UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

ing. CRISTEA NICOLAE LIVIU

CERCETĂRI PRIVIND CREŞTEREA

CONFORTULUI (TEHNOLOGIC) ÎN

ÎNGRĂŞĂTORIILE DE PORCI PENTRU

MAXIMIZAREA INDICILOR DE PRODUCŢIE ŞI

REPRODUCŢIE

Conducător ştiinţific

PROF.DR. STOICA MĂRIA ANGELA

2007

C U P R I N S

INTRODUCERE 1

CAPITOLUL 1. Situaţia creşterii porcinelor pe plan mondial şi în ţara noastră 5

CAPITOLUL 2. Aspecte fiziologice, tehnologice şi de comportament în creşterea şi îngrăşarea porcilor 9

CAPITOLUL 3. Influenţa diferiţilor factori de mediu asupra reproducţiei la suine 15 3.1. Consideraţii generale 3.2. Scurt istoric asupra concepţiilor despre

mediul ambiant

CAPITOLUL 4. Influenţa condiţiilor de mediu ecologic asupra reproducţiei la suine 19 4.1. Influenţa temperaturii 4.2. Influenţa umidităţii 4.3. Influenţa gazelor şi mirosurilor nocive 4.4. Influenţa diferitelor radiaţii 4.5. Influenţa curenţilor de aer 4.6. Influenţa stresului

CAPITOLUL 5. Influenţa sistemelor de întreţinere şi adăpostire şi a densităţii animalelor asupra performanţelor la suine 42

CAPITOLUL 6. Tehnologii de exploatare a porcilor la îngrăşat, folosite pe plan mondial.................. 45

CAPITOLUL 7. Scopul cercetărilor, locul de desfăşurare, materialul cercetat şi metoda de lucru 58 7.1. Scopul cercetărilor 7.2. Locul de desfăşurare a cercetărilor 7.3. Materialul biologic cercetat 7.4. Metodologia de lucru

CAPITOLUL 8. Comportamentul de confort la suine 76 8.1. Comportamentul de odihnă 8.2. Comportamentul alimentar la suine 8.3. Comportamentul de confort şi autoconfort

la suine în libertate 8.4. Comportamentul suinelor în sistemele de

exploatare intensiv-industriale 8.5. Confortul în exploatarea animalelor

8.5.1. Relaţia dintre confortul animalelor şi producţie

8.5.2. Suferinţa ca prim factor de disconfort

8.5.3. Categoriile de confort în exploatarea animalelor

8.5.4. Reglementările în vigoare privind confortul animalelor

8.5.5. Exigenţele confortului la animalele de fermă

8.5.6. Parametrii de evaluare a confortului animal

8.5.7. Confortul la suine 8.5.8. Adaptările unor sisteme de

întreţinere ale suinelor 8.5.8.1. Boxe tip familial Stolba 8.5.8.2. Freedom Farrowing

System 8.5.8.3. Eco-Compatible System -

„Pig-Eco" 8.5.8.4. Scroafe în „libertate"

CAPITOLUL 9. Rezultate privind unii indici de producţie

obţinuţi în funcţie de mărimea boxelor

9.1. Evoluţia greutăţii corporale

9.2. Consumul specific

9.3. Ponderea pierderilor

9.4. Producţia de carne

CAPITOLUL 10. Rezultate privind influenţa sistemului de

întreţinere asupra performanţelor de

reproducţie

10.1. Numărul de monte/gestaţie

10.2. Numărul de purcei/fătare

10.3. Numărul de purcei fătaţi - pe sexe

10.4. Greutatea purceilor la fătare

10.5. Greutatea purceilor la 21 zile

10.6. Numărul purceilor înţărcaţi

10.7. Greutatea purceilor la înţărcare

CAPITOLUL 11. Concluzii

BIBLIOGRAFIE

I N T R O D U C E R E

Datorită calităţilor sale biologice, specia porcină este una din speciile mari producătoare de carne, asigurând în prezent peste 30 % din consumul mondial.

