Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Istorie, Muzeologie şi Arhivistică

Masterat: România în relaŃiile internaŃionale

Titular de disciplină: prof. univ. dr. Ioan Scurtu

An I, Sem. II

Politica externă a României:

de la sovietizare la desovietizare (1944-1964)

Introducere

După cel de-al doilea război mondial, relaŃiile internaŃionale s-au

caracterizat printr-o confruntare între Uniunea Sovietică şi aliaŃii ei pe de o parte

şi Statele Unite ale Americii şi aliaŃii ei pe de altă parte. Această confruntare s-a

numit în epocă „războiul rece“, existând temerea că în orice moment el ar putea

deveni un „război cald“, ceea ce ar fi însemnat o a treia conflagraŃie mondială.

Anul 1948 marchează momentul în care Kremlinul a impus în toate statele

aflate în sfera sa de influenŃă (dominaŃie) regimul socialist-totalitar de esenŃă

stalinistă, prin lichidarea oricărei opoziŃii politice, trecerea la exproprierea marii

burghezii, instituirea monopolului ideologic al partidului comunist (învăŃătura

marxist-leninist-stalinistă). A început astfel confruntarea între cele două sisteme

social-politice antagonice: capitalist şi socialist.

În 1949, SUA, împreună cu aliaŃii săi occidentali au creat blocul militar

NATO, iar în 1955 Uniunea Sovietică şi Ńările de „democraŃie populară“ au pus

bazele Tratatului de la Varşovia.

Confruntarea a vizat toate aspectele vieŃii sociale: ideologie, cultură,

economie, politică, mod de existenŃă etc. Un rol important la ascuŃirea

conflictelor între cele două „blocuri“ – capitalist şi socialist – l-a avut mass-

media (presa, radioul, televiziunea), care au promovat disputa permanentă,

contestarea reciprocă, denigrarea adversarului etc.

Pe acest fond, extrem de tensionat, relaŃiile internaŃionale ale României au

cunoscut anumite evoluŃii, adesea spectaculoase, care merită să fie cunoscute şi

aprofundate.

RelaŃiile internaŃionale ale României în anii 1947-1956

La 10 februarie 1947 a fost semnat Tratatul de pace între România pe de o

parte, şi Puterile Aliate şi Asociate de cealaltă parte. Astfel, România ieşea de

sub regimul ConvenŃiei de armistiŃiu (semnată la 12 septembrie 1944), devenind

un stat independent şi suveran. În realitate, România a continuat să fie ocupată

de trupele sovietice. Tratatul de pace prevedea: „Toate forŃele Aliate vor fi

retrase din România în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a Tratatului

de faŃă, Uniunea Sovietică rezervându-şi dreptul de a păstra pe teritoriul român

forŃele armate care i-ar putea fi necesare pentru menŃinerea liniilor de

comunicaŃie ale Armatei Sovietice în zona sovietică de ocupaŃie din Austria“.

După cel de-al doilea război mondial, politica externă a României, ca şi a

celorlalte state de „democraŃie populară“, s-a caracterizat printr-o deplină

docilitate faŃă de Moscova, care le-a impus încheierea unor „tratate de

prietenie“, colaborare şi asistenŃă mutuală. România a semnat acest tratat la 4

februarie 1948. Tratatul prevedea angajamentul părŃilor de a lua în comun

măsurile necesare pentru înlăturarea oricărei ameninŃări, de a participa la toate

acŃiunile internaŃionale având drept scop asigurarea păcii şi securităŃii

popoarelor; în cazul în care una dintre cele două părŃi ar fi fost antrenată într-un

conflict armat cu Germania sau cu oricare alt stat care, direct sau indirect, s-ar fi

unit cu aceasta, cealaltă parte îi va acorda ajutor armat şi de altă natură. PărŃile

se obligau să nu încheie nici o alianŃă şi să nu ia parte la nici o coaliŃie şi nici la

alte acŃiuni sau măsuri îndreptate împotriva celeilalte PărŃi şi să se consulte cu

privire la toate chestiunile internaŃionale importante care atingeau interesele lor,

să acŃioneze în spiritul prieteniei şi colaborării pentru a dezvolta şi întări

legăturile economice şi culturale între ele pe baza principiilor respectului

reciproc, al independenŃei şi suveranităŃii naŃionale, al neamestecului în treburile

interne ale celuilalt stat. Acest Tratat, semnat de dr. Petru Groza şi V.M.

Molotov, a fost primul document de acest fel încheiat de Uniunea Sovietică cu

un stat fost inamic.

Dincolo de formulele diplomatice, Tratatul consemna rolul determinant al

Uniunii Sovietice în politica externă a României, care se angaja „să se consulte“

cu marele vecin de la Răsărit, „în toate chestiunile internaŃionale“. Formularea

potrivit căreia erau respectate principiile „respectului reciproc al independenŃei

şi suveranităŃii naŃionale, al neamestecului în treburile interne“ era lipsită de

orice bază reală, în condiŃiile în care România era practic ocupată de Armata

Roşie, consilierii sovietici erau prezenŃi în toate întreprinderile şi instituŃiile, fără

avizul lor neputându-se lua nici o decizie, iar conducerea Partidului Muncitoresc

Român se afla, practic, în subordinea Kremlinului şi în special a lui I.V. Stalin.

Uniunea Sovietică a semnat tratate similare cu Polonia, Cehoslovacia,

Ungaria, Bulgaria, Albania. De asemenea, Ńările socialiste au semnat, între ele,

tratate de prietenie, colaborare şi asistenŃă mutuală, după modelul primit de la

Moscova.

RelaŃiile internaŃionale ale României erau limitate aproape numai la cele

cu „statele frăŃeşti“, legăturile cu statele occidentale fiind îngheŃate.

În temeiul înŃelegerilor dintre P. Groza şi V. M. Molotov, la 23 mai 1948

a fost semnat acordul de predare a Insulei Şerpilor către URSS. Astfel, după

Basarabia şi nordul Bucovinei, România mai pierdea o parte din teritoriul său

naŃional în favoarea Uniunii Sovietice, producându-se o modificare de graniŃă,

neprevăzută în Tratatul de pace din 10 februarie 1947.

O expresie a modului în care acŃionau statele aflate sub dominaŃia

sovietică este relaŃia lor cu Iugoslavia. Deteriorarea raporturilor dintre Stalin şi

Iosiph Broz Tito s-a răsfrânt şi asupra celorlalte state socialiste. În zilele de 20-

29 iunie 1948 s-au desfăşurat la Bucureşti lucrările Biroului Informativ al

Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti la care a fost blamată conducerea

Partidului Comunist din Iugoslavia. Ca urmare, toate statele socialiste, precum şi

partidele comuniste au rupt relaŃiile cu Iugoslavia şi cu partidul comunist din

această Ńară.

Liderii comunişti români s-au conformat şi ei acestei directive, I.B. Tito

fiind prezentat ca un agent al imperialismului american, care urmărea

instaurarea capitalismului în Iugoslavia. La graniŃa româno-iugoslavă au fost

masate trupe, s-au efectuat lucrări de fortificaŃie, iar populaŃia sârbă din Banat a

fost deportată în Bărăgan.

