un zambet scaldat in lacrimi - carti de dragoste pdf ... · un zÅmbet sc~ldat |n lacrimi 7 –...

KAREN REYNOLDS

Un zâmbet

sc`ldat \n

lacrimi

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

Era aproape miezul nop]ii. Laura privea mul]imea dinclubul de noapte. Lic`riri amuzate dansar` \n ochii ei verzi. Unzâmbet \i ap`ru pe buze la ideea uimirii \nso]itorilor ei dac`aflau c` era prima aniversare a c`s`toriei ei. Ei nu [tiau c` eram`ritat`.

– Te distrezi bine, Laura? o \ntreb` Rupert.El avea o fa]` fin` cu obraji scobi]i, p`r c`runt [i un \nceput

de calvi]ie.– Excelent Rupert, mul]umesc.– Bine, bine, spuse el, b`tând-o u[or pe mân`, p`rinte[te.Rupert era redactorul [ef al revistei la care lucra Laura. {i

\n acea sear` \[i s`rb`torea aniversarea.– Bine, bine, repet` el cu o min` stânjenit`.Nu era un vorb`re] str`lucit [i, v`dit, nu [tia ce s` mai

adauge. Laurei \i fu mil` de el. Ar`t` cu o mi[care din captân`ra care cânta pe scena clubului [i \ntreb`:

giannijollys

– Este o cânt`rea]` bun`, nu?– Da, excelent`, excelent`...Din nou, nu mai [tiu ce s` spun`.Apoi, ochii \i c`zur` pe sticla de [ampanie [i fa]a i se

lumin`. O ridic` [i propuse:– Te mai servesc, Laura?Ea-[i puse mâna peste pahar.– Nu, mul]umesc. {ampania mi se urc` la cap.– Pentru asta este f`cut`, replic` Rupert, convins c` este

spiritual.Izbucni \n râs [i colaboratorii lui f`cur` la fel, ca s` nu-l

jigneasc`, ca \ntotdeauna când Rupert râdea. Laura \l privi cuafec]iune. Fa]a lui tras` se lumina atât de des de zâmbete \ncâtuitai cât putea s` fie de exigent când o cerea situa]ia.

Era un redactor [ef minunat pentru o revist` feminin`.P`rea s` \n]eleag` din instinct ce subiecte le interesau pefemei. „Ceea ce este rar la un b`rbat“, gândi Laura. Se\n]elegea cum nu se poate mai bine cu colaboratorii s`i [i to]i\l adorau.

Era aproape un an de când Laura lucra la „Style“ [i era\ncântat`. Domnea o ambian]` bun` [i salariul s`u \i permiteas` duc` o via]` pl`cut` \n micul ei apartament. La \nceput, \ifusese team` s` nu fie recunoscut`, s` nu fie g`sit`. Dinfericire, pân` \n prezent, totul se petrecuse bine.

De obicei, tân`ra nu-[i \nso]ea colegii \n ie[irile lornocturne. Prefera s` r`mân` acas`, s` citeasc` o cartebun`.

6 KAREN REYNOLDS

Când debutase la revist`, frumuse]ea ei v`dit` f`cusesenza]ie printre confra]ii ei. |n primele zile, buclele de unblond-ro[cat ce se rev`rsau pe umeri, \ncadrând fa]a eifermec`toare cu buze pline [i ochi verzi surâz`tori, f`cuser`senza]ie. Dar dup` ce refuzase politicos mai multe invita]ii,spiritele se potoliser`.

Se rezem` de sp`tarul scaunului [i-[i contempl` convivii cuo privire distrat`. Era un loc dintre cele mai elegante. Dealtfel, pre]urile nu erau trecute pe meniurile invita]ilor.

– Ca s` fie scuti]i de comentarii, ironizase Carlyconsultându-[i lista de bucate.

Era o tân`r` superb` [i cinic` de dou`zeci [i opt de ani.Redactor [ef adjunct la serviciul reportajelor, lucra la „Style“de când \[i terminase studiile. Ceea ce o interesa \n via]`:b`rba]ii [i banii. |n aceast` ordine. Dup` propria eim`rturisire.

– To]i ocupa]i, ca de obicei, mormì ea.– Poftim? \ntreb` Laura, \ncre]indu-[i sprâncenele.Carly o privi vesel`.– B`rba]ii, scumpa mea. B`rba]ii, replic` ea. Se pare c` to]i

au ie[it \nso]i]i \n aceast` sear`.Ea \[i \ntoarse privirea [i observa sala. „|[i continu` ideea ei

fix`, gândi Laura amuzat`. Doar din cauz` c` nu a fost niciodat`m`ritat`“. Convins` c` ea, Carly, era mai pu]in cinic` decât secredea, Laura o b`nuia c` era \n cùtarea sufletului pereche.

|ntr-un fo[net m`t`sos, Carly se rezem` de sp`tarulscaunului sù.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI 7

– Serve[te-m` cu ceva de b`ut, Stephen, spuse ea cu o vocer`gu[it`.

Cu privirea pierdut` de admira]ie, tân`rul se gr`bi s`-i deasatisfac]ie. Un zâmbet ambiguu pluti pe buzele lui Carly, carespuse:

– Exist` cel pu]in unul care m` apreciaz`.Laura b`u o \nghi]itur` de vin, apoi coment` pe un ton

prietenesc:– Haide, Carly, un pic de r`bdare. Vei sfâr[i prin a trage

lozul câ[tig`tor.– F`r` \ndoial`, spre optzeci de ani.Laura crezu c` observ` o not` de am`r`ciune \n vocea ei,

dar nu f`cu nici o remarc`. Carly nu era o fire expansiv`. {inici Laura. Aveau rela]ii cordiale, dar care nu mergeau pân` laconfiden]e.

Dup` o t`cere de câteva clipe, Carly \i f`cu un semn u[orcu cotul, \[i puse pe mas` mâinile cu unghii l`cuite [i seextazie:

– Este sublim, nu? Cine poate fi?Laura \i urm`ri privirea.O p`trunse un fior \n fa]a ochilor alba[tri sfredelitori care

o fixau printre pleoapele pe jum`tate \nchise. Tr`s`turileferme ale fe]ei frumoase, bronzate, erau impasibile. Unzâmbet u[or plutea pe buzele senzuale \n timp ce b`rbatul \[i\nclin` capul brun pentru a o saluta pe tân`r`.

Ea \ntoarse privirea [i replic` sec:

8 KAREN REYNOLDS

– Jake Ashton.– Nu-]i place? se mir` Carly.– Deloc.– Este totu[i ceea ce a[ numi foarte comestibil, susur`

Carly cu o expresie avid`.– |mi d` mai curând dorin]a s` mu[c, o persifl` Laura.Carly o privi cu aten]ie.– Rùt`cioaso! murmur` ea pe un ton amuzat. Trebuie s`

trag concluzia c` nu este genul tù?Laura p`str` t`cerea. „Deloc genul meu, gândi ea. Este

sigur. Mi-e groaz` de mitocanii sadici“. Dar [ocul de a revedeaaceast` fa]` arogant` dup` atâta timp, o tulbura. |ntoarse \ncetcapul spre el.

Se \nfruntar` din priviri. Laura trebui s` recunoasc` faptulc` era \n continuare extrem de seduc`tor cu alura lui de felin`mare cu trup suplu [i musculos. Dar fizionomia ei nu reflectanimic din ceea ce gândea.

|[i arcui o sprâncean` [i replic` printr-un zâmbet insolent.Se \nro[i [i \ntoarse privirea. Câteva secunde mai târziu, Carlyse aplec` spre ea [i murmur`:

– Vine aici [i nu te scap` din ochi. Dac` te sâcâie, ]ine-m`la curent.

Laura ridic` repede capul. Trupul \nalt [i zvelt al lui JakeAshton \nainta spre ei cu o gra]ie de panter`, magnetic` darnelini[titoare.

Sim]i cum inima \ncepe s`-i bat` dezordonat. Cu gâtuluscat dintr-o dat`, \nghi]i \n sec. Ce vroia s` fac`? S-o dema[te?S` dezv`luie secretul ei colegilor sì?


Croiala excelent` a smochingului sù negru \i sublinial`rgimea umerilor. Un sentiment acut de nostalgie o cuprinsepe Laura. |l \ndep`rt` cu furie. Nu vroia s`-[i aminteasc` deatrac]ia senzual` fa]` de el. Nu-i adusese \n via]` decâtam`r`ciune!

Carly \l contempla, toat` numai zâmbet.– Bun`, \l \ntâmpin` ea languros.– Bun` seara, r`spunse el amabil cu voce grav` [i

melodioas` [i cu un salut din cap.Rupert s`ri \n picioare. Cu un aer \ncântat, exclam`:– Jake, ce surpriz`!Cei doi b`rba]i schimbar` o strângere de mân`. Laura,

impasibil`, afi[a indiferen]`. Dar fierbea \n sine, agasat` demodul \n care Jake se folosea de farmecul lui cu o siguran]`lini[tit` pentru ca ceilal]i s`-l plac`.

– F` prezent`rile, dragul meu Rupert, suger` Carly.Tonul ei languros o irit` pe Laura. Dar sim]ea privirea lui

Jake Ashton str`pungând-o [i continua s` prezinte o mascìmpasibil`. |i fu totu[i greu s` se st`pâneasc` \n timpulceremoniei de prezentare. Vocea lui Jake, prin inflexiunilegrave [i mângâietoare, o f`cea pe Carly s` se miorlìe \ntr-unmod exasperant. Cât despre Rupert, el \ntreb` radios:

– Ne faci onoarea s` bei o cup` de [ampanie \n companianoastr`?

Jake accept` f`r` a se l`sa rugat. Se a[ez` \n fa]a Laurei [i oprivi fix. Rupert p`ru s`-[i dea seama pân` la urm` deinteresul lui Jake pentru tân`r`.

10 KAREN REYNOLDS

– Laura, am pl`cerea de a ]i-l prezenta pe Jake Ashton,spuse el ceremonios. Jake, Laura Hadleigh, una dintrecolaboratoarele noastre de la serviciul de reportaje.

Fu singura care v`zu lic`rul de surpriz` din ochii lui Jake.Apoi el o observ` cu aten]ie, cu sprâncele \ncre]ite. Ea \n]elesefoarte bine ce gândea. Dar nu se punea problema s`recunoasc` deschis. |i sus]inu privirea [i spuse sec:

– Bun` seara, domnule Ashton.– Bun` seara, domni[oar` Hadleigh, replic` el dup` ce o

privise \ndelung.Ea \[i \n`bu[i un oftat de u[urare, apoi se \ntreb` de ce nu

o tr`dase. F`r` \ndoial`, nu va \ntârzia s` afle. Era pu]inprobabil ca Jake s` lase s` treac` asta f`r` comentarii. V`zucum un zâmbet [iret apare pe buzele lui [i \ntoarse privirea.Pentru a nu-[i pierde cump`tul, ridic` paharul [i lu` o\nghi]itur`.

– {tii, spuse Rupert aplecându-se spre ea, Jake esteproduc`tor de televiziune.

– Da? replic` ea pe un ton ursuz [i cu un aer distrat.Jake o observ` fix [i spuse mieros:– Dac` cineva ar trebuie s-o [tie, e[ti chiar dumneata.Ea sim]i cum inima i se opre[te o clip`.– Ce te face s` spui asta? \ntreb` ea, temându-se s` nu se

fi hot`rât cumva s` vorbeasc`.V`zu cum buzele lui se strâmb` sarcastic. {tia precis de

temerile ei, se \nfurie ea, strângând din din]i. Urma s-o ]in`restul serii \n [ah.


– Faptul c` lucr`m [i unul [i altul \n domeniulinforma]iilor.

Laura \l fulger` cu privirea. „Ce sadic! Asta \l distreaz`!“gândi ea. Cea mai mare pl`cere a lui era s` descoperesl`biciunile celuilalt ca s` se joace. |n fa]a m`[tii surâz`toarese ascundea un viclean machiavelic.

– Da, Jake este foarte influent \n Statele Unite, intervenidin nou Rupert.

– Fascinant!Rupert p`ru jenat.– {i de asemenea [i aici, Laura, insistând pe un ton care o

poftea s` manifeste mai mult respect.Ceea ce nu era \n inten]ia ei. |l privi pe Jack cu un aer

insolent [i ironiz`:– Ca un pe[te mare \ntr-un bazin mic?– Unii ar spune chiar un rechin, domni[oar` Hadleigh.Blânde]ea acestei voci grave o f`cu s` se \nfioare. Dar nu

vedea nici un motiv s`-i flateze vanitatea vorbindu-i cu odeferen]` excesiv`.

– Rechinii mi-au p`rut \ntotdeauna de o urâ]enieresping`toare, ripost` ea privindu-l furioas`.

– Dar sunt [i foarte periculo[i.Se l`s` un moment de t`cere. Rupert tu[i [i ochii lui se

plimbar` alternativ de la Jake la Laura. Privirea lui se \ntoarseapoi spre colaboratorii s`i \n c`utarea unui sfat. Apoi, ochii ise luminar`. Scoase un etui din buzunar, \l deschise [ipropuse:

12 KAREN REYNOLDS

– O ]igar`, Jake?– Cu pl`cere.Rupert se aplec` pentru a-i oferi flac`ra unei brighete de

aur. Jake, \ncre]indu-[i pleoapele, o fix` pe Laura prinspiralele de fum bleu-argintii care se ridicau din vârful arzândal ]ig`rii sale.

Rupert \[i limpezi vocea.– Cum merg treburile la N.T.N.? \ntreb` el cu interes.– Foarte bine, de[i nu sunt acolo \n acest moment s`

supraveghez lucrurile \ndeaproape.– Putem [ti ce te aduce la Londra?– Dou` motive, declar` Jake, punându-[i mâna pe mas`. O

negociere cu unul dintre canalele britanice. Ceea ce trebuiepus la punct pân` la sfâr[itul lunii. {i apoi, s-o \ntâlnesc peTheresa Philips, ca s`-i re\nnoim contractul pe doi ani.

– O credeam \n Statele Unite, murmur` Rupert gânditor.– S-a \ntors s`-[i ia un pic de vacan]`.– Dac` [tie c`-i re\nnoi]i contractul, de ce te deranjezi? Ai

putea a[tepta pân` la \ntoarcerea ei \n S.U.A., nu?– |i place s` fie curtat`, replic` Jake, \ntorcându-[i ochii

spre Laura.Ea \i sus]inu privirea, iritat`, [i-l lu` peste picior:– Deci, ai venit special pentru asta...Un surâs languros pluti pe buzele lui când murmur`:– Printre altele.„Face pereche potrivit` cu Carly! se \nfurie ea \n sine. {i

unul [i altul sunt obseda]i de sexul opus!“ ~sta era cel maimare defect al lui. Defect care fusese cât pe ce s-o distrug`.


– Bine\n]eles, este un exerci]iu \n care excelezi! \l ironiz` ea.– Mul]umesc, spuse el amuzat.Pref`cându-se c` ia insulta drept compliment, `sta era

Jake, gândi Laura. Ar fi fost mai bine s` nu \ncerce s` se joacecu vorbele, cu el. |n aceast` privin]`, avea arta de a r`sturnasitua]ia.

Rupert continua s`-l contemple pe Jake cu un aer extaziat.B`u o gur` de [ampanie, \[i \nvârti paharul \ntre degete [ideclar`:

– A trecut mult` vreme de când n-am mai v`zut-o peTheresa. Este cu adev`rat o fat` dr`gu]`.

– Da, \ncânt`toare, accentu` Jake, a c`rui privire alunec`spre Laura. Este mult mai pl`cut s` trebuiasc` s` conving ofemeie dr`gu]` s` lucreze cu mine, decât produc`tori obosi]i.

„Nu m` \ndoiesc de asta“, se gândi Laura cu am`r`ciune. |[i\ntoarse privirea pentru a-[i ascunde umbra de triste]e care-i\ntuneca ochii. Orice s-ar \ntâmpla, trebuia s` r`mân` \ndefensiv`. Nu trebuia s`-l lase s`-i ghiceasc` sentimentele.Dac` Jake Ashton ar avea ocazia, ar aduce-o din nou ladisperare. {i aceast` ocazie, \n m`sura posibilului, se va feri s`i-o dea.

Carly se aplec` spre Laura.– Ce se \ntâmpl`? [opti ea.Laura o privi nedumerit`. De obicei, colega ei nu-i punea

\ntreb`ri indiscrete.– Nu m` l`sa s` mor de curiozitate, insist` ea cu o urm` de

ironie.

14 KAREN REYNOLDS

– Nu se \ntâmpl` nimic, doar c`-l g`sesc antipatic.Ceea ce nu era prea departe de adev`r. Nu spera totu[i s-o

conving` pe Carly. Aceasta \n]elese rezisten]a Laurei, zâmbi cuun aer destins, se \ntrept` \n scaun [i \ntreb`:

– Este f`r` comentarii, nu-i a[a?Laura f`cu da din cap.– Asta gândeam [i eu, ad`ug` Carly cu o ridicare din umeri.Apoi arunc` spre Jake o privire uimit`. El \l asculta pe

Rupert, cu capul lui brunet aplecat \ntr-o parte. Fa]a lui era lafel de imperturbabil` ca a unui juc`tor de pocher. Laura erasigur` c` nu pierduse nici un cuvânt din conversa]ia sa cuCarly. Aceasta se aplec` din nou spre ea.

– |l cuno[ti, nu? {i chiar foarte bine.Laura \[i ridic` fa]a [i o privi drept \n ochi f`r` s` spun` un

cuvânt.– Foarte bine, dr`gu]a mea, relu` Carly. Cum vrei. N-o s`

mai insist.Muzica \ncepu s` cânte. Perechi se \ndreptar` spre ringul

de dans. Ochii lui Jake se a]intir` asupra Laurei. B`t`ile inimiise accelerar`. S` danseze cu el ar fi fost s`-[i asume un risc. Seridic`, \i zâmbi lui Rupert [i-l lu` de bra].

– Vino, \i spuse ea. Pentru aniversarea ta, \]i solicit primul dans.Rupert fu foarte \ncântat. Jake, deloc. Dar ea \i evita

privirea. Rupert o b`tu pe mân` [i, \n al nou`lea cer, oconduse pe ring. |ncepur` s` danseze, apoi Laura se uit` spremas` [i \n]epeni. }inându-se de bra], Carly [i Jake \naintauc`tre ring.


Aceast` \n]ep`tur` \n inim` era gelozie, se \nfurie ea.Bra]ele lui Jake o \nl`n]uir` pe Carly [i trupul lui \ncepu s`se onduleze lâng` al ei. Laura sim]i cum i se strângestomacul. |i fu pic` pe sine, furioas` s` constate c`,v`zându-l cu alt` femeie, se tulbura [i mai mult. |[i reveni [i\ntoarse privirea.

Rupert se mi[ca un pic greoi pe ringul de dans.– Ei bine, Laura, ce gânde[ti despre Jake?– Cum asta, dup` prima impresie? \ntreb` ea u[or ironic`.– P`i... da, bine\n]eles.– La drept vorbind, nu-mi place deloc.Rupert p`ru aiurit.– Dar de ce?– |mi inspir` o antipatie instinctiv`.– Hai, Laura, este cineva foarte important! exclam` Rupert

scandalizat.– {i? Exist` personaje importante care nu sunt simpatice.Se \nvârteau lent, \n ritmul muzicii. Rupert p`rea jenat.– {tii, ace[ti directori de canale au o sensibilitate foarte

susceptibil`...Ea-l privi ironic [i ripost`:– Glume[ti. Sensibilitatea lui trebuie s` fie ca cea a o]elului

c`lit.Orchestra se opri din cântat [i ei din dans. Tân`rea \ncepea

s` plece \n direc]ia mesei lor când, un cot u[or al lui Rupert of`cu s` se \ntoarc`; lâng` ei se aflau Jake [i Carly. Aceasta, cumâna pe bra]ul cavalerului ei, arbora un zâmbet \ncântat.

16 KAREN REYNOLDS

– Te rog s` m` scuzi, murmur` el.Carly \l eliber` pe Jake cu un gest languros. Laura se

\ncord`. Vedea prea bine unde vroia s` ajung` el. Se \ntoarsespre Rupert [i spuse:

– Mi-e sete. Dac` ne-am \ntoarce la mas`? A[ vrea s`-i cerchelnerului s`-mi aduc` un pahar cu ap`.

Rupert ridic` din umeri cu un aer nedecis, [i bâigui:– Cum vrei.Jake interveni repede.– M` ocup eu. }i-o \ncredin]ez pe Carly, ad`ug` el

f`cându-i cu ochiul lui Rupert.Carly \[i mu[c` buzele cu o fa]` resemnat`. Apoi,

r`spunzând cu un zâmbet \ncântat celui fermec`tor al lui Jake,se \ntoarse c`tre Rupert.

– Vino, spuse ea l`sându-l de bra]. Se pare c` suntem \n plus.Se \ndep`rtar` [i Laura r`mase singur` \n fa]a lui Jake. El

examin` trupul zvelt cu forme gra]ioase cu o scurt` privire deapreciere.

– Un dans?Laura nu avea de ales. Replic` sec:– Dac` insi[ti.– Categoric.O lu` de talie [i o trase \ncet lâng` el. |ncepur` s` danseze

\n ritmul lent al muzicii. Laura sim]i cum i se accelereaz`b`t`ile inimii când trupurile lor se atinser`. Se dep`rt` atât câtera posibil, cu spatele ]eap`n [i-[i fix` privirea drept \nainteaei, pe deasupra um`rului masculin.


Jake plec` ochii pentru a o privi \n fa]`, cu un zâmbetamuzat pe buze. Degetele \i alunecar` pe [oldul tinerei, pecare-l strânse mai tare. Ea se \ncord` [i mai mult cândcoapsele lui ferme le atinser` u[or pe ale ei.

– Opre[te, spuse ea sec f`r` a-l privi.– Ce anume? murmur` el cu buzele lâng` p`rul ei.O mângâie u[or [i Laura sim]i cum unde de c`ldur` i se

propag` prin trup. Inima \i b`tea nebune[te.– Las`-m`.– Nici gând, ripost` el. Este foarte pl`cut.– Regret c`-]i r`nesc vanitatea, dar este o pl`cere pe care

nu o \mp`rt`[esc.El \[i d`du capul \napoi ca s-o observe.– Din câte v`d, ai din]i ascu]i]i \ntotdeauna.– |nc` [i mai mult!El \[i \n`bu[i un hohot de râs [i murmur`:– Cu atât mai bine. |mi place când mu[ti...Ea se \nro[i [i p`str` t`cerea. Apoi, prin p`rul m`t`sos,

r`suflarea lui Jake \i atinse gâtul. Sim]i buzele lui mângâindu-ipielea \n timp ce inima o pornea din nou la galop. Cupicioarele moi, \[i d`du capul pe spate [i protest`:

– Nu face asta!– De ce? murmur` Jake. Nu-]i place?El \nclin` capul [i-[i puse gura peste a ei. Laura sim]i cum

prin vine \i curge foc. Jake \[i ridic` fa]a [i o privi cu o lic`rirede triumf \n ochi. Ea \[i strânse pumnii [i ripost`:

18 KAREN REYNOLDS

– Nu. Nu-mi place. S` nu-]i \nchipui c` sunt gata s` le[in.– Chiar?Degetele lui lungi, brune, se a[ezar` \ntre sânii tinerei

\nainte ca ea s` fi avut timp s`-l \mpiedice. Cu un aer insolent,el relu`:

– Inima ta bate cu o sut` pe or`. De excita]ie... sau deteam`?

Ea \[i \nghi]i saliva [i bomb`ni:– E[ti...– F`r` cuvinte urâte, o \ntrerupse el pe un ton de

indiferen]` afectat`.– Nimic nu te-a obligat s` dansezi cu mine...– Corect! Dar nu am putut rezista dorin]ei de a strânge

trupul t`u voluptuos \n bra]e. Asta \mi evoc` aduceriaminte.

Ea \i arunc` o privire c`tr`nit`. Nu avea nevoie s` se afle \nbra]ele lui pentru a-[i reaminti senza]iile pe care i le trezea. |iocupase gândurile mai mult decât ar fi sperat. Nu puteaniciodat` s` nu-[i aminteasc` f`r` a se \nfiora de oroare,situa]ia \n care \l surprinsese cu un an \n urm`.

– Evit s` m` gândesc la amintirile legate de tine, ripost` eape un ton glacial.

V`zu cum fa]a lui se \ntunec`.– Preferi s` le ui]i? Sau le-ai uitat deja? \ntreb` el sec.– Ai ucis tot ce sim]eam pentru tine acum un an, spuse ea,

str`duindu-se s` ignore felul \n care mu[chii lui puternici secontractau sub degetele sale.


20 KAREN REYNOLDS

Muzica se opri. Ea se \ndep`rt` de el [i se \ntoarse pentrua p`r`si ringul de dans. El o prinse de \ncheietura mâinii.

– Las`-m`.– Nici nu se pune problema, draga mea. Este timpul s`

avem o explica]ie.El [tia foarte bine c` n-ar \ndr`zni s` fac` o scen` \n

mijlocul clubului de noapte. O trase spre teras`. Parfumulghivecelor cu flori dispuse de-a lungul balconului umpleaaerul c`ldu] al nop]ii de var`. Jake \naint` cu pa[i mari pân` lacap`tul terasei. Când se \ntoarse spre ea, Laura rosti \nfuriat`:

– Nu vreau s` te ascult! Nu mai avem ce s` ne spunem!– M` vei asculta, totu[i. Vrei sau nu vrei. Nu-]i voi l`sa

ocazia s` fugi, ca ultima oar`.Ea \ncerc` s` se elibereze din strânsoarea lui.– Toate scuzele pe care le-ai spune nu m` intereseaz`. Nu

te-am crezut atunci [i nu v`d ce ar putea s` m` conving` acumV`zu sclipiri amenin]`toare \n ochii lui. O trase violent spre el.– |nc`p`]ânato! scrâ[ni el. O s` ascul]i ce am de spus.Ea se zb`tu s`-[i trag` mâna. Dar \n zadar.– La naiba! Te crezi un dictator?– Nici gând, replic` el cu r`ceal`. Pur [i simplu, so]ul t`u.

Capitolul 2

Ea \ncet` s` se zbat` [i-l privi cu am`r`ciune, murmurând:– Iat` un fapt pe care a[ prefera s`-l uit!El o reduse la imobilitate total`, lipind-o de el.– Nu m` \ndoiesc! Dar nu po]i schimba nimic, doar dac`

ceri divor]ul!– O idee excelent`!– Nu cred, ripost` el cu un zâmbet sarcastic. Ai suficient

bun-sim] ca s` nu te \nfrun]i cu mine \n fa]a unui tribunal. {tiic` voi avea grij` s` regre]i.

Ea strânse din din]i. Bine\n]eles c` avea dreptate. Turba c`trebuia s` recunoasc`, dar avea dreptate. Niciodat` nu s-araventura s`-i fac` un proces de divor]. {tia c` ar fi necru]`tor.Era \n stare s` devin` feroce dac` avea impresia c` se \ncearc`s` se profite de el.

El o observa cu capul aplecat \ntr-o parte, \ntr-un mod decare \[i amintea prea bine.

– {i reiese de la sine, adùg` el, c` nu se pune problemaanul`rii c`s`toriei. Nu crezi?

|i venea s`-i p`lmuiasc` fa]a zâmbitoare. El trebuie s` fi ghicit,fiindc` o strânse [i mai tare [i o avertiz` plecându-i capul:

– Nu te sf`tuiesc. }i-a[ \napoia, [i \nc` de dou` ori mai tare.Ochii Laurei scânteiar` de furie.– Da, te cred perfect \n stare s` love[ti o femeie. E[ti

suficient de sadic pentru asta!Degetele lui devenir` mai crude.– Nu este \n obiceiul meu, o cert` el. Dar, draga mea, dac`

te \nc`p`]ânezi s` m` insul]i, a[ putea face o excep]ie \n ceeace te prive[te.

Ea \l fulger` cu privirea.– Sunt sigur` c` de acum \ncolo pl`cerea ta se va rezuma

la vorbit.El \i ridic` bra]ele \n spate [i o men]inu lipit` de el. Pe buze

\i juca un zâmbet. F`r` a o p`r`si pe Laura din ochi, spuse:– Ei bine, te \n[eli. Uite cum \mi face pl`cere.Capul lui brun se aplec` [i gura i se n`pusti peste aceea a

Laurei. Cu buzele mu[cate, ea \ncerc` \n van s`-i scape. Inima\i b`tea nebune[te [i o c`ldur` perfid` i se strecur` \n vene.Mintea \i protesta \mpotriva senza]iilor pe care Jake le trezea\n trupul ei. Continua s` se zbat`, refuzând s` se lase cuprins`de propria-i dorin]`.

El se \ndrept`, cu r`suflarea \ntretìat` [i o observ` cu unaer gânditor. Str`lucirea din pupilele lui reflecta o dorin]ìntens`, pe care Laura vru s-o ignore.

22 KAREN REYNOLDS

– A[az`-te, zise el, l`sând-o s` cad` \ntr-unul dintre fotoliiledispuse de-a lungul balconului.

Ea \ncerc` imediat s` se ridice. El o \mpiedic` – se vedeaclar c`-i era greu s`-[i p`streze sângele-rece.

– A[az`-te [i stai lini[tit`!Laura strânse din din]i – era inutil s` protesteze. Turbat`

de furie, neputincioas`, plec` ochii [i-[i frec` \ncheieturilemâinilor, ro[ii acolo unde \i fuseser` strânse.

– {i acum, ce se \ntâmpl`? \ntreb` ea cu severitate. Amde-a face cu Inchizi]ia spaniol`?

El o domina din toat` \n`l]imea sa [i trupul \i radia oviolen]` st`pânit`.

– Nu \ncerca s` m` sfidezi. Nu este genul t`u.Privirea Laurei se ridic` u[or pe coapsele musculoase,

bazinul \ngust, pieptul puternic, pân` la ochii lui Jake.– {i care ar fi genul meu, dup` tine? se interes` ea cu

acreal`. S` fiu caraghioas`, batjocorit`?– Nu dramatiza.Ea râse amar [i ripost`:– Nu este necesar. M-am sim]it cu adev`rat \n mijlocul unei

melodrame proaste când, la abia cinci ore dup` c`s`torianoastr`, te-am g`sit \n pat \n compania amantei tale!

– Asta \]i \nchipui tu, replic` el sec. Situa]ia nu era cea carep`rea.

– Ah, am avut halucina]ii, nu-i a[a?R`maser` amândoi mu]i [i \mpietri]i. |ntre ei se l`s` o

t`cere grea. Apoi Jake \ntoarse capul [i prinse cu mâinile


balustrada balconului, cu privirea pierdut` \n contemplareaora[ului. Perplex`, Laura \i examin` profilul: maxilarulvoluntar, nasul drept, u[or arogant.

Londra se \ntindea \n fa]a lor, cu monumentele ei celebre,iluminate. Tân`ra reper` Big Ben [i orologiul lui str`lucitor caun soare alb, care d`dea pe un chei ascuns privirii lor.Distingea trei poduri ale c`ror lampadare reflectate \n Tamisaf`ceau s` scânteieze apele \ntunecate cu mii de focuri. |n aerulu[or al nop]ii de var`, panorama era sublim`. Laura considerac` era p`cat c` \mprejur`rile nu erau diferite.

