UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

ŞCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Ing. ADRIANA COFARI

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC

Prof. univ. dr. SABINA FUNAR

CLUJ-NAPOCA 2010

1

CUPRINS INTRODUCERE.......................................................................................................6 INTRODUCERE ...................................................................................................... 6 PARTEA I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII .......................................... 8 CAPITOLUL 1. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND RESURSELE FORESTIERE .......................................................................................................... 8

1.1 PRODUSELE FORESTIERE LEMNOASE ................................................. 8 1.1.1 Tipuri de vegetaţie forestieră ................................................................. 8

1.2 PRODUSELE FORESTIERE NELEMNOASE............................................ 9 1.2.1 Definire şi importanţă ............................................................................ 9 1.2.2 Clasificarea produselor forestiere nelemnoase vegetale în România ..... 9 1.2.3 Specii vegetale din flora spontană specifice zonei forestiere din Transilvania cu valoare alimentară ................................................................. 9 1.2.4 Valorificarea produselor forestiere nelemnoase vegetale în România . 10 1.2.5 Resursele forestiere nelemnoase de origine animală în România ........ 10

1.3 SERVICIILE FORESTIERE ....................................................................... 10 1.4 MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN ROMÂNIA ....................................................................... 10

CAPITOLUL 2. MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN LUME ........................................................... 10

2.1 ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE PENTRU AGRICULTURĂ ŞI ALIMENTAŢIE (FAO) ŞI PRODUSELE FORESTIERE NELEMNOASE ... 10

2.1.1 Activităţi FAO legate de produsele forestiere nelemnoase .................. 11 2.2 DEZVOLTAREA PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN CANADA .......................................................................................................... 11 2.3 PLANUL DE MANAGEMENT AL RESURSELOR FORESTIERE ÎN SUA ................................................................................................................... 11 2.4 STUDII DESPRE MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN EUROPA ...................... 11

2.4.1 Elveţia .................................................................................................. 11 2.4.2 Regatul Unit ......................................................................................... 11

2.5 STUDII DESPRE PRODUSELE FORESTIERE NELEMNOASE ÎN ROMÂNIA ........................................................................................................ 11

PARTEA A II-A. MATERIAL ŞI METODĂ........................................................ 12 CAPITOLUL 3. METODE DE CULEGERE ŞI ANALIZĂ A DATELOR .......... 12

3.1. METODE DE CULEGERE A DATELOR ................................................ 12 1.1.1 Eşantionul ............................................................................................. 12 3.1.2 Structura chestionarului ....................................................................... 12

3.2. ANALIZA DATELOR ............................................................................... 16 3.2.1.Corelaţia ............................................................................................... 16 3.2.2. Regresia .............................................................................................. 16

2

3.2.3. Analiza factorială ................................................................................ 16 3.2.4. Analiza cluster .................................................................................... 16 3.2.5. Analiza discriminantă ......................................................................... 16 3.2.6. Seriile cronologice .............................................................................. 16

3.3. PRETESTAREA CHESTIONARULUI APLICAT CONSUMATORILOR DE FRUCTE DE PĂDURE .............................................................................. 16

CAPITOLUL 4. ANALIZA PRINCIPALELOR PRODUSE FORESTIERE NELEMNOASE DIN ROMÂNIA ......................................................................... 17

4.1 SITUAŢIA FONDULUI FORESTIER ....................................................... 17 4.2 ANALIZA SITUAŢIEI PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE 17

CAPITOUL 5. ANALIZA STĂRII PRINCIPALELOR PRODUSE FORESTIERE NELEMNOASE ÎN JUDEŢUL CLUJ ................................................................... 18

5.1 SITUAŢIA FONDULUI FORESTIER ÎN JUDEŢUL CLUJ ..................... 18 5.2 PREZENTAREA GENERALĂ A DIRECŢIEI SILVICE CLUJ ............... 19 5.3 MANAGEMENTUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE LA DS CLUJ ........................................................................................................... 19 5.4 SITUAŢIA PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE RECOLTATE LA DS CLUJ ..................................................................................................... 19 5.5 SITUAŢIA VALORIFICĂRII PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN JUDEŢUL CLUJ .............................................................. 19

CAPITOLUL 6. CONSUMUL DE FRUCTE DE PĂDURE ÎN MEDIUL URBAN ................................................................................................................................ 20

6.1 SUBIECŢII .................................................................................................. 21 6.2 ÎNTREBĂRI GENERALE .......................................................................... 22 6.3 CONSUMUL DE FRUCTE DE PĂDURE ŞI ATITUDINILE FAŢĂ DE CONSUM .......................................................................................................... 23

6.3.1 Consumul de fructe de pădure ............................................................. 23 6.3.2 Întrebări atitudinale faţă de consumul de fructe de pădure .................. 23

6.4 SEGMENTAREA EŞANTIONULUI ......................................................... 24 6.4.1 Segmentarea pe baza CAA .................................................................. 24 6.4.2. Segmentarea pe baza HTAS ............................................................... 25 6.4.3 Caracteristicile socio-demografice ale grupurilor psihografice rezultate 25

6.5 DETERMINANŢII CONSUMULUI DE FRUCTE DE PĂDURE............. 25 6.6 FACTORI DE INFLUENŢĂ AI ELEMENTELOR COMPONENTE ALE TEORIEI COMPORTAMENTULUI PLANIFICAT........................................ 26

6.6.1. Influenţa caracteristicilor socio-demografice asupra întregului eşantion 27 6.6.2 Influenţa caracteristicilor socio-demografice asupra hedoniştilor ....... 27 6.6.3 Influenţa caracteristicilor socio-demografice asupra raţionaliştilor ..... 28 6.6.4 Concluzii asupra factorilor socio-demografici de influenţă ................. 28 6.6.5 Alte elemente de influenţă asupra elementelor TCP ............................ 28

6.7. LIMITĂRILE STUDIULUI ....................................................................... 28

3

CAPITOLUL 7. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI ............................................ 29 7.1 CONTRIBUŢII PROPRII ........................................................................... 29 7.2 PRINCIPALELE CONCLUZII ................................................................... 29 7.3 RECOMANDĂRI ....................................................................................... 30

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ............................................................................. 32

4

TABLE OF CONTENTS INTRODUCTION 38 PART I. LITERATURE REVIEW CHAPTER 1. THEORETICAL ASPECTS OVER THE FORESTRY RESOURCES .... 40

1.1 Wood forest products 40 1.1.1 Tipes of forestry vegetation 40 1.1.2 Particularities of the forestry production process .... 40

1.2 Non-wood forest products 40 1.2.1 Definition and importance 40 1.2.2 Clasification of non-wood forest products în Romania 41 1.2.3 Vegetal species with food value from spontan flora specific for Transylvanian forestry zones 41 1.2.4 Valorification of vegetal non-wood forest products in Romania 41 1.2.5 Non-wood forest products of animal origin from Romania 41

1.3 Forestry services 42 1.4 Management and marketing of non-wood forest products in Romania 42

CHAPTER 2. MANAGEMENT AND MARKETING OF NON-WOOD FOREST PRODUCTS ÎN THE WORLD ..... 42

2.1 Food & Agriculture Organization of the United Nations (FAO) and non-wood forest products 42 2.2 Non-wood forest products’ development in Canada 42 2.3 Management plan of the forestry resources in USA 42 2.4 Studies about management and marketing of non-wood forest products in Europe 43

2.4.1 Switzerland 43 2.4.2 United Kingdom 43

2.5 Studies about management and marketing of non-wood forest products in Romania 43

PART II. MATHERIAL AND METHODS CHAPTER 3. METHODS FOR COLLECTING AND ANALIZING DATA 44

3.1 Methods for collecting the data 44 3.1.1 The sample 44 3.1.2. Questionnaire structure 44

3.2 Data analysis 47 3.2.1. Correlation ..... 47 3.2.2. Regression ........ 47 3.2.3. Factor analysis ............. 47 3.2.4. Cluster analysis ............ 47

5

3.2.5. Discriminant analysis 47 3.2.6. Cronological series ...... 47

3.3. Pretestation of the questionnaire applied on forest fruit consumers 47 PART III. RESULTS AND DISCUSSIONS CHAPTER 4. ANALYSIS OF THE MAIN NON WOOD FOREST PRODUCTS FROM ROMANIA ........... 48

4.1 Forestry fund situation 48 4.2 Analysis of the non wood forest products 48

CAPITOUL 5. ANALYSIS OF THE MAIN NON WOOD FOREST PRODUCTS IN CLUJ COUNTY .......... 48

5.1 Forestry fund situation in Cluj county 48 5.2 Presentation of Cluj Forestry Administration 49 5.3 Non wood forest products management at DS Cluj 49 5.4 Situation of harvested non wood forest products at DS Clu 49 5.5 Non woos forest products marketing in Cluj county 49

CAPITOLUL 6. FOREST FRUIT CONSUMPTION IN THE URBAN AREA ... 50

6.1 Subjects 50 6.2 General questions 50 6.3 Forest fruit consumption and the attitudes toward consumption 51

6.3.1 Forest fruit consumption 51 6.3.2. Attitude questions regarding forest fruit consumption 51

6.4 SEGMENTATION 52 6.4.1 Segmentation using FCQ .. 52 6.4.2. Segmentation using HTAS ...... 53 6.4.3 Socio-demographic characteristics of new obtained psihographic groups 53

6.5. Forest fruit consumption determinants 53 6.6. Factors influencing the elements of the Theory of Planned Behaviour 54

6.6.1. The influence of socio-demographic factors over the sample ............. 54 6.6.2 The influence of socio-demographic factors overthe hedonists ........... 54 6.6.3 The influence of socio-demographic factors over the rationalists ....... 54 6.6.4 Conclusions over the socio-demographic factors of influence ............ 55 6.6.5 Other elements of influence over the components of TPB 55

6.7. Study limitations 55 CHAPTER 7. CONCLUSIONS AND RECOMMENDATIONS 55

7.1 PERSONAL CONTRIBUTIONS 55 7.2 CONCLUSIONS 56 7.3 RECOMMENDATIONS 57

SELECTIVE BIBLIOGRAPHY 32

6

INTRODUCERE

Oamenii de ştiinţă afirmă că viaţa pe pământ depinde de păduri. Pădurile influenţează vremea şi ajută la menţinerea stabilităţii climatice. De asemenea, pădurile sunt casă pentru milioane de oameni şi peste două treimi dintre speciile terestre de plante şi animale (greenpeace.org, 2010). Produsele pădurii şi arborilor se pot clasifica în produse lemnoase, produse forestiere nelemnoase şi servicii forestiere (FAO; 2010a).

În momentul de faţă principala resursă forestieră comercializată este lemnul, însă se estimează că în Europa de Vest competitivitatea acestei industrii va scădea în următorii ani în favoarea celorlalte funcţii şi produse ale pădurii (FAO; 2009).

