HELEN CARTER

Lacrimi

de aurTraducerea [i adaptarea \n limba român` de:

FILOFTEIA ISCRU

ALCRISRomance

Capitolul 1

Pamela Starbuck p`rea ie[it` din paginile unei reviste de mod`.Purta o rochie din m`tase alb` cu mâneci chimonou, \ncins` \n taliecu o curea din satin de culoare ro[u-sângeriu [i o p`l`rie cu borurilargi, a[ezat` cu gra]ie pe p`rul ei castaniu-ro[cat. Era o ]inut` foarteelegant`, a[a cum remarcase [i Philip, de[i nu era omul care s` fac`u[or un compliment.

Dar pentru Pamela, rochia aceea era \nc`rcat` de nostalgie. Eaapar]inea unei case, unui loc [i unei vie]i care urma s` ia sfâr[it.Nimeni n-ar fi b`nuit c` aceasta fusese cump`rat` de c`tre mama ei\n timp ce-[i petrecea luna de miere la Paris.

Pamela Starbuck nu [i-ar fi putut permite niciodat` o asemeneatoalet` scump`, dar ]inea foarte mult s` se \mbrace cu una specialpentru a onora ultima recep]ie de la White Acres [i hainele aceleaatârnau acolo, \n dulapul mamei sale, uitate cu mult` vreme \n urm`.Avusese \ns` norocul ca moda s` se schimbe [i s` fie din nou \n vog`un stil vechi de ani de zile.

Recep]ia era reu[it`. Printre invita]i domnea o atmosfer` vesel` [i

relaxat` [i ace[tia p`reau bucuro[i c` se afl` acolo. Casa fusese

\mpodobit` cu ornamente [i ni[te flori superbe pluteau pe apa

albastr` a piscinei. |]i puteai imagina c` toate acele artificii ascundeau

o mul]ime de sp`rturi [i de fisuri? De mult` vreme familia Starbuck

nu mai avea mijloacele materiale necesare pentru a repara instala]iile

defecte.

Un somptuos bufet suedez fusese a[ezat de-a lungul piscinei.

Ni[te cupluri se plimbau pe paji[te [i orchestra de studen]i cânta

muzic` u[oar` [i de dans.

Pamela umbla printre invita]i, \ncercând s` schimbe cu fiecare

câteva cuvinte, dar f`r` s` poarte \ns` o discu]ie serioas` cu niciunul

din ei.

Bernice Walden \i puse mâna pe bra].

– Pamela drag`, cl`titele sunt o nebunie! Cum se nume[te

furnizorul t`u? se interes` ea curioas`.

Pamela \i adres` un zâmbet misterios.

– E un secret de familie. Poate ]i-l voi dezv`lui drept cadou de

nunt`, \n ziua \n care te vei m`rita cu Fred.

O b`tu u[or pe um`r pe prietena ei [i se \ndrept` spre ceilal]i

invita]i.

Bernice ar fi foarte mirat` s` descopere c` \n plic se afla numele

Pamelei. Ea petrecuse, \mpreun` cu sora ei, Suzy, \n vârst` de

[aptesprezece ani, o parte din noapte ca s` preg`teasc` acele cl`tite

[i alte feluri de mâncare pe care toat` lumea le \nfuleca pe

ner`suflate. Angajase ni[te osp`tari pentru petrecere, dar nu-[i

putuse permite s` pl`teasc` serviciile unui furnizor.

6 HELEN CARTER

– Pamela, trebuie s`-]i vorbesc \ntre patru ochi.

Cel care i se adresase avea vreo treizeci de ani, dar dup` felul cum

se comporta, p`rea s` fie mult mai \n vârst`. Era un b`rbat frumos,

cu tâmplele argintii [i era \mbr`cat \ntr-un costum foarte elegant. Pe

fa]` avea o expresie sup`rat`.

– |mi pare r`u, Philip, suspin` ea. Nu-am timp acum. Poate dup`

ce se va servi cafeaua.

Din nefericire, Philip Halston refuza s` admit` faptul c` ea nu voia

s` se m`rite cu el. Era proprietarul fermei vecine cu a lor [i se oferise

s-o cumpere pe cea a familiei Starbuck, cu o singur` condi]ie: s` se

m`rite cu el.

Dar mâine, va fi prea târziu. White Acres va fi scoas` la licita]ie.

Casa pe care ea o iubise vreme de dou`zeci [i cinci de ani [i p`mântul

care apar]inuse familiei Starbuck de la mijlocul secolului al

nou`sprezecelea, vor fi vândute unui str`in. Aceast` recep]ie era una

de r`mas-bun.

– Pammie! S-a \ntâmplat o nenorocire! Nu mai avem ghea]`!

Suzy avea p`rul de culoarea unei zile \nsorite. Ochii ei mari [i

alba[tri erau plini de groaz` la gândul c` vor servi toate b`uturile f`r`

cuburi de ghea]`.

Pamelei \i veni s` râd`, dar se ab]inu. {aptesprezece ani era o

vârst` ingrat`, era cam lipsit` de sim]ul umorului.

– Vezi \n frigiderul din box`, \i spuse ea. Le-am pus acolo cu mâna

mea.

– Tu te gânde[ti la toate! exclam` Suzy, fericit`. Ce bine c` ai

petele acelea ro[ietice pe nas! Altfel, oamenii ar putea s`-[i \nchipuie

c` e[ti perfect`!

LACRIMI DE AUR 7

Pamela zâmbi \n timp ce o privea pe sora ei n`pustindu-se \n cas`.

Perfect`! Departe de ea a[a ceva! O femeie "perfect`" ar fi g`sit o

modalitate prin care s` salveze patrimoniul familiei [i o gazd`

"perfect`" s-ar ocupa \n exclusivitate de invita]ii ei.

|n loc de asta \ns`, ea urma s` se dep`rteze de ei [i, peste câteva

minute va m`ri cât mai mult distan]a dintre ea [i ei.

