Undele seismice Energia eliberată brusc de focar în momentul producerii unui dezechilibru tectonic se propagă în toate direcţiile sub forma unor unde elastice, numite unde seismice.

Pe masura îndepartarii de locul perturbatiei initiale, energia se repartizeaza pe tot mai multe particule − efectele seismului sunt tot mai mici la distante mai mari. Undele seismice sunt un "amestec" de unde longitudinale si transversale.

Tipuri de unde seismice:

a)Unde de adâncime(de volum): se deplasează în partea interioară a Pământului, şi se pot clasifica în:

1.Unde de tip longitudinal ( notate P) :sunt cele mai rapide unde seismice, ele ajungând primele (prima vibraţie simţită în timpul seismelor). Ele se propagă cu o viteză de aproximativ 1.6 până la 8 kilometri/secundă,depinzând de materialul prin care se deplasează. Ele se pot propaga prin roci şi lichide.Acestea comprimă şi întind în mod succesiv materialul străbătut pe direcţia lor de propagare (într-un mod similar celui în care sunetul se propagă prin aer). Unda P nu este periculoasă pentru clădiri, deoarece conţine doar aproximativ 20% din energia totală a cutremurului.

2. Unde de tip transversal (notate S): sunt mai lente ca undele P şi sunt al doilea tip de undă resimţită în timpul seismului. Ele deplasează în afară particulele de rocă, împingându-le perpendicular pe calea undelor. Undele S se pot propaga doar prin mediu solid (tip rocă), nu şi prin mediu lichid. Acestea produc cele mai importante efecte inerţiale asupra construcţiilor. Sunt periculoase, deoarece transportă aproximativ 80% din energia totală a cutremurului şi determină distrugeri proporţionale cu magnitudinea cutremurului şi cu durata de oscilatie.

b)Unde superficiale (de suprafaţă): se deplasează la suprafaţa Pământului.Uneori denumite mai simplu unde L, undele superficiale sunt responsabile pentru cele mai multe pagube asociate cutremurelor, deoarece cauzează cele mai intense vibraţii. Acestea se propagă din undele interioare care ajung la suprafaţă.Acestea sunt asemănătoare valurilor apărute într-o suprafaţă de apă – ele mişcă suprafaţa Pământului în sus şi în jos. Ele se clasifica in :

1.Unde de tip Rayleigh : sunt unde care mişcă Pământul şi în sus şi în jos şi înainte şi înapoi în sensul de propagare,asemănător mişcării valurilor. Ele sunt resimţite puternic în timpul seismului.

2.Unde de tip Love(Q) :sunt cele mai rapide unde de suprafaţă şi mişcă Pământul stânga-dreapta faţă de direcţia de propagare si cauzează numeroase pagube fundaţiei unui edificiu care nu este o construcţie paraseismică.

Cutremurele

1. Cutremure crustale ( normale) având focarul situat până la o adâncime de 70km.Acest tip de cutremur, care reprezintă 90% din cutremurele care se produc în lume,are o durată semnificativă redusă. Deşi sunt extrem de violente, cutremurele crustale afectează zone destul de limitate la suprafaţa Pământului. În această categorie se înscriu focarele care aparţin centuriicircumpacifice, zonelor din Asia de Sud-Vest, bazinul mediteranean etc.2. Cutremurele subcrustale (intermediare) au focarul localizat în limitele 70 ≤H< 300 km. Durata cutremurelor este moderată, în timp ce aria de manifestare este mult mai mare. Perioadele de revenire ale cutremurelor intermediare sunt mult mai mari decât ale celor normale.Focarele intermediare identificate până în prezent sunt destul de reduse ca număr,fiind situate în: Afganistan, Columbia, Mexic şi zona munţilor Vrancei dinRomânia.3. Cutremure de adâncime(de profunzime) s-au semnalat între limitele300≤H<700 km. Incidenţa acestei categorii de cutremure este mai redusă deoarece perioadele predominante sunt lungi.4. Cutremurele tectonice au ca origine fenomenul de faliere sau cel de subducţie aplăcilor continentale. Cutremurele violente generate de fractura rocilor sunt datoratemişcărilor produse în lungul unui plan de rupere, însoţite de eliberarea bruscă a uneienergii imense. Aceste planuri de rupere se numesc falii, iar în momentul ruperii instantanee, capacitatea rocii respective a atins valoarea limită peste care nu mai este capabilă să acumuleze deformaţii elastice sau energie elastică de deformare.

Intensitatea cutremurelor

Pe baza observaţiilor cu privire la distrugerile provocate de cutremure clădirilor şi modificările aduse reliefului regiunii afectate, numite efecte macroseismice, se poate defini o scară de intensităţi macroseismice, asociindu-se un număr(grad) diferitelor efecte distructive ale cutremurului . Putem aminti astfel:● Scala Richter , care exprimă logaritmic energia eliberată la o anumită distanţă epicentrală, este o scală logaritmică ce se exprimă în numere zecimale cuprinse între 1-9. Creşterea magnitudinii cu o unitate corespunde creşteri amplitudinii maxime a undei de zece ori. ● Scala Mercalli modificată(cu 12 grade) care descrie intensitatea cutremurului prin observarea efectelor sale în epicentru.● Scala Ross i-Farel(cu 10 grade) În toate cazurile cutremurele de gradul 1 sunt cele mai slabe, iar cele de grad maxim fiind cele maiputernice. La ora actuală, în majoritatea ţărilor se utilizează o scară de 12 grade,caracterizarea gradelor de intensitate macroseismică fiind preponderent realizată pe baza unor înregistrări instrumentale privind deplasarea, viteza sau acceleraţia maximă,aceşti factori fiind mai mult obiectivi. Denumirea de scară Mercalli este deci improprie deşi este frecvent folosită.