Urbanism liber – cartierul Drulum Taberei

Dupa cel de-al 2-lea Razboi Mondial se produce un punct de fractura in evolutia arhitecturii romanesti. Marea majoritate a cladirilor construite dupa razboi par a sugera nu numai o pierdere a filiatiei cu evolutia arhitecturala anterioara, dar si a ideii sincronizarii cu evolutia arhitecturii din lumea libera. Stilistic, realism-socialismul produce o deturnare de la cautarile moderniste si o revenire la vocabularul clasicist. Catre 1950, forurile de partid accepta revenirea la limbajul modernist ca arhitectura oficiala, insa mai tarziu, o necesitate decurgand din cresterea demografica si din realele lipsuri cantitative si calitative ale fondului locativ si de dotari urbane determina unele probleme in productia de arhitectura din acea perioada. Modul de gandire a locuintei urbane este impins pe directia urbanismului liber si a locuintei plurifamiliale multietajate. Astfel, dupa 1961 se trece in exclusivitate la constructia de astfel de locuinte de inaltime mare, tipizate, dispuse in marile ansambluri din zonele marginale slab construite ale orasului, cum ar fi Drumul Taberei. Acestea reprezinta blocuri foarte putin variate, amplasate intr-un spatiu verde « explodat « , conform principiilor compozitionale ale urbanismului liber. Planul apartamentelor (2 si 3 camere), suprafetele minimale si caracterul uniform exprima, arhitectural, obiectivul egalizarii sociale propriu scenariului comunist de modernizare din acea perioada.

Tesut traditional – Berceni, zona Aparatorii Patriei

In Bucuresti, modelele traditionale de ocupare a parcelei nu au rezistat decat intr-o mica masura modernizarii orasului : casele care constituiau grosul fondului construit erau mult mai indepartate de urbanitatea dorita, decalata dupa diverse orase vest-europene, care constituiau modelul catre care tintea noua capitala a Romaniei. Unitatea compozitionala a tesutului traditional al orasului reprezinta parcela, in cazul careia, spre deosebire de urbanismul liber, inca se mai poate vorbi de proprietate privata asupra terenului urban. Începând din anul 1964, odată cu noua platformă industrială din partea sudică a Bucureştiului - IMGB, la vest de şoseaua Berceni a fost demarată construcţia unui nou ansamblu de locuinţe. Teritoriul unde a fost dezvoltat reprezenta partea sudică a fostei comune Şerban Vodă din vecinătatea fostelor localităţi Progresul şi Apărătorii Patriei. Când a fost începută ridicarea noului cartier, zona avea un puternic caracter rural, cu suprafeţe mari de teren liber, locuinţele având, în marea lor majoritate, un singur nivel. Astazi, doar o mica parte din asezarile urbane ale acestei zone este formata din case, care inglobeaza o palida continuitate a tesutul traditional odata atat de raspandit.