În ultimii douăzeci de ani, pe plan mondial, se pune deja accentul pe dezvoltarea produselor forestiere altele decât lemnul, ca surse alternative de venit pentru micii întreprinzători şi pentru familiile cu venituri mai mici care se ocupă cu exploatarea forestieră, considerându-se în acelaşi timp şi un mijloc de dezvoltare a mediului rural. În acest sens FAO are un departament special dedicat acestor produse forestiere nelemnoase prin care derulează programe cu scopul de a susţine managementul forestier sustenabil, conservarea diversităţii biologice şi îmbunătăţirea securităţii alimentare.

Produse forestiere nelemnoase sunt considerate produsele utilizate ca alimente şi aditivi alimentari (nuci, ciuperci, fructe, plante medicinale şi aromatice), fibrele (utilizate în construcţii, industria mobilei etc.), răşinile, latexurile şi diverse produse de origine animală sau vegetală folosite în scopuri medicinale şi cosmetice derivate din păduri, alte terenuri împădurite şi arbori din afara pădurilor (FAO, 1999). Pe lângă această tendinţă de dezvoltare a produselor forestiere nelemnoase se constată o creştere constantă a pieţelor organice, iar produsele forestiere nelemnoase cu valoare alimentară sunt deja considerate a fi „organice” în multe ţări.

Cu toate acestea, în momentul de faţă, puţine state sau zone au dezvoltat programe de valorificare eficientă şi sustenabilă a acestor produse forestiere nelemnoase, iar studiile cu privire la potenţialul acestor produse, la caracteristicile cererii din mediul urban şi la posibilitatea de a promova noi produse şi servicii încă lipsesc.

Cât despre situaţia din România, fondul forestier însumează în momentul de faţă 6573 mii hectare, adică puţin peste 27% din suprafaţa ţării, conform datelor publicate de către Institutul Naţional de Statistică (2010), din care peste 70% se află în proprietate publică.

În ceea ce priveşte produsele forestiere nelemnoase instituţiile abilitate, la fel ca şi în cazul altor ţări, nu au realizat un program de valorificare eficientă şi nici nu au realizat până în prezent studii de piaţă pentru o mai bună valorificare a produselor forestiere nelemnoase. Presa însă tratează în fiecare vară subiectul

7

fructelor de pădure şi al ciupercilor din flora spontană care merg la export aproape în totalitate, iar iarna abordează problema tăierilor ilegale de brazi de Crăciun şi a importurilor de exemplare mai frumoase decât cele autohtone.

De aceea scopul acestui studiu este de a investiga situaţia produselor forestiere nelemnoase din România, iar în consecinţă au fost stabilite două obiective majore:

O1. Realizarea unei imagini de ansamblu asupra principalelor produse forestiere nelemnoase recoltate şi comercializate în România. O2. Determinarea opiniei consumatorilor urbani asupra produselor forestiere nelemnoase.

Pentru realizarea primului obiectiv, adică pentru a avea situaţia reală şi completă a cantităţilor de produse forestiere nelemnoase recoltate şi comercializate şi a determina importanţa care li se acordă în planurile şi strategiile naţionale, au fost studiate datele statistice de la nivel naţional şi local, planul forestier naţional, planuri de management locale şi alte documente.

Studiul pentru realizarea celui de al doilea obiectiv a fost efectuat pe produse forestiere cu valoare alimentară şi anume pe fructele de pădure din două motive. Primul motiv este diversitatea acestor produse, iar al doilea motiv este bazat pe recentele descoperiri care arată că unele fructe de pădure, ca de exemplu afinele şi murea, au mai multe proprietăţi active decât varianta cultivată a acestora (Giovanelli & Buratti, 2009; Koka & Karadeniz, 2009), fapt care le include în unele ţări într-o nouă categorie comercială, cea a super-fructelor (Starling, 2007; Watson, 2007, Gross, 2010).

Chestionarul aplicat pentru determinarea opiniei consumatorilor urbani asupra produselor forestiere nelemnoase a fost elaborat la Universitatea Gent din Belgia în timpul unui stagiu SOCRATES şi conţine elementele Teoriei Comportamentului Planificat.

Teoria Comportamentului Planificat (Theory of Planned Behaviour) a fost elaborată în 1985 (Ajzen 1985, 1991) şi afirmă că există trei determinanţi conceptuali independenţi ai intenţiei de angajare într-un comportament şi anume atitudinea faţă de comportament, normele subiective şi controlul comportamental perceput. De asemenea intenţia comportamentală şi controlul comportamental perceput anticipează comportamentul, în cazul de faţă consumul de fructe de pădure.

Rezultatele prezentului studiu au fost materializate până în momentul de faţă în patru lucrări publicate în volumele unor simpozioane internaţionale în perioada 2009 -2010.

La final aş dori să mulţumesc doamnei profesor dr. Sabina FUNAR pentru îndrumarea şi sprijinul acordate. Mulţumesc colegilor pentru încurajări şi sfaturi. De asemenea mulţumesc pentru îndrumare şi sfaturi domnului profesor dr. Jacques VIAENE şi doamnei dr. Renata JANUSZEWSKA de la Universitatea Gent din Belgia. Nu în ultimul rând, mulţumesc familiei pentru sprijinul acordat.

8

PARTEA I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII

CAPITOLUL 1. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND RESURSELE

FORESTIERE Pădurea are un rol multifuncţional, iar principala resursă forestieră este lemnul, pe lângă care există resurse forestiere nelemnoase (fructe, seminţe, ciuperci, vânat, peşte, coaja, liberul de tei) şi servicii (recreere, sursă de inspiraţie, sport, educaţie etc.) conform clasificării propuse de FAO (2010a).

În România pentru clasificarea resurselor forestiere au fost propuse mai multe variante de-a lungul timpului. După Tupiţa, citat de Milescu (2002), există patru categorii de resurse forestiere: lemnul, produsele nelemnoase vegetale, care rezultă dintr-un proces de creştere (ciuperci, plante medicinale, plante tehnice, fructe, fâneţe, nutreţuri, produse apicole), resursele de origine animală şi funcţiile utile ale pădurii, fără însă a detalia sau a explica ultima categorie.

Conform Codului silvic (Legea nr. 46/2008) din România, produsele specifice fondului forestier naţional sunt bunurile ce se realizează din acesta, respectiv produse lemnoase şi nelemnoase.

1.1 PRODUSELE FORESTIERE LEMNOASE

FAO distinge următoarele categorii de produse forestiere lemnoase: - lemn rotund, adică lemnul brut aşa cum a fost exploatat, cu sau fără coajă; - lemn rotund industrial, adică doar buşteni pentru cherestea, derulaj şi furnire, lemn pentru mină, traverse şi tocătură; - lemn pentru tocătură, adică lemnul brut altul decât buştenii pentru cherestea, derulaj şi furnire, destinat producţiei de celuloză şi plăcilor din particule pe bază de lemn; - deşeuri din lemn, care cuprind deşeurile de la debitare, derulare, defibrare, coaja, precum şi cele rezultate din activităţi de tâmplărie, mobilă, producerea de binale etc.; - lemn de foc şi mangal (I. Milescu, 2002:166). 1.1.1 Tipuri de vegetaţie forestieră La nivelul anului 2010 fondul forestier însuma aproximativ 6573 mii hectare, adică peste 27% din suprafaţa ţării (INS, 2010). Compoziţia pădurilor româneşti este în marea majoritate rezultatul variabilităţii reliefului, climatului, solurilor şi a depozitelor pedogenetice şi conţine fag 31,5%, răşinoase 29,9%, stejar 18,0%, diverse alte specii tari 15,7%, diverse specii moi 4,9% (www.rnp.ro).

9

1.2 PRODUSELE FORESTIERE NELEMNOASE

1.2.1 Definire şi importanţă Ultima definiţie FAO spune că produsele forestiere nelemnoase sunt bunuri de origine biologică, altele decât lemnul, derivate din păduri, alte terenuri împădurite şi arbori din afara pădurilor (FAO, 1999).

Conform FAO (2010) aproximativ 80% din populaţia ţărilor în curs de dezvoltare foloseşte produsele forestiere nelemnoase în scopuri alimentare şi medicinale, acestea fiind culese în scop comercial (peste 150 de produse), de subzistenţă sau recreaţional.

Studii recente au demonstrat că unele fructe de pădure au mai multe proprietăţi active benefice sănătăţii decât varianta cultivată a acestora (Giovanelli & Buratti, 2009; Koka & Karadeniz, 2009), fiind incluse în noua categorie comercială a super-fructelor (Starling, 2007; Watson, 2007, Gross, 2010).

1.2.2 Clasificarea produselor forestiere nelemnoase vegetale în România Datorită climatului, formelor de relief şi tipurilor de sol, în România există o mare varietate de produse forestiere nelemnoase vegetale, care pot fi clasificate după mai multe criterii: 1. În funcţie de dependenţa faţă de pădure:

- produse care sunt dependente de arbori şi arbuşti; - produse dependente de lemnul arborilor şi arbuştilor; - produse dependente de solul pădurii.

2. În funcţie de utilizare: - Produse utilizate în industria alimentară (fructe, seminţe, ciuperci, sevă etc.); - Produse utilizate în industria chimică (răşini, scoarţă, conuri, frunze, plante medicinale şi aromatice, cetină, muguri etc.); - Produse utilizate în industria de artizanat (nuiele pentru împletituri, fibre liberiene, cetină, conuri, pomi de Crăciun etc.); - Produse utilizate în industria zootehnică (seminţe, ierburi, plante melifere etc.). (Corlăţeanu S., 1984: 12). 1.2.3 Specii vegetale din flora spontană specifice zonei forestiere din Transilvania cu valoare alimentară 1.2.3.1 Caracteristicile principalelor fructe de pădure Conform informaţiilor furnizate de către Direcţia Silvică Cluj, principalele fructe de pădure care se culeg în această zonă sunt afinele negre, afinele roşii, zmeura, murea, măceşele, porumbele, cătina, merele şi păducelele. Aceste fructe pe lângă importanţă alimentară au şi importanţă medicală putând fi considerate alimente-medicament.

10

1.2.3.2 Caracteristicile principalelor ciuperci din flora spontană Principalele ciuperci vândute de Romsilva sunt gălbiorii, ghebele, hribii şi

zbârciogii. 1.2.4 Valorificarea produselor forestiere nelemnoase vegetale în România Compoziţia chimică a foarte multe dintre produsele forestiere nelemnoase vegetale se caracterizează prin conţinut ridicat în apă şi prezenţa componentelor nutritive (protide, lipide, glucide). De aceea pentru a nu se degrada şi a nu îşi pierde din calităţi, multe dintre aceste produse trebuie prelucrate imediat după recoltare. Produsele forestiere nelemnoase, cu referire la fructele de pădure şi la ciuperci, se pot valorifica în stare proaspătă, refrigerată, deshidratată sau prelucrată. 1.2.5 Resursele forestiere nelemnoase de origine animală în România Speciile din fauna sălbatică de interes cinegetic sunt valorificate prin vânătoare. Specii de mult dispărute în alte părţi ale Europei pot fi întâlnite în fondurile de vânătoare din România. În România, vânătoarea este permisă pentru 18 specii de mamifere şi 38 de specii de păsări (L. 407/2006).

