URGENŢE ALE APARATULUI RESPIRATOR

INSUFICIENŢA RESPIRATORIE ACUTĂInsuficienţa respiratorie acută reprezintă incapacitatea plămânilor de a face faţă schimburilor gazoase, în condiţii fiziologice, de repaus şi de efort, însoţită de hipoxemie (scăderea oxigenului din sânge) asociată sau nu de hipercapnie (creşterea concentraţiei CO2 în sânge).

Dispneea → poate apărea sub formă de bradipnee inspiratorie însoţită de tiraj (retracţia spaţiilor intercostale), cornaj (inspiraţie lentă şi zgomotoasă), bradicardie expiratorie (întâlnită în astmul bronşic), bradipnee (în intoxicaţii cu deprimante ale sistemului nervos central), polipnee, respiraţie Kussmaul (respiraţie în 4 timpi: inspir, pauză, expir, pauză – întâlnită în acidoza metabolică), respiraţia Cheyne-Stokes (respiraţie cu amplitudini crescute până la maxim, apoi scăzute până la apnee de 10-20 secunde – întâlnită în hipertensiunea intracraniană, hipoxemia centrilor nervoşi, arterioscleroza cerebrală).

Cianoza → exprimă scăderea concentraţiei oxigenului în sângele arterial concomitent cu creşterea hemoglobinei în sânge şi se manifestă la nivelul buzelor, unghiilor, pavilionului urechi sau generalizat. Cianoza lipseşte în anemii, şoc hipovolemic, intoxicaţii cu CO, intoxicaţii cu cianuri, alcaloză.

Modificări ale amplitudinii mişcărilor respiratorii. Mişcările respiratorii modificate pot fi rare, ample, frecvente sau superficiale, la un singur hemitorace (în paralizia musculaturii unui hemitorace, colecţii purulente abundente, pneumonie masivă, obstruarea unei bronhii principale, pneumotorax spontan, hemitorace bolnav). Respiraţia paradoxală manifestată prin turtirea plămânului în inspir şi reexpansiunea lui în expir se întâlneşte pleuro-pulmonare, volet costal.

Tahicardia apare ca fenomen compensator.Alte semne clinice → apar în funcţie de cauza care determină insuficienţa respiratorie.

Durerea toracică cu localizare precordială, la baza hemitoracelui, cu caracter constrictiv, intens sau sub formă de junghi toracic violent. Tegumente calde, cu transpiraţii abundente. Hipersalivaţie. Hipersonoritate pulmonară sau matitate. Raluri crepitante, sibilante, subcrepitante, ronflante. Anxietate, somnolenţă, confuzie, delir.

Conduita de urgenţă:1.Permeabilizarea căilor respiratorii in obstrucţiile supraglotice:-poziţionarea pacientului in decubit dorsal fără pernă;-luxarea mandibulei înainte;-curăţarea oro-faringelui (aspirarea secreţiilor);-tracţiunea limbii;-intubaţie oro-faringiană dacă este cazul.2.Permeabilizarea căilor respiratorii in obstrucţiile subglotice:-poziţie de drenaj postural (=aşezarea pacientului într-o poziţie care să favorizeze eliminarea secreţiilor,cu capul mai jos decât trunchiul).-aspirarea secreţiilor,precedată de tapotaj;-tuse asistată la bolnavii conştienţi;-intubaţie oro-faringiană,traheostomie la nevoie.3.Respiraţie artificiala suport vital avansat4.Oxigenoterapie.5.Măsuri terapeutice etiopatogenetice (în funcţie de cauză şi mod de apariţie):-scoaterea din mediu,respiraţie artificial,oxigenoterapie în intoxicaţii cu monoxid de carbon;-HHC în edem allergic,laringite edematoase;-bronhodilatatoare (Miofilin) în astmul bronşic;-toracocenteză în pleurezii,în pneumotorax;

ASTMUL BRONŞIC IN CRIZACriza de astm bronsic se caracterizează prin accese dispneea paroxistică expiratorie provocată de obstrucţia bronhiilor prin bronhospasm).Factori determinanţi si predispozanţi: -factori alergici:praf,pene,detergenţi etc; -factori nealergici=infecţioşi.MANIFESTÃRI DE DEPENDENŢÃ: Criza de astm se caracterizează prin dispnee expiratorie(bradipnee cu expiraţie forţată) urmată de tuse şi expectoraţie mucoasă.Pacientul stă în ortopnee. (dispnee) deseori asociate cu o tuse iritanta, (wheezing). -incepe brusc,mai frecvent noaptea; -uneori este precedată de o stare prodromală cere precede criza(tuse uscată,strănut,rinoree); -anxietate severă,transpiraţii reci,bradicardie; -durată de la 10 minute-3 ore.Conduitã de urgenţã: -poziţie semişezândă; -medicaţie de urgenţă;bronhodilatatoare(Miofilin),HHC,oxigenoterapie.

