universul copiilor estival2014-final - gradinite · pdf fileŞcoala de vară are o curte mare...

Universul copiilor Arc-en-Ciel Estival

Foaie de VacanŃă

Nr. 8-9 (52-53) / Iulie - August 2014

A venit Vacanţa, cu trenul din Franţa! Vara s-a sfărșit, Vacanţa a fugit... Da, chiar așa... a fugit! Dar, ca să n-o pierdem de tot, am prins-o în paginile Revistei noastre, ca într-o plasă de fluturi ... să ne mai putem bucura, un pic, de ea! Am mai trecut o data prin fiecare săptămână colorată și ne-am revăzut prietenii care merg la alte școli și grădiniţe în timpul anului și cu care ne întâlnim numai în Școala de Vară, numai la Arc-en-Ciel Estival! Vacanţă dragă, dragă Soare, dragă Cer Senin, rămâneţi aici, în paginile Universului Copiilor, până la anul, când vom fi, din nou, împreună!

Şcoala Anastasia Popescu

Universul copiilor de la Şcoala Gimnazială „Anastasia Popescu”

Suntem pe strada Traian, la nr. 160, în sediul cu clasele V-VIII (plus clasa Pregătitoare) al Şcolii Gimnaziale „Anastasia Popescu”.

Sunăm la poarta şcolii. Domnul gardian deschide poarta şi ne salutăm politicos. Intru în şcoală şi văd picturi multe şi o expoziŃie de icoane. Urc la etaj, unde sunt aşezate în vitrine cupe de la diferite concursuri şi, mai ales, de la olimpiadele de Mind Lab. Deasupra tuturor este un tablou al doamnei Anastasia Popescu (căreia i se spunea şi Mama Sica), prima profesoară de religie a şcolii. De jos, se aud glasurile copiilor de la cor. Am vizitat toate clasele şi am observat că sunt mari şi luminoase. În clasa a VI-a există un laborator de chimie, biologie, tehnologie, dar şi puŃină agronomie. Deodată aud gălăgie, şuturi de minge şi copiii strigând: Gooool! Aşadar, aici se fac activităŃi de toate felurile.

Concluzia este că, la această şcoală, totul decurge foarte bine. Copiii sunt veseli şi învaŃă foarte multe lucruri interesante. Voi reveni cu amanunte, la următorul meu reportaj de la Şcoala Gimnazială „Anastasia Popescu”.

Silvan Burcea, cl. a IV-a „PrinŃul Ştefan”

Sfântul Voievod Ştefan cel Mare (1433 – 1504)

În acest an s-au împlint 510 ani de la moartea lui Ştefan cel Mare. El era viteaz şi agil, dar era şi „grabnic vărsătoriu de sânge”, cum spunea Grigore Ureche.

Ştefan cel Mare construia câte o mănăstire după fiecare victorie. El a câştigat 44 de lupte şi a pierdut doar două! Ceva extraordinar! Aşadar, a construit 44 de biserici.

Deşi era scund de înălŃime, putea să mânuiască o sabie aproape de două ori mai mare decât el! La moartea sa mulŃi oameni au plâns, pentru că era foarte iubit. El a

fost înmormântat la ctitoria sa, mânăstirea Putna. Mama sa era foarte bună, curajoasă, atentă, darnică şi deşteaptă, am aflat asta din poezia „Muma lui Ştefan cel Mare” de Dimitrie Bolintineanu. Poate datorită învăŃăturilor ei, Ştefan cel Mare a reuşit să domnească atât de mult, 47 de ani! El a fost cel mai longeviv domnitor al Moldovei!

Mathias Burcea, cl. a V-a „DomniŃa Smaranda”

SfinŃii Mucenici Brâncoveni (16 august)

Anul acesta este un an cu totul special, „Anul Brâncoveanu”, fiindcă, pe 16 august, s-au împlinit 300 de ani de la tragicul sfârşit al lui Constantin Brâncoveanu şi al celor patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei. Doamna Maria, sau Marica, așa cum i se mai spunea, împreună cu fiicele sale, Safta, Stanca, Elenca (Ilinca), Maria, Ancuţa, Bălașa și Smaranda, au vegheat să nu fie uitat de urmași. Constantin Brâncoveanu este un extraordinar exemplu de patriotism şi curaj, de la care ar trebui cu toŃii să învăŃăm!

