1

2

Planul temei:

§1. Rolul si formarea şi dezvoltarea dreptului muncii în R. Moldova.

§2. Obiectul şi metoda de reglementare a dreptului muncii.

§3. Sistemul dreptului muncii.

§4. Locul dreptului muncii în sistemul ştiinţelor juridice.

§5.Formarea şi dezvoltarea dreptului muncii în R. Moldova.

§Concluzie.

§Bibliografie.

3

§ 1.Rolul, formarea şi dezvoltarea dreptului muncii în R.

Moldova

Se poate vorbi de trei etape în formarea şi dezvoltarea dreptului muncii în ţara

noastră: o primă etapă, anterioară datei de 24 august 1944; o a doua etapă cuprinsă

între această dată şi anul 1990; a treia etapă – după 1990 până în prezent.

Prima etapă, anterioara datei de 24 august 1944. Cele mai importante acte

normative elaborate în această perioadă sunt: Legea reglementării conflictelor de

muncă din 1920; Legea sindicatelor profesionale din 1921; Legea repausului

duminical din 1925; Legea pentru organizarea serviciului de inspecţie a muncii

din 1927; Legea pentru ocrotirea muncii femeilor şi a copiilor şi durata muncii din

1928; Legea asupra contractelor de muncă din 1929; Legea Camerelor de muncă

din 1932; Legea pentru înfiinţarea jurisdicţiei muncii din 1933; Legea pentru

pregătirea profesională din 1936; Legea breslelor din 1938.

După august 1944 au fost adoptate alte acte normative ce corespundeau noilor

interese. Ceea ce caracterizează această etapă este ca în spiritul "democraţiei

socialiste", dreptul muncii reprezenta o concepţie etatistă, centralizatoare în sensul

că drepturile şi obligaţiile parţilor în raporturile de muncă (nivelul salariilor,

durata concediului de odihnă, etc.) erau stabilite de stat prin lege şi nici o derogare

nu era permisă. Datorita principiului "centralismului democratic", tot prin lege,

orice iniţiativă individuală era puternic îngrădită.

La 25 iunie 1973 a fost adoptat Codul Muncii al Republicii Moldova, care a

fost în vigoare, până la 1 octombrie 2003.

A treia etapă după 1990. Modificările intervenite în legislaţia muncii au privit în

principal:

înlăturarea unor inechităţi din salarizarea personalului;

reducerea timpului de munca până la 40 de ore pe săptămână;

stabilirea concediului minimal de odihnă de 24 zile calendaristice.

4

Printre primele acte normative de mai mare cuprindere şi cu implicaţii largi au

fost:

Legea cu privire la protecţia muncii din 2 iulie 1991; Legea sindicatelor din 7

iulie 2000; Legea patronatelor din 11 mai 2000; Legea privind inspecţia muncii

din 10 mai 2001 şi altele.

Pentru etapa dată este caracteristic că procesul legislativ are un caracter

tumultos şi nu rareori contradictoriu. Corelarea şi aplicarea corectă a normelor

dreptului muncii fără o atentă analiză a lor este dificilă. Explozia legislativă –

benefică fără dubii – creează şi o serie de disfuncţionalităţi. Insă, este esenţial de

precizat că legea de bază privind regimul juridic aplicabil salariaţilor a rămas şi în

prezent Codul muncii, adoptat la 28 martie 2003.

Legislaţia muncii din Republica Moldova a încetat în ultimii ani să mai aibă un

caracter imperativ şi exhaustiv pentru toate categoriile de salariaţi. Ea a devenit în

cazul majorităţii salariaţilor, un prag minim de la care se poate deroga prin

contractele colective de muncă, dar numai în favoarea acestora. Dreptul muncii

reprezintă un factor de propulsie socială. Liniile generale ale evoluţiei de

perspectivă a dreptului muncii se află într-o indisolubilă legătură cu procesul

complex de trecere a Republicii Moldova la o economie de piaţă.

Dreptul muncii este şi va fi şi în continuare un drept extrem de dinamic, supus

unor perfecţionări profunde, strâns legat de baza economico-socială, respectiv la

cerinţele societăţii aflată într-o permanentă transformare. Ca ramură autonomă a

dreptului şi ca disciplină a ştiinţelor juridice, dreptul muncii – fiind indisolubil

legat prin însuşi obiectul sau de procesul complex al muncii – va dobândi o

importanţă tot mai mare.

Se conturează unele direcţii ale dezvoltării dreptului muncii.

Relaţia complexă dintre dreptul muncii şi economia de piaţă va determina o

evoluţie şi o mobilitate deosebită a normelor şi instituţiilor acestei ramuri de drept.

