Unitatea de invatare nr 1Capitolul I

Introducere în informatica managerială

Conţinut Timp de studiu

Obiectul cursului 0,5 orăSocietatea informationala si societatea cunoasterii 1,5 orăSocietatea informationala si managementul modern 2 ore

Înţelegerea semnificaţiei procesului de informatica si management în era IT&CAbordarea conceptuală a teoriilor de societate informationala si societatea cunoasteriiÎnţelegea rolului funcţiunilor IT&C in cadrul firmei

Capitolul I

1.1.Obiectul cursului

TERMENI CHEIE

Rezumat

Managerul de azi pentru a face faţă provocărilor tehnologiilor şi pentru a conduce eficient organizaţia trebuie să cunoască şi să stăpânească multe cunoştinţe din domeniul tehnologiei informaţiei şi a comunicării, domeniu mai cunoscut sub varianta IT&C.

Pentru a veni în sprijinul viitorilor manageri, capitolul de faţă face o trecere în revistă a celor mai uzuale şi în aceleaşi timp necesare cunoştinţe

ManagementTehnologia informatieiComunicareSistemFeed-backIT&CSocietate informationalaSocietatea cunosteriiMediul intern al firmeiMediul extern

de specialitate, fără a avea pretenţia epuizării domeniului. Veţi întâlni un colaj de noţiuni, concepte, informaţii din literatura de specialitate, prezentat sub o formă accesibilă care să nu ridice probleme speciale de înţelegere, cunoscând faptul că informatica şi tehnologiile informatice şi tot ce este relaţionat de acestea reprezintă noţiuni dificile pentru nespecialişti...

SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ ŞI MANAGEMENTUL MODERN

1.2. Societatea informaţională, o provocare pentru actul de conducere

În etapa actuală a societăţii informaţională, când complexitatea vieţii şi a activităţilor umane fac din actul de conducere mult mai mult decât o decizie luată într-un moment de fler, când în câteva secunde se pot pierde sau câştiga afaceri de milioane doar accesând sau nu informaţia corectă, cunoaşterea noilor tehnologii, inclusiv cele din domeniul IT&C, constituie nu numai un plus ci o necesitate imperioasă.

Societatea informaţională reprezintă etapa de dezvoltare a societăţii umane datorate în principal avansului tehnologiei informaţiei şi a comunicării. A apărut în Japonia la începutul anilor 80, evident deoarece era prima ţară care şi-a dezvoltat o infrastructură informaţională foarte puternică (Japonia şi la ora actuală este ţara cu cel mai mare grad de informatizare al activităţilor umane) şi a cuprins ţările dezvoltate: Statele Unite ale Americii, Canada, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia etc.

La originea evoluţiei omenirii către societatea informaţională se situează creşterea complexităţii sistemelor economico-sociale, accentuarea necesităţilor de cunoştere şi intervenţie inteligentă asupra acestora, reflectate în cerinţe fără precedent- ca volum, diversitate şi sofisticare - în materie de comunicare şi prelucrare a informaţiilor şi cunoştiinţelor.

Conceptul de societate informaţională1 a fost enunţat în anul 1980 de cercetătorul japonez Yomeji Masuda pentru a exprima esenţa societăţii post-industriale, a societăţii bazate pe progresul tehnologiei, contrapusă societăţii industriale căreia îi succede. În acest nou tip de organizare umană, nevoile de comunicare şi informare devin nevoi umane primare, corespunzător asumării explicite şi active, de către subiecţii individuali şi colectivi, a statutului de agenţi informaţionali şi cognitivi.

Se consideră că următoare evenimente din dezvoltarea statelor

1 Niţă Dobrotă, coordonator, Dicţionar de economie, editura Economică, Bucureşti,1999, pag. 435

avansate au determinat recunoaşterea noii etape socio-economice, iar acestea sunt: pe fundalul dezvoltării fără precedent, explosive, a tehnologiilor din domeniul IT&C, Internetul şi reţelele de calculatoare au constituit un vector tehnologic determinant, o autostradă informaţională cum o numeşte Al Gore în anii 90, care a permis Statelor Unite ale Americii să considere că elementele tehnologice ale societăţii informaţionale erau prezente în economia americană. În acelaşi timp, ţările din Comunitatea Europeană, CEE, nu au rămas indiferente schimbărilor majore din sfera tehnologico-economico-socială şi după o analiză atentă a situaţiilor ţărilor componente, cunoscută sub numele de Raportul Bangemann, raport intitulat Europa şi Societatea Informaţională Globală: Recomandări pentru Consiliul Europei, au trecut la acţiune. Este momentul în care Consiliul Europei a decis constituirea Consiliului pentru Societatea Informaţională (CSI) un organism specializat, dedicat în exclusivitate stabilirii căilor concrete de aplicare a recomandărilor din raportul Bangemann, iar în 19 iulie 1994 a fost elaborat primul plan european de acţiune pentru Societatea Informaţională, intitulat Drumul Europei către Societatea Informaţională.