Pantofii ei delica]i din piele se afundau \n noroi la fiecare pas, dar

tân`ra continua s` mearg`. Trebuia s` se ca]ere pe dealul care

str`juia valea [i s` stea câtva timp singur`. Nu putea s` se mai

confrunte cu noile \ntreb`ri referitoare la via]a agitat` \n care urma

s` fie aruncat`..... "Unde o s` te duci, Pamela?" "Ce-o s` faci?" Toat`

lumea voia s` afle aceste lucruri despre care nici ea nu [tia mai nimic.

Urc` \ncet dealul pân` la fântâna cl`dit` \n vârful acestuia.

Construit` din pietre, aceasta se afla acolo de o ve[nicie [i nu exista

\n ea nicio pic`tur` de ap`. P`cat c` nu avea darul de a \ndeplini

dorin]e ale oamenilor.

Avusese inten]ia s` se a[eze acolo, \n vârf, ca s` se uite la cas` [i

poate chiar s` plâng` pu]in. Dar primul lucru pe care-l v`zu fu un

b`rbat care mergea pe malul râului [i, \ncepând din acea clip`, uit`

de toate planurile ei. Nu era decât o siluet` care se profila pe covorul

verde al preriei.

Pe m`sur` ce se apropia, distingea \ncet-\ncet tr`s`turile [i

expresia de pe fa]a necunoscutului. Dintr-un motiv inexplicabil, se

sim]ea fascinat`, aproape hipnotizat`. Cine era oare?

Urca [i el dealul, ca [i cum s-ar fi sim]it atras de ea \n mod

irezistibil.

Era \nalt de cel pu]in un metru optzeci [i avea umerii foarte la]i.

8 HELEN CARTER

Era \mbr`cat \n ni[te blugi decolora]i [i o c`ma[` \n carouri. Atunci

când se afl` destul de aproape de ea, observ` c` nu se r`sese de

câteva zile, dar uit` repede aceste detalii nesemnificative când \i

\ntâlni privirea.

Ochii lui \i atraser` aten]ia \n mod deosebit. Erau de un albastru

atât de limpede, \ncât \i luminau toat` fa]a.

– Te afli pe o proprietate privat`, \i spuse ea.

– Da? spuse el indiferent, v`zându-[i de drum.

P`rul negru, ondulat [i ciufulit, \i c`dea \n [uvi]e rebele pe frunte.

Avea pielea bronzat`. Pamela \[i spuse c` probabil individul

petrecuse mult` vreme urm`rindu-[i visele pe râu. Dar ochii lui.....

Se \ntreb` cu mirare de ce nu era speriat` de el. Avuseser` adesea

loc incidente violente cu oameni care veneau de pe râu. Odat`, tat`l

ei fusese nevoit s`-l amenin]e pe unul cu pu[ca. Majoritatea acestora

erau c`ut`tori de aur care sperau s` retr`iasc` frumoasele zile ale

goanei dup` aur de acum un secol. Acum \ns`, nu-i era deloc team`.

– Te-ai r`t`cit? se interes` ea atunci când ajunse \n dreptul ei.

– Acum nu mai am aceast` senza]ie, spuse el simplu, cu o

expresie admirativ` \n ochi.

Era un b`rbat foarte atr`g`tor, cu o \nf`]i[are aspr`. Se opri la

câ]iva pa[i distan]` de ea. Pamela se sprijini cu coatele de ghizdurile

fântânii [i-l privi [i ea la fel de interesat`.

T`cerea dintre ei se prelungi la nesfâr[it, \ns` nu se sim]ea

niciunul din ei stânjenit din cauza asta. Probabil c` lui i se p`rea

ciudat s-o \ntâlneasc` acolo, \n vârful acelui deal, \mbr`cat` atât de

elegant, dar se vedea c` era pl`cut surprins.

– Ai f`cut un jur`mânt? o \ntreb` el \n cele din urm`, f`când semn

LACRIMI DE AUR 9

spre fântân`.

– E prea târziu s` mai fac jur`minte, r`spunse ea zâmbind cu

triste]e.

El \ntinse mâna spre frânghia de care era ag`]at` g`leata ruginit`.

– Nu e niciodat` prea târziu..... Spune-mi ce jur`mânt ai f`cut [i

eu ]i-l voi \mplini.

Ea se uit` \ndelung la el [i izbucni \n râs.

– Asta e o promisiune periculoas`! Dac` o s` te for]ez s` te ]ii de

cuvânt....?

El d`du din umeri [i ochii \ncepur` s`-i str`luceasc`.

– Pune-m` totu[i la \ncercare.....

Drept cine o lua individul acela? Situa]ia era complet absurd`.

St`tea acolo glumind cu un b`rbat pe care nu-l v`zuse \n via]a ei. Nu

cumva visa? Nu era vorba despre o diversiune pe care o crease

mintea ei ca s` scape de problemele care o fr`mântau?

Dar nu, omul acela nu avea nimic ireal. Era constituit din carne [i

oase [i tân`ra nu mai \ntâlnise niciodat` vreun b`rbat atât de viril.

Fu lovit` de o pal` de vânt [i Pamela ridic` mâna ca s`-[i ]in`

p`l`ria, f`r` \ns` s`-l scape din ochi. Spusese: "Pune-m` la

\ncercare...."

– Cred c` nu \ndr`znesc..... r`spunse ea \n cele din urm`.

D`du din umerii lui la]i [i-[i desf`cu palmele. Avea ni[te mâini

mari, cu degete lungi [i \ngrijite. Mâini de artist, mâini de vis`tor.....

– Cine nu \ncearc`, nu câ[tig` nimic.....

Ea zâmbi [i \ntoarse capul. Vântul agita vârfurile copacilor. Se uit`

la culmile mun]ilor acoperi]i de z`pad`, apoi privirea \i cobor\ \n

vale.

10 HELEN CARTER

– Se preg`te[te o furtun`? o \ntreb` el \nfiorându-se u[or.

– Da, r`spunse ea \ncet.

Dar el nu ridic` ochii spre norii care se \ngr`m`deau deja pe cer

[i ea \n]elese c` el vorbea despre un alt gen de furtun`.

– Presimt c` o s` vin` curând..... continu` el.