1.3 SERVICIILE FORESTIERE

Printre serviciile oferite de pădure se numără în principal cele de recreere, sport, educaţie, vânătoare, pădurea fiind şi o sursă de inspiraţie, însă o definire exactă, la nivel internaţional, a serviciilor forestiere lipseşte deocamdată. Motivul lipsei definiţiei este dificultatea evaluării şi cuantificării acestor servicii (FAO, 1999).

1.4 MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN ROMÂNIA

În prezent, în România, peste 70% din fondul forestier este încă proprietate publică şi este administrat de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva.

CAPITOLUL 2. MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN LUME

2.1 ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE PENTRU AGRICULTURĂ ŞI ALIMENTAŢIE (FAO) ŞI PRODUSELE FORESTIERE NELEMNOASE

FAO acordă o mare importanţă produselor forestiere nelemnoase, înfiinţând programul „Promovarea şi dezvoltarea produselor forestiere nelemnoase”. Acest program serveşte drept centru pentru schimbul de informaţii spre o utilizare îmbunătăţită a produselor forestiere nelemnoase.

11

2.1.1 Activităţi FAO legate de produsele forestiere nelemnoase Dintre activităţile principale şi proiectele demarate de FAO (2008) în domeniul produselor forestiere nelemnoase sunt exemplificate câteva cu referire la îmbunătăţirea bazelor de date statistice, utilizarea sustenabilă şi management, alimentaţie, certificare şi împărţirea beneficiilor (benefit-sharing).

2.2 DEZVOLTAREA PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN CANADA

În Canada au fost aplicate cu succes proiecte pentru îmbunătăţirea vieţii şi reducerea sărăciei în mediul rural cu ajutorul produselor forestiere nelemnoase. De asemenea au fost realizate şi studii pentru a înţelege mai bine consideraţiile şi părerile locuitorilor asupra politicii forestiere şi managementului forestier. 2.3 PLANUL DE MANAGEMENT AL RESURSELOR FORESTIERE ÎN SUA

În SUA, produsele forestiere nelemnoase sunt culese din toate regiunile ţării însă doar în 87% din pădurile statale aceste produse sunt cuprinse în planurile forestiere (McLaine & Jones, 2005; 26). Pentru de a le evalua şi a determina potenţialul acestora pe piaţa naţională şi internaţională sunt folosite studii de piaţă.

2.4 STUDII DESPRE MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL PRODUSELOR

FORESTIERE NELEMNOASE ÎN EUROPA 2.4.1 Elveţia

Un studiu realizat în 2005 prin programul COST E30 a avut drept scop determinarea gradului de penetrare pe piaţă a produselor forestiere nelemnoase, a serviciilor şi evaluarea potenţialului promovării acestora posibililor consumatori urbani (Seeland et al., 2007). 2.4.2 Regatul Unit

A. În Scoţia au fost realizate mai multe studii despre pădure şi popularitatea resurselor forestiere nelemnoase.

B. În perioada noiembrie 2000–octombrie 2003 a fost finanţat un proiect în Bolivia şi Mexic cu scopul de a explora relaţia dintre sărăcie, sex şi comercializarea cu succes a produselor forestiere nelemnoase (Marshall et al. 2003).

2.5 STUDII DESPRE PRODUSELE FORESTIERE NELEMNOASE ÎN ROMÂNIA

În România a fost efectuat un studiu general pe produsele forestiere nelemnoase pentru a identifica produsele importante şi semnificative din punct de vedere financiar. Studiul românesc a fost realizat ca şi studiul elveţian în cadrul programul COST E30, program care s-a derulat în perioada 2002-2006.

12

PARTEA A II-A. MATERIAL ŞI METODĂ

CAPITOLUL 3. METODE DE CULEGERE ŞI ANALIZĂ A DATELOR

3.1. METODE DE CULEGERE A DATELOR

1.1.1 Eşantionul

Pentru determinarea opiniei consumatorilor urbani de fructe de pădure a fost aleasă ca metodă de eşantionare eşantionarea prin convenienţă, încercând a se ţine cont şi de metoda cotelor.

În mediul urban din România femeile reprezintă peste 52% din populaţie, iar bărbaţii peste 47%. Prima grupă de vârstă luată în studiu cuprinde persoane cu vârsta de peste 18 ani, iar ultima grupă persoane până la vârsta de 79 de ani inclusiv.

Mărimea eşantionului a fost considerată iniţial la 250 de respondenţi, ulterior fiind realizate doar 243 de chestionare.

3.1.2 Structura chestionarului

Chestionarul aplicat este format din cinci părţi: 1. Prima parte cuprinde întrebări generale despre achiziţionarea şi

consumul fructelor de pădure. 2. Partea a doua este formată din ansamblul de întrebări atitudinale şi

de consum ce formează chestionarul referitor la Teoria Comportamentului Planificat (TCP), teorie elaborată de către Ajzen (1985, 1991, 2002).

3. A treia parte cuprinde afirmaţii referitoare la modul de alegere al alimentelor (Steptoe et al., 1995), folosite la segmentarea eşantionului.

4. A patra parte cuprinde afirmaţii referitoare la atitudinile despre alimentaţia sănătoasă, extrase din chestionarul HTAS (Roininen & Tuorila, 1999) care sunt folosite de asemenea ca variantă pentru segmentare.

5. Iar ultima parte este formată din întrebări socio-demografice. Pentru a îi înţelege mai bine pe consumatorii urbani de fructe de pădure,

pe lângă variabilele socio-demografice, studiul ia în calcul şi segmentarea psihografică a acestora, probând două modele de chestionare de segmentare psihografică, fiind ştiut că în acelaşi grup demografic, oamenii pot manifesta caracteristici psihografice extrem de diferite. Segmentarea psihografică se referă la împărţirea cumpărătorilor în grupuri delimitate pe baza trăsăturilor psihologice/de

13

personalitate, a stilului de viaţă sau a sistemului de valori (Kotler & Keller, 2008: 377).

3.1.2.1 Teoria Comportamentului Planificat şi unele modificări ale acesteia

Pentru determinarea factorilor care influenţează consumul de fructe de pădure în mediul urban din România a fost utilizat un set de întrebări elaborat în timpul unui stagiu ERASMUS la Universitatea Gent din Belgia, având la bază Teoria Comportamentului Planificat (TCP) (Ajzen, 1985), teorie care după cunoştinţa autorului nu a mai fost utilizată într-un chestionar în România.

Potrivit acestei teorii (Ajzen, 1991) există trei determinanţi conceptuali independenţi ai intenţiei de angajare într-un comportament: atitudinea faţă de comportament, normele subiective şi controlul comportamental perceput. Diagrama teoriei poate fi observată în Figura 3.1.

Atitudinea faţă de comportament (A) se referă la gradul în care o persoană are o evaluare favorabilă (bun, sigur, sănătos) sau nefavorabilă (rău, nesigur, nesănătos) faţă de comportamentul în discuţie.

Al doilea predictor, normele subiective (NS), este un factor social şi se referă la presiunea socială percepută asupra faptului de a acţiona sau nu comportamental într-un anumit fel.

Ultimul determinant al intenţiei este gradul de control comportamental perceput (CCP), referindu-se la percepţia asupra uşurinţei sau dificultăţii de a realiza un comportament şi se consideră că reflectă experienţa trecută precum şi dificultăţile anticipate.

În continuare, controlul comportamental perceput împreună cu intenţia comportamentală (IC) sunt utilizate pentru a anticipa comportamentul (C).

Fig. 3.1. Diagrama Teoriei comportamentului planificat după Ajzen (1991) The Theory of Planned Behaviour diagram, based on Ajzen (1991)

Atitudinea

Normele subiective

Controlul comportamental perceput

Intenţia comportamentală

Comportamentul

14

Comportamentul este o funcţie a informaţiilor (părerilor) dominante relevante pentru comportament, iar aceste păreri sunt antecedentele atitudinii, normelor subiective şi ale controlului comportamental perceput. În acest sens se pot distinge:

a) păreri despre comportament (pci); b) păreri normative (pni); c) păreri despre control (pli). Ecuaţiile pentru calculul elementelor atitudine, normă subiectivă şi control

comportamental perceput sunt considerate ca măsurători indirecte ale TCP şi sunt prezentate mai jos împreună cu ecuaţiile de regresie pentru intenţia comportamentală (IC) şi comportament (C).

Atitudinea (A) se calculează multiplicând fiecare părere despre comportament (pci) cu rezultatul comportamental aşteptat (rai) corespunzător:

A = ∑pci*rai (1)

Determinantul referitor la normele subiective (NS) este rezultatul produsului dintre părerile normative (pni) şi motivaţia individului de a se conforma (mci) acestora:

NS = ∑pni*mci (2)

Controlul comportamental perceput (CCP) se obţine prin înmulţirea

părerilor despre control (pli) cu puterea sau facilităţile percepute (fpi) necesare angajării într-un comportament:

CCP = ∑pli*fpi (3)

IC = a0 + a1A + a2NS + a3CCP (4) C = w1 + w2IC + w3CCP (5) TCP a fost extinsă de-a lungul anilor de către cercetători în cadrul unor

studii privind consumul de alimente cu referire la fructe, legume, peşte, ciocolată etc. cu alte componente care pot influenţa comportamentul. În prezentul studiu vor fi luaţi în considerare pentru extinderea TCP factorii “obicei” şi “indice de masă corporală”.

3.1.2.2 Modelul propus pentru Teoria Comportamentului Planificat

Obiceiul este obţinut prin auto-declararea obiceiului în cadrul unei afirmaţii măsurate pe o scală de cinci trepte.

Indicele de masă corporală al respondenţilor se calculează pe baza greutăţii şi înălţimii declarate de către consumator.

15

Fig. 3.2. Modelul extins al teoriei comportamentului planificat The extended model of the theory of planned behaviour

3.1.2.3 Chestionarul de Alegere a Alimentelor Pentru a afla dacă în funcţie de stilul de alimentaţie variază şi factorii care

determină consumul de fructe de pădure a fost propusă o segmentare psihografică a respondenţilor, fiind utilizate în acest scop două seturi de afirmaţii. Aceste două seturi de afirmaţii au fost analizate individual pentru a putea alege doar unul în vederea realizării segmentării.

Primul set este format din 36 de afirmaţii cu privire la elementele importante în alegerea alimentelor de zi cu zi. Aceste afirmaţii, gradate pe o scală de patru puncte (1= deloc important, 2= puţin important, 3= moderat important, 4= foarte important), formează Chestionarul de Alegere a Alimentelor (CAA), în engleză “the Food Choice Questionnaire (FCQ)” realizat de către Steptoe, Pollard şi Wardle (1995).