În 1949 s-a constituit Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) din

iniŃiativa Moscovei, la care participau: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia,

România, Ungaria şi URSS. Ulterior au aderat la CAER şi Albania, Republica

Democrată Germană, Mongolia, Cuba şi R.P.D. Vietnam. În fond, acesta era un

organism prin care Uniunea Sovietică îşi impunea propriile concepŃii şi interese

celorlalte Ńări socialiste. Obiectivul CAER era armonizarea planurilor economice

şi realizarea unor schimburi „avantajoase“ privind produsele de bază ale

economiilor naŃionale.

O altă cale de exploatare economică a fost aceea a societăŃilor mixte. Încă

din 1945 au fost înfiinŃate societăŃi mixte româno-sovietice, numite Sovrom-uri,

care au vizat toate bogăŃiile Ńării (petrol, lemn, gaz metan etc. etc.).

Nici o decizie semnificativă nu era luată de conducerea de la Bucureşti

fără avizul prealabil al sovieticilor. De exemplu, textul proiectelor de ConstituŃie

din 1948 şi 1952 au fost trimise la Moscova, unde s-au făcut numeroase

observaŃii, care au fost rezolvate şi apoi supuse votului Marii Adunări NaŃionale.

De asemenea, planurile de dezvoltare economică erau elaborate în Ńară cu

participarea consilierilor sovietici, iar Gheorghiu-Dej se deplasa la Moscova

pentru a obŃine acordul lui Stalin, după care erau adoptate în Plenarele C.C. al

Partidului Muncitoresc Român.

Moartea lui I.V. Stalin în martie 1953 a fost urmată de unele modificări

în privinŃa politicii interne şi externe a Uniunii Sovietice. N.S. Hruşciov s-a

pronunŃat pentru coexistenŃa paşnică a socialismului cu capitalismul, pentru o

destindere în relaŃiile internaŃionale. De asemenea, a acŃionat pentru

normalizarea relaŃiilor sovieto-iugoslave.

Conducerea de la Bucureşti a primit cu satisfacŃie noua orientare în

politica externă a Kremlinului; în iunie 1954 au fost reluate relaŃiile diplomatice

româno-iugoslave, după care au urmat mai multe acorduri de colaborare, cel mai

important vizând construirea în comun a nodului hidroenergetic şi de

comunicaŃie pe Dunăre la PorŃile de Fier.

Anul 1955 a fost marcat de evenimente importante. La 14 mai a fost creat,

din iniŃiativa Kremlinului, Tratatul de la Varşovia, prin care armatele statelor

socialiste europene (mai puŃin Iugoslavia) au fost puse sub comanda sovietică.

În fond, Tratatul de la Varşovia era o replică a OrganizaŃiei Atlanticului de Nord

(NATO), constituită în 1949 sub comanda SUA.

A urmat semnarea Tratatului de stat cu Austria la 15 mai, prin care

această Ńară redevenea suverană, pe baza neutralităŃii permanente, fapt ce a

impus retragerea trupelor străine, inclusiv a celor sovietice. Ca urmare,

Gheorghiu-Dej a iniŃiat unele discuŃii cu membrii Biroului Politic al C.C. al

P.M.R. vizând retragerea trupelor sovietice din România, deoarece prezenŃa lor

nu mai avea o justificare legală. În august 1955, cu ocazia vizitei lui Hruşciov în

România, liderul comunist Emil Bodnăraş a ridicat problema retragerii Armatei

Roşii. Luat prin surprindere, Hruşciov a ripostat vehement. Gheorghe Apostol,

în acel moment prim-secretar al C.C. al P.M.R., relata că liderul sovietic „a sărit

în picioare, aprins la faŃă şi ne-a calificat pe toŃi drept naŃionalişti şi

antisovietici“.

În anul 1955 România a fost primită în ONU. Încă din 1947, guvernul

român s-a adresat secretarului general al ONU cu cererea de acceptare a

României în organizaŃia mondială, dar nu a avut succes. În septembrie 1954 a

adresat o nouă solicitare. La ConferinŃa de la Geneva a miniştrilor de externe ai

SUA, Marii Britanii, FranŃei şi Uniunii Sovietice desfăşurate în zilele de 27

octombrie – 16 noiembrie 1955 s-a discutat şi problema primirii în ONU a noi

state. Pe baza acordului convenit, România, împreună cu alte 16 Ńări, a fost

primită, în decembrie 1955, în ONU. În primii ani de activitate la ONU,

România, asemenea celorlalte state socialiste, a urmat întrutotul linia trasată de

sovietici. De regulă, înainte de deschiderea Adunării Generale a ONU, miniştrii

de externe ai acestor Ńări erau convocaŃi la Moscova şi instruiŃi asupra modului

de acŃiune, a votului pe care urmau să-l dea în problemele aflate pe ordinea de

zi. La New York, în timpul sesiunilor Adunării Generale, aveau loc „consfătuiri

de seară“ la care se stabileau activităŃile pentru ziua următoare. La rândul său, şi

SUA dispunea la ONU de o „maşină de vot“, asigurată de Ńările aliate, astfel că

organizaŃia mondială era adesea locul de confruntare a celor două blocuri

politico-militare.

Retragerea trupelor sovietice din România

La congresul al XX-lea al PCUS din februarie 1956, N.S. Hruşciov a

condamnat cultul personalităŃii al lui Stalin, crimele şi abuzurile comise de

acesta. În aprilie 1956 a fost desfiinŃat Biroul Informativ al Partidelor Comuniste

şi Muncitoreşti, conducerea sovietică pronunŃându-se pentru consfături ale

partidelor „frăŃeşti“, la care să se adopte declaraŃii comune. În privinŃa

României, N.S. Hruşciov a acceptat desfiinŃarea sovrom-urilor şi începerea

retragerii consilierilor sovietici.

Pe de altă parte, Hruşciov a declanşat o acŃiune de demascare a cultului

personalităŃii şi în celelalte state socialiste, de înlocuire a vechilor lideri şi de

reabilitare a celor persecutaŃi în timpul lui Stalin. Liderul român, Gheorghe

Gheorghiu-Dej, a rezistat pe poziŃie, susŃinând că în România a avut loc procesul

de destalinizare şi de lichidare a cultului personalităŃii încă din 1952, când din

conducerea P.M.R. a fost înlăturat „grupul antipartinic şi antistatal Ana Pauker-

Vasile Luca“.

„Liberalizarea“ iniŃiată de Hruşciov s-a propagat şi în celelalte Ńări

socialiste, având urmări neaşteptate pentru Hruşciov. În Polonia şi mai ales în

Ungaria acest proces de liberalizare avea tendinŃa de emancipare de sub

dominaŃia sovietică. Dacă în Polonia evenimentele au putut fi Ńinute sub control,

în Ungaria ele au luat un curs violent. La 25 octombrie 1956, noul lider maghiar

Imre Nagy a anunŃat începerea negocierilor cu Uniunea Sovietică în vederea

retragerii trupelor sovietice din Ungaria. La 3 noiembrie el a proclamat

neutralitatea Ńării sale, dar a doua zi trupele sovietice au trecut la înăbuşirea

„revoluŃiei“ din Ungaria.

