sate

de oamenii pe care-i \ntâlneam. O avusesem \n buzunarul hainei,când fusesem pe strada Timothy. R`m`sei \ntins` \n pat, cople[it` deconsecin]ele posibile ale acestei gre[eli. Dac` l-am sc`pat \n gr`din` [idoamna Biggs o s`-l g`seasc`, nimic n-o s` m` mai poat` salva. Nu eranimic compromi]`tor \n el, pentru c` rupeam fiecare pagin` care seumplea, ascunzând-o \n aceea[i cutie cu jurnalul. Dar adresa mea erape copert`, \n v`zul tuturor: Sea Lane, num`rul 4, Formy, Lancs,Europa, P`mânt.

Harriet m` privi cu \ngrijorare când \i spusei acest lucru, dar,pentru prima oar`, nu [tia ce sfat s`-mi dea. St`tea \n pat prostdispus`, pentru c` fusese pedepsit` [i i se interzisese s` ias` din cas`.Seara trecut`, tat`l ei o lovise. |mi povesti c` o lovise peste fa]`,\njurând.

– Nu m-ar mira s` am mai târziu un complex patern, cl`tinase eadin cap.

Coborâi pe sc`ri spre u[a de la intrare, reu[ind cu succes s`-i evitpe p`rin]ii ei.

Nu-mi d`dusem seama c` pierdusem agenda decât \n jurulprânzului. Ceea ce \nsemna c` doamna Biggs, dac` \[i cercetasegr`dina dup` \ntâmplarea din seara trecut`, avusese nou` ore ladispozi]ie s` o g`seasc`. Acum era aproape [ase, iar }arul probabil c`se \ntorsese de la serviciu. Ori m` duc pe ]`rm, sperând c` ne vom\ntâlni din \ntâmplare, ca s`-i cer s` o caute el, ori m` duc singur` s`caut \n gr`dina lor. Dup` seara petrecut` \n târg, nu ne mai v`zusem.Sau, cel pu]in, el nu m` mai v`zuse. |mi spuneam c` va ie[i, \nsperan]a c` ne vom \ntâlni. A[ putea s`-i spun c` nu era decât o glum`,c` Harriet [i cu mine ajunseser`m \n gr`din` doar ca s` vedem dac`avem curaj. Nu trebuie s` [tie c` ne uitasem pe fereastr`.

Teama care m` cuprinsese la gândul c` doamna Biggs o s`-i spun`mamei, nu mai l`sa loc pentru jena pe care ar trebui s-o simt \n fa]alui. |n plus, scena de pe canapea \mi l`sase o impresie ciudat`, defunc]ie lipsit` de importan]` [i de demnitate, ca sp`latul pe din]i.|ntunericul m`rise misterul, dar doamna Biggs fusese cea carestinsese luminile. Pe ea o uram, nu pe }ar. A[adar, puteam foarte bines` m` las s`rutat` de el, amintindu-mi c` o iubise pe doamna Biggs cumult \nainte de na[terea mea.

Mama spusese c` nu am voie s` stau afar` mai mult de o or`. M`gândeam c`, dac` fusesem crezute ho]i, doamna Biggs ar putea s` fiesperiat` [i s`-i spun` so]ului s` r`mân` acas`, ca s` o apere. Cu toateacestea, m` plimbai nehot`rât` prin fa]a casei lui Harriet, f`r` s` [tiuce s` fac.

O siluet` ap`ru pe drumul de lâng` spital, mergând aproape dezid, cu mâinile \n buzunare [i cu capul plecat. Chiar dac` nu-i puteamz`ri fa]a, recunoscui mersul elegant [i m`surat. Alergai agitat` \ngr`din` [i fluierai sub fereastra lui Harriet.

– Harriet… Harriet! E aici, l-am v`zut pe drum.

66 BERYL BAINBRIDGE

Harriet disp`ru de la fereastr`, iar eu alergai \nainte [i \napoi pedrum, f`r` s` \ndr`znesc s` arunc o privire spre drum, ca s` nu m`z`reasc`, dar f`r` s` m` pot calma. Când Harriet deschise u[a,aproape o trântii la p`mânt de ner`bdare, \mpingând-o \n hol.

– Harriet, ce o s` facem? E pe drum, vine \ncoace!– |nchide u[a. Se apropie de fereastr`, ridicând draperia [i privind afar`. O pas`re

zbur` pe deasupra ierbii, aterizând \n apropiere, cùtând cu ciocul \np`mântul umed.

– E[ti sigur` c` l-ai v`zut? m` \ntreb` Harriet, \ntorcându-se spremine, cu draperia \n cap. E[ti sigur` c` nu e[ti emo]ionat` din nou?adùg` ea, atingându-mi bra]ul.

Pas`rea zbur` speriat`, când }arul \mpinse poarta. Harriet m`prinse de mân` cu fermitate, conducându-m` \n camera din spate,unde se g`seau p`rin]ii ei.

– Tat`, spuse ea, domnul Biggs vine la noi. O expresie cald` se \ntip`ri pe figura lui de obicei sever`. |[i drese

vocea, zâmbind:– Oh, bine. M` a[teptam s` vrea s` m` vad`. Mam`, mai bine ai

pune ibricul pentru ceai. Mama lui Harriet se ridic`, aranjându-[i repede p`rul. Nu flirta

niciodat` cu deliberare, era mai degrab` ceva incon[tient. So]ul ei \ispunea "femeiu[ca mea", iar fa]` de to]i b`rba]ii era vesel` [i cochet`.Acum, se preg`tea repede pentru primirea unui b`rbat \n cas`,\ndreptând pernele [i ascunzând hainele [i ziarul de pe mas`. |naintes` intre \n buc`t`rie, i se adres` lui Harriet cu \ngrijorare:

– Stai lini[tit` pe canapea [i nu-l \ntrerupe pe tat`l tù mai multdecât e cazul.

Vocile b`rba]ilor r`sunar` pe hol. }arul râse, iar sunetul jos al vociilui m` \nfior`.


Sim]eam c` \n via]a lui erau prea pu]ine motive de veselie [i m`crispai pe canapea, cu mâinile la spate. Mama lui Harriet ie[i dinbuc`t`rie, \ntâmpinându-l pe }ar cu c`ldur`. El r`mase \n cadrul u[ii,u[or aplecat, acoperit de corpul ei, \nconjurat cu prietenie. Apoi se\ndrept` [i ne z`ri pe canapeaua de lâng` fereastr`. Dup` o clip` denehot`râre, privi de la una la alta, apoi se \ndrept` cu hot`râre sprenoi. Harriet \mi pres` mâna cu putere, iar respira]ia ei \mi \nc`lziobrazul, când zâmbi larg. Presiunea bra]ului ei se accentu`, când sim]inep`sarea mea [i starea de relaxare care m` cople[ise. Nu-mi p`sa deavertismentul ei, nici de tabloul care mi se \nf`]i[a \n fa]a ochilor. Tat`lei r`m`sese lâng` u[`, iar mama ei tocmai aducea ceaiul. Imaginea lorp`rea s` se roteasc` \n fa]a ochilor mei. M` uitai uimit` la }ar. M`sim]eam sigur` pe mine. M` aflam aici pentru c` a[a dorisem, nu eraun accident. Mama ei \mi spusese s` m` a[ez pe canapea, lâng`Harriet. Nimeni nu m` putea \mpiedica s` m` uit la el, nici m`carHarriet.

– Bun` ziua, domnule Biggs, spuse ea. El se a[ez` pe un scaun lâng` mas`. Purta un costum \ntunecat [i

o c`ma[` alb`, iar \n picioare pantofi elegan]i. O mân` cu degete fineera \ntins` pe genunchi, o batist` \n buzunarul de la piept. Ochii luistr`luceau pe figura palid`. Nu mai era }arul din \ntunericul târgului,care m` ]inuse \n bra]e [i m` s`rutase, nici marioneta de pe canapeaudin propria cas`. Era o alt` persoan`, pe care n-o cunoscusem:b`rbatul care se duce la serviciu, discut` afaceri [i probleme serioase.Urm`rindu-i discutând, m` sim]eam exilat` pe canapea \mpreun` cuHarriet. De parc` eram \ntr-adev`r doar un copil.

Oare de ce nu f`cuse copii?}arul tocmai spunea:– A[a c`, din nefericire, nu voi fi \n stare s` vin la partida de golf

de duminic`.

68 BERYL BAINBRIDGE

– Oh, \mi pare r`u, murmur` tat`l lui Harriet, dezam`git c` rutinafusese \nc`lcat`.

Pl`cerea pe care o sim]ise la vederea vizitatorului lui \ncepuse s`se diminueze. B`tu ner`bd`tor din degete pe marginea mesei. So]ialui turn` ceaiul, ]inând ceainicul cu un deget ridicat.

– Ce p`cat, dragule, spuse ea, dar va mai fi o alt` zi. O alt` zi. Agenda pierdut` \n gr`dina r`zbun`toarei doamne

Biggs… o vizit` pe nea[teptate f`cut` mamei, cu figura crispat` [ivocea grav`, povestind ce se \ntâmplase. Orice urm` de copil`rie m`p`r`si. M` \ndreptai pe canapea, privind ceasul. O s` trebuiasc` s`plec destul de curând; mama o s` m` a[tepte.

Harriet se aplec` \n fa]`, sprijinindu-[i coatele pe genunchi [iprivindu-l cu interes pe }ar.

– Domnule Biggs, de ce a]i \ncetat s` purta]i ochelari? \ntreb` ea. Mama ei o privi, apoi arunc` o privire spre oaspete, sperând c`

\ntrebarea nu era nepoliticoas`. }arul ridic` din umeri:– Am spart atâtea perechi, \ncât m-am s`turat s`-i pierd. Sim]ea c` se ru[ineaz` de aceast` m`rturisire f`cut` de fa]` cu

mine. |mi doream s` [tiu dac` numai \mi imaginam c` ]ine la mine,pentru c` aveam tendin]a s`-i atribui tot felul de lucruri ciudate. Numai [tiam ce e vis [i ce e realitate… Nu mai [tiam nimic.

– S-ar putea s` fiu nevoit` s` port [i eu ochelari, min]ii eu. Oare de ce o f`cusem? Ce voiam s` \n]eleag` din aceast` declara]ie

a mea? Era [apte [i nu mai \ndr`zneam s` \ntârzii. M` deranja siluetamea masiv` când m` ridicai cu stâng`cie [i m` \ndreptai spre u[`,luându-mi r`mas-bun, evitându-i privirea. Se ridicase \n acela[i timpcu mine, iar pentru o clip` crezui c` voia s` plece, dar apoi \mi d`duiseama c` era un gest de polite]e. Oare se ridicase pentru c` m` credeao femeie?


|i f`cui un semn lui Harriet s` m` \nso]easc` la u[`, dar ea se a[ez`mai bine pe canapea, spunându-mi:

– Noapte bun`, draga mea. Pân` la urm`, mama ei fu cea care m` conduse la u[`. Dou` seri [i dou` zile o a[teptai pe doamna Biggs s` se prezinte la

u[`, cu agenda \n mân`. Toate orele se scurser` cu greutate, \na[teptarea acestei nenorociri. Nu puteam s` dorm, nu puteam s`m`nânc. Chiar dac` aveam impresia c` e o exagerare [i un exces dedramatism din partea mea, nu m` puteam \mpiedica.

A treia zi, când doamna Biggs tot nu ap`ru, \ncepui s` sper. G`siseagenda, desigur, dar credea c` e o prostie s`-i vorbeasc` mamei. A[ac` nu-i va spune… Harriet fu de acord cu mine [i-mi spuse s` nu-mimai fac probleme.

– E un incident \nchis, draga mea. E mai bine s` ui]i. Pentru c` nu ne puteam duce la plimbare, eu având voie s` ies

doar o or`, petreceam serile scriind \n jurnal. Un pasaj m` uimise.Harriet \mi dictase: "Dac` dou` persoane comit un p`cat \mpreun`, egre[it. Dac` o persoan` p`c`tuie[te cu alta, e [i mai r`u. Persoanapasiv` este cea mai vinovat`, pentru c` trebuie pedepsit` c` s-atr`dat…"

Apoi, \mi ceruse s` adaug: "Evenimentele trebuie s` aib` un finallogic. Trebuie s` fim ordona]i."

Când o \ntrebai despre ce era vorba, fu evaziv`:– Am dreptate, fu singurul ei r`spuns. Chiar am, ai \ncredere \n

mine. – Dar, Harriet, m` simt ciudat \n leg`tur` cu el…Nu primii nici un r`spuns. Ea se \ntinsese pe pat, refuzând s` m`

priveasc`. – Harriet, \]i aduci aminte c` nu mi-ai dat voie s` citesc lucrurile

pe care le-ai scris despre b`iatul din Wales?

70 BERYL BAINBRIDGE

|ncercai s` par relaxat`, dar era o rug`minte. – Da, r`spunse ea, privindu-m`. – Ei bine, simt acela[i lucru pentru }ar. – Ce fel? Despre ce vorbe[ti?Oare s` \ndr`znesc s` spun? Sim]eam c` rela]ia dintre noi se

schimbase. |nainte, n-ar fi trebuit s` explic. – Nu te \n]eleg, ce vrei s` spui?Stând o vreme pe gânduri, recitai dou` strofe dintr-o poezie pe

care o scrisese chiar ea.– Ce leg`tur` are? se r`sti ea, privindu-m` \ncruntat`. Am scris

poezia dup` ce ne-am \ntâlnit cu acei b`ie]i veni]i \n excursie, când m-am dezbr`cat, dar tu n-ai vrut pentru c` aveai lenjeria murdar`.

– Nu era murdar`! protestai repede. }i-am mai spus, o primisemde la mama [i era roz cu ni[te panglici \ngrozitoare.

– Ce voiai s` spui, de fapt?– |l iubesc pe domnul Biggs. Rostisem cuvintele repede, \ntrebându-m` imediat de ce \i

spusesem a[a. Mi se p`rea ciudat s` fac o astfel de declara]ie, spunându-i pe numele de familie.

Harriet se ridic`. – |n acest caz, e mai bine s` ne gr`bim. N-a mai r`mas foarte mult

din vacan]`. Nu eram de acord cu cuvintele ei. Era problema mea, nu era a

noastr`. – Dar nu cred c` vreau s` fie o experien]`, continuai cu triste]e.

Nu cred c` e ceva ce s` vreau s` scriu \n jurnal.Ea m` privi o clip`, apoi \mi explic` r`bd`toare, pe acela[i ton pe

care \l folosise cu mama ei. – La treisprezece ani, nu po]i s` a[tep]i de la o dragoste mai mult

decât s` cape]i ceva experien]` de via]`. O s` te \ntorci la [coal` [i mai


ai atâ]ia ani \naintea ta. La ce te a[tep]i? Nimeni nu-]i va da voie s`iube[ti la aceast` vârst`. Nu este ceea ce se a[teapt` de la tine. Nicim`car ei, adul]ii, nu [tiu prea bine ce \nseamn` iubirea. |n plus, el nupoate sim]i pentru tine mai mult decât o u[oar` nostalgie, plin` deblânde]e. Nu, trebuie s` o duci la finalul a[teptat. Dac` nu, o s` fiicople[it` ani \ntregi de emo]ie \n leg`tur` cu un fapt banal.

– Dar dac` vom descoperi c` nu este banal?Era prima oar` când m` [oca \n]elepciunea noastr`. P`rea

nefireasc`, pentru o vârst` atât de fraged`. De ce nu observasem maide mult?

– S` nu plec`m de la aceste presupuneri, ridic` ea din umeri.Acum, te rog s` scrii \n jurnal "Acest b`rbat este foarte complex. Pares`-i fac` pl`cere s` sufere. E o sl`biciune foarte mare pe care ea–so]ia– se pare c` a cultivat-o de-a lungul anilor. L-am z`rit pe canapea\ntr-o atitudine resemnat` [i am crezut c` e vina so]iei. Dar acum numai suntelm sigure de acest lucru. Am \n]eles câte ceva despre via]alor [i am g`sit-o dezgust`toare [i \njositoare. N-ar trebui s` se supun`astfel unei femei. Cu siguran]`, \i place s` fie victim` [i vrea s` fiepedepsit. "

– Harriet, dar nu putem fi sigure. Dar ea continu` cu fermitate:– Trebuie s` ne gr`bim [i s`-l pedepsim \ntr-un mod care nu-i va

face pl`cere. Scrisei aceste lucruri, sim]indu-m` nesigur`. Voci mânioase r`sunau de la parter. M` oprii [i ascultai cu aten]ie.– Se ceart`? – Da, r`spunse ea. Eram interesat`. Harriet \mi povestise c` se ceart` deseori [i c` e

teribil, pentru c` mama ei \ncepe s` plâng`, iar so]ul ei e din ce \n cemai violent, retras \n defensiv`.

72 BERYL BAINBRIDGE

– Deschide u[a, m` \ndemn` ea, sprijinindu-se de podea, ca [icum s-ar fi preg`tit pentru un [oc.

F`cui \ntocmai cum \mi ceruse. Ambele voci erau ridicate [imânioase, iar eu o privii mirat` pe Harriet, pentru c` de obicei mamaei nu r`spundea \n acela[i mod la cuvintele so]ului ei. Ea cl`tin` dincap:

– Nu pot s` se certe… dac` nu sunt cumva mânio[i din acela[imotiv.

|ncercar`m s` auzim despre ce vorbeau, dar cuvinetele erauneclare. La un moment dat, r`sun` vocea b`rbatului, care deschiseseu[a:

– Harriet, coboar` imediat!Harriet r`mase nimi[cat`. Se uit` la mine cu ochi mari [i cu gura

deschis`. – Harriet, ai auzit?Ea se ridic` repede [i se duse spre fereastr`. |[i puse mâinile \n fa]a

gurii, apoi strig`:– Da, ce este?Motivul pentru care \[i acoperise gura era clar: voia s` dea

impresia c` u[a era \nchis` [i c` nu auzise prea bine. |mi f`cu semnedisperate s` \nchid u[a. Tat`l ei strig` din nou:

– Coboar`!Se l`s` t`cerea; p`rin]ii o a[teptau s` coboare. Harriet se aplec`

spre fereastr`, presându-[i nasul de sticl`.– Trebuie s` te duci, \i spusei eu. Eram \nsp`imântat` c` tat`l ei va urca s` o ia. – Bine, bine, d`du ea din cap, moroc`noas`. D`du un picior \n u[` [i \[i plec` umerii. |ndreptându-se spre u[`,

trecu pe lâng` mine, p`rând umilit`. |nainte s` ajung` la sc`rile carecoborau spre parter, vocea tat`lui ei r`sun` din nou:


– Veni]i amândou`. Harriet ridic` privirea spre mine, fixându-m` nedumerit`. Nu

eram sigur` dac` vrea s` o urmez, sau s` cobor \mpreun` cu ea [i s`m` \ndrept spre ie[ire, sfidându-l pe tat`l ei, s` ies trântind u[a [ifluierând nep`s`toare. M` mul]umii s` o urmez spre sc`ri, apoi \nsufragerie.

Tat`l ei st`tea \ncruntat pe un scaun \n fa]a [emineului, \ntinzândspre foc picioarele \nc`l]ate \n papuci maro. Mama ei, cu o priviredisperat`, st`tea cu spatele la foc, sprijinându-[i obrazul \ntr-o mân`.

– Acum, \ncepu tat`l ei, zâmbindu-mi cu polite]e, am s` pun o\ntrebare simpl` [i vreau un r`spuns la fel de simplu. Nu vreau s` audcuvintele tale \ntortocheate, ai \n]eles, Harriet?

B`rbatul f`cu un semn sugestiv din cap, \ntorcându-se spre ea.Dac` Harriet \n]elesese, nu d`du nici un semn, ci r`mase privind pefereastr` la gr`dina cufundat` \n \ntuneric. Mama ei se aplec` \n fa]`,aranjând focul cu un v`trai mare. Un t`ciune aprins c`zu \n fa]ac`minului. St`pânul casei \[i privi so]ia nemul]umit, f`când o grimas`dispre]uitoare. Zgomotul \i iritase nervii deja \ntin[i.

– Ce f`cea]i \n gr`dina casei domnului Biggs \n urm` cu câtevaseri?

Imediat, \n mintea mea \ncepur` s` se formuleze r`spunsuri laaceast` \ntrebare, admirabile inven]ii [i produse ale imagina]iei: mi sef`cuse r`u, iar Harriet m` tr`sese \n curte, pe iarb`. Am b`tut lafereastr` ca s` cerem ajutor… pentru c` aveam nevoie de ajutor.|ntotdeauna mi se face r`u; sunt bolnav`. Nu m` simt bine de destulde mult timp, iar doctorul crede c` e din cauz` c` am crescut prearepede.

Harriet r`spunse repede:– Am plecat la plimbare. Am avut poft` s` mânc`m mere [i am

intrat \n gr`din`.

74 BERYL BAINBRIDGE

Se aplec` peste marginea balansoarului, cl`tinându-se \ncet, iarcodi]ele ei se loveau ritmic de perna verde de catifea. Mama eicontinua s` se ocupe de foc, \mbujorat` de c`ldur`. Mâna i se\ncle[tase pe v`trai, a[teptând cu team` continuarea acestei discu]ii.

– Am \n]eles. A]i mers s` culege]i mere. Tat`l ei se l`s` pe spate, zâmbind [i atingându-[i \ncet degetele. – {i ce altceva a]i mai f`cut, \n afar` de cules mere? continu` el. – La ce te referi? Le-am mâncat, fire[te. – Poate \]i aminte[ti tu ce altceva a]i mai f`cut, se \ntoarse b`rbatul

spre mine. – Ei bine, noi… Ne-am uitat pe fereastr`. Dar n-am v`zut nimic,

sincer. Ne tr`dasem. Din aceea[i mi[care, m` tr`dasem pe mine [i o

tr`dasem pe Harriet. |ncercasem s` m` ap`r folosind cuvântul "sincer". Harriet se opri din mi[care, r`mânând imobil`, cu capulplecat.

– Nu voi tolera a[a ceva, a]i \n]eles? Nu voi tolera…Se \mbujorase, cuprins de mânie. – Mama ta a primit azi o vizit` de la doamna Biggs, care a spus c`

i-a]i spionat, uitându-v` pe fereastr`. Nu i-a f`cut nici o pl`cere, a]i\n]eles?

Harriet \[i privi tat`l. – De unde [tie c` ne-am uitat pe fereastr`?– Pur [i simplu [tie. Eu sunt cel care \ntreab`.Vocea lui se ridic`. P`rea s` se umfle, gata s` distrug` toat` camera,

\ntr-o explozie de furie. |ncepu s` o certe pe fiica lui. Striga cu putere, cu ochii \ntuneca]i

de mânie. Mama ei [i cu mine eram doar spectatori, dar nemul]umeam cu aceast` pozi]ie. Pentru c` Harriet nu spuse nimic, tat`lei \ncepu s-o amenin]e. Cu cât striga mai tare [i pierdea controlul, cu


atât mai dificil` devenea pozi]ia lui, neputând s` spun` de ce era gre[its` privim pe fereastr`. Poate c` era o n`zbâtie de-a noastr`, dar nu eraceva periculos.

Era speriat de ceea ce va r`spunde fiica lui. Chiar \n aceast` clip`,era speriat c` o va face, iar motivul pentru care ]ipa atât de tare eramai degrab` s` o \mpiedice s` spun` ceva, decât pentru c` avea toatemotivele s` fie sup`rat. |ncepu s` mi se fac` mil` de el. Harriet era atâtde puternic` \ntr-o b`t`lie; chiar [i eu eram puternic`. Nu avea curajuls` spun` ce \l \ngrijora: c` suntem tinere, c` }arul este un personajciudat, care se plimb` singur pe ]`rm, sau c` \n trecut existaser`incidente neelucidate, care o implicau pe fiica lui [i pe câ]iva b`rba]i.|n loc s` spun` aceste lucruri, el declar` c` nu mai trebuie s` trecempe lâng` acea cas`, c` trebuie s` ne \ntoarcem acas` devreme [i c` nune d`m seama c` ne maturiz`m. La aceste cuvinte, Harriet \[i permises` zâmbeasc`, privind covorul cu un amuzament pref`cut. |n cele dinurm`, r`spunse:

– Dar de ce este atât de r`u c` ne-am uitat pe fereastr`, tat`?Era o cruzime din partea ei. El se aplec` \n fa]`, privind-o cu ochi

mari. Mâinile lui masive prinseser` bra]ele scaunului cu furieneputincioas`. Se \neca, cople[it de mânie [i team`, iar ochii luirotunzi [i alba[tri o privir` pe Harriet ca [i cum ar fi fost o ciud`]enie.

|ntr-un final, exclam`:– Oh, doamne, copil`!Se ridic` [i o privi de sus, dominând-o cu \n`l]imea lui, a[teptând

s` o cople[easc` [i s` o sperie, dar ea \l privi \ntreb`tor, f`r` mil`.– Vorbe[te tu cu ea, se \ntoarse b`rbatul spre so]ia lui. Eu am

terminat, fir-ar s` fie! N-are decât s` se duc` direct \n iad!Se \ndrept` apoi spre u[`, iar \n timp ce mergea unul dintre

papuci \i ie[i din picior [i, decât s` se \ntoarc` s`-l recupereze, prefer`s`-l arunce [i pe cel`lalt cu violen]`. Ie[i apoi, trântind u[a cu putere.