Ana Francesca Vlaicu, cl. a VI-a „DomniŃa Bălaşa”

2

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu Şcoala Anastasia Popescu

Boboc la Şcoala de Vară

Şcoala de Vară are o curte mare şi o clădire cu două etaje, încăpătoare şi foarte frumoasă, cu camere aerisite mereu. Colegii pe care i-am întâlnit aici sunt buni, prietenoşi, doar unii sunt cam neastâmpăraŃi, cum sunt copiii. Recunosc, când am venit prima oară aici am fost puŃin emoŃionat. Dar mi-a trecut repede, mai ales că-mi plac toate activităŃile. Îmi plac şi doamnele profesoare, şi cele care au grijă de copii, pentru că sunt iubitoare. Dintre activităŃi, preferate mele sunt: joaca afară şi pe balcon, experimentele ştiinŃifice, mâncarea, cursul de gătit şi clubul „Dulciuri magice”. Totul este foarte frumos!

Darius Aniculăesei, cl. a IV-a „PrinŃul Ştefan”

Călătorie prin Muzeul łăranului Român

Excursia la Muzeul łăranului Român, de la sfârşitul Săptămânii Portocalii, a fost foarte frumoasă! Muzeul este o clădire mare, plină cu tot felul de exponate care amintesc de tradiŃiile poporului român. Aici am văzut fotografii cu case Ńărăneşti, băieŃi şi fete îmbrăcaŃi în costume populare, fluiere, o moară de măcinat, mare până sus-sus, în tavan şi multe altele. Doamnele profesoare Roxana, Camelia şi doamna Mariana ne-au explicat tot ceea ce am văzut. Apoi, doamna Roxana a cumpărat ouă încondeiate, din care ne-a dat fiecăruia câte unul.

Valentin Popa, cl. a II-a „PrinŃul Radu”

Pe munte, la RemeŃi

Pe 8 iulie, în timpul Săptămânii Portocalii, am ajuns în tabăra de la RemeŃi, în MunŃii Apuseni. Muntele era cu adevărat impresionant! Cu greu am reuşit să urc un deal... Stâncile erau foarte abrupte. Ne-au ajutat la urcuş doamnele profesoare Nicoleta, PetriŃa şi Roxana. Am fost şi la casa lui Octavian Goga, din comuna Ciucea. Acolo am văzut tocul lui de scris, pianul şi tabloul soŃiei sale, precum şi o bibliotecă mare. A fost o tabără deosebită!

Eva Calotă, cl. a II-a „PrinŃul Radu”

Povestea fluturelui portocaliu

A fost odată ca niciodată un fluture portocaliu. Şi el s-a aşezat, într-o zi, pe o floare portocalie. Floarea imediat a zâmbit şi i-a zis:

- Ce bine c-ai venit! Acum m-am înveselit! Şi, de bucurie, floarea s-a transformat şi ea într-un fluture portocaliu.

De atunci, ei au fost prieteni pentru totdeauna. Se aşezau pe florile portocalii care, de bucurie, se transformau în fluturi portocalii!

ToŃi cei portocalii sunt prieteni!


Poveşti din China la Muzeul łăranului Român

Vineri, 11 iulie 2014, copiii Şcolii de Vară Arc-en-Ciel Estival au mers la Muzeul łăranului Român. Mi-a plăcut foarte tare această vizită, mai ales că am învăŃat să împletim cu fire colorate şi am auzit o poveste frumoasă despre o regină din China: regina tocmai servea ceaiul, când, deodată, i-a căzut un vierme de mătase în ceşcuŃă. Extraordinar! Şi mie mi s-a întâmplat acelaşi lucru când am fost la rudele mele din China!

Tot la Muzeul łăranului Român am învăŃat cum funcŃionează războiul de Ńesut, aparatul de cusut manual. Sunt, de fapt două feluri de război: vertical şi orizontal. A fost foarte interesant tot ce am aflat aici! Am împletit ciucuri coloraŃi, pe care am putut să-i luăm acasă! Cred că a fi Ńesător e o meserie grea, dar frumoasă. Vă recomand să vizitaŃi şi voi muzeul şi, mai ales, atelierul de Ńesătorie.

Andrei Liu, cl. a V-a

3


În vizită la Şcoala Gimnazială “Anastasia Popescu”

De curând am fost în sediul Scolii „Anastasia Popescu” din str. Traian nr. 160, pentru câteva interviuri. Am aflat, cu această ocazie, că tuturor elevilor din această şcoală le place matematica!!! Dar şi celelalte materii sunt îndrăgite. Am observat că nu tot timpul se fac ore; în cadrul programului şcolar, mai există şi activităŃi relaxante. Unii copii primesc premii şi diverse medalii pentru competiŃiile la care participă. De pildă, la Olimpiada InternaŃională de Mind Lab, copiii au obŃinut locul al II-lea anul trecut, iar, anul acesta, locul I pe Municipiul București!