Jake \ntoarse capul c`tre ea.– |n]eleg ce sim]i, rosti el sec.– Da? f`cu ea impasibil`. Chiar crezi cu adev`rat, Jake?– Dr`cia...Se \ntrerupse, cu tr`s`turile \ncordate de mânie.Laura se ridic` \ncet.– Ce sperai? Simpatie [i \n]elegere? Dac` nu e[ti \n stare

s`-]i st`pâne[ti pornirile sexuale, nu trebuie s` te miri c` daide dificult`]i când asta zdruncin` via]a altora.

El se \ndrept` [i se apropie de ea.– La[i ca gre[elile p`rin]ilor tì s`-]i influen]eze atitudinea

fa]` de c`s`torie. Eu nu sunt ca tat`l tù. C` el a avut nu [tiucâte metrese nu \nseamn` c` asta este un lucru obligatoriu \ntoate c`s`toriile.

– Ah, nu? \l ironiz` ea. {i ce f`cea fata aceea \n patul tù?El o prinse de umeri.

24 KAREN REYNOLDS

– Ai vrut s` te iei dup` aparen]e, mormì el printre din]i.Te-ai comportat ca un judec`tor [i ai plecat pentru a m`condamna f`r` s` accep]i s` m` ascul]i.

– Te-am surprins \n pat cu alta! Dup` ce mi-ai oferit acelspectacol revolt`tor, nu v`d ce argument ar putea avea valoare\n ap`rarea ta.

El p`rea nebun de furie. Sclipiri uciga[e \i ap`rur` \n ochi.Mâinile lui strânser` umerii tinerei pân` la durere [i mârâi:

– O cau]i cu lumânarea, pe onoarea mea!Laura \l privi cu ochii m`ri]i de nelini[te. Un fior de groaz`

\i trecu de-a lungul spin`rii.– Las`-m`, \i ordon` ea cu buzele uscate.El o contempl` cu o fa]` de marmur` [i ea \[i sim]i sângele

cum i se zbate \n timpane \ntr-un ritm asurzitor.– Las`-m`, repet` ea.Ea \l auzi rec`p`tându-[i respira]ia [i ridic` ochii spre ai lui.

Ceea ce citi o \nspìmânt`. Avu o mi[care de recul.– Nu, te rog...El o prinse \ntr-o strângere irezistibil` [i-i lu` gura \n

st`pânire \ntr-un lung s`rut ame]itor. Tân`ra avu impresia cìa foc. O cople[i o c`ldur` incredibil` \n timp ce Jake omângâia senzual.

– Laura, murmur` el cu o voce r`gu[it`.Ea \i trecu bra]ele \n jurul gâtului, scoase un geam`t de

supunere [i-[i \nfund` degetele \n p`rul lui negru.S`rutul lor deveni mai profund [i se cambrar` unul lâng`

altul, pierdu]i de dorin]`, cu inima b`tând s` se rup`.


Jake \[i \n`l]` capul [i a]inti asupra ei o privire arz`toare. Ea\i v`zu expresia pe care o cuno[tea atât de bine.

– Scumpo, murmur` el, cu ochii din nou asupra buzelor ei.Nu! Nu-i putea permite s` re\nceap` s-o subjuge, gândi

ea cu groaz`. Se d`du \napoi, gâfâind, [i spuse cuam`r`ciune:

– De ce nu vrei s` m` la[i \n pace?Se privir` câteva clipe \n t`cere. Apoi, Laura f`cu stânga-

mprejur [i o lu` la fug`.

***

Petrecu weekendul \nchis` \n apartamentul ei, roas` denelini[te cernând amintiri amare. Cu urechile ciulite, se temeaf`r` \ncetare c` aude zgomotul unui motor puternic, sau pa[icare ar fi anun]at sosirea lui Jake. Duminic` seara, avea nervii\ncorda]i la maximum. Trecu noaptea f`r` s` poat` dormi maimult de dou` ore f`r` \ntrerupere.

A doua zi diminea]`, plec` la birou cu mintea mai relaxat`.La orele opt [i jum`tate, birourile erau \nc` pustii. Se a[ez` lamasa ei de lucru [i \ncepu s` reflecteze. Ceea ce nu-i foloseala nimic, gândi ea cu ironie, fiindc` firul gândurilor sale se\ntorcea spre trecut... [i Jake.

|n momentul primei lor \ntâlniri, ea lucra pentru osocietate de radiodifuziune din nordul Angliei. Angajat` la

26 KAREN REYNOLDS

Londra, fusese trimis` s` fac` stagii de câte dou` luni ladiverse studiouri din ]ar`. El se afla acolo pentru a semna uncontract cu o actri]`.

Laura aducea cafea [i sandvi[uri patronului ei. |mpinse u[a[i ]inea un platou \n echilibru instabil când, din spate, vocealui Jake \i propuse:

– Pot s` te ajut?Ea \ntorsese capul din reflex [i descoperise cei mai

fascinan]i ochi alba[tri pe care-i v`zuse vreodat`. Sim]ise c` ofixau când traversase \nc`perea, dar nu se \ntorsese de team`ce ar fi dezv`luit ai ei.

O s`pt`mân` mai târziu, f`cea o clasificare \n biroul ei cândauzi u[a deschizându-se. Un fior prevestitor \i trecu de-alungul spin`rii, apoi se uit` la cine intra. Ochii alba[tri ai luiJake, sprijinit de canatul u[ii cu o gra]ie nep`s`toare, opriveau \ntr-un mod tulbur`tor.

– Mi-ar face pl`cere s` te invit la cin`, spuse el din senin.Laura \ncepu prin a refuza. Nu avea atunci decât

nou`sprezece ani [i se sim]ea prea naiv` pentru a ie[i cu unb`rbat atât de monden [i experimentat ca Jake Ashton. Dar elnu se l`s` descurajat. |[i re\nnoi invita]ia cu un zâmbet atât dec`lduros [i de irezistibil \ncât acceptase.

O lun` mai târziu, erau logodi]i. |n cursul acelei luni, Laura\l v`zu \n toate serile. Cinar` \mpreun`, merser` la teatru, dincând \n când \ntr-un club de noapte sau la o recep]ie. Eraminunat de fericit`, sigur` c`-l iubea.


„Dumnezeule, gândi ea, eram \ndr`gostit` nebune[te detine, Jake“. F`cu o mutr` zeflemitoare [i amar`. El, evident, nuo iubea atât cât crezuse.

|n seara logodnei lor, \n timp ce o \nl`n]uia tandru, buzelelui le mângâiar` pe ale ei [i murmur` cu voce r`gu[it`:

– Crede-m`, Laura, nu te voi face niciodat` s` suferi.Ea \[i sprijini capul \n scobitura um`rului lui [i r`spunse:– Mi-e team`, Jake... Toate astea s-au \ntâmplat atât de

brusc \ncât m` simt pu]in dezorientat`. Cum a[ putea fi sigur`c` m` vei iubi mereu atât?

El cobor\ spre ea o privire grav`.– Laura, \n]eleg ce sim]i. Dar eu nu sunt ca tat`l t`u.

Suntem total diferi]i. {i nu te voi p`r`si... niciodat`Ea \i zâmbi, asigurat` de dragostea pe care o vedea

str`lucind \n ochii lui. Prea tulburat` ca s` mai spun` ceva,r`spunse simplu:

– Te iubesc...Jake \[i \nclin` capul [i-i lu` gura \ntr-un lung [i tandru

s`rut [i toate temerile Laurei fur` spulberate. |n fond, \i cereas`-l cread`. Se sim]ea datoare s`-i acorde \ncrederea [i o f`ceadin toat` inima.

... Se cutremur` [i-[i \ncruci[` bra]ele peste piept, capentru a se proteja. Poate c` nu existase niciodat` \ntre eidecât o banal` atrac]ie fizic`. Nu, gândi ea cu triste]e. |n acestcaz, n-ar fi suferit un astfel de martiriu.

|n ziua c`s`toriei lor, avu impresia c` plute[te pe un nor.La ie[irea din biseric`, Jake o lu` \n bra]e. Soarele era radios\n timp ce Jake \[i lipea buzele senzuale de cele ale Laurei.

28 KAREN REYNOLDS

– E[ti so]ia mea, murmur` el \nainte de a se \ndrepta.O bucurie nebun` o cuprinse când se \ndreptar` spre

ma[ina care trebuia s`-i duc` la recep]ie.Dar, pe m`sur` ce dup`-amiaza se transforma \n sear`,

Laura sim]i treptat cum o invadeaz` o team` perfid` la ideeanop]ii. Lâng` Jake, se sim]ea mic` [i fragil`. Pe m`sur` ce treceatimpul, devenea din ce \n ce mai nervoas`. Ceea ce nu-i sc`p`lui Jake, care nu \nceta s-o observe printre genele lui lungi.

Când se duser` s` se schimbe pentru plecarea \n voiajul denunt`, \nainte de a o p`r`si \n pragul u[ii, el \i mângâie u[orobrazul cu vârful degetelor, murmurând:

– Abandoneaz` acest aer trist, draga mea. Nu te voi brusca.|]i promit.

Ei \i lu` mult timp s` se \mbrace, supravegheat` de mamasa, care verific` modul \n care-i c`dea taiorul [i insist` s`-iretu[eze machiajul. Apoi, aceasta se declar` satisf`cut` de felul\n care ar`ta fiica sa. Tân`ra plec` spre camera lui Jake, mirat`c` nu era gata \naintea ei.

B`t`ile inimii se accelerar` nervos când b`tu timid la u[`.Sunete ciudate [i \nfundate proveneau din interiorul\nc`perii. Deschise u[a cu sprâncenele \ncre]ite.

Fu paralizat` \n fa]a spectacolului care se oferea. Cu bustulgol, Jake era lungit pe pat lâng` o tân`r` fermec`toare, foartelejer \mbr`cat` cu o rochie de muselin`.

Privirea Laurei se plimb` alternativ peste buzele umflate aletinerei, peste un obraz al lui Jake murdar de ruj [i p`rul luiciufulit. |[i fix` so]ul, prad` unei dureri de nesuportat.


– Laura...Jake se ridic`, \nainta spre ea, \i \ntindea bra]ele.Dar Laura v`zuse suficient. O lu` \napoi spre camera ei

fugind [i se n`pusti \n baie. |ndoit` deasupra chiuvetei,cuprins` de o gre]` penibil`, auzea vag apelurile lui Jake.

Maic`-sa o b`tea pe um`r [i-i punea \ntreb`ri cu o voce \ngri-jorat`, curioas`. Când Laura se \ndrept`, g`si scena grotesc`.

Apoi Jake intr` \n camera ei [i \ncerc` s`-i explice pe scurtmamei Laurei ce se \ntâmplase.

– Ea tocmai s-a \ntors, declar` el \ncercând s` se apropie detân`r` \n ciuda protestelor mamei ei. Habar n-avea despre noi[i era nec`jit`. Trebuia s`-i explic.

– Ea? Ea? repeta doamna Hadleigh, nevenindu-i s` cread`.O expresie de oroare [i dezgust ap`rea treptat pe fa]a sa.– {i eu, nu contez? \ntreb` ea. Suferin]a mea ]i-ar fi indiferent`?Mama ei se \nfurie, \i ordon` s` plece, \l amenin]` c`

cheam` poli]ia dac` nu pleac`. Jake protest` cu o vocer`gu[it`, plin` de emo]ie pe care Laura o lu` drept furie. Vroiacu orice pre] s-o conving` pe Laura, dar mama ei \l \mpiedic`.

– Nu crezi c` i-ai f`cut destul? spuse ea pe un ton indignat.Urm` o t`cere. Jake p`r`si \n cele din urm` camera, dup`

ce anun]ase c` va reveni când se vor calma.– To]i sunt la fel, bomb`ni doamna Hadleigh ajutând-o pe

Laura s` se spele pe fa]`.|n fa]a expresiei sale amare, Laura \[i recunoscu propria-i

sup`rare. Niciodat` nu va putea uita oroarea pe care o sim]isev`zându-l pe Jake lungit pe pat cu alta, chiar \n ziua c`s`toriei lor.

Plec` pe la intrarea de serviciu \mpreun` cu mama ei care,conducând-o cu ma[ina acas`, spuse:

30 KAREN REYNOLDS

– Nimic nu te oblig` s`-l revezi pe acest b`rbat. Mi-a[ fidorit s` m` aflu confruntat` cu o punere \n gard` de acela[igen când m-am c`s`torit cu tat`l tù. Asta m-ar fi scutit demulte necazuri [i suferin]e.

Laura privea str`zile defilând prin fa]a ferestrei. Se gândeacu o luciditate crud` la visurile ei spulberate. Toate visurilecristalizate \n jurul lui Jake...

|n timp ce mama sa preg`tea ceaiul, Laura r`mase mut`, cuprivirea r`t`cit`, \ncercând s` se lupte cu amor]eala care ocuprindea.

– Unul dintre lucrurile pe care m-a \nv`]at via]a cu tat`ltù, Laura, rosti doamna Hadleigh mângâindu-i p`rul, este c`b`rba]ii nu se mul]umesc cu o singur` femeie. Presupun cèste ceva mai puternic decât ei.

Tân`ra observ` fa]a mamei sale, brusc crispat` deam`r`ciune [i retrì oroarea glacial` care o cuprinsese laintrarea \n camera lui Jake. O alt` imagine, mult mai veche,dar de o oroare la fel de ascu]it`, \i revenea \n memorie; aceeaa tat`lui sù cu o alt` femeie. Prostarea ei f`cu loc uneisuferin]e sfâ[ietoare. Izbucni \n lacrimi.

Era \n jur de ora zece seara când \ncepur` cioc`niturile \nu[`. Laura, nefiind \n stare s`-l \nfrunte pe Jake, se retrase \ncamera ei. Auzi, frânturi dintr-o ceart`.

– Las`-m` s` trec! urla Jake furios.Auzi pa[i apropiindu-se de camera ei [i \ncepu s` tremure.

El n`v`li \n camera ei [i \nchise u[a \n urma lui. Mânia care-iscânteia \n ochi o f`cu pe Laura s` se \nfrico[eze.


O implor` s`-l asculte dar, dezam`git`, tulburat`, ea nuvroia s` aud` nimic. Dup` ce \ncercase \n van s-o fac` s`ra]ioneze, \[i pierdu sângele-rece. O trânti pe pat [i-i smulsec`ma[a de noapte.

Ea \ncepu s` se zbat`, s`-l zgârie. Dar, \ncetul cu \ncetul,datorit` mângâierilor lui experte, sim]urile i se trezir`,\ntunecându-i ra]iunea.

Când \n cele din urm` o l`s`, \nc` frem`tând de pl`cere, ease \ntoarse pe-o parte. Dezgustat` [i umilit`, plânse de furie.|i p`rea rù mai ales pentru r`spunsul ei intens, nea[teptat.

O obliga s` se uite la el [i o fixa cu o privire arz`toare. Apoi\ncerc` din nou s`-i explice scena a c`rei martor` fusese. DarLaura refuza s`-l asculte. S`ri din pat, \[i puse o rochie de cas`pe ea [i d`du frâu liber am`r`ciunii. |l blestem`, \i spuse c`se sim]ea dezonorat`, murd`rit` [i c` abuzase \n mod josnicde ea.

Jake hot`r\ \n cele din urm` s` plece, s-o lase singur` pânà doua zi, ca s`-i permit` s` reflecteze. Ea-l privi plecând, cuochi plini de sup`rare.

... P`r`si casa mamei sale \n zori [i st`tu la diverse prietene\n cursul celor cincisprezece zile care urmar`. Apoi, se mut`\n apartamentul \n care locuia acum.

Nu-l mai v`zuse pe Jake \nainte de recenta lor \ntâlnire. El\ncercase \n zadar s` ob]in` adresa Laurei de la mama ei,vreme de zece zile f`r` \ncetare. Aceasta refuza s` i-o deapentru a o scuti pe fiica ei de suferin]ele pe care le \nduraseea \ns`[i din vina so]ului sù.

32 KAREN REYNOLDS

Laura se sim]ise \ntotdeauna iritat` c` Jake nu insistase maimult de zece zile. |n acela[i timp, \[i spunea, ce sperase unb`rbat infidel chiar din ziua c`s`toriei?

|ncepuse deci o nou` via]` [i treptat, melancolia i se risipi.Nu mai avea insomnii decât uneori, când capul brunet cu fa]`arogant` venea s`-i bântuie visele.

Laura scoase un oftat. De ce trecutul revenea pân` la urm` lasuprafa]`? Mult timp se temuse s`-l revad` pe Jake [i acum cândse \ntâmplase, era aproape u[urat`. U[urat`, dar \ngrijorat`.

U[a s`lii de redac]ie se deschise \n fa]a lui Carly, \mbr`cat`\ntr-o rochie de m`tase [i un sacou pus peste umeri cu oelegant` dezinvoltur`.

– E[ti foarte matinal`! constat` ea surprins`. Ai b`ut dejaceva?

Laura zâmbi [i-i ar`t` vasul de plastic pus \n fa]a ei.– Doar o cea[c` din aceast` cafea infect`.Carly l`s` s`-i alunece sacoul \n mâini cu o mi[care

gra]ioas`.– Ar trebui s` ne cump`r`m o cafetier` ca s` ne-o facem

singure. Pân` atunci, voi continua s` m` otr`vesc cu asta. Vreis` m` serve[ti [i pe mine?

Laura se ridic` [i se \ndrept` spre ma[in`ria electric`.Umplu o can` pe care se duse s` i-o dea lui Carly.

– Weekend bun? o \ntreb` ea.– Glume[ti? replic` aceasta cu un zâmbet languros.Laura se \ntoarse s` se a[eze la biroul ei, urmat` de Carly

care se aplec` peste biroul ei.


– Apropo de weekend, care sunt nout`]ile vedetei?– Despre cine vorbe[ti?– De tine, dr`gu]a mea.Laura o privi cu sprâncenele \ncre]ite.– Trebuie s` fie ceva care \mi scap`. Prin ce a[ fi vedeta

weekendului?Carly sorbi din cafea \nainte de a r`spunde:– Aminte[te-]i... o or` de discu]ie privat`, vineri seara, cu

deliciosul domn Jake Ashton.Laura sim]i c` ro[e[te. Se \n[elase presupunând c` nu va

auzi comentarii de la Carly. Lu` o t`ietur` de ziar din co[ul eide birou.

– Oh, nu este vorba decât despre asta, murmur` ea cuochii pleca]i asupra documentului.

– Da, doar de asta, o zeflemisi u[or Carly.Se ridic`, lu` hârtia din mâna Laurei, o fix` cu aten]ie [i

continu`:– Hai, poveste[te-i lui Carly.Laura \[i sus]inu privirea cu fa]a impasibil`.– Ce ar fi de povestit?Sprâncenele lui Carly se ridicar` \ncet.– Interesant, murmur` ea. Este vorba de o criz` de

amnezie sau devii misterioas`?– Nu \n mod special, zâmbi Laura. |n schimb, mi se pare c`

tu cau]i secrete acolo unde nu exist`.Carly o observ` câteva secunde \n t`cere, apoi se ridic` [i

\ntreb`:

34 KAREN REYNOLDS

– Dac` \n]eleg bine, este o poveste \n care sunt rugat` s`nu m` amestec?

– Nu este nici o poveste, murmur` Laura plecând ochii.Carly plec` la locul ei. U[a se deschise [i intrar` al]i

reporteri. Treptat, to]i se cufundar` \n lucru. Laura nu se\ntrerupse decât o dat` sau de dou` ori ca s`-[i bea cafeaua.Recitea atent` textele sale \nainte de a le transmite lui Carlypentru aprobare. Spre ora dou`sprezece [i jum`tate, se\ntinse. Carly o privi [i, dup` ce arunc` o privire ceasului deaur de la mâna ei, \i spuse:

– O.K., frumoas` adormit`, ia-]i pauza de prânz acum.Laura ajungea lâng` u[` când sun` telefonul. Carly o strig`,

agitând receptorul spre ea.– E[ti chemat`.Laura travers` \nc`perea, cu sprâncenele \ncre]ite.– Cine este? \ntreb` ea.Carly f`cu o mic` grimas`.– Nu [tiu, dar vocea este al naibii de seduc`toare. Restul

este la fel?Laura nu r`spunse [i lu` receptorul cu o mân` care

tremura.– Alo?– Bun`, Laura, rosti vocea grav` a lui Jake.Tân`ra sim]i cum o p`trunde un fior de panic`. Mâna i se

crisp` pe telefon [i \ntreb`:– Ce vrei?Se auzi un mic râs.


36 KAREN REYNOLDS

– Ghice[te...Laurei \i fu greu s` nu \nchid`. Se ab]inu doar din cauza lui

Carly. Aceasta nu ar fi l`sat-o \n pace pân` n-ar fi aflat cine erala cap`tul firului.

– Mai dore[ti [i altceva s` [tii? se interes` ea pe un tonmieros, l`sându-l pe Jake s` aud` c` nu avea chef de glume.

– S` cin`m \mpreun`.Ea ezit`, apoi r`spunse:– Nu m` tenteaz`.– Atunci, s` prânzim...– Regret, dar nu am timp.– Nu c`uta s` m` evi]i, Laura! ripost` el cu o voce ascu]it`.

Voi reu[i s` te \ntâlnesc \ntr-un fel sau altul.Ea \n]epeni, mut`, [tiindu-l \n stare de orice pentru a-[i

atinge scopul. Chiar [i de violen]`.– Ei? insist` el.Se str`dui s` aib` un ton ferm când \i r`spunse:– Nu. Nu se pune problema.|l auzi sco]ând o \njur`tur`, apoi \nchise \ncet telefonul, cu

fa]a posomorât`. Nu o s` mai telefoneze, gândi ea. Cum [tiaunde lucreaz`, f`r` \ndoial` c` nu va trece mai mult de dou`sau trei zile pân` când \[i va impune prezen]a.

Se juca acum cu ea ca [oarele cu pisica.

Capitolul 3

Cuib`rit` \ntr-un fotoliu, Laura \ncerca s` citeasc`. Darrândurile \i dansau prin fa]a ochilor [i cuvintele \[i pierdeau\n]elesul. Furioas`, \nchise volumul [i-l trânti pe mas`. Ca [icum ar fi citit chineze[te!

Se auzi soneria de la u[`. Era vorba probabil de una dintrevecinele de sus. Asistente medicale amândou`, plecau preatârziu de la serviciu ca s` fac` [i cump`r`turi. A[a c` adeseaveneau la Laura s` \mprumute lapte sau zah`r.

Se duse s` deschid`. Era Jake. Laura ridic` ochii spre fa]alui arogant` [i p`li. R`mase \mpietrit` o frac]iune de secund`cu gâtul strâns, cuprins` de panic`. Când \[i veni \n fire, eraprea târziu. |ncerc` \n van s`-i \nchid` u[a \n nas, dar eldeschise cu piciorul. Apoi, trânti u[a dup` el [i \naint` \n\nc`pere cu un aer furios.

– S` nu mai faci niciodat` asta, spuse el cu o voce t`ioas`.Ea se cutremur`, consternat`.

– Nu mi-ai dat de ales.– Ce naiba vrei s` spui?Ea \[i umezi buzele cu vârful limbii [i-[i \ntoarse ochii,

ro[ind sub privirea albastr` care o fixa.– Acela[i lucru ca [i azi-diminea]`, replic` ea. Nu vreau s`

te v`d.– Nu-mi place s` mi se \nchid` u[a \n nas.Laura amu]i. El o fixa intens \n continuare.– Vino s` cinezi cu mine, spuse el.Ea f`cu „nu“ din cap.El t`cu un moment, apoi se interes` scurt:– De ce?Ea oft`.– |]i repet: nu vreau s` te mai v`d.– Explic`-mi cel pu]in de ce, \ntreb` el sec. D`-mi un motiv

serios.Ea oft` din nou. Motive serioase... putea s`-i

furnizeze mai multe. Dar nici unul pe care s`-l admit`.Era sigur.

– Cred c` nu mai avem ce s` ne spunem.El o observ` \ndelung, apoi \i ordon`:– Du-te s`-]i pui un mantou. Te iau la mas`.Speriat` de atâta \nc`p`]ânare, ea ripost`:– Pentru c` trebuie pus punctul pe „i“, iat` – doresc s` te

v`d disp`rând din via]a mea pentru totdeauna.El o fulger` cu privirea [i repet` sec:

38 KAREN REYNOLDS

– Du-te s`-]i pui un mantou.Ea se d`du \napoi cu un pas, \nsp`imântat` brusc de

lucirea ameni]`toare din ochii lui. Apoi se opri, hot`rât` s`-i]in` piept. A ceda \nsemna s` se expun` din nou [i s` i sefrâng` inima.

El o studia de parc` \i \n]elegea revolta. Apoi pe buze \iap`ru un zâmbet complice.

– Dac` preferi s` r`mânem aici, nu v`d nici un inconvenient.{tia perfect c` o atr`gea \n capcan`. S` r`mân` singur` cu

el \n apartament \nsemna un risc prea mare. Nu avea de ales.Scoase un oftat adânc.

– Foarte bine. M` duc s` iau un mantou.Cum f`cuse Jake s`-i afle adresa? se \ntreb` Laura \n timp

ce luxoasa limuzin` gri metalizat \i purta pe str`zile Londrei.Precis o ob]inuse prin Rupert. Acesta nu putea refuza s` i-odea: Jake se bucura \n ochii lui de un mare prestigiu. Aveaputere [i profita pentru a ob]ine tot ce vroia... Chiar [i pemine, gândi ea cu am`r`ciune.

Crepusculul f`cuse loc nop]ii [i circula]ia se fluidizase.Laura \ntoarse ochii spre Jake. Un felinar lumin` \n trecereprofilul lui d`ltuit, maxilarul p`trat, ras proasp`t, care d`deafe]ei toat` autoritatea sa.

– Unde m` duci? \ntreb` ea.El \i arunc` o ochead` rece [i cu un zâmbet ironic,

r`spunse:– O s` vezi.Ea se \nfund` furioas` \n scaunul ei. De ce un asemenea

mister?


Jake opri ma[ina \n fa]a portalului iluminat al unui marehotel. Laura scrut` strada f`r` a descoperi firma vreunuirestaurant. Se \ntoarse c`tre el, care deja coborâse [i \nconjurama[ina pentru a-i deschide portiera.

– Unde se afl` restaurantul? \ntreb` ea, cu o privireb`nuitoare, când el \i lu` bra]ul pentru a o ajuta s` coboare.

– |n hotel.O conduse rapid spre intrare. Un portar \n livrea \i salut`

ridicându-[i cascheta [i le deschise u[a. Laura abia \l remarc`.Arunc` o privire circular` \n hol. Jake o trase repede spreascensor.

– Unde mergem? se interes` ea, cuprins` de panic`.El schi]` un zâmbet.– Restaurantul se afl` la un alt etaj.Laura se \ncrunt`. Tocmai v`zuse \ntr-un col] al hotelului o

s`geat` luminoas` indicând direc]ia restaurantului – la parter.|[i smulse bra]ul din strângerea lui Jake.

– M` iei drept o proast`! se r`]oi ea. Nu se pune problemas` urc cu tine.

U[ile liftului se deschiser`. Oamenii care ie[eau treceauprin fa]a perechii f`r` s`-i acorde nici cea mai mic` aten]ie.Jake o trase pe Laura \n cabin` [i o strânse lâng` el.

– A[ vrea s` v`d ce-o s` faci ca s` scapi, \i murmur` el laureche \n timp ce u[ile se \nchideau.

Redus` la neputin]`, \l v`zu ap`sând pe butonul de la al[aselea etaj. Pe cadranul ce se afla deasupra u[ilor \ncepur` s`

40 KAREN REYNOLDS

se \nscrie cifre luminoase. Laura \l privea ]int` pe Jake, cu ochivenino[i.

– De ce faci asta? protest` ea printre din]i. De câte oritrebuie s` \]i repet c` nu mai vreau s` te v`d?

Jake o urm`ri cu aten]ie o clip`, cu tr`s`turile \ncordate.Apoi, un zâmbet crud \i juc` pe buze.

– }i-am spus deja: doresc s`-]i vorbesc.– {i eu, n-am chef s` te ascult. Consider c` nu mai avem

nimic s` ne spunem.– Te \n[eli. Avem de discutat multe lucruri. Fugind, nu

schimbi nimic. Asta nu ar face decât s` \ntârzie explica]ianoastr`.

U[ile liftului se deschiser`. Laura ezit` o clip`, apoi ie[i pepalier, urmat` de Jake. O ghid` spre o u[` pe dreapta [i o f`cus` intre \ntr-o \nc`pere vast`, decorat` \n bej [i auriu.Tablourile care ornau pere]ii evocau mai mult decât ambian]aunui hotel.

– Este apartamentul t`u? \ntreb` ea \n timp ce Jake\nchidea u[a dup` ei.

El \ncuviin]` din cap, se apropie de ea [i-[i vâr\ mâinile \nbuzunarele pantalonilor perfect croi]i. Laura examin` camera.Privirea i se opri asupra a trei u[i care se deschideau \nperetele stâng. Se \ntoarse spre Jake.

– Pentru c` tu ai decis scenariul, ce urmeaz`? se interes` eairitat`. Se continu`, la stânga, pentru a intra \n camera ta?

El ridic` o sprâncean` mirat`.


– S-ar spune c` obsesia de care m` acuzi devinecontagioas`!

Laura strânse din din]i [i cùt` \n zadar o replic` ustur`toare.– Ei bine, Laura, relu` el ironic, ai r`mas f`r` replic`?– Umorul tù este irezistibil! ripost` ea sarcastic. Din

nefericire, m` tem c` l-am pierdut pe al meu când m-ai f`cuts` traversez jum`tate din Londra, contra voin]ei mele.

O observ` o clip` \n t`cere, cu capul plecat pe o parte.– |n fa]a unui astfel de rezultat, se pare c` ar trebui s`

re\ncep cât de des posibil.– Nu te sf`tuiesc, spuse ea cu acreal`. Nu g`sesc c` ar fi

chiar o idee bun`.El \[i \n`bu[i un mic râs.– |n acest caz, ar trebui s` \nve]i s` fii ascult`toare.Atâta arogan]` o l`s` f`r` voce. |i arunc` o privire plin`

de ur`.– Este un nou mod de a-mi demonstra c` nu e[ti decât un

egoist josnic, Jake?– Nu este exact ceea ce vroiam s` spun.Se apropie de ea [i privirea lui insolent` o m`sur` din cap

pân` \n picioare. Apoi zâmbi [i adùg`:– De ceea ce sunt sigur, este c` [tiu ce vreau.Capul lui brunet se aplec` [i buzele sale le atinser` pe cele

ale tinerei.– {i s` [tiu cum s` ob]in, termin` el cu o voce r`gu[it`.Buzele lui puser` st`pânire pe cele ale Laurei, fierbin]i,

42 KAREN REYNOLDS

\mb`t`toare. Cu ochii fixa]i pe fa]a lui sculptural`, ea sim]icum i se opre[te inima din loc o scurt` clip`, ca apoi s`\nceap` s` galopeze. El era atât de aproape...

Mâinile lui Jake se ridicar` pân` la umerii Laurei,dezbr`când-o de mantou.

– Nu... murmur` ea gâfâind, \n timp ce ve[tmântul z`ceape podea.

Ochii i se \ntâlnir` cu cei ai lui Jake. Avea impresia c` estehipnotizat`.

B`t`i \n u[` o aduser` la realitate. Jake \[i \n`l]` capul brun[i strig`:

– Intr`!Un b`rbat \nalt [i rigid p`trunse \n \nc`pere. |i privi cu

indiferen]`.– Bun` seara, domnule, doamn`, \i salut` el cu o voce

având accent popular. Recep]ia ne-a informat de sosireadumneavoastr`.