Acesta era un mod ciudat prin care putea umple de mister ni[te

fraze foarte simple. Nu se sim]ea absolut deloc amenin]at` de acel

str`in. Dimpotriv`, sim]ea un entuziasm [i o libertate total diferit` de

siguran]a care-i dominase via]a pân` atunci. Niciodat` nu realizase c`

putea s` se simt` atât de minunat asumându-[i ni[te riscuri.

Dar r`m`sese aceea[i Pamela Starbuck, tân`ra prudent` [i

responsabil`. Nu putea s` renun]e total la caracteristicile

personalit`]ii sale.

– Ce ai de gând s` faci dac` se declan[eaz` furtuna?

B`nuia c` acesta ancorase pe malul m`rii [i avea barca legat` la

]`rm ceva mai \ncolo. O furtun` s-ar fi putut dovedi periculoas`.

El \i zâmbi \n modul cel mai sincer cu putin]`, dar r`spunsul lui

r`mase la fel de misterios ca [i conversa]ia de pân` atunci.

– Atunci când se va declan[a, o voi \nc`leca a[a cum a[ face cu un

cal n`r`va[..... spuse el cu un aer plin de sub\n]elesuri. Dar tu?

Inima Pamelei b`tea atât de tare, \ncât probabil el o auzea.... Oare

o considera \ngrozitor de naiv`? {tia c` era a[a, dar cu toate astea,

n-avea impresia c` \[i b`tea joc de ea. Sim]ea \n mod ciudat c` putea

avea \ncredere \n acest necunoscut.

Ea \[i \ntoarse fa]a ]n b`taia vântului [i \nchise ochii.

– Nu [tiu, [opti ea. Eu am fost \ntotdeauna ap`rat`.

Nu era sigur` de ceea ce spunea, dar acea fraz` p`rea s` se

LACRIMI DE AUR 11

potriveasc` \n acel moment.

– O s` te ap`r eu.

Vocea lui cald` [i grav` vibr` \n trupul Pamelei, \n timp ce el

continu`:

– O s` te ap`r de fulgerul din ceruri [i o s` \mblânzim \mpreun`

norii mari [i negri.

Era o adev`rat` nebunie s` vorbe[ti cu str`inul acela! {i totu[i, nu

suna deloc fals. Poate avea nevoie de nebunia aceea \n acel moment,

pentru ultima noapte pe care o mai avea de petrecut la White Acres?

Poate trebuia s` fug` \mpreun` cu b`rbatul acela fascinant? El \i

sugera asemenea imagini prin frazele lui misterioase. Dar ce va face

dac` \i va propune s` vin` cu el pe râu? La gândul acesta, inima

\ncepu s`-i bat` mult mai repede \n piept.

Putea s` plece cu el, s` scape de sentimentul de vinov`]ie [i de

grijile care o chinuiau. Se sim]ea \n stare s` lase totul balt` [i s` nu

priveasc` \n urm`.

Zâmbi u[or. Un pirat.... O f`cea s` se gândeasc` la un pirat, de[i

era \mbr`cat ca un muncitor. Era convins` c` sub hainele lui jerpelite

b`tea o inim` la fel de pasionat` [i s`lbatic` precum cea a unui

corsar.

– Este a ta? o \ntreb` el ar`tând spre casa din vale.

Ea se \ntoarse [i-i urm`ri privirea, zâmbind. Cât de mult iubea

acea cas` cu minunatele ei coloane albe, care se \n`l]a mândr` [i

elegant` \n lumina soarelui....

– Da, [opti ea.

– Eram sigur. E la fel de rupt` de realitate ca [i tine.

Ea izbucni din nou \n râs. Ce ciudat era! Râsese de dou` ori la

12 HELEN CARTER

rând! Omul acela era probabil un magician. Nu mai râsese de zile, de

s`pt`mâni la rând, de când b`trânul domn Harding, consilierul

financiar al familiei, \i spulberase orice speran]`, anun]ând-o c` era

for]at` s` vând` White Acres ca s` pl`teasc` impozitele restante.

{i totu[i, putea s` râd` de tot ce spunea acel pirat de ap` dulce!

Fie el era magician, fie ea era isteric`....

– Dar e casa mea....

– Da, numai o persoan` liber` [i independent`, indiferent` la

capriciile modei poate s` locuiasc` \ntr-o asemenea cas`. O persoan`

foarte ata[at` de tradi]iile ei, o individualist`.

– A[a suntem noi, cei din familia Starbuck, \i r`spunse ea ridicând

b`rbia cu mândrie.

|n col]ul gurii lui ap`ru un zâmbet.

– Las`-m` s` ghicesc..... Primul Starbuck era un gentleman din

Sud..... M` \n[el cumva?

– M` \ntreb ce te face s` afirmi a[a ceva.... \l ironiz` ea. Oare

arhitectura casei aminte[te de anumite planta]ii sudice?

El cl`tin` din cap.

– S-ar putea.

Zâmbetul lui era larg [i cald, sco]ându-i \n eviden]` din]ii albi,

care contrastau cu pielea bronzat`.

– Dar prefer s` cred c` intui]ia mea \nn`scut` m-a f`cut s` trag

aceast` concluzie, continu` el.

Avea sim]ul umorului, vocea cald`, profund`, zâmbetul seduc`tor

[i ochii.... vii, inteligen]i, senzuali, provocatori..... Niciodat` nu

\ntâlnise un b`rbat mai misterios [i \ntr-un anumit sens mai

\nfrico[`tor ca el.

LACRIMI DE AUR 13

Se rezem` cu spatele de stâlpul care sus]inea micul acoperi[ din

]igl` ro[ie de deasupra fântânii [i \nchise ochii pentru câteva clipe.

De ce oare nu fugea cu el? Era grozav de tentat`.....

Toat` via]a, Pamela nu f`cuse nimic ie[it din comun. |[i

\ndeplinise \ntotdeauna rolul s`u de fiic` mai mare, de sor` mai

mare, de om pe care te puteai baza. Dar la ce-i folosise asta? Poate c`

venise \n sfâr[it timpul s` aib` \ndr`zneala de a face ceva nebunesc [i

minunat \n acela[i timp. Dar nu.... |n adâncul sufletului ei, Pamela

sem`na foarte mult cu rochia pe care o purta: curat`, decent`, de o

elegan]` clasic`, cu spirit de r`spundere [i pe undeva inaccesibil`....