În general, mi-am dat seama că elevii din această şcoală sunt disciplinaŃi și educaŃi corespunzător.

Alex Ciulcov, cl. a V-a „DomniŃa Smaranda”

Soarele şi albina

A fost odată ca niciodată o albină. Şi ea era tristă. Pentru că soarele intrase în nori. Dar într-un moment a ieşit soarele! Iar albina a fost fericită! Şi aşa, soarele a rămas prieten cu albina pentru totdeauna. Cei care sunt galbeni, sunt prieteni.


DistracŃie mare în tabăra de la mare!

La începutul lunii iulie am fost, împreună cu doamnele profesoare Roxana şi Camelia, în tabără la ConstanŃa. A fost foarte, foarte frumos in tabăra Aquarelle! Marea era albastru-verzuie, în unele zile era caldă, în altele era rece. Nisipul foarte fin a fost tocmai bun pentru construcŃiile noastre.

Imediat ce am ajuns, ne-am luat bagajele şi am mers la acvariu, un acvariu uriaş, plin cu peşti de toate felurile. Acolo am desenat pe un carneŃel toŃi peştii care ne plăceau. Unul dintre ei era tare ciudat: avea creierul mai mare decât corpul, m-a uimit tare mult.

În altă zi am fost la Aqua Magic. Acolo ne-am jucat cu jeturile de apă. Şi mai era şi o găleată mare, deasupra tuturor, care se răsturna peste copii! În fiecare dimineaŃă mergeam la plajă, unde era locul nostru de creaŃie: am sculptat în nisip o sirenă care se odihnea pe o piatră dar şi un câine prietenos.

M-am distrat mult, stăteam în cameră cu Daria şi cu Mădălina. Mâncarea era foarte bună şi, mai ales, aveam voie să mâncăm o îngheŃată pe zi!

Ruxandra Drăgulănescu, cl. a III-a „PrinŃul Constantin”

Der Oldehove von Leeuwarden

Leeuwarden ist eine Stadt im Nordwesten der Niederlande. Sie ist die Haupstadt der Region Friesland.

Im Jahre 1529 wurde mit dem Bau des Turms (der Oldehove ) begonnen. Er wurde aber leider nie vollendet. Man wollte eine neue Kirche bauen, welche die alte Sankt Vituskirche ersetzen sollte.

Der Baumeister Jacob van Aken hatte nicht viel Glȕck, denn schon wȁhrend des Baus senkte sich der Turm. Man baute jedoch weiter mit dem Ergebnis, dass der Turm nicht nur schief sondern auch krumm wurde. Im Jahre 1533 wurde, bei einer Hȍhe von 40 Meter, die Bauarbeit beendet.

Obwohl der Turm die beabsichtigte Hȍhe von 100 Meter nie erreicht hat, ist der Turm das Wahrzeichen der Stadt Leeuwarden. Die Leeuwarder sind stolz auf ihren OLDEHOVE. Der Turm wird vom Historisches Zentrum Leeuwarden verwaltet.

--------------------

Leeuwarden este un oraş în nord-vestul Olandei. El este capitala regiunii Friesland.

Turnul Oldehove a fost construit în 1529.De fapt, turnul trebuia să fie clopotniŃa unei biserici.Trebuia să fie o biserică nouă mai înaltă decȃt Sfȃntul Vitus din Utrecht.

Constructorul Jacob van Aken nu a avut mult noroc; în timpul construcŃiei, turnul a început să se încline. Totuşi, a luat decizia să continuie înălŃarea turnului cu speranŃa că acesta nu se va mai înclina. In anul 1533 constructia a ajuns la inaltimea de 40 de metri. Cu toate ca turnul nu a atins niciodata inaltimea de 100 de metri, Oldehove este simbolul orasului Leeuwarden. Locuitorii din Leeuwarden sunt mandri de Oldehove. Tunul este in grija Centrului Istoric din Leeuwarden.