3.1.2.4 Scale Atitudinale despre Sănătate şi Gust

A doua metodă utilizată pentru segmentarea respondenţilor este un chestionar care măsoară atitudinile legate de sănătate, gust şi analiză senzorială în procesul alegerii alimentelor, elaborată de Roininen & Tuorila în 1999. Acest chestionar se numeşte “Health and Taste Attitude Scales” (HTAS), în română

Atitudinea

Normele subiective

Controlul comportamental

perceput

Intenţia comportamentală

Comportamentul

Indicele de

masă

corporală

Obiceiul

16

“Scale atitudinale despre sănătate şi gust” şi conţine 20 de afirmaţii legate de sănătate grupate pe 3 subgrupe (Interes general asupra sănătăţii, Interes pentru produse light şi Interes pentru produse naturale) şi 18 afirmaţii legate de gust împărţite tot pe 3 subgrupe (Pofta pentru alimente dulci, Utilizarea hranei ca recompensă şi Plăcere). Intervalul de răspuns este pe 7 trepte, unde 1 înseamnă dezacord foarte puternic, iar 7 acord foarte puternic, varianta de mijloc fiind “nu ştiu”.

Pentru analiza consumatorilor urbani de fructe de pădure din România din cadrul chestionarului HTAS au fost folosite doar 2 subgrupuri de afirmaţii din grupa celor legate de sănătate şi anume Interesul general asupra sănătăţii şi Interesul pentru produse naturale, care conţin 8, respectiv 6 afirmaţii.

3.1.2.5 Alte întrebări

Chestionarul final conţine şi întrebări despre tipul de fructe de pădure consumate, modul de utilizare, locul de achiziţie, ambalaj şi întrebări socio-demografice.

3.2. ANALIZA DATELOR

Pentru analiza datelor au fost folosite: 3.2.1. Corelaţia 3.2.2. Regresia 3.2.3. Analiza factorială 3.2.4. Analiza cluster 3.2.5. Analiza discriminantă 3.2.6. Seriile cronologice 3.3. PRETESTAREA CHESTIONARULUI APLICAT CONSUMATORILOR DE

FRUCTE DE PĂDURE Pretestarea s-a realizat pe 32 de persoane în luna mai a anului 2009.

În urma pretestării a rezultat că termenul “perisabilitate” nu este foarte bine înţeles de către respondenţi şi ca urmare termenul a fost eliminat permanent din chestionar.

Sesiunea de pre-testare confirmă faptul că modelul propus pentru Teoria Comportamentului Planificat poate fi utilizat ca şi cadru pentru înţelegerea opiniei consumatorilor urbani asupra fructelor de pădure proaspete şi a caracteristicilor consumului.

17

PARTEA A III-A. REZULTATE ŞI DISCUŢII CAPITOLUL 4. ANALIZA PRINCIPALELOR PRODUSE

FORESTIERE NELEMNOASE DIN ROMÂNIA

4.1 SITUAŢIA FONDULUI FORESTIER La nivelul anului 2010 suprafaţa fondului forestier al României,

reprezentând 27,6% din teritoriul ţării, se situează sub nivelul mediu al Uniunii Europene care este de aproximativ 36%, conform datelor furnizate de către Institutul Naţional de Statistică. De asemenea se poate constata că la nivelul anului 2007 din totalul fondului forestier 27,62% era deţinut în proprietate privată.

Distribuţia fondului forestier pe regiuni de dezvoltare indică o concentrare mare a acestuia în regiunile CENTRU (19,4% din totalul fondului forestier) şi NORD-EST (18,3%).

4.2 ANALIZA SITUAŢIEI PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE Analiza evoluţiei cantităţilor de produse forestiere nelemnoase culese şi

vândute este dificilă din cauza lipsei datelor statistice atât la nivel regional şi naţional cât şi la nivel internaţional, acestea nefiind obiectul principal al activităţii forestiere. În plus datele existente sunt incomplete şi nu sunt comparabile între ţări, ceea ce face ca la nivel naţional să nu constituie o bază solidă în luarea deciziilor .

La nivelul Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP), se constată că prin vânzarea acestor tipuri de produse se realizează între 20% şi 30% din cifra de afaceri anuală.

Produsele forestiere nelemnoase cu valoare alimentară cum sunt fructele de pădure şi ciupercile sunt adunate la centrele de colectare.

Aşa cum se poate vedea în Error! Reference source not found.1, pe ansamblu vânzările de produse forestiere altele decât lemnul au scăzut faţă de nivelul anului 2005, chiar dacă la unele produse, cum sunt puieţii forestieri şi ornamentali, au crescut în intervalul 2006-2008. Vânzările la principalele produse forestiere au înregistrat în 2009 faţă de anul 2008 scăderi la puieţi forestieri şi ornamentali din pepinierele silvice (-9,0%) şi creşteri la seminţe forestiere (+1,9%) şi fructe de pădure (+5,2%).

În anul 2008 în judeţele din regiunile de Nord-Vest şi Centru s-au comercializat peste 43% din totalul fructelor de pădure şi peste 68% din totalul ciupercilor din flora spontană vândute de către Romsilva.

La nivel naţional sumele obţinute din vânzarea mierii de albine de către RNP cresc din 1990 până în 1998 de mai bine de 107 ori, urmând o scădere şi apoi din nou o creştere în 2003.

Datele statistice furnizate de INS nu prezintă însă situaţia vânzărilor detaliată pe exporturi şi vânzări interne, însă se ştie tot din comunicatele RNP că cea mai mare cantitate de fructe de pădure şi ciuperci recoltate din pădurile proprietate de stat merg la export în formă proaspătă sau refrigerată.

18

Tabelul 4.1

Cantitatea de produse forestiere vândute la nivel naţional Quantity of forestry products sold at national level

U.M./M.U 2005 2006 2007 2008 2009 Seminţe forestiere/

Forestry seeds Tone/Tonnes 94 71 35 53 54

Puieţi forestieri şi ornamentali/ Forest and ornamental

seedlings

Mii buc./ Thousand

pieces 29919 49774 34173

31 265

28 441

Răchită/ Wicker

Tone/Tonnes 2633 1954 997 591 n.a.

Fructe de pădure/ Forest fruits

Tone/Tonnes 6348 6534 6 447 4 587 4 825

Pomi de iarnă/ Christmas trees

Mii buc./ Thousand

pieces 471 173 100 n.a. n.a.

Sursa: prelucrare după comunicate de presă INS din 2007, 2009b şi 2010 şi ecomagazin.ro n.a.- date lipsă

CAPITOUL 5. ANALIZA STĂRII PRINCIPALELOR PRODUSE FORESTIERE NELEMNOASE ÎN JUDEŢUL CLUJ

5.1 SITUAŢIA FONDULUI FORESTIER ÎN JUDEŢUL CLUJ

În judeţul Cluj suprafaţa înregistrată la nivelul anului 2008 este mai mare decât cea din anul 1990. Fondul forestier al judeţului Cluj raportat la suprafaţa fondului forestier naţional se situează din 1990 încoace între un minim de 2,27% în anul 2006 şi un maxim de 2,40% în anul 1990, context în care se poate concluziona că acest judeţ nu este reprezentativ din acest punct de vedere la nivelul ţării (Mihăşan, 2009).

Ca şi la nivel naţional suprafeţele de foioase sunt mai mari decât cele de răşinoase.

19

5.2 PREZENTAREA GENERALĂ A DIRECŢIEI SILVICE CLUJ În anul 2009 suprafaţa pădurilor de pe raza judeţului Cluj a continuat să

crească ajungând la 153,575 mii hectare. Din această suprafaţă doar 130,044 mii hectare erau în paza sau administrarea Direcţie Silvice Cluj.

Ca unitate a Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, Direcţia Silvică Cluj are în subordine 10 subunităţi, adică 8 ocoale silvice, o păstrăvărie şi o pepinieră.

Direcţia Silvică Cluj oferă spre vânzare o gamă largă de produse lemnoase şi nelemnoase, iar dintre cele nelemnoase se pot aminti: produse vânătoreşti, produse piscicole, fructe de pădure şi ciuperci (www.silvacluj.ro). 5.3 MANAGEMENTUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE LA DS

CLUJ Proiectul de management al DS Cluj pentru perioada 2009-2012 cuprinde

mai multe prevederi cu referire la produsele forestiere nelemnoase decât documentele elaborate la nivel naţional. Însă nu sunt detaliate acţiunile concrete recomandate şi nici perioadele pentru activităţile aferente obiectivelor. De asemenea lipseşte şi o inventariere a resurselor, cotele de producţii bazându-se pe producţiile realizate în anii anteriori, ceea ce poate duce la estimări greşite ale acestora.

5.4 SITUAŢIA PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE RECOLTATE LA DS CLUJ

Cantităţile de fructe de pădure recoltate în cadrul DS Cluj diferă an de an în principal în funcţie de factorii meteorologici. Astfel, în perioada 2003-2004 aceşti factori au fost nefavorabili fructificării pentru afinele negre, în perioada 2004-2008 producţia de zmeură a fost compromisă, iar cea de afine roşii a fost distrusă aproape în totalitate în anul 2008.

Suprafeţele de pe care s-au recoltat cele mai mari cantităţi de afine negre sunt cele ale ocoalelor Someşul Rece şi Beliş, iar afine roşii în cantităţi importante se culeg de pe raza ocoalelor Someşul Rece, Beliş şi Huedin. De pe raza OS Cluj se culeg cantităţi importante de măceşe şi porumbe, iar de pe raza OS Dej mere pădureţe, măceşe şi porumbe.

În ceea ce priveşte potenţialul de producţie pentru ciuperci din flora spontană în cadrul DS Cluj, acesta se ridică la peste 50 de tone anual.

În cazul plantelor medicinale, recoltele nu sunt constante pe specii din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile şi a interesului scăzut al societăţilor comerciale pentru plante medicinale în ultimii ani.

5.5 SITUAŢIA VALORIFICĂRII PRODUSELOR FORESTIERE

NELEMNOASE ÎN JUDEŢUL CLUJ Fructele de pădure recoltate de către DS Cluj minus pierderile admisibile

merg în marea majoritate la export. De asemenea sunt ani în care anumite fructe de

20

pădure sunt livrate integral la export, cum este cazul afinelor negre, afinelor roşii şi a porumbelor în anul 2008.

Din cantităţile de fructe de pădure vândute către firmele româneşti, nu se cunosc cantităţile care rămân efectiv în ţară, deoarece multe dintre firmele achiziţionare au contracte de vânzare mai departe către export.

Motivul principal al exportării fructelor de pădure este preţul mai bun pe care îl oferă firmele străine. Un alt motiv este că aceste firme străine sunt principalele care se interesează de achiziţionarea fructelor de pădure româneşti. Pentru afine s-a primit în 2008 un preţ mediu de 6000 lei/tonă, adică 6 lei/kg, iar pentru alte fructe de pădure un preţ mediu de 2000 lei/tonă, adică 2 lei/kg.

Chiar dacă se consideră că la export preţurile sunt mai mari, preţurile de la nivel UE arată că totuşi România vinde mai ieftin. Astfel, un studiu recent pe pieţele europene arată că un kilogram de mure se vinde cu 1,3-1,6 euro, iar unul de merişoare uscate cu 14 euro (USAID, 2010: 12).