Jake cl`tin` din cap.– Mul]umesc, Travers. Vom trece la mas` imediat ce va

fi gata.Travers \[i aranj` musta]a.– Bine, domnule. Dori]i [i altceva?– Nu, asta ar fi totul.Travers \[i \nclin` capul chel \nainte de a se retrage.Jake cobor\ privirea [i Laura \l observ` câteva clipe \n

t`cere. Apoi \naint` spre o ni[` cu lichioruri.


Ea se a[ez` \ntr-un fotoliu, mul]umind cerului pentruinterven]ia valetului. F`r` intrarea lui \n acel moment precis,nu ar fi fost \n stare s`-i reziste lui Jake. El \[i p`strase putereade a o tulbura nesfâr[it. La fel ca [i \n anul precedent. Trebuias` se ]in` \n gard`. Deoarece ura ei \mpotriva lui se ar`taineficace fa]` de magnetismul lui.

Laura se cutremur`, nelini[tit`. Dac` nu se ar`ta foarteprudent`, el va r`sturna repede barierele pe care [i le ridicasepentru a se proteja... Repede, \[i va distruge din nou via]a. Nuva avea puterea s-o ia din nou de la zero. Pentru a evitasuferin]ele [i decep]iile, trebuie s` [tii s` descoperi oameniisusceptibili s` ]i le provoace – [i s`-i evi]i.

– Ce vrei? \ntreb` Jake.Ea \l privi nedumerit`.– Oh, un Martini, te rog, r`spunse ea posomorât`.Spera ca el s` n-o re]in` prea mult timp. Cu cât mai repede

se va \ndep`rta de el, cu atât va fi mai bine. Privirea ei r`t`cipe tablourile atârnate pe pere]i. Un fior de ghea]` o p`trunsecând ochii i se oprir` asupra unuia dintre ele.

– V`d c` ai p`strat „Leb`da din Eden“, spuse ea cu o vocemonoton`.

Jake se afla \n fa]a ei. O observa printre gene [i-i \ntinsecocteilul.

– Da. Am preferat s`-l p`strez la Londra.Cu inima strâns`, Laura continua s` contemple albastrul [i

auriul picturii. Reprezenta un cuplu tân`r, \n picioare sub

44 KAREN REYNOLDS

umbra protectoare a aripilor \ntinse ale unei uria[e lebedealbe, pe malul unei ape pe care jucau reflexele magiceale lunii.

Tân`ra \nghi]i \n sec, cu mâna crispat` pe pahar. Jakecump`rase acest tablou cu cincisprezece zile \nainteac`s`toriei, pentru a-l pune \n camera lor. „Leb`da din Eden“ar fi trebuit s` fac` parte din paradisul lor. Laura râse amar \nsine. C`snicia lor o f`cuse s` cunoasc` infernul \n loc deparadis.

Jake se a[ez` \n fa]a ei. Nu o sc`pase din ochi.Tân`ra \i evit` privirea [i-[i duse paharul la buze cu omân` care tremura u[or. Bùtura rece \i r`cori gâtuluscat, dar t`cerea care se instala \ntre ei \ncepu s`-i\ncerce nervii.

Apoi, spre u[urarea ei, se auzir` b`tì \n u[`. Jake \[i\ntoarse \n cele din urm` ochii [i r`spunse s` intre. Ap`ruTravers care anun]` c` cina era servit`.

Jake se ridic` [i o invit` pe Laura s` treac` \n sufragerie.Mâncarea era delicioas`, prezentat` minunat pe t`vi de argint[i serviciul lui Travers era de o discre]ie perfect`. |n timpnormal, Laura ar fi fost \ncântat`. Dar era departe de a fi cazul\n aceste \mprejur`ri. Jake o f`cea s` fie crispat`, \i \ncordanervii la maximum.

O adusese acolo cu un scop precis: el nu ac]iona niciodat`f`r` motiv. Laura \l cuno[tea prea bine ca s` nu \n]eleag` cà[tepta sfâr[itul serii pentru a se explica.


Conversa]ia lor \n timpul mesei se purt` pe un terenneutru. Jake povesti cu brio anecdote nostime din studiourilede televiziune. Laura se str`dui cât putu s` zâmbeasc` [i s` secomporte firesc, dar \i fu foarte greu s` reu[easc`.

Cu u[urare, v`zu sosind momentul de a se \ntoarce \nsalon pentru a lua cafeaua. Jake f`cu \n a[a fel \ncât ea se a[ez`pe canapea lâng` el. Aceast` apropiere o f`cu febril`.

C`uta ce s`-i spun`, complet lipsit` de idei, când o frap` unlucru: el nu locuia \nainte \n acest apartament. Locuia \ncamere de hotel sau la prieteni. Totu[i, acest loc poate i-aservit \ntotdeauna s` primeasc` alte femei. |l privi cu un aerb`nuitor [i se str`dui s` ia un ton egal când \ntreb`:

– De când ai acest apartament?– |n jur de [ase luni, replic` el cu o sprâncean` arcuit`

ironic. Po]i s` renun]i imediat la vreo fantasmagorie.Ea se \nro[i [i \ntoarse capul. Jake se ridic`.– Vrei un alcool?– Nu, mul]umesc. M` limitez la cafea.El se duse la ni[a cu lichioruri din stejar patinat, \[i turn`

un coniac, reveni s` se a[eze [i-[i \ntinse picioarele lungi \nfa]a lui.

– De când lucrezi pentru „Style“? \ntreb` el cudezinvoltur`.

Laura f`cu o mutr` perplex` \nainte de a replica:– Nu \ncerca s` m` faci s` cred c` nu cuno[ti r`spunsul, Jake.El ridic` din umeri.

46 KAREN REYNOLDS

– C`utam pur [i simplu s` \ntre]in o conversa]ie

curtenitoare. Dar constat c` nimic nu-]i dezarmeaz`

agresivitatea.

Laura \[i puse cea[ca pe mas` cu un zgomot sec.

– Nu [tiu de ce m-ai adus aici, Jake. Dar sunt sigur` c`

ai ceva precis \n cap. Nu ac]ionezi niciodat` f`r` motiv,

nu-i a[a?

– Corect, recunoscu el, cu capul lui brun u[or aplecat pe o

parte, pentru a o observa. Dar presupuneam c` ai fi preferat

s` flec`re[ti despre subiecte neutre.

O credea complet tâmpit`? Scântei de mânie ap`rur` \n

ochii ei verzi.

– Nu este vorba aici de ce a[ numi un subiect neutru. De

când [tii unde locuiesc [i pentru cine lucrez?

El p`str` o clip` t`cere \nainte de a r`spunde:

– Am [tiut \ntotdeauna.

Laura nu se a[tepta la asta. O r`ceal` cu ghea]` \i strânse

inima. |l privi ]int`, amu]it`. Era \ngrozitor s` afle c` [tiuse

\ntotdeauna unde s-o g`seasc` f`r` s` caute vreodat` s-o

revad`. Era clar c` doar \ntâmplarea de a se \ntâlni \n acel club

de noapte reanimase atrac]ia sa pentru ea.

– Am aflat printr-un raport de detectiv, la o s`pt`mân`

dup` \ntoarcerea mea \n Statele Unite.

Aceast` declara]ie o f`cu s` ias` din gândurile ei

sumbre.


– |n Statele Unite? Dar de ce te-ai \ntors acolo?Se \ntrerupse o scurt` clip` [i, cu ochii ei verzi voala]i de

am`r`ciune, relu`:– Haide, las`-m` s` ghicesc. Afacerile \nainte de toate,

bine\n]eles. O problem` atât de ne\nsemnat` ca a fi p`r`sit deso]ia ta nu putea prima asupra intereselor unei re]ele deteleviziune.

Jake lu` o ]igar` dintr-o tabacher`, o aprinse [i se ridic`. Se\ndep`rt` câ]iva pa[i, apoi se \ntoarse. Ochii lui alba[tri ofixar` cu r`ceal` pe Laura.

– M-am \ntors la New York fiindc` fratele meu a murit.Cu gura c`scat`, ei nu-i venea s`-[i cread` urechilor.– Se ducea la birou cu ma[ina [i a intrat \ntr-un carambolaj

\n serie pe strada a cincea. Au fost numero[i r`ni]i. El a fostomorât.

Laura r`mase interzis`, lipsit` de voce, cu ochii umezi.Nu-l \ntâlnise pe Tom decât o singur` dat` – \n ziua c`s`torieiei cu Jake. Când se a[tepta la ostilitate din partea lui – \nfond, Jake era un om puternic – Tom \i ar`tase o prieteniecordial` [i o primise \n familie cu bra]ele deschise. Ea \i p`strao simpatie emo]ionant`. Acum i se p`rea de necrezut s` fiemort de un an [i ea s` nu fi [tiut nimic.

– |mi pare r`u, murmur` ea. Nu [tiam.– Vezi, ca de obicei, tragi concluzii pripite.Jake trase un fum din ]igar` [i o observ` pe tân`r` prin

fumul bleu-argintiu, \nainte de a continua:

48 KAREN REYNOLDS

– Dup` funeralii a trebuit \ntrunit de urgen]` consiliul deadministra]ie \n adunare general` extraordinar`. De cum s-aaflat vestea mor]ii lui Tom, ac]iunile noastre la Burs` au\nceput s` scad`. Mi-au trebuit câteva zile pentru calmareaspiritelor. Odat` totul intrat \n ordine, am \n]eles c` ar fi preatârziu.

Laura \[i \nclin` capul.– Prea târziu? Prea târziu pentru ce?Jake o observ` câteva momente \n t`cere \nainte de a se

\ntoarce [i a se a[eza lâng` ea. Cu o fa]` impasibil`,murmur`:

– Prea târziu pentru a reveni. {tiam c` am`r`ciunea ar fi avuttimp s` se instaleze [i c`-mi va fi foarte greu s`-i dau de cap`t.

– Am`r`ciunea? repet` ea, cu ochii plini de mânie. Cenaiba [tii tu? |]i \nchipuiai c` exist` ceva de care s` fiu\ncântat`?

O expresie \nduio[at` trecu fugitiv pe fa]a lui Jack. |i lu`mâna tandru [i cu privirea cufundat` \ntr-a ei, spuse cublânde]e:

– |n]eleg ce ai sim]it.Ea \[i smulse mâna cu o mi[care furioas`.– Nu m` face s` râd. M` \ndoiesc c` ]i-ar putea trece a[a

ceva prin cap.El o privi f`r` s` spun` un cuvânt. Apoi p`ru pe punctul de

a vorbi, dar nu f`cu nimic [i \ntoarse capul. Strânse din pumnipân` i se albir` \ncheieturile.


Laura se cutremur`. Curajul o p`r`sea a[a cum curgenisipul printre degete. Se vedea c` Jake era furios. Dar eraimposibil s` prevezi dac` \[i va st`pâni furia sau va izbucni. Erasingurul om de care se temea. Singurul \n fa]a c`ruia se sim]eafragil` [i neputincioas`.

Refuz` totu[i s` capituleze. Se ridic` \ncordat` [i bâigui:– Este timpul s` plec.Se ridic` [i el. O domina cu \n`l]imea lui [i aerul sù

amenin]`tor \i f`cea pielea ca de gìn`. Ordon` sec:– A[az`-te la loc. Nu se pune problema s` pleci.– Aici, \]i faci iluzii!– Nici gând, draga mea, murmur` el pe un ton glacial, cu

o fa]` de marmur`. Ar trebui s` [tii c` nu renun] niciodat` laceea ce \mi apar]ine.

Jake se apropie cu un pas [i ea se sim]i minuscul`, cu nasulla \n`l]imea gulerului c`m`[ii lui. |[i ridic` fa]a [i privirile li se\ncruci[ar`.

– |mi apar]ii [i eu nu renun] niciodat` la ceea ce-miapar]ine, afirm` el din nou cu un zâmbet insolent.

– Nu apar]in nim`nui! se r`]oi ea, cu mâini tremur`toare.M-am c`s`torit cu tine fiindc` te iubeam. Amorul nu poate fiposedat. Este un dar. Un dar pe care n-am chef s` ]i-l mai fac.Este prea târziu. Tu, Jake, e[ti cel care a ales deliberat sàrunce ceea ce ofeream.

– Scorpie \nc`p`]ânat`! tun` el, cu tr`s`turile crispate defurie. Tat`l tù te obsedeaz` pân` la punctul \n care vezi to]i

50 KAREN REYNOLDS

b`rba]ii dup` chipul lui. Te \nc`p`]ânezi s` m` categorise[ti lafel ca pe el.

Ea sim]i asta ca o lovitur` sub centur` [i p`li. El [tia c`aceast` reflec]ie o r`nea profund. {tia c` avea oroare de aaminti de tat`l ei, indiferent cu cine.

– {i nu exist` nici o \ndoial`, ripost` ea cu voce tremurat`,c` e[ti la fel ca el!

El o prinse de umeri.– Nu am inten]ia s`-mi petrec restul zilelor pl`tind

pentru el!– |nceteaz` s` deturnezi problema servindu-te de tat`l

meu! strig` ea. Nu pl`te[ti pentru gre[elile lui, ci pentru aletale. E[ti singurul responsabil, dac` nu po]i petrece mai multde dou` ore f`r` a curta o femeie. {i acum, las`-m` s` plec!

T`cut, cu buzele strânse, \i strânse \ncheieturile mâinilor, \ibloc` bra]ele la spate, o lipi de un perete [i declar` sec:

– }i-am spus deja c` nu se pune problema.Laura se zb`tu \n van pentru a \ncerca s`-i scape. El o ]inea

f`r` un efort aparent.– Nu m` atinge! ]ip` ea.– Nu asta \mi spuneai adineauri, replic` el cu un

zâmbet.Ea \l fulger` cu privirea.– Individ josnic ce e[ti! }i se \ntâmpl` s` te mai gânde[ti [i

la altceva?Zâmbetul lui Jake deveni sarcastic.


– Nu când e[ti tu prin \mprejurimi, spuse el pe un tonnelini[titor. E[ti prea seduc`toare.

O privea languros [i inima ei b`tea s` se rup`. Se for]`s`-[i \nfrâneze dorin]a care i se propaga prin tot trupul \nvaluri fierbin]i. El nu trebuia s` câ[tige.

– Te ur`sc! rosti ea. Mi-e groaz` de contactul t`u!El \[i \nt`ri strângerea asupra mâinilor ei [i ea gemu de

durere.– Este sfâ[ietor, o zeflemisi el pe un ton mieros. Nici nu se

poate mai sfâ[ietor.Ea \[i holb` ochii [i se ghemui lâng` zid, v`zând cum se

apropie capul lui brun.– Nu, Jake, gemu ea. Nu, te rog!Gura lui se ab`tu asupra gurii ei [i for]` brutal deschiderea

buzelor. O trase \n bra]e [i-o \nl`n]ui strâns.Ea \ncerc` s`-[i \ntoarc` fa]a, dar degetele lui lungi \i

prinser` maxilarul ca un cle[te. Scoase un ]ip`t de protest.Jake ridic` fa]a, o privi cu ochi arz`tori [i murmur` rug`tor:

– |nceteaz` s` m` respingi, Laura.Accentul surd al acelei voci r`gu[ite \i strânse inima. Cald`

[i dulce, gura lui Jake o lu` pe a ei. Mâinile \i mângâiauspatele, [oldurile, producându-i furnic`turi pe piele, prin]es`tura u[oar` a rochiei de var`. |ncepu s` tremure cândsim]i coapsele lui tari lipindu-se de ale sale.

Ridic` mâinile, le puse pe umerii lui Jake [i-[i strecur`degetele \n p`rul des [i negru, gemând de pl`cere.

52 KAREN REYNOLDS

S`rutul lor fu interminabil, \mb`t`tor. Laura se strângea \nso]ul ei, de parc` ar fi vrut s` se topeasc` \n el.

|n ea, dorin]a se b`tuse cu bunul-sim] [i-l \nvinsese. Seabandon` trup [i suflet fericirii de a redescoperi pl`cereasim]urilor. O c`ldur` difuz` \i radia din [ale \n toatemembrele.

Un geam`t surd se ridic` din fundul gâtului lui Jake \n timpce s`rutul sù deveni mai profund. Laura \ntredeschisepleoapele... |n acea clip`, el pierdu. Cu ochii \nchi[i, prezentao fa]` care exprima o satisfac]ie senzual` voluptuoas`. |ncepus`-l urasc` [i mai mult: \[i \nchipuia c` o ]ine \n puterea lui,credea c` a \nvins!

„Nu, Jake, gândi ea. Nu, de aceast` dat`!“Se d`du brusc \napoi [i el deschise \ncet ochii.– Ce este, scumpa mea? [opti el cu o voce r`gu[it`.– Foarte abil, Jake. Dar nu ]ine.El se \ncrunt` u[or.– Laura...– Jocul de-a seduc]ia nu te va duce prea departe, i-o tìe

ea, ridicându-[i capul \ntr-o mi[care incon[tient` de sfidare.Lumina f`cea s`-i joace reflexe ar`mii \n aurul ro[cat al

p`rului, \n timp ce continua:– Nu de aceast` dat`. Nu cu mine. De fapt, comportamentul

tù \mi \nt`re[te p`rerea: obsesia ta sexual` este atât de mare\ncât e[ti gata s` faci orice pentru a ]i-o satisface.

Gura lui Jake se crisp` [i ripost`:


– Ce idio]enie! {tii foarte bine c` te-am s`rutat fiindc` odoream. {i nu din motivul nu [tiu c`rei strategii complicate,nici a unei tulbur`ri psihice.

Laura \[i mu[c` buza inferioar`, apoi spuse:– Asta nu \mpiedic` s` nu duc` nic`ieri.El \[i ridic` b`rbia [i ochii lui alba[tri se cufundar` \n cei ai

tinerei. Pe buzele lui senzuale pluti un zâmbet \n timp cescruta figura Laurei. Aceasta dezv`luia vestigiile manifeste \nc`ale dorin]ei ei.

– Ai \ndr`zni s` pretinzi c` nu ai sim]it nici o pl`cere?\ntreb` el ironic.

– Nici cea mai mic`! rosti ea, refuzând s`-[i recunoasc`sl`biciunea.

El izbucni \n râs.– Mincinoaso! }i-a pl`cut la fel de mult ca [i mie.Furioas` [i umilit`, Laura deveni stacojie. De ce se

\nc`p`]âna s-o r`neasc`? De ce refuza s-o lase \n pace?– Nu fi a[a sigur! scrâ[ni ea furioas`.Se smulse din \mbr`]i[area lui, \[i lu` rapid po[eta [i

mantoul, apoi se gr`bi spre ascensor, orbe[te. Gâfâind, ap`s`pe buton [i \nchise ochii. Jake nu va \ntârzia s-o urm`reasc`.Dar de aceast` dat`, nu-i va mai permite s-o re]in`.

Nu trecuser` mai mult de câteva secunde când auzi u[aapartamentului deschizându-se. Jake sosi \n spatele ei [i or`suci cu fa]a spre el.

– Unde naiba crezi c` te duci? \ntreb` el sec.Ea \[i adun` ultimele r`m`[i]e de curaj.

54 KAREN REYNOLDS


– M` duc acas`, Jake. Nu vreau s` stau aici prea mult.F`r` s` [tie c`rui fapt se datoreaz`, v`zu o expresie

\nduio[at` pe fa]a lui, vreme de o clip`. Dar el \[i relu` mascaimpasibil`. Apoi, cu sprâncenele \ncre]ite, murmur` blând:

– Nu pleca imediat, Laura. Mai am ceva s`-]i spun.U[ile ascensorului se deschiser`, ca \ntr-un film cu

\ncetinitorul. Laura se for]` s` intre cu calm \n cabin`. Oimpresie bizar` o incita s` dea \napoi. I se p`rea c` distinsese\n vocea lui Jake un accent rug`tor, citise o rug` \n ochii lui.

Cu inima strâns`, refuz` cu un semn din cap.– Tot ce-a fost de spus s-a spus, Jake.U[ile ascensorului se \nchiser`, \n timp ce aceast` expresie

curioas` \mblânzea din nou tr`s`turile lui Jake. Laura preferas` nu se \ntrebe. Se rezem` de peretele cabinei, sim]ind cumo p`r`sesc for]ele. |n sine, aspira din toat` fiin]a ei s` r`mân`lâng` el. Efortul de a-l p`r`si o epuizase.

Dar nu se punea problema s` se lase din nou prad` acesteiatrac]ii. Ar fi fost o adev`rat` nebunie.

Capitolul 4

|n cursul s`pt`mânii urm`toare, Laura suferi de insomnie.Obsedat` de Jake, petrecea cea mai mare parte a nop]ilor

urm`rind cadranul luminos al de[tept`torului. I se resim]i [imunca. La birou, nu era \n stare s` se concentreze. |n minte \irevenea mereu conversa]ia lor.

Remarcele lui Jake \n leg`tur` cu tat`l ei o r`niser`. Of`cuse special, [tia c` nu vroia s`-[i aminteasc` aceast`perioad` din via]a ei. |n minte \i reveneau amintiri penibile.

P`rin]ii ei se c`s`toriser` foarte tineri, din obliga]ie, la -optsprezece ani. Laura se n`scuse cam la [ase luni dup`c`s`toria lor. La \nceput, se iubeau profund. Dar greut`]ileresponsabilit`]ilor, prea dificile pentru vârsta lor, \i condusesela ne\n]elegeri.

Stewart Hadleigh, tat`l Laurei, dup` ce f`cuse tot ceputuse, se s`turase de eforturile pe care familia i le pretindea.

O l`sase pe Amanda, so]ia lui, s`-[i asume cea mai mareparte a responsabilit`]ilor vie]ii lor comune. Ceea ce ea\ncepuse s` \ndeplineasc` din toat` inima, acceptând lipsade maturitate a lui Stewart [i incapacitatea acestuia de arenun]a la libertatea sa. Dar descoperind c` \[i c`utapl`cerile \n alt` parte, fusese foarte sup`rat`. Stewart \iimplorase iertarea. Jurase c` nu cedase decât unei atrac]iif`r` viitor.

Amanda \l iertase, cu speran]a c` va sfâr[i prin a secumin]i. Dar Stewart continua s` tr`iasc` \ntr-o lume himeric`[i s` fug` de obliga]iile sale, frecventând alte femei.

Când Laura avea zece ani, num`rul aventurilor tat`lui eidevenise incalculabil. Amanda Hadleigh se resemnase cuaceast` neputin]` a lui de a se mul]umi cu o singur` femeie.Printre altele, avea nevoie de ajutor financiar [i credea c` fiicaei avea nevoie de prezen]a unui tat`. Ea se ag`]a cu disperarede iluzia c` se va potoli cu timpul.

Era roas` de am`r`ciune, str`duindu-se s`-i ascund` astaLaurei. Dar copiii sunt foarte sensibili la sentimentele celordin jur. Laura \[i d`du repede seama ce exista \ntre p`rin]ii ei.Când o vedea pe mama ei mohorât`, era surâz`toare, ca s-o\mb`rb`teze. Asta nu servea la nimic. Zarurile erau dejaaruncate.

Incidentul definitiv se petrecu \ntr-o diminea]` când mamaei, ca s` se mai \nveseleasc`, hot`r\ s-o conduc` pe Laura laplimbare. Se duser` cu metroul \n centru, pentru a vizita


Turnul Londrei. Laura [i maic`-sa erau hot`râte s` se distreze,de[i Stewart continua s` nu se \ntoarc` acas`, uneori chiar [icâteva zile la rând. Dup` care ap`rea cu un aer sp`[it, cu flori,jurând s` se schimbe.

Traversau Tower Hill când \l z`ri pe Stewart, care mergea]inând o femeie de talie. Se oprise pentru a o s`ruta. MamaLaurei \n]epenise, livid`. Recunoscând-o pe m`tu[a saJennifer, sora mamei, Laura se \ntrebase de ce taic`-s`u os`ruta a[a de ciudat. Apoi Amanda f`cuse stânga-mprejur,am`rât` [i furioas` [i o duse \napoi la sta]ia de metrou peLaura, nemul]umit` [i nefericit`.

|n seara zilei urm`toare, \i auzise certându-se violent \nbuc`t`rie. Ie[ise din camera ei [i, a[ezat` pe treptele sc`rii,plânsese \n t`cere, rugându-se s` se opreasc`.

Nu-l mai v`zuse niciodat` pe tat`l ei. Ie[ise din cas` [i dinvia]a lor, trântind u[a, f`r` a da aten]ie strig`telor Laureipentru a-l chema \napoi. De atunci, nu mai era \n stare s` aib`deplin` \ncredere \ntr-un b`rbat.

Oft`, cu ochii fixa]i \n spectacolul str`zii prin fereastrabiroului, cu privirea vag`. De ce nu reu[ea s` uite trecutul? Dece acesta continua s-o bântuie? Nu va reu[i niciodat` s` dea lao parte amintirea tat`lui ei, nici s` ierte tr`darea lui Jake.Suferise prea mult.

Arunc` o privire circular` prin sala redac]iei. To]i colegiilucrau, \n timp ce sim]ea cum via]a ei o ia \n deriv`. Scoaseun nou oftat [i-[i spuse c` f`cea o stare depresiv`.

58 KAREN REYNOLDS

Se ridic`, se duse \n col]ul unde se afla ma[ina de cafea.|nc` \i era greu s` cread` c` Jake o \n[elase chiar \n ziuac`s`toriei. Buzele i se crispar` \ntr-o strâmb`tur` amar`. Eratotu[i adev`rat – o constatase cu proprii-i ochi.

Auzi pe cineva apropiindu-se [i \ntoarse capul.Se sprijini de automatul de cafea \ntr-o atitudine

languroas` [i s`lt` \n mân` câteva monede.– Salut, murmur` Carly pe un ton t`r`g`nat.– Ai terminat? ar`t` ea spre ma[in`.Laura \ncuviin]` din cap, \[i lu` cea[ca [i se d`du \napoi.– Ia-]i.Carly introduse monedele \n fa]a automatului, ap`s` pe un

buton, apoi privirea i se opri pe cea[ca Laurei.– Câ]i litri din aceast` b`utur` contezi s` mai \nghi]i? Pân`

la urm` o s` te \mboln`ve[ti dac` nu reduci consumul. Estepericulos \n doze mari. Ca b`rba]ii!

Laura zâmbi [i replic`:– Asta m` ]ine treaz`.Carly ridic` sprâncenele, amuzat`.– B`rba]ii sau cafeaua?– Cafeaua! râse Laura.Carly ridic` din umeri [i o privi cu mali]ie:– Fiecare cu socotelile lui. Personal, pentru a r`mâne

treaz`, prefer b`rba]ii.– Ar trebui s` te cenzurezi! r`spunse Laura cl`tinând

din cap.


Se \ntoarse la locul ei. Carly se ]inu dup` ea [i se a[ez` peun col] al biroului. Ochii ei coda]i se a]intir` asupra Laurei.

– Ce nu merge? o \ntreb` ea. Toat` s`pt`mâna trecut` aiavut un aer foarte obosit. Am crezut c` o s`-]i mearg` mai binedup` un weekend de odihn`.

Zâmbi \nainte de a continua:– Dar iat`-ne luni diminea]` [i ai o min` \ngrozitoare.

De ce?Laura \ntoarse privirea.– Sunt pu]in obosit`.– Mai mult decât pu]in. Scuz`-m` c` insist, dar când munca

ta \ncepe s` fie influen]at` de starea de s`n`tate, sunt obligat`s` intervin.

Laura o privi cu coada ochiului, apoi \[i plec` fa]a [i r`masemut`. Nu vroia s` r`spund` la nici o \ntrebare, dar nici nuvroia s-o ofenseze pe Carly. |[i puse coatele pe birou [i-[i lu`capul \n mâini. Asta crea o situa]ie delicat`.

– E[ti la cap`tul nervilor, murmur` Carly. Ai tenul palid [icearc`ne la ochi.

Pe buzele Laurei flutur` un zâmbet [i [opti pe un tonironic:

– Nu puteai s` fii mai dr`gu]`!Carly izbucni \n râs.– Ai noroc, scumpa mea. Ast`zi sunt plin` de amabilit`]i.Mim` gestul de a scutura cenu[a unei ]ig`ri imaginare [i

imitând vocea lui Marlon Brando, ad`ug`:

60 KAREN REYNOLDS

– |n schimb, o s`-]i fac o propunere pe care nu o po]irefuza.

Laura ridic` repede privirea.– Despre ce este vorba?– Pleac` s` te odihne[ti pentru restul zilei.– Este foarte amabil, Carly. Mul]umesc mult replic` Laura

cu un aer aiurit.Carly f`cu o mutr` comic`.– Acest impuls generos nu izvor`[te drept din inima mea.

Patronul cel mare trebuie s` ne viziteze \n cursul dup`-amiezii[i n-a[ vrea s`-i las impresia c` te tortur`m...

Când ie[i din metrou pentru a lua autobuzul, Laura trecuprin fa]a panourilor de oglind` ale unui mare magazin.Constat` c`, \ntr-adev`r, ar`ta rù. Soarele str`lucea pe un cersenin. Razele sale se reflectau \n caroseriile automobilelor.Din asfalt se ridica o cea]` de c`ldur`.

|n timp ce a[tepta autobuzul lâng` dou` femei \n vârst`\nc`rcate cu co[uri pline de cump`r`turi, Laura se sim]i bruscepuizat`. B`trânele flec`reau \n [oapt`. Laura observ` c` opriveau critic [i zâmbi timid. Cea cu p`l`rie verde \i r`spunsecu un zâmbet larg.

Laura \ntoarse ochii [i oft`. Curios, gândi ea, cum te poate\mb`rb`ta zâmbetul unei necunoscute.

Limuzina gri-argintie care ap`ru \i atrase dintr-o datàten]ia. Inima \ncepu s`-i bat` nebune[te. Arunc` o privire \njur, cùtând \n zadar un loc unde s` se ascund`. Limuzina veni


[i opri \n fa]a sta]iei de autobuz. Jake cobor\, o privi pedeasupra acoperi[ului ma[inii [i-i ordon`:

– Urc`.Ea f`cu nu din cap [i \ntoarse privirea. Pulsul i se acceler`

[i r`suflarea i se opri.– Urc`, repet` el.Ea \l ignor`. Doamnele \n vârst` \ncepur` s`-i observe

alternativ, f`r` a-[i ascunde curiozitatea. Jake \nconjur`ma[ina [i sosi \n dreptul ei, cu o fa]` hot`rât`:

– Urc` \n ma[in`, Laura.– Nu, r`spunse ea sec.– Dac` nu te hot`r`[ti s` te urci singur`, o s` te duc eu,

rosti el cu o voce calm`.Ea ridic` din umeri, apoi spuse pe un ton egal:– Cum dore[ti.Nu-[i \nchipuise c` va \ndr`zni s`-[i pun` amenin]area \n

practic`. Nu \n plin` strad`, \n fa]a lumii. R`mase cu guracascat` când o ridic` \n bra]e, \n timp ce se zb`teaprotestând.

– Ei bine, exclam` una din b`trâne, cu un semn dincap spre prietena ei care o observa pe Laura, cu un aer[ocat.