Sonia Purcăroiu, cl. a VI-a „DomniŃa Bălaşa”

4


Marea poveste cu un extraterestru şi câŃiva ursuleŃi simpatici

FetiŃa cu bucle aurii a plecat cu un coşuleŃ plin cu fructe verzi la bunica. În drum a întâlnit o căsuŃă albastră şi strălucitoare. FetiŃa a intrat în căsuŃă. După aceea, i-a fost foame. S-a uitat în coşuleŃ. Avea acolo: kiwi, mere, pere şi struguri. Ea a ales un măr verde, frumos, şi l-a mâncat. Apoi a adormit într-un pat numai bun pentru ea. S-a trezit 30 de minute mai târziu şi şi-a continuat drumul spre bunica. În pădure a găsit un extraterestru care a răpit o familie de ursuleŃi. Bucle Aurii s-a abătut din drum ca să salveze ursuleŃii. FetiŃa i-a salvat trimiŃând un

şoricel care le-a distras atenŃia. A fost o idee foarte bună, nimeni nu s-ar fi gândit ! UrsuleŃii i-au mulŃumit bucuroşi.

Alexandra NeguŃ, cl. a IV-a “PrinŃul Ştefan”

Cioara cea rea

A fost odată ca niciodată o lume verde. Unde totul era verde. Apa era din suc de fructe verzi: mere, pere, kiwi şi multe altele. Chiar şi bananele, căpşunile, portocalele şi lămâile erau verzi. Într-o zi a venit o cioară şi a luat din zbor toată culoarea verde! Şi a lăsat lumea neagră şi tristă. Dar piticii curajoşi s-au dus după ea şi au capturat-o. Şi au salvat lumea de la acel pericol!

Eva Calotă, cl. a II-a „PrinŃul Radu”

Întâlnirea de la Ferma Animalelor

În ultima zi din Săptămâna Verde, am fost cu colegii la Ferma Animalelor. Prima impresie a fost plăcută: am intrat în lumea animalelor!

Am văzut animale domestice: cai, vaci, ponei, oi, măgari, porci, iepuri, curcani, raŃe, găini, cocoşi, bibilici, gâşte, struŃi, capre, boboci de gâscă. ToŃi copiii au fost bucuroşi. CâŃiva lucrători ne-au arătat cum se mulge vaca şi cum se hrănesc viŃeii. Pentru noi toŃi a fost o adevărată surpriză atunci când au muls vaca. Am admirat viaŃa fiecărui animal. Animalele au fost simpatice şi ne-am simŃit bine în preajma lor. A fost o întâlnire distractivă.


Prăjitura cu mentă

A fost odată un tânăr care i-a dăruit o prăjitură unui prieten tare înfometat. Acesta îşi dorea mult o prăjitură cu mentă și, după ce a mâncat-o, a adormit. Când s-a trezit, a văzut lumea toată colorată în verde! Şi a găsit, frumos aşezate pe o măsuŃă, multe prăjituri cu mentă! De atunci, băiatul a fost fericit!

Maria Vijănescu, cl. a II-a, Şcoala nr. 31

Cele două cireşele

Au fost odată două cireşele. Una avea 7 ani şi o chema Lulu, alta avea 5 ani şi o chema Luli. Lulu era verde deschis, Luli era verde închis.

Într-o zi, Lulu şi Luli au vrut să devină roşii şi s-au dus în pădure, să găsească ceva cu care să se vopsească. Ele au căutat peste tot, dar nu au găsit nimic. Nu aveau nicio soluŃie! Pe drumul de întoarcere şi-au dat seama că, dacă s-ar vopsi, ar însemna că deja s-au copt, adică au crescut. Şi ar fi ratat toată joaca de care se puteau bucura acum! Aşa că s-au întors acasă, s-au jucat şi s-au simŃit foarte bine, mai ales pentru că erau împreună!


Omida şi lăcusta

A fost odată ca niciodată o omidă. O omidă mică-mică, mititică, foarte verde. Şi într-o zi, omida s-a întâlnit cu o lăcustă verde, mică şi ea, mică de tot. Omida şi lăcusta s-au împrietenit imediat. Apoi s-au dus la grădiniŃă, pentru că erau mici şi aveau vârsta potrivită. Cei care sunt verzi sunt prieteni.


5


Concurs: Vă invităm să compuneŃi o poveste pornind de la desenele de mai jos. Cele mai reuşite poveşti vor fi cu siguranŃă premiate.

Săptămâna Albastră cu Mademoiselle Raluca

La Clubul “ Ştie tot”, MicuŃa Sirenă ne-a condus în casa ei minunată de pe fundul oceanului, povestindu-ne despre prietenii ei, despre fascinanta lume în care trăieşte şi despre misterele ascunse în apa de un albastru infinit.