76 BERYL BAINBRIDGE

Pe drum spre sc`ri, continu` s` strige tare, repetând c` el a terminat.U[a de la dormitorul lor se \nchise cu un zgomot sec.

Cât timp tat`l ei fusese \n \nc`pere, Harriet p`ruse cea victorioas`.Acum, când b`rbatul se lungise \n pat, murmurând \n continuare c`el a terminat, ne sim]ir`m vinovate [i dezam`gite. Cu capul plecat,Harriet se sprijini de marginea [emineului. Se \ntoarse spre mama ei,care era palid` [i p`rea obosit`:

– Mam`, unde am gre[it? De ce e atât de sup`rat?{tiam c` Harriet era sup`rat` c` mama ei fusese nevoit` s` asiste la

o asemenea scen` [i c` dorea s` o consoleze. – Cred c` e[ti foarte nepoliticoas`, Harriet. Mama ei vorbea foarte formal, pentru c` m` aflam de fa]`. – {tii foarte bine de ce nu trebuie s` te duci lâng` casa domnului

Biggs, \n special \n gr`din`, privind pe fereastr`. Nu este uncomportament politicos. Pur [i simplu nu vrea s` faci un lucru pe cares`-l regre]i apoi. E atât de mândru de tine, dar tu faci tot ce-]i st` \nputin]` s`-l contrazici.

– Ei bine, n-ar fi trebuit s`-i spui. {tii foarte bine cum reac]ioneaz`. Murmurul care venea dinspre dormitor se \nte]i din nou. – Deschide radioul, draga mea.Mama ei era atât de resemnat` [i de bun`, \ncât ne f`cea s` ne

sim]im \ngrozitor. Harriet deschise radioul ca s` acopere vocea tat`luiei, \n cazul \n care asculta vreunul dintre vecini. {tiam acest lucrupentru c` Harriet \mi povestise c`, dac` venea acas` [i auzea radioul,[tia c` tat`l ei este \ntr-o stare proast` de spirit. M` \ntrebai dac`vecinii nu \n]eleseser` [i ei acela[i lucru. Mama ei detesta radioul,refuzând s`-l asculte \n orice alt` \mprejurare. Muzica vesel` de dansumplu \nc`perea. P`rea o atmosfer` de vacan]`.

– Pentru numele lui Dumnezeu, draga mea, \ncearc` s` vezilucrurile [i din punctul lui de vedere, continu` mama ei. Dac` nu-]i


pas` de el, gânde[te-te m`car pu]in la mine. Nu e[ti tu cea care \ndur`toate consecin]ele. O s` fie prost dispus zile \ntregi. Nu mai potsuporta. {tii foarte bine cum m` face s` m` simt.

– Bine, bine, spuse Harriet, p`rând disperat`. Dup` o vreme, femeia relu` conversa]ia. – I-am spus doamnei Biggs c` doar nu se a[teapt` s` accept o

poveste atât de extraordinar` f`r` dovezi… Chiar i-am spus. Era ciudat. Mama lui Harriet p`rea c` vrea s` se justifice \n fa]a

noastr`. – Ce poveste extraordinar`? \ntreb` Harriet cu blânde]e, de parc`

ar sta de vorb` cu un copil incapabil s` disting` binele [i rùl. Ce ]i-aspus?

– Spunea c` era]i \n gr`din` cu câteva seri \n urm`, \n gr`dina dinfa]`. C` a]i b`tut la geam [i c` i-a]i insultat, apoi a]i fugit. Era]i \ntr-adev`r acolo?

A[teptai ca Harriet s` vin` cu r`spunsul. Desigur, a[ fi putut nega,dar r`spunsul ei era ceea ce b`nuiam c` va spune:

– Da, eram acolo, d`du ea din cap. Am b`tut \n geam. Am spusceva, dar nu voiam s`-i insult.

Mama ei st`tea \n fotoliu, f`r` s` [tie ce s` spun`. – Dar de ce? \ntreb` ea \n cele din urm`. Ce v-a \mpins s` face]i un

lucru atât de rù?Harriet zâmbi cu indulgen]`. – Nu era rù, era doar o glum`. Eram cuprins` de admira]ie, urm`rind modul \n care r`spundea,

refuzul calm de a fi [antajat` s` se supun`, prin intermediul suferin]eip`rin]ilor. Dac` eu a[ fi cedat [i a[ fi \nceput s`-mi cer scuze, ea p`reasigur` pe ea [i rezonabil`.

– Cine i-a spus doamnei Biggs c` am fost noi? \ntreb` ea. Mi-arecunoscut vocea?

78 BERYL BAINBRIDGE

– Domnul Biggs ]i-a z`rit fa]a, apoi a convins-o pe so]ia lui s` nucheme poli]ia. Tot el a g`sit acest lucru a doua zi diminea]`.

Agenda z`cea pe mas` cu fa]a \n jos. – |n]eleg, spuse Harriet, luând-o de pe mas` [i \ntinzând-o spre

mine. O luai [i o strânsei la piept, cople[it` de un sentiment de vinov`]ie. Mama ei m` privi:– Presupun c` mama ta n-ar fi foarte mândr` de ac]iunile tale,

declar` ea cu cruzime.Numai faptul c` Harriet se afla \n camer` m` opri s` nu cad \n

genunchi [i s` o rog s` p`streze secretul pentru ea. – Nu, m` bâlbâii eu neputincioas`, \mi pare rù…Dezgustat`, Harriet \mi \ntoarse spatele [i probabil a[ fi r`mas

pentru vecie \n]epenit`, incapabil` s` m` mi[c, pironit` de privireamamei ei, dac` nu mi-ar fi spus:

– Cred c` e cazul s` te duci acas`, draga mea.Ezit` o clip`, apoi continu`:– Draga mea, mi-ar face pl`cere dac` nu ai pomeni despre acest

incident p`rin]ilor tì. El… nu s-a sim]it foarte bine seara asta, cred càre probleme cu stomacul.

Harriet strig`, ner`bd`toare:– Oh, \nceteaz` s` mai inventezi scuze. N-o s` \ndr`zneasc` s`

spun` nimic, iar dac` ar face-o, care ar fi problema? E atât de absurd. – Nu crezi c` va veni la mine acas`? \ntrebai eu.Nu m` putusem ab]ine.Harriet ridic` mâinile deasupra capului, \ntr-un gest disperat.– Voi dou` face]i perechea perfect`! "Nu s-a sim]i foarte bine…

are probleme cu stomacul" [i "Nu crezi c` va veni la mine acas`?"Ne imitase vocile cu cruzime, privindu-ne cu dezgust.


Aveam atâtea \n comun cu mama ei; dar ea va fi consolat` deHarriet, dup` ce voi pleca. O s` se a[eze la picioarele ei, o s-o\mbr`]i[eze [i o s`-i spun` s` nu mai pun` totul la inim`. M` sim]eamdezgustat` de egoismul meu. Biata femeie! Cum o s` se duc` laculcare? Cum poate s` intre \n dormitorul \ntunecat [i s` se \ntind`lâng` un b`rbat care mormì \ncontinuu, cu fa]a umflat` de mânie?Poate o s` r`mân` toat` noaptea lâng` foc \mpreun` cu Harriet,discutând despre mine, spunând cât sunt de la[` [i de slab`, cât demasiv`, [i c` nu pot s` spune niciodat` adev`rul. M` hot`râi s` plec,nu doar pentru câteva s`pt`mâni la [coal`, ci pentru totdeauna, astfel\ncât lui Harriet s`-i par` rù.

– Noapte bun`. – Noapte bun`, r`spunse ea, cu o voce mohorât`. E mai bine s`

la[i acest lucru o vreme, s` se lini[teasc`. Ne vedem din când \n cândpe plaj`.

– Bine. M` dusei \napoi \n camera din spate [i apoi alergai pe potec` \n

\ntuneric, aproape plângând. M` oprii \n fa]a cire[ului care cre[tealâng` garaj, sprijinindu-m` de el, ascultându-mi b`tìle puternice aleinimii. |mi frecai obrazul de scoar]a copacului, murmurând lanesfâr[it:

– Nu pot \ndura… nu pot \ndura…Voiam s` o mai v`d o dat` pe Harriet \nainte de plecare. Mersei \n

vârul picioarelor \napoi pe alee, oprindu-m` sub fereastra ei. |miamintii seara \n care \l spionasem pe }ar: era un alt lucru pe care mi-l voi aminti din aceast` var` aproape nesfâr[it`.

Mama lui Harriet st`tea \n fotoliu lâng` foc, citind ziarul de sear`.Radioul se auzea destul de tare, iar focul fusese \nte]it. Figura ei eraconcentrat`, cu ochii larg deschi[i. Buzele i se mi[cau \ncet. Harrietnu se vedea nicìeri.

80 BERYL BAINBRIDGE

M` sprijinii de zid, gândindu-m` la ce voiam s` fac. Eram sigur` c`o persoan` nefericit` nu ar fi stat s` citeasc` ziarul, iar dac` Harriet oiubea cu adev`rat ar fi r`mas cu ea, dac` ar fi avut nevoie de ceva.

Ocolii casa, \ndreptându-m` spre fereastra lui Harriet, cea cared`dea spre fa]a casei. Lumina era aprins`, dar draperiile erau trase.Trei oameni din aceea[i familie, separa]i \n camerele lor: unul stând\n fa]a focului [i citind ziarul de sear`, altul \ntins \n dormitor,continuând s` morm`ie [i s` protesteze, iar cel de-al treilea z`cândprobabil \n pat, fixând tavanul cu ochi reci.

|ncepu s` plou` \n timp ce o pândeam pe Harriet. Dac` este cazul,voi r`mâne aici toat` noaptea, f`r` s` m` mi[c.

Harriet trase draperiile [i deschise fereastra. Se sprijini apoi depervaz, privind gr`dina. Nu [tiam ce s` fac. Voia s` fie singur` [i prob-abil c`-i p`ruse bine c` plecasem acas`. |mi d`deam seama din\nclinarea capului c` \[i imagina c` este singur`.

Cu mare \ndr`zneal`, [optii:– Harriet… eu sunt. – Ce faci?– O s` plec, Harriet. – Sper c` o vei face. Po]i s` te \mboln`ve[ti de moarte acolo, \n

ploaie. Eram atât de nefericit`, \ncât uitasem de ploaie. Cum poate s` fie

atât de crud` [i s` nu \n]eleag`? – Voiam s` spun c` voi pleca pentru totdeauna, Harriet. |n dorin]a necontrolabil` s` o fac s` \n]eleag`, p`[ii pe stratul de

flori [i ridicai privirea spre ea.– Oh, nebuno! spuse ea, aproape strigând. {i ai grij` la flori. O s`

fie furios. Le-ai c`lcat \n picioare. Se retrase \n interiorul camerei, \nchizând fereastra. Draperiile

fur` trase cu fermitate.


R`m`sei o vreme \n ploaie, dorindu-mi s-o v`d \n iad. Muzica vesel` continua s` r`sune dinspre sufragerie. Plecând

capul, \ntinsei bra]ele [i m` sprijinii de perete, ie[ind de sub fereastr`.M` a[ezai \n genunchi [i afânai p`mântul, ascunzând urmapicioarelor, \n cazul \n care tat`l ei va fi furios. |mi vorbii singur`,hot`rât` s` fiu mai matur` [i s` nu m` mai las cople[it` de emo]ii. M`sim]eam epuizat`, de parc` a[ fi alergat mile \ntregi, \n timpul unuivânt puternic.

82 BERYL BAINBRIDGE

Capitolul 6

Duminic` seara o \ntâlnii pe Harriet lâng` cl`direa spitalului. Nule spusei nimic p`rin]ilor mei, care, lucrând \n gr`din`, abia p`rur` s`observe c`-mi luasem haina [i ie[isem pe poart`. Harriet \mi d`dusetelefon dup` ceai, spunându-mi c` s-a gândit la un plan foarte bun cas` scap de dragostea pentru }ar. Sim]eam c` nu vreau s` scap de ea,\mi producea o senza]ie amestecat` de durere [i pl`cere, dar nu \iputeam spune "nu".

|n timp ce ne \ndreptam spre p`dure, \mi spuse la ce se gândise.|n primul rând, trebuie s` m` \ntâlnesc mai des cu el. Nu mai estecazul s` ne ducem pe malul m`rii, \n speran]a c` ne vom \ntâlni.Trebuie s` stabilesc \mpreun` cu el orele [i locurile \n care s` ne\ntâlnim.

– Dar, Harriet, protestai eu slab, poate c` nu vrea…|n jurul nostru era pustiu, iar vântul cl`tina \ncet crengile

copacilor. – De asemenea, trebuie s`-l faci s` te s`rute din nou, continu` ea,

p`[ind cu fermitate, f`r` s` dea vreo importan]` \ntreruperii mele. P`rea foarte simplu. Nu-mi mai era team` de }ar, dar e o diferen]`

\ntre a nu te teme [i a avea \ncredere \n el. Cl`tinai din cap,

\ntrebându-m` ce este \n neregul`. P`durea p`rea mai mic` [i mai\ntunecat`, iar turnul bisericii se z`rea printre copaci, mic [i cenu[iu.|n alte vremuri, aveam impresia c` lumea se ascunde sub copaciialba[tri, iar turnul se \nal]` cu seme]ie, str`pungând cerurile ca unpumn de fier.

– De obicei, doamna Biggs pleac` vara câteva zile \n vizit` la soraei, spuse Harriet. Trebuie s` afli când va pleca, apoi \l vom vizita pe}ar acas`.

|mi povestise cu alt` ocazie c` sora doamnei Biggs avea un copilretardat. Luase medicamente ca s`-l \mpiedice s` creasc` \n ea [iaproape o ucisese la na[tere, din cauza capului lui monstruos. Oaredoamna Biggs asculta "Ora copiilor" cu acel biet retardat \n bra]e?

Dar Harriet era prea grav`. Era foarte diferit` de prima sear` cândvenise din Wales, când s`rea \ntr-un picior, gr`bindu-se s`-l vad` pe}ar care ne a[tepta sub felinar.

Drumul era pustiu, iar noi dep`[ir`m casa familiei Canon. Zidul\nalt de stejari se \n`l]a spre cer, lumina felinarelor sclipind printrefrunzele verzi. Trecur`m peste zid \n cimitir, afundându-ne pân` laglezn` \n tufi[urile de ieder` [i rugii de mure. Trunchiuri palide deplopi se \n`l]au din loc \n loc, cu frunzele tremurând u[or \n b`taiavântului.

– {i dac` nu vine? o \ntrebai pe Harriet, mergând prin iarba \nalt`spre biseric`.

Ea cl`tin` din cap, aruncându-[i codi]ele \n toate p`r]ile, apoi \mistrig`:

– O s` vin`, draga mea. Trebuie s` vin`. Era foarte sigur`. Ca [i cum s-ar fi \ntors din Wales \nc`rcat` de putere [i [tiin]`,

zilele acestea se avânta ca o for]` cople[itoare, tr`gându-m` dup` ea,incapabil` s` protestez.

84 BERYL BAINBRIDGE

Ghiuleaua p`stra cheile de la biseric` \ntr-o adâncitur` apridvorului. Le foloseam de câte ori aveam nevoie, uneori organizampicnicuri când ploua, alteori ne refugiam acolo de cârdurile de copiicare alergau [i strigau. Ghiuleaua ne-a surprins o dat` cu o predic`\ndelung` [i ceremonioas` pe care ne-a ]inut-o din amvon, dar Harriet\l fermecase cu dorin]a ei, nou descoperit`, de a deveni misionar`,care s` poarte cuvântul lui Dumnezeu popoarelor s`lbatice. El onumise "\nger de pace", murmurând cuvintele cu vocea lui de copil,plin` de sentimentalism.

Harriet se aplec` [i c`ut` sub una dintre scândurile pridvorului.Un nor de praf alb se ridic` din scândurile vechi, când o l`s` s` cad`.|ntoarse cheia \n broasc` [i \mpinse cu putere u[a masiv`, p`[ind\n`untru. Praful se ridica \n spirale luminate de razele de soare carese strecurau prin ferestrele murdare. Harriet se \ndrept` spre cazanulde botez, \ncepând s` dea din mâini ca [i cum ar ]ine o slujb`,pref`cându-se c` are un copil \n bra]e.

– Te botez \n numele Tat`lui, Mamei [i al }arului, incant` ea,privind spre pragul u[ii \n care st`team, urm`rindu-mi figura cucuriozitate.

Zâmbii nelini[tit`, sim]indu-m` cople[it` de c`ldur`. – Harriet, o s` a[tept`m aici? E atât de cald!Mi se al`tur` \n pragul u[ii, \ncruci[ându-[i bra]ele pe piept,

privind lung spre drum. Un b`rbat se apropia pe drum pe biciclet`,p`l`ria lui l`sând o umbr` caraghioas` pe zidul bisericii.

– Bun` ziua! strig` el cuiva de pe drum. – E el, murmur` Harriet, prinzându-mi bra]ul cu putere. Sunt

sigur` c` e el. M` gândeam cum Thomas Becket a intrat \ntr-o biseric`,

aruncându-se de-a curmeji[ul altarului ca s` scape de uciga[ii pl`ti]i,dorindu-mi s` fac la fel. Dar Harriet m` ]inea strâns de bra] [i nu


puteam s` m` mi[c. Era \ngrozitor s` stau nemi[cat`, zâmbind cu gurapân` la urechi \n timp ce el continua drumul spre biseric`. Ne z`ri [ine zâmbi de la poart`, conducând bicicleta cu mâna [i privind cu ointensitate ciudat` mormintele din jur. Trebui s` ne zâmbeasc` dedou` ori, apoi s` priveasc` \n alt` parte, \nainte s` ajung` la noi.

– Bun`. – Bun`, }arule. |[i \nvârti p`l`ria \ntre degete, evitându-ne ochii. Credeam c` se

simte ru[inat s` se strecoare pe drum [i spre biseric`, pentru a \ntâlnini[te prietene atât de crude. Era foarte dificil s`-mi dau seama cetrebuie s` facem acum. Harriet st`tea lini[tit` pe pridvor, privind lacer, ignorându-ne pe amândoi.

– |mi pare r`u pentru seara trecut`, spusei eu. N-a fost decât oglum`.

|mi dorii apoi s` nu fi spus nimic. Probabil c` se \ntreba cât` vremest`tusem la fereastr`, privindu-i.

– A fost cam dificil`, murmur` el, privind-o pe Harriet aproape cuumilin]`. A trebuit s`-i spun c` a]i fost voi. Ar fi chemat poli]ia.

Pentru o clip`, m` \ntrebai dac` nu era Harriet cea pe care o iubea,dup` cum se uita la ea peste capul meu.

– Harriet, vreau s` st`m de vorb`, declar` el brusc. Ea se \ntoarse s`-l priveasc`, f`când o grimas`. – Bine, ridic` ea din umeri, apoi se \ntoarse spre mine, vorbind

poruncitor: las`-ne! O s` te anun] când am terminat. Speram c` el va spune c` pot s` r`mân, dar abia arunc` o privire

spre mine, continuând s` r`suceasc` p`l`ria \ntre degete. M` \ndep`rtai de pridvor, p`[ind printre morminte, apoi m` a[ezai

la poalele unui copac, cu spatele spre ei. |n jur, totul era t`cut. |miimaginam c`-i spune c` sunt solid` [i gras`. C` vrea s`-i spun` c`scena de pe canapea pe care o v`zusem nu avea nici un sens. C`

86 BERYL BAINBRIDGE

spune: "Ea nu e inteligent`, dar tu po]i s` \n]elegi", punându-i mânape umeri.

Disperat`, m` ridicai, \ncercând s` fiu curajoas`. O s` stau \nspatele lor, f`r` s` spun nimic. De aceast` dat`, nu-mi va mai fi team`.Privirile mele nu trebuie s` tr`deze disperare sau durere, numai otriste]e blând` care, m`car de data asta, va dep`[i masivitatea corpuluimeu.

Brusc, Harriet alerg` pe c`rarea din fa]a mea, \ncât tres`rii desurprindere. Apoi m` \nspìmântai, de parc` a[ fi aprins un chibrit pecare l-am sc`pat \n iarb`, z`rind \n mica flac`r` \ntreaga lume arzând,\nainte s`-l pot stinge cu piciorul. Se ghicea atâta furie \n mi[careaavântat` a corpului ei, \ncât nu \ndr`znii s` o strig. Ajuns` la perete,se \ntoarse spre mine, privindu-m` acuzator, apoi se \ndrept` spredrum. Nu puteam fi sigur` dac` era dornic` s` plece sau nu. Poate cèra un plan elaborat s` m` lase singur` cu }arul, iar acum, dup` ceie[ise din câmpul nostru vizual, mergea calm` [i plin` de satisfac]iespre cas`.

Pridvorul era gol, iar u[a masiv` era pe jum`tate deschis`. Strigai\ncet:

– Domnule Biggs? Sunte]i aici?Trebuia s`-l strig a[a, de[i mi se p`rea ciudat. |mi adusei aminte o

rim` copil`reasc` f`cut` de Harriet \n leg`tur` cu numele lui, carecontinu` s`-mi r`sune \n minte. Intrai \n biseric`, tem`toare. }arulst`tea \n fa]a altarului, coco[at, cu capul \n piept. Ar fi fost atât de u[ors` m` retrag \n t`cere spre cimitir, apoi s` alerg spre cas`, de-a lungulcâmpurilor. Numai c` gândul mâniei lui Harriet m` f`cea s` ezit. Eraca o pies` de teatru pe care o v`zusem, despre un b`rbat care e[uaselamentabil din punct de vedere profesional. Fiica lui, care se \ntorseseacas` \n vacan]` de la o [coal` foarte scump`, st`tea neajutorat` lângèl, dorind s`-i ating` bra]ul [i s`-i spun` c` nu-i pas` c` va trebui s`


plece de la acea [coal`, dar speriat` de figura lipsit` de orice speran]`care se \ntorsese spre ea.

– Domnule Biggs. Când se \ntoarse spre mine, }arul avea o figur` calm`, atât de

fireasc` [i de obi[nuit`, \ncât \l privii f`r` s`-mi cred ochilor.|mpotrivindu-m` dorin]ei ira]ionale s`-i spun "tat`", \l \ntrebai cunervozitate:

– Ce s-a \ntâmplat cu Harriet?– Nu sunt sigur, copil`. Cred c` i-am spus adev`rul. – Ce vre]i s` spune]i?– I-am spus c` are o minte diabolic`. Eram cople[it`. A[ fi vrut s` strig: "O iubesc pe Harriet. E

curajoas`, sincer` [i frumoas`", dar cuvintele \mi r`maser` \n gât. – Nu v` \n]eleg, cl`tinai eu din cap, nedumerit`. – {tiu. Tu nu ai o minte diabolic`. Totul era foarte deosebit de ceea ce-mi imaginasem. |mi spunea c`

eu sunt cea bun`, cea minunat`. Harriet, atât de sub]ire, de elegant`[i de frumoas`, atât de asem`n`toare idealului meu, era cea rea. Dac`o ura pe Harriet, nu puteam s`-l iubesc. Dac` \l iubeam, iar el credeac` Harriet e diabolic`, \nsemna c` n-o iubesc pe ea. Cum ar putea s`fie diabolic` o persoan` care se ducea \n fiecare zi pe malul m`rii,respirând aerul \nmiresmat de r`[in`? Iar dac` Harriet era \ntr-adev`rrea, atunci eram la fel… Atunci [i el era la fel.

– De ce este diabolic`?– Poate c` o s`-]i spun` ea. Soarele coborâse dincolo de copaci, l`sând biserica \n \ntuneric.