Jake o puse f`r` menajamente pe scaunul pasagerului, apoise a[ez` rapid la locul lui, \nainte ca ea s` fi avut timp s`deschid` portiera. O strânse de \ncheieturi când ea \ncerc` s`prind` clan]a portierei [i tun`:

62 KAREN REYNOLDS

– Nu te sf`tuiesc.Apoi puse contactul [i demar`. Laura \[i mas` \ncheieturile

dureroase [i-l fulger` cu privirea.– Cine naiba te crezi? Ar fi de preferat s` renun]i s` m` iei

pe sus ori de câte ori \]i trece prin cap!– Nu am de gând, replic` el cu un zâmbet mieros.Ea \[i \ntoarse ochii [i privi fix strada. Când consider` c`

este suficient de calm`, \ntreb`:– {tii c` a[ putea depune plângere [i ai fi obligat s` m` la[i

\n pace?El o privi rapid cu coada ochiului:– A[ fi curios s-o v`d [i pe asta!Tonul lui ironic o exasper` [i min]i cu bun` [tiin]`:– Nu o s` mai a[tep]i mult timp. M` voi ocupa de asta la

\ntoarcerea la birou.El profit` de o clip` de oprire la semafor pentru a-i studia

fa]a.– Chiar? \ntreb` el mieros. Cum vom ajunge imediat, o

s`-mi fac` pl`cere s` te privesc cum \i telefonezi avocatului.Ochii ei se m`rir` [i exclam`:– Dar nu m` duc la birou! Am liber \n aceast` dup`-

amiaz`.Jake f`cu nu din cap.– Nu acum. Te conduc acolo.– {i de ce m` rog? Carly mi-a spus s`-mi iau liber fiindc` nu

m` sim]eam prea bine.


Jake o cercet` cu o privire rapid`, \i remarc` paloarea [icearc`nele, apoi fix` din nou drumul.

– Chiar ai o min` \ngrozitoare.– Mul]umesc, ripost` Laura \n]epat`. Nici nu se poate ceva

mai flatant pentru vanitatea mea.El scoase un mic hohot de râs sec, dar albastrul ochilor s`i

r`mase de ghea]`.– Vanitatea ta? \ntreb` el. Nu ai nici un fel de vanitate.– Nu fi a[a de sigur. Am mai mult` \ncredere \n mine decât

\]i \nchipui.O observ` câteva secunde cu coada ochiului [i-[i lu` vocea

lui grav` cu inflexiuni mângâietoare, pentru a murmura:– Plângându-]i de mil` cu orice pre], nu mai e[ti \n stare s`

ai nici cea mai mic` \ncredere \n mine.– Ce prostie! Nu m` crede atât de slab`, Jake. N-am

de gând s` te las s` continui s` m` agi]i \n acest fel,Jake.

– {i ce o s` faci ca s` m` \mpiedici?– Voi g`si un mijloc, \l asigur` ea.Jake cl`tin` \ncet capul de la dreapta la stânga, \n timp ce

mâinile i se mi[cau pe volan pentru a lua o curb`, apoi spusecu r`ceal`:

– Laura, ai face mai bine s` recuno[ti c` sunt mai puternicca tine. Nu te po]i lupta cu mine.

Ea se surprinse cercetându-i \n am`nun]ime fa]a d`ltuit`,privirea glacial`, maxilarul voluntar [i gura ferm`.

64 KAREN REYNOLDS

– Fizic, sigur c` e[ti mai puternic decât mine. Dar nu m`vei putea obliga s` am \ncredere \n tine sau s` te cred.

– Fiindc` nu ai \ncredere \n mine, o persifl` el. Asta-i,nu-i a[a?

Ea fix` din nou, spectacolul str`zii, apoi bâigui:– Chiar crezi c` gre[esc?El \i arunc` o privire \n timp ce schimba viteza.– Nu ai fost \n[elat` decât o dat`. Dar \]i \nchipui c` va fi

mereu a[a. {i aici, gre[e[ti.– {i tu [tii despre ce vorbe[ti! \l ironiz` ea.O sclipire de mânie trecu fugitiv prin ochii alba[tri, apoi

replic` pe un ton t`ios:– Dac` ai avea m`car un pic de \ndr`zneal`, de mult n-ai

mai fi meditat la tr`darea tat`lui t`u!– U[or de zis, Jake, când habar nu ai despre ce este

vorba.– Opre[te-te! explod` el furios.Perplex`, Laura \l privi [i-l \ntreb`:– Ce trebuie s` opresc?– Pl`cerea de a-]i plânge de mil`.Ea \l privi, nevenindu-i s` cread`. Sensul acestor cuvinte o

f`cu s` reflecteze \n t`cere. Avea cumva dreptate? |[i stricavia]a lamentându-se asupra trecutului? Nu, \ncerca s-oculpabilizeze doar ca ea s` nu aminteasc` de ziua c`s`toriei lor.

Cum se aflau bloca]i \ntr-un ambuteiaj, aproape de biseriaSf. Paul, Jake se \ntoarse spre ea:


– Pân` la urm` o s` termini s` te mai \ndoie[ti de toat`lumea.

– {i de tine \n mod special! ripost` ea pe un ton ustur`tor.– De mine [i de oricine altcineva care apar]ine sexului

masculin.– |n]eleg! morm`i ea. Dup` tine, \i ur`sc pe b`rba]i \n

general...– Ce alt` explica]ie ai putea s` dai ne\ncrederii

boln`vicioase fa]` de ei? \ntreb` el sec.– Nici una, replic` ea furioas`. Fiindc` nu am inten]ia s`-]i

dau nici cea mai mic` explica]ie.– Nu?Parc` ma[ina la câ]iva metri de intrarea biroului Laurei [i

opri motorul. Tân`ra se sim]i dintr-o dat` minuscul` [i fragil`.– Nu, r`spunse ea cu o voce r`gu[it`. Precis nu.El o contempl` cu gravitate.– |ntr-o zi, murmur` el cu voce blând` dar plin` de

violen]` st`pânit`, te voi obliga s` m` ascul]i.Ea \l privi câteva secunde \n t`cere, apoi se \ntoarse [i,

\ncordat`, ridic` \ncuietoarea portierei. Cum puse piciorul \nstrad`, c`ldura grea [i umed` a dup`-amiezii \nsorite osufoc`.

Jake \nconjur` repede ma[ina [i o lu` de bra] \ntr-un modposesiv. Apoi o duse spre intrarea imobilului ziarului.

– De ce m-ai adus iar aici? \ntreb` ea când p`trunser` \ncabina liftului.

66 KAREN REYNOLDS

– Vei afla suficient de repede, replic` el, ap`sând pebutonul etajului al patrulea.

– Este \n leg`tur` cu Rupert? insist` ea.Jake r`mânea mut. La ie[irea din ascensor, o preced` \n

direc]ia biroului lui Rupert. Laura \l urm` cu team`. Ce i serezerva? F`r` un motiv precis [i important, nu [i-ar fi dat atâtasilin]a s-o g`seasc`.

O f`cu s` intre \n biroul lui Rupert, apoi se duse s` strâng`mâna acestuia, \nainte de a se \ndrepta c`tre fereastr`. Cuc`ma[a lui alb` care scotea \n eviden]` costumul \nchis laculoare, degaja o impresie de autoritate calm`.

– Draga mea Laura, o \ntâmpin` Rupert radios, sunt\ncântat c` domnul Ashton te-a putut \ntâlni la timp. |]iaminte[ti de el, nu?

– Sigur...Rupert nu p`ru s` remarce tensiunea care domnea \ntre

interlocutorii sì.– A[az`-te, micu]a mea, \i spuse el Laurei, ar`tându-i un

fotoliu care se afla \n fa]a biroului sù.Ea se supuse, cuprins` de ame]eal` [i de groaz` la ideea s`

afle ce mai clocise Jake.– Am o veste mare s` te anun], relu` Rupert, \n continuare

la fel de radios. Asta va marca \n mod sigur o etap` importantà meseriei dumitale la „Style“.

Laura se oblig` s` respire profund [i-l privi cu coadaochiului pe Jake, dar fa]a lui era impasibil`.


– Domnul Ashton ne ofer` ocazia unui interviu deprim-plan, continu` Rupert. Acela al Theresei Philips, cu noulei so], Russ Taylor.

Ea se str`dui s` par` \ncântat`. Dar zâmbetul \i era ]eap`n[i p`li strângând din pumni.

– Dac` suntem suficient de rapizi, continu` redactorul [ef,am putea s`-l public`m eventual \n num`rul lunii august. Cucât mai repede \l vom scoate, cu atât mai bine, nu crezi,Laura?

– Sigur, conveni ea cu fermitate.Cu coada ochiului, z`ri zâmbetul de triumf care se schi]a

pe buzele lui Jake. De-abia se ab]inu s` nu se duc` s`-lp`lmuiasc`.

– Printre altele, Laura, ad`ug` Rupert, dumneata vei realizaacest reportaj. Domnul Ashton a insistat s` fie a[a. |]i acord`toat` \ncrederea lui.

Bine\n]eles! fulmin` ea \n sine. Nu se putu ab]ine s` nuspun`:

– Foarte amabil din partea sa!Rupert nu remarc` sarcasmul [i rosti pe un ton vesel:– Oh, da. A[ vrea s` nu-i \n[eli a[tept`rile. Este vorba

despre un interviu foarte important. Thereza Philips te vaprimi acas` la ea, \n Fran]a, pentru a se realiza cât mai bine.De aceea, ]ine s` petreci o s`pt`mân` acolo.

Laura avu impresia c` i se opre[te inima. F`cu ochii mari,cu stomacul strâns de fric` [i repet` cu sfial`:

68 KAREN REYNOLDS

– O s`pt`mân`? Acas` la ea?Un zâmbet pluti pe buzele lui Jake atunci când rosti:– Tocmai [i-a cump`rat aceast` cas` [i ]ine s` se laude cu ea.– O s`pt`mân`? insist` tân`ra, nevenindu-i s` cread`.|n]elegea acum motivul manevrelor lui Jake ca s` fie

desemnat` pentru acest reportaj. Cum nu era o ziarist`experimentat`, trebuie s`-i fi fost greu s`-l conving` peRupert!

Acesta se aplec` \n fa]`, numai lapte [i miere.– Nu te \ngrijora, domnul Ashton va fi acolo pentru a

superviza totul.Laura \i arunc` o privire iritat`. De asta se temea!– Va fi [i un fotograf. |l vom trimite de cum vom vedea cine

este disponibil.Jake o privea scrut`tor. Vedea cum se strânge la]ul \n jurul

ei [i se bucura!Trebuia s` ias` din aceast` camer` \nainte de a exploda. Se

sim]ea umilit` \n ultimul grad. Se ridic` brusc [i, cu un zâmbetfor]at, reu[i s` spun` pe un ton calm:

– A[tept cu ner`bdare s` cunosc restul am`nuntelor.Rupert se ridic`, foarte radios.– Bine! Bine! Pân` atunci, domnul Ashton dore[te o scurt`

discu]ie cu dumneata. Vrea s`-]i spun` cum gânde[te atacareainterviului.

Laura \ntoarse \ncet capul spre Jake [i-i \ntâlni privirea,apoi morm`i printre din]i:


– |n]eleg...Rupert se \ndrept` c`tre u[`.– Ei bine, v` las s` discuta]i \ntre patru ochi.Jake [i Laura r`maser` câteva clipe s` se observe reciproc.

Apoi ea oft`, \ntoarse privirea [i \ntreb`:– Ce \nseamn` toate acestea, Jake? Este mar[ul triumfal? Ai

venit s`-]i proclami victoria?– De ce mi-a[ proclama victoria fa]` de un eveniment pe

care l-ai considera drept mar[ul meu triumfal? Poate fivorba, a[a cum a subliniat Rupert, de o etap` important` acarierei tale.

Laur` cl`tin` \ncet din cap, cu ochii fixa]i asuprabiroului, ca s` evite vederea trupului \nalt [i zvelt also]ului ei.

– Po]i s` abandonezi acest ton p`rintesc cu mine, Jake. |]ipierzi timpul.

El \naint` doi pa[i [i spuse:– Ai fi acceptat acest reportaj cu entuziasm dac` eu nu a[ fi

jucat un rol.– Se \n]elege de la sine! Fiindc` nu mai vreau s` am nici un

fel de rela]ie cu tine.– Te repe]i, constat` el ridicând din umeri.Intona]ia lui dispre]uitoare o f`cu s` se zbor[easc`.– Nu a[ fi obligat`, dac` nu te-ai \nc`p`]âna s`-mi impui

prezen]a ta.El zâmbi r`ut`cios.

70 KAREN REYNOLDS

– Te credeam pasionat` de ziaristic`. Dar nu e[ti \ntr-atâtcât ai vrea s` se cread`. Altfel, interven]ia mea \n profesia ta]i-ar fi indiferent`.

Ea \[i mu[c` buzele.– Prefer s` nu datorez nimic interven]iei tale! A trecut mult

timp de când m` descurc singur` [i sunt sigur` c` potcontinua lipsindu-m` de asta.

F`cu un pas spre ea cu o sprâncean` arcuit` ironic [i\ntreb`:

– O crezi cu adev`rat?– Bine\n]eles.– Ai f`cut multe interviuri \n exclusivitate \n ultimul timp?

se interes` el cu un zâmbet sarcastic.Mânia f`cu s` sclipeasc` ochii Laurei cu un verde

furtunos.– O s` ajung [i la asta, dar a[ prefera s` fie prin propriile

mele merite [i nu datorit` protec]iei tale \nalte.Sim]ea c` \nnebune[te de furie, gata s` comit` ac]iuni pe

care risca s` le regrete. |n fa]a tonului zeflemitor al lui Jake, se[tia incapabil` s`-[i p`streze sângele-rece.

– |n acest mod, ar trece mult timp, o zeflemisi el. Nu uitac` este \ntotdeauna util s` ai prieteni sus-pu[i.

– Nu te clasific \n rândul prietenilor mei.– Atunci, s` spunem c` nu este inutil s` ai un amant influent.– M`garule! ]ip` ea cu furie, ro[ie la fa]`. Nu e[ti

amantul meu.


Un zâmbet crud flutur` pe buzele senzuale ale lui Jake.– Este adev`rat, Laura, conveni el pe un ton mieros. Sunt

so]ul t`u [i vei sfâr[i prin a-mi apar]ine.– Niciodat`!– Sunt sigur c` voi reu[i s` te conving, afirm` el sec.– Mai bine mor! ripost` ea cu violen]`.– Moart`, nu ai servi la mare lucru, o ironiz` el cu un

zâmbet nepl`cut.Ochii lui alba[tri aveau o lucire de ghea]`. Privirea \i

alunec` asupra Laurei, care tremura din cap pân` \n picioaredin cauza furiei.

Ea \i arunc` o privire ucig`toare, apoi f`cu stânga-mprejur[i plec` rapid spre u[`, cu capul ridicat. Nu se puneaproblema s` mai r`mân` o secund` \n plus \n aceast` camer`,pentru a fi insultat` \n asemenea hal!

Jake \nconjur` biroul [i o prinse din doi pa[i. O prinse debra] \n clipa \n care punea mâna pe clan]`.

– Unde inten]ionezi s` te duci? \i murmur` el la ureche,ironic.

– Trebuie s` m` \ntorc \n sala de redac]ie, r`spunse tân`ra.Era \n spatele ei, foarte aproape. Sim]ea ca o amenin]are for]a

emanat` de trupul lui puternic. Cu buzele \n p`rul ei, el [u[oti:– Am altceva s`-]i spun.Inflexiunile mângâietoare ale vocii lui grave o f`cur` s` se

\nfioare de nelini[te. Trebui s`-[i adune tot curajul pentru aspune:

72 KAREN REYNOLDS

– Asta pretinzi \ntotdeauna. Cât despre mine, pe moment,nu apreciez \n mod deosebit compania ta.

– Ob]in \ntotdeauna ceea ce vreau. Dac` ai uitat, \nseamn`c` ai o memorie foarte proast`, draga mea.

– Nu am uitat, [opti Laura cu am`r`ciune.Sim]i cum degetele lui Jake i se \nfig \n bra] [i o f`cu s` se

\ntoarc`.– Nu o s` m` la[i niciodat` s` uit, nu-i a[a Jake? \ntreb` ea

pe un ton de ironie mu[c`toare.– Nu, murmur` el. Niciodat`.Se privir` o clip` \ntr-o t`cere \ncordat`. Cu fa]a lui Jake

atât de apropiat` de a ei, Laura fu \ncercat` de o dorin]`nebun` de a-i mângâia cu vârful degetelor obrajii ra[iproasp`t. |[i \ntoarse ochii, [tiind c` ace[tia \i tr`dau emo]ia.

– Te tulbur` ceva, Laura?Ea \i sus]inu privirea câteva secunde, fascinat`. El [tia.

|n]elegea c` prezen]a lui stârnea pasiunea ame]itoare pe careo avea pentru el.

|[i plec` ochii, genele-i lungi acoperindu-i ochii. Apoi se\nro[i.

– Nu, nimic...Atmosfera se schimba vizibil. Laura \[i \nclin` capul [i se

str`dui s` se adune.– Pot s` plec, acum? \ntreb` ea cu o voce mic`.– De ce te gr`be[ti, draga mea? De ce ]i-e fric`?– De nimic, \l asigur` ea slab.


– Atunci, de ce tremuri? insist` el cu un zâmbet crud.Laura \[i \ntoarse capul.– Te rog, Jake...Degetele lungi o obligar` s`-l priveasc` din nou. O privi

\ndelung \nainte de a spune:– Cred c` ]i-e fric` de mine.Ea neg` din cap.– Continuu s-o cred. {i ai de asemenea, sunt sigur, chef s`

te s`rut.Buzele lui le atinser` pe ale Laurei, mângâietoare,

r`v`[itoare. Ea avu impresia o clip` c` inima i se oprea. Apoi\ncepu s` bat` nebune[te. |[i uni buzele cu cele ale lui Jake,cu ochii pe jum`tate \nchi[i. El scoase un geam`t surd [i otrase lâng` trupul lui musculos.

– Oh, Laura... m` \nnebune[ti! [opti el lâng` gura ei, cu ovoce r`gu[it`.

S`rutul lor deveni mai intens. Laura se sim]i cople[it` deun val de pasiune. Strâns` lâng` Jake, supl` [i supus`, \i trecubra]ele \n jurul gâtului.

Dar, mai \ntâi \nce]o[ate, \n minte \i revenir` imagini cu oacuitate dureroas`. Euforia ei voluptuoas` ced` locul urii. Our` mu[c`toare [i rece. |ntotdeauna s-ar \ntâmpla la fel cândJake ar atinge-o sau ar s`ruta-o. De fiecare dat` revedea aceascen` oribil` din ziua c`s`toriei lor.

– Draga mea...|l fulger` cu o privire mânioas` [i [uier` printre din]i:

74 KAREN REYNOLDS

– Opre[te-te!Sim]i cum mâinile lui Jake o strâng mai tare, \n timp ce

tr`s`turile i se crispeaz`. Era pe punctul de a vorbi când,auzir` deschizându-se o u[` [i vocea lui Rupert, clar` [icordial`, adres` câteva cuvinte secretarei lui.

Laura avu timp s` se \ndep`rteze de Jake, \nainte deintrarea lui. Privirea acestuia din urm` se plimb` de la unul laaltul [i fa]a lui supt` se lumin` de un zâmbet larg.

– Totul s-a aranjat? se interes` el, f`r` a observa tensiuneacare domnea \ntre ei.

Jake \ncuviin]` cu un semn din cap, \[i puse mâinile \nbuzunare, apoi privi fix fa]a \nm`rmurit` a Laurei.

Ea profit` de aceast` ocazie pentru a se eschiva.– Da, mul]umesc, Rupert, reu[i ea s` spun`, cu gura

uscat`. Scuza]i-m`, trebuie s` m` \ntorc la redac]ie.Acestea fiind spuse, ie[i pe culoar f`r` a a[tepta r`spunsul.

|[i promise atunci s` se aranjeze ca s` nu se mai afle niciodat`singur` cu Jake. El nu l`sa nimic la \ntâmplare, nu f`cea nicicel mai mic gest f`r` s`-l fi calculat \n prealabil, \n mintea lui[ireat` [i crud`.

{tia c`-[i p`strase puterea de seduc]ie asupra ei [i sebucura de aceast` sl`biciune. Dar ceea ce nu [tia, era blocajulmental care-i oprea elanurile. Din momentul \n care Jake oatingea, o \n[iruire de amintiri penibile \i ]â[neau dinmemorie [i o \nghe]au.

Ei bine, solu]ia era s` evite ca el s-o s`rute. |ncrunt`sprâncenele: cum s`-l \mpiedice?


Capitolul 5

Parisul era sublim. Acest ora[ deborda de dragoste, farmec[i frumuse]e. Poseda o seduc]ie feminin`, care p`rea s` teatrag` cu o mân` [i cu cealalt` s` te resping`, dar r`mâneaivr`jit de el printr-o gra]ie subtil` [i discret`.

Laura inspira cu nesa] mirosul bulevardelor largi, str`juitede arbori verzi care se \n`l]au \n cerul pur de iulie. Taxiul ei,un Citröen mare [i confortabil, ajunse lâng` Pia]a Concorde,peste care plutea o cea]` de c`ldur`.

Tân`ra admir` pe \ndelete splendoarea locurilor, apoinu-[i putu st`pâni o mic` grimas`.

Trebuia s`-l \ntâlneasc` pe Jake la hotel [i avea deja o or`\ntârziere. Din cauza personalului de la sol al aeroportuluiHeathrow. Din cauza grevelor, nu puteai niciodat` [ti dac`un avion va decola sau nu la ora stabilit`. Ridic` din umeri.Era un simplu ghinion, c` nimerise \ntr-una dintre acelegreve.

Trebuia s` stea \n Paris pân` a doua zi, deoarece fotografuldesemnat s-o \nso]easc`, Mike, \ntârziase \n ultimul moment,pentru probleme redac]ionale. S` petreci dou`zeci [i patru deore la Paris era mai simplu, la aceast` vreme a anului, decât s`schimbi biletele. Jake re]inuse deci camere \ntr-un hotel dincentrul capitalei, unde o a[tepta.

Scoase un oftat, apoi privi din nou spectacolul str`zii.Elegante [i zvelte, pariziencele se plimbau vesele la umbrapomilor, admirate de consumatorii de la mesele teraselor.Acestea mergeau cu pa[i la fel de energici ca londonezele, daratmosfera ora[ului le aureola cu o clas` nespus`.

Privirea Laurei se \ncruci[` cu cea a [oferului de taxi \noglinda retrovizoare. Ochii lui sclipeau de amuzament pe fa]abronzat`. El \i zâmbi cu toat` gura [i \ntreb`:

– V` place Parisul, nu?Ea \i \napoie zâmbetul.– Este un ora[ minunat.– Da, replic` el cu o mi[care din umeri tipic fran]uzeasc`.

Toat` lumea se \ndr`goste[te de Paris. Este irezistibil.Ie[ir` \n Place Vendôme. Laura \[i ridic` ochii spre

\n`l]imea coloanei enorme [i gigantice \n`l]at` \n mijloculpie]ii, ale c`rei dale dau locului un soi de farmec atemporal.

Taxiul opri \n fa]a unui mare hotel.Un portar \n livrea cobor\ sc`rile de marmur` pentru a veni

s` deschid` portiera Laurei. |i ur` bun venit, apoi se gr`bis`-l u[ureze pe [ofer de valiza ei.


Când intr` \n r`coarea holului mare din marmur`, Laurascoase un oftat de u[urare. De[i adora vara, \i era uneori greus` suporte c`ldura prea mare.

|nconjurat` de aur [i marmur`, \naint` spre recep]ie, unpic nelini[tit` c` nu-l vedea pe Jake. Ce va face dac` se l`saa[teptat? Perspectiva de a petrece ziua singur` \ntr-un ora[necunoscut o speria pu]in.

La auzul numelui, recep]ionera \i d`du cheia de la camer`[i o inform` c` domnul Ashton o a[tepta \n salon.

Laura \l reper` pe Jake printre al]i clien]i, de cum intr` \nrestaurant. Se degaja din el o astfel de vitalitate, de energie,\ncât era distins imediat din mijlocul mul]imii.

Fa]a lui r`mase impasibil` când se ridic`, privind-o venindspre el. Se for]` [i ea s` arate o figur` impenetrabil`.

Ochii alba[tri ai lui Jake scânteiar` când \[i aplec` frumosullui cap pentru a o saluta.

– Bun`, Laura. Ai c`l`torit bine?– Excelent... când am decolat \n cele din urm`, r`spunse ea

cu un zâmbet de comand`. A trebuit s` a[tept`m o or` dincauza unei greve.

– Venea din partea controlorilor de trafic sau apersonalului administrativ?

|i ar`t` un fotoliu \n fa]a celui al lui. Laura lu` loc \n timpce se a[eza [i el. Jake \[i \ntinse picioarele lungi [i, relaxat, oprivi fix.

Ea ridic` din umeri.

78 KAREN REYNOLDS

– Nu [tiu. Dar era vorba precis de o problem` a controluluide trafic, fiindc` am sta]ionat pe o pist` de a[teptare privindcum decoleaz` mai multe cargouri.

Laura era \ncântat` c` discu]ia se limita la acest schimb debanalit`]i. Nu avea nici un chef s-o vad` luând o \ntors`tur`mai personal`.

– Este ne\ndoielnic c` frecven]a traficului devine diabolic`\n aceast` perioad` a anului, afirm` Jake \n timp ce, printregene o examina din cap pân` \n picioare, cu o privireapreciatoare pentru formele ei zvelte sub rochia u[oar` devar`.

Privirile li se \ntâlnir` [i Laura \[i ]inu r`suflarea. |l g`sea\nnebunitor de seduc`tor. Jake o mai privi o frac]iune desecund` \n t`cere \nainte de a face semn unui chelner, care segr`bi s` vin` spre ei.

– Un Martini? o \ntreb` Jake pe Laura.– Da, te rog.Chelnerul disp`ru la fel de repede precum venise.– I-am telefonat Therezei azi-diminea]`, relu` Jake. I-am

expus situa]ia [i a p`rut cam dezam`git`. |i place s` fie curtat`.F`r` \ndoial`, datorit` acestui fapt a acceptat din toat` inimaacest interviu [i reportajul foto.

Laura ridic` din umeri.– Este vorba doar de o u[oar` nepotrivire. Mike a fost

re]inut o zi \n plus decât era prev`zut pentru probleme depunere \n pagin` a unui alt reportaj important. Nu s-a pututface nimic.


Mike Jenson fusese selec]ionat datorit` reputa]iei de talentpe care o c`p`tase \n cursul anilor preceden]i. Era un tân`r dedou`zeci [i patru de ani, dezinvolt [i nep`s`tor, carecolaborase adesea cu „Style“.

– |l cuno[ti bine? \ntreb` Jake.– Destul de bine. Am lucrat \mpreun` de dou` sau de trei

ori. {i ne vedem destul de des la redac]ie.Ea \l pl`cea pe Mike. O distra. Plin de vitalitate, cuno[tea

tot soiul de pove[ti nostime [i avea un profund sim] alumorului. |n compania lui, o zi de lucru p`rea scurt`.

Chelnerul veni rapid s` pun` paharul Laurei pe mas`. Jakeb`u o \nghi]itur` de whisky \nainte de a rosti:

– Am anun]at-o pe Thereza c` vom sosi la ea mâine pe laorele trei [i jum`tate dup`-amiaz`. Vom pleca imediat cesose[te fotograful.

– Mike crede c` va fi spre orele unsprezece. Dar date fiindorarele fanteziste datorate acestei perioade de vârf, s-ar puteas` \ntârzie.

Jake ridic` din umeri [i privirea Laurei fu re]inut` de joculmu[chilor puternici sub haina u[oar` de var`, bleumarin, ac`rei elegan]` denota o origine prestigioas`. O purta peste oc`ma[` cu dungi albe [i albastre, cu gulerul deschis, cupantaloni gri de o croial` impecabil`.

– N-are nici o importan]` ora la care va sosi Mike, spuse elcu un zâmbet fermec`tor. Tot ceea ce vreau este s` am timps` prânzesc lini[tit \nainte de a porni la drum.

80 KAREN REYNOLDS

|i r`spunse printr-un mic zâmbet ]eap`n. Avea darul s-ofac` nervoas` prin chiar prezen]a lui.

Jake o privi cu sprâncenele \ncre]ite.– Ai planuri pentru azi dup`-amiaz`?– Nu, nu chiar...– |n acest caz, cum sunt [i eu disponibil, ce-ai spune s`

mergi s` vizitezi Parisul? Cunosc dou` libr`rii engleze[ti,spuse el cu un zâmbet fermec`tor. {i nim`nui nu-i place s`citeasc` atât de mult ca ]ie, [tiu.

– Da? \ntreb` ea f`r` a se putea \mpiedica s` nu surâd`vesel.

Inima ei b`tea un pic mai tare. |[i amintea! Se cert` imediat\n sinea ei, repro[ându-[i c` era o proast`, dar obrajii i se\nro[ir` de pl`cere.

Jake râse \ncet.– Exist` libr`ria Shakespeare, aproape de Notre-Dame. {i,

bine\n]eles, W.H.Smith's, pe strada Rivoli.– W.H. Smith's? La Paris?El confirm` cu un semn din cap [i ea izbucni \n râs.– Te duc acolo imediat, propuse el.– Foarte amabil de partea ta. Mul]umesc.– Nu ai pentru ce! Oricum aveam de gând s` m` duc, spuse

el ridicând o sprâncean`, cu un aer arogant.Chem` chelnerul, ceru nota, apoi pl`ti [i se ridic`.– Gata?Laura \[i goli paharul [i se ridic` [i ea. Jake o lu` de bra].


– |]i sugerez s` te urci \n camera ta, s`-]i deschizi valiza.Trec s` te iau peste o jum`tate de or`. Putem \ncepe prin amerge la Smith, sau la libr`ria Shakespeare dac` preferi?

– Sunt curioas` s` le v`d pe amândou`, zâmbi ea.Jake o \nso]i pân` la ascensor [i ap`s` pe butonul de

chemare. Cum u[a cabinei se deschidea, spuse:– |n ceea ce prive[te libr`ria Shakespeare, ne putem duce

seara, fiindc` este deschis` pân` târziu. De altfel, Notre-Dameeste mult mai frumoas` de v`zut noaptea. Ca [i tot Parisul.

Laura ezit`. O sear` cu Jack risca s` se transforme \ntr-onou` disput`.

– Vom vorbi mai târziu, spuse ea intrând \n cabin`.Jake \nclin` din cap [i se \ndep`rt`. Ascensorul ajunse

repede la etajul Laurei. Intr` cu \ncântare \ntr-o camer` cumobil` din lemn l`cuit, cu fotolii capitonate \n alb [i auriu, [iun pat mare cu baldachin, alb [i albastru. Tân`ra consider`inutil s` scoat` mai mult de dou` toalete din valiz`, fiindc`pleca a doua zi. Le ag`]` \n dulap [i se duse s` fac` un du[.Tocmai termina cu \mbr`catul când Jack b`tu la u[`.

– Sosesc! strig` ea, studiindu-se \ntr-o oglind`.Purta un pantalon alb foarte ajustat, cu o bluz` alb` al c`rui

decolteu era brodat cu volane de dantel`, care-i scoteau \n eviden]`bronzul auriu. Se sim]ea bine a[a cum ar`ta [i-[i zâmbi.

– Salut! spuse ea vesel`, deschizând.Apoi se \ntoarse spre interior pentru a-[i lua po[eta. Jake

r`mase \n prag, \nalt [i superb \ntr-un pantalon negru [i oc`ma[` de m`tase alb`.

82 KAREN REYNOLDS

– E[ti \ncânt`toare! murmur` el cu o voce grav` [imângâietoare.

– Mul]umesc, replic` ea cu un zâmbet, \ntâlnindu-iprivirea.