Am aflat cum trăiesc şi se hrănesc balenele şi căluŃii de mare şi am confecŃionat din materiale reciclabile aceste animale marine.

La atelierul de engleză am făcut cunoştinŃă cu simpaticul personaj albastru Polly Wally din povestea cu acelaşi nume, o carte care ne-a oferit prilejul de a repeta animalele şi alimentele pe care le consumă fiecare.

De la Mademoiselle Raluca am învăŃat cum peştii mici pot înota la fel de bine ca peştii cei mari, în cântecelul “Les petits poissons dans l’eau” şi am admirat peştii exotici de diferite forme şi culori.

Împreună cu domnişoara Gabriela am încercat şi noi să reproducem “un ocean” , realizând o machetă care cuprindea toate vieŃuitoarele marine cu care am făcut cunoştinŃă în Săptămâna Albastră.

Această culoare ne-a răcorit, ne-a distrat şi ne-a încântat.

Prof. Raluca Ciobanu

La Snagov, cu totul fericiŃi

Pe 1 august, vineri, am fost împreună cu elevii Şcolii de Vară la Snagov. Când am ajuns acolo, am fost impresionaŃi: de jur împrejur erau case foarte frumoase, cu grădini pline de flori şi fluturi. Cerul era senin. Soarele trimitea săgeŃi de foc către pământ.

Mai întâi am intrat într-un centru care se ocupa cu studiul florei şi faunei din lacul Snagov. Toate animalele şi plantele care creşteau acolo erau rare. Am mâncat masa de dimineaŃă pe iarba verde, astfel hrana parcă avea un gust mult mai bun!

Apoi am urcat într-o canoe şi am făcut poze. Acolo era un iaz cu peşti, plante şi insecte. Un domn ne-a povestit repede (căci trebuia să ajungem înapoi la Școala de Vară pentru prânz) despre animalele şi plantele din această rezervaŃie. Ne-a arătat unele plante şi animale din iaz: alge, mătasea-broaştei, papură şi nuferi albi, apoi melci, viermi, un biban şi o broască Ńestoasă. Am avut voie să punem mâna pe animale, ca să le cunoaştem mai bine!

Am plecat după aceea la mănăstrirea Snagov, care se află pe o insulă de pe lac. Am traversat un pod mare-mare, de sus, de pe el, puteai să vezi toată priveliştea frumoasă. Păcat că era un vânt foarte puternic, care nu ne-a lăsat să stăm mai mult.

Mănăstirea e foarte veche. Pictura din interior e deteriorată din cauza timpului. La construirea ei a contribuit şi domnitorul martir Constantin Brâncoveanu. Dar cel care a construit mănăstirea a fost tatăl lui Mircea cel Bătrân. Preotul pe care l-am întâlnit acolo este un om bun la suflet şi blând. El ne-a dăruit iconiŃe, vederi cu mănăstirea, cruciuliŃe, şi ne-a miruit.

Apoi am mers la o fântână foarte veche. Doamna Mihaela ne-a spus că există un tunel secret pe sub insulă, prin care domnitorul putea scăpa cu viaŃă dintr-un război sau dintr-un incendiu. Când am plecat către Bucureşti eram foarte fericită dar, fiind şi obosită, am adormit ☺.

Vă invit şi pe voi, cititorilor, să vizitaŃi aceste locuri superbe!

Ana-Maria Popa, cl. a V-a B, Şcoala Gimnazială MărŃişor

6


Puteri noi cu poŃiunea magică Arc-en-Ciel

“PoŃiunea magică” este experimentul care ne-a încântat privirile în Săptămâna Indigo. Materialele de care am avut nevoie au fost : o varză roşie, recipiente transparente, diverse substanŃe (zeama de lămâie, oŃet, detergent lichid şi de rufe, praf de copt, bicarbonat).

Am început prin a tăia varza şi a pune câte o grămăjoară de feliuţe în fiecare pahar. Turnând apoi apă fierbinte, am obŃinut un lichid indigo.

În fiecare recipient am adăugat apoi câte o substanŃă, și am obŃinut astfel poŃiuni magice de diverse culori : verde, galben, albastru, roşu.

Vă invităm să experimentaŃi şi singuri şi să ne povesŃii ce culori aŃi realizat.

prof. Raluca Ciobanu, Scoala “Anastasia Popescu” – sector 1

În Cişmigiu şi la Muzeul de Artă

Vineri, pe 8 august, am mers cu colegii mei în parcul Cişmigiu şi la Muzeul NaŃional de Artă. În parcul Cişmigiu am văzut lebede negre şi lebede albe, raŃe, izvorul lui Mihai Eminescu, un rond al scriitorilor români, o cetate şi şahişti concentraŃi.