Se f`cuse r`coare. Aveam impresia c` rândurile de b`nci din biseric`seam`n` cu pietrele funerare din cimitirul de afar`. }arul nu f`cu nicio mi[care, ci r`mase \n fa]a altarului, frecându-[i palmele ca s` [i le\nc`lzeasc`.

88 BERYL BAINBRIDGE

|ncepui s` m` satur de aceast` scen`. – Ar fi mai bine s` plec acum, spusei eu, privind altarul bisericii

cufundat acum \n umbr`. El nu se mi[c`, doar d`du din cap ca [i cum ar fi fost de acord, apoi

spuse brusc:– Nu pleca. M` mi[cai nelini[tit`, mângâind lemnul cu degetele, nesigur` de

ce ar trebui s` fac. – De ce? \l \ntrebai. A[ fi vrut s` sune pozna[, ca un flirt, a[a cum obi[nuia s` spun`

mama lui Harriet, dar sun` copil`re[te, un strig`t \n \ntuneric.– De ce? repet` el, imitându-m` cu cruzime.Ochii mi se umplur` de lacrimi. |nghi]ii repede, \ntrebându-m`

dac` \i displac. Nu de aceea plângeam; era din cauza \ntunericului [ia ecoului pierdut al cuvintelor \n \ntuneric, din cauza umbrelor\ntunecate de afar`. Acestea m` f`ceau s` plâng. Dac` a[ fi ridicatprivirea, cu un zâmbet dureros, probabil c` a[ fi \nceput s` plâng tare,cu suspine. Dar a[a, r`m`sei t`cut`, cu privirea \n podea, cu lacrimilepe obraz, uscându-se singure. Dac` voia s` r`mân, de ce nu vorbea cumine? Sau cel pu]in s` m` fi privit. |n penumbr`, umbrele ar faceminuni cu fa]a mea rotund` [i plin`. |mi imaginam c` ar`t palid` [ieteric`, cu p`rul dat pe spate [i cu lacrimile str`lucind \n ochi.

Când ridic` privirea spre mine [i [opti u[or, cu vocea lui rece [iamuzat` "Ce muz` mic` [i tragic`" m` sim]ii ca [i cum a[ fi fost dinnou pe plaj`, cu italianul care \mi spusese "\ngera[ murdar".

Ce e o muz`? O persoan` gânditoare, sau o zei]` greac`, cântândcântece de siren` pe pietrele de lâng` mare? Era un cuvânt frumos,minunat.

"Ce muz` mic` [i tragic`", \i spusei \n minte lui Harriet, cutandre]e.


Când se apropie de mine [i m` prinse \n bra]e, era atât de stângaci,\ncât nu putui decât s` \nchid ochii [i s` m` ag`] de frumuse]eacuvintelor.

– Te rog, murmurai nefericit`, nesuportând senza]ia pielii lipit` deobrazul meu, te rog s` m` la[i s` plec.

El \mi d`du imediat drumul, retr`gându-se [i aranjându-[i p`rul cuun gest obosit. Era atât de \ntuneric, \ncât nu-i puteam z`ri figura cuclaritate, numai conturul mâinii delicate, care trecea prin p`r. |ncepuis` m` simt u[urat` [i sigur` de mine, spunând:

– Sunt sigur` c` e foarte târziu. Trebuie s` fie teribil de târziu. Nelini[tit` [i ner`bd`toare s` plec, tr`sei de u[a masiv`, acum

\nchis`. Nu putui s` o deschid. – U[a nu se deschide, domnule Biggs. Eram speriat`, con[tient` c`, de aceast` dat`, era \ntr-adev`r foarte

târziu. El prinse inelul de o]el de sub \ncuietoare, \l r`suci [i trase cu

putere, apoi \[i puse um`rul sub o margine a lui, ridicându-l u[or. Darnu se mi[c` nici m`car un centimetru. Gândul c` Harriet se \ntorsese\ncet [i \ncuiase u[a, deveni din ce \n ce mai puternic \n mintea mea.

– E \ncuiat`, strigai eu, sunt sigur` c` e \ncuiat`. M` prinsei de el speriat`, ridicându-i palma ca s`-mi pun obrazul

\n ea, \ncercând s` domolesc groaza care m` cuprinsese. Mi se p`reac` \ntreaga var` am tr`it \ntre dou` extreme, de bucurie [i de team`,ambele ajungând de ne\ndurat.

Nu eram sup`rat` pe Harriet pentru c` poate, \ntr-o situa]ieasem`n`toare, pentru motive explicabile, a[ fi putut s` m` port la fel.Dar eram mânioas`, st`pânit` de team`, de circumstan]ele caretransformau un act firesc– de exemplu o u[` care se \nchide– \ntr-un[ir de evenimente \ngrijor`toare. Nu-mi puteam imagina cum trebuies` se fi sim]it }arul, care nu trebuie s` se gândeasc` mereu la ora sau

90 BERYL BAINBRIDGE

locul \n care se afl`, care nu trebuie s` fie responsabil \n fa]a nim`nui.Pân` \n clipa \n care nu vorbi, uitasem c`, pentru el, doamna Biggsavea aceea[i pozi]ie ca mama pentru mine.

– O s`-mi mai lase o jum`tate de or`, cel mult– presupunând c` eora zece– apoi o s` vin` s` m` caute.

– Ferestrele sunt \nchise? \ntrebai eu \ncet, f`r` s`-i pot z`riexpresia, dar b`nuind c` pe fa]a lui se putea citi disperarea.

Cel pu]in, teama mea era real`, aveam motive s` m` \ngrijorez; latreisprezece ani este firesc s` fiu a[teptat` de p`rin]ii mei cu sup`rare[i \ngrijorare, dac` m` \ntorc târziu acas`. Nu erau un b`rbat adult,c`s`torit de treizeci de ani, care luase pentru prima oar` ini]iativa subfrunzele tremur`toare ale plopilor. M` sim]eam superioar` [idispre]uitoare fa]` de frica lui [i m` \ntrebai dac` nu cumva acestlucru f`cea parte din planul lui Harriet.

– Sunt prea \nalte, r`spunse el, ridicând privirile \n \ntuneric. |nplus, nu se deschid decât \n partea superioar`.

Atinse cu mâna peretele de lâng` u[`, unghiile lui producând unsunet metalic.

– |ntrerup`toarele pentru lumin` sunt toate pe pridvor, observaieu, p`rând aproape mul]umit` de acest lucru.

Era un plan foarte bun al lui Harriet [i eram deja convins` c`fusese pus la punct de ceva vreme.

Numai ea s-ar fi putut gândi la ceva atât de subtil, atât de calculat,s`-l arate pe }ar ca o creatur` fragil`, limitat de propriile temeri. Erasuficient ca eu s` spun adev`rul acas`, iar mânia p`rin]ilor mei vatrece. "Cineva m-a \nchis \n biseric`.", a[ putea spune. Sau: "Ofantom` a \nchis u[a. Am fost \ngrozit`."

}arul str`b`tea biserica, aprinzând chibrituri ca s` poat` vedea maibine. |l urmai, \ntinzând mâinile ca s` m` sprijin de perete, c`lcând cufermitate, ca s` [tie c` sunt lâng` el. Deschise o u[` [i lumina c`zu pe


treptele altarului, venind dinspre sacristie. Un [ir de robe albe erauatârnate \ntr-un cuier, mi[cându-se slab sub adierea aerului.

– Bine, murmur` el mul]umit, cùtând \n jur o alt` cheie de laintrare, ferindu-[i ochii de lumina care p`rea acum foarte puternic`,dup` \ntunericul din biseric`.

Str`b`tur`m camera, sperând s` g`sim o solu]ie de salvare,cùtând printre robe, bucurându-ne ca ni[te copii s` arunc`m hainelepe jos, \n dezordine. Singurul dulap din \nc`p`re era gol, \n afarap`l`riei Ghiulelei [i a unor ghete de fotbal. Sertarul de sub fereastr`con]inea doar ni[te c`r]i [i o m`nu[` tricotat` din lân` verde. Totul\mi aducea aminte de zilele de duminic`, de atmosfera din biseric`din timpul slujbelor, toate amestecate cu \ncântarea lucruluinepermis. Situa]ia mi se p`rea amuzant`, \n ciuda faptului c` erafoarte târziu [i c` vom avea, f`r` \ndoial`, necazuri.

– La naiba! exclam` }arul, stând \n mijlocul camerei. Nu g`sisem nici o cheie. |ncercai s`-mi imaginez ce-ar face Harriet \ntr-o astfel de situa]ie.

Oare ar sparge ferestrele \nalte, sau ar da foc la u[a masiv` de lemn,folosind chibriturile }arului? Ambele solu]ii p`reau la fel de inutile.

– Domnule Biggs, observai eu cu polite]e, am putea s` spargem ofereastr`.

}arul era prea \ngrijorat ca s` r`spund`. St`tea nemi[cat, cuexpresia unui b`rbat care era hìtuit de zile \ntregi, iar acum era\ncol]it, cu spatele la zid. |mi spusei c` orice urm` de dragoste tandr`care ar fi putut \nflori \ntre noi, acum era c`lcat` \n picioare cucruzime. Probabil c` era obosit [i s`tul de toate necazurile pe care i lecauzasem, eu [i Harriet. Nu credeam c` ea inten]ionase s` se \ntâmplea[a ceva.

El se sprijini de perete [i studie cu aten]ie c`m`ru]a lipsit` deferestre. U[a sacristiei, chiar dac` era mai mic` decât cea de la intrare,

92 BERYL BAINBRIDGE

era la fel de groas` [i de solid`, iar el nu avea nici o [ans` s` reu[easc`s-o for]eze. Ridic` privirea spre tavanul arcuit, cl`tinând din capdezam`git.

– |mi pare r`u, copil`. Dumnezeu [tie cât e de târziu. |mi \ntip`rii pe fa]` o expresie tragic` [i sup`rat`. – Nu-]i face probleme, m` b`tu el pe um`r cu curaj. O s` g`sim o

solu]ie s` ie[im. Sim]eam c` nu mai pot r`mâne mult` vreme copila neajutorat`.

Dac` \l las pe el s` g`seasc` o solu]ie, putem s` [i murim aici [i s` fimg`si]i pe podea \ntr-una dintre zilele \n care Ghiuleaua deschidebiserica.

– Domnule Biggs, o s` \ncerc s` sparg una dintre ferestre, dac`este posibil.

– Nu, cl`tin` el din cap, e imposibil. Nu po]i face a[a ceva. Amintindu-mi c` doamna Biggs spusese despre el c` este slab,

continuai cu voce hot`rât`, \ndreptându-m` spre u[a deschis`:– Ar fi mai bine s` m` ajuta]i, pentru c` inten]ionez s` o fac. Biserica era imens` [i \ntunecat`. Trebui s`-mi aduc aminte c` este

doar o problem` de iluminare [i c` nu s-a schimbat \n nici un fel. Nuaveam de ce s` m` tem.

|ntinsei mâinile \n fa]a mea, \ncercând s` ajung la perete, p`[indcu grij`, ca un matador. |mi adusei aminte c` undeva \n stângaaltarului se afla o pr`jin` pe care Ghiuleaua o folosea ca s` deschid`[i s` \nchid` fereastrele. Era suficient s` \naintez \n continuare pelâng` zid, pentru c` o voi g`si. Parc` \l [i vedeam pe preot deschizândfereastra cu ajutorul pr`jinii, declarând c` "Dumnezeu este aer curat,copii."

Cu un strig`t triumf`tor, pusei mâna pe ea. – E aici, domnule Biggs. Veni]i s` m` ajuta]i. Vocea lui care r`sun` din \ntuneric era joas` [i sup`rat`.


Mi se f`cu mil` de el. – Ce vrei s` fac?De câte ori nu m` f`cuse Harriet s`-i ascult ordinele, sim]indu-m`

dominat` [i inutil`. Vocea mea cu aceste ocazii sem`na cu a lui, plin`de autocomp`timire [i suferin]`.

– Aici este pr`jina cu care se deschide fereastra, spusei repede,\ncercând s`-mi ascund amuzamentul din voce. Trebuie s` prinde]icârligul de cercul metalic de la fereatr`, apoi s` urc`m pe pervaz. Nuputem sparge decât o singur` fereastr`, cea de-a treia. O s` v` da]iseama când o ve]i atinge. E singura care a fost distrus` \n timpulr`zboiului, apoi a fost \nlocuit` cu geam colorat. Trebuie s` o spargem\n partea de jos, apoi s` s`rim \n iarb`. O s` alerg`m spre poart` [iapoi \n p`dure. Dac` ne va auzi cineva, vom putea s` ne ascundem \np`dure. Apoi, dumneavoastr` str`bate]i dunele de deasupra iazurilor,iar eu tai câmpurile spre Barracks. O s` fim \n siguran]` dup` ce nedesp`r]im.

Sim]eam c` Harriet ar fi mândr` de mine. – Da, r`spunse }arul lini[tit [i aprinse un chibrit, ]inând o mân`

peste el pân` când arse mai puternic, apoi ridicându-l s` luminezefereastra.

Ochii lui erau str`lucitori \n lumina chibritului, observând rapidfereastra [i pr`jina din mâna mea. Expresia de surpriz` se stinse \ncet,odat` cu fl`c`ruia fragil` a chibritului.

– D`-mi-o mie, spuse el. Fugi s` stingi lumina din sacristie. Când \mi cuprinse mâna, degetele lui erau reci [i uscate. D`dui

drumul pr`jinii [i p`[ii repede \napoi. |mi lu` destul de mult s` ajung la sacristie, pentru c` raza sub]ire

de lumin` care se z`rea din interior nu putea s` risipeasc` \ntunericul.M` uitam fix la ea, propunându-mi s` ajung cât mai repede, darcorpul mi se mi[ca greoi \n \ntuneric. Când ajunsei la u[` [i pusei

94 BERYL BAINBRIDGE

degetul pe \ntrerup`tor, m` oprii [i m` gândii c` poate Harriet ar vreas` fac altceva. Deschisei sertarul [i privii imaginile. |ngeri cu ochi deun albastru clar m` priveau din ele. Dac` a[ avea un creion, \mispusei, le-a[ desena must`]i… Poate c` ar fi ceva care s-omul]umeasc` pe Harriet. Era mai bine c` nu aveam un creion. Stinseirepede lumina, apoi \nchisei u[a [i m` \ntorsei cu spatele la ea.

– Unde sunte]i? strigai. – Aici. |ncepui s` m` \ndrept cu grij` spre locul din care venea vocea lui.

Respira]ia gr`bit`, cauzat` de efort, p`rea s` umple biserica. – Aici, strig` din nou, ghidându-m`. Când ajunsei la fereastr`, \mi spuse s` aprind pe rând câte un

chibrit, ca s` aib` destul` lumin` s` fixeze pr`jina. Parc` la nesfâr[it,f`cui ce \mi ceru. Aveam impresia c` suntem de o eternitate prin[i \nbiseric`. Dincolo de copacii care \nconjurau cl`direa, \mi imaginam c`se n`[teau genera]ii f`r` num`r, \n timp ce noi ne str`duiam s` fix`mcârligul pr`jinii \n suportul metalic.

Reu[ise. }arul nu spuse nimic, ci scoase un morm`it de satisfac]ie.|ncet` s` se mai agite, r`mânând nemi[cat, cu bra]ele \ntinse.

– Foarte bine, \l l`udai eu, de[i nu mai conta. A[teptai câteva secunde \nainte s`-i spun care era ideea mea,

pentru c` nu voiam s`-l gr`besc. El \ncepu s` râd` brusc:– Ce situa]ie imposibil`!Râse din nou, mai tare. – Când v` sim]i]i \n stare, ar fi bine s` v` urca]i pe sp`tarul

scaunului [i s` s`ri]i spre fereastr`, cu ambele picioare \nainte. S` v`pune]i mâinile pe pr`jin` cât mai sus, ca s` nu se desprind` când ve]is`ri.


Curajos, f`cu \ntocmai, urcându-se pe sp`tarul scaunului cel maiapropiat. Aprinsei un chibrit ca s`-[i poat` estima s`ritura, dar sestinse aproape imediat. Se arunc` spre perete, aproape imediatr`sunând un strig`t de durere \n imensitatea bisericii.

– Ce s-a \ntâmplat?Nu primii nici un r`spuns, doar zgomotul unei respira]ii gâfâite [i

al unor picioare alunecând pe zid. Un sunet târ[âit, de târâtoare,\naint` pe peretele din fa]a mea. Apoi putui z`ri silueta \ntunecat` a}arului, profilându-se \n cadrul ferestrei.

– Nu am de ce s` m` ]in, exclam` el, cu voce ascu]it` [i oarecumdisperat`. Nu pot s`-mi dau drumul.

– E \n regul`. Continua]i s` v` ]ine]i de pr`jin` cu mâna stâng` [imerge]i pe pervaz. O s` g`si]i o coard` ata[at` de un cârlig. |ntinde]imâna spre el, dar nu da]i drumul pr`jinii.

Era destul de u[or s`-i dau indica]ii, dar el p`rea s` nu se mi[te.Mânioas`, strigai:

– Haide]i, ve]i fi \n siguran]`. Probabil c` se sim]ea abandonat [i furios, obligat s` se mi[te pe

marginea \ngust` a pervazului, v`zând umbrele neclare ale copacilordin fa]a ferestrei.

Eram con[tient` c` m` simt foarte obosit`. Efortul de a-i daindica]ii, de a-l face s` m` asculte pas cu pas, m` f`cea s` \n]elegputerea [i hot`rârea de care avea nevoie Harriet pentru a m`manipula [i domina de fiecare dat`, \mpingându-m` pe drumul ales.

– L-am g`sit. }arul p`rea o stea de mare, cu mâinile [i picioarele \ntinse. Pr`jina

f`cea o umbr` ciudat`, ca [i cum steaua de mare ar fi c`p`tat un altmembru, mai lung [i sub]ire. M` \ndreptai spre scaunul de lâng`fereastr`, c`utând marginea pr`jinii.

– L`sa]i-o, \i ordonai. V` ]ine]i de cârlig [i merge]i mai departe.

96 BERYL BAINBRIDGE

Fu pe punctul s` se pr`bu[easc`. Se cl`tin`, \ntinzând mâna liber`spre geam, apoi \[i reg`si echilibrul, respirând greu. Voiam s` râd detoat` agita]ia lui. Era teribil de nepriceput \n ceea ce f`cea, de[i eraatât de b`trân.

– V` sim]i]i bine?– Da. Când o s` sari, ai grij` s` nu te love[ti peste fa]`. Zâmbii larg, ar`tându-mi din]ii \n \ntuneric, apoi m` ridicai spre

vârfuri, prinzându-m` de pr`jin` [i \ncepând s` m` ca]`r pe perete.Fixam cu privirea fereastra, al c`rei cenu[iu \nchis era vizibil, chiardac` nu r`spândea nici un pic de lumin` \n interior.

– Domnule Biggs, murmurai gr`bit`, domnule Biggs, nu mai pots` urc.

El \ncepu s` se apropie de mine, ]inându-se cu o mân` de cârlig [ipe cealalt` \ntinzând-o spre mine.

– Po]i s` m` prinzi de bra]?Vocea lui era mai puternic`, acum c` se sim]ea \n pozi]ia s` m`

ajute. Era foarte dificil: el se balansa pe marginea \ngust` a pervazului,

]inându-se de o pr`jin` care putea \n orice moment s` scape dinsuportul metalic, iar eu tr`geam agitat` de haina lui, \ncercând s` m`ridic.

Când, \n cele din urm`, ajunsei \n spatele lui, \ntins` ca unuldintre sfin]ii crucifica]i de pe fereastra de care se sprijinea obrazul lui,r`maser`m amândoi nemi[ca]i, incapabili s` facem vreo mi[care. Dac`Harriet ar fi venit [i ar fi deschis u[a bisericii, nu cred c` ne-am fimi[cat.

– E[ti foarte grea, spuse el. Sim]ii c` \l ur`sc \n acea secund`. Nu-mi amintisem c` sunt solid`,

m` crezusem fragil` [i u[oar` ca un copil, \ntinzându-m` spre el,dornic` s` m` ajute cu puterea lui superioar`. |ncercai s` m`


\ndep`rtez de el dar m` dezechilibrai, prinzându-m` de el \n ultimulmoment cu atâta putere, \ncât gemu de durere.

– |mi pare r`u. Aproape mi-am pierdut echilibrul. Nu-mi r`spunse nimic. Aveam chiar impresia c` a \ncetat s` mai

respire. |n cele din urm`, m` \ntreb`:– Acum, ce ar trebui s` fac?Poate c` voia s` \ntrebe mai mult, o interoga]ie legat` de viitor.

Poate c` voia s` [tie ce mai voiam eu [i Harriet de la el. – Domnule Biggs, pr`jina este foarte grea?– Are o lungime ciudat`, atâta tot. E prea scurt` ca s` se sprijine

de podea [i prea lung` ca s` o po]i ]ine cu u[urin]`. – |n acest caz, \mpinge]i-o cu putere spre \nainte, lovind-o de

geam. Dac` nu cedeaz`, da]i-i drumul imediat. |n gând, m` temeam c` geamul se va cr`pa m`car un pic, pentru

c` \l sim]eam dur [i gros. A[teptai o vreme, apoi }arul spuse:– O s` \ncerc acum. E[ti gata?– Da, r`spunsei cu curaj, de[i vocea \mi r`sun` sub]ire \n

\ntuneric. Auzii un sunet ca pârâitul ghe]ii, un sunet \nalt [i limpede, apoi

geamul din fa]a mea disp`ru. |n spate, pr`jina c`zu pe podeauabisericii, \n timp ce aerul rece \mi mângâia fa]a. Aterizai pe iarb`,\mpleticindu-m` [i c`zând. Iarba era atât de rece [i p`mântul atât deferm, \ncât \mi dorii s` r`mân acolo. Nu era \ns` posibil, a[a c` m`ridicai [i alergai pe potec`, spre poarta care d`dea spre p`dure. Poartaera greu de deschis, blocat` de ierburile \nalte [i de mormanul de floriuscate care fuseser` depuse acolo. Harriet avea o colec]ie de c`r]i devizit` m`rginite cu negru pe care le salvase din acea gr`mad` deresturi. Obi[nuia s` le lipeasc` \ntr-un album, dup` ce scria pe elecitate care o impresionau.

98 BERYL BAINBRIDGE

– Domnule Biggs! strigai eu. Domnule Biggs!Evadarea fusese spectaculoas`, iar eu fusesem cea care gândise

totul. Dinspre copaci se r`spândea mirosul de r`[in` [i de p`mânt ud.Gândul c` reu[isem atât de multe, f`r` Harriet care s` m` \ndrume,m` umplea de satisfac]ie. Ce mai conta c` am doar treisprezece ani [ic` p`rin]ii mei vor s` fiu \n pat la ora zece? Nu-mi p`sa dac` vor chemapoli]ia [i m` vor \ncuia \n cas`.

Rana rotund` [i \ntunecat` din zidul bisericii, fereastra spart`, carez`cea printre morminte, poate fi remediat` destul de repede, dac`}arul va trimite o sum` de bani preotului, f`r` s` semneze, desigur.

M` gr`beam pe câmpul din fa]a unit`]ii militare, \ndreptându-m`spre gar`. Când trecui peste gard ca s` ajung la drum, z`rii siluetaunui b`rbat chircit` sub felinarul de la poalele dealului. Avea o batist`\n mân`, cu care \[i [tergea fa]a \nsângerat`.

– Ce s-a \ntâmplat, v-a]i t`iat?P`rea atât de palid [i de suferind, cu sângele curgându-i pe b`rbie. – M-am lovit la nas când am c`zut, r`spunse el cu greutate,

str`duindu-se s` opreasc` sângerarea. Ce ran` lipsit` de glorie! Sp`rsese o fereastr`, s`rise \n iarb` de la

\n`l]ime [i tot ce reu[ise era s` se loveasc` la nas. – Cum a]i reu[it acest lucru? Eu am aterizat \n picioare pe iarb`. – Ai avut noroc. Exact lâng` perete se afl` o bordur` de ciment. – Trebuie s` plec. P`rin]ii mei probabil au trimis deja poli]ia s` m`

caute. Alergai \n susul dealului, l`sându-l ghemuit sub lamp`. O ma[in`

ap`ru pe drum, orbindu-m` cu luminile ei str`lucitoare. Când ajunsei\n raza farurilor, \ncetini [i se opri.

– Tat`, m` bucur atât de tare s` te v`d!Deschisei portiera, urcai \n ma[in` [i izbucnii \n plâns. – A fost \ngrozitor, sunt atât de speriat`!