Pentru creşterea nivelului de trai al populaţiei a sporit şi consumul produselor de origine animală şi mai ales al consumului de carne. De aceea, acestei specii îi revine un rol deosebit în asigurarea cerinţelor crescute de carne. Importanţa, se datorează compoziţiei chimice a cărnii valorii energetice superioară faţă de celelalte specii de animale, precum şi posibilităţilor de conservare pe timp îndelungat. în plus, în România, carnea de porc este un produs tradiţional, cu un consum mai mare în perioada sărbătorilor de iarnă. Carnea de porc este foarte solicitată ca aliment, putându-se consuma atât în stare proaspătă, cât şi sub formă de preparate, precum şi în industria alimentară, folosindu-se pentru un sortiment variat de conserve.

Creşterea porcinelor se practică în toate zonele ţării, în fermele gospodăreşti, gospodăriile personale sau în marile complexe industriale. Această activitate se practică în flux continuu, fără caracter sezonier, porcii putând fi sacrificaţi la orice vârstă, de preferat însă la vârsta de 7-8 luni, cu o masă corporală de 100-110 kg, ceea ce permite o mare flexibilitate a comercializării.

Factorii importanţi, care stimulează creşterea efectivelor şi implicit a producţiei de carne de porc, sunt reprezentaţi de creşterea consumului şi a cererii acestui produs pe piaţă, dar şi de condiţiile oferite de agricultura din ţara noastră.

Deosebit de important, în ceea ce priveşte poziţia ocupată de sectorul porcin în ponderea zootehniei din ţara noastră, este faptul că există o multitudine de factori favorizanţi, dintre care amintim:

- conversia foarte bună a furajelor în carne, cu calităţi economice deosebite datorită raportului energie-preţ;

- indicele de folosire a scroafelor (numărul de fătări pe an,

obţinut de la o scroafă) este ridicat, depăşind de multe ori 2, ceea ce înseamnă că se obţin peste 20 de purcei pe an datorită faptului că, de la o scroafă se pot obţine 10-12 purcei la o fătare;

- randamentul la sacrificare la specia porcină poate atinge valori de 65-80 %, iar proporţia mică de oase în carcasă, face ca procentul de carne să crească până în jurul valorii de 50-60 %; aceste limite sunt largi datorită variaţiilor interrasiale, ameliorarea ajutând ca aceste valori să fie cât mai aproape de nivelul superior;

- porcii pot fi sacrificaţi la orice vârstă, permiţând astfel o mare flexibilitate a comercializării, lucru deosebit de important într-o economie de piaţă, unde preţul este plasat la intersecţia dintre cerere şi ofertă;

- datorită conversiei diferitelor deşeuri sau produse secundare din agricultură, (gozuri, subproduse din industria laptelui şi a cărnii) porcii pot fi consideraţi factori de rentabilizare a altor sectoare din agricultură.

Ţara noastră cu o multitudine de situaţii geoclimatice, oferă condiţii bune pentru creşterea porcilor. Datorită posibilităţii lor de adaptare, ei pot fi distribuiţi, pe întreaga suprafaţă a ţării, asigurând distribuţia cărnii la nivel naţional uniform, ceea ce determină scăderea costurilor de comercializare ale unor produse din carne, datorită scoaterii transportului din cheltuieli.

în ramura zootehnică, sectorul creşterii porcilor poate fi organizat atât în cadrul unei agriculturi diversificate sau extensive, cât şi în cazul unei agriculturi specializate - intensive, porcii pretându-se foarte bine la creşterea în sistem intensiv industrial.

Pentru creşterea în sistem extensiv, investiţiile pot fi reduse în ceea ce priveşte construcţiile şi echipamentul, lucru care face posibilă extinderea creşterii porcilor şi în microferme, în gospodăriile ţărăneşti, care sunt numeroase datorită situaţiei din agricultura României postdecembriste.