Apoi am fost la Muzeul NaŃional de Artă. Acolo am văzut tablouri frumoase ale pictorilor Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu şi Theodor Aman. După aceea ne-am jucat cu toŃii în parcul Cişmigiu. A fost o excursie interesantă!


În vizită la Muzeul de Artă

La finalul Săptămânii Indigo am fost cu colegii la Muzeul de Artă. Acolo am văzut un labirint, care era plin cu pagini din Biblia lui Constantin Brâncoveanu. La etajul 2 al muzeului, am admirat tablourile celor trei pictori români: Andreescu, Grigorescu şi Aman.

De ceva vreme eu am observat că ceea ce e vechi este foarte preŃuit, iar ceea ce e nou nu e foarte preŃuit. Iar lucrările de la Muzeul de Artă sunt vechi, de aceea le admiră toată lumea!

Daria Nicolae, cl. a II-a Şcoala nr. 39

Povestea prunelor

A fost odată ca niciodată o caisă căreia nu îi plăcea port...

- Nu rosti culoarea aceea! a zis caisa.

Ei îi plăcea indigo-ul. Tare şi-ar fi dorit să fie indigo, ca o boabă de strugure, dar mai mare, cam cât o caisă.

Într-o noapte, caisa a început să viseze: se făcea că era faŃă-n faŃă cu zâna culorilor, care i-a zis:

- Ca să îŃi schimbi culoarea trebuie să vii la mine. Ca să vii la mine trebuie să ieşi din casă şi să mergi mereu pe diagonală. Ia şi cheiŃa aceasta şi avionul ăsta căruia îi lipseşte o piesă.

Când s-a trezit, a luat avionul şi cheiŃa şi a pornit spre zână, tot în diagonală. Iar când a ajuns la zână, a văzut o uşă mai mare decât ea.

- Poate cheiŃa se potriveşte. Dar nu văd nicio broască! Aha, cu avionul o să pot zbura peste uşă. Dar îi lipseşte o piesă. Ştiu! Poate cheiŃa e piesa lipsă.

- Şi aşa era. Puse cheiŃa unde trebuia şi zbură peste uşă. Acolo o găsi pe zâna culorilor. O rugă să o coloreze indigo şi zâna făcu întocmai. Apoi o numi „prună”, pentru că era un fruct nou. Şi aşa au apărut prunele.

Maria Busuioc, cl. a IV-a „PrinŃul Ştefan”

Să ne jucăm cu limba franceză ☺☺☺☺ !

- Je suis Marie, spune sora cea mare. - Ea e Maria, dit la petite soeur. - J’ ai une idée! - Ce idee? - Ecoutons de la musique! - Ce fel de muzică? - Une musique magique! - Cât de magică? - Elle fait dormir les bébés. - Vreau și eu să dorm ca un bebe. - Ecoute la chanson: “Un balon Comme un bonbon, Vole, vole De la sol. Un crocodil Du Nil Est tout vert, Ca un desert.”


Veux – tu t’ amuser? - Vreau să mă amuz! - Sur mon tracteur j’ ecoute le moteur. - Pe tractor ascult un motor și sar într-un picior: Youppy! Ioana Busuioc, cl. a II-a PrinŃul Radu

7


Icoanele Brâncovenilor la Palatul Mogoşoaia

La sfârşitul Săptămânii Violet, pe 14 august, am fost, împreună cu ceilalŃi colegi de la Şcoala de Vară, la Palatul Mogoşoaia. Acolo am vizitat biserica Sfântul Gheorghe, unde am văzut icoane cu familia SfinŃilor martiri Brâncoveni, dar şi câteva sfinte moaşte.

În Palatul Mogoşoaia se simŃea un aer de demnitate. Locul era foarte vechi. łin minte două săli importante: o sală tapisată de Marta Bibescu, cu tapiserie franŃuzească şi altă sală plină de scoarŃe Ńărăneşti pe pereŃi şi unde se găsea şi un pian la care chiar a cântat dna GraŃiela, profesoara noastră de muzică. Palatul Mogoşoaia a fost foarte încercat de-a lungul timpului: cotropit de turci, cotropit de polonezi şi bombardat în timpul războiului. Dar până la urmă a rezistat şi noi putem să ne bucurăm astăzi vizitându-l!