B`rba]ii fuseser` adesea interesa]i de ea, dar niciunul nu se purtase

cu ea atât de dezinvolt, ca [i cum ar fi cunoscut-o de mult timp, ca [i

cum ar fi [tiut cine era [i ce-[i dorea de la via]`.... De[i nici m`car ea

nu [tia prea bine acest lucru.

Se sprijinise [i el de fântân` lâng` ea, cu bra]ele \ncruci[ate la

piept [i ea se uit` la profilul lui impresionant, b`rbia \nd`r`tnic`,

nasul drept, sprâncenele negre [i m`t`soase.

– Ce senza]ie \]i produce faptul c` ai crescut \ntr-un conac sudist

aterizat brusc \n California goanei dup` aur? o \ntreb` el \n [oapt`.

– Senza]ia unui uria[ amestec, spuse ea râzând. Mo[tenirea

sudist` s-a risipit de mult` vreme, din nefericire. De aproape o sut`

de ani....

– E o proprietate foarte frumoas`, [opti el ducând mâna strea[in`

la ochi pentru a privi \n zare. Cum se nume[te?

– White Acres – Crinii albi. Benjamin Starbuck, str`bunicul meu

care a construit aceast` cas`, a botezat-o a[a dup` crinii care

\nfloreau \n fiecare prim`var` pe dealuri.

14 HELEN CARTER

El cl`tin` gânditor din cap.

– V`d c` ai obiceiul s` c`l`re[ti, spuse el ar`tând spre o c`rare

care ducea spre dealurile ceva mai dep`rtate. Am dreptate?

Ea \i urm`ri privirea, amintindu-[i de copil`ria ei, când \[i

conducea calul de-a lungul acelei poteci ca s` ajung` la colegii ei, s`

se duc` \n ora[ sau s` mearg` s` se scalde \n dup`-amiezile

caniculare.

– Intui]ia ta proverbial` te-a ajutat s` ghice[ti din nou corect.

– {i acolo? o \ntreb` el ar`tând cu degetul spre stejarul de pe

p`[une. Locul acela mi se pare ideal pentru a-[i da \ntâlnire

\ndr`gosti]ii.....

– Pentru un picnic? \i suger` ea zâmbind.

– Da, o aprob` el \ntorcându-se spre ea. {i..... multe alte

lucruri.....

Tân`ra sim]i c` ro[e[te \n obraji [i-i p`ru r`u. Oare el credea c` se

\ntâlnea acolo cu iubi]ii ei? Ei bine, se \n[ela. N-avusese niciodat`

chef s` se vad` \n acel loc cu vreun b`rbat, dar \[i putea imagina c` \l

vede pe acel str`in \n apropierea copacului, a[teptând-o cu

ner`bdare sub crengile lui, pândindu-i sosirea [i inima \ncepu s`-i

bat` mai repede \n piept.

– Eu am o teorie referitoare la femeile care au ochi negri ca ai t`i,

\i spuse el \ncet, \n timp ce se apropia de ea.

– Da? Ce teorie?

El se afla atât de aproape, \ncât aproape putea s`-l simt`, de[i

n-o atingea. Cu toate astea, trupul ei p`rea s` comunice cumva cu al

lui. Ar fi dorit s` \ntind` mâna [i s`-i mângâie obrazul, s`-i simt`

pulsul \n palm`, s`-[i uneasc` b`t`ile inimii.... Dar nu \ndr`znea.

LACRIMI DE AUR 15

Deodat`, el \i scoase p`l`ria de pe cap [i p`rul ei negru \i c`zu \n

cascad` pe umeri. Ea \[i l`s` capul pe spate [i-l privi \n ochii lui de

un albastru-intens, apoi obrazul [i curbura gâtului.

– Teoria mea spune c` \n anumite nop]i, când e lun` plin`, ace[ti

ochi au puterea de a citi \n sufletul unui b`rbat pân` la gândurile lui

cele mai \ntime, de a-i ghici secretele, chiar [i cele ne[tiute de el.

Acum era atât de aproape de ea \ncât Pamela \i sim]ea r`suflarea

pe obraz. Ar fi dorit s`-[i ridice fa]a spre r`suflarea lui, s` \nchid`

ochii [i s`-l s`rute..... Dar nu \ndr`znea.

– Ce p`rere ai despre teoria mea? o \ntreb` el.

– Nu [tiu ce s` zic..... \i r`spunse ea aproape \n [oapt`,

evitându-i privirea.

Ea \[i imagin` for]a bra]elor lui musculoase care ar fi strâns-o de

mijloc. Oare l-ar mângâia cu mâinile pe spate? {i-ar \ncol`ci bra]ele

\n jurul gâtului s`u?

– Atunci, va trebui s-o verific eu \nsumi, \ntr-o noapte cu lun`

plin`...

|[i ]inea \n continuare p`l`ria \n mân`.

– |n noaptea asta va fi lun` plin`, spuse ea dintr-o r`suflare.

– Da... [tiu.

Privirea i se plimb` pe fa]a ei [i-i studie tr`s`turile cu l`comie, ca

un b`rbat \nsetat de iubire, vibrând de o emo]ie intens`. Acum, ar

s`ruta-o, dac` ea i-ar oferi buzele, ar cuprinde-o cu bra]ele [i ar

duce-o cu el....

Dar el nu era decât un str`in, un b`rbat venit de pe râu. Oare \[i

pierduse min]ile? Da, a[a era.... Trebuia s` pun` cap`t acelei discu]ii.

– Am.... am [i eu o teorie, \ncepu ea, sperând c` el nu va observa

16 HELEN CARTER

c` \i tremur` vocea. Se refer` la b`rba]ii cu p`rul negru [i ochii deculoarea safirului. |n general, ace[tia sunt de orgine irlandez` [i suntni[te adev`ra]i seduc`tori.