Din acel moment ţările lumii, fiecare în funcţie de nivelul de dezvoltare tehnologică, au descoperit că noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor şi planurile actualizate ale Uniunii Europene pentru construirea unei Societăţi Informaţionale Globale reprezentau un răspuns cu un mare potenţial de soluţionare a problemelor cu care se confruntau, cum ar fi în găsirea de soluţii şi rezolvarea unor probleme economice şi sociale interne, cum ar fi scăderea economică, creşterea ratei şomajului şi a inflaţiei etc.

Toate guvernele ţărilor membre ale Uniunii Europei au evaluat rapid impactul informatizării, şi au descoperit care sunt câştigurile, mai ales, care sunt pierderile pricinuite de amânarea construirii sau neconstruirea societăţii informaţionale atât în planul creşterii de noi locuri de muncă, al creşterii calităţii serviciilor publice în condiţiile unor costuri reduse, al reducerii poluării, al descongestionării traficului în marile oraşe, aeroporturi şi pe autostrăzi, cât şi în cel al creşterii nivelului de educaţie şi de cunoaştere, îndeosebi al tinerilor dar şi în decursul întregii vieţi (lifelong learning), al dezvoltării economice susţinute în ansamblu.

Drept urmare, toate guvernele europene au declanşat la nivel naţional un amplu proces de analiză a căilor şi mijloacelor prin care pot demara procesul de construire a societăţii informaţionale.

In acest moment nu mai există ţară europeană care să nu dispună de o strategie proprie pentru societatea informaţională mai mult sau mai puţin acordată cu cea a Uniunii Europene, dar desigur există mari diferenţe între

acestea datorită în special condiţiilor tehnice, tehnologice şi economice iniţiale de pornire ale fiecărei ţări, precum şi de potenţialul lor uman, economic şi financiar.

Un rol important în definirea obiectivelor şi mijloacelor de realizare a societăţii informaţionale l-au jucat şi, din păcate, îl mai joacă gradul diferit de înţelegere a conceptului de societate informaţională şi a potenţialelor beneficii rezultate din construirea acesteia, de către politicieni şi guvernanţi şi, nu în ultimul rând, prezenţa sau absenţa voinţei politice a acestora de a acţiona în această direcţie.

Au fost iniţiate programe speciale de sprijinire a acestor ţări atât pentru stoparea declinului economic, cât şi pentru relansarea economică în condiţiile unei tranziţii, mai mult sau mai puţin evidente, spre economia de piaţă. Marea majoritate a acestor ţări au declanşat şi un proces simultan de tranziţie spre Societatea Informaţională în scopul creerii condiţiilor unei integrări line în Uniunea Europeană.

Aşa cum se defineşte în literatura de specialitate2, avansul societăţii informaţionale este considerat a fi indus prin dezvoltarea explozivă, în ultimele trei decenii, a tehnologiei avansate, a electronicii şi informaticii, a industriei calculatoarelor şi serviciilor de telecomunicaţii, fără ca, în virtutea acestui fapt, ea să poată fi redusă la accepţiunea simplistă de “societate cablată“, dependentă până la subordonare, faţă de maşinile de calcul şi inteligenţa artificială.

Evoluţia omenirii, prin informatizare, către societatea informaţională, reprezintă tendinţa majoră a contemporaneităţii; ea este caracterizată printr-o extindere de talie planetară, prin schimbări alerte, revoluţionare şi inexorabile ale sistemului social în ansamblul său; ea intensifică procesul de globalizare a vieţii social-economice, în special prin intermediul magistralelor informaţionale transfrontieră.

Practica internaţională demonstrează impactul pozitiv al infrastructurii informaţionale şi de comunicaţii asupra dezvoltării societăţii contemporane, care constă în:

diversificarea posibilităţilor de acces la informaţie şi la resursele informaţionale publice în toate domeniile de activitate umană: guvernarea electronică, economia electronică, comerţul electronic, învăţământul electronic, cultura electronică, medicina electronică etc;

precum şi în creşterea nivelului de ocupaţie a populaţiei prin crearea a noi locuri de muncă.