în acelaşi timp, recuperarea investiţiilor se face repede datorită ciclului de producţie relativ scurt. Astfel, o scrofiţă poate fi montată la

vârsta de 7-8 luni, iar purceii pot fi valorificaţi la vârsta de 6-7 luni. Un alt factor favorizant al creşterii suinelor este, reprezentat şi

de faptul că suinele reprezintă o materie primă pentru industrii colaterale (farmaceutică, producerea de pepsină etc.) şi industrii prelucrătoare (pielărie şi carmangerii).

Eforturile depuse în întreaga lume pentru ridicarea producţiei animaliere sunt determinate de necesitatea asigurării substanţelor proteice de origine animală în alimentaţia omului. Cerinţele foarte mari de carne, faţă de celelalte produse animaliere au condus la o preocupare majoră pentru înmulţirea şi răspândirea speciilor de animale pluripare, mai ales a porcinelor.

Prin prolificitate ridicată şi perioada de gestaţie relativ scurtă (114-115 zile), cât şi prin conversia superioară a furajelor în produse cu valoare biologică ridicată, suinele îşi găsesc un loc prioritar în rezolvarea problemei cărnii, în multe ţări carnea de porc reprezentând 50-60 % din totalul produselor de carne consumată.

La baza. obţinerii cărnii de calitate şi în cantităţi sporite stau trei acţiuni deosebit de importante:

- îmbunătăţirea genetică a populaţiilor de suine; - perfecţionarea tehnologiei de reproducţie; - perfecţionarea tehnologiei de creştere

Pentru îmbunătăţirea fondului genetic al suinelor se face selecţia indivizilor folosiţi la reproducţie cu scopul creării unor forme parentale capabile să producă descendenţi cu un valoros potenţial productiv: dintre produşii rezultaţi se aleg cei care transmit caractere deosebite.

Având în vedere perfecţionarea caracterelor de reproducţie, se aplică pe scară tot mai largă, însămânţările artificiale, procedeu tehnic de mare eficienţă economică, deoarece se folosesc masculi selecţionaţi în număr mai mic, dar foarte valoroşi.

Cercetările în domeniul reproducţiei suinelor sunt îndreptate şi în direcţia descoperirii unor căi şi mijloace de obţinere a unei descendenţe mai numeroase şi de la femeie cu însuşiri superioare din

punct de vedere genetic în special prin transferul de embrioni şi prin folosirea mijloacelor biotehnice moderne dar şi folosirea unor pârghii tehnice cum ar fi creşterea indicelui de folosire la reproducţie a scroafelor prin reducerea perioadei de alăptare a purceilor.

Nivelul productiv sau performanţele de producţie ale animalelor reprezintă rezultatul interacţiunii dintre capacitatea productivă (potenţialul genetic) şi condiţiile de mediu care includ şi condiţiile de mediu economic.

Cu cât managerul cunoaşte anumite pârghii economice, cu atât are şanse mai mari să îmbine optimul tehnic, cu optimul biologic, dar mai ales să se plaseze cât mai aproape de-optimul economic. Acest lucru este deosebit de important în economia de piaţă, când o exploataţie (fermă) poate intra în colaps financiar chiar dacă din punct de vedere tehnic totul este perfect.

în acelaşi timp nici factorii tehnologiei nu trebuiesc neglijaţi, deoarece şi aceştia influenţează eficienţa economică a creşterii suinelor.

Introducerea progresului tehnic în producţia animală trebuie să aibă la bază calcule de eficienţă economică, potrivit cărora să poată fi adoptată varianta tehnologică optimă pentru condiţiile date, adică aceea care asigură obţinerea maximului de randament cu costurile cele mai reduse pe unitatea de produs. îndeplinirea concomitentă a acestor condiţii de către orice nouă tehnologie este absolut necesară. In condiţiile economiei de piaţă când se pune accent tot mai mult pe economia de energie, combustibil şi a altor materiale utilizate în sectorul zootehnic, orice tehnologie trebuie să asigure un spor de producţie a cărui valoare să depăşească cheltuielile efectuate, sau cel puţin aceiaşi cantitate de producţie să fie realizată cu cheltuieli reduse, prin utilizarea raţională a resurselor materiale, umane şi financiare.