Pe pieţele ţărăneşti din Cluj Npoca un kilogram de afine se vindea la peste 8 lei la nivelul anilor 2008-2010, iar în supermarketuri la aproximativ 5 lei caserolele de 125 grame, adică aproximativ 40 lei/kg. De asemenea în extrasezon, în magazine se găsesc zmeură, afine, mure din ţări ca Chile, Mexic sau chiar Olanda şi Spania, nefiind specificat dacă sunt de cultură sau sălbatice cu preţuri între 13 şi 19 lei pentru o caserolă de 125 de grame, cea mai scumpă fiind zmeura din Olanda.

În cazul ciupercilor cea mai mare cantitate este recoltată de către societăţi comerciale care au cumpărat dreptul de recoltare. Societăţile cesionare a dreptului de recoltare a ciupercilor, aşa cum rezultă din situaţiile oferite de DS Cluj, sunt în totalitate româneşti. Însă nici în acest caz nu se cunosc cantităţile de ciuperci valorificate în ţară deoarece aceste firme au la rândul lor contracte de export.

Cele mai comercializate ciuperci în 2008 au fost hribii şi gălbiorii pentru care s-a obţinut un preţ mediu de 800 lei/tonă, adică 0,8 lei/kg. Şi la ciuperci preţurile de vânzare sunt mai mici comparativ cu alte ţări europene. De exemplu, în Finlanda în anul 2006 un kilogram de gălbiori era achiziţionat de la culegători cu 11,99 euro, iar unul de hribi cu 2,88 euro (Ministerul Muncii şi Economiei din Finlanda, 2008).

CAPITOLUL 6. CONSUMUL DE FRUCTE DE PĂDURE ÎN MEDIUL URBAN

Scopul acestui capitol este de a afla caracteristicile consumului de fructe de pădure în mediul urban din România. Ipotezele de cercetare aferente acestui obiectiv sunt:

21

H1. Atitudinile, normele subiective şi barierele percepute (controlul comportamental perceput) influenţează intenţia de a consuma fructe de pădure proaspete.

H2. Atât intenţia cât şi controlul comportamental perceput influenţează pozitiv comportamentul.

H3. Obiceiul este cel mai puternic predictor al comportamentului. H4. Indicele de masă corporală (IMC) influenţează comportamentul. H5. Segmentarea psihografică va reliefa existenţa mai multor grupuri diferite de

consumatori. H6. Ca element explorativ se presupune că valorile componentelor Teoriei

Comportamentului Planificat vor fi diferite pentru grupurile de consumatori obţinute în urma segmentării.

H7. Comportamentul creşte odată cu creşterea venitului, educaţiei şi vârstei şi este influenţat de sexul consumatorilor şi de IMC.

H8. Celelalte elemente componente ale TCP sunt influenţate de elementele socio-demografice şi variază în funcţie de grupul de referinţă.

H9. Locul de achiziţie al fructelor de pădure influenţează valorile elementelor TCP.

6.1 SUBIECŢII

Studiul a fost realizat în Cluj Napoca, pe 243 de consumatori de fructe de pădure din mediul urban în luna octombrie 2009 utilizând eşantionarea convenţională.

Din cele 243 de chestionare doar 229, adică 94,24%, au putut fi utilizate în analiză deoarece 14 chestionare nu au fost completate integral. Vârsta medie a eşantionului a fost de 38 de ani, DS = 14,57. Cât priveşte gruparea pe sexe a eşantionului, femeile au fost reprezentate într-o proporţie mai mare decât în realitate, adică în proporţie de 65% faţă de 52%, deoarece femeile sunt cele care se ocupă în principal de gospodărie şi de cumpărături.

Ca nivel de studii peste 66% dintre aceştia au un nivel mediu de studii. În cadrul studiului numărul membrilor familiei respondenţilor a variat de

la 1 până la 8. Cei mai mulţi respondenţi însă locuiesc în familii de 3 (peste 32% din respondenţi), respectiv 4 persoane (peste 35% din respondenţi).

Veniturile familiilor respondenţilor sunt în proporţie de peste 48% mai mici de 2000 lei pe lună.

Cât priveşte starea civilă, peste 53% sunt căsătoriţi, peste 34% sunt necăsătoriţi, 4% locuiesc cu partenerul(a) fără să fie căsătoriţi, 3% sunt divorţaţi, iar aproape 4% sunt văduvi.

De asemenea în cadrul studiului au fost chestionate persoane din toate grupele de greutate.

22

6.2 ÎNTREBĂRI GENERALE Prin intermediul chestionarului au fost aplicate un număr de 6 întrebări referitoare la consumul de fructe de pădure. Cinci dintre acestea sunt întrebări cu posibilitate de răspuns multiplu, ceea ce înseamnă că pentru fiecare variantă de răspuns în parte numărul maxim de răspunsuri poate fi 229, iar totalul răspunsurilor la aceste întrebări de la finalul tabelelor este mai mare de 229. În urma studiului a rezultat că cel mai consumat fruct de pădure de către locuitorii mediului urban este zmeura, urmată de nuci, alune, mure, frăguţe şi afine, cel mai puţin consumate fiind fructele de cătină, merişoarele şi coarnele (Man & Januszewska, 2010). Unul din motivele preferinţei ridicate pentru zmeură ar putea fi gustul plăcut şi dulce al acestora, dar e posibil şi să fi fost confundate de către respondenţi cu zmeura de grădină.

Fructele de pădure sunt utilizate conform răspunsurilor date de consumatorii urbani din Cluj Napoca în principal în stare proaspătă, fiind de asemenea utilizate, în această ordine, şi la gemuri, prăjituri şi compoturi (Man & Januszewska, 2010). Alte utilizări menţionate au fost: ingrediente pentru îngheţate, iaurturi sau sosuri pentru fripturi.

Este interesant de observat că 204 dintre cei 229 de chestionaţi au răspuns că utilizează fructele de pădure în stare proaspătă, ceea ce înseamnă că unele persoane consumă fructe de pădure doar în stare prelucrată, mai exact 10,9% dintre respondenţi.

Ca şi loc principal de achiziţie al fructelor de pădure au rezultat a fi pieţele ţărăneşti, urmate de magazinele de legume-fructe, culesul personal din pădure şi cumpărarea din alimentare. Doar un procent de 16,20% dintre respondenţi au confirmat că achiziţionează aceste fructe de la vânzătorii care stau în sezon pe marginea drumurilor principale (Man & Januszewska, 2010).

La următoarea întrebare respondenţii au fost chestionaţi în legătură cu locul de unde ar vrea să cumpere fructe de pădure proaspete, unde se repetă o parte din variantele de la întrebarea anterioară, eliminând varianta achiziţionării de la vânzătorii sezonieri de la marginea drumurilor şi varianta culesului personal din pădure, iar ca variante noi sunt introduse varianta magazinului naturist şi varianta magazinului specializat pe produse forestiere, un tip de magazin care nu există. La această întrebare majoritatea ar prefera şi pe viitor achiziţia din magazinele de legume fructe, urmate de pieţele ţărăneşti şi de alimentare, pe al patrulea loc aflându-se teoreticul magazin de produse forestiere, fiind preferat în mai mare măsură decât magazinul naturist.

De asemenea consumatorii au fost întrebaţi dacă consideră că fructele de pădure se găsesc uşor pe piaţă de-a lungul anului. Aceştia au răspuns “nu” în proporţie de 78,60%, adică 180 de persoane.

Tot în cadrul părţii generale, respondenţii au fost chestionaţi în legătură cu preferinţele pentru ambalaj, fiind oferite trei variante de ambalare pentru fructele de pădure pe care respondenţii au trebuit să le ordoneze în funcţie de preferinţe (caserolă de plastic cu capac, caserolă de carton fără capac şi fructe la vrac, adică

23

fără ambalaj). A rezultat că ordinea preferinţei este: ambalaj de plastic (53,10%), fructe fără ambalaj (24,20%) şi ambalaj de carton (22,60%).

6.3 CONSUMUL DE FRUCTE DE PĂDURE ŞI ATITUDINILE FAŢĂ DE CONSUM

Întrebările analizate în acest subcapitol sunt cele care formează chestionarul Teoriei Comportamentului Planificat.

6.3.1 Consumul de fructe de pădure Pentru consumul de fructe de pădure au existat 7 variante de răspuns, prima fiind „niciodată”, cu rol de întrebare de control, chestionarul adresându-se doar consumatorilor de fructe de pădure. Niciunul dintre respondenţi nu a optat pentru varianta niciodată. 90 dintre consumatorii urbani de fructe de pădure care au făcut parte din studiu, adică 39,30%, le consumă mai rar de o dată pe lună, iar 14,85% le consumă lunar. Dintre cei care consumă mai des, aproape 25% consumă de câteva ori pe lună, peste 11% săptămânal, peste 7% de câteva ori pe săptămână, iar 2% consumă zilnic fructe de pădure proaspete. Nu au consumat deloc fructe de pădure proaspete în ultimele două luni peste 8% dintre respondenţi. Mai puţin de 250 de grame au consumat peste 35% dintre respondenţi, 21,4% au consumat 500 de grame, 11,79% 750 de grame, 6,11% un kilogram, iar 17,03% mai mult de 1 kilogram. Cu intenţia de a consuma luna următoare fructe de pădure proaspete sunt total de acord peste 15% şi de acord peste 45% dintre consumatori, 23% nu ştiu, iar peste 16% nu sunt de acord cu afirmaţia. Întrebaţi dacă consumul de fructe de pădure proaspete face parte din obiceiurile lor 38,87% dintre respondenţi au fost de acord cu afirmaţia şi total de acord doar 9,61%, în total răspunzând afirmativ peste 48% dintre ei. 6.3.2 Întrebări atitudinale faţă de consumul de fructe de pădure

Pentru determinarea principalelor aspecte urmărite de consumatorii urbani când cumpără şi consumă fructe de pădure au fost luate în considerare siguranţa alimentară, menţinerea sănătăţii, gustul, etichetarea ecologică şi satisfacţia consumului.

Rezultatele arată că menţinerea sănătăţii este un aspect important pentru consumatorii urbani, neexistând nici o persoană care să afirme contrariul, doar câţiva indecişi şi este cel mai important aspect de care se ţine cont când se achiziţionează fructe de pădure. Acest aspect este urmat în ordinea importanţei de gust, siguranţa alimentară, satisfacţia consumului şi eticheta ecologică. Chiar dacă eticheta ecologică pare aspectul cel mai puţin urmărit când se cumpără fructe de pădure proaspete, totuşi este important pentru mai mult de jumătate dintre respondenţi. În ceea ce priveşte influenţa socială, în alegerea consumului de fructe de pădure proaspete cea mai importantă este opinia medicilor, aceştia fiind cei mai în

24

măsură să acorde sfaturi despre alimentaţia sănătoasă, urmată de cea a familiei şi a prietenilor, familia şi prietenii fiind surse personale de informaţii şi influenţatori semnificativi ai comportamentului de consum. Opinia instituţiilor este mai puţin importantă. Din grupa de factori de control care influenţează cumpărarea şi consumul de fructe de pădure proaspete, cel mai important este preţul, urmat de uşurinţa de a le aprecia calitatea, de lipsa disponibilităţii permanente, uşurinţa de a le pregăti ca desert şi de posibilitatea de a face o alegere greşită. Un studiu recent confirmă că preţul este cel mai important criteriu de selecţie al alimentelor pentru peste 75% dintre români din cauza puterii scăzute de cumpărare şi din cauza lipsei de educaţie în materie de cumpărături (Bărbulescu & Chiţu, 2009).