IniŃial, oficialităŃile române au Ńinut sub tăcere evenimentele din Ungaria,

iar în comunicatul dat publicităŃii la 28 octombrie de Gheorghe Gheorghiu-Dej

şi Iosiph Broz Tito – cu ocazia vizitei delegaŃiei de partid şi de stat române în

Iugoslavia – se aprecia că situaŃia din Ungaria trebuia rezolvată de factorii

interni, fără nici o influenŃă externă. Dar, la 1 noiembrie, Hruşciov a venit în

Bucureşti, unde au fost convocaŃi liderii partidelor comuniste din celelalte Ńări

socialiste, pe care i-a informat despre decizia Uniunii Sovietice de a pune capăt

„contrarevoluŃiei“ din Ungaria. După această întâlnire, mijloacele mass-media

din România au început să condamne „contrarevoluŃia“ din Ungaria; regimul de

la Bucureşti a pus la dispoziŃie mijloacele de comunicaŃie ale Ńării pentru

transportarea trupelor sovietice spre Ungaria.

„RevoluŃia“ din Ungaria a fost înăbuşită în sânge de Armata Roşie. Imre

Nagy, înlăturat de la conducere, a fost transportat în România, fiind „cazat“ într-

o vilă la Snagov, până în aprilie 1957, când a fost predat oficialităŃilor de la

Budapesta; acestea au organizat un proces în urma căruia el a fost condamnat la

moarte şi executat.

Evenimentele din Ungaria au marcat puternic starea de spirit din Ńările

socialiste, inclusiv din România. Opinia publică trăise cu iluzia că „englezii şi

americanii“ nu vor îngădui dominaŃia sovietică, lipsirea de drepturi şi libertăŃi a

cetăŃenilor şi vor declanşa un război de eliberare a acestor state. Posturile de

radio occidentale cereau oamenilor să se ridice la luptă, astfel încât SUA şi

Marea Britanie să aibă motivul palpabil pentru a interveni. Ungurii au răspuns

acestor apeluri, dar guvernele de la Londra şi Washington s-au mulŃumit cu

proteste formale împotriva represiunii sovietice. În toamna anului 1956, această

iluzie, că „vin englezii şi americanii“, s-a risipit.

După înăbuşirea „contrarevoluŃiei“, în urma solicitării lui Hruşciov, la 22

noiembrie, Gheorghiu-Dej s-a deplasat în Ungaria, unde a participat la refacerea

partidului comunist din această Ńară, în frunte cu János Kádár. Atitudinea

conducerii de la Bucureşti faŃă de intervenŃia în Ungaria şi activitatea lui

Gheorghiu-Dej la Budapesta au determinat o schimbare a atitudinii lui Hruşciov

în privinŃa retragerii trupelor sovietice din România. Acum Gheorghiu-Dej

devenise o persoană de încredere, iar argumentele sale erau considerate pe

deplin întemeiate. În mod concret, liderul român argumenta că duşmanii Uniunii

Sovietice acreditau ideea că regimul socialist din România se menŃinea numai

datorită trupelor sovietice. În realitate, susŃinea Dej, regimul său era susŃinut de

poporul român, iar retragerea Armatei Roşii avea să demonstreze lumii

capitaliste că socialismul este o realitate durabilă. În plus, România era

înconjurată numai de state socialiste, astfel că forŃele militare ale

imperialismului nu puteau invada Ńara sa. Pledoaria lui Gheorghiu-Dej venea pe

un teren sensibil pentru Hruşciov. IntervenŃia în Ungaria crease Uniunii

Sovietice o atmosferă extrem de negativă pe plan internaŃional, atmosferă pe

care el încerca să o risipească făcând noi propuneri privind dezarmarea,

reducerea trupelor şi armamentelor, retragerea de trupe străine aflate pe teritoriul

altor state. În acest context, retragerea trupelor sovietice din România putea

constitui un exemplu concret pentru statele membre NATO şi în primul rând

pentru SUA.

Dar mai întâi trebuia să se legalizeze prezenŃa trupelor sovietice pe

teritoriul României. În consecinŃă, la 15 aprilie 1957 a fost semnat Acordul

româno-sovietic privind statutul juridic al trupelor sovietice staŃionate în

România, fapt ce permitea abordarea, din punct de vedere legal, a problemei

retragerii acestora. În Acord se menŃionau numeroase aspecte tehnice (folosirea

cazărmilor, depozitelor, aprovizionarea cu materiale etc.), dar şi politice:

comandanŃii militari sovietici erau obligaŃi să ceară acordul sau consimŃământul

guvernului român pentru mişcarea trupelor, pentru aplicaŃii şi manevre ş.a.

Peste un an, la 17 aprilie 1958, N.S. Hruşciov a adresat o scrisoare către

C.C. al P.M.R., în care se afirma: „C.C. al PCUS consideră că ar trebui să

discutăm în timpul cel mai apropiat problema retragerii forŃelor armate sovietice

de pe teritoriul Republicii Populare Române, rezolvând-o pozitiv şi publicând un

comunicat corespunzător în presă“. În răspunsul său, din 23 aprilie 1958,

Gheorghiu-Dej scria: „łinând seama de împrejurările actuale favorabile, suntem

de acord cu propunerea de a se renunŃa la staŃionarea mai departe a trupelor

sovietice în R.P.R.“. La 21 mai 1958, cu ocazia consfătuirii Comitetului Politic

Consultativ al statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, s-a adoptat o

DeclaraŃie prin care se exprima adeziunea la „propunerea guvernului sovietic,

pusă de acord cu guvernul român cu privire la retragerea trupelor sovietice din

România“. AcŃiunea s-a desfăşurat în lunile iunie-iulie 1958, când au fost

organizate banchete şi mitinguri oficiale ale prieteniei româno-sovietice, în

numeroase localităŃi din Ńară; în gări au fost aduşi mii de cetăŃeni care îi salutau

pe ostaşii Armatei Roşii şi le urau „Drum bun“.

Astfel, printr-o abilă manevră politică, desfăşurată pe parcursul a trei ani

(1955-1958), Gheorghiu-Dej a reuşit să obŃină un important succes în relaŃia cu

Hruşciov. România a fost singura Ńară socialistă din care s-au retras trupele

sovietice, fapt ce i-a permis o anumită libertate de mişcare atât pe plan intern,

cât şi internaŃional.

Pe plan intern a început o amplă acŃiune de desovietizare a societăŃii,

desfiinŃându-se, rând pe rând, Institutul „Maksim Gorki“ (care a devenit

Institutul de Limbi Străine), Librăria „Cartea Rusă“ (înfiin Ńându-se Librăria

pentru Cartea Străină), Muzeul Româno-Rus (în care avea să se amenajeze

Muzeul Literaturii Române) etc.