El scoase un mic râs amuzat.– {i bine dispus`! ad`ug` el, când ea revenea spre u[`.– Da, f`r` \ndoial` este aerul Parisului. M` simt \n plin`

form`.Se opri, de team` s` nu-l ating` \n trecere.O tensiune bizar` domni vreme de o scurt` t`cere. Apoi

Jake se \ndep`rt` de canat [i plecar` spre ascensor.Petrecur` cam o jum`tate de or` s` aleag` c`r]i \n libr`ria

Smith. Dup` ce pl`ti cump`r`turile la casierie, Jake o lu` debra] [i-i propuse:

– O cafea?– Cu pl`cere.O conduse \ntr-un salon de ceai extrem de elegant [i

rafinat.Dup` ce d`du comanda, \ntr-o francez` excelent`, Jake

\ntreb`:– Dac` \n]eleg bine, este prima ta c`l`torie la Paris?Ea \ncuviin]` din cap.– Nu am fost niciodat` \n Fran]a mai departe de Calais. Cu

ocazia unei excursii organizate de c`tre liceu. Totu[i, m-amdistrat bine, povesti ea. Având r`u de mare, profesoara noastr`[i-a petrecut toat` traversarea canalului \n toalet`!


Un zâmbet u[or trecu peste buzele lui Jake \n timp cechelneri]a le punea cafelele pe mas`. A[tept` ca aceasta dinurm` s` plece ca s` spun`:

– Precis a]i profitat ca s` face]i nebunii?– Da. Biata femeie era prea bolnav` ca s` ne supravegheze.

Dar este prima dat` când vin la Paris.|n timp ce-[i beau cafeaua, Laura se minun` s` se g`seasc`

acolo, a[ezat` calm \n fa]a lui Jake. Dup` ce vroise cu oricepre] s`-l evite, cum putea flec`ri cu el \ntr-un mod atât derelaxat?

El o observa atent.– Nu ai deci prieteni pe care s`-i vezi aici? se interes` el.– Nu, deloc.– Ai planuri pentru disear`?Ea ar`t` cu mâna spre punga de hârtie cu c`r]i.– O s` fac o baie, apoi o s` citesc pu]in \nainte de a adormi,

recunoscu ea sincer. Nu pot s` m` uit la televizor, nu \n]elegprea bine franceza.

El p`ru mirat.– Nu? Eu credeam c` dimpotriv`.– N-am decât amintiri foarte vagi de la [coal`.Impasibil, el p`ru s` reflecteze o clip`, \nainte de a

murmur:– Ar fi p`cat s` nu vezi Parisul noaptea. De ce nu am cina

\mpreun`?Laura \i sus]inu privirea. Nu p`stra o amintire bun` a

ultimei lor cine...

84 KAREN REYNOLDS

– Nu cred c` ar fi o idee bun`.Se observar` câteva clipe \n t`cere. Laura ar fi dorit s`-i

ghiceasc` gândurile.– Parisul este [i mai frumos sub luminile nop]ii, spuse Jake

cu o voce dulce.Ea \i zâmbi contrariat`, apoi \ntoarse ochii.– Nu m` \ndoiesc. Dar continuu s` cred c` a-l vizita

\mpreun` nu ar fi o idee excelent`.Dup` o nou` t`cere, el ripost` sec:– Pentru c` trebuie s` ne petrecem oricum seara \n acest

ora[, ar fi mai bine s` profit`m. Ar fi o prostie s` stai \nchis`\n hotel, s` meditezi asupra trecutului.

Laura strânse din din]i.– Nu meditez asupra trecutului!Jake f`cu un gest cu mâna.– |n acest caz, ie[i cu mine. N-am nimic special de f`cut [i

nici tu.Ea se aplec` [i se a[ez` cu coatele pe mas`.– Drept cine m` iei, Jake? O juc`rioar` cu care te distrezi \n

lips` de altceva?– Iat` o compara]ie care nu mi-ar fi trecut niciodat` prin

minte! ripost` el cu o voce r`gu[it` [i cu ochii dintr-o dat`\ntuneca]i.

Laura \[i re]inu o ripost` ustur`toare.– }i-ar fi fric` de mine, Laura? \ntreb` blând Jake.– Bine\n]eles c` nu, min]i ea, \nfiorându-se.El ridic` din umeri.


– Haide, accept`.– Ascult`, oft` ea, precis ai prieteni la Paris. Du-te s`-i vezi.

Noi termin`m \ntotdeauna prin a ne certa. Prefer s` petrec osear` lini[tit`.

– S` facem un armisti]iu, propuse el cu calm.– S` vedem, Jake...– |nceteaz` s` discu]i, i-o t`ie el scurt. Vom cina la ora opt,

apoi vom merge s` facem o plimbare.Era inutil s` mai discute... Laura \i arunc` o privire iritat`.

Nu era cazul s` se epuizeze pentru a-l face s` se r`zgândeasc`.El n-o s` se lase cu una cu dou`.

– Am f`cut s` fie transportate unele \n California [i altele laLondra, dup` fuga ta, replic` el agasat. Mi se p`rea inutil s`r`mân` \ntr-o cas` goal`.

Privirile lor se \ncruci[ar` \n geamul vitrinei [i Laura\ntreb` cu calm:

– De ce nu ai p`strat mobilele, ca s` locuie[ti când e[tiacolo?

– Este prea departe de centru, r`spunse Jake dup` o clip`de t`cere.

Cu acestea, se \ndep`rt` cu pa[i mari. Tân`ra trebuis`-[i gr`beasc` pasul pentru a-l ajunge [i sosir` la hotel \nt`cere.

Laura era gata la ora [apte [i jum`tate. |mbr`cat` \ntr-orochie furou, alb`, era elegant` [i gra]ioas`. Aurul ro[cat alp`rului aureola frumoasa ei fa]` cu o sclipire luminoas`. Erafoarte u[or machiat`.

86 KAREN REYNOLDS

Când Jake cioc`ni la u[`, la ora opt fix, \[i lu` po[eta\nainte de a deschide.

O cercet` din cap pân` \n picioare.– Chiar ai inten]ia s` por]i aceast` rochie? se interes` el pe

un ton care suna mai mult a constatare decât a \ntrebare.Ea \[i \nclin` capul.– Nu este bun`?– Ba da, e[ti superb`, dar ri[ti s` te \ntorci plin` de vân`t`i.– Plin` de vân`t`i? repet` ea, mirat`.O lu` de bra] pentru a se \ndrepta spre lift.– N-are importan]`. Hai s` mânc`m.Coborâr` la restaurant \n t`cere. {eful de sal`, foarte

amabil, se gr`bi s`-i conduc` la masa lor.Laura remarc` privirile de invidie ce se \ndreptau spre Jake.

Priviri furi[e dar indiscrete, gândi ea \n sine. Femeile \lurm`reau \ntotdeauna pe Jake \n acest mod. Jake Ashtonreprezenta pentru toate idealul celibatarului de cucerit. |iadmirau puterea, iar prestan]a fizic` le tulbura. Foarte bogat,frumos, influent, avea multe atuuri. Toate femeile erau gata s`le[ine când le fixa cu magnificii lui ochi alba[tri.

Comand` pentru amândoi o mâncare u[oar`: salat` depe[te [i o friptur`. Fur` servi]i de doi picoli care vegheau s` leumple paharele [i \ntrebau dac` sunt satisf`cu]i. Dar Laurei \ilipsea pofta de mâncare.

Jake o privi cum abia ciugule[te.– Nu ]i-e foame?Ea zâmbi [i-[i puse furculi]a pe farfurie.


– C`l`toria mi-a f`cut r`u la stomac.Nu era adev`rat. Ceea ce-i t`ia apetitul era tensiunea care

o cuprindea de fiecare dat` când erau \mpreun`.Jake pl`ti nota, o a[tept` pe Laura s` se spele, apoi o lu` de

mân` [i o conduse afar`, \n aerul tare al verii.Luar` un taxi din fa]a hotelului, care \i conduse prin

str`zile Parisului, unde circula]ia era \nc` dens`, de[i eraaproape ora nou` seara. Apusul soarelui era departe, iaroamenii se plimbau pe trotuare, bucuro[i s` profite deultimele ore ale zilei.

Taxiul se opri la o intersec]ie [i Laura asist` la un spectacolcare o nedumeri: o gr`mad` de oameni \mbr`ca]i \n blugi se\nghesuia \n cerc \n jurul unui grup de muzican]i.

– Unde suntem? \ntreb` ea când Jake o ajuta s` coboaredin ma[in`.

– Bulevardul Saint-Michel.– {i cine sunt to]i acei oameni? \ntreb` ea, cu ochii \ntor[i

spre gr`mada de oameni, \n timp ce traversau strada.Jake \i urm`ri privirea [i spuse:– Oh, doar ni[te casc`-gur` ie[i]i s` se distreze.– Dac` am merge s`-i ascult`m câteva clipe?– Cu pl`cere.Muzican]ii cântau muzic` rock antrenant` [i \n câteva

minute, picioarele Laurei \ncepur` s` se mi[te \n ritm. |l privipe Jake [i ochii lor se \ntâlnir`.

– Te distrezi? \ntreb` el cu vocea lui grav` cu inflexiunimângâietoare.

Ea \ncuviin]` din cap cu un zâmbet, apoi declar`:

88 KAREN REYNOLDS

– Este formidabil! Sunt muzican]i ambulan]i?– Poate. |ntotdeauna \i g`se[ti \n acest loc. Dar nu

obligatoriu aceia[i.Brusc, Laura v`zu cum ochii \i devin de ghea]`. |i urm`ri

privirea [i descoperi un tân`r, \n costum de pânz`, care o fixaextaziat. El \i zâmbi vesel [i ea \i r`spunse la fel, amuzat` debuna lui dispozi]ie comunicativ`.

Jake o lu` de bra] [i o trase mai departe.– De ce plec`m? \ntreb` ea dup` câ]iva pa[i, \ncruntându-se

u[or.El o privi impasibil [i-i spuse sec:– Am venit s` vizit`m Cartierul Latin, nu?– E[ti furios fiindc` b`iatul acela mi-a zâmbit.Regret` imediat aceast` remarc`. Dar o exasperase cu

atitudinea lui posesiv`!– Se pare c` nu-]i dai seama c` a flirta cu necunoscu]i \n

acest cartier risc` s` ne atrag` necazuri...– Nu fi a[a solemn! Doar mi-a zâmbit. Asta-i tot.– {i tu i-ai \napoiat zâmbetul, \i reaminti Jake.– {i? Ce-ai vrea s` fac, dup` tine, când mi se zâmbe[te? S`

scot limba?Merser` \n t`cere câtva timp, apoi intrar` \ntr-o strad`

lung` [i \ngust`. Toate casele erau vechi [i aveau obloaneledeschise. Zvonuri de voci [i de muzic` r`sunau de-a lungulacestei str`du]e fermec`toare.

– Unde suntem? \ntreb` Laura, f`r` a \ndr`zni s`-[ipriveasc` so]ul.


– Tot \n Cartierul Latin, r`spunse el laconic.Tonul lui sec o irit` pe tân`ra femeie, dar nu protest`. Un

grup de adolescen]i venea spre ea. Glumeau \ntre ei [i opriveau cu o admira]ie v`dit`. Unul se apropie [i o pi[c` debra], apoi fugi, murind de râs.

Jake arunc` spre ea o privire elocvent`. Laura nu-i d`duimportan]`, dar când ajunser` la cap`tul drumului, fusesepi[cat` de mai multe ori.

Se \ntoarse spre Jake.– Sper c` nu ai tupeul s`-mi spui c` m-ai prevenit!El \[i m`ri ochii cu un aer nevinovat.– De ce ar trebui s-o spun?– Pentru c` sunt plin` de vân`t`i! spuse ea cu o grimas`.El izbucni \n râs.– Haide, vino. Acum te duc la libr`ria Shakespeare.Când ajunser` \n apropierea insulei Cité, se l`sa noaptea.

Luminile ora[ului reflectate de Sena f`ceau atmosfera [i mairomantic`. Laura se sim]i dintr-o dat` \ngrozitor de singur`.

Perechi se plimbau bra] la bra], p`rând ferici]i [i vorbind.Laura \i observa cu un pic de invidie. Ea nu iubea pe nimeni[i se \ndoia c` i se va \ntâmpla vreodat`. Jake o \n[elase prea\ngrozitor ca s` se poat` gândi s` mai aib` \ntr-o zi \ncredere\ntr-un b`rbat.

Totu[i, ar fi putut s` fie ferici]i \mpreun`. |l iubisenebune[te când se cunoscuser`, pân` la a avea inten]ia s`-[ipetreac` via]a cu el. Crezuse sincer \n jur`mintele de c`s`torie.Dar el, evident, nu le luase \n serios. Scoase un oftat.

90 KAREN REYNOLDS

– Am impresia c` este mult` lume, spuse el când ajunser`\n fa]a libr`riei.

– Nu am neap`rat nevoie de c`r]i, afirm` Laura.El o cercet` atent [i \ntreb`:– Ce nu merge?Ea se str`dui s` se adune, zâmbi [i-l asigur`:– Totul este \n regul`. Dar mai curând vreau s` iau aer

decât s` scotocesc prin libr`rie.– Cum vrei.O lu` din nou de bra] [i se \ndrept` spre catedrala \n`l]at`,

\n mijlocul ilumina]iilor pe cerul negru, ca un simbol alsperan]ei. Laura r`mânea mut`: nu reu[ea s` \n]eleag` ce of`cea atât de trist`. Se gândi f`r` s` cread` prea mult, c` eradin cauza oboselii. Apoi \n]elese c` era melancolic` fiindc` seafla \n compania lui Jake \n acest ora[ romantic. La vedereacuplurilor fericite, suferea: pentru ea [i el, nu mai exista nicio [ans` de fericire.

Cu inima grea, ridic` ochii spre Notre-Dame.Proiectoarele care o luminau modelau liniile sale sculpturalecu umbre [i lumini. Era un spectacol de o frumuse]esublim`, dar care nu trezea \n Laura nici cea mai mic` sper-an]`. Era prea trist`.

– Vrei s` mergi s` bei ceva? propuse Jake cu un gest \ndirec]ia unei cafenele.

– Mi-e indiferent, rosti ea pe un ton posomorât.– Modereaz`-]i entuziasmul!Laura surâse, contrariat`.


– A[ merge cu pl`cere s` iau o cafea pentru a m` odihni unmoment.

Se a[ezar` la o mas` de lemn. Dup` ce d`du comandachelnerului, Jake \ntreb`:

– E[ti obosit`?– Un pic, recunoscu Laura cu ochii pleca]i asupra mâinilor

a[ezate pe mas`.Jake o observ` cu un aer enigmatic sorbind un whisky, apoi

rosti:– Ce-ai spune de o plimbare de-a lungul Senei? Podurile [i

monumentele luminate pe care le descoperi urmându-i cursulofer` o panoram` superb`.

– Dac` vrei, r`spunse ea cu indiferen]`.V`zu cum gura lui se crispeaz`.– Dac` preferi s` mergi \n alt` parte, nu de astfel de locuri

este lips`.– |mi este indiferent. Alege.El p`ru exasperat, p`ru pe punctul s` vorbeasc`, dar se

ab]inu. Laura \[i plec` ochii asupra cafelei, lu` cea[ca, gust`din ea.

– N-are nici un gust! spuse ea moroc`noas`.Jake observa \n continuare. Ea \ntoarse capul [i z`ri \n

cap`tul s`lii un tân`r care-i adres` un zâmbet larg. Apoi \lrecunoscu pe tân`rul de pe bulevardul Saint-Michel [i-i\napoie zâmbetul.

Jake urm`ri imediat direc]ia privirii ei. Când o \ntoarsespre ea, Laura fu \nsp`imântat` de furia care lucea \n ochii lui.

92 KAREN REYNOLDS


B`u restul de whisky dintr-o \nghi]itur`, puse paharul pe mas`cu un zgomot sec. Apoi, azvârli câteva monede pe mas` [i oprinse pe Laura de \ncheietura mâinii.

– Ce este? \ntreb` ea \n timp ce el o ducea rapid \nstrad`.

– Ne \ntoarcem la hotel, declar` el.O urc` \ntr-un taxi care sta]iona [i nu-[i adresar` nici un

cuvânt \n timpul drumului. O privi c`utând \n po[et` cheiacând ajunser` \n fa]a u[ii de la camera ei.

– Ai petrecut o sear` pl`cut`? \ntreb` el cu r`ceal`.– Mul]umesc, excelent`, replic` Laura cu un zâmbet

nervos.– Mincinoaso!Ea ridic` spre el ochi mira]i [i bâigui:– Cum a[a?– {tii foarte bine ce vreau s` spun! Erai bine dispus` pân`

la sosirea noastr` la libr`ria Shakespeare. |ncepând de acolo,te-ai transformat \n mumie. De ce?

– F`r` \ndoial` fiindc` eram obosit`, min]i ea.– Nu-mi spune pove[ti. Pretind s`-mi spui de ce.Ea se \ntoarse pentru a-i evita privirea furioas` [i m`rturisi

cu un oftat:– Nu [tiu.– Când ies cu o femeie, nu admit s` se arate dezagreabil`

f`r` nici un motiv, spuse el luând-o de \ncheietur`.|ncerc` s` se elibereze [i protest`:

– Nu am fost dezagreabil`.– Aproape n-ai rostit un cuvânt de o or`. Sau dac` ai

binevoit s-o faci, era pe un ton posomorât sau iritat. Vreau s`[tiu de ce.

– Ui]i c` nu sunt una dintre amantele tale! Nu m` simtobligat` s` zâmbesc ipocrit fiindc` binevoie[ti s` m` sco]i \nlume.

Jake \[i ie[i din fire.– |]i place sau nu, ai totu[i o obliga]ie fa]` de mine, spuse

el sec. Legal, suntem \n continuare c`s`tori]i, \]i reamintesc.Se l`s` o t`cere \ncordat`. Ea \l privi, \nfiorându-se.– Ce vrei s` spui exact? \ntreb` ea cu o voce mai pu]in

ferm` decât [i-ar fi dorit.– Oh, nu cred util s`-]i precizez. {tii foarte bine despre ce

vorbesc, o zeflemisi el pe un ton glacial.Cu mâna liber`, f`r` a-l p`r`si pe Jake din ochi, Laura

introduse discret cheia \n broasc`. Apoi murmur`:– Asta nu ar rezolva nimic, Jake.El izbucni \ntr-un râs dur care o \nghe]`.– Pu]in \mi pas` de rezolvare, indiferent care ar fi ea. Asta

\mi pare mult mai pl`cut decât o plimbare prin Paris.Laura fu u[urat` când auzi cum cheia se \ntoarce \n

broasc`.– Am fost prea r`bd`tor cu tine, continu` Jake. Este timpul

s` \ncetezi s` fugi.Ea \[i plec` ochii spre \ncheietura mâinii pe care el o ]inea

strâns` \n continuare. Apoi \i prinse din nou privirea [imurmur` cu o expresie de supunere:

94 KAREN REYNOLDS


– M` doare, Jake.El o l`s` [i se apropie cu un aer triumf`tor. Laura profit`

pentru a-l respinge cu ambele mâini, cu toat` for]a ei. |n timpce el se afla \n dezechilibru, n`v`li \n camer` [i \nchise u[a cucheia. Apoi se rezem` de u[` gâfâind.

Jake b`tu cu putere \n u[`.– Las`-m` s` intru!– Pleac`, \nainte de a trezi tot hotelul, replic` ea calm`,

u[urat` s` se afle \n siguran]`.Se f`cu t`cere o clip ,̀ dup ̀care el b`tu din nou cu lovituri duble.– Dac` nu deschizi blestemata asta de u[`, o s-o sparg!Ea frem`t` de nelini[te, dar se \ndep`rt` de u[` [i se

str`dui s` nu dea importan]` tapajului pe care el continuas`-l fac`. Sfâr[i prin a se l`sa p`guba[. |l auzi \njurând\ngrozitor, dând o ultim` lovitur` \n u[`, apoi \ndep`rtându-secu pa[i furio[i.

Capitolul 6

Laura b`tea nervoas` cu degetele \n bra]ul fotoliului dinlemn aurit. Salonul hotelului era aproape pustiu. |n ochii eiverzi sclipea agasarea. |l a[tepta pe Mike de la ora unsprezece[i acum era dou`sprezece f`r` dou`zeci.

Scoase un oftat [i \[i puse cartea pe genunchi ca s` bea ogur` de cafea. Avea \ntâlnire cu Jake \n aceea[i \nc`pere, laprânz, [i ideea de a fi singur` când va veni el nu o bucura.Spera s` evite, pe cât posibil, s` r`mân` \ntre patru ochi cu el.Nu avea nici un chef s` \nceap` o discu]ie sau o nou` ceart`cu Jake, apropo de seara din ajun.

– Salut! frumoasa mea! \i murmur` o voce la ureche.Aiurit`, se \ndrept` [i zâmbi v`zând buclele brune ale lui

Mike Jenson, ai c`rui ochi sclipeau de mali]ie. Se ridic`,u[urat` s` vad` o fa]` familiar`.

– De ce ai \ntârziat?Mike o lu` de talie [i o strânse \n bra]e. Scoase un oftat

adânc [i spuse pe un ton fals trist:

– Nu e[ti geloas`, nu-i a[a, draga mea?Laura izbucni \n râs.– Nu vrei totu[i s` m` faci s` cred c` ai fi \ntârziat din cauza

uneia dintre iubitele tale?Mike \[i duse mâna la frunte, gemu, apoi spuse cu un

zâmbet larg:– Nu exist` nici un mijloc s` m` lase \n pace!Laura \l b`tu amical pe bra].– Acum, las`-m` s` m` odihnesc un pic! spuse Mike luând

loc \n fa]a ei, \ntinzându-[i picioarele [i c`scând.Laura zâmbi v`zând inscri]ia imprimat` pe tricoul lui: „Eu

sunt un sex-simbol“.Tân`rul se \ndrept`, se aplec` spre mas` cu o privire

consternat`, apoi rosti:– Iat` o cea[c` de cafea care se plictise[te fiindc` este goal`

[i singur`.Acestea fiind zise, chem` chelnerul [i-i comand` alte dou`

cafele. De cum plec` chelnerul, ad`ug`:– Te previn, tu pl`te[ti.– Nu z`u? se mir` Laura.El f`cu o grimas`, \[i \ntoarse buzunarele goale [i spuse cu

triste]e pref`cut`:– Sunt complet falit. Ai mil` de un biet fotograf \nsetat.Zâmbetul Laurei \ncremeni când \n spatele lui observ`

silueta \nalt` a lui Jake, imobil`, lâng` lift. |i sus]inu privireacâteva clipe, apoi \ntoarse ochii.


– Ai a[teptat mult \nainte de decolare? \l \ntreb` pe Mike peun ton dezinvolt, ca Jake s` nu-[i \nchipuie c` prezen]a lui otulbura. De cât timp se afla acolo?

Mike cl`tin` capul de la dreapta la stânga [i buclele brune\i dansar`, dându-i aerul unui prepelicar.

– Nu, nu prea. De altfel, nu m-am plictisit, spuse el cu unzâmbet pozna[. Julie a venit s` m` \nso]easc`.

– Julie? Te credeam cu una Lisa, \n aceste moment?– Da, ea...F`cu cu mâna un semn de alungare.– Biata Lisa, murmur` Laura cu un zâmbet u[or.Amicele lui Mike Jenson se succedau una dup` alta \ntr-un

ritm ame]itor. El nu p`rea s` a[tepte decât dou` lucruri:frumuse]ea [i neputin]a de a lega cap la cap dou` propozi]ii.Laura nu \n]elegea despre ce putea s` le vorbeasc`.

El \i spuse adesea: „Cu o femeie inteligent`, ri[ti s` cazi \ncapcan`. Cel mai bun mijloc de a-]i p`stra libertatea este s` aide-a face cu idioate“. Cum [i-o p`strase pân` acum, probabilavea dreptate.

Laura sim]i sosirea lui Jake mai mult decât o auzi, printr-ofurnic`tur` la ceaf`. Mike se ridic`, tot numai zâmbet [i seprezent`:

– Bun` ziua! Mike Jenson.– Ashton, r`spunse Jake cu r`ceal`, strângându-i mâna.Mike p`ru amu]it de felul sec al lui Jake, dar se a[ez` din

nou \n fa]a lui, f`r` comentarii.

98 KAREN REYNOLDS

– Bun` ziua, Laura! o salut` Jake, \n continuare la fel de sec.– Bun` ziua, murmur` ea, cu ochii fixa]i pe t`blia mesei.– Ai dormit bine, sper? se interes` el pe un ton mieros.Apoi, f`r` a-i a[tepta r`spunsul, chem` chelnerul [i-i ceru

whisky.Laura rosti cu jum`tate de voce:– De-abia este prânzul!– {tiu! se r`]oi el.Laura ridic` din umeri, apoi \[i d`du seama c` Mike \i

privea cu aten]ie. Oft` \n sine. Atitudinea lui Jake demonstrac` era \nc` furios pe ea. Doar dac`... doar dac` nu asistase lasosirea lui Mike.

Ar fi atribuit \mbr`]i[`rii tân`rului o alt` semnifica]ie decâtcea a unui salut amical.

Mike Jenson avea reputa]ia unui afemeiat. Ceea ce nu-lderanja câtu[i de pu]in, era \ncântat s` treac` drept undistrug`tor de inimi. Laura avea cu el rela]ii amicale, nimicmai mult. D`dea prea mare importan]` viitorului ei ca s` seamorezeze de un b`iat atât de nep`s`tor [i u[uratic ca Mike.Nu era deloc idealul s`u masculin. Jake ar fi trebuit s-ocunoasc` suficient de bine ca s` nu se \ndoiasc`.

Prânzir` \nainte de a pleca la drum. La sfâr[itul mesei, Jakese duse s` ia cheile ma[inii \nchiriate, \n timp ce Laura [i Mike\l a[teptau \n sala restaurantului.

Mike povesti anecdote amuzante despre montajulreportajului care \l \ntârziase [i Laura \ncepu s` se destind`.Dup` care, tân`rul o privi ciudat.


– Cum se face c` ]i s-a \ncredin]at ]ie treaba asta? Nu estegenul de interviu care se \ncredin]eaz` de obicei unei\ncep`toare.

Tân`ra reflect` imediat la cel mai bun r`spuns [i spuse:– {tiu. {i eu am fost surprins` la fel ca ceilal]i reporteri

când Rupert mi-a dat aceast` sarcin`.Mike o examin` câteva minute \n t`cere, cu privirea lui

amical` de prepelicar, apoi spuse jucându-se cu o linguri]`:– Am auzit spunându-se c`-l cuno[ti pe numitul Ashton

mai bine decât vrei s` recuno[ti.Laura nu se d`du b`tut`. A[adar, bârfele au \nceput deja s`

circule la birou despre ea [i Jake.Izbucni \n râs de parc` ar fi fost vorba de o glum` bun`.– Cine naiba ]i-a spus gluma asta?El \[i lu` un aer misterios.– Degetul meu mic. Mi-a spus c` e[ti una dintre prietenele

lui. Pretinde c` asta dateaz` de mult timp [i tu ai fostsecretoas` fa]` de colegii t`i fideli de la ziar. {i c`, mai mult,\n seara anivers`rii lui Rupert, ai fi avut cu el o foarte lung`conversa]ie \ntre patru ochi.

El \i adres` un zâmbet mare, cu ochii str`lucind deamuzament [i ad`ug`:

– Ei bine, drag`, ce spui?– Hai s` vedem, Mike, tu m` cuno[ti bine. Nu mi-a[ fi

\nchipuit niciodat` c` o s` dai crezare bârfelor.– Trebuie s` r`mâi vigilent, ripost` el f`cându-i cu ochiul.

Nu a[ vrea s` fiu indiscret, dar sunt curios.Ea se \ncrunt`, agasat`.

100 KAREN REYNOLDS

– {i chiar ridicol. Unde naiba a[ fi putut s`-l \ntâlnesc peJake Ashton?

Mike nu p`ru convins.– Hmm! Foarte bine, nu o s` mai atac subiectul.

***

Tereza Philips [i Russ Taylor locuiau \ntr-un or`[el \ntreChartres [i Alençon.

|n ma[in`, Mike lu` loc pe bancheta din spate. Flec`ri vesella \nceputul c`l`toriei. Dar t`cerea ostil` a lui Jake sfâr[i prina-i t`ia entuziasmul [i se refugie \n t`cere.

Era ora trei dup`-amiaz`, când, la cap`tul unei alei str`juit`de copaci, Jake opri ma[ina \n fa]a unui conac mare din piatr`alb`. Mike ascoase un fluierat admirativ.

– M` \ntreb dac` regina este la palat!Gluma care-i atrase o alt` privire glacial` din partea lui

Jake. Mike f`cu o strâmb`tur` [i Laura \[i \n`bu[i un chicotit.Coborâr` din ma[in` când u[a de la intrare se deschise \n fa]aunei femei de o frumuse]e r`pitoare. P`rul lung [i blond \iondula liber pe umeri. |naint` spre ei cu un zâmbetfermec`tor, care ar`ta din]i aproape prea albi. Ochi verzi lumino[i,d`deau o ultim` tu[` de perfec]iune ovalului pur al fe]ei.

– Jake, drag`! exclam` ea cu o voce melodioas` \n perfectacord cu frumuse]ea ei de siren`. Ce mai faci? Sunt \ncântat`


s` te v`d, \n fine. A]i c`l`torit bine? Dificult`]ile circula]iei suntuneori nepl`cute pe acest drum, \n iulie. P`cat c` a]i \ntârziat.Eram atât de bucuro[i de aceast` vizit`, \ncât am fostdezam`gi]i ieri, când ai telefonat c` nu sosi]i mai devreme deast`zi.

Jake \i atinse cu buzele obrazul satinat.– Dup` câte v`d, Terry, pari \n plin` form`, spuse el vesel.– Pozna[ lingu[itor! replic` ea cu un nou zâmbet,

b`tându-l pe bra].Apoi, cu capul u[or \nclinat, p`rul ei fiind aureolat de

soare, \[i \ntoarse dr`g`l`[enia spre Mike.– Fi]i bine venit, gânguri ea cu accentul ei californian

melodios. Sunt \ncântat` c` a]i putut veni. Sunte]i fotograful?Mike \ncuviin]` din cap, cu ochii ie[i]i din orbite, lovit

brusc de mutism.Thereza se \ntoarse spre Laura cu un zâmbet larg.– Bun` ziua. S` intr`m cu to]ii \n cas`, s` bem ceva.F`cu stânga-mprejur, urmat` de mirosul parfumului ei [i

de norul vaporos al p`rului blond.– V` a[teptam citind reviste, continu` ea. Russ lipse[te azi

dup`-amiaz`... cred c` me[tere[te prin parc. Nu \n]eleg de ce,dar ador` s` fac` asta. A[eza]i-v`, f`ce]i-v` comozi. Suntnebun` de bucurie s` am musafiri. De când ne-am instalat aici,acum [ase luni, nu am mai primit aproape pe nimeni.

Mike o sorbea din ochi, vizibil subjugat. Jake \i arunc` oprivire amuzat` Laurei. Ea \i zâmbi [i-l urm` \ntr-un salon vastunde Thereza, când se aplec` pentru a-i servi cu b`utur`,

102 KAREN REYNOLDS

trebui s`-[i ]in` p`rul incredibil cu o mân` fin` [i bronzat`.Apoi continu` s` vorbeasc` timp de dou`zeci de minute. Unadin reflec]iile ei \l f`cu pe Jake s` caute privirea Laurei. Ea \i\napoie zâmbetul, u[urat` s`-l vad` c` se relaxeaz`.