El m` privea f`r` s` spun` nimic, dar privirea lui era plin` derepro[uri.

– Am fost \n p`dure [i am z`rit o femeie care alerga printre copaci,purtând o pelerin`. Avea fa]a acoperit` de sânge.

Tata pornise ma[ina [i \ntorsese, \ndreptându-se spre cas`. – Chiar \nainte s` o v`d, am auzit un zgomot venind dinspre

biseric`, ca [i cum s-ar fi spart un geam. Am crezut c` mor de fric`!M` l`sai cuprins` de valurile triste]ii, cople[it` de t`cerea lui,

convins` c` [tie c` mint. Opri ma[ina \n fa]a casei [i m` ajut` s` cobor,f`r` s` spun` nimic. |n hol era aprins` lumina, u[a era deschis`, iarmama st`tea \n cadrul ei, mic` [i lipsit` de ap`rare.

– Ce s-a \ntâmplat, George? E bine?– Dumnezeu [tie ce s-a \ntâmplat. Eu nu mai \n]eleg nimic. M` conduser` \n buc`t`rie. Lumina era atât de puternic`, \ncât

\nchisei ochii. – Mam`, nu m-am putut ab]ine… pur [i simplu n-am putut. Era

femeia aceea din p`dure…O prinsei \n bra]e, incapabil` s` suport privirea ei \ncrez`toare. – N-ar trebui s` bântuie prin p`dure, când to]i strica]ii aceia de la

unitatea militar` \[i fac de cap pe acolo. |n timp ce povestii din nou ceea ce pretindeam c` se \ntâmplase,

tata p`rea aproape s` zâmbeasc`. Sim]eam c` absurditatea pove[tii \lirit`, chiar dac` nu putea dovedi c` mint. Mama \mi puse \ntreb`ri peun ton rece [i ferm, dar când \ncepui s` plâng m` lu` \n bra]e,leg`nându-m` \ncet, cât eram de mare.

|n cele din urm`, mi se d`du voie s` m` duc la culcare. M` \ntinsei\n pat, privind tavanul. Reu[isem s` evit un dezastru. Fusesems`rutat`, explicasem chiar [i misterul ferestrei sparte. Nu-[i vor daseama c` era vorba despre mine, mai ales c` Harriet era acas` demult` vreme. Min]isem foarte bine [i plânsesem f`r` efort. Probabil c`

100 BERYL BAINBRIDGE

mâine diminea]` voi fi palid` [i voi p`rea suferind`. M` gândii lanoaptea frumoas` [i la puterea de care d`dusem dovad` \n biseric`,apoi \ncepui s` zâmbesc amintindu-mi c` }arul se lovise la nas.Harriet n-ar fi putut s` se descurce mai bine.


Capitolul 7

Tat`l lui Harriet \l z`ri pe }ar \n ora[, cu bra]ul \ntr-un bandaj. Eapresupunea c` se lovise când s`rise de la fereastr` [i c` probabil nuera o ran` prea grav`. Se oferi s` se duc` \n vizit` la doamna Biggs cas` se intereseze, dar mi se p`rea prea pu]in \n]elept s` fac` acest lucruatât de curând dup` incidentul din gr`din`.

|i povestii cu lux de am`nunte tot ce se \ntâmplase \n biseric`, darspuse c` ea era cea care \nchisese u[a.

|n jurnal, scriser`m c` fusesem f`cu]i prizonieri de persoanenecunoscute, dar eram sigur` c` fusese Harriet. Voiam s` o \ntrebdac` era parte din planul f`cut, dar \mi era team` c` va spune c` suntproast`. |mi povesti c` tat`l ei \i spusese c` }arul traverseaz` râul cuferibotul \n fiecare miercuri, pentru a vizita cealalt` fabric` a firmei lacare lucra.

– O s` ne ducem [i noi mâine, propuse ea. O s` le spunemp`rin]ilor c` ne ducem la muzeu, iar ei vor fi foarte \ncânta]i.

– Poate c` nu se va duce, dac` are probleme la bra]. – O s` ne ducem oricum. Plecar`m cu trenul de diminea]`. P`rin]ii mei m` obligar` s` port

uniforma, dar Harriet m` consol`, asigurându-m` c` m` face s` ar`t

supl`. Apoi luar`m tramvaiul spre docuri, cl`tinându-ne \ncolo [i\ncoace pe scaunele de lemn. La docuri, erau o mul]ime de ziare, degunoaie [i de b`trâni care, \mbr`ca]i \n haine albe de ploaie, st`teaupe b`nci [i priveau marea. Ne a[ezar`m [i noi pe o banc`, a[teptândsosirea vaporului, \ncercând s` adopt`m aceea[i atitudine demelancolie [i izolare, dar f`r` prea mare succes. Eram prea pline deenergie pentru acest lucru. Ei nici m`car nu se uitau direct la ceva, nicim`car la pesc`ru[ii care d`deau târcoale ]`rmului, ]ipând deasupra\ntinderii apei. Harriet spuse c`, de fapt, priveau la imagini imprimate\n min]ile lor cu ani \n urm` [i c` se gândeau la lucruri din trecut, careerau \ntr-un fel sau altul conectate cu peisajul.

Un b`trân aflat pe o banc` din apropiere \ncepu s` fluiere printredin]i, b`tând cu bastonul \n p`mânt. Ca prin farmec, genunchii celorde pe b`nci \ncepur` s` tresalte \n ritmul melodiei, iar picioarele\nc`l]ate \n ghete masive s` bat` \ncet. Mi se p`rea c` Harriet va s`ricurând de pe banc` [i va \ncepe s` cânte tare. Probabil c` nu a[teptadecât un cor obosit de femei acoperite cu [aluri [i cu fuste cu volanecare s` danseze pe pietrele pavajului. Pesc`ru[ii \[i \ntindeau aripilealbe \n aer, zburând deasupra acoperi[ului sub]ire al pontonului.Limbile ceasului care indica timpul de sosire a feribotului de laBirkenhead [i Wallasey se \ndreptau u[or spre punctul care anun]asosirea iminent`. O femeie cu ten roz [i o hain` galben` se aplec`peste marginea pontonului, privind apa. Harriet cânt` o strof` dincântecul b`trânului, f`când câteva mi[c`ri de dans [i zâmbindu-lecelor a[eza]i pe b`nci. Fluieratul \ncet`, genunchii se \n]epenir`, iarbocancii se a[ezar` lini[ti]i pe pietre. Rândul de ochi mici se \ndrept`spre soare, f`r` s` se poat` ab]ine.

R`maser`m dou` ore pe ponton, a[teptându-l pe }ar, urm`rindfiecare pasager cu grij` [i aten]ie. Nu eram foarte sigur` ce puteamspune dac` l-a[ vedea, iar când o \ntrebai pe Harriet, ea r`spunse:


– Nu conteaz` cu adev`rat. Lucrul cel mai important este s` nevad` peste tot, nu doar pe malul m`rii sau \n p`dure. Vreau s` sesimt` \ncol]it.

M` \ntrebam dac` spusese despre ea c` este diabolic` pentru c` sesim]ise \ncol]it. Povestea de dragoste dintre mine [i }ar p`rea s` fi fostuitat`. Nici m`car nu-[i aduse aminte s` m` \ntrebe dac` ajunsesem lani[te aranjamente mai definite cu el. Chiar când m` \ntrebase ce \mispusese \n biseric`, nu p`ruse foarte interesat`.

Când \l z`rir`m pe }ar, era \mpreun` cu un b`rbat scund [iatr`g`tor, care avea o musta]` neagr`. Coborâr` de pe feribotul deWallasey vorbind repede, prinzându-se din când \n când debalustrada de pe drumul spre ie[ire, }arul \ntorcându-se \ntr-o parteca s`-l priveasc` pe \nso]itorul lui.

– Bun` ziua, domnule Biggs, spuse Harriet, privindu-l cuprietenie, postându-se \n fa]a lui cu mâinile la spate. E interesant s` v`v`d aici.

}arul ridic` p`l`ria nesigur, salutând-o. – Ne uitam la b`rci, declar`. Nu [tiam c` ve]i fi aici. Ce mai face]i?Zâmbi deschis, cu sinceritate [i inocen]` la b`rbatul de lâng` }ar.

El, ca mul]i al]ii, sim]i imediat nevoia s` o cunoasc`. Se aplec` \n fa]`cu un zâmbet care inten]iona s` fie fermec`tor, spunând:

– Nu cred c` am avut pl`cerea. }arul ezit`, p`rând atins de vulgaritatea \nso]itorului lui. – Dou` tinere prietene ale mele din Formy, spuse el. Acesta este

domnul Douglas Hind. Harriet [i domnul Hind \ncepur` una dintre conversa]iile ei

ceremonioase:– {i cu ce te ocupi \n zilele astea lungi de var`, draga mea?– Nu e o \ntrebare oarecum impertinent`?– Ei, hai acum… râse b`rbatul, \ncântat.


– Tat`l lui Harriet a spus c` a]i avut bra]ul bandajat, domnuleBiggs.

}arul \[i frec` gânditor \ncheietura. – Da, am avut-o, copil`. Cred c` a fost pu]in luxat`, nimic serios. – V` a[tepta pe drum când a]i ajuns acas`?El p`rea s` caute \n mul]ime o figur` familiar`. Se \ntoarse pe

jum`tate, atingându-[i obrazul, gânditor.– Nu, nu m` a[tepta, r`spunse el neatent. Domnul Hind râse din nou la o replic` a lui Harriet. – Cum a]i explicat entorsa? \l \ntrebai pe }ar, dorindu-mi s` m`

priveasc`. – Am spus c` m-a izbit un b`iat cu bicicleta, r`spunse el. Nu zâmbi, ci p`rea nefericit. A[ fi vrut s`-l fac fericit, dac` Harriet

m-ar fi l`sat. Domnul Hind \i atinse bra]ul:– Peter, aceast` domni[oar` propune s` lu`m \mpreun` o cafea. E

o idee bun`, nu?|i zâmbi larg }arului, apoi lui Harriet. – Da, desigur. }arul probabil c`-[i spunea c` orice ar fi preferabil statului \n

mijlocul pontonului, unde puteam fi z`ri]i de oricine. Harriet [idomnul Hind ne conduser` spre o cafenea. {tiam c` este \n neregul`.N-ar fi trebuit s` st`m de vorb` cu el \n alt` parte \n afar` de malulm`rii.

Copacii, biserica [i drumul spre mare erau grani]ele cele maipotrivite pentru rela]ia noastr`. Era o gre[eal` s` ne putem imagina c`ne putem vedea \n afara acestor grani]e.

}arul amestec` \n cafea [i privi pe fereastr`, \ntinzându-[i gâtul caun copil a c`rui mândrie fusese r`nit`. |nghi]ea greu, iar m`rul luiAdam i se mi[ca vizibil.

Mu[tele zburau \n roiuri deasupra pr`jiturilor de pe masa vecin`.


Un muncitor \n salopet` [i cu cascheta pe cap fuma, suflând fumulspre mu[te.

– De fapt, spuse Harriet cu o voce dulce [i copil`roas`, o s`\mplinesc paisprezece ani \n câteva luni. Mami spune c` voi putea s`-mi tai p`rul atunci.

– Ah, nu! protest` domnul Hind. |ntinse o mân` spre ea [i atinse cu blânde]e p`rul \mpletit \n

codi]e de pe um`rul lui Harriet. – Nu, murmur` el trist, cu un aer prostesc, nu-l t`ia.}arul \i arunc` o privire vinovat`, apoi se \ntoarse spre fereastr`,

preferând s` nu spun` nimic. – Nu cred c` domnul Biggs m` place prea mult, cl`tin` din cap

Harriet, cu pref`cut` triste]e. Domnul Hind se l`s` pe spate, sprijinindu-se de sp`tarul

scaunului, cu picioarele \ntinse \n fa]`. – Nu, desigur. E[ti un b`rbat norocos, Peter. Se mi[c` \n scaun, lovindu-l pe vecinul lui cu cotul. – Cred c` sunt, r`spunse }arul, relaxându-se [i privind peste mas`

la \nso]itorului lui cu o expresie de prietenie. Eram sigur` c` erau prieteni [i confiden]i. Poate c` prieteni la fel

de buni cum eram eu cu Harriet, dar diferi]i ca mod de via]`. Probabilc` }arul \i povestise \ntâmplarea petrecut` \n biseric`, dar \ntr-unmod vulgar, care s` se potriveasc` stilului prietenului lui. |i spuseseceva de genul:

– |nchi[i \n`untru– imagineaz`-]i, Douglas! M-a pus s` m` târ`scpe perete pân` pe pervazul ferestrei, ]inându-m` de o pr`jin`blestemat`.

– {i ce s-a \ntâmplat \nainte de asta? \ntrebase domnul Hind cu oexpresie amuzat`, privindu-l sugestiv.

– Oh, am \ncercat s` o s`rut, dar n-a vrut!


Apoi râseser` amândoi.Fascinat`, urm`rii musta]a care se mi[ca deasupra buzelor pline.

}arul p`rea atât de fragil [i de palid lâng` prietenul lui! P`rea s` fief`cut din p`r. Cre[tea din bel[ug pe capul lui rotund, ajungând pân`la vârful urechilor. Sprâncene, gene, obraji, buze– toate \ntunecate [iacoperite de p`r negru. Mâinile, b`rbia [i gâtul p`reau la fel deacoperite de p`r. Aproape c` aveai impresia c` str`luce[te \n lumin`.Sub mas`, dou` picioare bronzate [i masive erau [i ele acoperite deblan`. Era ca [i cum un bondar ar fi stat la mas` cu trei molii, iar }arulera cea mai palid` dintre ele.

Harriet m` lovi peste picior cu pantoful. Presupun c` domnulHind \i atingea piciorul pe sub mas`, a[a c` o privii cu o \ncântaretainic`, \n care era [i un grùnte de invidie, iar ea \mi zâmbi, plin` desatisfac]ie. Invidia era real`, pentru c` nimeni nu-mi atinsese piciorulatât de repede [i cu atâta \ndr`zneal` [i, chiar dac` eram sigur` c`Harriet fusese prima care \l atinsese, eu \nc` nu-mi puteam permiteastfel de libert`]i cu }arul. M` consolai cu gândul c` eram maifeminin` [i mai rafinat`. }arul m` \ntreb` \ncet:

– P`rin]ii tì au fost foarte \ngrijora]i, seara trecut`? M` gândii c` pot recunoa[te c` fuseser` \ngrijora]i, dar era mai

romantic s` pozez \n copilul neglijat. – Nu, erau la ni[te prieteni. Nu par s` observe niciodat` dac` sunt

sau nu \n preajm`. |n alt` situa]ie, a[ fi spus c` p`rin]ii mei fuseser` \ngrijora]i [i c`

d`duser` telefon la poli]ie, chiar dac` ar fi sunat ca o minciun`.Oricum, trecuse destul de mult de când eu [i Harriet uitasem s`spunem adev`rul. Ceasul de pe peretele din fa]a mea b`tu ora exact`.}arul arunc` o privire spre ceasul de la mâna lui pentru a vedea dacìndic` aceea[i or`, apoi puse mâna pe marginea mesei, preg`tindu-ses` se ridice.


– }arule, [optii eu, \n cazul \n care Harriet asculta, o s` te duci \np`dure \n seara asta?

El m` privi uimit, iar mâna pe care se sprijinea se relax`,aducându-l mai aproape de mas`, aplecat spre mine. Domnule Biggs,spune repede ceva, \nainte ca Harriet s` se opreasc` din vorbit, \lrugai eu \n gând. Ochii lui se \ngustar` brusc \n timp ce-l urm`reamcu privirea, iar expresia lui era aproape de nepl`cere. Clipii des,\ncercând s`-mi modific expresia. Deseori Harriet \mi spunea c` sunturât` [i c` trebuie s`-mi controlez mu[chii fe]ei. Nu era ca [i cumsentimentele mele m` transformau, a[a cum se \ntâmpla cu Harriet,era mai degrab` vorba despre o vulnerabilitate [i o nelini[te care \mif`ceau figura s` arate ca o ran` deschis`.

Cu voce slab`, el r`spunse:– Presupun c` da…Micul b`iat din interiorul lui \nghi]i nervos, re]inându-[i lacrimile

de autocomp`timire, cu genele fluturând. – Dar nu pe drum, ci \n spatele bisericii. Vorbise foarte repede, de parc` doamna Biggs s-ar fi aflat prin

preajm`. Mâna lui prinse din nou marginea mesei, de aceast` dat` cuhot`râre, [i se ridic` \n picioare. Cu regret, domnul Hind \[i lu` mânade pe piciorul lui Harriet [i se ridic` [i el.

Dup` plecarea lor, ea se l`s` pe spate \n scaun, apoi \mi zâmbi cuc`ldur`. A[ fi vrut s`-i spun imediat ce aranjasem cu }arul, dar [tiamc` voia s` fiu t`cut`.

B`rbatul \n salopet` \[i \mpinse farfuria cu zgomot [i se \ntinse,ridicându-[i cascheta pentru o clip`.

– Doamna Biggs pleac` s`pt`mâna viitoare pentru dou` zile, \mispuse Harriet, iar domnul Hind va mai r`mâne o vreme \n casa}arului.

– Oh.


De cât` iste]ime d`dea dovad` Harriet, fiind \n stare s` afle o astfelde informa]ie important` de la un strìn. Toat` satisfac]ia pe care osim]eam datorit` rug`min]ii pe care o ascunsesem \n \ntrebareapentru }ar, se topi, l`sându-m` umil`.

– Ce istea]` e[ti, Harriet! Cum l-ai \ntrebat?– Nu l-am \ntrebat, r`spunse ea, privindu-m` uimit`. Mi-a spus el

singur. Am condus doar conversa]ia pe anumite cì, iar el mi-a spustot ce voiam s` [tiu. Doamna Biggs pleac` diminea]a devreme mar]eaviitoare, iar }arul va fi singur pân` joi.

– Oh!– Domnul Hind a sugerat c` am putea s` le facem o vizit` mar]i

seara, la o cafea. Pân` [i Harriet era impresionat` de acest lucru. S` bei cafea era un

stil de via]` strìn nou`, pe care-l asociam cu ie[itul la concert sau lateatru, sau cu oamenii care joac` bridge seara. S` vezi un b`rbat \ntren vara, purtând un costum elegant dar ieftin, \n picioare cu pantofide culoarea nisipului, \nsemna s`-]i dai foarte repede seama, cudispre], c` este un b`rbat care prefer` cafeaua. Cunoscu]ii no[tripurtau pantaloni de culoare \nchis` [i haine verzi, iar la ora nou`seara erau servi]i cu ceai [i pr`jituri. Erau \ntotdeauna invita]i, nuveneau niciodat` pe nea[teptate. Oamenii care soseau neanun]a]ierau rari, \ntr-adev`r, iar mama lui Harriet, dac` ar ap`rea o astfel desitua]ie, ar fi vorbit despre ea zile \ntregi, cu un amestec de mândrie[i bravad`.

– Nu, ar spune ea, nu-i a[teptam, pur [i simplu au venit. Ciudat,nu?

Ar zâmbi \ncântat`, dar cu discre]ie. R`maser`m amândou` t`cute, imaginându-ne scena din casa

}arului, cum bem cafea din ce[ti mici, a[ezate lâng` doi b`rba]i.Secretul delicios al nop]ii, gustul amar [i nefamiliar al lichidului


\ntunecat, pericolul care ne-ar face inimile s` bat` mai repede. Apoi,pa[i care r`sun` pe alee, figura palid` a }arului descoperind-o peso]ia lui care se \ntoarce mai repede acas` [i \ncearc` s` deschid` u[a.Era un lucru interesant de imaginat, iar aceast` imagine o p`strar`mvie pân` la gar`.

|n tren, \i spusei lui Harriet, pe un ton firesc de conversa]ie, c` \icerusem }arului s` ne \ntâlnim \n p`dure, dar nu spuse nimic, ci doard`du din cap, privind peisajul care se derula \n fa]a ochilor.

Seara, aproape sperai c` mama \mi va spune c` trebuie s` r`mânacas`, dar când \mi luai haina [i m` \ndreptai spre ie[ire, \mi zâmbi [i\mi spuse s` nu m` \ntorc prea târziu. A[adar, eram nevoit` s` ies. M`sim]eam cople[it` de exaltare când ajunsei la cotitura drumului careducea spre biseric`, amintindu-mi fereastra spart` [i neajutorarea}arului. M` urcai \ncet pe zid, gândindu-m` c` poate e \n apropiere [im` urm`re[te cu privirea, apoi r`m`sei cu picioarele \n iedera rece, cuo expresie gânditoare.

Totul p`rea umed [i aproape murdar, orizontul era verzui, astfel\ncât nu mai p`rea s` existe o diviziune \ntre p`mânt [i cer. |ntregalume p`rea bolnav` [i slab`; pietrele funerare, biserica [i drumulpietruit str`luceau de o lumin` ireal`. Era ca [i cum curtea bisericii arfi fost modelat` din cear` [i plasat` sub un imens dom de sticl`,provocând adunarea unor pic`turi de umezeal` care se scurgeau pesuprafa]a lui interioar`. Nu puteam s` m` mi[c, pentru c` membrelemi se f`cuser` ca de plumb. Dac` a[ ridica piciorul m`car uncentimetru, s-ar dezlipi [i ar aluneca pe iarb`. Tot timpul p`straiexpresia trist` [i gânditoare, \n cazul \n care }arul e \n preajm` [i m`vede. O adiere u[oar` de vânt mi[ca u[or crengile copacilor [i iarba\nalt`. Frunzele de ieder` tremurau, iar p`rul \mi c`dea pe frunte.

|n timp ce mergeam \ncet pe iarb`, }arul [i Ghiuleaua ie[ir` \npridvorul bisericii, stând de vorb`. Preotul mi[ca un bra] \n sus [i-n jos


constant, ca o arip` rupt` a unui corb, iar }arul privea cimitirul,cufundat \n gânduri. Eram destul de aproape de ei, dac` m`suramdistan]a ca apropiere de pridvor, dar p`reau mici [i \ndep`rta]i, cani[te creaturi pe care le urm`re[ti printr-un microscop. Ghiuleauap`rea s` se fi mic[orat, iar }arul st`tea nemi[cat, ca o p`pu[` galben`,cu capul plecat [i o fa]` de cear`. Nu, nu trebuie s`-mi imaginezlucruri, \mi spusei \n gând. Chiar dac` nasul [i urechile mele p`reauumplute cu vat` [i dac` aveam impresia c` toat` lumea se mi[c`nebune[te \n jurul meu, trebuie s` nu-mi imaginez lucruri.

Zâmbii proste[te, ridicând privirea spre ei.– De ce ar face cineva a[a ceva, domnule Biggs? Un geam atât de

scump…Ghiuleaua p`rea pe punctul s` izbucneasc` \n plâns. Vorbea rar [i

tare, ar`tând spre bucata de carton care fusese pus` \n locul geamului,ca un ochi orb \ntre ceilal]i teferi. }arul plec` privirea, \nvârtindu-[ip`l`ria \ntre degete.

– Cine a f`cut-o? \ntrebai cu curaj, privindu-i figura sup`rat`, darcu ochi mari [i blânzi.

Harriet spunea c` \n primul rând ochii lui, apoi \ntreaga figur` tef`ceau s`-]i dai seama c` e senil.

B`rbatul cl`tin` din cap cu triste]e, recunoscând:– Nu [tim cine a f`cut-o… nu [tim. Nu puteam \ndura privirea ochilor lui lumino[i, cu pete galbene [i

str`lucitoare, \n imensitatea maronie. Privii spre propriile picioare cujen`, z`rind lâng` pantoful meu drept o bucat` de geam colorat \nro[u.

– Pot s` o p`strez?– Desigur. Un zâmbet slab \i \ngust` privirea, iar o re]ea de riduri fine se

\ntinse pe fa]a lui \mb`trânit`. Era un zâmbet teribil, insuportabil de


dulce [i de blând. Harriet spusese c` e ca vr`jitoarea din Hansel [iGretel, care are o cas` f`cut` din dulciuri [i bomboane, numai c`, \nloc de cas`, el \nsu[i era f`cut din zah`r.

– Dac` am rupe o bucat` din el, spusese ea, chiar o buc`]ic` dindegetul mic, am descoperi c` e toat` dulce.

Iar acum, când \l vedeam zâmbindu-mi, m` sim]eam cuprins` defric` [i de jen`, ca [i cum l-a[ fi mu[cat \ntr-adev`r de deget.

– Mul]umesc. R`m`sei pe loc nesigur`, ]inând bucata de sticl` \n palm`.