S-a trecut la înlocuirea manualelor şcolare traduse din limba rusă cu

manuale scrise de autori români, în care au fost reintroduse personalităŃile

marcante ale istoriei şi culturii naŃionale; alături de limba rusă, în şcoli şi

universităŃi s-au introdus engleza, franceza şi germana. Au început să fie

achiziŃionate cărŃi şi reviste din Occident, s-au deschis lectorate de limba română

în mai multe state occidentale, s-au efectuat numeroase traduceri din literatura

universală, mulŃi specialişti români au primit aprobarea de a participa la

congrese şi conferinŃe internaŃionale în Apus, s-au realizat filme în coproducŃie

cu FranŃa etc.

Desovietizarea şi liberalizarea s-au desfăşurat în limite strict controlate de

conducerea P.M.R. Paralel cu aceste acŃiuni, în anii 1958-1959 a avut loc un val

de procese publice şi arestări în rândul intelectualilor, pentru a se demonstra că

România rămânea o „verigă tare a lanŃului socialist“. Colectivizarea agriculturii

a continuat într-un ritm accelerat – cu abuzurile şi ilegalităŃile la scară naŃională

împotriva Ńărănimii – astfel că în aprilie 1962 acest proces s-a încheiat, putându-

se afirma că „socialismul a învins definitiv la oraşe şi sate“.

DeclaraŃia din aprilie 1964

După 1958 regimul de la Bucureşti a început o amplă acŃiune vizând

reorientarea politicii externe a României prin dezvoltarea unor relaŃii, în primul

rând economice, cu statele occidentale. Mai întâi au fost rezolvate probleme

generate de naŃionalizarea intreprinderilor occidentale din România (mai ales

cele din domeniul industriei petroliere) în anii 1948-1950 prin plata unor

despăgubiri din partea statului român. Pe această bază, guvernul de la Bucureşti

a putut încheia contracte cu mari firme din Occident şi a trecut la

retehnologizarea economiei naŃionale, în primul rând a industriei, înlocuind

multe dintre maşinile şi utilajele importate din spaŃiul sovietic.

În 1961 a avut loc o reorganizare la vârful conducerii României:

Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost ales preşedintele Consiliului de Stat (funcŃie nou

înfiinŃată), reprezentând statul român în relaŃiile interne şi internaŃionale; Ion

Gheorghe Maurer a fost numit preşedintele Consiliului de Miniştri, iar Corneliu

Mănescu a devenit ministru de Externe. Această "troică" a avut un rol decisiv în

promovarea noii politici internaŃionale a României.

Rămânând fidelă alianŃelor încheiate şi regimului socialist-totalitar, noua

conducere a acŃionat pentru dezvoltarea relaŃiilor economice, culturale şi politice

cu Occidentul. Au fost semnate acorduri de colaborare economică, mulŃi tineri

români erau trimişi la studii sau specializare în FranŃa, Italia, Marea Britanie

etc., s-au deschis lectorate de limba şi cultura română în mai multe state din

vestul Europei etc. S-au organizat vizite pe linia parlamentului (Marii Adunări

NaŃionale), a unor miniştrii şi apoi a preşedintelui Consiliului de Miniştri, Ion

Gheorghe Maurer. Cu acest prilej, liderii Occidentali au putut constata ca

politicienii români ştiau să negocieze şi să-şi susŃină punctele de vedere, că nu

repetau - aşa cum făceau ceilalŃi semeni ai lor din statele socialiste - formule

lansate la Kremlin, ci aveau iniŃiative şi propuneau soluŃii proprii.

Pe acest fond, în Occident s-a apreciat că România se putea realiza o

"fisură în blocul sovietic”, se putea diminua capacitatea de dominaŃie a

Moscovei. În consecinŃă, SUA şi aliaŃii ei au încurajat politica de independenŃă

promovată de regimul de la Bucureşti, care nu mai accepta să urmeze "orbeşte"

linia impusă de sovietici.

Semnificativă este poziŃia României faŃă de "criza rachetelor", când

omenirea s-a aflat la un pas de o catastrofă nucleară. În octombrie 1962, N.S.

Hruşciov, fără să-i consulte pe aliaŃii din Tratatul de la Varşovia, a decis

amplasarea de rachete sovietice în Cuba. Preşedintele SUA, John Fitzgerald

Kennedy a cerut retragerea imediată a rachetelor, ameninŃând cu o ripostă

americană. Lumea ajunsese în preajma unui război nuclear, care ar fi antrenat şi

aliaŃii celor două mari puteri, inclusiv România, aliata Uniunii Sovietice. După

circa două săptămâni de criză, Hrusciov a acceptat să retragă rachetele din Cuba,

iar pacea a fost salvată. La 4 noiembrie 1962, ministrul de Externe Corneliu

Mănescu a avut o discuŃie cu secretarul de Stat al S.U.A., Dean Rusk,

declarându-i că în cazul unui conflict armat declanşat de acŃiuni ale U.R.S.S.

similare celei din Cuba, România va rămâne neutră. Cu alte cuvinte, România

nu accepta să fie antrenată într-un război, fără ca sovieticii să o informeze măcar

despre acŃiunile lor.

Tot atunci (1960-1963), N.S. Hruşciov a lansat planul integrării

economice a Ńărilor socialiste şi al "diviziunii internaŃionale socialiste a muncii"

în cadrul C.A.E.R., potrivit căreia unele Ńări (R.D. Germania, Cehoslovacia)

urmau să-şi dezvolte industria, iar altele (România, Bulgaria) să rămână Ńări

agricole. Regimul de la Bucureşti s-a opus acestui plan, afirmând că planificarea

dezvoltării economiei era un atribut inalienabil al fiecărui partid, care răspundea

numai în faŃa propriului popor, iar abandonarea procesului de industrializare ar

fi însemnat ca România să rămână o Ńară înapoiată, dependentă de produsele

fabricate în alte state. Disputa a devenit publică prin articolele publicate în presa

sovietică şi în cea română, fiecare prezentând punctul de vedere al conducerii

din Ńara respectivă. În timp ce "Scânteia" cerea respectarea principiilor

suveranităŃii naŃionale şi neamestecului în treburile interne, "Pravda" acuza

conducerea română de "îngustime naŃională" şi de faptul că prin contractele

economice încheiate se lasă "cumpărată" de Occident.

În aceeaşi perioadă s-a declanşat conflictul sovieto-chinez generat de

faptul că Mao Zedung contesta rolul lui Hruşciov de lider al mişcării comuniste

şi muncitoreşti internaŃionale. RelaŃiile dintre cele două Ńări s-au deteriorat grav,

ajungându-se la ciocniri militare în zona graniŃei.