Reu[i s` zâmbeasc` [i se bucur` s` constate c` vorbele eiavuseser` asupra lui efectul scontat.

– Intui]ia ta nu e chiar atât de rea, spuse el dându-se \napoi.O privi \ndelung, apoi \i \ntinse mâna.– Michael Donovan.Brusc, toat` vraja se risipi.– Pamela Starbuck, r`spunse ea luându-i mâna. Trebuie s`.... s`

m` \ntorc la invita]ii mei.El \i ]inea mâna strâns \ntr-a lui, f`r` s` spun` nimic [i Pamela se

sim]i stânjenit`.– Vrei s` vii pân` la mine acas`?..... \ndr`zni ea s`-i propun`.– Nu, spuse el \ncet. Trebuie s` plec [i eu. Vine cineva s` te caute,

ad`ug` el, f`cându-i un semn cu capul.Pamela se \ntoarse [i-l z`ri pe Philip traversând paji[tea cu pa[i

mari.– |]i urez fericire de lun` plin`! \i spuse Michael cu p`rere de r`u

\n glas.|i duse apoi mâna la buze [i-i s`rut` vârfurile degetelor. Dup`

aceea \i d`du \napoi p`l`ria [i se \ntoarse s` plece. Peste câtevasecunde, cobora deja dealul, fluierând.

Pamela \l urm`ri cu privirea, ap`sându-[i buzele pe degetele pecare le s`rutase Michael. La fel ca un pirat, ap`ruse ca s`-i ofere oclip` de vis [i acum se \ntorcea de unde venise. De ce nu plecase oarecu el?

LACRIMI DE AUR 17

Capitolul 2

– Cine era?Philip ajunse \n spatele ei, cu r`suflarea aproape t`iat`.Ea se \ntoarse spre el cu o privire absent`.– A, era un pirat de râu....– Poftim?Din nefericire, Philip nu prea avea cine [tie ce imagina]ie. Scoase

o batist` din buzunar [i-[i [terse fruntea umed`.– Vrei s` spui un vagabond.....Dup` ce intr`m \n cas`, o s` chem

poli]ia.– Nu, se gr`bi s`-i r`spund` Pamela. N-are rost. E total inofensiv.|l urm`ri cu privirea pe Michael Donovan, care ajunsese la

marginea lumini[ului. |nainte s` dispar` \n p`dure, se \ntoarse spreea. Pamela ridic` mâna aproape cu timiditate [i-i f`cu un mic semnde r`mas-bun.

– De ce ai f`cut asta? o \ntreb` Philip mirat. |l cuno[ti de undeva?– Pu]in.... [opti ea zâmbindu-i, cuprins` brusc de un elan de

tandre]e fa]` de el.. Hai s` mergem. Am stat deja prea mult timp

departe de invita]ii mei.

– Pamela... \ncepu el, punându-i cu blânde]e mâna pe bra]. {tiu

de ce ai venit aici. {tiu [i cât e[ti de trist` pentru c` pierzi White Acres.

Dar.... ]i-am propus deja s` te ajut s` p`strezi acest domeniu. Tot ce

ai de f`cut e....

– Oh, Philip! E[ti foarte dr`gu].... \l opri ea. Tu meri]i \ns` o so]ie

mai bun` decât mine.

"O so]ie care s` te iubeasc`, ad`ug` \n sinea ei. Nu o femeie care

refuz` iubirea ta". Se cuno[teau dintotdeauna, dar abia \n urm` cu

un an Philip \i propusese s` se m`rite cu el. Tân`ra nu reu[ea s`

ghiceasc` ce motive avea, \ndoindu-se c` el sim]ea mai mult` pasiune

fa]` de ea decât avea ea pentru el. Poate c` \ncerca doar s-o ajute....

El se preg`tea s` protesteze, dar ea \l opri scuturând din cap.

– S` ne \ntoarcem acas`..... Vreau s` m` v`d [i cu ceilal]i.

El se lu` dup` ea f`r` prea mult` tragere de inim`, \n timp ce ea

\[i expunea pletele negre [i lungi \n b`taia vântului. Se sim]ea fericit`,

liber`.....

– Michael Donovan, [opti ea. Dac` te voi mai revedea vreodat`, o

s` trebuiasc` s`-]i mul]umesc.....

***

Din nefericire, buna ei dispozi]ie nu dur` toat` ziua. Nimic nu-i

putea alina durerea provocat` de semnarea actelor prin care White

LACRIMI DE AUR 19

Acres urma s` fie pus` \n vânzare.

M`car se va bucura de o noapte bun` de somn. Visele \i fur` \ns`

bântuite de pove[ti cu pira]i. Nu [i le putu aminti când se trezi, dar

p`stra \n memorie imaginea b`rbatului care i le inspirase.

Michael Donovan. Oare chiar \l \ntâlnise? Lenevi \n pat mai mult

decât de obicei, gândindu-se la vocea, ochii [i mi[c`rile lui..... Niciun

alt b`rbat nu mai l`sase o asemenea amprent` \n mintea ei. |i era

de-ajuns s` \nchid` ochii ca s` revad` silueta lui atletic`

profilându-se \n soare, p`rul lui negru ca abanosul, ochii alba[tri [i

zâmbetul lui cald. Un zâmbet care o mai \nfiora [i acum.

Se ridic` din pat cu p`rere de r`u pentru a se confrunta cu cea

mai trist` zi din via]a ei. Aceasta \ncepu cu o ceart` cu Suzy care ar fi

putut fi evitat`, dac` ar fi binevoit s`-i ofere mai multe explica]ii. Ea

mizase \ns` prea mult pe maturitatea surorii mai mici, care era

departe de a o fi dobândit. {i, de[i Suzy era la curent cu motivele

recep]iei, refuzase s` cread` c` a[a st`teau lucrurile.

– Nu e adev`rat.... [opti ea. Nu po]i s` accep]i a[a ceva.

– Tare mi-e team` c` n-am de ales.