Ghiuleaua \mi spuse "noapte bun`" cu vocea lui blând` [i cu polite]ecople[itoare, iar }arul zâmbi cu gravitate, \n timp ce era condus sprecasa parohial`. Nici m`car nu-mi f`cu un semn cu mâna \n spatelepreotului, ci doar dans` delicat spre poart`, l`sându-m` pe pridvor.

O s` fac` gesturi extravagante cu mâinile, aducându-se aproape delimita lacrimilor, f`r` s`-[i aduc` aminte de mine m`car o singur` dat`.Dar voiam s` stea de vorb` cu mine seara asta, voiam s` a[tept f`r`suflare s`rutarea lui, voiam s`-i spun lui Harriet cu cât` putere l-amluat la \ntreb`ri.

|mi doream din toat` inima s` se \ntoarc`, dar timpul trecearepede [i m` sim]eam stângace [i ne\ndemânatic` stând singur` \npridvor. Dezam`git`, ocolii biserica [i m` a[ezai cu spatele la gard,strângându-mi genunchii cu bra]ele. De fiecare dat` când ridicamprivirea, \mi spuneam c` trebuie s` vin`, pentru c` drumul era acumpustiu.

O dat`, auzii zgomot \n p`durea din spatele meu [i aruncai oprivire speriat` peste um`r, a[teptând s`-l v`d, dar nu era nimeni."Keine mensch, dragostea mea" [optii \ncet, deasupra bra]elor\ncruci[ate, zâmbind atot[tiutor.

Sim]eam o durere adânc` \n piept, ca [i cum ceva se rupea \ninterior, iar când lacrimile \ncepur` s`-mi curg` pe obraji fusei uimit`,


pentru c` nu m` sim]eam nefericit`. Sunt doar emo]ionat`, \mi spuseiprintre suspine, l`sându-mi capul pe bra]e. Dac` ar veni acum, ar fipalid [i blând [i ar… dar nu [tiam ce ar face. Apoi \mi amintiiimaginea doamnei Biggs pe canapea [i camera \ntunecat`, \nchizândochii atât de strâns, \ncât lacrimile se oprir` brusc.

– M` duc acas`, spusei cu voce tare, m` duc acas`. Trebui s` r`mân destul de mult pe câmpul de la poalele dealului,

a[teptând ca urmele lacrimilor s` dispar`. Dar nu m` sim]eam chiaratât de nefericit`.


Capitolul 8

Harriet aranj` s` ne ducem pe drumuri separate \n stradaTimothy. Ea urma s` fac` un ocol elaborat [i s` se apropie de cas`venind dinspre câmp. Eu, utilizând drumul obi[nuit, o s-o \ntâlnesc \nfa]a casei }arului. |n nici un caz nu vom intra pe u[` \n acela[i timp;singure, ar fi posibil s` nu fim recunoscute, iar dac` una era prins`,cealalt` putea s` scape. Harriet urma s` ajung` cu zece minute maidevreme [i s`-mi lase poarta deschis`. Dac` poarta era \nchis`, artrebui s` merg mai departe prin fa]a ei, apoi s` m` duc direct acas`.

– Nu te \ntorci orice ar fi, m` avertiz` ea, speriat` c` poate doamnaBiggs m-ar putea transforma \ntr-un munte de sare.

– Promit, r`spunsei eu. – {i s` nu \ndr`zne[ti s` spui c` mama ta nu-]i d` voie s` ie[i. Dac`

nu apari, nu voi mai vorbi niciodat` cu tine. Când plecai, mama era ocupat`, f`când o rochie pentru Frances.

O s`rutai pe obraz, evitând rândul de bolduri pe care le ]inea printredin]i.

Poarta era deschis`, dar trecui pe lâng` ea, \ntorcându-m` lacap`tul str`zii [i apropiindu-m` de ea ca un concurent la proba cuobstacole, foarte gr`bit` [i f`r` s` privesc nici \n stânga, nici \n

dreapta. Ap`sai cu fermitate pe butonul de la sonerie, apoi \mi aranjaip`rul [i \mi trecui degetele peste buze ca s` se fac` ro[ii. F`ceamaceste opera]ii cu grab`, ca s` nu fiu surprins` \n clipa \n care sedeschide u[a.

Harriet fu cea care \i deschise u[a, cu fa]a \mbujorat` [i cu codi]elepe jum`tate desf`cute, atârnând pe umeri.

– Da, ea e, strig` ea spre interior, apoi \mi [opti repede: nu refuzao b`utur`, dar bea-o \ncet.

Harriet \nchise u[a \n urma noastr`. R`m`sei o clip` uimit`,\ntrebându-m` de ce credea c` ar vrea s` refuz o cafea [i de ce estenecesar s` o beau \ncet. Poate c` nu era suficient`. Pe hol, era un ceasmare cu cuc, ale c`rui limbi se mi[cau \ncet.

Nu eram \n \ngrozitoarea camer` din fa]`, ci una mai mic` dinspatele casei, cu ferestre care d`deau spre gr`din` [i spre câmpul dinspatele ei. U[urarea pe care o sim]ii dându-mi seama c` nu voi finevoit` s` stau pe canapeaua de piele era cople[itoare.

Domnul Hind st`tea \ntr-un fotoliu, cl`tinându-[i piciorul, iar}arul p`rea s` se fi mic[orat \ntr-un scaun, cu un zâmbet u[or pebuze.

– Bine, bine, intr`, draga mea, spuse el tare. Domnul Hind p`rea absorbit de mi[carea propriului picior. Purta

un costum negru, iar de-a curmezi[ul vestei era vizibil lan]ul auriu alunui ceas. Amândoi sem`nau \ngrozitor de mult cu ta]ii no[tri.

– Bine, bine, repet` Harriet, punându-[i mâinile copil`re[te laspate, privindu-l pe }ar f`r` s` clipeasc`.

Amândoi erau foarte nervo[i, dar noi eram obi[nuite cu astfel desitua]ii, ceea ce ne asigura un avantaj.

– Oh, Harriet, uite un pian! exclamai eu. M` a[ezai pe scaunul jos [i atinsei \ncet clapele. Singura melodie

pe care o cuno[team era un vals, a[a c` \ncepui primele acorduri.


– Continu`, spuse domnul Hind. – N-a[ putea, r`spunsei eu cu sinceritate. Nu sunt deloc muzical`. Harriet râse amuzat`, iar domnul Hind tu[i. }arul puse o b`utur` \ntr-un pahar [i se \ndrept` spre mine,

]inând paharul ca pe o floare. Se a[ez` pe scaun lâng` mine, \nvârtindu[or b`utura din pahar [i aruncând o privire peste um`r spre Harriet[i domnul Hind. |mi pusei mâinile \n poal`, privind clapele. }arul sesprijini cu coatele pe claviatur`, dar cu atâta grij`, \ncât nu se auzi niciun sunet. Dac` m` \ntorceam numai pu]in spre el, am fi fost fa]` \nfa]`. Dar r`m`sei aparent pierdut` \n gânduri, cu mâinile \ncle[tate.

– Crezi c` n-ar fi trebuit s` veni]i? m` \ntreb` el lini[tit,acoperindu-[i ochii cu palma, ca [i cum ar fi \ncercat s` se protejezede o lumin` prea puternic`.

– Oh, nu, numai c`…– Ce anume? insist` el r`bd`tor, dornic s` m` ajute.Cu toate acestea, nu eram sigur` c` pot s`-mi permit s` fiu sincer`. – Mi se pare ciudat s` fiu \n casa dumneavoastr`, când ea este

plecat`. Dac` ar [ti, cred c` ar suferi. El f`cu o grimas`, masându-[i fruntea cu degetele.– Cu voia lui Dumnezeu, n-o s` afle. Expresia lui era asem`n`toare cu cea a tat`lui meu care, la fiecare

s`rb`toare, ridica paharul cu bun` dispozi]ie, spunând: "Pentruprietenii absen]i [i cei care c`l`toresc pe mare!". Nu existau prieteniabsen]i [i care c`l`toresc pe mare, a[a cum nu era nici "voia luiDumnezeu" care s` ascund` vizita noastr` doamnei Biggs. Cu toateacestea, el trebuise s` spun` acest lucru, pentru a respectaformalit`]ile.

– De ce ai venit?


|ntrebarea era atât de brusc` [i se potrivea atât de pu]in cu el,\ncât, pentru o clip`, fusei atât de [ocat`, \ncât eram gata s` spunadev`rul.

– Voiam s` v`d cum este. Vreau s` spun… V` cunosc numai lamalul m`rii sau \n p`dure. Este… interesant s` vezi unde locuiescoamenii.

Tres`ri vizibil. Eram sigur` c` fusese r`nit de cuvântul "interesant". – |n]eleg.Nu-[i d`dea seama, dar era \ntr-un joc, a c`rei regul` nu era

\n]elegerea. Eram sigur` c` Harriet va aprecia cuvintele mele, când \ivoi povesti. Dar nu voiam s`-l v`d r`nit.

– Adic`… \mi place]i [i voiam s` v`d cum ar`ta]i \n interiorul uneicase.

Domnul Hind se ridic` [i se \ndrept` cu pas vioi spre masa pe carese afla bùtura.

– Numai un pic, sincer, protest` Harriet. Cuvântul "sincer", care \mi amintea de zilele de [coal`, p`rea

deplasat \n aceast` camer`. Mi-o imaginai cu bra]ul ridicat \ntr-unrepro[ ironic, ochii ei str`lucitori zâmbind spre domnul Hind. }arulo privi printre degete, apoi \[i feri privirea. {tiam c` bra]ul \i c`zuseacum \n poal`, iar ochii \ndr`zne]i nu mai râdeau, ci \l priveau curios.

Domnul Hind se opri \n fa]a }arului. – |nc` nu i-ai oferit domni[oarei ceva de bùt, observ` el. Ca [i cum l-ar fi certat, \i f`cu un semn cu degetul, apoi m` \ntreb`:– Ce preferi, draga mea? Sherry sau pu]in whisky?Zâmbetul lui era deschis, iar buzele p`reau nefiresc de ro[ii sub

musta]a neagr`. – Cred c` pu]in whisky. M` \ntorsei pe scaun, departe de }ar, privind-o pe Harriet, dar ea

\[i bù bùtura \ncet, f`r` s` m` priveasc`.


– Imediat. Domnul Hind \mi \ntoarse spatele, ocupându-se de sticla cu

bùtur`. }arul continua s` stea nemi[cat, cu palma umbrindu-i fa]a.|ncordarea maxilarului lui p`rea s`-mi repro[eze ceva.

– Whiskyul este \n regul`? \l \ntrebai, p`rând timid`. – Este foarte \n regul`, r`spunse domnul Hind \n locul lui,

aplecându-se spre mine s`-mi ofere paharul umplut pe jum`tate culichidul maroniu.

F`r` s` vreau, \mi imaginai c`-[i deschide c`ma[a, expunându-[ipieptul viril. Imaginea }arului, cu degetele lui delicate [i pielea palid`se suprapuse, provocându-mi un fior.

Domnul Hind se \ntoarse la Harriet.Gustai din pahar, cutremurându-m` pu]in datorit` alcoolului cu

gust amar. Mai bùsem whisky cu alt` ocazie, când st`tusem la pat din cauza

unei r`celi, ca [i cu alt` ocazie, când avusesem dureri de burt`. Mi sep`rea imposibil s` fie o bùtur` pe care oamenii o prefer`.

– M` \nc`lze[te când ajunge \n stomac, \i spusei }arului. – P`rin]ii tì ies foarte des cu prietenii? \ntreb` el, privindu-[i

paharul. – Nu foarte des. Este o relaxare. – Dar o fac, zâmbi el, frecându-[i obrazul. N-ar trebui s`-]i dea voie

s` ie[i atât de des. – Nu-[i fac probleme din cauza mea. Am fost \ntotdeauna cam

s`lbatic`, de aceea m-au trimis la internat. Nu m` \n]eleg, cl`tinai eudin cap.

|mi d`dui imediat seama c` spusesem o prostie; era o remarc` atâtde des \ntâlnit`. Dac` }arul \n]elegea jocul \n care era atras, poate c`-[i imaginase c` o voi spune.


El arunc` o privire spre Harriet [i domnul Hind, care se retr`seser`\ntr-un col] mai \ntunecat sub fereastr`, v`zând c` lumina se mic[ora\ncet \n gr`dina de afar`.

– Când e[ti tân`r, observ` el, crezi c` tragedia vie]ii este c` nu e[ti\n]eles – c` nu ai [ansele sau c`r]ile potrivite pe care s` le cite[ti. Cândo s` mai cre[ti, vei descoperi c` nu este nimic la fel de r`u canedrept`]ile vârstei \naintate.

– Dar nu sunte]i b`trân… {tiam ce voia s` spun`. De asemenea, [tiam c` declara]ia mea c`

nu e b`trân o s`-l fac` s`-[i imagineze c` n-am \n]eles ce spusese, darnu-mi p`sa.

– Mie mi se pare c` sunte]i destul de tân`r. – Aveam dou`zeci [i [ase de ani când m-am c`s`torit, oft` el. Nu

voiam s` o fac, pur [i simplu m-am l`sat dus de val. Nu cred c` regretcu adev`rat.

P`rea surprins de propria descoperire. M` mi[cai nelini[tit` pe scaun, frecându-mi mâinile de catifeaua

moale, bucurându-m` de senza]ia pe care mi-o l`sa p`rul cârlion]atcare \mi atingea obrazul la fiecare mi[care. {tiam c` mi-ar fi imposibils`-l fac \n aceast` sear` s` declare c` m` iube[te, chiar dac` Harriet [idomnul Hind ne-ar l`sa singuri. Nu era \ntr-o dispozi]ie potrivit`; \iera mil` de propria persoan` [i era surprins c` nu regreta c` sec`s`torise cu doamna Biggs. Era plin de regrete [i deautocomp`timire; un singur cuvânt blând l-ar face s` izbucneasc` \nplâns. Doamna Biggs spusese c` e slab, c` i-ar face bine dac` ar puteas` se controleze un pic mai mult. F`r` \ndoial`, avea dreptate; poatec` era cea \mpotriva c`reia p`c`tuise cel mai mult.

– De ce v-a]i c`s`torit, dac` nu voia]i s` o face]i?Nu primii nici un r`spuns. Aproape sim]eam privirea lui Harriet

fixat` asupra mea, \ncercarea ei de a auzi ce spunem. Uitai c`-mi


spusese s` beau \ncet; \nchisei ochii [i d`dui restul b`uturii pe gât,punând paharul pe marginea pianului.

|n camer` era foarte cald, iar palmele \ncepuser` s`-mi transpire.Harriet \ncepu s` râd`. Era râsul ei puternic, plin de voio[ie. Priviipeste um`r [i-l v`zui pe domnul Hind cu o mân` \n p`rul ei, iarHarriet, ascuns` de statura lui masiv`, era aplecat` pe spate \n scaun,cu gura larg deschis`. B`rbatul inten]iona s` o s`rute, ca s` o\mpiedice s` mai râd`. Chiar \n timp ce privea, el se aplec` spre ea [irâsul \ncet`. M` \ntorsei cu spatele, privindu-l nefericit` pe }ar.

E lu` mâna din dreptul ochilor [i arunc` o privire rapid` sprepaharul gol. Se \ncrunt` la el.

– Am uitat c` trebuie s`-l beau \ncet, spusei eu. Acum o s` m`\mb`t?

– {tii cum am f`cut rost de aceast` cas`?P`rea sup`rat pe mine, de parc` \i pusesem aceast` \ntrebare. M`

\ntrebai dac` era beat [i dac`, \n cazul \n care era, \mi va fi mai u[ors`-l fac s` m` s`rute.

– Nu. Cum?– A câ[tigat-o la o tombol`. Da, asta a f`cut… a[a am f`cut rost de

cas`. – Chiar a[a? Mi se p`rea c` vorbesc exact ca mama lui Harriet, care accept` o

conversa]ie prea pu]in riscant`, pe care o trateaz` ca o doamn`. – Cineva avea un bazar lâng` biseric`– \nainte de sosirea familiei

Canon. Au primit bilete de tombol` pentru aceast` cas`, iar ea acump`rat unul. De aceea ne-am c`s`torit, pentru c` ea a câ[tigat latombol`. P`rea singurul lucru ra]ional pe care puteam s`-l facem.

– Da, dar…Oare dac` ar fi câ[tigat un vapor, nu o cas`, ar fi plecat pe mare?

Sau dac` ar fi fost un cal? S-ar fi f`cut jocheu?


– A]i fi putut s` o vinde]i. – Oh, nu… Trebuia fie s` locuim \n ea, fie s` o ced`m. Trebuie s`

fii cinstit la astfel de jocuri. Abia acum \mi d`deam seama c` avea dreptate. Trebuie s` fii

cinstit. Domnul Hind [i Harriet tocmai deschideau u[a. R`m`sei nemi[cat` pe scaunul de la pian, incapabil` s` strig dup`

ajutor.– Harriet, ar fi trebuit s` spun cu voce tare, am pierdut controlul. Dar u[a se \nchise [i r`maser`m singuri. }arul p`ru s` nu observe. Se duse la mas` [i-[i turn` \n pahar. – E ciudat cum se \ntâmpl` unele lucruri, [tii… ocoli el masa, ca

s` m` poat` privi. Doar un bilet– un bile]el– [i te c`s`tore[ti [i te a[ezila casa ta.

Turna \n continuare \n pahar; st`tea cu un picior \ndoit, fixându-m` cu privirea, umplând paharul. Sper c` nu-[i d`dea seamac` p`rea s` recite o poezie proast`. Harriet ar fi putut spune c` e dinpricin` c` majoritatea oamenilor au min]i prea pu]in originale, darnu-mi puteam da seama \n ce alt mod ar fi putut vorbi despreexisten]a lui.

|ntunericul cobor\ asupra gr`dinii; frunzele se mi[cau agitate devânt.

– Ce num`r avea biletul?Ceva atât de important trebuie s` r`mân` pentru vecie gravat \n

mintea oamenilor. – Num`rul? \ntreb` el, iritat. Doamne, de unde vrei s` [tiu?

Probabil c` era treisprezece. Se a[ez` din nou lâng` mine, pe scaunul de la pian. Coatele lui

lovir` de aceast` dat` clapele, producând sunete ascu]ite. – Tot ce [tiu e c` a câ[tigat-o la o tombol`.


Dac` nu era beat, era foarte iste]. Poate \[i imagina c`-i va veni maiu[or s` m` s`rute, dac` \l cred beat. M` \ntrebai ce f`cea Harriet cudomnul Hind. |ncepui s` num`r \n gând. A[teptasem destul de mult.Dac` nu o s` m` s`rute \nainte s` ajung la cincizeci, nu m` va mais`ruta \n aceast` sear`.

}arul puse un picior peste altul, bând u[or din pahar. Ajunsei la zece.– M` mai duc \n camera ei din când \n când… Poate o dat` la [ase

luni. De obicei este dup` ce am ie[it \ntr-o sear` cu Douglas Hind. Nuspune niciodat` nimic.

Dar acea sear` pe canapea? Nu spunea adev`rul. Ajunsesem dejala dou`zeci.

– |n alte seri, \ncearc` s` stea pe genunchiul meu. E \ngrozitor, eprea grea… Fac crampe musculare. Oricum, nu trebuie s`-i spun.

Treizeci… Ceva e foarte \n neregul`. – Uneori, vine \n camera mea \n c`ma[a albastr` de noapte pe care

o avea când ne-am c`s`torit. Stau \n pat cu ochii \nchi[i, rugându-m`s` plece.

Era \ngrozitor. Nu puteam asculta aceste cuvinte. Harriet se\n[elase. E prea b`trân, prea trist s` poat` fi ajutat sau s` devin` oexperien]` interesant`. |mi puse o mân` pe um`r, iar eu m` aplecai\ntr-o parte, sub greutatea lui. Puse paharul cu grij` pe pian, \nchiseochii [i-[i l`s` fruntea pe obrazul meu.

– Mi-ar pl`cea, [opti el pe un ton formal, s` te s`rut, draga mea. Dar r`mase lipit de mine, ca [i cum ar fi dormit. Te rog, te rog,

repetai \n gând, \nceteaz`. Dou` lacrimi i se scurser` pe obraji,ajungând pe fa]a mea. Mirosea ca un invalid care r`m`sese de preamult` vreme \nchis \n cas`, departe de soare. Se \ndrept` o secund`pe scaun, apoi m` prinse de umeri, ca [i cum ar fi vrut s` fixeze o ]int`\n mi[care, apropiindu-[i fa]a ud` de lacrimi de a mea.


Buzele lui erau uscate, mirosind a alcool, iar genunchiul lui ososm` ap`sa cu putere. P`rea stângaci, ca un adolescent. M` sim]eam atâtde obosit`, \ncât mi-a[ fi dorit s` m` las pe spate [i s` pretind c` suntbolnav`. Era teribil s` fiu s`rutat` de el. |nchisei ochii, gândindu-m`ce a[ putea spune dup` ce va termina. Ar trebui s` m` uit lung la el,cu uimire, [i s` spun: "M` faci s` m` simt ciudat". Dar nu m` f`cea s`m` simt ciudat, nu \n felul \n care m` f`cuse s` m` simt italianul care\mi spusese "\ngera[ murdar". Oricum, ar trebui s` spun acest lucru,dac` nu, s-ar sim]i r`nit. |n plus, nu [tiam ce altceva a[ putea spune.Tot timpul m` \ntrebasem de ce sim]eam c`-l iubesc, de ce \l iubisempe malul m`rii [i când eram cu Harriet [i de ce nu-l iubeam acum,când m` s`ruta. Buzele lui se \ndep`rtar` u[or de ale mele. Nu avuseitimp s`-l privesc lung [i cu uimire, cum planificasem, nici s` spunceva. M` \mpinse cu hot`râre, astfel \ncât alunecai [i m` \ntinsei pescaunul pianului, iar tot timpul acesta el \[i ]inu ochii \nchi[i.

– V` rog, nu, spusei eu, pe un ton politicos. E \ngrozitor deneconfortabil.

|n genunchi lâng` scaun, se \ntinse s`-mi prind` mâinile. |[i pusecapul pe [oldul meu [i spuse:

– E[ti atât de tân`r`. Atât de tân`r`… Te iubesc, te iubesc…M` uitai la ceasul de lâng` [emineu, apoi la fotografia \nr`mat` de

pe zidul de deasupra, memorând pozi]iile astfel \ncât s` nu se piard`nici un am`nunt când o s`-i povestesc lui Harriet. Nu \ndr`zneamtotu[i s` zâmbesc, de team` c` va deschide ochii [i m` va vedea.

|i atinsei capul cu o mân`, mângâindu-i p`rul, amintindu-mi deseara de lâng` iazuri \n care mi-a[ fi dorit s` fac acela[i lucru. Lacrimile\i curgeau pe fa]`, f`cându-l s` par` ridicol. Nu-mi puteam uitaprejudec`]ile cu care fusesem crescut`, credin]a \nr`d`cinat` c` nu ebine ca un b`rbat s` plâng`. Mâinile lui se mi[car`, \ntinzându-sepeste genunchiul meu, apoi l`s` capul peste mâini, plângând printre


degete. |i \mpinsei \ncheieturile cu toat` puterea, iar el ridic` repedeprivirea, fixându-m` cu uimire [i cu o nedumerire dureroas`,incapabil s` cread` c` nu voiam s`-i ofer consolare. Apoi l`s` din noucapul \n jos, presându-[i fa]a de piciorul meu, udându-mi pielea culacrimile lui.

Camera era aproape \n \ntuneric, iar casa t`cut`. Harriet [i domnulHind erau pierdu]i pe undeva prin camerele de la etaj.

– V` rog, nu, murmurai eu. V` rog, nu, domnule Biggs. M` luptai s`-mi eliberez degetele, dar el continua s` le ]in` cu

putere. Lupta disperat s` g`seasc` un rezervor pentru suferin]a lui, iardorin]a [i puterea de a-l \nfrunta m` p`r`sir`. R`m`sei nemi[cat`,\ntorcând capul \n direc]ia opus`, ca s` nu-mi vad` expresia.

{tiam c` pot s`-l consolez; c` pot s` fiu bun` [i cald` [i s`-l vindec,dar nu voiam s` o fac. |mi imaginam c` suspinele lui se datorau \nprimul rând ru[inii [i autocomp`timirii decât triste]ii, a[a c` r`m`seiacolo, considerând aceasta o experien]`.