Regimul de la Bucureşti s-a pronunŃat împotriva polemicii publice între

P.C. Chinez şi P.C.U.S., apreciind ca prin aceasta se ştirbeau unitatea şi

prestigiul mişcării comuniste şi muncitoreşti internaŃionale. P.M.R. s-a oferit ca

mediator, cerând conducerilor de la Moscova şi Beijing să înceteze polemica pe

timpul discuŃiilor pe care le va avea cu cele două partide. Atât N.S. Hrusciov, cât

şi Mao Zedung au acceptat. În zilele de 3-10 martie 1964 o delegaŃie a C.C. al

P.M.R. condusă de Ion Gheorghe Maurer a efectuat o vizită în China, unde a

discutat cu Mao Zedung şi alŃi conducători chinezi. Apoi, la 15-16 martie a avut

discuŃii cu N.S. Hruşciov la Gagra. În urma acestor vizite a rezultat limpede că

nici liderul chinez, nici cel sovietic nu acceptau să înceteze polemica, astfel că

relaŃiile dintre cele două partide şi state se vor deteriora şi mai mult.

Apreciind că datorită conflictului cu chinezii sovieticii nu vor întreprinde

o acŃiune de forŃă împotriva României, Gh. Gheorghiu-Dej a hotărât să facă

pasul decisiv spre afirmarea publică şi pe un ton categoric a independenŃei

P.M.R. şi a României. În zilele de 15-22 aprilie 1964 a avut loc Plenara C.C. al

P.M.R., care a adoptat DeclaraŃia cu privire la poziŃia Partidului Muncitoresc

Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaŃionale prin care

se oficializa politica de independenŃă faŃă de Moscova a regimului de la

Bucureşti. În document se preciza: “Respectarea strictă a principiului potrivit

căruia toate partidele marxist-leniniste sunt egale în drepturi, a nemestecului în

treburile interne ale altor partide, a dreptului exclusiv al fiecărui partid de a-şi

rezolva probleme politice şi organizatorice, de a-şi desemna conducerea, de a-şi

orienta membrii asupra problemelor politicii interne şi internaŃionale, reprezintă

condiŃia esenŃială pentru soluŃionarea justă a problemelor divergente, ca şi a

oricăror probleme pe care le ridică lupta lor comună.”

Această DeclaraŃie a avut un larg ecou internaŃional, mass-media

occidentală, inclusiv posturile de radio “România Liberă” şi “Vocea Americii”,

acordându-i spaŃii ample şi comentarii extrem de favorabile. La rândul său,

presa sovietică s-a menŃinut într-o semnificativă rezervă, atacurile împotriva

conducerii P.M.R. fiind lansate de liderii din Polonia, Ungaria şi R.D. Germană,

care o acuzau de naŃionalism. Într-o discuŃie cu conducerea P.C. din

Cehoslovacia, N.S. Hruşciov a declarat că dacă românii ar încerca să iasă din

C.A.E.R. şi din Tratatul de la Varşovia “este obligaŃia partidului nostru

[P.C.U.S.] să o împiedice”, precizând că “soldaŃii noştrii şi nu de Gaulle vor

aveau ultimul cuvânt”. Aluzia lui Hruşciov se referea la faptul că în iulie 1964,

premierul Ion Gheorghe Maurer a efectuat o vizită în FranŃa unde a fost primit

de preşedintele Charles de Gaulle. Cu acel prilej s-a convenit pregătirea

încheierii unor acorduri româno-franceze în domeniul culturii, relaŃiilor

consulare, colaborării tehnice şi ştiinŃifice. Pentru liderul de la Kremlin

colaborarea cu un stat occidental constituia un pericol pentru unitatea Ńărilor

socialiste, care trebuiau să urmeze, strict, linia trasată de sovietici.

În timpul discuŃiei de la Gagra, premierul Ion Gheorghe Maurer i-a spus

lui Hruşciov că Mao Zedung ar fi afirmat că sovieticii au ocupat Basarabia în

1940. În memoriile sale, Hruşciov avea să noteze că întâlnirea i-a lăsat un gust

amar, deoarece “românii încă ne purtau pică pentru că am redat Basarabia

Uniunii Sovietice, după război”. După 1948, în lucrările de istorie şi în

manualele şcolare din România se scria că Basarabia a fost “eliberată” de Rusia

în 1812, dar că în 1918 a fost “ocupată de armata regală română”, iar în 1940

acest teritoriu a fost “eliberat şi s-a unit cu Uniunea Sovietică”. După retragerea

trupelor sovietice şi dispariŃia lui Mihail Roller de la cârma istoriografiei

româneşti tonul a devenit mai temperat, iar în 1964 problema Basarabiei a

început să fie abordată într-o altă viziune. În acest scop s-a apelat la un argument

“imbatabil”, şi anume la aprecierile lui Karl Marx.

În octombrie 1964 a apărut la Bucureşti, sub redacŃia academicianului

Andrei OŃetea, lucrarea Karl Marx, Însemnări despre români, în care se afirma

că Basarabia era un teritoriu românesc, anexat în 1812 de Rusia Ńaristă.

Comentând acest eveniment, ziarul “New York Herald Tribune” publica la 2

aprilie 1965 articolul Sfidând Rusia, România vrea Basarabia, iar în ziarul “The

Observer” din 30 mai 1965 apărea articolul intitulat România cheamă în ajutor

pe Karl Marx.

Reîntoarcerea la valorile naŃionale, actele de sfidare a dominaŃiei sovietice

au fost primite favorabil de români, inclusiv de foştii oameni politici şi de

cultură, eliberaŃi din închisoare în urma decretelor de amnistie; în august 1964

au fost eliberaŃi ultimii 10.000 de deŃinuŃi politici.

Pe de altă parte, N.S. Hruşciov a fost înlăturat din conducerea sovietică la

Plenara C.C. al P.C.U.S din octombrie 1964, una din acuzaŃiile ce i s-au adus

vizând modul cum a gestionat relaŃiile cu România şi mai ales retragerea

trupelor sovietice din acestă Ńară, în 1958. În funcŃia de prim secretar al C.C. al

P.C.U.S. a fost ales Leonid Ilici Brejnev. Peste câteva luni, în martie 1965, Gh.

Gheorghiu-Dej înceta din viaŃă în urma unui cancer galopant.

Afirmarea României pe arena internaŃională

Politica de independenŃă şi de extindere a relaŃiilor internaŃionale iniŃiată

de Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost continuată de succesorul său Nicolae

Ceauşescu, ales prim-secretar al C.C. al P.M.R. în martie 1965 şi apoi secretar

general al C.C. al P.C.R. în iulie 1965. La 9 decembrie 1967, Nicolae Ceauşescu

a fost ales în funcŃia de preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste

România. La baza politicii sale externe regimul de la Bucureşti punea

următoarele principii: 1)independenŃa şi suveranitatea naŃională; 2) egalitatea în

drepturi; 3) neamestecul în treburile interne; 4) avantajul reciproc.

Nicolae Ceauşescu a promovat o politică externă activă, pornind de la

alianŃa cu toate statele socialiste şi respectarea angajamentelor asumate,

colaborarea cu Ńările în curs de dezvoltare (lumea a treia) şi extinderea relaŃiilor

cu statele occidentale dezvoltate. Spre deosebire de Gheorghiu-Dej, care a

aplicat politica "paşilor mărunŃi”, calculând îndelung orice nouă acŃiune care ar

fi generat nemulŃumirea Kremlinului, Ceauşescu prefera atacul direct şi public,

cu efecte mediatice majore.