St`teau amândou` a[ezate la masa din buc`t`rie, \n fa]a farfuriilor

cu micul dejun. Soarele dimine]ii sc`lda toat` \nc`perea \n lumin`

prin ochiurile de ferestre \ntredeschise.

– Dar avem ni[te economii, protest` Suzy cu ochii str`lucind de

lacrimi. N-am mai fost la restaurant de o lun` [i am muncit toat` vara

\n magazinul lui Barbi.....

– {tiu....

Pamela o lu` de mân` pe sora ei.

– .... Dar banii pe care i-am pus deoparte sunt departe de miile

20 HELEN CARTER

de dolari de care avem nevoie ca s` ne pl`tim impozitele.

Ochii lui Suzy se aburir` de lacrimi.

– A fost gre[eala tat`lui nostru, nu a noastr`. De ce ni se cere

nou` aceast` sum` de bani?

– Au voie.... \i r`spunse Pamela dând din umeri. {i au s-o fac`.

– Credeam.... speram c` tu o s`-i po]i \mpiedica.

Pamelei \i veni s-o ia la goan` [i s` se ascund` sub p`tur`, dar

reu[i totu[i s` afi[eze un zâmbet fals.

– Trebuie s` \n]elegi totu[i c` nu sunt atât de perfect` pe cât m`

crezi tu.

– Ai fi, dac` te-ai m`rita cu Philip, r`spunse Suzy.

Pamela oft` adânc.

– Suzy..... {tii foarte bine c` a[a ceva e imposibil.

– Dar de ce? exclam` brusc Suzy. Ce-i repro[ezi?

Pamela se ridic` \ncet \n picioare [i se apropie de fereastr`:

– Avusesem impresia c` la vârsta ta oamenii mai cred \n

dragoste.... spuse ea cu triste]e \n glas.

– Oh, dragostea..... Oricum tu e[ti prea b`trân` pentru a[a ceva,

\i spuse \n fa]` Suzy, cu toat` impertinen]a celor [aptesprezece ani ai

s`i.

Pamela nu se putu ab]ine [i izbucni \n râs.

– Cum sunt? o \ntreb` ea \ntorcându-se spre Suzy care avu

bunul-sim] s` ro[easc` u[or.

– {tii foarte bine ce vreau s` spun.... Atunci când o femeie ajunge

la dou`zeci [i cinci de ani, a sosit vremea s` se gândeasc` la viitorul

ei. Nu-[i mai poate permite s` a[tepte s` se \ndr`gosteasc` de primul

venit.......

LACRIMI DE AUR 21

Primul venit! Când auzi aceste cuvinte, \n mintea Pamelei ap`ru

imaginea lui Michael Donovan.....

***

Domnul Harding sosi la ora stabilit`. Fie var`, fie iarn`, acesta

purta acela[i costum negru din trei piese [i pe cât \[i amintea ea, nu

\ntârziase niciodat` nici m`car un minut. |n timp ce-i prezenta actele

unul câte unul la semnat, el o asigur` c` White Acres \[i va g`si cu

u[urin]` un cump`r`tor.

– Ar trebui ca \n câteva zile s` te treze[ti deja cu câ]iva clien]i.

Agen]iile \[i vor face curând apari]ia, dar oricum am s` te anun].

Casa urma s` fie scotocit` de ni[te str`ini, care vor trop`i pe

podelele pe care str`bunica ei le ceruise cu grij`, vor atinge perdelele

pe care mama ei le comandase \n Spania [i se vor sprijini de

balustrada \n care Suzy \[i sp`rsese un dinte când avea doi

ani.... Sufletul Pamelei se revolt` la acest gând, dar reu[i s`-l conduc`

pe domnul Harding cu calm pân` la u[`.

Brusc, fu cuprins` de panic` [i se uit` fix la telefon vreme de o

secund`. Un singur cuvânt dac`-i spunea lui Philip casa ar fi fost

salvat`, dar ar fi trebuit s` pl`teasc` pentru asta pân` \n ultima zi a

vie]ii sale.

Era convins` c` Philip ar fi un so] atent, dar cu toate acestea n-ar

fi putut niciodat` s`-l iubeasc`.

"Prea b`trân` pentru iubire"..... Pamela se a[ez` \n fa]a oglinzii de

22 HELEN CARTER

pe coridor [i-[i privi gânditoare imaginea reflectat` \n ea. Era \nc`

frumoas`, dar avea \n ochi atâta triste]e.....! Oare fusese tân`r` m`car

o singur` zi \n via]a ei?

Avusese o copil`rie frumoas`, fiind \nconjurat` de p`rin]i iubitori.

Chiar dac` ar fi \n]eles atunci c` tat`l ei \[i pierdea banii la c`r]i, nu

l-ar fi iubit mai pu]in.

|[i f`cuse studiile \n statul Oregon. Mama ei murise pe când era

\n ultimul an la drept, dar \n ciuda triste]ii pe care o sim]ea, \[i luase

diploma [i acceptase un post la Sacramento, ca asistent` a unui

senator. Aceast` slujb` devenise din ce \n ce mai stresant`, [i \n cele

din urm` nu mai reu[ise s` mearg` decât foarte rar acas`, ceea ce-l

silise pe tat`l ei s-o creasc` pe Suzy singur.

Se sim]ea extrem de vinovat` atunci când \[i aducea aminte de

purtarea ei. Dac` s-ar fi dus acas` mai des, poate c` ar fi.....

|n urm` cu aproape un an, Suzy o sunase cu o voce isteric` [i o

anun]ase c` tat`l lor se sinucisese, \mpu[cându-se cu un pistol.

Ea \[i d`duse demisia din postul de la Sacramento [i r`m`sese din

nou la White Acres, \n timp ce Suzy \[i continuase studiile. Dar \n

curând plicurile purtând anteturi oficiale se \ngr`m`dir` \n biroul ei.

Creditorii \[i cereau drepturile. |n disperare de cauz`, apel` la

domnul Harding, pe care tat`l ei refuzând s` mai lase pe cineva s` se

ocupe de averea familiei pe care \n schimb o juca \n mod nes`buit \n

cazinouri, \l concediase.