Privii spre capul lui f`r` s` zâmbesc, la pielea moale care se z`reasub p`rul \ntunecat, la gâtul lung [i delicat \ntins peste genunchiulmeu. Se \ntâmpla atât de diferit fa]` de cum \mi imaginasem, chiardac` spusese c` m` iube[te. Nu mi-a cerut s`-l iubesc [i eu, s` m`d`ruiesc dragostei lui. Nu-mi spusese c` nu sunt solid`, ci sub]ire [idelicat`. A[adar, nu puteam s` fiu dr`gu]` cu el, n-o s` ridic un degets`-mi ar`t simpatia.

Apoi se \ndep`rt` de mine [i se \ntinse pe covor, cu fa]a \n jos, lapicioarele mele. Umerii i se mi[cau \n timp ce plângea. M` ridicai, f`r`s` [tiu cum s` reac]ionez. |l atinsei cu blânde]e cu degetul de la picior,iar el se mi[c` imediat, prinzându-mi piciorul cu mâna. |n timp cest`team acolo neajutorat`, iar }arul \mi ]inea piciorul cu ambelemâini, lumina se aprinse [i râsul lui Harriet r`sun` din apropiere.St`tea \n cadrul u[ii, cu mâinile \ncruci[ate pe piept, râzând din toat`


inima. Nu m` privea, ci \l fixa pe }ar cu privirea, ca [i cum ar fi vruts`-l pedepseasc`. El ridicase capul [i o privea. M` bucurai c` Harrietnu ar`t` spre u[`, spunându-mi s` ies [i s` nu m` mai \ntorc niciodat`.M` \ntorsei spre }ar, curioas`. St`tea nemi[cat, cu fa]a palid` plin` deam`r`ciune. Nu \n]elegeam de ce râdea Harriet. Da, }arul ar`ta destulde comic, dar planul era ca pân` la urm` s`-l facem s` se\ndr`gosteasc` de mine.

Dup` aceast` ultim` umilin]`, n-o s` mai vrea s` m` vad` vreodat`.Domnul Hind, cu buzele \ntredeschise de surpriz`, o trase \ngrijoratde bra].

– Calmeaz`-te, spuse el, f`r` s` priveasc` spre }ar. O trase mai tare de mân`, sco]ând-o \n holul \ntunecat [i

\nchizând u[a dup` el. }arul plec` \ncet capul [i se ridic` \n genunchi.|ncetul cu \ncetul, se ridic` \n picioare, apoi se duse spre fereastr`,privind gr`dina \ntunecat`. Vocea lui Harriet, care p`rea furioas`,r`sun` din hol; domnul Hind era t`cut, redus la t`cere de mânia einea[teptat`.

Lumina nea[teptat` descoperea acum col]uri din camer` pe carenu le v`zusem, sau le prezenta sub un alt unghi.

– Cred, murmur` }arul gânditor, c` ar fi mai bine s` bem cu to]iicâte o cafea.

St`tea nemi[cat, cu bra]ele de-a lungul corpului, cu degetele fineneclintite. |n cele din urm` tu[i, ca [i cum [i-ar fi rec`p`tat \ncrederea\n sine [i se \ndrept` spre u[`, deschizând-o cu hot`râre [i l`sând-odeschis`. Când fusese aprins` lumina, iar el fusese expus atât de crud,nu \ndr`znisem s` zâmbesc. Acum, singur`, nu mai voiam s` zâmbesc.Nu mi se mai p`rea amuzant.

Dac` s-ar fi ridicat imediat, cu o expresie caraghioas` pe fa]`, a[ firâs. Dar s` zac` acolo nemi[cat, \n fa]a lui Harriet, cu o figur`\ndurerat` [i trist`, nu mai p`rea comic. Sim]eam c` ar fi trebuit s`-l


consolez, astfel \ncât s` nu mai stea pe podea \n fa]a lui Harriet, carerâdea de el. Era vina mea [i m` sim]eam vinovat`.

Harriet intr` \n camer` cu domnul Hind. Mânia \i disp`ruse; \mizâmbi cu blânde]e [i se sprijini de marginea [emineului.

– Ar fi trebuit s` fi mers cu noi la etaj, spuse ea. Sunt dou` camerecu cutii pline de vederi [i lucruri, \mpr`[tiate pe podea.

– Dou` camere? Ce minunat! Chiar sunt, domnule Hind?Nu \l privii, iar el nu r`spunse. – E adev`rat, nu-i a[a, Douglas?|n mod clar, Harriet fusese foarte agresiv` cu domnul Hind, care

acum nu era dispus s` o ierte. B`rbatul se a[ez` pe scaunul de lâng`intrare, cu o figur` posomorât`. Tot farmecul \l p`r`sise, iar fa]a luip`rea lipsit` de via]` [i masiv`.

– Da, r`spunse el scurt. Harriet continu`:– Am g`sit o telegram` trimis` doamnei Biggs \n ziua nun]ii. "|]i

dorim toat` fericirea azi [i totdeauna. Meg [i Wilfred". Nu-i a[a,Douglas?

– Da. P`rea foarte nemul]umit, \ncruci[ând picioarele [i aruncându-i lui

Harriet o privire plin` de repro[uri. – Zilele trecute, continu` ea cu seriozitate, privindu-m`, am citit

despre o femeie care colec]iona elefan]i. N-a reu[it s` colec]ionezedecât doisprezece, dar v` da]i seama ce ferici]i suntem c` doamnaBiggs colec]ioneaz` doar c`r]i po[tale?

Se \ntoarse spre domnul Hind, privindu-l cu inocen]`. Dac` el nuva r`spunde curând, \ntreaga sear` va fi o fars`.

– De asemenea, am citit undeva despre un b`rbat care avea capasiune colec]ionarea cojilor de ou`. Planta tot felul de lucruri \n ele.

– Ce fel de lucruri? \ntrebai eu, pe punctul s` izbucnesc \n râs.


– Doar lucruri, ridic` ea din umeri, \n general ierburi.Domnul Hind o privea nedumerit, f`r` s` \n]eleag`. Apoi se relax`

[i râse scurt. F`r` \ndoial`, credea c` Harriet este o fat` ciudat`, palid`de mânie la un moment dat, vorbind prostii \n altul. Oricum, domnulHind nu conta; era un b`rbat superficial [i lipsit de sensibilitate. }aruleste cel care trebuie amuzat [i cucerit.

– O s` v`d dac` nu pot s`-l ajut pe domnul Biggs cu cafeaua.Ie[ii repede \n hol [i \nchisei u[a. }arul st`tea \n buc`t`rie,

fumând. P`rea \ngrijit, curat [i foarte sigur pe el. |mi d`dui seama c`se sp`lase pe fa]`. Fumul ]ig`rii \i acoperea fa]a, astfel \ncât nu eramfoarte sigur` de expresia lui.

– Nu cred c` Harriet a vrut s` râd`. M` oprii o clip`, ne[tiind cum s` fiu mai conving`toare. – Nu cred c` a râs pentru c` i s-a p`rut amuzant, domnule Biggs.

Uneori se \nfurie din senin. El lu` dou` ce[ti albastre dintr-un dulap, punându-le cu grij` pe

mas`. Mai lu` \nc` dou`, sco]ând [i farfurioare. Le a[ez` cu grij` pe otav` neagr`, pictat` cu dragoni aurii, apoi deschise un dulap.

– Nu-]i face probleme pentru ce simt eu, draga mea. Era cu spatele la mine când spuse aceste cuvinte, iar vocea lui suna

rece, ca [i cum \n clipa \n care se aprinsese lumina, toat` sl`biciunealui disp`ruse, iar el devenise dur [i sigur de el.

– De fapt, sunt \ngrijorat pentru tine. Pentru tine [i pentru Harriet. Scoase din dulap un bol verde pe care \l puse cu grij` pe tav`. – Gata… cred c` totul e gata. |n sufragerie, puse cafeaua \n ce[ti [i le \ntinse lui Harriet [i

domnului Hind f`r` jen`. Mi se p`rea ciudat c` e atât de relaxat, pân`când \mi amintii de seara \n care \l v`zusem pe canapea, ca [i \n toatecelelalte seri de care nu [tiam, dar pe care mi le puteam imagina.Harriet st`tea dreapt` pe scaun, cu ochii lucitori [i cu obrajii ro[ii.


Nu privea spre }ar. Iar el, f`r` s` zâmbeasc`, vorbi pu]in cu domnul Hind, f`r` s` ne

priveasc` pe nici una dintre noi. Harriet \ncerc` s` mai salveze ceva din aceast` sear`, dar p`rea

obosit` [i f`r` haz. Eu m` l`sai pe spate \n scaun, mul]umindu-m` s`-mi beau cafeaua.

Când, \n cele din urm`, Harriet se ridic` [i \n`l]` bra]ele \ntr-ungest resemnat, declarând c` e timpul s` plec`m acas`, domnul Hinds`ri imediat de pe scaun [i spuse c` ne conduce la u[`.

P`rea u[urat. Cei doi b`rba]i p`reau agita]i [i dornici s` ne vad` plecând. Se

retr`seser` amândoi \n ei [i nu cred c` era de vin` doar scena careavusese loc \n urm` cu o or`. Chiar dac` Harriet n-ar fi aprins lumina[i ar fi stat \n pragul u[ii râzând, tot ar fi fost ner`bd`tori s` ne vad`plecând.

Efortul de a p`rea tineri [i plini de via]` ca noi \ncepea s`-[i spun`cuvântul.

}arul \mi spuse "noapte bun`" la u[`. Nu avur` r`bdare s` ne vad`ie[ind pe poart`.

U[a se \nchise repede [i lumina de pe hol se stinse. |n \ntuneric,m` \mpiedicai [i m` izbii de Harriet.

– Ai grij`, se r`sti ea. – N-ar fi trebuit s` râzi a[a de el. – {tiu. De vin` e individul acela stupid, Hind. Nu pot suporta…– Dar ce e \n neregul` cu el?– Nu pot suporta astfel de b`rba]i. Sincer` s` fiu, dac` m` gândesc

la faptul c` este c`s`torit [i c` \[i cre[te copiii, m` apuc` disperarea. Eun cretin.

– Credeam c`-]i place. La col]ul drumului, \mi spuse brusc:


– Ne vedem mâine. Noapte bun`. Nimic altceva, nici o discu]ie, nici o \ntrebare. |ncepui s` m` \ntreb dac` era o atitudine deliberat` modul \n care

nu mai discutam lucruri \mpreun`. Poate c` voia s` m` elibereze.Insista \n continuare s` m` \ndrepte \n direc]ia dorit`, dar nu m` mai]inea de mân`. Nu credeam c`-mi face pl`cere acest lucru.


giannijollys

Capitolul 9

Diminea]`, mama m` rug` s` m` duc s` cump`r pâine. Magazinulera \n apropierea casei lui Harriet, iar ea era la poart`.

– Intr`, spuse repede. Avem multe de scris \n jurnal. M-am gândittoat` noaptea.

V`zând expresia de pe figura mea, ad`ug`:– Mama e la coafor. – La ce te-ai gândit?– La o mul]ime de lucruri. |n camera ei, deschisei jurnalul iar ea \ncepu s`-mi dicteze:– "Am fost s` bem o cafea cu b`rbatul acela [i cu un prieten de-al

lui, iar el s-a f`cut deliberat obiect al milei [i ridicolului. Z`ceaplângând pe podea [i n-a \ncercat s` se ascund`. Când ea a râs de elca s`-l pedepseasc`, a devenit puternic [i demn. Nu este bine."

De data aceasta, scriam cu cerneal`, care nu putea fi [tears` decâtdac` am rupe pagina din jurnal. |mi era ru[ine.

Cu voce slab`, \ncercai s` o conving:– Harriet, pare foarte crud. Sunt sigur` c` nu i-a f`cut pl`cere c` ai

râs de el. Nu putem fi sigure de ce crede [i simte. Ai spus de foartemulte ori c` exist` mii de motive pentru ca oamenii s` se poarte

\ntr-un anumit fel, iar o persoan` n-ar trebui s` \ndr`zneasc` s`presupun` c` [tie motivul, f`r` nici o \ndoial`. Tu ai spus asta, nu-ia[a?

Harriet \nchise ochii [i se sprijini de marginea patului. Pentru oclip`, m` speriai, crezând c` nu va vrea s` stea de vorb` cu mine, cèra \ntr-una din st`rile spirit \n care se sim]ea superioar`. Dar deschiserepede ochii [i \mi studie figura \ngrijorat`.

– Da, am spus. Dar uneori [tiu care este adev`ratul motiv. Trebuies` accep]i acest lucru.

– Dar, Harriet, nu pare corect. Trecui degetele peste pagina deja scris`. Nu mai aveam ce face [i

cl`tinai neajutorat` din cap. – Sun` gre[it. Nu e ceea ce am sim]it. M` sim]eam aproape fericit`. Harriet st`tea de vorb` cu mine a[a

cum f`cusem vara trecut`, ca [i restul verilor \nainte. Nu se arunca\nainte, f`cându-m` s` m` simt greoaie [i stupid`. Spuse cu blânde]e[i gravitate:

– Dac` sun` gre[it, e din cauza modului \n care este scris, nu dincauza sensului. Cele mai bune p`r]i din aceast` carte au fost scrise cuani \n urm`, când noi abia \ncepeam s` vorbim. Acum suntem limitatede faptul c` [tim cum s` ne exprim`m gândurile. Poate c` nu sun`bine, dar asta este.

– Dac` am scrie "|n camer` era un pian" [i "Am bùt whisky",poate va suna mai real.

– Dar bùtura [i pianul nu erau reale! exclam` ea.Se ridic` [i m` privi cu mânie, \ncruntat`. |[i \ncle[t` mâinile atât

de tare, \ncât \ncheieturile i se albir`. – Nu vezi? Numai }arul era real, [i plânsul lui la picioarele tale. R`m`sei t`cut` [i d`dui din cap. Se \n[ela, trebuie s` se \n[ele.

Poate c` ea \[i permite s` spun` c` pianul nu era real, dar eu fusesem


cea care se \ntinsese pe scaunul din fa]a lui. Poate c` n-a \n]eles cevoiam s` spun. |ncercai s` m` gândesc la alte exemple din jurnal, laexperien]e asem`n`toare care p`reau reale, dar nu-mi amintii nimic.

Aruncai o privire spre mâinile lui Harriet, care acum st`teaulini[tite \n poal`, [i respirai u[urat`.

– Uneori m` gândesc, [opti ea, c` am trecut de cea mai bun`perioad` din via]a noastr`.

M` privi aproape rug`tor. – Vreau s` spun c` nu vom mai fi niciodat` la fel de bune sau de

iste]e cum am fost. Acum \ncepem s` ne \ntoarcem. A[ fi vrut ca Harriet s` nu-mi spun` astfel de lucruri. Aveam atâta

\ncredere \n ea, \ncât acceptam imediat ce avea de spus, ca liter` delege. Lucrurile pe care mi le spunea \n ultimul timp erau dureroase.Mi se p`rea \ngrozitor c` am fost cea mai bun` la treisprezece ani, c`nu voi mai putea s` m` dep`[esc.

– Dar ai spus c` va fi minunat când vom fi mai mari. Mi-ai promisc` experien]ele pe care le vom acumula ne vor ar`ta adev`rul [i c`vom putea s` fim fericite. Mi-ai promis, Harriet.

Dar \n timp ce spuneam aceste cuvinte, eram sigur` c` aveadreptate.

C` nu voi fi niciodat` mai bun` decât eram.Harriet \ncepu s` râd`, dar m` privi cu afec]iune. – Pari atât de trist`, de parc` n-ai fi [tiut-o de atâta vreme. Cine mai

are nevoie de un ponei dup` r`zboi?Trebuia s` râd. Era o glum` grozav`. |n timpul r`zboiului, p`rin]ii

no[tri ne spuseser`: "Dup` r`zboi, o s` v` cump`r un ponei".R`zboiul se terminase de atât de mult timp, dar nimeni nu mai vorbeadespre poneii promi[i. P`rin]ii no[tri ne promiseser` a[a cevadeoarece voiau s` se conving` singuri c` totul va fi bine. Iar acum,când tânjeam dup` ceva care ni se p`rea de neatins, la care nici m`car


nu \ndr`zneam s` sper`m, ne tachinam [i foloseam povestea aproapemitic` a poneilor.

– Du-te acas`, spuse Harriet, \nchizând jurnalul. Mama ta va fisup`rat` dac` nu-i duci pâinea la timp.

Dup` toate ploile din ultimul timp, micul teren acoperit de iarb`din fa]a casei era de un verde str`lucitor; p`mântul se z`rea din loc \nloc, negru [i umed. Era foarte bine pentru gr`dina noastr` de flori,mai ales pentru trandafiri, de care tata avea o grij` special`. |n timpulr`zboiului plantasem cartofi [i morcovi \n curtea din spate, iar \n locul\n care se aflau acum trandafirii tata s`pase un ad`post pentruatacurile cu bombe. Harriet spunea c` e patetic, o gaur` \n p`mântacoperit` cu ni[te tabl`. Ca [i cum ai ie[i pe mare \ntr-o cutie dechibrituri. Pe terenul din spatele ora[ului era un ad`post mai mare,pentru toat` popula]ia, dar mama nu era mul]umit` de oamenii carese duceau acolo, a[a c` r`m`sesem \n cele din urm` sub masa demahon din sufragerie. Toat` lumea se ducea la ferm`, luând b`ligarpentru a-[i \ngriji trandafirii cu \ngr`[`mânt natural. Chiar [i a[a, tata,de fiecare dat` când auzea copitele unui cal pe drumul din fa]a casei,alerga cu o g`leat` [i o lop`]ic`, pentru a \nmul]i depozitul de\ngr`[`mânt. |n toate gr`dinile, florile erau \nconjurate de astfel degr`mezi mirositoare, deasupra c`rora zburau mu[tele. Mama lucra\ntotdeauna \n gr`din` cu m`nu[i, aplecat` peste tufe, cu picioarelegoale acoperite de vene alb`strui. Uneori purta o p`l`rie veche de pai,dar \n aceast` dup`-amiaz` soarele str`lucea \n p`rul ei uscat [i-i ardeapielea gâtului.

M` a[ezai pe teras`. Frances se juca la poart`, cântând cu vocetare. Un c`]el al unui vecin se apropie \ncet [i-i mirosi picioarele. Ease aplec` s`-l mângâie, iar el se \ntinse imediat pe p`mânt, cupicioarele \n sus [i dând agitat din coad`. Când nu-l mai mângâie, seridic` [i se \ndrept` spre un grup de copaci din apropiere de ferm`,


\ntinzându-se la umbr` [i respirând greu. Frances continua s` cânte,cu un picior pe marginea por]ii, cu stomacul lipit de clan]`,leg`nându-se ca [i cum s-ar fi aflat pe un cal de lemn.

|n spatele ochilor \nchi[i, retrìi seara petrecut` cu }arul. Trecui\n revist` toate detaliile, \ncepând de la plecarea de acas`, \ntârziinddeliberat momentul pe care doream cel mai mult s`-l retrìesc.Rev`zui momentul \n care Harriet se ridic` de pe scaun [i iese dincamer`; cu \ncetineal` retrìi s`rutul primit lâng` pian. {i chiar \nclipa \n care eram sigur` c`-mi amintesc cel mai bine senza]iile deatunci, sim]indu-m` cuprins` de o c`ldur` binef`c`toare, deschiseiochii [i o z`rii pe mama ridicat` \n picioare, [tergându-[i fruntea cum`nu[a.

– E atât de cald, observ` ea, satisf`cut`. Pentru o clip`, ochii ei m` privir` lung, ca [i cum mi-ar fi citit

gândurile, iar eu \mi ascunsei fa]a \n mâini, murmurând c` e preacald.

– De ce nu cite[ti ceva? m` \ntreb` ea, ne\nduplecat`. Ia un scaundin ser` [i stai la umbr`.

– Nu, m` simt bine aici. – E[ti prea mare ca s` zaci \n acest mod. Mi-a[ dori s` stai mai

cuviincios. De fapt, voia s` spun` c` sunt prea gras` ca s` m` pr`jesc la soare

ca un vierme alb. M` \ntrebai ce-ar spune dac` a[ spune aceste cuvintecu voce tare. M` ridicai, tr`gându-mi picioarele sub mine, evitându-iprivirea.

– E mai bine, draga mea. Era mul]umit` [i surprins` c` f`cusem pe jum`tate ceea ce dorise.

Ca s` m` calmeze, m` \ntreb`:– Nu crezi c` florile mele arat` foarte bine anul `sta?Aruncai o privire spre flori [i r`spunsei cu entuziasm:


– Da, sunt minunate. Când se va \ntoarce cu spatele, o s` stau din nou ca mai \nainte.

|ntre timp, \[i \ndrept` aten]ia spre Frances:– Draga mea, nu mai face atâta g`l`gie. Dar vocea ei era prietenoas`. Dragostea r`suna din tonul ei [i,

chiar dac` nu puteam s`-i v`d fa]a, [tiam c` e calm` [i relaxat`, nudur` [i atent`, ca atunci când vorbea cu mine. Frances se opri imediatdin cântat, apoi \i zâmbi cu dulcea]` mamei.

– Te-ai murd`rit pe fa]`, spuse ea. |[i ridic` un deget spre propriul obraz, ca s` arate unde se afla

pata. – Chiar aici, spuse ea, dornic` s` fie de ajutor. Dându-se jos de pe poart`, se \ndrept` spre mama [i-i [terse fa]a

cu mâna. Mama o cuprinse cu bra]ele [i r`maser` o vreme nemi[cate,cu frun]ile unite, ca [i cum ar fi fost un ritual. |nchisei ochii ca s` nule mai v`d. Dar continuam s` le v`d \n \ntuneric, \mbr`]i[ate [i plinede dragoste. M` sim]eam iritat`. La urma urmei, Frances nu era chiaratât de mic`. |ncrederea ei [i dr`g`l`[enia nu puteau fi decât afectare.Deschisei ochii \n cele din urm`, \n clipa \n care o auzii pe Francescântând:

– Harriet vine pe drum!R`m`sei nemi[cat`, pref`cându-m` c` n-am auzit, sperând c` va

avea loc o minune [i Harriet care venea pe drum se va preface \ntr-oadiere de vânt, scutindu-m` de jena de a o vedea.

– Bun`, Harriet, nu crezi c` e foarte cald? Mama vorbea cu tonul ei cel mai rece. Dac` mi s-ar fi vorbit astfel,

a[ fi \nceput s` plâng de sup`rare. Vesel`, ea se mul]umi s` r`spund`:– Bun` ziua. Gr`dina dumneavoastr` arat` minunat. M` v`zu stând pe teras` [i \mi f`cu un semn cu mâna, continuând:– Cred c` ave]i degetele verzi.


Merse câ]iva pa[i mai aproape de gr`din`, studiind p`mântul cuseriozitate.

– Tata are o mul]ime de probleme cu solul acesta dificil, dar pedumneavoastr` v`d c` nu v` deranjeaz`.

Mama se str`dui din r`sputeri s`-[i p`streze figura rece. P`rea s`-ifie foarte greu s` se ab]in`, iar \n cele din urm` recunoscu, ezitant:

– Florile mele par s` fi crescut minunat vara asta. Dup` \nc` o clip` de ezitare, capitul`:– Nu prea te-am mai v`zut \n ultimul timp. Cred c` ai mai crescut. F`cui un efort aproape supraomenesc s` spun ceva:– Nu a mai crescut. Ce \n`l]ime ai, Harriet?Mama nu se \ntoarse spre mine, iar Harriet, pref`cându-se c` nu

m-a auzit, se aplec` [i str`punse p`mântul cu degetele. – Are aceea[i consisten]` ca al nostru. Nu \n]eleg. Se l`s` pe vine lâng` flori, coloana ei vertebral` fiind vizibil` prin

rochia sub]ire [i, murmurând \ncet o melodie, atinse plantele cumâna. Nu cu degetele, ci cu palma \ntreag`, trecând u[or pe deasuprafrunzelor, ca [i cum ar fi fost oarb`. Mama o privea uimit`. Chicotii\ncet. Cât de curând, mama se va l`sa [i ea \n genunchi, lâng` flori.Lacrimile \mi umplur` ochii chiar \n acel moment. Ochii lor se\ntoarser` spre mine, iar eu le privii f`r` s` clipesc, \ncercând s`-mire]in lacrimile, ca s` nu m` fac de ru[ine.

– M` gândeam la o glum` pe care am auzit-o la radio, explicai eu,v`zându-le ca prin cea]`.