În mai 1966, când se împlineau 45 ani de la crearea Partidului Comunist

Român, Nicolae Ceauşescu a Ńinut o amplă cuvântare în care a criticat amestecul

Cominternului în treburile interne ale P.C.R., directivele greşite pe care acesta

le-a impus partidului, cea mai gravă fiind aprecierea că România ar fi fost un

stat multinaŃional şi imperialist, creat prin ocuparea unor teritorii străine. Ca de

fiecare dată, replica nu venea numai de la Moscova, dar şi de la Varşovia,

Budapesta, Sofia sau Berlin; acuzaŃia devenită “clasică” era aceea de “ingestiune

naŃională”.

Anul 1967 a marcat o puternică afirmare a României pe arena

internaŃională, prin acte de politică externă spectaculoase, precum şi prin

recunoaşterea acestei politici la nivel mondial. În ianuarie 1967 guvernul de la

Bucureşti a stabilit relaŃii diplomatice cu R. F. Germană, spre indignarea R. D.

Germane, dar şi a Uniunii Sovietice, care considera că numai ea avea dreptul de

a avea asemena relaŃii cu regimul de la Bonn. În iunie 1967, ca urmare a

izbucnirii războiului între Israel şi statele arabe, a avut loc la Moscova o

consfătuire a conducătorilor de partid şi de guvern din Bulgaria, Cehoslovacia,

R.D. Germană, Iugoslavia, Polonia, România, Ungaria şi Uniunea Sovietică

pentru examinarea situaŃiei din Orientul Apropiat. Sovieticii au propus adoptarea

unei DeclaraŃii prin care Israelul era calificat drept agresor, iar statele

participante hotărau să rupă relaŃiile diplomatice cu acest stat. România a fost

singura Ńară care nu a semnat această DeclaraŃie, apreciind că prin rezolvarea

problemelor litigioase se impunea menŃinerea relaŃiilor cu părŃile beligerante şi

iniŃirea de tratative pentru găsirea soluŃiilor corespunzătoare popoarelor

respective, pentru asigurarea şi consoliarea păcii. În acest spirit, Nicolae

Ceauescu a mediat începerea negocierilor între Israel şi Egipt, care aveau să se

finalizeze cu încheierea păcii între cele două state.

Prin politica sa, România a dobândit un real prestigiu internaŃional, fapt

ilustrat şi de alegerea lui Corneliu Mănescu, în septembrie 1967, în funcŃia de

preşedinte al Adunării Generale a O.N.U. Era primul diplomat comunist ales în

această înaltă demnitate. Se reedita, astfel, după 36 de ani, succesul pe care-l

realizase Nicolae Titulescu, în 1931, când a fost ales preşedintele Adunării

Generale a Ligii NaŃiunilor.

Un moment semnificativ pentru statutul internaŃional al României s-a

consumat în mai 1968, când generalul Charles de Gaulle, preşedintele FranŃei, a

efectuat o vizită de stat a României, unde a fost primit cu entuziasm nu numai de

conducerea oficială, dar şi de populaŃia României. Era primul lider de marcă din

Occident care vizita această Ńară, generalul de Gaulle fiind una dintre marile

personalităŃi ale lumii contemporane. În DeclaraŃia comună semnată de

preşedintele FranŃei şi Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat al

României, se menŃionau principiile care trebuiau să guverneze relaŃiile

internaŃionale: independenŃa şi suveranitatea naŃională, neamestecurile în

treburile interne, stabilirea de raporturi prieteneşti cu toate statele, menŃinerea şi

restabilirea păcii în lume.

România şi intervenŃia în Cehoslovacia (1968)

În timp ce România îşi amplifica relaŃiile internaŃionale, o altă Ńară

socialistă, Cehoslovacia, încerca o altă experienŃă: destinderea internă, prin

promovarea unui “socialism cu faŃă umană”. Ini Ńiatorul acestui nou curs al

societăŃii cehoslovace era Alexander Dubcek, prim-secretar al C.C. al P.C.

Cehoslovac. Nicolae Ceauşescu a privit cu simpatie reformele din Cehoslovacia,

în timp ce Leonid Brejnev şi ceilalŃi lideri din Tratatul de la Varşovia apreciau

că politica lui Dubcek putea duce la reinstaurarea capitalismului în

Cehoslovacia. În fond, aceste reforme vizau o anumită libertate a presei, dreptul

de constituire a unor organizaŃii civice, promovarea unui pluralism de idei

privind evoluŃia statului etc. Liderul sovietic şi-a legat numele de “doctrina

Brejnev” potrivit căreia dacă socialismul era pus în pericol într-o Ńară, celelalte

state erau datoare să intervină inclusiv militar, pentru a o aduce pe “calea cea

dreaptă”. Pentru aplicarea acestei “doctrine” au avut loc mai multe întâlniri ale

liderilor de partid şi de stat din statele participante la Tratatul de la Varşovia, la

care Nicolae Ceauşescu nu a fost invitat deoarece luase atitudine publică

împotriva oricăror intervenŃii din afară în treburile interne ale altui stat.

În timp ce avea loc aceste pregătiri, Nicolae Ceauşescu a efectuat o “vizită

de prietenie” în Cehoslovacia (15-17 august 1968). Cu acest prilej a fost semnat

“Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenŃă mutuală” între România şi

Cehoslovacia. La întrebarea unui ziarist privind atitudinea României în

eventualitatea unei intervenŃii militare împotriva Cehoslovaciei, Ceauşescu a

răspuns că Tratatul e la Varşovia a fost creat pentru a respinge o agresiune din

partea Ńărilor capitaliste şi în nici un caz pentru o intervenŃie într-o Ńară membră.

Preşedintele Consiliului de Stat al României şi-a exprimat susŃinerea pentru

politica promovată de Dubcek şi convingerea că popoarele Cehoslovaciei vor

rezolva cu succes problemele lor interne.

Trecuseră numai trei zile după vizita lui Nicolae Ceauşescu, când în

noaptea de 20/21 august trupele a cinci Ńări membre ale Tratatului de la

Varşovia (Uniunea Sovietică, R.D. Germană, Polonia, Ungaria, Bulgaria)

invadau Cehoslovacia, punând capăt “Primăverii de la Praga”. Conducerea

cehoslovacă a decis să nu opună rezistenŃă acestei invazii, apreciind că ea nu

avea nici o justificare. AcŃiunea s-a desfăşurat cu repeziciune, astfel că nici

populaŃia nu a avut timp să se organizeze pentru a se opune invadatorilor.