5

Dreptul muncii se va caracteriza in continuare printr-o pronunţată funcţie de

protecţie.

La ora actuală, dreptul muncii are un caracter mixt conţinând, în principal

norme de drept privat, precum şi unele instituţii ce se referă la dreptul

public.

În ansamblu, dreptul muncii se integrează într-o măsură sporită dreptului

privat intern.

Rolul dreptului mincii.

Aderarea Republicii Moldova la Organizaţia Internaţională a Muncii,

Consiliul Europei, ratificarea de către stat a celor mai importante tratate în

domeniul muncii şi protecţiei sociale, nu a impulsionat încă procesul de

armonizare a normelor naţionale cu cele internaţionale.

Liberalizarea preţurilor, lipsa unui loc de muncă, creşterea sărăciei sunt

doar unii factori ce trebuie luaţi în considerare la elaborarea şi promovarea

unei politici adecvate în domeniul reglementării raporturilor de muncă.

Relaţia complexă dintre dreptul muncii şi economia de piaţă va determina

o evoluţie şi o mobilitate deosebită a normelor şi instituţiilor acestei ramuri

de drept.

Aplicarea consecventă a normelor dreptului muncii în practică, perfecţionarea

normelor legislaţiei muncii, promovarea funcţiei de protecţie reprezintă un

imperativ al etapei actuale.

§2. Obiectul şi metoda de reglementare a

dreptului muncii.

6

Dreptul muncii , ca ramură a sistemului naţional de drept, este strîns

legat de muncă, noţiune inseparabilă de existenţa omului.

Relaţiile sociale de muncăRaporturi juridice

conexe

Pregătirea profesională

Protecţia şi igiena muncii

Organizarea, funcţionarea şi

atribuţiile patronatelor

Organizarea, funcţionarea şi

atribuţiile sindicatelor

Jurisdicţia muncii

Totalitatea relaţiilor care se formează între oameni în procesul muncii, pe baza

aplicării directe a forţei de muncă la mijloacele de

producţie. Nu toate relaţiile de muncă sunt reglementate de normele dreptului muncii

ci numai acele care se stabilesc ca urmare a

încheierii contractelor de

Relaţiile sociale reglementate de normele dreptului muncii

7

Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române1, prin muncă se

înţelege: 1) o activitate conştientă (specifică omului) îndreptată spre un

anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează şi

controlează prin acţiunea sa schimbul de materii dintre el şi natură

pentru satisfacerea trebuinţelor sale; 2) un efort de a realiza ceva;

ocupaţie, strădanie, îndeletnicire; 3) un folos material, bun agonisit prin

lucru; cîştig, profit.

Obiectul dreptului muncii îl constituie raporturile juridice de

muncă ce iau naştere, de regulă, în baza contractului individual de

muncă, precum şi alte raporturi juridice conexe, indisolubil legate de

cele de muncă. Printre aceste raporturi conexe ar putea fi menţionate:

pregătirea profesională, protecţia şi igiena muncii, organizarea,

funcţionarea şi atribuţiile sindicatelor şi patronatelor, jurisdicţia muncii

etc.

Contractul individual de muncă stă la baza edificării dreptului muncii.

Nu constituie obiect al dreptului muncii situaţiile în care activitatea se

desfăşoară în cadrul unor relaţii care nu au la bază un acord de voinţă

între două persoane. Nu fac obiectul specific al dreptului muncii – deşi

principiile fundamentale ale acestuia li se aplică în mod corespunzător –

acele raporturi de muncă care sunt supuse unor acte normative speciale

(militari, agricultori).

Metoda de reglementare a dreptului muncii.

1 Dicţionar explicativ al limbii române, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura „Univers enciclopedic”, 1996, p. 661. 

8

Prin metoda de reglementare juridică se înţelege procedeul specific cu ajutorul

căruia statul asigură comportamentul necesar din partea persoanelor fizice şi a

celor juridice în calitatea lor de subiecte ale raporturilor juridice. Prin urmare

Metoda de reglementare a dreptului muncii – mijlocul specific cu ajutorul căruia

statul printr-un sistem de norme juridice impune participanţilor la raporturile

juridice de muncă o anumită conduită

Raportul juridic de muncă se caracterizează printr-un mod

specific de subordonare a persoanei fizice faţă de

celălalt subiect în folosul

Voinţa autonomă a participanţilor la

raporturile juridice de muncă

9

metoda de reglementare juridică arată modul în care sînt reglementate aceste

relaţii, cum sînt atinse scopurile normelor de drept.