STAREA DE RÃU ASTMATIC: =este stadiul clinic cel mai sever al astmului bronşic. Poate să dureze şi peste 24 de ore.

Manifestari de dependenta: polipnee cu expiraţie lungă tiraj, cianoză, transpiraţii abundente, absenţa tusei şi expectoraţiei.

CONDUITÃ DE URGENŢÃ:internare obligatorie şi medicaţie de urgenţă. În cazurile de gravitate extremă, se transferă în secţia de terapie intensivă, unde pot fi practicate

intubaţia traheală, aspiraţia bronşică şi ventilaţia mecanică. Medicaţia - aceeaşi ca în criza de astm bronşic.

OBSERVAŢIE!!! Nu pot fi administrate Morfină sau Mialgin.

HEMOPTIZIAHemoptizia este hemoragia care provine din arborele traheobronşic şi/sau parenchimul

pulmonar în cursul efortului de tuse, consta în eliminarea unei cantităţi cuprinse între 200-500 ml de sânge roşu, aerat, proaspăt şi constituie urgenţă medico-chirurgicală.

MANIFESTÃRI DE DEPENDENŢÃ:Declanşarea hemoptiziei este precedată de obicei de fenomene prodromale:

senzaţie de căldură retrosternală, anxietate, cefalee, apărute brusc; tensiune toracică dureroasă; apariţia gustului metalic, senzaţie de gâdilare a laringelui, sângele expectorat are culoare

roşu aprins, cu aspect aerat spumos, poate fi amestecat cu mucus sau expectoraţie muco-purulentă;

bolnavul este palid, anxios, prezintă transpiraţii reci, dispnee, tahipnee şi uneori chiar lipotimie.

Pulsul este frecvent tahicardic, iar valoarea tensiunii arteriale variază în funcţie de cantitatea hemoptiziei, în hemoptizia mare şi mijlocie pacientul tinde să fie hipotensiv.

Interventii de urgenta: -repaus absolut în poziţie semişezând;

-repaus vocal; -respiraţie pe nas,lent şi profund; -se suprimă alimentaţia-I se dau bolnavului lichide reci în cantităţi mici(vasoconstricţie); -pungă cu gheaţă pe regiunea sternului sau pe hemitoracele presupus afectat; -se combate tusea cu rol delegate; -nu se dau expectorante; -medicaţie hemostatică (venostat); -microtransfuzii cu sânge proaspăt;

-transport obligatoriu la spital.

PNEUMOTORAX

Pneumotoraxul reprezintă pătrunderea şi prezenţa aerului în cavitatea pleurală, datorită perforării pleurei. Pneumotoraxul spontan reprezintă un accident acut şi constă în efracţia pleurei viscerale şi pătrunderea aerului din plămâni în cavitatea pleurală.

MANIFESTÃRI DE DEPENDENŢÃ:Debutul este de obicei brutal, chiar dramatic, cu ocazia unui efort, tuse violentă sau fără cauză aparentă, se caracterizează prin:

junghi atroce, localizat submamelonar şi iradiind în umăr şi abdomen, urmează imediat dispneea progresivă, intensă şi tuse uscată, chinuitoare, apar rapid semne de şoc sau asfixie, faţă palidă, apoi cianozată, respiraţie rapidă şi superficială, puls mic, tahicardie, tensiune arterială coborâtă, anxietate.

Conduita de urgenţă Asigurarea repausului total la pat, aproximativ 8-10 zile cu evitarea efortului de orice natură.

Administrarea antalgicelor prescrise (paracetamol, algocalmin, ibuprofen, ketoprofen) şi antitusive (codeină).

Combaterea anxietăţii pacientului (diazepam, bromazepam). Oxigenoterapie 2-6 l/ minut. Dacă după 24-48 de ore de sifonaj pleural fistula bronhopleurală persistă, se asigură drenaj

aspirativ pleural, cu presiune negativă. Tratamentul chirurgical propriu-zis se practică atunci când există pierderi aeriene

persistente (peste 5-7 zile) şi constă în toracotomie cu drenaj de aer (axilară, postero-laterală, antero-laterală) sau sternotomie (pneumotorax bilateral) sau prin tehnici mini invazive (chirurgie toracoscopică).

URGENŢE ALE APARATULUI CARDIOVASCULAR

INFARCTUL MIOCARDIC ACUT (IMA)

IMA=o zonã de necrozã ischemicã în miocard produsã prin obliterarea (înfundarea) unei ramuri coronariene (95% este aterosclerozã coronarianã).

Factori de risc:

-vârsta, sex, diabet zaharat, HTA, obezitatea, dislipidemiile (colesterolul), fumatul, stresul.

Factori declanşatori:

-efortul, mesele copioase, stresul, meteo.