Laleaua şi curcubeul

A fost odată ca niciodată un curcubeu. Şi, după ploaie, curcubeul s-a plimbat cât e cerul. Într-un moment, curcubeul a văzut o lalea care plângea. Şi a întrebat-o:

- De ce plângi, dragă lalea?

- Plâng pentru că mi-am pierdut culoarea. Ploaia mi-a spălat toată culoarea...

- Şi acum ce culoare vrei?

- Aş vrea să fiu violet.

Şi curcubeul i-a dat lalelei o picătură de culoare violet. Ea s-a bucurat foarte tare. Şi de atunci au fost prieteni. ToŃi cei care sunt violet sunt prieteni.


Povestea ochelarilor violet

Demult, tare demult, într-o lume neagră, foarte tristă, era un om diferit de ceilalŃi oameni.

Pentru că el era creativ! Într-o zi s-a gândit aşa: „Nu mai am nicio idee, o să merg în oraş, acolo sigur îmi găsesc inspiraŃia!”

Aşa că s-a dus în oraş şi a văzut tot felul de obiecte mai mari, mai mici. A mai observat că unii oameni purtau ochelari, ochelari cenuşii, cu rame metalice. Şi s-a gândit că poate de aceea oamenii erau trişti, din cauza ochelarilor. Şi i-a venit ideea să facă o pereche de ochelari cu totul şi cu totul speciali. A tot căutat şi a tot căutat cum să reuşească acest lucru, până când a găsit o floare violet. A mers repede-repede acasă, a stors floarea cu ajutorul unui blender şi a început să facă ochelarii. Apoi i-a înmuiat în culoarea violet şi ochelarii s-au făcut, dintr-o dată, violet. Şi i-a pus la ochi şi, minune! Toată lumea aceea tristă a început să se coloreze şi să se înveselească!

Ioana Busuioc, cl. a II-a „PrinŃul Radu”

Povestea răŃuştei violet

Era odată o răŃuşcă violet. Nu se născuse aşa, nu, nu!, ci se întâmplase un lucru foarte ciudat.

Într-o zi se plimbase pe o păşune şi chiar pe acolo a trecut Regele Curcubeu. Şi mergeacu un picior la Răsărit și cu unul la Apus... Şi un picior al lui a atins-o pe răŃuşca noastră, tocmai pe unde era culoarea violet. Aşa a căpătat răŃuşca o culoare neobişnuită.

De atunci, toate celelalte răŃuşte râdeau de ea. Li se părea că răŃuşca era prostuŃă, din moment ce era violet... Plângând, răŃuşca a plecat cu bocceluŃa în spate. A ajuns în pădure şi a auzit zgomot de paşi. Dar nu putea fugi. Paşii se auzeau din ce în ce mai aproape. Deodată, dintr-un tufiş a ieşit o ceată de animale ciudate: o oaie roşie, o pisică portocalie, un bou galben, un cal verde, un măgar albastru şi un căŃel indigo.

Calul a întrebat:

- Cine eşti? De ce eşti violet?

- Eu sunt răŃuşca Miki şi am trecut prin culoarea violet a Curcubeului. Dar voi?

- Noi suntem animale simple, de casă. Într-o zi, Regele Curcubeu a venit şi noi stăteam aliniaŃi. Ne-am înclinat, în semn de respect, şi astfel am trecut prin culorile Curcubeului, a spus pisica.

- VreŃi să fim prieteni?, a întrebat Miki.

- Sigur, au spus cu toŃii. Ne vom numi Ceata Curcubeului!

Şi au trăit fericiŃi şi coloraŃi până la adânci bătrâneŃi.

Raluca Luzi, cl. a IV-a „PrinŃul Ştefan”

8


Anchetă – MinunăŃiile Şcolii de Vară

1. Ce v-a plăcut la Şcoala de Vară în mod deosebit? 2. Ce propuneri aveŃi pentru ediŃiile viitoare ale Arc-en-Ciel Estival? Prof. Cristina Diana Mariş: - Fiind un program de vară, mult mai lejer decât în timpul anului şcolar, mi-a plăcut foarte mult faptul că am avut ocazia să îi descopăr, să îi cunosc mai bine pe copiii Şcolii de Vară. Aceasta mă ajută de fiecare dată când ne întoarcem pe băncile şcolii. - În fiecare an, Şcoala de vară vine cu idei noi, proiecte inedite. Sunt convinsă că, alături de colegii mei, şi, de ce nu, împreună cu viitorii elevi ai ediŃiilor viitoare, vom transfoma Programul Arc-en-Ciel Estival în cel mai plăcut mod de a petrece vacanŃa. Prof. Adriana Moisoiu: - Copiii sunt deosebiŃi la Şcoala noastră de Vară, căci sunt receptivi la orice idee nouă, aşa că toate activităŃile au fost realizate cu drag, iar rezultatele au fost pe măsură. - Totul a decurs aşa cum ne-am propus, şi-mi doresc să fie o continuă şcoala de vară şi în timpul anului şcolar, pentru că activităŃile interdisciplinare sunt deosebit de benefice în procesul educaŃional. Sigur că ne dorim să avem, probabil, şi alte cluburi interesante, pe lângă cele 15 care ne plac atât de mult!