Domnul Harding se chinuise luni \n [ir s` g`seasc` o solu]ie

acelei situa]ii catastrofale, dar \n zadar. Dup` un an, fur` nevoi]i s`

recunoasc` un lucru evident: White Acres trebuia vândut pentru a

achita datoriile uria[e care nu puteau fi acoperite altfel.

LACRIMI DE AUR 23

|ntârziaser` scaden]a cât mai mult posibil, dar acum când Suzy

terminase liceul, erau libere s` p`r`seasc` zona. Inevitabilul nu mai

putea fi amânat.

Fu smuls` din gânduri de ]ârâitul strident al telefonului.

– Pamela, draga mea.... spuse Bernice, \ngrijorat`. S-a terminat

totul? Ai semnat actele de vânzare pentru casa bietei tale mame c`tre

acel paz`-rea?

Bernice avusese \ntotdeauna o \nclina]ie special` pentru dram`.

|n ciuda proastei dispozi]ii pe care o sim]ea, Pamela zâmbi când auzi

tonul plâng`cios al prietenei sale.

– Domnul Harding nu e chiar atât de \nfior`tor cum crezi tu. Cine

te-ar auzi, [i-ar \nchipui c` acesta m-a legat de [ina de cale ferat`

[i....

– Nu m-a[ mira, oft` exagerat de lung Bernice. Nu reu[esc s`-mi

imaginez c` White Acres poate s` fie a unor str`ini.... Valea aceea nu

va mai fi aceea[i f`r` tine....

– Totul e schimb`tor, Bernice. Asta e una din lec]iile cele mai

dure ale vie]ii pe care mai devreme sau mai târziu o \nv`]`m cu to]ii.

– M`i, m`i, ai devenit [i filozoaf` pe deasupra. De fapt te-am

sunat numai s` te avertizez s` nu accep]i prima ofert` pe care o vei

primi. Mai gânde[te-te [i ]ine-m` la curent cu evenimentele. E[ti de

acord?

Pamela ezit`, devenind b`nuitoare.

– De ce?

– Nu pune \ntreb`ri [i f` cum ]i-am spus. |mi promi]i?

– Sper c` n-are nicio leg`tur` cu Philip.

– ~`.... [i de ce nu? El merit` cu prisosin]` s`-]i schimbi

24 HELEN CARTER

p`rerea.....

Niciunul din prietenii ei nu \n]elegea refuzul ei de a se m`rita cu

Philip. El era cel mai bogat proprietar de p`mânt din vale [i cel mai

respectat. Iar ea avea tupeul s` fac` nazuri!

– Poate c` nu e b`rbatul cel mai ar`tos din lume, dar m`car vei

[ti pe unde \[i petrece nop]ile. {i crede-m`, asta e cel mai important!

Bernice cunoscuse deja decep]iile c`sniciei. Divor]ase de un so]

care o l`sa singur` uneori [i câteva zile la rând. Acum tr`ia cu Fred

Parsons, un fermier lini[tit, care era mai degrab` adeptul ra]iunii

decât al pasiunii.

Dup` ce \nchise telefonul, Pamela se plimb`, c`zut` pe gânduri,

prin gr`din`. {tia ce o atr`gea [i \ncerca s` opun` rezisten]`. Aproape

incon[tient, \ns`, \ncepu s` mearg` din ce \n ce mai repede spre

dealul care servise cu mult timp \n urm` familiei drept cimitir.

R`m`[i]ele p`mânte[ti fuseser` deja duse \n cimitirul comunal, dar

vechile pietre albe de la c`p`tâiul lor r`m`seser` pe loc. Pamela d`du

\ncet la o parte buruienile care le acopereau [i mângâie inscrip]iile

cu mâna tremurând`. "Sarah Winston Starbuck, 1875-1932",

"Ishmael Grant Starbuck, 1835-1899", "Merrick Went-Worth

Starbuck, 1845-l863".

|ntreaga istorie a familiei sale se afla acolo. Ace[tia erau pionierii

care str`b`tuser` uria[ele câmpii ale Americii \n ni[te c`ru]e

hodorogite, \n c`utarea aurului [i a unei vie]i mai bune.... Un soldat

care murise ca urmare a r`nilor primite \n R`zboiul Civil. O mam`

care murise la na[tere. Un preot, un fermier.... Sângele lor \i curgea

prin vene. Speran]ele lor tr`iau prin ea. Cum putea s`-i p`r`seasc` \n

felul acela?

LACRIMI DE AUR 25

Ochii i se aburir` de lacrimi [i nu \ncerc` s` se ab]in`. Plânse

\ndelung, f`r` nicio ru[ine, exprimându-[i \n felul acesta liber

nelini[tea [i sperând c` acele lacrimi care i se prelingeau pe obraji

vor lua cu ele ru[inea [i sentimentul de vinov`]ie de care se sim]ea

cople[it`.

Dar atunci când \n cele din urm` lacrimile \i secar`, se sim]ea

doar epuizat` [i cu sufletul gol. Se \ntoarse \ncet \n cas` [i-[i stropi

fa]a cu ap` rece. Imaginea ei din oglind` nu ar`ta prea bine. Avea

obrajii scofâlci]i, ochii str`lucitori p`reau cuprin[i de febr` [i ni[te

cearc`ne vinete \i ap`rur` pe pielea fin`. {i când se gândea c` tat`l ei

o botezase odat` "Meri[or", datorit` obrajilor ei rotunzi [i ro[ii.....

"Meri[or".... Da, pe vremea aceea numele i se potrivea. Râdea tot

timpul, se juca, dansa.... Oare de cât timp nu mai râsese cu adev`rat?

Singura ocazie pe care [i-o amintea era aceea din ziua anterioar`,

când era cu Michael Donovan.

Când ajunse \n camera ei, se sprijini de canatul ferestrei [i inima

i se strânse din nou când v`zu hotarele acelea nesfâr[ite de p`[une

verde, ar]arii [i livezile \nflorite.