 Manifestãri de dependenţã:

*Durerea coronarianã:

localizatã retrosternal, de regulã transversal bolnavul arãtând cu palma zona dureroasã este atroce (foarte puternicã) cu caracter constrictiv, pacientul afirmã cã pieptul îi este strâns într-

un cleşte sau cu un corset de fier care-l zdrobeşte, alteori are senzaţia cã este sfâşiat de o ghearã

iradiazã spre umãrul stâng, pe marginea internã a braţului stâng pânã la nivelul ultimelor 2 degete, iradiazã în umãrul drept sau ambii umeri dând senzaţia pacientului cã poartã o pelerinã de plumb, iradiazã în maxilar, omoplaţi stâng sau zona apexianã

durata este variabilã de la câteva minute (în angina pectoralã) la ore sau zile în infarct*Anxietate severã cu senzaţia de moarte iminentã

*hTA imediat sau la câteva ore (scade forţa de contracţie a inimii)

*Greţuri, vãrsãturi, mai rar diaree

*Distensie abdominalã cu senzaţia de plenitudine

*Tahicardie

*Febrã 38°C la 12-24 ore de la debut

*Uneori stare de şoc, paloare, tegumente reci, oligurie, puls filiform, debutul poate fi atipic mai ales la bãtrâni.

 Mãsuri de prim ajutor în faza de prespitalizare

au ca scop prevenirea morţii subite repaos cât mai complet prin aşezarea pacientului în decubit dorsal cu interzicerea efectuãrii

oricãrei mişcãri psihoterapie cu pacienţi şi aparţinãtori calmarea durerii cu morfinã, mialgin, fortral, algocalmin mãsurarea TA, P perfuzii cu glucozã 5% sau dextran permeabilizarea cãilor respiratorii prin aspiraţie (dacã e cazul) oxigenoterapie transport de urgenţã cu targã, salvare

EDEM PULMONAR ACUT (EPA)

Survine prin inundarea brutalã a alveolelor de un transudat sangvinolent necoagulabil din capilarele pulmonare (inundare provocatã de creşterea presiunii sângelui în capilarele venoase pulmonare de creşterea permeabilitãţii membranelor alveolo-capilare şi de alte cauze.

Existã 2 tipuri de edem pulmonar acut:

EPA hemodinamic (cardiogen), care are ca şi cauzã:

-infarctul miocardic acut (IMA), insuficienţa ventricularã stângã

-cardiopatia ischemicã=deficit în circulaţie

-HTA

-tulburãri de ritm

EPA lezional, care are ca şi cauzã:

-toxice (intoxicaţii)

-neurologice

-infecţioase

-la înecaţi cu insuficienţã renalã etc.

  Manifestãri clinice:

se instaleazã de obicei în cursul nopţii (cel cardiogen) dispnee severã survenitã brusc cu polipnee, ortopnee anxietate severã, cianozã tuse uscatã, apoi cu sputã spumoasã, rozatã, aeratã tahicardie, transpiraţii, turgescenţa jugularelor TA crescutã, normalã sau scãzutã în EPA lezional+semne în funcţie de etiologie

  Conduita de urgenţã:

poziţie semişezândã cu gambele atârnate (nu în hTA) aspirarea secreţiilor, curãţarea expectoraţiei garouri aplicate la rãdãcina a 3 membre fãrã comprimarea arterelor (din 10 în 10 minute

unul din garou se schimbã la al 4-lea membru) oxigen barbotat (2/3 apã, 1/3 alcool) aerosoli cu bronhodilatatoare la nevoie intubaţie, respiraţie artificialã

EMBOLIA PULMONARA

Este obstrucţia arterei pulmonare sau a unor ramuri ale acesteia şi rezultã o insuficienţã cardiacã dreaptã numitã cord pulmonar acut.În 90% din cazuri este datã de mobilizarea unor microcoaguli (trombi) cu punct de plecare o trombozã venoasã profundã a membrelor inferioare sau o embolie grãsoasã (în fracturi).

 Manifestãri clinice/semne:

durerea constrictivã, intensã sub formã de junghi, care iradiazã uneori cãtre gât şi membrele superioare;

anxietate; dispnee cu polipnee superficialã; cianozã; stare de şoc cu hTA, tahicardie (100-160/minut); extremitãţi reci, cianotice, transpiraţii; turgescenţa jugularelor; hepatomegalie; tuse cu sputã hemoptoicã.

Conduita de urgenţã:

repaos absolut şi combaterea durerii (mialgin, frotral) oxigenoterapie transport de urgenţã

 În spital:-vasoconstrictoare, anticoagulante,trombolitice,tratament chirurgical.

ANGINA PECTORALA

Este sindromul clinic care trãdeazã o suferinţã a miocardului determinat între necesitatea de oxigen a muşchiului inimii şi aportul coronarian.

 Semne:-durere localizatã retrosternal, precordial sau în toracele anterior;

durata:2-3 minute; cedeazã la nitroglicerinã (=medicaţie coronaro-dilatatoare care se administreazã sublingual) durerea are acelaşi semne ca şi la IMA (diferenţa în duratã:-IMA dureazã de la minute la

ore; iar angina pectoralã cedeazã la nitroglicerinã, ţine 2-3 minute)