Elin Flavia Lupu, cl. a V-a „DomniŃa Smaranda”: - Mi-a plăcut foarte mult la Şcoala de Vară , pentru că doamnele profesoare sunt foarte bune şi m-am împrietenit cu mulŃi copii. - Toate activităŃile au fost interesante, dar mi-aş dori tare mult, în viitor, să facem mai multe ore de Dulciuri Magice, cu dna GraŃiela. Vera Trifan, cl. I „PrinŃul Matei”: - Tot ce am făcut la Şcoala de Vară mi-a plăcut! - Poate ar fi interesant, la clubul de ştiinŃe, să observăm diverse plante, insecte, prin microscop. Şi să plantăm legume şi fructe, pe care apoi să le folosim, să facem mâncăruri. Natalia Ioana Marin, cl. Pregătitoare: - Mi-a plăcut tare mult că ne-am jucat afară şi că am făcut floricele din plastilină. - Mi-aş dori să scriem şi să pictăm mai mult. Daria Maria ViŃelariu, grupa AlbinuŃelor: - Mie îmi place tot ce facem aici, în vacanŃă.

- Noi ne jucăm în fiecare zi, dar aş vrea să ne jucăm şi mai mult! Ioana Busuioc, cl. a II-a PrinŃul Radu: - Mi-au plăcut clubul de Dulciuri Magice, orele de abilităŃi practice şi orele de muzică. Sunt bucuroasă că sunt mulŃi copii cu care să mă joc, iar doamnele profesoare sunt foarte drăguŃe. - Aş dori să facem mai multe ore de muzică şi pictură, dar şi de limbi străine.

Anchetă realizată de Raluca Luzi şi Maria Busuioc, cl. a IV-a „PrinŃul Ştefan”

Impresii din Şcoala Curcubeu

Suntem în ultimele zile ale săptămânilor Curcubeu. La Şcoala de Vară ne-am simŃit aşa de bine, că nici nu ştiu cu ce să încep.

Cum să alegi dintre delicatesele doamnei GraŃiela, experimentele doamnei Mihaela, temele tot cu acceaşi doamna profesoară, activităŃile cu doamnele Oana, Adriana şi Ema, orele de pictură cu doamna Roxana şi toate celelalte activităŃi? Toate zilele au fost pur şi simplu minunate! Am descoperit atâtea lucruri interesante, încât aş putea umple cu ele întreaga revistă! Am atâtea amintiri, încât, pe scurt, aş putea scrie 12 pagini! E foarte greu să alegi, pentru că, dacă aş vorbi despre un lucru, toate celelalte s-ar supăra. Nu credeŃi că şi lucrurile au sentimente? Aşadar, nu pot spune decât două cuvinte despre Şcoala de Vară: E MINUNATĂ!

Raluca Luzi, cl. a IV-a „PrinŃul Ştefan”

Adresa redacŃiei: Str. Popa Nan, nr. 47B – Şcoala “Anastasia Popescu” Vă invităm să ne vizitaŃi şi pe site-ul: www.arc-en-ciel.ro

ISSN : 2069–0177. ISSN-L : 2069–0177.

Nu uitati de concursul de fotografie “Poz(n)e de vacanŃă” pentru care vă aşteptăm să aduceŃi poze din vacanŃa care tocmai s-a încheiat.

Sponsori: Şcoala Gimnazială Anastasia Popescu, AsociaŃia Şcoala Anastasia Popescu şi AsociaŃia GrădiniŃele Arc-en-Ciel – prin bunăvoinŃa doamnei Preşedinte – Director General

prof. Mona Şerbănescu. Redactori, Gia Iova și Ioana Pașparugă

universul copiilor estival2014-final - gradinite · pdf fileŞcoala de vară are o curte mare...

Documents