În aceaaşi noapte, începând cu ora 3, s-au întrunit organele de conducere a

României: Prezidiul Permanent, Comitetul Executiv, Comitetul Central al C.C.

al P.C.R., Consiliul de Stat, Guvernul. ToŃi cei care au luat cuvântul au

condamnat invadarea Cehoslovaciei, exprimându-şi hotărârea de a riposta în

cazul în care şi România ar fi atacată. Cele stabilite în aceste organe colective de

conducere au fost aduse la cunoştii Ńa zecilor de mii de cetăŃeni adunaŃi în PiaŃa

Palatului de Nicolae Ceauşescu. El a condamnat în termeni energici intervenŃia

militară, calificând-o ca o încălcare brutală a suveranităŃii naŃionale a unui stat

socialist frăŃesc, liber şi independent, a principiilor pe care se bazează relaŃiile

dintre Ńările socialiste, a normelor unanim recunoscute ale dreptului

internaŃional. În acelaşi timp, Ceauşescu a apreciat că această intervenŃie

constituia o grea lovitură dată unităŃii sistemului socialist mondial, mişcării

comuniste şi muncitoreşti internaŃionale.

Deoarece mass-media sovietică şi din celelalate state participante la

invazie acredita idee că intervenŃia s-a făcut la cererea unor conducători ai

Partidului Comunist Cehoslovac, îngrijoraŃi de evoluŃia evenimentelor din Ńara

lor, de pericolul ca aceasta să revină la capitalism, Nicolae Ceauşescu a Ńinut să

replice: “se vor găsi poate poate mâine unii care să spună că şi aici, în această

adunare, se manifestă tendinŃe contrarevoluŃionare. Răspundem tuturor: întregul

nostru popor român nu va permite nimănui să încalce teritoriul patriei noastre.

UitaŃi-vă, aici este întregul nostru Comitet Central, Consiliul de Stat şi

Guvernul. Cu toŃii suntem hotărâŃi să servim cu credinŃă poporul în construcŃia

socialismului, în apărarea cuceririlor revoluŃionare, a independenŃei sale.”

Marea Adunare NaŃională, întrunită în ziua de 22 august, a adoptat

DeclaraŃia cu privire la principiile de bază ale politicii externe a României, în

care se afirma: “Tratatul de la Varşovia a fost creat exclusiv ca instrument de

apărare a Ńărilor socialiste împotriva unei agresiuni din afară, a unui atac

imperialist. Aceasta a fost, este şi va fi unica raŃiune a existenŃei sale. Sub nici

un motiv, în nici un caz şi în nici o formă OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia

nu poate fi folosită sau invocată pentru acŃiuni militare împotriva vreunei Ńări

socialiste.” DeclaraŃia a fost transmisă ca document oficial al României tuturor

parlamentelor şi guvernelor lumii, precum şi O.N.U. Totodată, Marea Adunare

NaŃională a decis întărirea capacităŃii de apărare a Ńării, constituirea unor gărzi

patriotice din care să facă parte toŃi cei capabili să poarte o armă. Această

decizie a fost apreciată de români, care s-au înscris cu entuziasm în gărzile

patriotice; între aceştia şi Paul Goma, unul dintre dizidenŃii cei mai autentici din

România acelor ani.

În august 1968 s-a realizat o reală contopire de spirit între conducerea

P.C.R. şi poporul român. Pentru prima dată în istoria sa, P.C.R. acŃiona ca

apărătorul demnităŃii şi suveranităŃii României, iar Nicolae Ceauşescu ca

exponentul demnităŃii naŃionale. Discursul rostit de acesta din balconul

Comitetului Central a fost primit cu satisfacŃie de participanŃi, precum şi

întreaga populaŃie a României, mitingul fiind transmis în direct la radio şi la

televiziune. Cu acest prilej s-a scandat pentru prima dată: “Ceauşescu-

România”, “Ceauşescu-P.C.R.”.

Opinia publică mondială a luat cunoştiinŃă de poziŃia lui Nicolae

Ceauşescu, de faptul că România condamna invadarea Cehoslovaciei de către

trupele sovietice şi ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varşovia. El

era, în acele zile, cel mai mediatizat lider politic din întrega lume.

Două mari puteri – China şi S.U.A. – şi-au exprimat public solidaritattea

cu România. Cu prilejul festivităŃii organizate de Ambasada României la Beijing

pentru marcarea zilei de 23 august, a fost prezentat premierul Zhou Enlai, care a

declarat ca Uniunea Sovietică a săvârşit “o crimă violentă împotriva poporului

cehoslovac”. El a apreciat: “România se află în faŃa pericolului intervenŃiei

străine şi a agresiunii” şi a dat asigurări că poporul chinez sprijină poporul

român. La rândul său, preşedintele american Lynodon Johnson i-a avertizat pe

liderii sovietici ”să nu dea drumul câinilor războiului”, lăsând să se înŃeleagă că

S.U.A. nu va accepta invadarea României.

În ziua de 24 august a avut loc la Vârşet (Iugoslavia) o întâlnire între

Nicolae Ceauşescu şi Iosiph Broz Tito, în legătură cu evenimentele din

Cehoslovacia. Liderul român şi-a exprimat hotărârea de a rezista oricărei

invazii; dacă rezistenŃa românească ar fi înfrântă, oficialii şi armata s-ar putea

retrage în Iugoslavia pentru a relua lupta. Tito nu l-a încurajat pe Ceauşescu,

declarându-i că, în conformitate cu normele internaŃionale privind neutralitatea

Ńării sale, oficiali români nu vor putea desfăşura activităŃi politice pe teritoriul

Iugoslaviei, iar militarii vor trebui să predea armele. El l-a sfătuit pe Ceauşescu

să-şi modereze tonul, pentru a u expune Ńara unei invazii sovietice.

Liderii de la Kremlin au considerat că după ocuparea Cehoslovaciei nu era

oportun să desfăşoare acŃiuni împotriva României, mai ales că această Ńară era

hotărâtă să-şi apere suveranitatea şi integritatea teritorială. La rândul său, ca

măsură de prevedere, conducerea de la Bucureşti a decis să nu mai permită

desfăşurarea de aplicaŃii militare ale Tratatului de la Varşovia pe teritoriul

României, deoarece exista pericolul ca odată intrate în Ńară, trupele sovietice să

nu se mai retragă. Liderii de la Moscova, Budapesta, Praga, Sofia, Berlin au

acceptat punctul de vedere susŃinut de Nicolae Ceauşescu.

Anul 1968 a reprezentat, din multe puncte de vedere, momentul de vârf în

cariera politică a lui Nicolae Ceuşescu, el apărând ca un lider curajos, hotărât să

apere cu orice preŃ independenŃa patriei sale. Pe de altă parte, anul 1968 este şi

începutul declinului acestuia; teama de eventuala “trădare” (după modelul lui

Gustav Husák, instalat la putere de sovietici în Cehoslovacia) i-a creat o stare de

permanentă suspiciune şi neîncredere în colaboratorii săi, pe care a început să-i

“rotească”, schimbându-i dintr-un post în altul, pentru a nu prinde “rădăcini”

într-un anumit loc şi a putea “unelti”. În acelaşi timp, a încurajat dezvoltarea

cultului personalităŃii sale, care în anii ’80 avea să atingă dimensiuni aberante.