Thereza termin` de vorbit [i se \ntoarse spre Laura,propunându-i cu amabilitate:

– Vre]i s` v` duce]i s` v` \mprosp`ta]i? Eram atât de fericit`c` v-am v`zut sosind, \ncât nu m-am gândit s` v` propun maidevreme. Aceast` cas` este atât de izolat` \ncât rar avempl`cerea s` primim vizite. Nu este aceea[i via]` ca \nCalifornia.

– A tr`i aici este f`r` \ndoial` mai calm [i mai odihnitor.Poate prea calm? \ntreb` Laura.

Thereza râse u[or din gât.– Ei bine, par s` m` plâng, dar ador casa aceasta. Nu m-a[

desp`r]i de ea pentru nimic \n lume.|[i puse paharul pe t`blia [emineului, apoi se \ndrept`

c`tre u[`.– Pu]in` r`bdare, relu` ea. Doar s-o caut pe femeia

noastr` de serviciu, pentru a-i cere s` v` conduc` la camerelevoastre.

Laura zâmbi iar`[i. Thereza era simpatic`. |ncordarea seestompase datorit` vorb`riei ei inepuizabile. Evident, ar fiu[or s`-i ia un interviu – cu condi]ia s` reu[e[ti s-o fixezisuficient de mult asupra unui subiect.

– Doamn` Winterbottom, fii dr`gu]` [i vino câteva clipe, ostrig` Thereza din pragul u[ii.


|n timp ce ecoul vocii ei melodioase r`sun` \n vestibul, se\ntoarse spre ei [i [u[oti cu un zâmbet pozna[:

– Seam`n` pu]in cu un dragon, dar este foarte cumsecade.Am adus-o din Anglia [i nu [tiu ce ne-am face f`r` ea.

Se auzi un zgomot confuz dinspre buc`t`rie, urmat decel al unei u[i care se deschide, apoi pa[i greoi care seapropiau de salon. O femeie corpolent`, de vârst` mijlocie,cu fa]a c`zut` \ncadrat` de p`r sur, ap`ru \n pragul\nc`perii.

Thereza o b`tu pe bra].– Doamn` Winterbottom, \]i prezint pe domni[oara

Hadleigh [i domnul Jenson, de la revista „Style“. Cât despredomnul Ashton, cred c`-]i aminte[ti de el?

– ...N`-ziua, morm`i doamna Winterbottom.– Fii o scumpete, condu-i la camerele lor, te rog, o rug`

Thereza cu un zâmbet seduc`tor.– Bine, doamn`, r`spunse menajera, care \[i \ncruci[`

bra]ele pentru a-l observa pe Mike cu o privire netdezaprobatoare.

Laura [i Mike \[i strânser` lucrurile [i se ridicar`. Jake seinstal` [i mai confortabil \n fotoliul lui.

– R`mân cu tine pân` la \ntoarcerea lui Russ, Thereza,spuse el.

Mike [i Laura soseau la picioarele sc`rii, \n urma doamneiWinterbottom, când vocea Therezei \i opri.

– Cin`m la ora [apte [i jum`tate. |mbr`ca]i-v` cum dori]i,ne este egal.

104 KAREN REYNOLDS

Escortat` de un Mike care zâmbea \ncântat, Laura o urm`pe menajer` pân` la o \nc`pere mare, decorat` \n pasteluritrandafirii [i movulii. Tân`ra fu \ncântat` de camera pe carei-o atribuise Thereza.

Rezemat de u[` cu un aer extaziat, Mike declar`:– Este incredibil`!– Incredibil`, aprob` vesela Laura.– Acest reportaj este o adev`rat` baft`. |ntotdeauna am

visat s` cunosc o femeie ca ea. Am impresia c` am câ[tigat oc`l`torie gratuit` la Hollywood.

Doamna Winterbottom \l privea cu seriozitate pe Mike, cao imagine vie a mustr`rii.

– Dac` vre]i s` m` urma]i, domnule, v` conduc la cameradumneavoastr`.

Mike \i adres` cel mai frumos zâmbet al lui.– Mul]umesc, doamn`, este foarte [ic din partea

dumneavoastr`, glumi el.Doamna Winterbottom \[i mu[c` buzele [i-l fulger` cu

privirea.– V-a[ fi recunosc`toare s`-mi spune]i doamna

Winterbotoom, protest` ea. {i acum, fi]i amabil s` m` urma]i,fiindc` am treab` care m` a[teapt`.

Mike f`cu o grimas`, apoi r`spunse:– La ordinele dumneavoastr`!Ea porni cu pa[i grei [i Mike se gr`bi dup` ea.Dup` ce-[i aranjase hainele \n dulap [i-[i pusese produsele

de \nfrumuse]are pe toalet`, Laura se apropie de o fereastr`.


Parcul era minunat. Printre copaci, soarele lumina straturilede trandafiri ale c`ror crengi se leg`nau \n briza estival`.Tân`ra nu avea nici un chef s`-[i petreac` restul dup`-amiezii\n camer`. Se hot`r\ s` fac` un du[ [i s` se duc` s` se plimbeprin gr`din`.

Ie[ind din baie, se \nf`[ur` \ntr-un prosop moale [i segândi \nc` o dat` la Jake. De ce r`m`sese \n salon cu Thereza?Ridic` din umeri. Poate c` vroia s` discute despre re\nnoireacontractului lor.

Se duse [i se a[ez` \n fa]a oglinzii de toalet`, cu un aergânditor. Nu reu[ea s` \n]eleag` de ce se str`duise atât pentrua o obliga s` fac` acest reportaj. {tia foarte bine c` nu puteas`-l refuze. Pentru asta, trebuie s`-i fi furnizat lui Rupert o scuz`\n toat` regula: ca [i când ai fi \n agonie sau ]i-ai rupt un picior.

Se uit` \n oglind` [i oft`. |i veni \n minte un gând care o\nghe]`: Jake spera poate s` divor]eze. Se sim]i dintr-o dat`foarte deprimat`. Dar de ce? Desp`r]irea lor definitiv` i-arpermite pân` la urm` s` duc` o via]` normal`. Nu asta dorea?Situa]ia i se p`ru brusc mai pu]in clar`. Se sprijini cu coatelede toalet` [i, profund nefericit`, \[i prinse capul \n mâini.

Auzind b`tându-se \n u[`, se \ndrept` cu sprâncele\ncre]ite. S` fie Jake? |[i umezi buzele nervoas`, apoi \ntreb`:

– Cine este?U[a se deschise [i ap`ru capul lui Mike \n cr`p`tur`.– Salut! spuse el vesel. Oh, scuz`-m`.... nu m` \ndoiam c`

e[ti \mbr`cat` decent.Ea râse, u[urat`.

106 KAREN REYNOLDS

– Foarte nostim. Ce vrei?El f`cu pe miratul.– Iat` ceea ce se cheam` o invita]ie!– Mike, \nceteaz` s` faci pe prostul! \l cert` ea \n timp ce el

intra [i \nchidea u[a.– A[ vrea doar s`-]i pun câteva \ntreb`ri. Nu te nelini[ti, nu

am inten]ia s`-]i fac curte, decât dac` m` rogi.– Foarte bine, oft` ea. Fiindc` ai intrat, te ascult. Dar fii

scurt. Nu sunt \mbr`cat` [i mai am \nc` o mie de lucruri def`cut \nainte de cin`.

|[i scoase capotul din dulap [i r`mase \n picioare,a[teptându-l s` vorbeasc`.

Mike se lungi pe pat, cu mâinile \ncruci[ate sub ceaf` [i cuochii \n tavan.

– Nu g`se[ti c` acest Ashton este amabil ca o u[` de\nchisoare? Am avut impresia c` era pe punctul de a m` bate\n momentul primei noastre \ntâlniri.

O privi ]int` \nainte de a ad`uga:– Vezi o explica]ie la asta?Laura ridic` din umeri.– S-a sculat precis cu fa]a la cear[af. Cum a[ putea ghici

motivele proastei sale dispozi]ii?Mike p`rea nedumerit.– Orice ar fi, cotoroan]a Winterbottom este [i mai de

temut. Pare s` fie gata s` m` taie \n buc`]ele cu un satâr!Laura izbucni \n râs.


– Da, s-ar spune c` nu te apreciaz` deloc!– Oricum, ceea ce vroiam s` te \ntreb este sub ce unghi

contezi s`-]i \ndrep]i interviul. Dac` dore[ti s-o prezin]iadorabil de simpl`, i-a[ face fotografii \n acest sens. |n schimb,dac` vrei s-o faci un star a la Monrose, spuse el f`când cuochiul, sunt omul t`u.

Ea zâmbi.– Rupert nu ]i-a dat nici o indica]ie?– Nici una. Mi-a dat o palm` peste cap [i mi-a oferit o alt`

cup` de [ampanie.|n obrajii Laurei ap`rur` gropi]e.– |nc` nu m-am hot`rât. Trebuie s` \ncep s` tatonez

terenul.– Dar asta risc` s` dureze o eternitate! gemu el.Ea ridic` din umeri.– Ar trebui totu[i s` a[tep]i.– O s` m` plictisesc, replic` el cu o grimas`.– Ei bine, distreaz`-te num`rând mu[tele, sau ce

altceva vrei.El \[i lu` o mutr` jignit`.– Dispun [i de alte surse! Cred c` m` duc s` fac ni[te poze

]`ranilor din \mprejurimi.Laura \[i strânse nodul prosopului \ntre sâni.– Este o idee excelent`. Dar acum trebuie s` m` \mbrac.

}i-a[ fi recunosc`toare dac` ai vrea s` te duci s` te distrezialtundeva.

Ea auzi zgomot pe culoar [i privi fix u[a.

108 KAREN REYNOLDS

– Cine este? \ntreb` Mike, \n continuare lungit pe divan.U[a se deschise \n fa]a lui Jake. R`mase nemi[cat \n prag,

cu fa]a de marmur` [i ochii furibunzi.Laura r`mase \nlemnit`. Cu buzele uscate, reu[i totu[i s`

exclame:– Jack!Mike \ntoarse capul spre el [i avu o tres`rire \n fa]a privirii

ameni]`toare a lui Jake. Se ridic` dintr-un salt.– Pe mai târziu, Laura, spuse el precipitat.Apoi merse de-a \nd`ratelea pentru a trece prin fa]a lui

Jake, f`r` a-l sc`pa o clip` din ochi.O dat` u[a \nchis`, Jake [i Laura se privir` \n t`cere. El fu

cel care rupse t`cerea.– Ce naiba f`cea `sta aici?Ea r`mase ]eap`n` cu bra]ele strânse de-a lungul trupului

pentru a men]ine prosopul de baie [i se for]` s` r`spund` peun ton egal:

– Vroia s`-mi vorbeasc`.– Da, chiar? o zeflemisi el cu un rictus sarcastic.Laura sim]i cum sângele \i \nghea]` \n vine. Se \ntoarse.– Da, vroia s` [tie sub ce unghi o s` abordez interviul... Are

nevoie s` fie la curent \nainte de a \ncepe s` fac` fotografiile,\n]elegi...

Se \ntrerupse [i ridic` ochii pentru a-i vedea reac]ia. Apoirelu` repede:

– Dac` nu, risc` s` fac` fotografii care nu sunt \n acela[ispirit. Ceea ce ar duce la faptul c` toat` lumea [i-ar pierdetimpul, nu crezi?


– A venit aici a[adar ca s`... ca s`-]i „vorbeasc`?“– Exact. Noi am lucrat deja \mpreun` de mai multe ori. |l

cunosc foarte bine.Jake \[i puse mâinile \n buzunarele pantalonilor s`i

bleumarin [i o privi fix.– |l cuno[ti foarte bine... Pân` la ce punct?Laura \[i umezi buzele cu vârful limbii [i v`zu c`-i remarc`

gestul nervos. Se \nro[i [i-i evit` privirea.– Rela]iile noastre sunt pur amicale, murmur` ea.Spunând acestea \[i aminti dintr-o dat` c` Jake, lâng`

ascensor, \l v`zuse f`r` \ndoial` pe Mike \mbr`]i[ând-o \nsalonul hotelului. Dumnezeu [tie ce concluzii putea trage \nprezent din faptul c`-l prime[te pe Mike \n camera ei, pejum`tate goal`!

– Pur amicale, repet` Jake pe un ton t`r`g`nat.|naint` spre ea doi pa[i cu to]i mu[chii \ncorda]i,

ameni]`tor.– Mi se pare prea familiar ca rela]iile voastre s` fie „pur

amicale“, nu crezi? o cert` el.– |l cunosc de un an, protest` ea cu o voce calm`.Se l`s` o clip` de t`cere.– Un an, spuse \n cele din urm` Jake. Adic`, de fapt, de la

separarea noastr`.Laura \nghi]i \n sec, con[tient` c` se aventura pe un teren

periculos.– Da, dar noi nu avem decât rela]ii de munc`

prietene[ti.

110 KAREN REYNOLDS

– L-ai cunoscut \nainte sau dup` c`s`toria noastr`? \ntreb` Jake.– L-am cunoscut când am \nceput s` lucrez la „Style“,

r`spunse ea cu o voce mereu egal`.Se sim]ea incapabil` s` mai suporte mult tensiunea care

domnea \ntre ei.– {i de atunci, are obiceiul s` te viziteze \n camer`, relu`

Jake mieros, f`r` a o sc`pa din ochi.Laura respir` adânc, pentru a-[i domina furia care se trezea

\n ea \n urma acelor insulte. Se duse repede la u[` [i odeschise.

– Nu ]in s` mai discut cu tine, Jake. Fii amabil [i pleac`. A[vrea s` m` \mbrac.

El se apropie cu o sclipire periculoas` \n ochi. |[i pusemâna pe cea a Laurei de pe clan]` [i \nchise u[a.

– Doar nu vrei ca toat` lumea s` aud` ce discut`m?Cum ap`sarea lui Jake \i strivea mâna, durerea f`cu s`-i

explodeze furia.– Cau]i un nou motiv de ceart`, dac` \n]eleg? strig` ea

exasperat`.– Este amantul t`u? insist` el f`r` s` ]in` cont de

\ntrerupere.– Nu te amesteca unde nu-]i fierbe oala! ripost` ea pe un

ton ustur`tor.Era nebun` de furie \n fa]a insultei lui deliberate.Cu un gest rapid, Jake \i r`suci bra]ul la spate. Zâmbetul lui

amenin]`tor o f`cu s` se \nfioare.


– Asta nu te prive[te, Laura. Fiindc` e[ti \n continuare so]ia mea.La cap`tul nervilor, ea strânse din din]i.– Nu mai sunt so]ia ta, o [tii prea bine. Tu e[ti cel care a

distrus c`snicia noastr`, acum un an. }i-ai pierdut astfeldreptul de a-mi pune \ntreb`ri de acest gen.

– Poate, dar pu]in \mi pas`, bomb`ni el. Dac` faci dragostecu acest imbecil cârlion]at, vreau s` [tiu.

– }i-am spus deja c` nu este decât un prieten, ripost` ea cuochii sticlind de furie.

Jake cl`tin` din cap.– Min]i, Laura. Nu te cred.|n t`cerea ap`s`toare care urm`, tân`ra nu-[i mai auzea

decât sunetul respira]iei sacadate. Inima \i b`tea s` se rup` [iridic` ochii spre Jake. |i zâmbi sarcastic.

– Este seduc`tor, \n particular?– Du-te! [uier` ea.– Nu \n]eleg ce g`se[ti la el. Nu este genul t`u.– {i care ar fi genul meu, dup` tine?– Eu, o asigur` el cu un zâmbet batjocoritor.Arogan]a lui \i t`ie r`suflarea.– |ngâmfarea ta nu are limite! arunc` ea ca o pisic`

\nfuriat`. Nu a[ vrea s` te ating nici chiar dac` m-ai ruga \ngenunchi.

Ea v`zu cum pe fa]a lui apare o expresie de violen]`.– Chiar nu? \ntreb` el pe un ton mu[c`tor.Se apropie, \i prinse cealalt` \ncheietur`, \i ridic` bra]ul

deasupra capului [i o strânse lâng` u[` cu greutatea trupului lui.

112 KAREN REYNOLDS

– Nu m` atinge! protest` ea.Jake zâmbi cu cruzime. Apoi privirea lui c`zu pe nodul

prosopului de baie, chiar deasupra sânilor. |ntinse o mân` [io mângâie \ntr-un mod sugestiv.

Ochii lui revenir` s` se \ncruci[eze cu ai Laurei.– Inima ta bate foarte tare, constat` el.Laura \[i mu[c` buzele. B`t`ile inimii i se sim]eau prin

trup. Respira]ia i se acceler` \n timp ce sânii palpitau lâng`m`tasea vestei lui Jake.

– Te tulbur, Laura? \ntreb` el cu o voce r`gu[it` [i ochiiarzând de lascivitate.

Ea sim]i c` i se opre[te r`suflarea, cuprins` de valuri dedorin]`.

– Nu, murmur` ea, cu buzele uscate.– Mincinoaso, [u[oti el cu o voce r`gu[it`.|i l`s` \ncheieturile mâinilor, o prinse de umeri [i o trase

lâng` el. Apoi, gura lui se ab`tu cu brutalitate peste a ei [i ofor]` s` deschid` buzele. Ea se zb`tu [i \ncerc` s`-l resping`,\ndep`rtându-i pieptul cu mâinile.

Mâinile lui alunecar` pe spatele ei [i o strânse tare lâng` el,pân` când \i sim]i fiecare mu[chi al trupului.

Pe genele Laurei ap`rur` stropi de lacrimi. |ncerc` s`-[i\ntoarc` fa]a, dar el ridic` o mân` pentru a-i ]ine fa]anemi[cat`.

S`rutul lui se transform` brusc: mâinile \i devenir` maiblânde, gura mai pu]in agresiv`, apoi tachinatoare [i senzual`.Aceast` schimbare o r`v`[i pe Laura, care nu se putu\mpiedica s`-i \napoieze s`rutul.


Buzele lui Jake se amestecau cu ale ei, cu voluptate.Mâinile lui o mângâiau. Se \nfior` toat` de pl`cere [i se l`s` \nvoia lui.

Prosopul de baie c`zu pe podea [i sub mâinilemângâietoare, un fream`t parcurse pielea goal` a tinerei.Respira]ia \i deveni sacadat`. Urm` cu degetele pome]ii luibronza]i [i \ncepu s` tremure ca o frunz`, de dorin]` [i deteam` \n acela[i timp.

Palmele lui Jake urcar` pe [olduri de-a lungul torsului [i eagemu de pl`cere când \i cuprinse sânii \n palme. Gura lui sedep`rt` de a ei, o cercet` cu o privire arzând de pasiune, apoimurmur` r`gu[it:

– Am nevoie de tine, Laura. Mereu am nevoie de tine.Cu ochii fic[i, privi cum capul lui brun se \nclin` spre sânii

ei [i a[tept`, ]inându-[i r`suflarea.– Dumnezeule, ce frumoas` e[ti! [opti el cu o voce lipsit`

de expresie, din cauza emo]iei.|[i \n`l]` capul [i-i contempl` trupul cu o privire rapid`.

Apoi, gura lui puse st`pânire pe a ei \ntr-un s`rut \mb`t`tor,\n timp ce mâinile-i acopereau talia [i [oldurile cu mângâierifebrile.

Ea \[i puse mâinile tremur`toare pe umerii lui la]i [i lestrecur` prin r`scoaiala gulerului. Contactul cu pielea cald` [im`t`soas` \i smulse un mic strig`t de pl`cere. Pieptul lui Jakese ridica [i cobora rapid \n ritmul b`t`ilor dezordonate aleinimii sale. Continua s-o s`rute [i mângâierile \i deveneau din

114 KAREN REYNOLDS

ce \n ce mai arz`toare. |n cele din urm`, un geam`t r`gu[it seridic` din gâtul lui [i o ridic` \n bra]e ca s-o duc` spre pat,unde o puse u[or.

|ncepu s` se dezbrace f`r` a p`r`si din ochi trupul suplu,feminin, mole[it, a c`rei piele aurie lucea ca o piersic`.

Cu ochii \nce]o[a]i de beatitudine, Laura \l v`zudesf`cându-[i nasturii de la c`ma[` cu degete ce tremurau dener`bdare. Un zâmbet \i destinse buzele când putu s`contemple torsul neted [i bronzat. Fu curpins` de o dorin]`violent` de a sim]i acele bra]e puternice peste ea.

Când gura lui Jake o lu` din nou pe a ei, Laura se cufund`\ntr-un vârtej de voluptate. Ritmul dezordonat al b`t`ilorinimii i se propag` \n toate membrele. Buzele i se lipeau febrilde ale lui Jake [i-l strânse cu toat` puterea.

Cu sim]urile inflamate, ondula lâng` el cu o pasiune egal`cu a lui.

– Dulcea mea... e[ti atât de dulce, atât de dulce, \i murmur`Jake la ureche când trupurile lor se unir` \n cele din urm`.

Dup` aceea, cuib`rit` \n bra]ele lui Jake [i \nc` toropit` depl`cere, Laura \ncepu s` se simt` vinovat` [i nelini[tit`. Jake \imângâia p`rul cu o mân`, \ncol`cind [i descol`cind [uvi]elelungi de aur ro[u pe degete.

Nici unul nici altul nu [tia ce s` spun`: r`mâneau mu]i,deruta]i de situa]ie. Nici una din disputele lor precedente nuse terminase \n acest mod. Era prima oar` c` f`ceau dragostedin ziua c`s`toriei lor.

Jake rupse t`cerea.


116 KAREN REYNOLDS

– Te sim]i bine? \ntreb` el cu o voce grav` [i tandr`,mângâindu-i un obraz cu vârful degetului.

– Da, [opti ea r`gu[it`, cu ochii fixa]i pe pieptul lui.Cu capul \n scobitura um`rului lui Jake, asculta cum inima

lui se potole[te pu]in câte pu]in, la fel ca [i a ei. Se sim]eaeuforic`, u[oar`, cople[it` de o stare de bine, de nedefinit. |[i\ncre]i sprâncenele [i \ncerc` s`-[i analizeze sentimentelepentru el.

Evident, \l iubea \nc`. Nici o femeie nu s-ar fi abandonat cuatâta ardoare \n bra]ele unui b`rbat doar pentru simplaatrac]ie. Se iubiser` cu \nfl`c`rare [i senzualitate, ca [i cumerau lega]i printr-o vraj` pe care nu o putea rupe nimic. Ca [icum \ncercase prea mult timp s` scape unei fatalit`]i.Niciodat` nu sim]ise pentru nimeni altcineva o dragoste atâtde intens` [i de devoratoare. O \nv`luia acum ca o maree [i-iera imposibil s` se gândeasc` la vreun viitor sau o via]` f`r`Jake.

Câteva b`t`i \n u[` \i smulse din gânduri. Ea \i arunc` oprivire \ntreb`toare lui Jake.

– |ntreab` cine este, o sf`tui el \n [oapt`, s`rutându-ifruntea cu blânde]e.

Ea se \ndrept` u[or, f`r` a ie[i din cercul bra]elor lui [ispuse cu o voce nu prea sigur`:

– Cine este acolo?– Eu, r`spunse vocea melodioas` a Therezei.Laura \l \ntreb` din nou pe Jake din privire, \ngrozit`. El

ezit` o frac]iune de secund` \nainte de a-i sufla.

– Spune-i c` tocmai te \mbraci.Ea \[i ridic` cear[aful pân` la umeri, apoi cu ochii fixa]i pe

u[`, spuse:– M` \mbrac. Nu mai poate a[tepta?– P`i... \l caut pe Jake, relu` Thereza din spatele u[ii. A

anun]at c` urc` la dumneata pentru a discuta interviul. Nul-ai v`zut?

Jake f`cu din cap un semn negativ.– Nu, spuse Laura. Trebuie s` fi ie[it.Se l`s` o clip` de t`cere, apoi Thereza relu` pe un ton

sceptic:– Oh... \n acest caz, m` duc s`-l caut afar`. I s-a telefonat,

\n]elegi. {i trebuie s`-i transmit un mesaj.– Dac` \l v`d \nainte, o s`-i spun c`-l cau]i, zise Laura \n

speran]a c` Thereza se hot`r`[te s` plece.– Bine, bine. Atunci, pe mai târziu.Pa[ii ei se \ndep`rtar` \n cele din urm` de-a lungul

culoarului [i Laura se l`s` s` cad` \n bra]ele lui Jake cu unoftat de u[urare. El \i mângâie p`rul, \i mângâie fruntea, cu uns`rut u[or.

– Era cât pe ce! murmur` el, vizibil amuzat.– Hmm! M` \ntreb cine ]i-a telefonat.Jake o s`rut` din nou.– Ar fi mai bine s` m` duc s` v`d.Laura nu avea nici un chef s` plece.– Crezi c` este neap`rat` nevoie? \ntreb` ea cu o voce \nc`

r`gu[it`.El oft`:


118 KAREN REYNOLDS

– S-ar putea s` fie ceva important. {i dac` Thereza revine,s-ar putea ca de data aceasta s` intre.

Laura se \ncrunt`.– Dar i-am spus c` ai ie[it.O privi cu un zâmbet ironic.– Nu pot fi plecat departe, fiindc` ma[ina mea este tot

acolo, nu crezi?– Evident, oft` ea dezam`git`.O s`rut` \nainte de a se da jos din pat. Laura \l privi

\mbr`cându-se. Apoi se aplec` spre ea, \i s`rut` vârful nasului[i spuse:

– Nu o s` \ntârzii mult` vreme. M` voi \ntoarce cât pot derepede. Ne r`mân multe lucruri de clarificat.

Dup` plecarea lui, Laura r`mase \ntins` \n t`cere, s`-[irememoreze fiecare s`rut, fiecare mângâiere. O cuprinse odulce euforie [i a[tept` \ntoarcerea lui Jake.

giannijollys

Capitolul 7

Dar Jake nu reap`ru toat` dup`-amiaza. De fapt, la\ntoarcerea lui, Laura se culcase de mult. |l auzise oprindmotorul ma[inii [i trântind portiera. Apoi, pietri[ul scâr]âisesub pa[ii lui.

Când deschise u[a de la camera ei [i intrase \n \nc`pere,luminat \n \ntuneric de becul de pe culoar, se pref`cuse c`doarme.

– Laura? E[ti treaz`? \ntrebase el \ncet.Ea nu r`spunse, cu ochii \nchi[i, nelini[tit`. Ie[ise

dup` câteva clipe [i ea scoase un oftat de u[urare. Dup`care, se ghemuise [i cu capul \nfundat \n pern`, plânseseamarnic.

A doua zi diminea]`, primele raze de soare care \i atinser`pleoapele o f`cur` s` se trezeasc` tres`rind. Parfumul careplutea \n aerul proasp`t o f`cu pe Laura s` se ridice pentru ase plimba prin gr`din`.

La aceast` or` matinal`, era [i mai frumos decât [i-ar fiimaginat. Merse \ncet peste peluzele verzi, admir` straturilede trandafiri, reflectând asupra serii din ajun. Suferise un\ntreg martiriu \n timpul cinei: cu inima zdrobit`, era r`nit` \norgoliu de scaunul gol al lui Jake. Conversa]ia u[oar` [i vesel`a Therezei [i a so]ului s`u, Russ Taylor, \i permisese s`p`streze t`cerea.

... Un zgomot de pa[i, \n spate, o f`cu s` se \ntoarc`. Se\ntoarse pe c`lcâie, a[teptându-se s` se afle fa]` \n fa]` cu Jake.Dar zâmbi de u[urare v`zându-l pe Russ Taylor [i alura sa debrunet frumos. P`rul lui negru [i buclat \i c`dea pân` la umeri.La urechea stâng` avea un cercel de aur [i ochii lui cat`ciunele o cercetar` din cap pân` \n picioare cu un zâmbet[mecheresc.

– Ei bine, f`cu el cu vocea-i languroas` [i sofisticat`, nu[tiam c` avem zâne \n fundul gr`dinii. Sau e[ti o nimf`?

– Bun` ziua, domnule Taylor, r`spunse ea surâz`toare.– Domnule Taylor? repet` el cu repro[. Dac` mi-aduc

aminte, ieri sear` \mi spuneai Russ. Doar n-ai inten]ia s`manife[ti r`ceal`, sper?

Ea zâmbi iar`[i, sincer amuzat`. {tia foarte bine c` nutrebuia s` ia \n serios galanteriile lui. Ceea ce era farmecul lor.Russ Taylor le debita tuturor femeilor f`r` excep]ie. Doar ca s`le fac` fericite. La care Laura nu vedea nici un fel deinconvenient.

– Gr`dina mea \]i place? \ntreb` el când se \ntorceau agalespre cas`.

120 KAREN REYNOLDS

– Este minunat`. Trebuie c` munce[ti din greu s-o \ntre]ii a[a.El oft`.– Trebuie s`-]i m`rturisesc c` nu mie mi se datoreaz`

frumuse]ea gr`dinii, ci lui Gaston, gr`dinarul. Vine aproape \ntoate dimine]ile s`-[i fac` de lucru prin toate col]urile,morm`ie, ridic` bra]ele spre cer [i geme de disperare.

Laura izbucni \n râs.– S-ar spune c` este un fenomen.– Da, este un tip formidabil, spuse Russ mergând spre un

tufi[ de trandafiri.Se aplec` [i culese o floare ro[ie cu tij` lung` pe care i-o

\ntinse Laurei.– Pentru dumneata.Ea \l mirosi delicat.– Oh, mul]umesc.Russ se aplec` din nou pentru a culege un alt trandafir, dar

se \n]ep` \ntr-un ghimpe [i se d`du brusc \napoi. |[i examin`vârful degetului, apoi se \ncrunt` când v`zu cum curge opic`tur` de sânge. |[i supse degetul [i spuse:

– Sunt ca femeile, aceste roze, dulci [i frumoase lasuprafa]`. Nu se [tie niciodat` \n ce cotlon ascund un spin.

– |ntr-adev`r, un b`rbat avertizat face cât doi! replic` eaf`când glume] cu ochiul.

|ncepur` s` mearg` [i Laura se gândi din nou la Jake. Sear`tase foarte tandru cu ea \nainte de a o p`r`si. Promisese s`revin` cât de repede posibil. {i atunci, unde plecase? La urmaurmei, o afacere important` \l putuse obliga s` lipseasc`


inopinat. Poate c` se gr`bise s`-l condamne? Avusese dreptatesau gre[ise c` nu-i vorbise când intrase \n camera ei \nmijlocul nop]ii? Ridic` din umeri. Va vedea. Nu vor lipsiocaziile pentru a-i explica ce se \ntâmplase.

Vocea cordial` a lui Russ \i \ntrerupse [irul gândurilor.– Cât timp vom avea pl`cerea companiei voastre? {tiu c`

Jake conteaz` s` stea \n jur de o s`pt`mân`, spuse el f`cândcu ochiul... Dar dumneata nu e[ti Jake.

Ea râse [i \n obraji i se ivir` gropi]e.– Asta depinde de timpul cât va necesita interviul. Dar cu

siguran]`, \n jur de o s`pt`mân`.– Da? \ntreb` el cu un aer \ncântat. |mi vei lua [i mie

interviul? Sau sunt condamnat de Jenson? A[ prefera s` fii tuaceea care \l va realiza.