Chestionarul a mai cuprins şi câteva afirmaţii atitudinale referitoare la consumul de fructe de pădure. Respondenţii au păreri bune şi foarte bune faţă de consumul de fructe de pădure în majoritatea cazurilor şi le consideră produse bune pentru sănătate, cu gust bun, ecologice şi sigure pentru consum.

În ceea ce priveşte controlul perceput se pare că în opinia consumatorilor urbani atuul fructelor de pădure este că sunt uşor de transformat în desert, apoi nu e de neglijat nici faptul că la mai mult de jumătate din respondenţi nu le e greu să le aprecieze calitatea şi nici nu se tem că ar putea să facă o alegere greşită cumpărându-le. Totuşi, aceste fructe de pădure au câteva minusuri în opinia acestora şi anume: sunt scumpe şi nu se găsesc tot timpul anului în stare proaspătă în magazine.

Ultimul set de afirmaţii legat de atitudinile consumatorilor au ca scop aflarea părerilor normative, adică ce tip de comportament, cred consumatorii că ar aproba factorii sociali de care aceştia ţin cont.

Rezultatele arată că mai puţin de o treime din consumatori cred că instituţiile ca RNP, industria alimentară sau media încurajează consumul de fructe de pădure proaspete, acest fapt datorându-se lipsei implicării acestor instituţii în programe educaţionale şi de informare. Dintre persoanele importante, acest comportament este încurajat cel mai mult de familia respondenţilor, apoi de medici şi de prieteni.

6.4 SEGMENTAREA EŞANTIONULUI

6.4.1 Segmentarea pe baza CAA

Pentru realizarea segmentării au fost folosite cele 36 de afirmaţii ale Chestionarului de Alegere a Alimentelor.

Pentru reducerea numărului de afirmaţii la câţiva factori reprezentativi a fost utilizată analiza factorială din cadrul programului SPSS 16. Metoda de

25

extragere a factorilor a fost analiza componentelor principale, iar pentru rotirea factorilor s-a utilizat procedura Varimax.

Cei şapte factori obţinuţi au fost redenumiţi în funcţie de caracteristica comună a întrebărilor componente. Astfel primul factor obţinut a fost numit “dispoziţie şi preocupare etică”, a doua componentă a fost numită “conţinut sănătos”, a treia componentă conţine elemente despre “controlul sănătăţii”, al patrulea factor a fost numit “preţ şi disponibilitate”, al cincilea factor a fost numit “convenienţă”, a şasea componentă reprezintă “familiaritatea” hranei consumate într-o zi obişnuită, iar a şaptea componentă conţine întrebările despre “atractivitatea senzorială” a hranei.

Considerând ca variabile de segmentare cei 7 factori rezultaţi în urma analizei factoriale, mai departe a fost realizată analiza K-Means Cluster în urma căreia au rezultat două clustere (grupuri) formate din 138, respectiv 91 de respondenţi.

Apoi s-a realizat o analiză discriminantă cu scopul de a caracteriza cele două segmente de respondenţi obţinute şi de a îi grupa pe fiecare dintre respondenţi într-unul din cele două grupuri. Astfel primul grup a fost denumit grupul hedoniştilor, iar cel de al doilea cel al raţionaliştilor.

6.4.2. Segmentarea pe baza HTAS

Pentru realizarea acesdtei segmentări au fost folosite 14 întrebări din cadrul chestionarului Scalei Atitudinilor faţă de Sănătate şi Gust (HTAS) din grupele referitoare la interesul faţă de produsele naturale (PN) şi interesul general faţă de sănătate (SG).

Au fost aplicate aceleaşi analize ca pe întrebările Chestionarului de Alegere a Alimentelor si au rezultat două grupuri de 179, respectiv de 50 respondenţi. Deoarece al doilea grup este prea mic pentru a putea fi analizat corespunzător, s-a renunţat la această metodă de segmentare şi au fost considerate pentru analiza ulterioară segmentele rezultate pe baza Chestionarului de Alegere a Alimentelor. 6.4.3 Caracteristicile socio-demografice ale grupurilor psihografice rezultate

Analizele arată că dintre grupele de vârstă, grupa cu cel mai mare procent de raţionalişti este cea de 30-39 de ani, rezultatele arătând că hedonismul creşte cu vârsta. De asemenea bărbaţii sunt mai raţionalişti decât femeile, la fel şi persoanele subponderale şi cu greutatea normală, fapt care era de aşteptat. Iar dacă se analizează nivelul veniturilor se observă că acesta nu influenţează un anumit tip de alimentaţie.

6.5 DETERMINANŢII CONSUMULUI DE FRUCTE DE PĂDURE

Regresia a fost aplicată pe întregul eşantion şi apoi pe cele două grupuri rezultate în urma segmentării.

26

Regresia simplă Atunci când intenţia comportamentală a fost considerată ca factor

dependent, iar atitudinea, normele subiective şi controlul comportamental perceput ca factori independenţi, atitudinea nu este semnificativă în estimarea intenţiei de a consuma fructe de pădure, în cazul întregului eşantion (Ecuaţia 1).

Pentru primul grup numai controlul comportamental perceput este important (Ecuaţia 2), iar pentru al doilea grup, caracterizat de interes faţă de conţinutul sănătos al alimentelor, numai normele subiective sunt importante (Ecuaţia 3).

(1) BI=5,038+0,004 A+0,206 NS+0,210 CCP, R2=0,20 (2) BI=5,625-0,010 A+0,084 NS+0,296 CCP, R2=0,11 (3) BI=3,721+0,015 A+0,379 NS+0,132 CCP, R2=0,19 Astfel analiza de regresie simplă efectuată cu intenţia de comportament ca

factor dependent nu a confirmat în totalitate prima ipoteză H 1. Normele subiective, care se referă la opiniile despre consumul de fructe de

pădure deţinut şi transferat respondenţilor de către familie, prieteni, medici, media, industria alimentară şi Romsilva, sunt predictoare bune ale intenţiei de consum, ceea ce înseamnă că românii din mediul urban sunt influenţaţi de opiniile celorlalţi când consumă fructe de pădure.

CCP, care se referă la preţ, uşurinţa de a găti, prezenţa fructelor de pădure pe piaţă, este cea mai importantă variabilă în estimarea intenţiei de consum a fructelor de pădure a românilor din zona urbană.

Regresia ierarhică După calcularea regresiei simple cu IC ca factor dependent, a fost

calculată regresia ierarhică în patru paşi. În acest caz varianta dependentă este “comportamentul”, care a fost calculat ca sumă a frecvenţei consumului şi a cantităţii de fructe de pădure consumate.

La primul pas al regresiei ierarhice la toate cele trei grupe analizate atât intenţia cât şi CCP au fost predictori semnificativi ai consumului de fructe de pădure aşa cum s-a presupus iniţial, ceea ce confirmă H2.

Ipoteza H3, că obiceiul este cel mai puternic predictor al comportamentului, adică a consumului de fructe de pădure, se adevereşte doar în cazul întregului eşantion şi în cazul raţionaliştilor. În cazul hedoniştilor IC este cel mai puternic predictor al consumului.

Ultimul pas în prezentul studiu arată că IMC nu influenţează consumul de fructe de pădure al locuitorilor urbani din România, ceea ce înseamnă că ipoteza H4 nu se confirmă.

6.6 FACTORI DE INFLUENŢĂ AI ELEMENTELOR COMPONENTE ALE

TEORIEI COMPORTAMENTULUI PLANIFICAT Pentru a studia posibilele influenţe ale variabilelor socio-demografice

asupra consumului de fructe de pădure, acest studiu a investigat relaţiile dintre

27

fiecare element al TCP (atitudine, norma subiectivă, control comportamental perceput, intenţie şi comportament) şi factorii socio-demografici (vârstă, nivel de educaţie, sex, nivelul veniturilor familiale şi IMC). De asemenea, s-au luat în calcul posibile influenţe ale modului de utilizare şi a locului de achiziţionare a fructelor de pădure asupra elementelor TCP.

6.6.1. Influenţa caracteristicilor socio-demografice asupra întregului eşantion

Atitudinea nu e influentată de factorii socio-demografici consideraţi. Persoanele subponderale şi cu greutate normală tind să acorde o mai mică

importanţă normelor sociale. De asemenea importanţa normelor sociale creşte cu vârsta.

Bărbaţii oscilează când este vorba de normele sociale, iar femeile tind să acorde importanţă medie normelor sociale. Persoanele care locuiesc în familii cu venit mai mic de 2000 lei pe lună acordă importanţă medie spre redusă normelor sociale, adică recomandărilor persoanelor apropiate şi instituţiilor, în timp ce persoanele cu venitul familial încadrat între celelalte două niveluri considerate oscilează între a acorda importanţă minimă (peste 30%) şi maximă normelor sociale (peste 40%).

Aproape la fel ca şi în cazul intenţiei de a consuma fructe de pădure proaspete, comportamentul trecut este la nivel mediu in cazul celor sub 29 de ani, mediu şi ridicat la cei cu vârsta cuprinsă între 30 şi 49 de ani şi scăzut pentru cei cu vârsta de peste 50 de ani.

Persoanele cu venituri mai mari au declarat un consum mai mare de fructe de pădure. 6.6.2 Influenţa caracteristicilor socio-demografice asupra hedoniştilor

Nici în acest caz atitudinea nu e influenţată de factorii socio-demografici consideraţi.

Respondenţii cu vârste sub 39 de ani acordă mică importanţă normelor subiective, ceea ce înseamnă că opiniile persoanelor apropiate sau ale instituţiilor importante nu sunt foarte importante pentru aceştia, în timp ce pentru celelalte două grupe de vârstă normele sociale sunt importante.

Bărbaţii hedonişti acordă mai multă importanţă normelor subiective/sociale decât femeile.

De asemenea, persoanele mai înstărite din grupul hedoniştilor acordă mai multă importanţă normelor sociale decât cele cu venituri mai scăzute.

Pentru tineri şi respondenţii de vârstă mijlocie valorile intenţiei de consum sunt medii spre ridicate, în timp ce pentru ultima categorie de vârstă, intenţia de a consuma fructe de pădure în viitorul apropiat este scăzută.

Singurul element de influenţă al consumului la hedonişti este vârsta, care influenţează la fel ca şi în cazul intenţiei comportamentale. Acest lucru s-ar putea explica prin faptul că studiul a fost efectuat toamna, la finalul sezonului de fructe

28

de pădure, acestea mai putând fi întâlnite doar în unele magazine la preţuri mai ridicate, iar marea majoritate a pensionarilor au venituri scăzute. 6.6.3 Influenţa caracteristicilor socio-demografice asupra raţionaliştilor Pentru grupul raţionaliştilor, rezultatul cercetării arată că ipoteza nulă se acceptă în cazul legăturilor dintre nivelul atitudinilor şi IMC, vârstă, educaţie, respectiv nivelul veniturilor familiale. Singurul element care influenţează nivelul atitudinilor este genul respondenţilor.