Convingerea că el era cu adevărat “cel mai iubit fiu al poporului român” la

împins spre un subiectivism exagerat, cu consecinŃe dezastruoase pentru

România, dar şi pentru cariera lui politică, încheiată tragic în decembrie 1989.

Concluzii

Pe parcursul celor două decenii (1948-1968) situaŃia internaŃională a

României a cunoscut o evoluŃie spectaculoasă: de la totala obedienŃă faŃă de

Kremlin la obŃinerea retragerii trupelor sovietice din România (1958), la

extinderea relaŃiilor cu statele occidentale şi la DeclaraŃia din aprilie 1964. A

urmat o amplă implicare a Ńării în marile probleme internaŃionale, precum

conflictul arabo-israelian (1967) şi alegerea ministrului său de Externe Corneliu

Mănescu în funcŃia de preşedinte al Adunării Generale a O.N.U. (1967). Vizita

generalului Charles de Gaulle în România (mai 1968) şi mai ales condamnarea

fermă de către Nicolae Ceauşescu a invaziei sovietice şi a altor patru Ńări

socialiste membre ale Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia (august 1968)

au marcat puternic statutul internaŃional al României.

A fost un drum lung şi dificil pe care diplomaŃia românească l-a parcusrs

cu succes, asigurând României o situaŃie internaŃională invidiată de celelalte

state socialiste şi chiar de cele mai multe Ńări mici şi mijlocii din secolul al XX-

lea.

Bibliografie

1. Documente publicate

- Romulus Ioan Budura, RelaŃiile româno-chineze. 1880-1974,

Bucureşti,

2005, f.a.;

- Dan Cătăunuş, Între Beijing şi Moscova. România şi conflictul

chino-sovietic, vol. I. 1957-1965, Bucureşti, Institutul NaŃional pentru

Studiul Totalitarismului, 2004;

- Florin Constantiniu şi Adrian Pop, Schisma roşie. România şi

declanşarea conflictului sovieto-iugoslav (1948-1950), Bucureşti,

Editura Compania, 2007;

- DeclaraŃie cu privire la poziŃia Partidului Muncitoresc Român în

problemele mişcării comuniste şi muncitireşti internaŃionale

adoptată de Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din aprilie 1964,

Bucureşti, Editura Politică, 1964;

- Corneliu Mihail Lungu şi Mihail Retegan, 1956. Explozia. PercepŃii

române, iugoslave şi sovietice asupra evenimentelor din Polonia şi

Ungaria, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1996,

- Gen. Col.(r) dr. Constantin Olteanu,, col (r) dr. Alexandru DuŃu, gen.

Maior (r) Constantin Antip, România şi tratatul de la Varşovia.

Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie, Bucureşti, Editura Pro

Historia, 2005

- Politica externă a României Socialiste. Dezbaterile sesiunii Marii

Adunări NaŃionale din 24-26 iulie 1967, Bucureşti, Editura Politică,

1967;

- Mihai Retegan, Război în blocul comunist. RelaŃii româno-sovietice

în anii şaizeci. Documente, Bucureşti, Editura RAO, 2002;

- Ioan Scurtu (coordonator), România. Retragerea trupelor sovietice

1958, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996

2. Memorii

- Convorbiri neterminate Corneliu Mănescu în dialog cu Lavinia

Betea, Iaşi, Editura Polirom, 2001;

- Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi

Iliescu, Bucureşti, Editura Evenimentul Românesc, 1997

- Gheorghe Gaston-Marin, În serviciul României lui Gheorghe

Gheorghiu-Dej. Însemnări din viaŃă, Bucureşti, Editura Evenimentul

Românesc, 2000

- Nikita Khronchtchev, Memoires Inedits, Paris, Editura Pierre Belfond,

1990;

- Mircea MaliŃa, Tablouri din războiul rece. Memoriile unui diplomat

român, Bucureşti, Editura C.H. Beck, 2007

- Paul Niculescu-Mizil, De la Comintern la comunismul naŃional,

Bucureşti, Editura Evenimentul Românesc, 2001

- Paul Niculescu-Mizil, O istorie trăită. Memorii, vol II, Bucureşti,

Editura DemocraŃia, 2003

- Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej, Bucureşti, Editura FundaŃiei

Culturale Române, 2000

3. Lucrări şi studii

- Mioara Anton, Ieşirea din cerc. Politica externă a regimului

Gheorghiu-Dej, Bucureşti, Institutul NaŃional pentru Studiul

Totalitarismului, 2007;

- Florin Banu şi Liviu Tăranu, Aprilie 1964.”Primăvara de la

Bucureşti”. Cum s-a adoptat “DeclaraŃia de independenŃă” a

României, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2004;

- Dan Cătănuş şi Vasile Buga (coodonatori), Lagărul comunist sub

impactul destalinizării 1956, Bucureşti, Institutul NaŃional pentru

Studiul Totalitarismului, 2006;

- Francois Fejto, Histoire des démocraties populaire. L’èra de Staline,

vol. I şi II, Paris, Edition du Seuil, 1971;

- Ștefan Lache, România în relaŃiile internaŃionale. 1939 – 2006,

Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007;

- V. Mastny, Russia’ Road to the Cold War Diplomacy, New York,

1979;

- Constantin Olteanu, RelaŃiile militare externe ale României în

secolele XIX-XX, Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine,

2008;

- Gheorghe Onişoru, Istoria contemporană universală, Bucureşti,

Editura FundaŃiei România de Mâine, 2006

- Cristina Păiuşan Nuică, Istoria relaŃiilor internaŃionale şi a

diplomaŃiei (1945-2008), Bucureşti, 2008

- Maurice Pearton, The Romanian Leadership and its problems 1956-

1957-1958, în Romanins Observerd. Studiers in Contemporary

Romanian History, Bucharest, Encyclopedic Publishing House, 1998

- Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în toamnă. SchiŃă de

politică externă românească, Bucureşti, Editura RAO, 1998;

- Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României (1918-2007),

Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007;

- Ioan Scurtu (coordonator), Structuri politice în Europa Centrală şi de

Sud Est (1918-2001), Bucureşti, Editura FundaŃiei Culturale Române,

2003

- Jean-François Soulet, Histoire compare des Etats communists de 1945

á nos jours, Paris, Masson Editeur, 1996 (ediŃia în limba română, Iaşi,

Editura Polirom, 1998);

- Joseph Rotschild, Return to diversity: a political history of East

Central Europe since World War II, London, Oxford Press, 1993

(ediŃia în limba română, Bucureşti, Editura Antet, 1997);

- Paul Ulman, RelaŃiile Austriei în România între 1945-1955, Institutul

European, 2003

4. Enciclopedii, dicŃionare

- Ion Calafeteanu (coordonator), Istoria politicii externe româneşti în

date,

Bucureşti, Editura Enciclopedică;

- Cristian Popişteanu, Cronologie politico-diplomatică românească,

1944-

1975, Bucureşti, Editura Politică, 1976;

- Mircea Răceanu, Cronologie comentată a relaŃiilor româno-

americane, de

la începuturi până în 1989, Bucureşti, Editura Silex, 2005