Potrivit opiniei unor autori, metoda dreptului muncii constituie modalitatea de

influenţă a statului asupra relaţiilor sociale de muncă în cadrul apariţiei, realizării,

modificării şi încetării raporturilor de muncă.

1. caracterul contractual de stabilire a raporturilor juridice de muncă;

2. procedeul specific de apărare a drepturilor de muncă ale salariaţilor;

3. modul extrajudiciar de aplicare a sancţiunilor disciplinare;

4. participarea salariaţilor (prin intermediul organizaţiilor sindicale) la

crearea, aplicarea şi controlul asupra respectării legislaţiei muncii;

5. unitatea şi diferenţierea reglementării juridice a condiţiilor de muncă

1.Caracterul contractual de stabilire a raporturilor juridice de muncă . Relaţiile

de muncă iau naştere în temeiul contractului individual de muncă. Contractul

individual de muncă poate stabili, pentru salariaţi, drepturi şi garanţii de muncă

neprevăzute de CM al RM şi de alte acte legislative şi normative din acest

domeniu.

În conformitate cu art. 12 din CM, clauzele din contractele individuale de

muncă, din contractele colective de muncă şi din convenţiile colective care

înrăutăţesc situaţia salariaţilor în comparaţie cu legislaţia muncii sînt nule şi nu

produc efecte juridice2.

2.Procedeul specific de apărare a drepturilor de muncă ale salariaţilor .

Specificitatea apărării drepturilor de muncă ale salariaţilor constă în rolul activ şi

esenţial al sindicatelor în domeniul apărării drepturilor şi intereselor profesionale,

economice, de muncă şi sociale ale salariaţilor asociaţi.

Îmbinarea reglementării centralizate şi locale, normative şi contractuale a

condiţiilor de muncă. Prin intermediul acestei îmbinări se obţine unitatea şi, în

acelaşi timp, diferenţierea condiţiilor de muncă în dependenţă de anumiţi factori

2 Codul Muncii al RM, Publicat:29.07.2003 in Monitorul Oficial Nr.159-162 art Nr:648.

10

(de exemplu: potenţialul economic al unităţii, particularităţile fiziologice ale

femeilor ş.a.).

3.Modul extrajudiciar de aplicare a sancţiunilor disciplinare . În caz de încălcare

a disciplinei muncii (apariţia la serviciu în stare de ebrietate, neîndeplinirea

indicaţiilor angajatorului etc.), salariatului i se pot aplica sancţiuni disciplinare.

Sancţiunile disciplinare aplicate salariatului au o înrîurire exclusiv morală.

Legislaţia muncii, prin dispoziţiile art. 206 alin. 3 din CM3, interzice aplicarea

amenzilor şi altor sancţiuni pecuniare pentru încălcarea disciplinei muncii.

Aplicarea sancţiunii disciplinare este un atribut al organelor de conducere, potrivit

competenţei stabilite de lege.

4.Participarea salariaţilor (prin intermediul organizaţiilor sindicale) la

crearea, aplicarea şi controlul asupra respectării legislaţiei muncii . Cele mai

importante atribuţii ale sindicatelor sînt reflectate în Legea sindicatelor (nr. 1129-

XIV) din 7 iulie 20004.

Sindicatele sînt în drept să participe la elaborarea proiectelor de programe

privind dezvoltarea social-economică, a proiectelor de legi şi de alte acte

normative în domeniul remunerării muncii, asigurării sociale, formării preţurilor,

ocrotirii sănătăţii şi în alte domenii ce ţin de munca şi de dezvoltarea social-

economică.

5. Unitatea şi diferenţierea reglementării juridice a condiţiilor de muncă .

Unitatea dreptului muncii se reflectă în principiile constituţionale, în drepturile şi

obligaţiile de bază ale salariatului (art. 9 din CM RM) şi ale angajatorului (art. 10

din CM RM), precum şi în dispoziţiile generale ale Codului muncii (Titlurile I-IX,

XI-XIII din CM RM).

§ 4. Sistemul dreptului muncii.

3 Codul Muncii al RM, Publicat:29.07.2003 in Monitorul Oficial Nr.159-162 art Nr:648.4 „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, nr. 130-132, 2000.