Astfel femeile raţionaliste par a se încadra la un nivel atitudinal mediu faţă de consumul de fructe de pădure, în timp ce dintre bărbaţi peste jumătate se găsesc la nivelul mediu atitudinal, iar o treime din ei la nivelul cel mai înalt.

Tinerii raţionalişti sub 29 de ani acordă o mică importanţă normelor subiective şi nu intenţionează să se conformeze acestora. Majoritatea indivizilor cuprinşi în cel de-al doilea grup de vârstă acordă o importanţă medie normelor subiective, în timp ce al treilea grup de vârstă acordă o atenţie mărită, iar al patrulea grup scăzută şi medie.

La fel ca în cazul hedoniştilor, factorii demografici consideraţi nu influenţează valorile percepţiei raţionaliştilor asupra controlului comportamental.

În plus nici intenţia de comportament şi nici valorile comportamentului nu sunt influenţate de factorii demografici consideraţi în cazul raţionaliştilor. 6.6.4 Concluzii asupra factorilor socio-demografici de influenţă

Atitudinile, normele subiective, controlul comportamental perceput, intenţia comportamentală si comportamentul în discuţie, adică consumul de fructe de pădure sunt influenţate diferit de factorii socio-demografici, în funcţie de segmentul considerat din cadrul eşantionului analizat.

6.6.5 Alte elemente de influenţă asupra elementelor TCP

Un rezultat interesant poate fi observat în cazul celor care culeg fructele direct din pădure. Această modalitate de achiziţie pentru fructele de pădure proaspete influenţează valorile atitudinale ale întregului eşantion şi ale grupului interesat de alimente sănătoase, în sensul pozitiv.

6.7. LIMITĂRILE STUDIULUI

În ciuda rezultatelor obţinute, nu trebuie să uităm limitările prezentului studiu, care fac ca generalizarea rezultatelor asupra tuturor locuitorilor urbani din România să nu fie oportună.

Astfel rezultatul studiului poate fi influenţat de eşantionarea de convenienţă aplicată, de dimensiunea eşantionului, de faptul că studiul a fost realizat spre finalul sezonului de fructe de pădure, când consumul este mai mic şi de metoda aleasă pentru măsurarea consumului, adică prin declaraţia personală a fiecărui respondent, care ar fi putut să îşi subevalueze sau supraevalueze consumul propriu.

29

CAPITOLUL 7. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

7.1 CONTRIBUŢII PROPRII

Lucrarea de faţă se caracterizează prin câteva elemente de noutate pentru cercetarea din România:

- Analiza situaţiei actuale a produselor forestiere nelemnoase comercializate în România şi în judeţul Cluj de pe suprafeţele aferente fondului forestier proprietate publică, cu referire la cantităţi recoltate şi comercializate şi la planurile de management pentru aceste produse.

- Analiza opiniei consumatorilor urbani asupra consumului de fructe de pădure.

- Utilizarea metodei Teoriei Comportamentului Planificat (Ajzen 1985, 1991) pentru analiza atitudinilor şi a factorilor care influenţează intenţia de consum şi consumul. Această metodă, după cunoştinţa autorului, nu a mai fost utilizată în România într-un chestionar şi nici nu a mai fost aplicată nicăieri pe fructe de pădure.

- Extinderea modelului original al Teoriei Comportamentului Planificat cu încă doi factori de influenţă a comportamentului: obiceiul şi indicele de masă corporală.

- Realizarea unei segmentări psihografice a consumatorilor de fructe de pădure pe baza atitudinii acestora faţă de alimentaţie, folosind Chestionarul de Alegere a Alimentelor (Steptoe et al., 1995) şi Scalele Atitudinale despre Sănătate şi Gust (Roininen & Tuorila, 1999), care de asemenea, după cunoştinţa autorului sunt folosite pentru prima dată într-un studiu din România.

7.2 PRINCIPALELE CONCLUZII

Principalele conscluzii privind produse forestiere nelemnoase recoltate şi comercializate din România (O1) sunt:

1. Cantităţile de produse forestiere nelemnoase comercializate au o tendinţă de scădere în volum în ultimii ani şi varietatea lor este mai redusă.

2. Vânzarea acestor produse se face în principal sub formă de materie primă la export, datorită preţurilor mai mari oferite.

3. Producţiile anuale sunt influenţate în principal de condiţiile meteorologice, iar vânzările de către ţările vecine care vând mai ieftin, având recolte mult mai mari.

30

4. Nu există statistici cu situaţia exactă a producţiilor şi a vânzărilor de produse forestiere nelemnoase, din fondurile forestiere de stat şi private, pe judeţe sau la nivel naţional.

5. Planurile forestiere naţionale sau zonale nu acordă deloc sau aproape deloc importanţă analizării situaţiei acestor produse şi valorificării lor superioare.

6. Din regiunile Nord-Vest şi Centru se recoltează cele mai mari cantităţi de fructe de pădure şi ciuperci din flora spontană.

Principalele concluziile privind consumul de fructe de pădure în mediul

urban (O2) sunt: 1. Principalul loc de achiziţie al fructelor de pădure sunt pieţele ţărăneşti. 2. Jumătate dintre consumatorii de fructe de pădure practică şi culesul de

fructe de pădure. 3. O treime dintre respondenţi ar dori să poată achiziţiona fructe de pădure

proaspete sau prelucrate din magazine specializate care să vândă doar produse forestiere nelemnoase.

4. Ambalajul preferat pentru fructele de pădure este caserola de plastic cu capac.

5. De asemenea rezultatele arată că majoritatea consumatorilor au atitudini pozitive faţă de consumul de fructe de pădure, considerând că au gust bun, sunt bune pentru sănătate, sunt ecologice şi sigure.

6. Aproape jumătate dintre consumatori consideră că face parte din obiceiul lor să consume fructe de pădure.

7. Achiziţia lor este încurajată în principal de medici, familie şi prieteni. 8. Principalele bariere în consumul de fructe de pădure sunt preţul şi

faptul că nu se găsesc uşor pe piaţă de-a lungul anului. 9. Consumul este influenţat de intenţie, obicei şi controlul

comportamental perceput. 10. Pentru cele două segmente obţinute în urma eşantionării, segmentul

hedoniştilor şi cel al raţionaliştilor, analiza a reliefat că determinanţii intenţiei de a consuma fructe de pădure sunt diferiţi (CCP, respectiv NS).

11. Intenţia comportamentală şi obiceiurile sunt determinanţii consumului pentru ambele segmente obţinute.

12. Dintre factorii potenţiali de influenţă de natură socio-demografică asupra elementelor TCP, vârsta, genul şi veniturile par a fi cei mai importanţi.

7.3 RECOMANDĂRI

Având imaginea acestei situaţii sunt propuse câteva recomandări: - pe viitor produsele forestiere nelemnoase să fie luate în considerare în

elaborarea planurilor de management de la nivel naţional şi regional şi a rapoartelor privind starea pădurilor naţionale;

31

- să se acorde o mai mare importanţă managementului produselor forestiere nelemnoase, pentru a creşte productivitatea, a le valorifica în mod sustenabil şi mai eficient şi pentru a ajuta dezvoltarea economiei locale;

- urmând exemplul altor ţări să se certifice produsele forestiere nelemnoase, pentru a putea fi valorificate pe piaţa de nişă a produselor ecologice;

- să se realizeze studii de piaţă pentru a identifica tendinţe, produse şi posibilităţi noi de valorificare;

- vânzarea ar trebui orientată şi către piaţa internă; - să se investească în fabrici de prelucrare a acestor produse pentru a le

adăuga valoare şi a acoperi cererea; - să se încerce permanentizarea ofertei acolo unde este posibil; - să se iniţieze colaborări între proprietarii publici şi privaţi de pădure

pentru a putea realiza producţii şi investiţii mai mari; De asemenea managerii care activează în acest domeniu ar trebui să ţină

cont de dorinţele şi cererea consumatorilor şi să vină în întâmpinarea acestora cu fructe de pădure proaspete şi prelucrate pe tot parcursul anului în cantităţi mai mari decât în momentul de faţă.

Fructele de pădure proaspete ar trebui să fie comercializate cu ambalaj. Viitoare studii ar fi necesare pentru a determina mai concret preferinţele legate de mărimea ambalajului.

Pentru a creşte vânzările produselor pe bază de fructe de pădure producătorii ar putea să ţină cont de segmentele de consumatori reliefate de către prezentul studiu.

32

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Aaker, D.A., Kumar, V., Day, G.S. (1995). Marketing research, fifth edition, John Wiley, New York, SUA 2. Ajzen, I. (1985). From intentions to actions: A theory of planned behavior. In:

J. Kuhl & J. Beckman (Eds.), Action-control: From cognition to behavior, Heidelberg, Germany: Springer, 11- 39.

3. Ajzen, I. (1991). The theory of planned behaviour. Organizational Behaviour

and Human Decision Processes, 50, 179-211. 4. Ajzen, I. (2002). Constructing a TpB Questionnaire: Conceptual and

Methodological Considerations, accesat la http://people.umass.edu/aizen/index.html, 14.10.2009.

5. Chamberlain, L., Bush, R., Hammett, A.L. (1998). Non-Timber Forest Products - The other forest products. Forest Products Journal, 48(10): 10-19

6. Chamberlain, James L., Bush, Robert, Hammett, A.L., Araman, Philip A. (2000). Managing national forests of the Eastern United States for non-timber forest products. In: XXI IUFRO world congress, vol I, Kuala Lumpur, Malaezia

7. Corlăţeanu, S. (1984). Produsele accesorii ale pădurii, Ed. Ceres, Bucureşt 8. Cox, David N., Annie S., Anderson, Lean, Michael EJ., Mela, David J. (1998).

UK consumer attitudes, beliefs and barriers to increasing fruit and vegetable consumption. Public Health Nutrition. 1:61-68

9. Datculescu, Petre. (2006). Cercetarea de marketing. Brandbuilders grup 10. Davidson-Hunt, I., Duchesne, Luc C., Zasada, John C. (2001). Non-timber

forest products: Local livelihoods and integrated forest management. In: NTFP

Conference proceedings. accesat la ncrs.fs.fed.us/pubs/gtr/…/gtrnc217page/20001.pdf, 18.08.10

11. De Bruijn, G. J. (2010). Understanding college students’ fruit consumption. Integrating habit strength in the theory of planned behaviour. Appetite, 54, 16-22.

12. Drăgoi, M. (2000). Economie forestieră, Ed. Economică, Bucureşti 13. Doble, S. & Emerly, Marla. (2001). The role of non timber forest products: A

case study of gatherers in the Eastern United States. In: US Department of

Agriculture, Forest Service, Northeastern Research Station. Proceedings of

the 2000 Northeastern Recreation Research Symposium. Gen.Tech.Rep. NE-276. Newtown Square, PA. USA

14. Eertmans, A., Victoir, A., Notelaers, G., Vansant, G., & Van den Bergh, O. (2006). The Food Choice Questionnaire: factorial invariant over western urban populations? Food Quality and Preference, 17, 344–352.