Luar`m ceaiul pe teras`. Mama voia s` st`m \n gr`dina din spate,la ad`post de privirile trec`torilor, \ntre straturile cu flori, dar Francesinsist` c` vrea ceaiul pe teras`.

– |n spate, sunt o mul]ime de bondari, se plânse ea, f`când ogrimas` ca [i cum unul dintre ei ar fi trecut pe lâng` ea, bâzâindu-i laureche.


Era \ngrozit` de albine [i de viespi, iar \n acest anotimp gr`dina dinspatele casei era plin` de insecte.

A[adar, luar`m ceaiul pe teras`. Mama st`tea pe un scaun cusp`tar. Nu mai era loc pentru alte scaune, a[a c` ni se d`du voie s`st`m pe perne la picioarele ei. Frances, cu o bucat` de pâine cu unt\n mân`, f`cea drumuri de la poart` la teras` [i \napoi, gustând dincând \n când din ceaiul care \i l`sa o urm` de lapte pe buza de sus.Harriet [i mama vorbeau ca ni[te vechi prietene despre o carte pe careo citiser` [i se preocupau prea pu]in s` m` atrag` \n conversa]ia lor.Eram surprins` c` mama alesese de la bibliotec` o carte pe care oplace [i Harriet, iar ceea ce mi se p`rea [i mai suprinz`tor era c` mamanu credea c` e ciudat pentru un copil de treisprezece ani s` \n]eleag`literatura.

Harriet spuse:– Vede]i, am citit atât de multe c`r]i care spun o poveste, \ncât am

\nceput s` fiu mai interesat` de stilul lor [i mai pu]in de con]inutuldramatic.

– |ntr-adev`r? d`du mama din cap. O privea pe Harriet cu mirare [i cu admira]ie. Tenul ei frumos,

pu]in ars de soare, str`lucea, \n timp ce \ntinse mâna s` ia cea[ca luiHarriet.

– |n aceast` carte despre care vorbeam, continu` copilul-minunecu r`utatea caracteristic`, se poate g`si un amestec pl`cut de stil [i decon]inut, dar poate c` s-a cam exagerat.

A[ fi vrut s` strig cu voce tare: "Prostii!". M` deranja s` v`d c`Harriet o manipuleaz` pe mama atât de u[or. M` bucura \ns` s` aud\n vocea ei intona]ia provinciei [i cartierului, oarecum nazal`. O f`ceamai pu]in perfect`, mai obi[nuit`.

O privii cu aten]ie, c`utând mai multe defecte, de aceast` dat`defecte fizice. Dar fa]a rotund` cu sprâncele arcuite [i gur` mic` \mi


era atât de drag` [i de familiar`, \ncât \mi era imposibil s` o v`d cuclaritate, oricât a[ fi \ncercat.

|n timp ce m` uitam la silueta ei fragil` [i osoas`, atât denepotrivit` cu mintea precis` [i puternic` din interior, Harriet se\ntoarse spre mine [i \mi zâmbi. P`rea s` spun`: "Da, [tiu. Eu [tiu, tu[tii… dar nimeni altcineva nu mai [tie."

Frances, care se urcase din nou pe poart`, f`cu o mi[care brusc`,ridicând mâinile neajutorat`, ca [i cum ar fi vrut s` se fereasc` de olovitur`. Un sunet care sem`na cu un mieunat de pisic` \i sc`p` de pebuze [i se gr`bi spre noi, cu capul \nclinat \ntr-o parte. }ip` o dat`,foarte ascu]it. Mama alerg` spre ea cu bra]ele deschise, \ngrijorat`.Frances se retrase din fa]a ei, continuând s` scoat` sunete ascu]ite, cubra]ele \ntinse \n fa]` rug`tor. Se l`s` pe vine lâng` zid, sc`pând dinstrânsoarea bra]elor mamei. P`ru s` treac` un secol \nainte s`-[i deaseama de orice altceva, \n afar` de durere. Cu lacrimi \n ochi, mama\ntreb`:

– Dar ce s-a \ntâmplat, draga mea? Spune-i lui mami care eproblema.

Cuvintele erau greu de deslu[it, printre suspine.– Un lucru \n urechea mea… \n cap. – Cred c` a fost o viespe, spuse Harriet. Probabil c` a \n]epat-o. O duser`m \n cas` [i mama d`du telefon medicului. Se a[ez` apoi

pe pat cu ea \n bra]e, leg`nând copilul [ocat pân` la venireamedicului.

Harriet [i cu mine ie[ir`m \n gr`dina din spatele casei, apoi pecâmp. Sim]eam c` m` \nec. Fusese atât de brusc, atât de violent.Coborâr`m panta care ducea la hotar. Hotarul era o ridic`tur` lung`de p`mânt care fusese ridicat` ca s` \mpart` \n dou` terenul. De oparte se aflau case, \nconjurate de gr`dinile lor ordonate, iar decealalt` parte, dincolo de un gard de sârm`, se aflau terenurile fermei.


Aici se cre[teau porci, iepuri [i p`s`ri. Când eram mai mici, prea micica s` ni se dea voie s` mergem pe malul m`rii, ne duceam la hotar \nfiecare zi dup` ceai, imaginându-ne c` sc`pam dincolo de frontier`,conducând plutoane recunosc`toare de solda]i. Harriet mergea\nainte [i, a[a cum mi se \ntâmplase zilele trecute când \mi d`dusemseama cât de mic era turnul bisericii, la fel aveam acum impresia c`hotarul se mic[orase [i devenise o linie sub]ire de ierburi \nalte [icopaci.

Ie[ir`m printre rugii de mure de la cap`tul \ndep`rtat al câmpului,iar Harriet se \ntinse pe iarba \ng`lbenit` [i \nchise ochii. St`team cevamai departe, uitându-m` s` nu m` a[ez pe un mu[uroi de furnici.Plopii se \n`l]au solemni, cu frunzele mi[cându-se u[or.

|n cele din urm`, Harriet rupse t`cerea:– A fost foarte degradant. Se ridic` \n [ezut [i se sprijini \ntr-un cot, privindu-m` lung.

|ngrijitorul parcului din apropiere t`ia iarba. Zgomotul motorului eraca al unei albine furioase.

– Ceva atât de mic dar devastator ca o insect` ne este necesarpentru a-l umili pe }ar, spuse ea.

|[i \ncruci[` picioarele, sprijindu-se cu coatele de ele. Unul dintreobraji, pe care \[i odihnise mâna, avea o urm` ro[ie. P`rea ca olovitur` pe care o primise de la cineva cuprins de mânie.

– Ca s`-l umilim pe }ar? repetai eu, proste[te. Credeam c` ai uitatde acest lucru.

Peste câmp se l`s` t`cerea. Mi se p`rea c` disting un avertisment\n aceast` t`cere. Era \n aerul plopilor [i \n p`mântul de sub mine,fiind accentuat de zgomotul \ndep`rtat al ma[inii de t`iat iarba, darcare se apropia din ce \n ce mai mult. |n cele din urm` era atât deaproape, \ncât devenise asurzitor. Chiar \n clipa \n care credeam c` os` ]ip, zgomotul motorului \ncepu s` scad` [i se \ndep`rt`.


Harriet, \nc` purtând semnul ro[u pe obraz, plec` privirea [i fix`p`mântul.

– E nevoie de ceva foarte subtil, dac` m` \n]elegi. Cum a[ putea s` n-o \n]eleg? A[ fi dat toat` puterea min]ii mele

prea imaginative [i toat` frumuse]ea câmpurilor [i p`durilor, numaica s` n-o \n]eleg. |n cele din urm`, cedai dorin]ei ei, f`r` nici o rezerv`.Voiam ca }arul s` fie umilit, s`-i v`d figura torturat` de durere [i deteam`, ca s` pot astfel termina ce am \nceput [i s` m` pot \ntoarce la[coal`, uitând aceast` var` [i gândindu-m` doar la vacan]ele care vorurma.

***

}arul [i cu mine ne plimbam \mpreun` pe sub pini. La \nceput,când \l \ntâlnisem la col]ul drumului spre mare, p`rea sup`rat pemine [i retras. Se p`rea c` sunt prea multe amintiri \n p`durile dinjurul nostru ca s` poat` fi altfel decât plin de resentimente. Fereastraspart` la biserica din apropiere, iazurile lâng` care vorbisem primaoar`, dunele de nisip pe care Harriet le umpluse cu hohote de râs–toate acestea serveau s`-i accentueze nefericirea [i s`-l fac` t`cut.

Astfel, \mi veni ideea s` ne \ndep`rt`m de drumurile obi[nuite. – Haide s` mergem undeva unde n-am mai fost, spusei eu cu

blânde]e. El \[i \ndrept` umerii, privindu-m`:– Ai dreptate… dar unde? – S` mergem prin ]inutul rododendronilor, apoi \n sus pe lâng`

poligonul de tragere. Pentru o clip`, p`ru s` ezite.


Poligonul de tragere era interzis civililor [i periculos, iar acestlucru probabil c`-l dusese cu gândul c` este o alt` idee a lui Harriet.Apoi, pentru c` pân` [i o curs` era preferabil` sentimentului degoliciune care ne cople[ea, d`du din cap aprobator.

– Bine, pornim acum?Când ajunser`m sub copaci, \mi spuse cu greutate:– Trebuie s`-]i spun c` regret ce s-a \ntâmplat seara trecut` mai

mult decât \]i pot spune. Nu este vorba despre ru[ine, e mai degrab`neglijen]`. {i nu era b`utura de vin`.

Vocea i se stinse [i r`mase o vreme t`cut, privindu-m` pe furi[ [iumezindu-[i nervos cu limba buzele uscate.

M` \ntrebai ce parte din sear` regret`: când a \ncercat s` m`for]eze, sau când s-a \ntins pe podea, plângând? A[ fi vrut s`-i spun c`nu trebuie s` se simt` vinovat, c` e un lucru care se \ntâmpl` tuturor,dar ar fi p`rut prea superficial.

– {tiu cum v` sim]i]i… ca [i cum s-ar fi pierdut ceva. M` \ntorsei spre el [i zâmbii larg, ar`tându-mi din]ii. Era destul de

u[or s`-l r`nesc, fiind atât \ncrez`tor. Mirosul de r`[in` se amesteca \ntr-o combina]ie curioas` cu cel de

ap` de mare. Inspiram acest amestec proasp`t cu fiecare pas. Mi sep`rea c` n-are nici o importan]`, c` fiecare expira]ie era \nc`rcat` deotrav` [i r`utate.

}arul repet`:– Ca [i cum s-ar fi pierdut ceva… Nu, nu cred. Nu era nimic de

pierdut. Harriet a avut grij` de acest lucru. Harriet… |ntotdeauna Harriet. Nu conta c`-mi spunea c` m`

iube[te, el tot la Harriet se gândea. – Când so]ia mea s-a \ntors, continu` el, a [tiut c` fuseser`]i acolo.

Dumnezeu [tie cum [i-a dat seama, dar [tia. S-a oprit \n pragul casei,m-a privit [i am v`zut pe fa]a ei c` [tie.


M-a \ntrebat: "Au fost aici copiii aceia teribili, nu-i a[a?"Se \mpiedic` de o r`d`cin` [i fu pe punctul s` cad`, dar nu se opri:– Nu i-am spus, dar [tia, murmur` el, p`rând [ocat. – De ce sora doamnei Biggs are un copil retardat? \ntrebai eu. – E ceva \n leg`tur` cu leziuni craniene \n timpul na[terii.– Are \ntr-adev`r capul foarte mare?– Nu l-am v`zut niciodat`. Nu suntem o familie foarte unit`. La

\nceput, na[terea a decurs normal.|mi ]inui respira]ia pentru c`, de[i [tiam foarte multe despre acest

subiect, aflasem doar din c`r]i; nimeni nu mi-a vorbit vreodat` despreasta. Cu mult \nainte s` fi descoperit cu Harriet diverse lucruri desprena[tere, g`sisem acest cuvânt \ntr-o carte. Mama spunea c` \nseamn`s` fii foarte bolnav [i, cu toate c` [tiam c` nu are dreptate, tot o maicredeam, m`car pe jum`tate.

– I se d`duser` ni[te medicamente ca s` suporte mai bine durerea,care o f`ceau somnolent`. |n timp ce sim]ea c` plute[te, se auzeacântând. La sfâr[itul melodiei, a \nceput s` cânte.

M` privea \n timp ce povestea, ca s`-[i dea seama cum m`afecteaz` cele spuse.

– Când i-au spus c` b`iatul ei are probleme?M` sim]eam \n acela[i timp \ngrozit`, dar [i fascinat`. – Mai târziu, când [i-au dat seama c` e posibil s` nu

supravie]uiasc`. – De ce? exclamai eu, revoltat`. De ce nu l-au ucis?– Nu [tiu, chiar a[a… Arunc` o privire spre cer, iar ochii lui erau ro[ii, ca [i cum ar fi

plâns sau ar fi fumat foarte mult. – Nu [tiu de ce, ridic` el din umeri. Unii oameni se nasc orbi, surzi

sau retarda]i. Dar nu-i po]i omor\ pe to]i… a[tep]i foametea,rev`rs`rile de ape sau r`zboiul.


La urma urmei, credem cu to]ii \n \n]elepciunea divin`. – Nu [tiam c` sunte]i credincios. Credeam c` nu v` fascineaz`

decât Grecia [i ruinele acelea faimoase. }arul \ncepu s` râd`. Se opri [i-[i c`ut` \n buzunar pachetul de

]ig`ri. Cât timp aprinse ]igara, st`tu aplecat, iar când sufl` fumul p`rus`-[i \ntind` gâtul ca o broasc` ]estoas` care iese din carapace.

Observasem mai de mult c` se sim]ea mai sigur pe el când fuma.M` gândii c` era probabil unul dintre lucrurile care o deranja cel maimult pe doamna Biggs, care o f`cea s`-i spun` slab [i lipsit dedisciplin`. Probabil c`, dup` trecerea anilor [i epuizarea dragostei,acest obicei devenise unul dintre principalele motive pentru care \ispunea c` este egoist. Chiar când credea c` \i pare r`u c` a r`nit-o cuegoismul lui, c` m`car de aceast` dat` \n]elegea [i o s` fac` un eforts` simt` m`car o parte din suferin]a ei, \l descoperea stând poate lafereastr`, cu mâna \n buzunar ca s`-[i caute pachetul de ]ig`ri.Imediat, \[i va spune c` e egoist, a[a izolat \n norul lui de fum.

Continuar`m s` mergem, trecând pe lâng` indicatorul de lacap`tul dunelor. Focuri de arm` r`sunau din când \n când, ca ni[tecrengi care se rup sub picioare, dar }arul p`rea s` nu observe. Acumera relaxat, vorbind cu o u[urin]` fermec`toare [i suflând nori de fumspre cer.

Cerul, care p`ruse infinit de larg [i de alb, \ncepu s` se \ntunece;lumina se diminu`, iar lucrurile din jur \ncepur` s`-[i piard`contururile. Un pesc`ru[ ]ip`, iar vântul purt` ]ip`tul lui de-a lungulplajei, \n timp ce noi str`b`team dunele de nisip. |n dreapta noastr`,spre poligonul de tragere, se \n`l]a o dun` cu un steag ro[u \n vârf, caun avertisment. Culoarea sângerie \mi atrase privirea, dar vântul \lf`cu s` fluture. |n timp ce priveam spre el, culoarea deveni din ce \nce mai \ntunecat`.

– Cred c` se face târziu, \i spusei }arului.


El deja urca duna pe care se afla steagul [i nu p`ru s` m` aud`. Sec`]`ra \n patru labe, iar mâinile lui se ag`]au de ierburile uscate, alec`ror frunze erau aspre la atingere, putând s` taie ca un cu]it. Strigaimai tare, iar el se \ntoarse spre mine, cu p`rul fluturând \n b`taiavântului.

– Haide, vino! r`spunse el. Lumea era atât de dezolat` [i de \ntunecat`, \ncât aproape mi se

f`cu fric`. Marea din spatele meu p`rea s` ca[te o gur` imens`, gata s`m` \nghit`. Refluxul \[i \ntinse degetele lungi spre noi, \ncercând s`ne \mpresoare. Deasupra, \n vârful dealului de nisip, }arul p`rea unsoldat \nving`tor, ]inându-se cu mâna de steagul ro[u. |mi strig` ceva,dar r`sun` \n`bu[it de zgomotul valurilor. Din spatele lui, r`sunar`focuri de arm`. M` \ntrebai dac`, f`r` s` vreau, o \ntrecusem \nsubtilitate pe Harriet, iar sfâ[itul nu va \nsemna moartea }arului,\mpu[cat \n apropierea poligonului de tragere, cu steagul deavertizare \n mân`.

– Ave]i grij`! strigai spre el. Vocea mea suna copil`roas` [i \ndep`rtat`, ca \n dimine]ile de

duminic` \n care alergam cu Harriet spre copaci, imitând voceapreotului.

M` c`]`rai cu grij` pe urmele lui. Aici era mai lumin`, iar panourilepe care se aflau ]intele erau vizibile.

– S` coborâm [i s` ne odihnim. Ar`t` spre o vale mic`, aflat` \ntre panouri [i dune. Ochii lui m`

priveau cu aten]ie, c`utând un semn de protest. – Da, r`spunsei eu, alunecând spre vale. Undeva \n urma noastr`, r`sun` un alt foc de arm`. Eram

bucuroas` c` nu-mi putea z`ri expresia. Ne \ntinser`m pe nisip, iar elcontinu` s` fumeze. Nisipul era rece [i umed, dar curiozitatea m`]inea pe loc. Era \ntuneric deplin, astfel \ncât abia puteam s`-mi z`resc


propriile mâini. Numai vârful aprins al ]ig`rii era vizibil, descriind unarc \ntre buzele [i [oldul lui. M` gândii c` va trebui s` am grij` s`-miscutur nisipul din p`r \nainte s` ajung acas`, cum m` voi trezi mâinediminea]` [i totul va fi luat sfâr[it.

– Acum, spuse el cu fermitate, ca [i cum s-ar fi preg`tit pentruacest moment [i, aruncând ]igara \n \ntuneric, se \ntoarse spre mine.

M` c`ut` \n \ntuneric, strângându-m` \n bra]e [i dezbr`cându-m`\ncet. |mi adusei aminte de o carte cu poze pe care o citisem peascuns, \ncercând s` imit expresia [i postura personajelor.

Nu m` s`rut`, nu spuse nimic. Marginea gulerului lui \mip`trunsese \n b`rbie. Nu m` strângea cu putere sau cu pasiune [i nicinu vedeam stele c`z`toare [i flori izbucnind \n cascade \n luminapalid` a lunii. Era ca o vizit` la doctor, nimic mai grav decât undisconfort \ndep`rtat al min]ii [i al corpului. A[ fi vrut s`-i spun s`\nceteze, dar nu voiam s`-l r`nesc.

Doamna Biggs, cu papucii [i halatul ei, se trezi la via]` \n minteamea. |mi [opti u[or la ureche:

– E egoist… e egoist, ]i-am spus doar. Când ritualul uimitor de lipsit de orice complica]ie lu` sfâr[it, nu

[tiui ce s` fac. Da, Harriet l-ar fi jignit, l-ar fi f`cut s` plâng`, dar eu nuputeam. Adev`rul era c` eram foarte legat` de el. Era parte din miculgrup de suflete de care eram responsabil`, care se bazau pe mine s`nu le r`nesc: mama, tata, Frances. Nu-mi veni ideea decât mai târziuc` [i el ar fi trebuit s` se simt` responsabil pentru mine.

– Ar fi mai bine s` mergem, murmurai eu, cât de blând eram \nstare s` o fac.

Se ridic` \n picioare, scuturându-se de nisip, f`r` s` spun` nimic.M` urm` \n timp ce urcai \napoi \n vârful dealului [i, de[i nu-l puteamvedea, \mi imaginam cum arat`, cu ochii ro[ii [i umerii c`zu]i,\mpiedicându-se pu]in prin nisipul alunecos.


Eram surprins` de cât de pu]in disconfort sim]eam, \n afar` de unsentiment neclar de vinov`]ie. |n ciuda acestui sentiment, eram destulde vesel`. M`rii pasul, bucuroas` c` eram tân`r` [i nu lipsit` decondi]ie fizic`. Aproape c` alergam \n \ntuneric, iar el se \mpleticeadup` mine, respirând cu greu. O dat`, \mi spuse:

– Opre[te-te! Iar apoi m` rug` s` nu merg atât de repede. Dar, desigur,

mergeam din ce \n ce mai repede. Ar fi fost mai bine, \mi spuneamamuzat`, dac` ar fi fost \mpu[cat pe duna de nisip [i toate acestea arfi fost evitate. Era minunat s` fiu \n pozi]ia de care se bucurase pân`acum doar Harriet– s` am pe cineva mai slab, care s` m` urm`reasc`peste tot. A[ fi vrut s`-i dau ordine, s`-l pun s` fac` diverse lucruri cas`-mi satisfac vanitatea. "Stai \n genunchi [i implor`-m`!" a[ fi vrut s`strig. Sau "D` din cap!". Cât de des \n trecut Harriet, cu voce hot`rât`,dar cu o fa]` zâmbitoare, m` f`cuse s` m` aplec \n mijlocul str`zii [is`-i leg [iretul de la pantof. Iar eu, abia [tiind ce se ascunde subrug`mintea aparent inocent`, am \ngenuncheat \n fa]a ei pe strad`,ridicând privirea doar ca s` v`d expresia ei de putere [i mul]umire. Defiecare dat` când m` f`cea s` \ngenunchez, m` a[teptam s` m`loveasc` \n spate, dezgustat` de servitudinea mea.

Nu-mi mai p`sa dac` eram v`zut` \mpreun` cu }arul. Dac` \ns`[idoamna Biggs ne-ar fi confruntat pe malul m`rii, i-a[ fi urat o sear`pl`cut` [i mi-a[ fi continuat drumul. La jum`tatea drumului \l\ntâlnir`m pe Perjer, o umbr` \ntunecat` la marginea apei. V`zându-lcum st` acolo [i f`r` s` [tiu cine este, \ncetinii, dându-i voie }arului s`se apropie.

Când ajunse lâng` mine, el spuse cu o voce egal`:– Bun` seara.Perjer se \ntoarse [i-[i apropie fa]a de a mea \n \ntuneric. – Bun` seara. E o noapte calm` [i pl`cut`.


Urm` un moment de t`cere, de parc` cei doi b`rba]i nu s-ar fihot`rât ce e mai bine s` fac`.

– Sunte]i domnul Biggs, nu-i a[a?– Ne-am plimbat pe malul m`rii, domnule Perjer. E atât de frumos

la aceast` or`. Perjer nu r`spunse nimic. Se apropie mai mult de }ar. – Nu v-am mai v`zut de mult \mpreun` cu dr`gu]a dumneavoastr`

doamn`. E bine? P`rea comic s` aud c` doamna Biggs este considerat` de cineva

"dr`gu]`". – Oh, da, destul de bine, mul]umesc… dumneavoastr` sunte]i

bine?}arul \ncercase s` fie formal, dar Perjer era un suflet pierdut, exact

ca el. Sim]ii c` fa]a lui se relaxa \n \ntuneric. Aproape jovial, \l \ntreb`:– Urâ]i \n continuare apa de b`ut?Pejer izbucni \n râs. – Din când \n când. Conversa]ia p`ruse s` ia sfâr[it. }arul m` lovi cu cotul, iar eu \mi

dresei vocea, preg`tindu-m` s` spun un politicos "Noapte bun`!". El spuse cu exasperare:– La naiba, am r`mas f`r` chibrituri. Perjer, ave]i un chibrit?– |n colib`, r`spunse b`rbatul, f`când un pas spre aceasta. Ave]i

grij` pe unde merge]i! S` nu v` \mpiedica]i de sârm`!Disp`rur` \mpreun` \n \ntuneric. Departe spre mare, lumini

str`luceau \n \ntuneric, sub cerul lipsit de stele. Vântul b`tea deasupravalurilor m`rii, care se prelingeau \ncet pe nisip.

Auzii vocea }arului, r`sunând de la o oarecare distan]`:– Haide, ce s-a \ntâmplat?M` \ndreptai \ncet \n direc]ia din care se auzea vocea,

\nfundându-mi mâinile adânc \n buzunare.