11

Sistemul dreptului muncii reprezintă structura internă a acestei ramuri de drept,

prin care se realizează unitatea normelor juridice, care reglementează raporturile

juridice de muncă şi alte raporturi strîns legate de acestea, şi gruparea lor în

Sistemul dreptului muncii cuprinde domenii , subdomenii , instituţii ,

norme de drept

Partea generală

- principiile şi obiectivele de reglementare generală

Dreptul colectiv al muncii

- sindicatele;

- patronatele;

Dreptul individual al muncii

-contract individual;

-salarizare;

-disciplina muncii;

-timpul de muncă şi timpul de odihnă

Dreptul internaţional al muncii

-totalitatea normelor elaborate de organismele internaţionale cu atribuţii în acest domeniu

12

anumite părţi interdependente – subramuri ale dreptului muncii5 şi instituţii juridice

ale acestuia. Dreptul muncii al Republicii Moldova are două componente de bază

(subramuri ale dreptului muncii): a) dreptul colectiv al muncii, care se pronunţă, în

special, asupra următoarelor probleme: - parteneriatul social în sfera muncii; -

statutul legal al organizaţiilor sindicale şi al celor patronale; - modul de negociere

şi încheiere a contractului colectiv de muncă şi a convenţiei colective; - procedura

de declanşare şi de soluţionare a conflictului colectiv de muncă; - concedierea

colectivă; b) dreptul individual al muncii, care se axează, în principal, pe instituţia

contractului individual de muncă. În cadrul acestei subramuri, se supun analizei

principalele aspecte referitoare la încheierea, modificarea, suspendarea şi încetarea

contractului individual de muncă. Merită a fi relevat faptul că în docrina romană 6

se discuta formarea unei noi componente a dreptului muncii- dreptul public al

muncii,care reprezinta acea subramura a dreptului muncii alcătuita din ansamblul

normelor juridica,ce reglementează relaţiile de serviciu ale funcţionarilor

publici,precum si celorlalte categorii de personal investite cu exercitarea

autoritaţilor de stat.

Dreptul muncii, ca orice altă ramură de drept, este format din mai multe

elemente, care au un caracter relativ particular (comparativ cu subramura de drept),

aceste elemente fiind numite instituţiile juridice care sunt chemate să

reglementeze un sector, un fragment sau un bloc de relaţii sociale, ce formează

obiectul de reglementare al dreptului muncii.

Aşadar, putem exemplifica următoarele instituţii juridice ale dreptului

muncii: instituţia parteneriatului social în sfera muncii, instituţia contractului

colectiv de muncă şi a convenţiei colective, instituţia contractului individual

de muncă, instituţia răspunderii materiale a subiectelor dreptului muncii,

5 Ne raliem la opinia autorilor ruşi V.V. Lazarev, N.I. Matuzov şi A.V. Maliko, care evidenţiază subramura de drept ca parte componentă a sistemului dreptului. A se vedea, în acest sens: Gheorghe Avornic, Elena Aramă, Boris Negru, Ruslan Costaş, Teoria generală a dreptului, Chişinău, Cartier, 2004, p. 318.6

Alexandru Ţiclea ,Opinii privind dreptul public al muncii-subramură a dreptului muncii.Înrevista romană de dreptul munciinr.4/2009,p.23.

13

instituţia răspunderii disciplinare a salariatului, instituţia jurisdicţiei muncii

etc.

Ar trebui de menţionat faptul că dreptul muncii, ca disciplină juridică,

este divizat în două părţi: generală şi specială.

În cadrul părţii generale a dreptului muncii, sînt stipulate dispoziţii

generale privind: obiectul şi metoda de reglementare juridică, izvoarele

dreptului muncii, principiile dreptului muncii, raporturile juridice de muncă,

parteneriatul social, contractul colectiv de muncă şi convenţia colectivă.

Tocmai aceste dispoziţii se vor constitui drept bază pentru prevederile Părţii

Speciale.

Dispoziţiile părţii speciale studiază conţinutul raportului juridic de muncă

în evoluţia dinamică a acestuia. Aşadar, această parte a dreptului muncii se

pronunţă asupra următoarelor probleme: modul de angajare a persoanei;

procedura de modificare, suspendare şi încetare a contractului individual de

muncă, regimul juridic al răspunderii materiale şi al celei disciplinare în sfera

raporturilor juridice de muncă, organizarea şi asigurarea protecţiei muncii,

jurisdicţia muncii etc.

§ 6. Locul dreptului muncii în sistemului ştiinţelor juridice.

Cele mai importante raporturi şi conexiuni ale dreptului muncii se stabilesc cu următoarele ramuri de drept

14

Actele normative, deci izvoarele dreptului muncii sunt organizate într-un

anumit sistem: sistemul legislaţiei.

Noţiunea de sistem implică în mod necesar o anumită structură a elementelor

componente, o anumită ierarhie şi organizare a lor. În vârful acestor ierarhii se afla

Constituţia, legea fundamentală urmată de legile organice şi ordinare.

Sistemul legislaţiei muncii este alcătuit din ansamblul actelor normative care

reglementează relaţiile sociale ce fac obiectul dreptului muncii.