15. Emery, Marla, Martin, S., Dyke, A. (2006). Wild Harvests from Scottish

Woodlands – Social, cultural and economic values of contemporary non-

33

timber forest products. accesat la http://www.forestry.gov.uk/pdf/fcrp008.pdf/$FILE/fcrp008.pdf, 10.10.2008

16. Fila, S.A. & Smith, C. (2006). Applying the Theory of Planned Behavior to healthy eating behaviors in urban Native American youth. International

Journal of Behavioral Nutrition and Physical Activity, 3:11 17. Fotopoulos, C., Krystallis, A., Vassallo, V. & Pagiaslis, A. (2009). Food

Choice Questionnaire (FCQ) revisited. Suggestions for the development of an enhanced general food motivation model. Appetite, 52, 199-208.

18. Francis J.J., Eccles, M.P., Johnston, M., Walker, A., Grimshaw, J., Foy, R., Kaner, E.F.S., Smith, L., Bonetti, D. (2004). Constructing questionnaires

based on the theory of planned behaviour. A manual for health services

researchers. University of Newcastle, Newcastle upon Tyne, United Kingdom,

19. Funar, Sabina. (1999). Marketing agroalimentar, Digital Data, Cluj-Napoca 20. Funar, Sabina, Modola, R., Sabău, M. (2002). Marketing. Consideraţii

teoretice şi practice, Alma Mater, Cluj-Napoca 21. Funar, Sabina & Chirla, Gabriela. (2010). Comportamentul consumatorului.

Schiţe şi aplicaţii, AcademicPres, Cluj-Napoca 22. Giovanelli, G. & Buratti, S. (2009). Comparison of polyphenolic composition

and antioxidant activity of wild Italian blueberries and some cultivated varieties. Food Chemistry, 112, 903–908

23. Gross, Paul. (2009). Superfruits. McGraw-Hill, SUA 24. Harker, F.R., Gunson, F.A., Jaeger, S.A. (2003). The case for fruit quality: an

interpretative review of consumer attitudes, and preferences for apples. Postharvest Biology and Technology, 28, 333-347.

25. Januszewska R. & Viaene, J. (2001). Application of the Theory of Planned Behaviour to consumption of chocolate: cultural differences across Belgium and Poland. Journal of Euromarketing, 10 (2), 1-26.

26. Kinnear, Paul R. & Collin D. Gray. (1994). SPSS for Windows Made Simple, LEA Publishers, East Sussex, Marea Bitanie

27. Koca, I. & Karadeniz, B. (2009). Antioxidant properties of blackberry and blueberry fruits grown in the Black Sea Region of Turkey. Scientia

Horticulturae, 121, 447–450 28. Kotler, Ph. & Keller, K.L. (2008). Managementul marketingului, ediţia a V-a,

Teora, Bucureşti 29. Kushner, Aviya. (2004). Paper or plastic? What is the environmental choice?

accesat la www.bankrate.com, 01.07.2010 30. Malhotra, N.K. (1999). Marketing Research. An Applied Orientation. Third

edition. Ed. Prentice-Hall International, Inc., New Jersey. p. 335 31. Man Adriana. (2009). A preliminary study concerning the forest fruits

consumption. Bulletin UASMV Horticulture. 66(2): 518, Cluj-Napoca

32. Man, Adriana & Funar, Sabina. (2010). Produsele forestiere nelemnoase, o sursă de atenuare a involuţiei socio-economice a zonei rurale. Competitivitatea

34

economiei agroalimentare şi rurale în condiţiile crizei mondiale II. Format electronic, ASE, Bucureşti

33. Man, Adriana, Funar, Sabina, Chirla, Gabriela. (2010). Urban Consumers Preferences for Fresh Forest Fruit Packaging Type. Bulletin UASMV

Horticulture. 67(2): 281, Cluj-Napoca 34. Man, Adriana & Januszewska, Renata. (2010). Forest Fruits' Purchase and

Consumption Motives by the Urban Romanians: an Application of the Theory of Planned Behaviour. Bulletin UASMV Horticulture. 67(2): 144-149 Cluj-Napoca

35. Marshall, E., Schreckenberg, K., Newton, A.C., Bojanic, A. (2003). Researching factors that influence successful commercialisation of non timber forest products. Lyonia, 5(1): 61-72

36. McLain, Rebecca J. & Jones, Eric T. (2005). Nontimber forest products

management on national forests in the United States. General Technical

Report PNW-GTR-655, SUA 37. Merce, E., Fl., Urs, C. Merce. (2001). Statistică, AcademicPres, Cluj Napoca 38. Mihăşan, Cosmin Dorel. (2009). Managementul durabil al fondului forestier

în România. Teză de doctorat. USAMV Cluj Napoca 39. Milescu, I. (2002). Economie forestieră, Grupul editorial Crai nou, Muşatinii,

Bucovina viitoare, Suceava 40. Nadeau, S., Beckley, .T.M., Kennedy, E. Huddart, McFarlane, B.L., Wyatt, S.

(2007). Public views on forest management in New Brunswick: Report from a

provincial survey. accesat la http://cfs.nrcan.gc.ca/files/544, 17.08.10 41. Niskanen, A., ed. (2006). Issues affecting enterprise development in the forest

sector in Europe, University of Joensuu, Finlanda accesat la joypub.joensuu.fi/publications 10.07.10

42. Pearson, T., Russell, J., Campbell, M.J., Barker, M.E. (2005). Do 'food deserts’ influence fruit and vegetable consumption? - A cross-sectional study. Appetite, 45 (2), 195-197.

43. Pierce, A. & Emery, Marla. (2005). The use of forests in times of crisis: ecologycal literacy as a safety net. Forests, Trees and Livelihoods. Vol 15, 249-252

44. Pop D. Marius. (2004). Cercetări de marketing, Alma Mater, Cluj Napoca 45. Pouta, E., Sievanen, T., Neuvonen, M. (2006). Recreational wild berry picking

in Finland – Reflection of a rural lifestyle. Society & Natural Resources, 19(4): 285-304

46. Rametsteiner, E. & Kraxner, F. (2003). What Do Europeans Think About

Forests and Sustainable Forest Management? Ministerial conference on the

protection of forests in Europe, Viena, Austria, www.foresteurope.com 47. Roininen, K. & Tuorila H. (1999). Health and taste attitudes in the prediction

of use frequency and choice between less healthy and more healthy snacks. Food Quality Preference 10: 357–365.

35

48. Roininen, K., Tuorila, H., Zandstra, E. H., de Graaf, C., Vehkalahti, K., Stubenitsky, K., Mela, D. J. (2001). Differences in health and taste attitudes and reported behaviour among Finnish, Dutch and British consumers: a cross-national validation of the Health and Taste Attitude Scales (HTAS). Appetite, 37(1): 33-45

49. Seeland, K. & Staniszewsky, P. (2007). Indicators for a European cross-country state-of-the-art assessement of non-timber forest products and services. Small-scale forestry, 6: 411-422.

50. Seeland K., Kilchling,P., Hansmann, R. (2007). Urban Consumers’ Attitudes Towards Non-wood Forest Products and Services in Switzerland and an Assessment of Their Market Potential. Small-Scale Forestry, 6: 443-452

51. Shepherd, R. (1990). Attitudes and beliefs as determinants of food choice. In: Psichologycal basis of sensory evaluation, editor L.R. McBride & H.J.H.

MacFie, Elsevier Applied Science, Londra, Marea Britanie 52. Starling, S. (2007). Superfruits — superheroes of functionality. Functional

foods and nutraceuticals, accesat la www.nufruits.com/documents/superfruits.pdf, 14.10.09

53. Steptoe, A., Pollard, T.M. & Wardle, J. (1995). Development of a measure of the motives underlying the selection of food: The food choice Questionnaire. Appetite, 25, 267-284

54. Vantomme, P. (2003). Compiling statistics on non-wood forest products as policy and decision-making tools at the national level. International Forestry

Review, 5(2): 156-160 55. Verbeke W. & Vackier, I. (2005). Individual determinants of fish

consumption: application of the theory of planned behaviour. Appetite, 44: 67-82

56. Vereş, V.A. (2008). Managementul pieţelor produselor agroalimentare.

Rezumat al tezei de doctorat, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca 57. Watson, E. (2007). Super fruits? Food Ingredients: Health & Nutrition, 4: 45-

47 58. Department of Conservation & Natural Resources, Pennsilvanya. (2003). State

forest resource management plan, accesat la http://www.dcnr.state.pa.us/forestry/sfrmp/index.htm, 20.10.2008

59. Direcţia Silvică Cluj. (2010). Documente interne

60. FAO (1999) Towards a harmonized definition of non-wood forest products. Unasylva 50(198): 63-64.

61. FAO: (2009). State of the world’s forests 2009 62. Freshfel Europe. (2009). Freshfel Consumption Monitor 2009. Ediţia aVI-a,

Bruxelles, www.freshfel.org. accesat la 08.04 2010. 63. INS. (2009a). Anuarul statistic al României 2008, Bucureşti 64. MADR. (2008a). Raportul privind starea pădurilor României în 2007,

Bucureşti

36

65. MCPFE, UNECE, FAO. (2007). State of Europe’s forests 2007. Varşovia, Polonia

66. Ministerul Muncii şi Economiei din Finlanda. (2008). Picking forest berries

and wild mushrooms. accesat la www.mol.fi, 02.08.2010 67. USAID. (2008). Herbs, Mushrooms, and forest fruit (medicinal and aromatic

plants): value chain assessement. USAID agribusiness project 68. USAID. (2010). Fostering agricultural markets activity. Analysis. Medicinal

and aromatic plants in Bosnia and Herzegovina

69. ***, LEGEA nr. 407 din 9 noiembrie 2006 vânătorii şi a protecţiei fondului

cinegetic

70. ***, Legea 46/2008 - Codul Silvic 71. ***, Ordin nr. 647 din 6 iulie 2001 pentru aprobarea Procedurii de autorizare

a activităţilor de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe

piaţa internă sau la export a plantelor şi animalelor din flora şi fauna

sălbatică, precum şi a importului acestora 72. ***, ORDIN nr. 410 din 11 aprilie 2008 al ministrului mediului şi dezvoltării

durabile pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de

recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul

naţional sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de

animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a plantelor şi animalelor din

flora şi, respectiv, fauna sălbatice şi a importului acestora

73. ***, Politica şi strategia de dezvoltare a sectorului forestier din România

(2001-2010)

74. ***, Programului forestier naţional 2005

75. ***. (2009). Forest resources of the United States. accesat la http://www.nationalatlas.gov/articles/biology/a_forest.html 17.08.10

76. www.borealforest.org/nwgloss4.htm. accesat la 12.09.10 77. www.canadaforests.nrcan.gc.ca/statsprofile/summary , accesat la 17.08.10 78. www.certificareforestiera.ro/index.php?page=cewwf, accesat la 22.10.2008 79. www.rosilva.ro