Coliba se afla \n spatele unei dune care forma un al doileaacoperi[. Ajungând \n lumin`, clipii des. Un felinar cu ulei era ag`]atde un cârlig. Coliba se \nc`lzea cu lemne, iar pe t`ciunii \ncin[i sevedea un ceainic negru, f`r` capac. Câinele lui Perjer ridic` spre noi oprivire obosit`, apoi se \ntinse la loc. }arul se a[ez` lâng` peretele celmai \ndep`rtat, \ntinzându-[i picioarele \nainte. Atinse câinele cu unpicior, l`sându-[i capul \n piept. Eram deranjat` c` }arul se sim]eaatât de bine, atât de acas`. Probabil c` nu era prima oar` când intra \ncolib`.

Dincolo de u[` era o cutie \ntoars`, pe care m` a[ezai, continuânds`-l privesc pe Perjer. Ar`ta aproape ca o fantom`, de parc` hainelenegre pe care le purta erau goale. Palmele p`reau s` apar` direct dinmânecile goale. Numai gura cu buze groase p`rea c` tr`ie[te, trecândde la o grimas` la alta. Rupse o pagin` dintr-un ziar de pe podea, apoi\l aprinse de la t`ciunii din vatra improvizat`, \ntinzându-l spre }ar.Nimeni nu spuse nimic; de afar` se auzea [uierul vântului [i fo[netulnisipului.

Perjer lu` câteva lemne dintr-un col] al colibei, d`du la o parteceainicul [i reaprinse focul.

– Nu e prea cald, nu-i a[a? observ` }arul, urm`rind cu privireami[c`rile gazdei [i observând costumul uzat. Cred c` s-a cam sub]iat.

Mi se p`rea o problem` foarte personal` [i m` temui c` Perjer vafi jignit.

– L-am purtat \n ziua nun]ii, continu` el. M` privi scurt, apoi fix` fl`c`rile. Perjer se l`s` pe vine lâng` câine,

apoi arunc` o privire cercet`toare spre ]es`tura neagr`. – Ni se \ntâmpl` tuturor, ridic` el din umeri, de parc` ar fi consolat

un copil. Gazda \[i mângâie câinele. – Am stat afar`, pe gard, [i v-am urat s`n`tate [i fericire.


Ghiuleaua a \ncercat s` scape de mine.– Da, \mi amintesc. Cei doi b`rba]i zâmbir` amintirii, privind fl`c`rile. Perjer fusese [i el de fa]`. Doamna Biggs \n rochie de mireas`,

preotul, mama ei… Acolo pe podea, \n fa]a mea, st`tea Perjer\mbr`cat \n costumul pe care }arul \l purtase \n urm` cu treizeci deani.

– A fost o zi pe cinste, murmur` el. Pe drumul spre cas`, r`m`sei t`cut`. }arul \mi povesti c` Perjer e

fiul unui medic din Londra. – Era student la drept, dar nu [i-a dat examenele finale. L-a sup`rat

pe b`trân. Pur [i simplu nu era interesat. Spunea c` s-a n`scut obosit. – Un cretin lene[.– Exact. Pe drum, erau deja aprinse felinarele. Ferestrele bisericii erau

luminate. Sora preotului, pe care nimeni n-o pl`cea, cânta la org`. M`sim]eam ca fereastra aceea oarb`. Dup` cum spusese Perjer, ni se\ntâmpl` tuturor.


Capitolul 10

Nu mai erau decât dou` s`pt`mâni de vacan]`. A[a cum \nainte, cânderam la [coal`, num`ram zilele pân` la sfâr[itul semestrului, dorindu-mica orele s` treac` mai repede, a[a voiam acum s` v`d vara \ncheiat`.Cearc`ne de oboseal` mi se desenau sub ochi, de[i m` duceam devremela culcare [i dormeam pân` târziu. Mama \mi spuse la un moment dat c`nu ar`t foarte bine [i c` spera c` nu sunt bolnav`.

|ncercai s` stau de vorb` cu Harriet, dar era o barier` \ntre noi. Numai spuse nimic despre jurnal [i nu ni se d`dea voie s` ie[im seara. Ar fifost dr`gu] s` men]ionez c` fusesem \n coliba lui Perjer, care este fiulunui medic din Londra. Dac` n-ar fi fost mama lui Harriet, s-ar fi terminat\n acest punct. Nu exista nici un motiv s` mearg` mai departe.

Harriet st`tea la masa din buc`t`rie, scriind \n caietul \n care notaschimb`rile naturii. Eu [i mama ei st`team pe o banc`, iar ea tricota.

– Am \ntâlnit-o pe doamna Biggs \n aceast` diminea]`, spuse femeia.Copilul surorii ei a fost dus la spital.

Ridic` privirea brusc, dându-[i seama cui d`duse aceast` veste. Eucontinuai s` descurc firele care i se \ncurcaser`, iar Harriet nu spusenimic. Dup` o vreme, spusei:

– Oare de ce nu s-a inventat o ma[in` care s` descurce firele?U[urat`, femeia continu` s` tricoteze. P`rea foarte vulnerabil`, cu

capul plecat [i gâtul expus. Din senin, m` gândii cât de fragil` este via]a

oamenilor [i cât de u[or poate fi \nfrânt`. De fapt, m` gândeam ladoamna Biggs. Privind picioarele delicate ale mamei lui Harriet,aproape m` a[teptam s` le v`d devenind picioarele butuc`noase\nc`l]ate \n papuci ale celeilalte femei. {tiam c` Harriet m` urm`rea cuprivirea [i m` \nsp`imântai.

Cu vocea ei vesel`, spuse repede:– Ce noroc! Mam`, cum se scrie "faun`"?Era o strategie gândit` pentru a-i \n[ela pe adul]i la propriul joc.

Prima propozi]ie era pentru mine, cea de-a doua fiind doar una goal`,care s` acopere adev`ratul mesaj. Dup` ce mama ei \i spuse, Harrietdeclar`:

– Nu m` a[teptam s` fie atât de u[or… Mul]umesc. Apoi se \ntoarse spre mine:– Trebuie s` mergem acolo imediat ce e posibil. Am nevoie de \nc`

o frunz` pentru colec]ie. Dac` ar fi spus "scalp", ar fi fost mai aproape de adev`r. – Nu, nu putem, cl`tinai eu din cap. Surprins`, mama ei m` privi cu ochi mari, cu sprâncenele u[or

\ncruntate. Harriet \[i \mpinse repede scaunul [i se apropie de mama ei. – |]i place desenul meu?Se a[ez` pe marginea b`ncii, cuprinzându-[i mama cu un bra]. Privirea

pe care mi-o arunc` parc` voia s` spun`: "A sc`pat pu]in de sub control."Mama ei exclam`, \ncântat`:– E un desen foarte frumos, draga mea… [i scrisul t`u s-a

\mbun`t`]it. Ridicai ghemul pe care \l aveam \n mân` [i \l strânsei la piept. – Bine, oftai eu. Dar e ultima oar`. Nu m` interesa c` mama ei era nedumerit`. Nu mai avea nici o

importan]`. – |n acest caz, am stabilit. Mergem mâine. Ca data trecut`, ne \ntâlnir`m pe drum; dar nu mai aleser`m s`

ajungem la ore diferite. Nici nu ne oprir`m s` ne uit`m \n jur, de team`


c` vom fi observate. Era deja \ntuneric, a[a c` \mpinser`m poarta cuhot`râre. Lumina felinarului de la poart` se strecura peste gard,luminând copacii [i terenul din spate.

|n timp ce b`tui la u[`, \mi spusei c` o s`-mi amintesc toat` via]amirosul de vopsea, sunetul respira]iei gr`bite a lui Harriet, sunetulpicioarelor noastre care se [tergeau \nainte de intrare, ca [i cum am fistat pe frunze uscate.

}arul p`rea la cap`tul unui tunel interminabil, o siluet` mic`, avândbra]ele \ntinse.

– Invita]i-ne s` intr`m, spuse Harriet. Fa]a lui p`rea \mb`trânit`. Zâmbi mustr`tor, ridicând un deget:– Copii r`i. N-ar fi trebuit s` veni]i. – Dar am venit, r`spunsei eu. – A[ putea spune c` e o mare pl`cere. Chiar a[ putea spune a[a ceva. Se cl`tina pu]in. Harriet r`mase t`cut`. Nu anticipase c` va fi beat. Pentru mine,

aceast` \ntâlnire era sortit` e[ecului. Vacan]a trecut` \l v`zusem pe Papa, so]ul lui Dodie, dup` o perioad`

de câteva luni. Mi s-a p`rut c` \mb`trânise brusc. St`tea \n gr`din`,ocupându-se de flori, pân` când l-am strigat.

– Papa, spusesem eu, nu-]i mai aduci aminte de mine? M` privise peste poart`, ]inându-se de baston. Cu mult timp \n

urm`, eram cei mai buni prieteni din lume: Harriet, Dodie, Papa [i cumine. Spuneam glume [i st`team \n gr`din`, a[teptând s` se coac`fructele. Acum m` privea cu aten]ie, str`duindu-se s`-[i aduc` amintesunetul vocii mele.

Privindu-l pe }ar, avusei impresia c` el, spre deosebire de Papa,renun]a de bun`voie la tot ce era mai tân`r \n el, \ndep`rtându-se.

Spusei repede:– Am venit s` ne lu`m r`mas-bun. Ne \ntoarcem la [coal` la sfâr[itul

s`pt`mânii. Nu mai avem timp.– Ah, aceasta este o adev`rat` lovitur`.


B`rbatul \ncepu s` râd`. Râdea cu poft`, \ndoit de mijloc.– Nu mai avem timp, repet` el. Harriet deschise u[a care ducea spre camera din fa]`. – Sunt obosit`, spuse ea, intrând. Puteam z`ri canapeaua de piele pe care o v`zusem pe fereastr`, \n

urm` cu ceea ce p`rea un secol. |n timp ce st`team pe hol, acest obiectde mobilier \[i rec`p`t` func]ia normal`, nemaifiind un altar de sacrificiu,ci o mobil` confortabil`, care poate fi \ntâlnit` \n zeci de case.

O urmai pe Harriet [i m` a[ezai deliberat pe canapea. Ea p`rea s` seamuze de minune, privindu-l pe b`rbatul care \ncepuse s` cânte.

– E mort de beat, murmurai eu. M` a[ezai mai bine pe canapea, urm`rindu-l pe }ar care lovea acum

ceasul mare de pe hol. – |ncerc s` fac rost de mai mult timp, strig` el, \ncepând s` râd`. Râser`m [i noi, de[i ceea ce spusese era trist. Intr` \n cele din urm` \n camer`, \ndreptându-se direct spre masa

pe care se aflau paharele. – Copilul e foarte bolnav? \ntreb` Harriet, care se a[ezase pe un

scaun lâng` [emineu. – Copilul? Oh, asta a spus? p`ru s` se mire el, turnându-[i de b`ut.

S-a dus s` se odihneasc`, asta a spus. A spus c` o \mboln`vesc. Ultimele cuvinte le spusese sacadat, de parc` ar fi recitat un poem. – E la fel de bun ca o pies` de teatru, declar` \ncântat` Harriet. So]ul

este p`r`sit de so]ie [i se \mbat`. Se pare c` rolul vi se potrive[te deminune. Dar noi ce suntem?

– Hm, asta e mai dificil, r`mase el pe gânduri, sprijinindu-se demarginea [emineului. |ngeri de lumin`, sosi]i s` m` salveze din aceast`situa]ie.

|ncânta]i de ideile lor, râser` \mpreun`. Totul mi se clarificase. Ceeace descoperisem \n colib` nu fusese gre[it. Harriet, care planificase totul[i care credea c` nu mai este timp, nu-[i d`dea seama c` nu maicontroleaz` lucrurile. Secundele care treceau duceau mai departe ceea


ce gândise ea, iar acum numai Dumnezeu ar mai putea opri totul. Dac`a[ fi fost credincioas`, m-a[ fi rugat, dar Harriet prev`zuse probabil astfelde momente, pentru c`-mi repetase de nenum`rate ori c` Dumnezeunu mai are nici o putere dac` ]i-ai pierdut inocen]a.

– }arule, locul acesta trebuie luminat, declar` ea brusc. S`rearanj`m mobila.

Se ridic` \n picioare, privind \n jur. – Cred c` `sta s-ar potrivi mai bine aici. Prinse un fotoliu cu bra]ele ei puternice [i \l trase spre centrul

camerei. }arul privea f`r` nici un cuvânt. – Nu cred c` se potrive[te, cl`tin` el din cap, ridicându-se s` duc`

fotoliul la locul lui. Dar Harriet \ncepuse deja s` se \nvârt` ca o tornad` prin camer`,

tr`gând diverse piese de mobilier \n locuri neobi[nuite. Ridicându-se pevârfuri, lu` statuia cu un sân dezvelit [i o flutur` pe sub nasul gazdei.

– Aceasta, strig` ea, ar trebui pus` pe un piedestal, ca s` aib`doamna Biggs la ce s` se roage.

– Nu, nu, pune-o jos, chicoti }arul, cu o mân` pe piept. O s-o spargi,ai grij`.

|ncerc` s` se \ntind` spre ea, dar era prea departe. Harriet alerg`spre [emineu [i plas` statuia pe podea, \n centrul camerei.

– A[a e mai bine, d`du ea din cap, mul]umit`. Acum, doamna Biggspoate s` se a[eze \n genunchi \n fa]a ei.

|l priveam pe }ar cu aten]ie, ca s` observ clipa \n care va cedanervos. Figura lui, \n timp ce m`sura cu privirea camera dezordonat`,p`rea aproape plin` de speran]`. Era ca [i cum mi[carea mobilelor dinloc deranjase via]a lui cu doamna Biggs. Fiecare obiect familiar mutatdin loc \i d`dea impresia c` recupereaz` anii \n care fuseser` \mpreun`,mic[orând perioada. Probabil c` \[i sim]ea so]ia retr`gându-se \ncetulcu \ncetul din cas`. Voia s` completeze aceast` retragere. Se duse spredulapul din col] [i scoase farfuriile una câte una. Mâinile lui se mi[caucu \nfrigurare, dar cu stâng`cie, [i una ateriz` pe covor. Nu se sparse, ci


r`mase cu fa]a \n jos pe covor. |n timp ce Harriet [i }arul se mi[cau princamer` ca ni[te p`s`ri de prad`, eu r`m`sesem nemi[cat`.

Ea g`si o cutie de chibrituri [i aprinse lumân`rile care se aflau de oparte [i de alta a [eminului. Stinse becul [i camera r`mase luminat`doar de lumân`ri. Era chiar frumos, iar doamna Biggs ar fi trebuit sàprecieze \mbun`t`]irile.

Ar trebui s` se \ntoarc` acum. Chiar \n clipa \n care spusei acestlucru, }arul ridic` piciorul [i lovi radioul. Harriet, uimit`, privi aparatuldistrus [i spuse \ncet, ca trezit` din somn:

– Asta a fost o prostie. N-ar fi trebuit s` o face]i. |ntoarse apoi spre mine o figur` uimit`. }arul st`tea \n mijlocul camerei, cl`tinându-se u[or. – De ce? De ce? repet` el pe un ton acuzator. Ai vrut s` fac asta. Ai

vrut, nu-i a[a?Ea r`mase nemi[cat`, f`r` ap`rare \n fa]a lui, cu buzele tremurând. – Ei, nu e chiar atât de grav, murmur` el cu tandre]e, \ntinzându-i

mâna. Am crezut c` e un gest pe placul tù. Arunc` o privire \n jurul lui, mul]umit de camera r`v`[it` [i spuse

tare, cu veselie:– S` ne sim]im bine, cât mai putem. S` fum`m o ]igar`. |[i strecur` degetele \n buzunar, cùtând pachetul de ]ig`ri. Harriet

nu spuse nimic, fixându-l cu privirea. – Trebuie s` m` duc s` cump`r, cl`tin` el din cap, ar`tându-ne

pachetul gol cu disperare. Nu pot s` stau f`r` ]ig`ri. A[tept` câteva secunde, aproape a[teptându-se Harriet s`-l

opreasc`, apoi se \ndrept` spre u[`. – Nu va dura mult. Bucura]i-v` de decor.|l auzir`m ie[ind pe hol [i afar` din cas`. Pa[ii lui r`sunar` \ncet pe

alee, apoi se auzi scâr]âitul por]ii. M` \ntrebai dac` se va mai \ntoarce. A[ fi vrut s`-i spun aceast` idee

lui Harriet, dar ea st`tea nemi[cat`, palid` [i mut`. – N-ar fi trebuit s` fac` asta, spuse ea \n cele din urm`.


Privi speriat` spre resturile aparatului. – A fost o prostie. Nu eram de acord cu ea, a[a c` r`m`sei t`cut`. – Ce e \n neregul` cu tine? m` \ntreb` ea, iritat`.– Nimic.Eram \ncântat` de calmul meu, de abilitatea de a o nedumeri, mai

ales c` vedeam foarte bine c` este speriat`. Ea se apropie de mine [i m`prinse de bra] cu degete ca de o]el.

– De ce e[ti atât de calm` din senin? Spune-mi!– Nu exist` motiv… doar c` nu-mi mai pas`. |mi d`du drumul la bra] [i se arunc` pe canapea, \nfrânt`. – Vezi, am f`cut a[a cum ai spus. L-am umilit, a[a cum spuneai. Se \ntoarse [i m` privi cu ochi mari. – Ce vrei s` spui?Ezitai o clip`, dar nu p`rea s` existe vreun motiv pentru care nu i-a[

spune. – Ei bine, s-a \ntâmplat… seara trecut` pe malul m`rii. Adic` el… Nu-mi g`seam cuvintele. – Te-a avut?M` privea ne\ncrez`toare. A[tepta un semn c` \n]elesese gre[it, dar

când acesta nu veni se l`s` pe spate, privindu-m` de parc` m` vedeapentru prima oar`.

– Oh, doamne! Te-a avut!Se ridic` brusc, privind \n jur. |mi venea s` râd, pentru c` m` f`cea

s` m` jenez. Expresia pe care o folosise era comic`. – Dar credeam c` asta vrei de la mine. Ai spus c` trebuie s` merg

pân` la cap`t. Tu ai spus. – N-am spus s` faci asta, eu niciodat`…– Ai spus s`-l umilesc. – Dar n-am spus s` faci asta, cl`tin` ea din cap, dezam`git`. De ce s`

o faci? Nu suntem preg`tite. Nu aveai nici un drept.– Nu [tiu de ce te agi]i atât.


N-a fost nimic foarte spectaculos, aproape c` n-am sim]it nimic. |ntr-un fel, ca o vizit` la dentist… sau ceva mai bine.

Aveam impresia c` o s` m` loveasc`. |n loc de asta, se \ntoarse pec`lcâie [i ie[i \n fug` din camer`. R`m`sei pe canapea, \n luminalumân`rilor. Nu \n]elegeam de ce e atât de sup`rat`. Str`duindu-m` s`nu râd, m` dusei spre u[` [i o strigai. Pentru o clip`, avusei impresia c`plecase. Dar [oapta ei veni din \ntuneric:

– S-a \ntors… e doamna Biggs. Pa[i ap`sa]i r`sunau deja pe alee. Nu aveam unde s` alerg`m, unde

s` ne ascundem. Inima mea b`tea atât de tare, \ncât \mi era team` c` m`va auzi. R`m`sei lâng` u[`, iar Harriet era cu mine. |n clipa \n care so]ia}arului puse mâna pe clan]`, Harriet \mi strecur` ceva \n mân`.

– Love[te-o, \mi murmur` ea la ureche, love[te-o.U[a \ncepu s` se deschid`, iar eu r`m`sei \n centrul holului, cu

mâna ridicat`. Când o lovii, se cl`tin` pu]in pe picioare, \ntorcându-sespre gr`din`, dar nu c`zu. O lovii din nou, cu for]a disper`rii,\ndr`znea]` pentru c` nu putea s`-mi vad` fa]a. |n clipa \n care alunec`la p`mânt ca o frunz` care cadea de pe ram, }arul ap`ru \n capulsc`rilor, privindu-m` lung.

Nu puteam s` m` mi[c, nici s` cobor bra]ul. |n gând, \i strigamdisperat` pe mama [i pe tata, dar nu puteam s` m` mi[c.

}arul se apropia \ncet, ca [i cum ar fi fost obosit. A[ fi vrut s` segr`beasc`, ca s` pot s`-mi cobor bra]ele [i s`-i spun c` totul e \n regul`.Speram c` doamna Biggs va r`mâne cu fa]a \n jos pân` când eu [iHarriet vom pleca spre cas`.

– Intra]i \n cas`, spuse el. Intra]i \n cas` [i nu mai ie[i]i. Eram speriat`, dar f`cui ce-mi ceruse. F`cusem ceva gre[it, iar lor le

va lua o vreme s` se \n]eleag`. De data asta, eram sigur` c` doamnaBiggs o va vizita pe mama. A[teptam s` fie duri cu mine, deoarece \nclipa \n care ridicasem arma, sim]isem o pl`cere nou`, nea[teptat`.Harriet stinsese lumân`rile [i aprinsese lumina. M` miram c` st`nemi[cat`, \n loc s` \ncerce s` mute mobilele \napoi, cum fuseser`.


– N-am lovit-o foarte tare, Harriet. Voiam doar s-o \mping. – Da, r`spunse ea neatent`, frecându-[i obrazul. – Dac` se va duce la spital?– Nu se va duce…U[a de la camer` se deschise [i }arul p`[i \n`untru. R`mase o vreme

\n fa]a ferestrei, c`utându-[i ]ig`rile. – E moart`, spuse el. Mintea mi se \ntunec`. |mi imaginai c` tata \mi spune c` de data asta

chiar am \ncurcat-o. |ncercam s`-l conving c` se \n[al`, c` doamna Biggsm` r`nise, c` nu e vina mea. Când m` dezmeticii, }arul nu mai era \ncamer`, iar Harriet \mi spunea ceva greu de \n]eles. Ceva despre cât eceasul [i c` }arul nu fusese v`zut de nimeni, deoarece \[i luase ]ig`rilede la un automat.

– Nimeni nu l-a v`zut la gar`. Spunea c` era pustiu. Nici pe drum n-a z`rit nici o persoan`.

|mi vorbea repede la ureche, iar r`suflarea ei cald` \mi mângâiaobrazul.

– Nimeni nu ne-a v`zut venind aici, continu` ea. Totu[i, ar fi maibine s` coborâm pe drumul din spate.

Se aplec` peste mine [i m` \ntoarse cu fa]a spre ea:– Vom spune c` l-am v`zut pe }ar lovind-o pe doamna Biggs… ai

\n]eles?|n acea clip`, o iubii cu adev`rat pe Harriet. Era atât de \n]eleapt`,

de istea]`, de bun` [i capabil` s` se descurce \n orice situa]ie. – Da, Harriet, am \n]eles. Acum, c` doamna Biggs era \ntr-adev`r moart`, puteam face orice

voia Harriet. Nu m` voi mai \ndoi vreodat` de ea. Se ridic` repede [i privi \n jur. Scoase batista din buzunar [i \ncepu

s` [tearg` [emineul. }arul intr` \n camer` [i \nchise u[a dup` el. Ourm`ri o vreme \n t`cere, apoi o \ntreb`:

– Ce faci?


M` bucura c` fusese el cel care pusese \ntrebarea, deoarece voiams` \n]eleg [i eu.

– O s` fie amprente, declar` ea, iar noi nu vrem acest lucru. {terse cu grij` statuia [i se ocup` pân` [i de clan]`. – |n]eleg. Cât` vreme lucra, noi p`strar`m t`cerea. – Acum vom pleca, anun]` ea cu autoritate, privindu-l lung, ca [i

cum ar fi vrut s` [tie dac` va rezista. Trebuie s` a[tepta]i m`car o or` s`ajungem acas` [i s` ne spunem povestea. Apoi va trebui s` da]i telefonla poli]ie [i s` spune]i c` doamna Biggs a murit. A]i \n]eles?

El d`du din cap, prinzând draperia \ntr-o mân`. – E important s ̀a[tepta]i o or .̀ V ̀da]i seama de acest lucru, nu-i a[a? – Da. – Bine, r`spunse ea, \ndreptându-se spre mine [i f`cându-mi semn

s` m` ridic. M` ridicai ascult`toare [i o urmai afar`.Dup` ce \nchise u[a, se sprijini de ea, privind \n hol. – V`traiul, spuse ea. |mi d`dui seama c` nu vorbea cu mine.|l descoperi \n suportul pentru umbrele [i \l [terse cu grij` cu rochia

ei. Ceasul m`sura \ncet secundele. Coborâr`m treptele, apoi ie[ir`m peu[a din spate, care d`dea \n gr`din`.

Sfâr[it.


giannijollys

urmand-o pe hariet...trimis` la o [coal` cu internat, unde am aflat noi povestiri, dar pe care n-am...

Documents