– Mi s-a cerut s` v` fac amândurora.– Minunat! exclam` el cu un zâmbet. Am avut

presentimentul c` o s` ne \n]elegem bine din prima clip` cândte-am v`zut. Ar trebui s` petrecem dou`zeci [i patru de ore \nalt` parte pentru a face acest interviu – doar tu [i cu mine,\ntre patru ochi, \nchi[i nu [tiu unde, \ntr-o c`m`ru]`.

– E[ti mai r`u ca Mike! spuse ea \ntr-un hohot de râs.Amândoi face]i o pereche reu[it`!

El ridic` mâinile \n semn de predare.– Bine, bine, ai câ[tigat! {tiu s`-mi recunosc \nfrângerea.Merser` câteva secunde \n t`cere, apoi Russ declar`:– Sper c` nu vei fi vexat` dac` \]i spun c` nu am auzit niciodat`

vorbindu-se despre tine din punct de vedere profesional.

122 KAREN REYNOLDS

– Nu chiar! Nici m`car surprins`. De fapt, este vorbadespre primul meu reportaj important.

Ea \[i strânse buzele la ideea c` nu era meritul ei, ci al luiJake, care i-l oferise pe tav`.

– Bizar c` a fost \ncredin]at unei novice, murmur` Russperplex.

Ajunser` la cap`tul aleii carosabile, \n clipa \n care oma[in` ro[ie, sport, se oprea cu un scrâ[net de pneuri care\mpro[c` pietri[ul. Russ \[i \ncre]i sprâncenele [i acceler`pasul pentru a ajunge la poarta de la intrare. O femeie \nalt`,elegant`, ie[i din ma[in`. O privi fix pe Laura.

Aceasta sim]i c` inima i se opre[te \n loc. |n]epenit`, oobserv` f`r` a-i veni s` cread`.

Frumuse]ea Melissei Blake era \n continuare la fel deinsolit`. Imen[ii ei ochi alba[tri cu privirea tragic` p`reau s`devoreze o fa]` fin`, cu ten aproape l`ptos [i buze foarte ro[ii.P`rul ei brunet, lung [i m`t`sos, \i c`dea liber pe umeri.

Numai zâmbet, Russ \i \ntinse bra]ul.– Melissa! |ngera[ul meu adorabil! Nu te a[teptam \nainte

de vineri.Melissa continua s-o fixeze pe Laura cu o privire mâhnit` [i

nelini[tit`, \n timp ce r`spundea cu o voce dulce:– I-am telefonat Therezei. Mi-a spus c` te va anun]a.– Ca de obicei, a uitat! spuse el vesel. Ea este frumoas` ca

un \nger, dar are un adev`rat cap de p`s`ric`.Dup` ce trecu primul [oc de a o revedea pe Melissa dup`

atâta vreme, Laura o \ntreb` ce o aducea. O invitase Jake? Russ


o lu` de mân` [i o conduse spre intrare, unde Laura st`tea \ncontinuare nemi[cat`.

– Melissa, am pl`cerea s` ]i-o prezint pe femeia cu condeiul– reporterul nostru, Laura Hadleigh, ai recunoscut-o f`r`\ndoial` – e Melissa – celebrul manechin.

Se privir` [i una [i alta \n t`cere, f`r` s` [tie cum s` secomporte. Apoi, Melissa \ntinse o mân` ezitant` [i murmur`amabil`:

– Bun` ziua, domni[oar` Hadleigh.Laura \i strânse mâna cu r`ceal` [i se str`dui s`-i r`spund`

cât de politicos putu:– Domni[oar` Blake.– De fapt, doamna Radcliff, rectific` Melissa cu un zâmbet

timid. Dar a[ prefera s`-mi spune]i pe nume.Doamna Radcliff? se \ntreb` Laura, perplex`. Dar de când

era m`ritat`? Precis nu de mult timp, doar dac` nu era cumvadin vremea când se \ntâlnea cu Jake.

|[i d`du dintr-o dat` seama c` Russ o observa gânditor, ca[i cum c`uta s`-i ghiceasc` gândurile. Se pare c` remarcaseechivocul \n care se g`seau cele dou` tinere.

– {i dac` am merge s` bem o cafea? suger` el, cu ochii fixa]i\n continuare asupra Laurei.

– De ce nu? replic` ea cu un zâmbet politicos.Russ o privi o clip` \nainte de a intra \n cas`.– Nu cred c` Terry s-a sculat deja. Era cât se poate de

adormit` ultima oar` când am aruncat o privire \n camer`. Darnu se [tie, poate s-a trezit \ntre timp. S-au v`zut [i lucruri maiuimitoare.

124 KAREN REYNOLDS

Melissa o privea \n continuare pe Laura [i aceasta se sim]eadin ce \n ce mai \ncordat`.

– Doamn` Winterbottom! strig` Russ \nainte de a intra \nsalona[. Adu-ne cafea pentru trei!

Zgomotul care se auzi \n buc`t`rie aduse un zâmbet pebuzele lui Russ. Ar`t` spre o mas` [i fotolii de r`chit`, dispuselâng` o mare fereastr`.

– A[eza]i-v`. Cum soarele este \n partea aceasta diminea]anoi lu`m \ntotdeauna micul dejun aici. Cel pu]in eu. Fiindc`Thereza nu m`nânc`, biata de ea, ca s` r`mân` supl` [ifermec`toare.

Doamna Winterbotton intr` cu un pas greu, \nc`rcat` cu otav` mare [i cu o fa]` acr`:

– Sunte]i matinal`, f`r` \ndoial`! \i spuse ea Laurei pe unton ar]`gos. Credeam c` to]i ziari[tii lenevesc \n pat pân` laore nepotrivite. Dup` ceea ce spune domnul Russel, sunte]icu to]ii o band` de puturo[i...

– Mul]umesc, doamn` Winterbottom! i-o t`ie Russ cu oprivire amenin]`toare.

Ea rânji [i arunc` un surâs aspru \n direc]ia Laurei \naintede a ie[i.

Russ p`rea stânjenit.– Nu \n]eleg de ce Terry a insistat s-o aduc` aici de la

Yorkshire. Este o limb` de scorpie \n cele mai bune momenteale ei. Dar cum a lucrat pentru familia lui Terry ani \ntregi, nuam putut s-o refuz. Este atât de adorabil`. Vreau s` spun,Terry, bine\n]eles, preciz` el f`când cu ochiul. Aceast`doamn` Winterbottom este o adev`rat` cotoroan]`.


|[i b`ur` cafeaua \n timp ce Russ continua s` conversezeaproape singur. T`cerea evident` care se instalase \ntre Laura[i Melissa devenea jenant`. Ceea ce nu-i sc`p` lui Russ.|ntorcea din când \n când spre Laura ochi plini de curiozitate.

Ea se sim]ea din ce \n ce mai prost. {i, \n consecin]`,furioas` pe Jake. De ce se afla Melissa \n aceast` cas`? El oinvitase? Laura nu o cuno[tea prea bine fiindc` nu fuseser`prezentate \nainte. Dar fa]a ei frumoas`, delicat` [i vis`toare,o obsedase de-a lungul \ntregului an. |i r`m`sese gravat`dureros \n memorie.

– Laura este aici ca s` fac` un reportaj despre Terry [idespre mine, \i spuse Russ Melissei. Din nefericire, esteperspicace [i caustic`. Am un presentiment funest c` ne vaface buc`]ele prin comentarii n`prasnice. A[a-i c` amdreptate, frumoasa mea? o \ntreb` el pe Laura cu un aermali]ios.

Ea se str`duia s` se st`pâneasc` [i, cu un zâmbet amabilr`spunse:

– Mi s-a recomandat s` manifest cea mai mare amabilitate.Russ izbucni \n râs.– M` nelini[team deci pentru nimic! O s` ne prezinte

\mpodobi]i cu aureole.Melissa \ntoarse spre Laura o privire luminoas`, plin` de

blânde]e, [i-l asigur`:– Sunt convins` c` reportajul va fi foarte bun.Laura \ntoarse ochii. |i era destul de greu s` continue s`

deteste o persoan` care manifesta atâta farmec [i amabilitate.

126 KAREN REYNOLDS

|[i consum` necazul \n t`cere. Dac` n-ar fi fost urm`rit` deviziunea de co[mar a Melissei [i Jake \nl`n]ui]i pe acel pat, f`r`\ndoial` c` ar fi putut s` simt` o mare simpatie pentru aceast`femeie.

Zgomotul u[ii care se deschidea puse toate sim]urileLaurei \n alert`. |nainte ca cineva s` pronun]e un cuvânt saus` fac` un gest, [tiu c` Jake intra.

– Bun` ziua, spuse el cu vocea sa cald` cu inflexiunimângâietoare.

– Bun`, Jake, murmur` Melissa care-l privea cum \nchideu[a cu un zâmbet tandru.

El \naint` spre ea [i se aplec` pentru a-i atinge obrazul.– |mi pare bine c` ai putut veni, spuse el \ndep`rtându-se.

Pari \n plin` form`.Laura privea fix podeaua.– Mul]umesc. Am sosit cum am putut, replic` Melissa cu

voce dulce.Russ contempla scena cu interes.– Deci tu ai invitat-o, constat` el zâmbind cu toat` gura.

Asta [i presupunem.„{i eu la fel“, gândi Laura cu buzele strânse. Dar s` aib` \n

prezent certitudinea nu o bucura prea mult. Sim]i privirea luiJake pus` o clip` asupra ei, dar o ignor`. El veni s` se a[eze lamas` lâng` ea. Ceea ce reu[i s-o irite.

– Aveai dreptate, \i r`spunse el lui Russ. Ce face Peter?ad`ug` el \ntorcându-se c`tre Melissa.


Ea zâmbi [i privirea ei luminoas` avu o str`lucire mai cald`.– Face foarte bine, r`spunse cu o voce vibrant`.Laura se \ncrunt` u[or. Peter \n chestiune era so]ul ei? |n

acest caz, ce f`cea aici? Dac` Jake \i ceruse s` vin`, nu puteafi decât pentru a o avea ca metres`. Ce alt` explica]ie ar fiputut avea invita]ia lui?

Melissa b`u un pic din cafea, apoi continu`:– Va veni peste dou` sau trei zile. }ine s` nu rateze

recep]ia.Jake cl`tin` din cap cu un aer satisf`cut.– Thereza nu este \nc` prin \mprejurimi? \l \ntreb` pe Russ.Acesta din urm` neg` din cap [i ad`ug`:– Cât despre fotograf, presupun c` s-a dus s` se plimbe.

L-am z`rit \n zori [i de atunci a disp`rut din circula]ie.Jake se aplec` pentru a lua cafetiera, c`reia \i s`lt`

capacul.– Mai este?– Probabil, replic` Russ.Laura se uit` cu coada ochiului la Jake \n timp ce \[i turna

cafea. Era superb. Nebune[te de seduc`tor. Blugii lui negri \imulau talia [i [oldurile \nguste, subliniind lungimeapicioarelor. |i purta cu un tricou negru de ca[mir, care \ipunea \n valoare musculatura bustului [i umerii.

Russ se ridic`.– Ar fi mai bine s` m` duc s-o smulg pe Maiestatea Sa din

bra]ele lui Morfeu. Nu m-ar ierta s-o las s` doarm` dup`sosirea ta, Melissa. {tii ce fericit` va fi s` te vad`.

128 KAREN REYNOLDS

Ie[i din camer` [i se instal` o t`cere grea. Laura, din ce \nce mai \ncordat`, \[i privea fix cea[ca, \ntr-o atmosfer`\nc`rcat` de electricitate. De ce f`cuse Jake asta? Nu putea s`nu [tie c` va fi profund jignit` [i furioas`.

Aceast` situa]ie era de un ridicol nemaipomenit, gândi ea\n timp ce t`cerea se eterniza. {tiau cu to]ii ce se petrecuse\ntre ei [i r`mâneau acolo, a[eza]i politicos, f`r` s` spun` uncuvânt, ca [i cum abia se cuno[teau. Destinul \i unise totu[i\ntr-o plas` invizibil`, care-i ]inea prizonieri [i-i f`cea s` suferepe fiecare \n felul s`u.

Se sim]i dintr-o dat` incapabil` s` mai suporte. Se ridic` [ispuse sec:

– Trebuie s` plec s` lucrez.Jake se ridic` \n fa]a ei.– Nu, Laura. Trebuie s` r`mâi. Sper s` vorbe[ti cu Melissa.Ea tres`ri, apoi ripost` pe un ton fals dezinvolt:– {i despre ce, Dumnezeule?O privi cu un aer enigmatic.– Dac` i-am cerut Melissei s` vin` aici, nu este dintr-un

simplu capriciu. Ci pentru c`, este necesar s` ave]i o discu]ie.– Necesar? Necesar pentru cine? ripost` ea, cu mâinile

crispate.– Pentru tine [i pentru mine... pentru noi to]i.Apoi, interveni vocea Melissei, dulce [i voalat` de

emo]ie:– Da, Laura. Ceea ce am s`-]i spun, trebuia s` fi ascultat de

mult` vreme. Dar nu ai dat niciodat` ocazia nici unuia, nicialtuia s`-]i explice.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI 129giannijollys

– Ah, da, chiar? ripost` ea pe un ton acru. {i nu inten]ionezs` v` permit nici de azi \nainte. Nimic din ce ave]i de spus num-ar interesa.

Melissa o privea cu compasiune, cu imen[ii ei ochi alba[triplini de triste]e.

– Te rog, Laura, nu te sup`ra. Totul s-ar putea clarifica dac`ai accepta s` ne ascul]i.

Laura o fulger` cu privirea. Mila care se \ntrevedea \n\ntreaga ei atitudine o exaspera. Nimic nu i se p`rea maiexecrabil ca mila.

– Nu am cerut s` v` v`d, nici s` v` vorbesc! strig` ea cufurie [i nu v` cer decât un lucru: l`sa]i-m` \n pace!

– Laura, interveni Jake luându-i mâna, eu i-am cerutMelissei s` vin`. Nu te lua dup` ea.

– Pu]in \mi pas` motivul pentru care ai invitat-o aici. {i nu]in s`-l cunosc. Prefer s` nu [tiu detaliile sordide ale vie]ii taleamoroase.

– E[ti pe o cale gre[it`, Laura...– Ia te uit`! lans` ea, degajându-se cu o mi[care brusc`.

Bine\n]eles, eu sunt cea care v`d r`ul pretutindeni. Tu e[tiprecis la fel de pur ca un bebelu[.

Jake \[i \nfund` mâinile \n buzunarele blugilor. O lucirefugar` de mânie trecu prin ochii lui.

– {tiu ce crezi, Laura, dar te \n[eli. Nu exist` nimic altceva\ntre mine [i Melissa decât prietenie.

– Evident! rânji ea.El scoase un oftat exasperat, apoi \ncerc` s-o fac` s`

ra]ioneze:

130 KAREN REYNOLDS

– Dac` ar fi fost altfel, crezi c` a[ fi organizat aceast`\ntâlnire \ntre voi? Gânde[te-te un pic, Laura. {i \nceteaz` s`vezi prezentul prin prisma trecutului.

Ea strânse din din]i. Era prea viclean ca s` po]i aveadreptate \ntr-o discu]ie. Avea arta de a \ntoarce cel mai micdetaliu \n favoarea lui pentru a te culpabiliza.

– Sincer, nimic din ce faci nu m-ar mira, morm`i Laura.Excelezi prea mult prin a-]i disimula inten]iile. Cum a[ puteas` ghicesc ce ai putut complota \n mintea ta [ireat`?

Fa]a lui Jake se aspri.– Melissa [i cu mine am avut o leg`tur` pe vremuri. Dar

s-a terminat de mult` vreme. De fapt, nu s-a mai pus problemadin momentul \n care te-am cunoscut.

– U[or de zis! spuse ea \nainte de a se \ntoarce,nemaisuportând vederea lor.

|n spatele ei, Melissa se ridic` [i rosti cu o voce trist`:– Este adev`rat, Laura. Eu nu [tiam atunci, dar totul s-a

terminat \ntre noi doi din clipa \n care a pus ochii pe tine.Nu este vina lui, spuse ea privindu-l cu tandre]e [imelancolie. Era mai presus de el. S-a prins de tine atât derepede... era imprevizibil, atât pentru el cât [i pentrumine.

Laura sim]i c` buzele-i \ncep s` tremure – f`r` s` [tie clardac` era din cauza sup`r`rii sau a furiei. {tia un singurlucru: trebuia s` ias` din aceast` \nc`pere cât mai repedeposibil.

Jake \i puse mâna pe um`r.


– Vrei s` te a[ezi acum [i s` ne ascul]i?Ea se \ntoarse \ncet. Ochii \i str`luceau de furie [i de

lacrimi st`pânite.– |mi pare r`u, doamn` Radcliff, spuse ea cu o voce

ascu]it`, dar nu sunt \n stare s` mai suport mult vedereadumitale.

Jake strânse din maxilare [i scrâ[ni:– Grosol`nia ta dep`[e[te limitele. A[az`-te [i ascult`.Ea se scutur` pentru a se elibera din mâna lui.– M` enervezi! {i dumneata la fel, ad`ug` ea azvârlindu-i o

privire furioas` Melissei. M` dezgusta]i [i unul [i altul! Sunte]iincapabili s` sta]i mai mult de cinci minute f`r` s` v` s`ruta]i?Mi-a]i transformat ziua c`s`toriei \ntr-un co[mar. Tu mi-air`v`[it via]a [i ai disp`rut f`r` s`-]i pese ce s-ar \ntâmpla cumine. Ai uitat de existen]a mea pân` acum.

– Fals! se indign` Jake, furios.– Este purul adev`r! M-ai ignorat pân` la \ntâlnirea noastr`

din acel club de noapte. Dar \mi este indiferent. S` v` ia dracupe amândoi!

U[a se deschise brusc [i to]i r`maser` \nm`rmuri]i cândMike Jenson intr` \n \nc`pere. Laura \[i reveni prima [i segr`bi spre u[`, \mpingându-l pe Mike \n trecere. Se n`pustic`tre scar`.

– Ce-a apucat-o? \l auzi ea \ntrebând. Am devenit dintr-odat` lepros?

Nu mai avea suflu când intr` \n camera ei. Trânti u[a, apoise rezem` de ea cu ochii \nchi[i [i arzând de lacrimi st`pânite.

132 KAREN REYNOLDS

Avea un tupeu incredibil pentru a \ndr`zni s` invite aceast`femeie s` vin` s`-i fac` moral`. Aceast` voce dulce [i tragic` o\ngre]o[a. Aceast` Melissa prea fermec`toare [i bun`, aproapeireal`, \i f`cea grea]`. De fiecare dat` când o privea, revedeaacel tablou: Jake lungit lâng` ea, cu p`rul ciufulit, iar fa]aMelissei radiind, cu buzele umflate [i p`rul \n dezordine.

Cum ar fi putut ei s` nege? Doar nu sperau s-o fac` s`cread` c` aveau \n acel moment rela]ii platonice? Oft` [icl`tin` din cap. A[a cum cuno[tea \nc`p`]ânarea lui Jake, erade prev`zut c` nu ar abandona f`r` lupt`.

Se \ncrunt`. Dar de ce refuza el s` abandoneze? Cuiatribuia atâta importan]` pentru a \ncerca astfel s-o conving`?Nu era oare din cauz` c` avea \nc` sentimente pentru ea?

Emo]ia f`cu s`-i bat` inima mai tare. Mâinile i se \ntâlnir`\ntr-un gest de rug`ciune \n timp ce-[i mu[ca buza inferioar`.De ce avea asupra ei o astfel de influen]` dup` ce o f`cuse s`sufere chinurile martiriului? De ce avea dintr-o dat` chef s`cânte, s` danseze [i s` sar` \n sus de bucurie la gândul c` el aravea poate sentimente pentru ea?

„Sunt o proast`, gândi ea cu am`r`ciune. O adev`rat`proast`, caraghioas` [i lipsit` de mândrie. Dup` atât de multtimp [i atâta suferin]`, \nc` sunt \ndr`gostit` de el“. Scoase unoftat adânc. De ce nu reu[ea s` se descotoroseasc` de unsentiment atât de profund ca dragostea sa pentru Jake?

Când dragostea te ]ine \n mâinile ei, se cramponeaz` cu o\nc`p`]ânare dureroas`. Dar Laura nu vroia s` sufere. Spera s`simt` indiferen]` fa]` de Jake. Spera s` devin` insensibil` la


atingerea, la vocea [i la prezen]a lui. Ori, \n loc de asta, cumse apropia de ea, sim]ea c` trupul \i fream`t` de dorin]` [i deemo]ie. Ceea ce era perfect contradictoriu [i prostesc.

„Este un monstru f`r` inim`, dar \l iubesc \nc`“, gândi eacu am`r`ciune.

B`t`i \n u[` o f`cur` s` tresar`. Cine era? Jake? Melissa? |[i\n`bu[i un râs nervos. Aceast` cas` era plin` de oamenihot`râ]i s-o viziteze \n camer`. Era mai r`u ca un peron degar`!

– Laura? E[ti acolo? \ntreb` vocea lui Jake.Cu inima strâns`, plec` \n vârful picioarelor s` se ascund`

\n baie.– Laura? strig` Jake pe un ton puternic, dar care nu

con]inea nici o not` de furie.Zgomotul pa[ilor lui se deplas` prin camer`.Tân`ra se lipi de perete, aproape de u[`, rugându-se

cerului s` nu fie g`sit`.– Laura?Vocea lui era mai aproape \n prezent. U[a de la baie se

deschise apoi se opri \n momentul \n care o atinse. Jake intr`\n \nc`pere. Laura \[i ]inu r`suflarea. Când u[a se d`du \nl`turi, se g`si ru[inat`, expus` privirii lui furioase.

El o prinse de \ncheietura mâinii, o trase \n camer` [i of`cu s` se a[eze pe pat. Jake r`mase \n picioare, \n fa]a ei.

– De ce te ascundeai acolo?– Mi s-a p`rut mai original decât dulapul, replic` ea cu

r`ceal`.

134 KAREN REYNOLDS

– Foarte nostim!Cu ochii pe jum`tate \nchi[i, o privea fix. Ea-i sus]inu iritat`

privirea.– {i de ce crezi c` m` ascundeam, dup` p`rerea ta? Fiindc`

nu aveam chef s` te v`d, bine\n]eles. Dar ]ie pu]in \]i pas`.Chiar dac` [tii c` g`sesc prezen]a ta indezirabil`, nu te re]ii s`mi-o impui!

El scoase un oftat adânc.– }i-am spus ieri, \nainte de plecarea mea: ne r`mân multe

lucruri de clarificat.– {i unde ai fost? se zbor[i ea. Era vorba de o problem` de

cea mai mare importan]`... sau absen]a ta avea o leg`tur` cutân`ra persoan` care se afl` jos?

Jake o ascultase f`când un efort vizibil s` n-o \ntrerup`.– A trebuit s` m` duc la Paris, replic` el cu r`ceal`.Laura \[i ridic` sprâncenele.– Adic` \n apropierea aeroporturilor dac` nu m` \n[el! Din

\ntâmplare, Melissa nu [i-a petrecut seara de ieri la Paris?El \[i \nfund` mâinile \n buzunare.– |ntr-adev`r, [i-a petrecut seara de ieri la Paris. Tocmai

sosea de la Londra cu avionul.Laura zâmbi r`ut`cios.– Te-ai dus s-o \ntâmpini, \l zeflemisi ea. Cu adev`rat

emo]ionant! {i trebuia s`-i ar`]i drumul ca s` vin` aici.– Da, altfel ar fi riscat s` se r`t`ceasc`. Nu a venit niciodat`

altfel decât condus` de Peter.Laura \l fulger` cu privirea.


– Ar fi trebuit s`-]i petreci noaptea cu ea la hotel [i s-o\nso]e[ti chiar tu \n aceast` diminea]`. Ai fi \mpu[cat doiiepuri dintr-o dat`!

V`zu cum sup`rarea \i altereaz` tr`s`turile, dar sest`pâne[te.

– Laura, ]i-am spus deja, nu este metresa mea.– Nu? Ha, se poate s` nu fie. Dar nu uita, v-am surprins

\nl`n]ui]i pe un pat, deci am toate motivele s` cred c` rela]iilevoastre nu erau pur amicale, cel pu]in \n acel moment.

– E[ti \nc` furioas`...– M`rturise[te c` am de ce! explod` ea, ochii devenindu-i

de un verde limpede sub efectul indign`rii. Ai \nceput prin aabuza de for]a ta, ieri dup`-amiaz`, ca s` faci dragoste cumine. Apoi, abia ai ie[it din pat, te gr`be[ti s-o [tergi la Parispentru a te \ntâlni cu alt` femeie... [i mai precis, cu cea cu carem` \n[elai \n ziua nun]ii. Crezi \ntr-adev`r c` ar trebui s` strigde bucurie?

Fa]a lui Jake se \mpurpur` [i ochii lui alba[tri exprimar` oemo]ie pe care Laurei \i fu greu s-o descifreze.

– Este imposibil s` se discute cu tine când e[ti \n aceast`dispozi]ie, Laura. Voi a[tepta s`-]i reg`se[ti calmul pentru a-]ivorbi.

– Nu am inten]ia s` te ascult niciodat`!Ea se ridic`. El o observ` \n t`cere câteva clipe, apoi sfâr[i

prin a declara pe un ton sec:– Iat` un an de când a[tept, pot s` mai am r`bdare pu]in.Cu acestea, se \ntoarse pe c`lcâie [i ie[i, \nchizând u[a \n

urma lui. Laura \[i mu[c` buza inferioar` [i se \ndrept` spre

136 KAREN REYNOLDS


fereastr`. Apoi se pierdu \n contemplarea parcului lini[tit [ioft`: de ce nu putea s` aib` [i ea sufletul a[a de calm [i senin?

Când intr` \n sufragerie, la ora prânzului, Jacke nu se aflaacolo.

– Bun`, bun`! o \ntâmpinar` Thereza cu un zâmbetcordial. Ai petrecut o diminea]` pl`cut`?

|ncepu s` se plimbe prin camer` [i unduirea p`rului sùlung [i blond \i d`dea aerul unei raze de soare care r`sare.

– Nu m-am sculat decât acum dou` ore. M` sim]eamgroaznic la trezire. Russ a venit s` m` trag` din pat când eram\nc` pe t`râmul viselor. Ai cunoscut-o pe prietena mea,Melissa? Este \ncânt`toare, nu-i a[a? Nu este corect... pe lângèa, eu m` simt [tears`. Dar este atât de adorabil` \ncât nu m`pot \mpiedica s` n-o iubesc.

Laura \naintase \n \nc`pere, zâmbind sub acest torentverbal. Russ st`tea lâng` bufetul cu bùturi, \mbr`cat cu unpantalon negru [i un veston vi[iniu.

– Salut, frumoasa mea, \i spuse el Laurei. Ce bei?– Un Martini, te rog.|naint` s` ia paharul pe care i-l \ntindea el [i \ntreb`:– Unde sunt ceilal]i?Thereza f`cu cu mâna un gest de zbor.– Oh, Mike a plecat \n sat s` fac` fotografii. Dup` el, ar

trebui s` [tii ce ar inten]iona s` fac`.Un zâmbet pluti pe buzele Laurei. Mike p`rea s` aib` o

sl`biciune fie pentru cine era tân`r [i de o mare frumuse]e, fie

pentru cine era b`trân [i foarte ridat. Dup` el, cu acestesubiecte reu[ea cele mai bune fotografii. Cum ale sale erau celmai des excelente, avea f`r` \ndoial` dreptate.

– Cât despre Jake, continu` Thereza, a dus-o pe Melissa s`m`nânce undeva pe drum.

– Ah da? se mir` Laura, un pic cam repede, cu sprâncenele\ncre]ite.

Ochii negri ai lui Russ se fixar` asupra ei, aten]i [iperspicace.

– A[a ne-au spus. Melissa avea nevoie s` fac` unelecump`r`turi [i au hot`rât s` m`nânce la restaurant.

Laura reu[i s` asculte toate acestea cu un aer senin, apoi,ca s` \ntre]in` politicos conversa]ia, coment`:

– Va absenta deci mai multe ore.Russ ridic` din umeri.– N-au precizat, dar m` \ndoiesc. Sunt prieteni vechi.Se \ntrerupse pentru a observa reac]ia Laurei.– Ceea ce [tii \n mod sigur, ad`ug` el.Laura b`u pu]in Martini, apoi \ntreb` cu deta[are:– Deci, nici Mike nu se va \ntoarce s` m`nânce.Russ zâmbi \n fa]a abilit`]ii ei de a schimba subiectul. Apoi,

cu un aer dezolat, replic` \ncet:– Nu, r`mânem noi trei acas`, singuri cu doamna

Winterbottom.Laura \[i petrecu dup`-amiaza \n camera ei, s`

preg`teasc` planul unui chestionar pentru interviul

138 KAREN REYNOLDS


Therezei. Era ora [ase când auzi ma[ina lui Jake sosind. Seduse s` se uite pe fereastr`, ascuns` \n spatele perdelei dedantel`.

– Iat`-ne ajun[i, \n fine! spuse vocea dulce a Melissei.Jake râse tandru [i murmur` un r`spuns inaudibil. Melissa

\i zâmbi [i \naint` \n fa]a ma[inii. Laura sim]i cum i se strângeinima când \l v`zu pe Jake luând-o familiar de bra] pentru aintra \n cas`.

Laura r`mase mult timp \n]epenit` la fereastr`, prad` uneitriste]i adânci. |n ciuda tuturor protestelor sale, Jake avea maimult decât rela]ii pur amicale cu aceast` femeie! Ar fi trebuits` fii orb ca s` nu-]i dai seama!

Se sim]i \n pragul disper`rii la ideea de a se afla sub acela[iacoperi[ vreme de o s`pt`mân`, f`r` a putea s`-i evite. Dar \[i\nghi]i lacrimile. Nu era momentul s` plâng`. Trebuia s` arateo fa]` destins`. Trebuia s`-[i mobilizeze toat` energia pentrua domina gelozia [i am`r`ciunea care o rodeau de fiecare dat`când [i-o \nchipuia pe Melissa cu Jake.

Capitolul 8

Laura pl`nuise s` ia interviul Therezei a doua zi diminea]`.Ceea ce se dovedi imposibil, fiindc` era aproape oraunsprezece când tân`ra femeie se scul`. Pe deasupra, ap`ru\ntr-un neglijeu de m`tase, cam ursuz`.

– Sincer, Russ, ar trebui s` m` treze[ti mai devreme, gemuea. M` simt \ntotdeauna r`u când dorm prea mult. M` g`sescidioat`, abrutizat` [i obosit`.

Russ o contempla cu un zâmbet indulgent [i ochi sclipindde amuzament.

– Foarte bine, comoara mea. Mâine te scol din pat \n zori.E[ti de acord?

Thereza f`cu o fa]` \ngrozit`.– Ptiu! Nu vorbeam s` m` scol odat` cu g`inile, ci la o or`

normal`. S` spunem \n jur de nou` [i jum`tate. S` fiu \npicioare \n zori când filmez \mi este suficient. Agita]ia la oracinci diminea]a nu poate fi decât nociv` s`n`t`]ii!

Laura se retrase discret. Când \nchise u[a, un zâmbet\nduio[at \i plutea pe buze. Ei, dup` cum se vedea, erau uni]itandru; fiecare din gesturile [i vorbele lor \]i provocau invidie.|n ciuda limbajului s`u galant, Russ era \n admira]ie fa]` deso]ia lui. Thereza \l f`cea fericit. Era reconfortant s` vezi unmariaj atât de fericit.