Cele mai importante raporturi şi conexiuni ale dreptului muncii se stabilesc cu

următoarele ramuri de drept:

a) Corelaţia dreptului muncii cu dreptul constituţional.

Dreptul constituţional se situează în sistemul nostru de drept, pe o poziţie

superioară, principiile sale generale regăsindu-se şi în dreptul muncii.

Drepturile fundamentale ale cetăţenilor, care au o strânsă şi directă legătură cu

dreptul muncii – cum este dreptul la muncă, la odihnă, la protecţia muncii şi la

Corelaţia dreptului muncii cu dreptul

constituţional

Corelaţia dreptului muncii cu dreptul civil şi

dreptul procesual civil

Corelaţia dreptului muncii cu dreptul

administrativ

Corelaţia dreptului muncii cu dreptul penal şi dreptul procesual penal

15

asigurări sociale – sunt enunţate expres în Constituţia Republicii Moldova. Dreptul

muncii nu poate deroga de la principiile dreptului constituţional, sarcina sa fiind de

a le dezvolta.

b) Corelaţia dreptului muncii cu dreptul civil şi dreptul procesual civil.

Dreptul muncii se întregeşte cu dispoziţiile legislaţiei civile, care constituie,

pentru cel dintâi, dreptul comun. Aplicarea acestor norme este subsidiară: ea

intervine numai dacă legislaţia muncii nu cuprinde alte reglementări.

Conexiunea dreptului muncii cu dreptul procesual civil se exprimă prin faptul

că modalitatea de judecare a pricinilor contencioase şi de contencios administrativ

ce rezultă din raporturile juridice de muncă este reglementată de Codul de

procedură civilă al Republicii Moldova din 14 martie 20037.

c) Corelaţia dreptului muncii cu dreptul administrativ.

Printre izvoarele dreptului muncii ce enumăra şi actele normative emise de

Guvern.

Dacă avem în vedere subiectele raporturilor juridice, contractele de muncă se

încheie deseori cu organele administraţiei de stat.

Nu poate fi neglijată contribuţia pe care o aduce, în apărarea dreptului la

muncă, exercitarea controlului administrativ.

d) Corelaţia dreptului muncii cu dreptul penal şi dreptul procesual penal.

Ori de câte ori faptele, prin gravitatea lor întrunesc elementele unor infracţiuni,

dispoziţiile specifice din dreptul muncii – care sunt mai favorabile în considerarea

caracterului de protecţie a dreptului muncii – încetează să acţioneze, lăsând câmp

liber de aplicare dreptului penal, atât din punctul de vedere al normelor

substanţiale, cît şi sub aspect procedural.

Concluzie.Odata cu declararea independenţei a Republicii Moldova,statul a acordat

o atenţie mai sporita numeroaselor acte normative in dreptul muncii.

7,, Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, nr. 111-115 din 12 iunie 2003.

16

Dreptul muncii trebuie mai des de modernizat,datorita rolului si locul lui

in sistemul nostru de drept.Rolul si locul muncii au o amplă influentă

din partea Comunităţii Europene.Astfel Republica Moldova a ratificat

diverse directive şi acorduri Europene pentru evoluţia şi dezvoltarea

continuă a sarcinilor pe care le prevăd această ramură de drept.

Bibliografie:

17

1) Sanda Ghimpu, Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu, Gheorghe

Mocanu, Dreptul muncii, Tratat,vol.I, Editura Ştiinţifică si

Enciclopedică, Bucureşti,1978.

2) . Teodor Negru, Cătălina Scorţescu “Dreptul muncii”, Chişinău, 2OO4

3) Ţiclea Alexandru, Popescu Andrei, Ţichindelean Marioara ş.a., Dreptul

muncii, Bucureşti, Editura Rosetti, 2004.

4) Dicţionar explicativ al limbii române, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura

„Univers enciclopedic”, 1996.

5) Ţiclea Alexandru, Popescu Andrei, Ţichindelean Marioara ş.a., Dreptul

muncii, Bucureşti, Editura Rosetti, 2004.

6) Leik Adrian, Mantale Mihai, Filip Gheorghe, Dreptul muncii şi

securităţii sociale, Iaşi, Editura Graphix.

7) Codul Muncii al RM, Publicat:29.07.2003 in Monitorul Oficial Nr.159-

162 art Nr:648.

8) „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, nr. 130-132, 2000.

9) Mircea Djuvara – Eseuri de filozofie a dreptului.

10) E. A. Ross.

11) A se vedeaPreambululDeclaraţieiUniversale a DrepturilorOmului,

adoptată la 10 decembrie 1948.

18