2 Ibdem, pag 435

Devenită, în anii ’90, o realitate tangibilă a ţărilor avansate ale lumii, societatea informaţională constituie o miză strategică pentru toate ţările înscrise pe traiectoria civilizaţiei, indiferent de nivelul decalajelor existente, la un moment dat, în dezvoltarea economiilor şi infrastructurilor lor informatice.

Societatea informaţionale are drept trăsături definitorii: ponderea dominantă şi importanţa critică ale resurselor

informaţionale şi a cunoştinţelor în sistemul resurselor disponibile, rolul prioritar al activităţilor de cercetare ştiinţifică şi inovare

tehnologică, accentuarea dimensiunii informaţionale şi de concepţie a muncii, dinamica înaltă a sectorului economic al producerii şi difuzării de

bunuri informaţionale. Tipice pentru această societate sunt activităţilor umane desfăşurate în

regim de asistare cu calculatorul, a utilizării intensive a Internetului, a reţelelor de calculatoare, a Intranetului şi Extranetului, a lucrului interactiv şi de acces de la distanţă pentru participanţii dispersaţi teritorial, depăşindu-se barierele spaţiului geografic; reprezentative în acest sens sunt activităţile care utilizează intensiv tehnologia, aşanumitele e-activities. De la încercările timide din anii ‘95-’96 de a introduce conceptul de e-commerce, s-a ajuns în perioada 1998-2005 la promovarea conceptelor de e-business, e-learning, e-procurment, e-vote, e-democracy, e-referendum, e-library şi e-government. Practic de la începutul anului 2006 se poate vorbi de conceptul de e-everything.

In plus, în domeniul comunicaţiilor s-a produs o mutaţie majoră, aproape de neconceput acum câţiva ani, comunicaţiile radio şi cele mobile câştigând într-un ritm accelerat o piaţă care avea nevoie de mai multă flexibilitate şi mobilitate, caracteristici pe care telefonia fixă nu le poate oferi. De altfel, telefonul mobil este acum un accesoriu de bază al oricărui manager, iar facilităţile pe care acesta le pune la dispoziţie, de la banala bază de date în care stocăm numerele cunoscuţilor până la conexiune Internet on line, jocuri, poze sau filme etc., telefon mobil concurând cu un minicalculator performant.

Economia societăţii informaţionale este de tip tehnologico-informaţional intensiv, asigurând în cadrul firmelor bazate pe informaţie - o valorificare înaltă a resurselor materiale şi de muncă, pe seama unei investiţii ridicate de inteligenţă. Aceasta conduce la preponderenţa produselor cu informatică încorporată, precum şi la accesibilitatea largă, de la manageri până la cetăţeni, a facilităţilor sistemelor informatice, a

sistemelor expert şi a sistemelor informatice integrate, atât la locul de muncă, cât şi în viaţa lor publică şi privată.

Infrastructura tipică pentru societatea informaţională este reprezentată de reţelele de calculatoare şi de telecomunicaţii şi de staţiile de lucru inteligente, pe care devin operaţionale sistemele expert şi sisteme integrate sau sisteme de tip “multi-media”, care integrează informaţia de tip text, sunet şi imagine în scopul asistării procesului de cunoaştere, concepţiei şi, nu în ultimul rând al deciziei.

Referitor la dimensiunea geografică a societăţii informaţionale, se observă existenţa a trei centri principali în care necesitatea trecerii la era informaţională a fost conştientizată pe deplin: S.U.A., Europa (şi în special ţările din Uniunea Europeană) şi Japonia. In aceste zone, noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţie au avut un impact deosebit, contribuind la modificarea fundamentală a organizării şi funcţionării instituţiilor statului, a activităţii economice, în general a modului de a munci, trăi şi comunica al cetăţenilor.

Construirea societăţii informaţionale este un proces amplu, complex şi de lungă durată. Componentele sale de bază fiind de natură tehnologică, financiară, economică, socială şi culturală. În aceste condiţii actul de conducere capătă noi valenţe, managerii au nevoie de cunoştinţe solide atât în domeniul de activitate dar şi tehnologice. Nu se mai poate concepe un manager de succes care să nu ştie să utilizeze tehnologii înalte, sisteme inteligente de decizie sau chiar un banal Iphone. De cele mai multe ori creşterea sau însăşi existenţa afacerii sunt în funcţie de eficienţa utilizării tehnologiei şi a modului de valorificare a informaţiei.

TEST:

1. Care sunt caracteristicile societatii informationale?2. Ce este specific economiei si infrastructurii societatii informationale?3. Conceptul de life long learning in Romania?4. Care sunt tarile din UE care sunt in etapa de soc. informationala?

Lucrare de verificare: Identificati principalele caracteristici si activitati specifice societatii informationale.