Un mariaj foarte diferit de al ei cu Jake, gândi Laura melan-colic`, atunci când ie[ea din gr`din`. Ridic` din umeri:interviul trebuia s` a[tepte pân` dup`-amiaz`. P`cat, fiindc`sperase s`-l termine \n dou` sau trei zile. Ceea ce i-ar fi permiss` se \ntoarc` la Londra f`r` s` \ntârzie mai mult decât eranecesar.

Credea c` nu va putea s` suporte mult timp s`-i vad` peJake [i pe Melissa \mpreun`. De fiecare dat` când \i privea, eratorturat` de otrava perfid` pe care gelozia i-o strecura \n vene.

– Domni[oar` Hadleigh! strig` o voce ascu]it` pringr`din`.

Se \ntoarse [i privi c`tre cas`; \n pragul u[ii, cu mâinile \n[olduri, doamna Winterbottom o observa fix.

Laura se \ntoarse [i \ntreb`:– Da, doamn` Winterbottom?– Sunte]i chemat` la telefon. Un b`rbat care pretinde c`

este patronul dumneavoastr`, spuse ea pe un ton posac.Laura oft`.– {i chiar el este. Mul]umesc, doamn` Winterbottom.Aceasta o urm`ri din ochi \n timp ce se \ndrepta spre

aparat.


– Alo? spuse Laura \n telefon.– Ah, bun`, draga mea Laura, replic` vocea lui Rupert. M`

\ntrebam cum merge interviul.Cum doamna Winterbotoom \ntârzia \n vestibul, Laura o

privi \ntr-un mod semnificativ. Menajera \i arunc` o privireiritat`, apoi plec` spre buc`t`rie cu un pas greoi.

– De-abia a \nceput, min]i Laura.– Bine, bine, e[ti pe calea cea bun`, spuse Rupert.

Continu` tot a[a. ~`... mai ales, trebuie s` r`mâi pân` lasfâr[itul s`pt`mânii.

Laura se \ncrunt` u[or.– Dar a[a este prev`zut.Rupert tu[i.– Da, da, bine\n]eles, micu]a mea. }ineam s`-]i reamintesc,

din cauza tuturor celebrit`]ilor care vor sosi acolo pentruweekend. Va fi o serbare pentru celebrarea noului contract alTherezei.

Laura \[i \ncre]i din nou sprâncenele.– Nu [tiam. Nu am fost informat`.Rupert scoase un mic râs nervos.– Ah, nu? Ei bine, n-are importan]`, asta-i situa]ia. Acum,

trebuie s` te p`r`sesc. Carly tocmai intr` \n biroul meu. Nuuita c` vrem un reportaj despre s`rb`torire. Pe s`pt`mânaviitoare. La revedere!

– Rupert...Laura se \ntrerupse, fiindc` linia telefonic` se

\ntrerupsese.

142 KAREN REYNOLDS

Puse receptorul la loc cu un aer nedumerit. Nimeni nu-ivorbise despre aceast` s`rb`torire. |[i aminti atunci o reflec]iea Melissei \n leg`tur` cu sosirea so]ului ei, vineri, pentru aasista la recep]ie. Dar de ce \i telefonase Rupert c` trebuia s`r`mân` pân` la sfâr[itul s`pt`mânii? Nu avea de unde s` [tiede inten]ia ei de a se \ntoarce mai devreme.

|[i \ncre]i pleoapele. Jake! Jake trebuie s`-i fi telefonatpentru a-i cere s` pretind` s` r`mân` \ntreaga s`pt`mân`.Furia o f`cu s` strâng` din din]i. Avea chiar un tupeu infernal!|n]elegea motivul acestei interven]ii, bine\n]eles. Era convinsc`, având un pic de timp, va sfâr[i prin a asculta ceea ceMelissa [i el vroiau s`-i spun`.

Se rezem` de perete [i reflect`. Trebuia s` aib` o explica]iecu Jake: pentru a-i interzice s` se amestece \n via]a ei.

Auzi cum se deschise u[a salonului [i tres`ri. Apoisurprinse primele frânturi dintr-o conversa]ie care o f`cu s`\n]epeneasc` pe loc, cu urechile ciulite, incapabil` s` rezistetenta]iei de a asculta continuarea.

– Jake, trebuie neap`rat s`-i expunem situa]ia, spuneaMelissa.

|l auzi pe Jake oftând adânc.– Am \ncercat de nenum`rate ori, Lissa. Dar e pierdere de

vreme. Refuz` cu \nc`p`]ânare s` m` asculte.Modul lui de a pronun]a cu blânde]e diminutivul Melissei

\i strânse inima. Era foarte tandru cu aceasta, gândi Laura, \ntimp ce fa]` de ea nu manifesta decât violen]` [i agresivitate.

Vocea suav` a tinerei femei se ridic` din nou.


– Ar trebui s` \ncerc s`-i vorbesc. {tiu, m` ur`[te, dar arvedea lucrurile altfel dac` explica]ia ar veni din partea mea.

– Nu [tiu... Se poate s` ai dreptate. Nu mai ajung s` v`dclar problema.

– Bietul de tine, \l comp`timi Melissa cu blânde]e.– Nu este vorba numai de ce s-a petrecut \ntre noi, \n]elegi,

continu` Jake cu o voce grav` [i emo]ionat`. R`d`cinile r`uluisunt mult mai adânci. Se \ntrep`trund cu alte motive decâtevenimentele din ziua nun]ii noastre.

– Are leg`tur` cu tat`l ei?Laura sim]i c` gâtul i se usuc`, consternat` c` Jake

\ndr`znise s` discute detalii atât de penibile din via]a ei privat`cu aceast` femeie.

– Da, de aceea sunt obligat s` umblu cu m`nu[i cu ea. Esteatât de profund perturbat`, \ncât cea mai mic` gaf` din parteamea face s` reizbucneasc` totul. Atunci, furia ei se porne[te [im` pune la zid – nu mai vrea s` asculte nimic.

– Trebuie neap`rat s-o punem la curent, Jake, murmur`Melissa. Nu po]i continua s` supor]i asta la nesfâr[it.

Se l`s` t`cere, apoi Jack rosti cu o voce r`gu[it`:– {tiu... nu mai pot.Laura sim]i cum \i dau lacrimile \n timp ce asculta. Ce vroia

s` spun` prin „Nu mai pot?“ |[i mu[c` buza care \ncepuse s`tremure de am`r`ciune. El dorea s` divor]eze... iat` ce vroia s`spun`! Pentru a se rec`s`tori cu Melissa? Dar [i ea eram`ritat`...

144 KAREN REYNOLDS

Pentru Laura, asta nu era adev`rata problem`. Dorin]a de adivor]a a lui Jake \nsemna c` urma s`-l piard` definitiv...Brusc, asta i se p`rea suferin]a cea mai de nesuportat pe careo cunoscuse \n via]`.

Inima i e strânse la amintirea dup` amiezii când f`cusedragoste cu ea. Apoi o cuprinse furia. Mândria jignit` \i\nl`tur` am`r`ciunea. |n timp ce o ]inea \n bra]e, segândea la alta. Strânse pumnii, dezgustat`. Ar fi vrut s`-lomoare!

Rupert n-avea decât s` se duc` la dracu. {i Jake la fel! Nuse punea problema s` mai r`mân` \n aceast` cas` un minut \nplus. Era prea mult s` i se cear`. Era mai presus de puterea ei.

Merse câ]iva pa[i.– Este cineva \n vestibul! spuse Melissa cu o voce

speriat`.Laura sosea la picioarele sc`rilor când u[a se deschise larg.

Se \ntoarse [i-l fix` pe Jake cu o privire furioas`.– Am auzit totul!Jake p`ru r`v`[it.– V`d...Cl`tinându-se, se ag`]` de balustrad` [i se str`dui s`-[i ia

un ton neutru când rosti:– }in s` precizez c` po]i cere divor]ul când dore[ti. Astfel,

vei fi liber s` te \nsori cu Melissa sau cu oricine consideri. |iurez succes celei care m` va urma! Nu-i va trebui mult timp s`descopere cât e[ti de ipocrit [i de mincinos!

|[i termin` tirada dintr-o r`suflare.


– Am impresia, Laura, c` te \n[eli \ntr-un fel sau altul \ninterpretarea celor auzite, spuse el \ncet, \naintând spre ea,u[or \ncruntat.

– Nu, Jake, replic` ea, foarte rigid` [i rece. Singura dat`când m-am \n[elat \n ceea ce te prive[te a fost \n ziua când amacceptat s` m` m`rit cu tine.

Afect` un aer dezinvolt, pentru a continua:– Dar, nu-i a[a, ni se \ntâmpl` tuturor s` comitem erori. {i

o repet, po]i cere divor]ul când vei voi.Se \ntoarse pentru a urca sc`rile, dar Jake o ajunse din doi pa[i.– Unde te duci?– |n camera mea.Ochii alba[tri o privir` câteva clipe \n t`cere.– Nici s` nu te gânde[ti! O s` cobori s` ascul]i ceea ce

Melissa [i cu mine avem s`-]i spunem. Este timpul s` afliadev`rul.

Ea sim]i cum \i vin \n ochi lacrimi de furie. Nefiindmul]umit s-o umileasc` \n particular, vroia s-o fac` [i-n fa]aMelissei.

– Nu vreau s` v` ascult! url` ea. {i [tii de ce? Fiindc` pu]in\mi pas`! Distreaz`-te cum vrei cu cine \]i place, dar nu contape mine s` te ascult. Sunt s`tul` de minciunile [i reaua tacredin]`.

|ncepu s` se \ndep`rteze de el, tremurând de furie,prad` unei dezn`dejdi atât de mari \ncât picioareleamenin]au s-o lase.

Jake o re]inu de bra].

146 KAREN REYNOLDS

– Dac` \]i \nchipui c` o s` te las s` pleci f`r` a l`murisitua]ia, te \n[eli!

Laura \ntoarse \ncet capul când remarc` prezen]a Therezei[i a lui Russ \n josul sc`rii. Ei \i fixau cu un aer aiurit [i plin decuriozitate. Ea se smulse din strângerea lui Jake.

– }ii neap`rat s` provoci un scandal \n public? morm`i eaprintre din]i, ar`tând spre cuplul care \i observa.

Jake le azvârli o privire peste um`r.– |mi este perfect egal!– Foarte bine. |n acest caz, vei avea parte de scandal! {i

sper s` apreciezi!Cu acestea, strângând din din]i, \i trase o palm` cu toat`

puterea. Cu obrazul marcat de urma degetelor ei, o privistupefiat. |n mijlocul t`cerii \ncordate, Laura urc` sc`rile dou`câte dou`. Jake o prinse \n fa]a camerei [i o \ntoarse cu fa]aspre el.

– De ce ai f`cut asta? Crezi c` a te bate \n public poatearanja lucrurile?

Furia o f`cea s` tremure din cap pân` \n picioare.– |nfumuratule, bâigui ea, \]i \nchipui c` o s` ie[i

\ntotdeauna basma curat` prin discursuri! Ei bine, pentru odat` nu o s` reu[e[ti.

Se \ntoarse pe c`lcâie [i \nainte ca el s-o fi putut re]ine intr`\n tromb` \n camera ei, trânti u[a [i o \ncuie.

– Deschide! \i ordon` el.El b`tu \n u[` amenin]`tor.


– Dac` nu deschizi aceast` u[`, o s-o sparg!– F` ce vrei.Auzi un murmur de voci ne\ncrez`toare la parter. Apoi

un [oc puternic zgudui u[a. Ea avu un moment de reculinstinctiv. „Dumnezeule, gândi ea speriat`, chiar o s` sparg`totul“.

|n acel moment, \ncuietoarea ced` [i Jake p`trunse \n\nc`pere cu pa[i mari. Laura se ghemui cu respira]ia oprit` devalurile de violen]` pe care le sim]ea emanând din el. Se \n`l]a\n fa]a ei, imens, nelini[titor.

– Coboar` cu mine, spuse el sec.– Nu.F`r` a-i l`sa timp s` se eschiveze, o prinse de \ncheieturi [i

o trase c`tre u[`. Ea \ncerc` \n van s` i se opun`. |l urm` pesc`ri, pe care le cobor\ \mpiedicându-se.

Cu obrajii \n fl`c`ri, se str`dui s` evite privirile intrigateale lui Russ [i Therezei. Jake o f`cu s` intre \n salon \naintede a-i spune cu o voce t`ioas`:

– A[az`-te.Laura \l ascult` \mpotriva voin]ei ei.El se duse s-o caute pe Melissa [i o invit` s` intre. Tân`ra o

contempl` pe Laura cu o expresie plin` de simpatie. Apoi se\ntoarse spre Jake [i-l \ntreb` cu o voce blând`:

– E[ti sigur c` este gata s` ne asculte?– Te asigur c` o va face, spuse el. Nu-i a[a? ad`ug` el la

adresa Laurei.

148 KAREN REYNOLDS

Ea \i sus]inu t`cut` privirea [i \[i \ncruci[` bra]ele, hot`rât`s` nu cread` un cuvânt din ce ar putea povesti ei. Se s`turases` mai fie bruscat`, fiindc` el abuza de for]a lui.

Jake [i Melissa luar` loc \n fa]a ei.– Foarte bine, o s` \ncep deci cu \nceputul, spuse el.

Melissa [i cu mine suntem cuno[tin]e vechi. O cuno[team cumult \nainte de a te \ntâlni.

Privirea lui Jake alunec` spre Melissa. Laura o fix` cu oprivire du[m`noas`. Nu avea nici un chef s`-i asculte. Melissa\ncuviin]` cu un semn din cap, ceea ce f`cu s` i se unduiasc`p`rul de abanos. Apoi preciz`:

– Jake [i cu mine pl`nuisem s` ne c`s`torim, cam cu un an\nainte de a te \ntâlni.

Laura p`stra o fa]` impasibil`. Biata Melissa, [i ea trebuie s`fi suferit v`zând cu cine are de-a face.

Jake \[i \ngust` ochii.– Gre[e[ti când \]i imaginezi c` nu \n]eleg ce se petrece \n

mintea ta \ntortocheat`... Dar te \n[eli. Nu exist` \n toat`lumea zeci de femei c`rora le-a[ fi promis c`s`toria \nainte dea le p`r`si. Ai face bine s`-]i sco]i aceast` idee din cap.

– Nu-mi \nchipuiam nimic de acest soi, min]i Laura, f`r` areu[i s`-[i ia un aer ofensat.

Jake f`cu o mutr` incredul`, dar se mul]umi s` adauge:– Ne-am v`zut vreme de un an, \nainte de a pl`nui s` ne

c`s`torism. Eram amândoi f`r` leg`turi, aveam amândoi pestetreizeci de ani [i gândeam c` ar fi timpul s` fond`m o familie.

Arunc` o privire tandr` Melissei, apoi ad`ug` \ncet:


– Dar nu ne iubeam la nebunie.Melissa zâmbi \nduio[at`.– Este adev`rat, Jake.|l privi o scurt` clip` \nainte de a se \ntoarce la Laura.– Hot`râsem s` ne c`s`torim dup` \ntoarcerea mea din

India.– Din India? \ntreb` Laura.Jake relu` povestirea.– Melissa lucra la acea vreme cu o echip` care filma

documentare pentru televiziune. Trebuiser` s` plece \nIndia pentru [ase luni. Convenisem s` ne c`s`torim la\ntoarcerea ei, dac` nu ne r`zgândeam unul sau altul \ntretimp.

Imen[ii ochi alba[tri ai Melissei str`luceau blând.– Necazul este c` deplas`rile noastre erau atât de

numeroase \ncât nu-mi ajungea nici una dintre scrisorile luiJake. Nu [tia niciodat` dac` m` aflam la Delhi sau Chandigar.Jum`tate din timp nu [tiam nici eu unde voi fi a doua zi.

Laura examina problema. Se temea s` se lase convins` depovestea lor. Ceea ce reprezenta o nou` umilin]`.

– Este adev`rat, po[ta func]ioneaz` \n India \ntr-un mod\ngrozitor.

Laura strânse din din]i.– Fascinant! protest` ea.– Inutil s` te ar`]i odioas`, spuse Jake cu o voce glacial`.

Când te-am cunoscut, am \ncercat s` dau de Melissa. I-amtrimis telegram` dup` telegram`, scrisori... Am f`cut tot

150 KAREN REYNOLDS

posibilul s-o pun la curent. Dar \n zadar, conchise el cu oridicare din umeri. Scrisorile \mi demonstrau c` nu primisenici o veste de la mine.

Laura \[i \n`l]` sprâncenele.– Toate acestea sunt emo]ionante, dar nu v`d ce m`

prive[te pe mine.– O s` ajung [i acolo, replic` el sec. Melissa s-a \ntors din

c`l`torie \n ziua nun]ii noastre. A telefonat imediat la biroulmeu, unde nu a putut lua leg`tura cu mine.

Laura \ntoarse privirea, exasperat`, ner`bd`toare caaceast` povestire s` se termine. Melissa relu` firul:

– Când am auzit c` se c`s`tore[te nu mi-a venit s` cred.F`cu o grimas`, ridic` din umeri, apoi continu`:– |n timpul [ederii mele \n India, nu speram decât s`-l

reg`sesc. Zilele de lucru erau grele. Nu se oprea filmareadecât la ora de culcare. Gândurile mele erau atunci ocupatedecât de Jake [i planurile noastre de c`s`torie, m`rturisi ea cuochii pleca]i

– Habar n-aveam c` s-a \ntors, oft` Jake, pân` \n momentulcând am z`rit-o la biseric`.

Melissa \ntoarse spre Laura o fa]` \ngrijorat`.– Aveam nevoie s`-l v`d...Laura plec` ochii, furioas` c` \ncepea s` se \nduio[eze.Melissa relu`.– Nu reu[eam s` accept d`râmarea universului pe care \l

construisem \n jurul lui. Eram r`nit`, sup`rat`, m` sim]eam\n[elat`, umilit`.


Jake o observ` cu o privire trist`. Laura \[i strânse pumnii.Dac` \n]elegea ce putuse sim]i Melissa, asta nu scuza cu nimicmaniera \n care Jack o \n[elase pe ea \ns`[i.

Tân`ra femeie inspir` adânc.– F`r` \ndoial`, un elan de furie [i un pic de masochism

m-au \mpins s` asist la nunta voastr`. Vroiam s` [tiu cum e[ti.Aveam inten]ia s` v` fac albie de porci pe amândoi. Dar, zâmbiea, presupun c` nu st` \n firea mea s` procedez astfel. De[i m`sim]eam batjocorit`, furia mea nu era atât de oarb` \ncât s` m`\mping` s` fac scandal. Am a[teptat ca Jake s` fie singur \ncamer` pentru a m` duce s`-l v`d.

Laura o privi cu am`r`ciune.– De ce?... Nu [tiai ce tulbur`ri poate provoca asta? Trebuia

s`-]i imaginezi totu[i consecin]ele probabile a prezen]eidumitale \n camera lui.

– Eram furioas`! Consideram c`-mi datoreaz` cel pu]in oexplica]ie, replic` ea mai ferm.

Laura \ncuviin]` cu o cl`tinare din cap.Melissa continu` cu o voce foarte joas`:– Nu aveam for]a s` te \nfrunt, Laura. Speram s` v`d cum

ar`]i, bine\n]eles. Dar nu vroiam s`-]i adresez cuvântul. Eraidu[manca. Cea care, \ntr-un scurt interval de [ase luni, mi-lfurase[i pe Jake.

Laura lupta \mpotriva compasiunii crescânde pentruMelissa. |ncepea s` se \ntrebe dac` ceea ce auzea era adev`rul.

Melissa o privea fix [i cu o voce care sem`na a mirare,relu`:

152 KAREN REYNOLDS

– A[ezat` \n fundul bisericii, te contemplam, ascultamtimbrul voios al vocii tale [i te invidiam. Te blestemam [idoream ca Jack s` nu te fi \ntâlnit niciodat`.

Se l`s` o t`cere pe care Jack o \ntrerupse:– Când a intrat \n camera mea eram consternat. Nu [tiam

ce s`-i spun. Era atât de r`v`[it`, \ntr-o astfel de stare deconfuzie, c` ai fi spus c` este o somnanbul`... Am \ncercats`-i explic situa]ia cu blânde]e. Este simplu de anun]at c` \nmomentul \n care te \ndr`goste[ti cu adev`rat, asta tesurprinde ca o lovitur` de traznet [i nu po]i face nimic. Dareste dificil de admis când iube[ti tu \nsu]i. Cum era cazulLissei.

Laura \n]elegea ce vroia s` spun`... Totul p`rea adev`rat [iconving`tor. Trebuia s`-l cread`?

– Am izbucnit \n plâns, sufl` Melissa.F`cu o grimas` [i continu` pe un ton mai sigur:– Ast`zi g`sesc asta un pic caraghios, dar la vremea aceea

aveam impresia c` tr`iesc un co[mar.Laura o \n]elegea perfect: \[i amintea starea de trans` \n

care tr`ise dup` ruptur`.– Nu [tiam prea bine ce s` fac când a \nceput s` plâng`,

continu` Jack. Mi-am urmat instinctul [i am \mb`rb`tat-o câtde bine m-am priceput.

– Ai s`rutat-o! interveni cu r`ceal` Laura.– Nu aveam inten]ia. O luasem pur [i simplu \n bra]e...Melissa interveni \n locul lui:


– Niciodat` nu am sim]it o dorin]` a[a de violent` el s` m`s`rute. |l [tiam \ndr`gostit profund de tine. {tiam [i c` totul seterminase \ntre noi. Dar aveam nevoie de acest ultim s`rut. Mis-a p`rut foarte firesc s` \ntorc fa]a spre el [i s`-i gust buzelepentru ultima oar`. |ncetasem s` mai plâng, era modul meude a-i spune adio. Presupun c` Jack nu vroia s` m` r`neasc`,fiindc` o f`cuse deja. El \n]elesese prea bine c` era vorba deun s`rut de adio.

– Deci pe mine m-ai r`nit \n locul ei, spuse Laura cuam`r`ciune, \ntorcându-se c`tre Jack.

Se l`s` o scurt` t`cere, apoi el urm` cu o voce r`gu[it`.– Nu a fost voit. Nu am vrut s`-]i fac r`u, Laura.Ea se ridic`. Trebuia s` p`r`seasc` aceast` \nc`pere cât mai

repede. Sim]ea cum \i dau lacrimile [i nu vroia ca Jack s-o vad`plângând. |n cele din urm` \l credea, dar era prea târziu s`revin` asupra trecutului, pentru a câ[tiga timpul trecut...

– Am auzit deja toate acestea... spuse ea, prad` confuziei [iincertitudinii.

Jack t`cu o clip` \nainte de a se ridica [i el.– Nu, nu le-ai ascultat niciodat`. Fiindc` \ntotdeauna ai

refuzat s` ascul]i.Ea t`cu. Se sim]ea vinovat` c`-i pusese pe to]i \ntr-o situa]ie

delicat`. |i p`rea r`u pentru Melissa: \i acuzase pe amândoi penedrept. Dar toate acestea veneau \mpotriva mâniei [i urii carefuseser` \n centrul universului ei vreme de un an. D`deadovad` de sl`biciune? Sau dimpotriv` devenea adult` [i lucid`?

Jack \ntreb` pe un ton periculos de calm:

154 KAREN REYNOLDS

– Dac` nu m` \n[el, nu ne crezi?Privirea Laurei merse pe rând de la Jack [i la Melissa care o

observau cu aten]ie. Se auzi r`spunzând:– Este o poveste cât se poate de \nduio[`toare.Cu un nod \n gât, constat` c` Melissa p`rea \ncremenit`.

Laura se \ntreb` ce o \ndemnase se se arate cinic` \n fa]aacestei femei care, pentru ea, venise s`-[i dezv`luie sufletul.

|[i lu` curajul \n din]i [i se \ndrept` spre u[`. Dar Jack ore]inu de bra].

– Nici gând s` pleci!Ea ridic` ochii spre el [i protest` f`r` mare convingere.– Nu mai stau aici nici o secund` \n plus.El nu-i d`du nici o aten]ie [i-i ceru Melissei s`-i lase

singuri.Imen[ii ochi alba[tri ai tinerei femei erau dezola]i. Laura

sim]i c` i se frânge inima. De ce o jignise inten]ionat peMelissa din nou? |ncepea s`-i judece atitudinea dintr-un unghitotal nou. „De ce, se \ntreb` ea, nu pot accepta ce mi sespune? De ce nu sunt \n stare s` am \ncredere, \n loc de a m`\ndoi \ntotdeauna?“

Jack \i \ntrerupse [irul gândurilor.– Destul! O s` punem dou` sau trei detalii la punct \ntre

noi [i de acum \ncolo \]i vei schimba comportamentul.– Da? Crezi asta? ripost` ea \ntr-o ultima tentativ` de

sfidare.– Am suportat toate comentariile tale acide, fantasmele tale

boln`vicioase \n leg`tur` cu tat`l t`u [i am`r`ciunea ta


ridicol`. Nu a[ mai suporta de acum \nainte. |ncepând deacum, o s` \nve]i s` ascul]i.

Ea \l str`fulger` cu privirea.– M-am s`turat s` fiu brutalizat`.Jack o trase lâng` el, atât de aproape \ncât ea \[i sim]i

trupul c` ia foc la contactul cu al lui.– P`r`se[te deci aceste argumente proste[ti, Laura. Nu mai

au valoare. Acum [tii exact ce s-a petrecut \ntre Melissa [imine. S` nu-]i \nchipui c` voi accepta mai mult s` te v`df`când pe martira!

– Cum \ndr`zne[ti? [uier` ea, iritat` s` aud` vorbele pecare le gândea [i ea.

– |nceteaz`... nu e[ti o femeie \n[elat`, ci o mic`prostu]`.

Laura r`mase cu gura c`scat`. |i azvârli o privire \nciudat`,apoi spuse primul lucru care-i trecu prin cap:

– Las`-m`.– Nici s` nu te gânde[ti. Te-am l`sat prea des s` fugi \n

trecut. Este timpul s` dau dovad` de autoritate.– Tiranule!– Tiran? Este clar, spuse el cl`tinând din cap, c` m-am

ar`tat mult prea indulgent cu tine pân` acum. Sim]eamcompasiune pentru tine. Problema mea este c` sunt preacomp`timitor! Am fost \n privin]a Melissei [i n-a ie[it nimicabun. Mi-era mil` de tine din cauza tat`lui t`u... De aceea nuvroiam s` te buschez obligându-te s` m` ascul]i. M` temeams` nu te traumatizez.

156 KAREN REYNOLDS

– Nu am cerut niciodat` mila ta! se indign` Laura.– Se vede c` ar fi trebuit s` m` ar`t mai ferm cu tine de la

\nceput! |n]eleg foarte bine motivele tale: situa]ia p`rea cuadev`rat condamnabil`! Dar [tii acum c` nu a fost nimic.

Ea nu \ndr`znea s`-l priveasc`. |i era greu s`-[i recunoasc`gre[elile. {i nu mai pu]in greu s`-[i schimbe p`rerea desprejack. Dup` un an petrecut urându-l, ar [ti s`-l vad` \ntr-olumin` nou`?

El o strânse mai tare. Prin m`tasea c`m`[ii ea sim]ea b`tìleinimii so]ului ei.

– De ce m` tulburi astfel, Laura? \ntreb` el cu o vocer`gu[it`. |n ciuda tuturor necazurilor pe care mi le-ai cauzatcontinuu s` te doresc nebune[te.

Ea se \nro[i ca focul.– Nu m-a[ putea mul]umi cu asta, Jack. Nu vreau s`

re\nnod cu tine. Rela]iile sexuale f`r` sentimente nu mìntereseaz`. M-ar face prea nefericit`.

– Ce spui acolo? se interes` el, perplex.– Cineva a scris \ntr-o zi: „S` iube[ti nu \nseamn` fericire

dac` nu e[ti iubit. Fericirea este s`-l iube[ti pe cel care teiube[te“. Iat` ce-mi doresc eu Jack. {i iat` de ce nu poateexista nimic \ntre noi.

El se \ncrunt`.– E[ti nebun`...– Nu-]i bate joc de mine, Jack! i-o tìe ea. A[a sunt f`cut`

eu [i tu nu po]i nimic schimba. Rela]iile pur fizice, cu tine saucu altul, nu m` intereseaz`.

Inspir` adânc, \nainte de a adùga:


– Nu vreau deci s` te mai v`d niciodat`.Lumini]e juc`u[e se aprinse \n ochii lui Jack.– Totu[i, m` iube[ti!– Da, te iubesc, m`rturisi ea, cu capul drept [i ochii

str`lucind de lacrimi re]inute. Dar asta nu schimb` cu nimic.Nu a[ putea suporta s` fiu dorit` f`r` dragoste.

El râse \ncet.– |n]eleg. Nu vrei s` fii o femeie obiect.– Nu m` face caraghioas`, Jack...Puse un deget pe gura ei. Fa]a i se apropie de a ei [i Laura

sim]i r`suflarea lui \i mângâie fa]a \n timp ce murmur`:– Nu mai spune nici un cuvânt.– Las`-m` s` plec, \l implor` ea cu o voce tremur`toare.– Nici gând. Te iubesc infinit de mult. Nu te voi l`sa

niciodat` s` pleci.Laura crezu c` inima i se opre[te \n loc. |ntreb` nevenindu-i

s` cread`:– Ce-ai spus?Cu o voce pu]in r`gu[it`, el \i murmur` lâng` gur`:– Te iubesc.O bucurie inexprimabil` o cuprinse \n timp ce se priveau

\n t`cere. Niciodat` nu-i mai spusese asta. O ame]eal`minunat` f`cea s` i se \nvârt` capul.

Buzele lui Jack le mângâie pe ale ei.– |ntoarce-te la mine, Laura. De când m-ai p`r`sit, via]a

mea nu a fost decât o \n[iruire de clipe cenu[ii [i de oplictiseal` mortale.

158 KAREN REYNOLDS


– A mea la fel, m`rturisi ea \ntr-un oftat.– Am nevoie de tine, [opti el, \nainte de a-i lua gura \ntr-un

s`rut de o tandre]e care o mi[c` adânc.– Cum pot s` fiu sigur`? Cum pot s` fiu sigur` c` m`

iube[ti desatul?Buzele lui Jack se dep`rtar` de ale sale [i-[i cufund`

privirea \ntr-a ei.– Nu vei [ti niciodat`, afirm` el cu o voce grav`. Nu po]i fi

sigur niciodat` de ceva \n via]`. Nu exist` decât o singur`solu]ie – s` ai \ncredere \n mine. Acord`-mi \ncrederea ta [i-]ivoi da tot ce-mi este omene[te posibil.

Se sim]ea ea \n stare de asta? |l privi cu ochi mari – fa]a eiradia de dragoste [i speran]`. Inima i se umplu de fericirecând r`spunse dintr-o suflare:

– Am \ncredere \n tine.U[urarea destinse fa]a lui Jack, privirea i se \ndulci [i o

trase din nou lâng` el.– Toat` via]a mea va fi construit` \n jurul t`u. {i o s` te

sim]i \ntr-atât de la ad`post, \ncât nu vei tentat` niciodat` s`m` p`r`se[ti.

Apoi gurile lor se unir` \ntr-un s`rut lent [i senzual, \n timpce mâinile lui Jack o mângâiau cu blânde]e care f`cea [i mair`finat vârtejul languros al sim]urilor.

Sfâr[it

giannijollys

un zambet scaldat in lacrimi - carti de dragoste pdf ... · un zÅmbet sc~ldat |n lacrimi 7 –...

Documents