Se \ntoarse cu gândul la Michael Donovan. Numai amintirea lui

putea s-o fac` s` mai prind` pu]in curaj. Deodat`, \ncepu s` se

dezbrace gr`bit`; \[i puse ni[te pantaloni din bumbac alb, o bluz`

galben-deschis [i o pereche de adida[i, apoi \[i f`cu din p`r dou` cozi

pe care [i le prinse \n vârful capului.

Râul se afla la vreo cinci sute de metri de cas`. |l auzea adesea

vuind \n nop]ile de prim`var`, când era plin de z`pada care se

pr`v`lea la vale pe versan]ii muntelui. Ast`zi, \l asculta \n timp ce

str`b`tea câmpul a c`rui iarb` era \nc` acoperit` de roua care-i uda

26 HELEN CARTER

picioarele. Se \ndrept` spre s`lciile care \[i \nmuiau frunzele \n ap` [i

trecu prin dreptul grajdurilor, care acum erau goale.

Nu mai venise aici de aproape un an. Apa s`lta peste pietricelele

din albia râului, exact a[a cum \[i aducea aminte din copil`rie. |[i mai

amintea [i faptul c` era \nghe]at` bocn`, mai ales \n perioada aceea

a anului, când se topeau z`pezile.

Acel râu ducea cu el \ncet secretul lui c`tre mare. {erpuind

printre pr`p`stiile din granit ale muntelui, el c`ra adesea la vale

pepite de aur. {i tocmai acest lucru \i fascinase pe indieni, \i atr`sese

pe spanioli, \i vr`jise pe pionierii "goanei dup` aur" [i din când \n

când, ademenise [i câte un c`ut`tor solitar.

Pamela d`du ocol unui stejar uria[ [i se \ndrept` spre mica plaj`

de nisip care servise dintotdeauna proprietarilor drept loc de

campare. {tia foarte bine motivul pentru care se ducea acolo, dar nu

voia s` se gândeasc` prea mult la asta. Michael Donovan o \nviorase

cu o zi \n urm` [i sim]ea o nevoie imperioas` de a sim]i din nou acel

sentiment.

Dar pe malul râpos nu era niciun cort. Nu era decât plaja pe care

adia o briz` u[oar`. Pamela era teribil de dezam`git`. Era atât de

sigur`....

Oare deja plecase? Sau nu-[i \ntinsese niciodat` cortul aici?

Oricum, nu se g`sea acolo [i speran]ele i se risipir` brusc. Ce fel de

speran]e? Habar n-avea. Dar el \i promisese s`-i respecte dorin]ele,

nu-i a[a? Atunci, de ce o p`r`sise?

Tunând [i fulgerând \mpotriva lui, lu` de jos o piatr` plat` [i

rotund`, o arunc` \n ap` \n stilul "scara m`garului", apoi se hot`r\ s`

se \ntoarc` acas` pe [osea [i nu str`b`tând din nou câmpul.

LACRIMI DE AUR 27

|n definitiv, cine era individul? Doar un vagabond, a[a cum

spusese Philip, [i avusese dreptate. Michael Donovan o v`zuse

\mbr`cat` complet \n alb pe deal [i fusese curios. Atât [i nimic mai

mult. De ce sperase c` va urma ceva dup` acea \ntâlnire absolut

\ntâmpl`toare? Sim]ea c` \[i pierde min]ile.

Pân` la urm`, era mai bine c` el nu era acolo. Ce-ar fi crezut

despre ea? C` va fi de-ajuns s`-i [opteasc` vorbe frumoase ca ea s`-l

urmeze ca un c`]elu[ r`t`cit? Nu, serios, era mai bine a[a.

Crezuse c` poate sc`pa pe moment de problemele ei, dar nu-i

mai r`m`sese decât s` se confrunte cu ele singur`, ca un om matur

ce era.

Când ajunse \n locul \n care râul se transforma \ntr-o delt` \ngust`

format` din aluviuni, \ncepu s` urce pe panta invadat` de tufi[uri,

când \i atrase aten]ia un clipocit. Privi peste um`r [i-l v`zu.

Se opri cu r`suflarea aproape t`iat` ca s` se uite fascinat` la el.

Instalase o sit` care s` re]in` pietrele [i noroiul adus de ape [i le

cerceta cu aten]ie ca s` g`seasc` aur.

Nu putea s` vad` prea bine printre crengile copacilor. Atent` s`

nu fac` niciun zgomot, urc` pe pant` \nc` vreo câ]iva metri [i

\ngenunche lâng` un pin de unde putea s`-l studieze \n voie.

Consider` deodat` foarte important ca el s` nu-[i dea seama c`

venise dup` el, deoarece Michael Donovan i se p`rea dintr-o dat`

periculos. |[i scosese c`ma[a ca s` nu-l incomodeze la mi[c`ri [i

st`tea aplecat peste sit`. Mu[chii lui puternici se \ncordau pe spatele

bronzat [i umerii la]i se mi[cau \n mod regulat [i hipnotic. Pamela

nu-[i putea desprinde privirea de el.

{oldurile \nguste erau strânse \n ni[te blugi mula]i [i trupul lui

28 HELEN CARTER

zvelt [i puternic radia o for]` care o impresion` din cale-afar`.

Se rezem` de trunchiul unui copac [i \ncerc` \n zadar s` se

calmeze. Ce se \ntâmpla cu ea atunci când \l privea pe acest b`rbat

care stârnea \n ea ni[te senza]ii extrem de pl`cute? Da, calificativul cel

mai potrivit pentru Michael Donovan era acela de "periculos". Mult

prea periculos pentru ea.... Nemaiputându-se st`pâni, se aplec` din

nou s`-l studieze.

Michael se ridicase pu]in [i p`rea c` se uit` \n direc]ia ei. Ea nu

\ndr`znea s` fac` nicio mi[care, tâmplele i se zb`teau, sim]indu-se

prizoniera acelei priviri precum o c`prioar` \ncol]it`. Dar el l`s` din

nou capul \n jos [i se \ntoarse la treaba lui. Pamela oft` u[urat`. N-o

v`zuse.

Teama de a nu fi descoperit` \i d`du aripi [i tocmai se preg`tea

s-o [tearg` pe drumul care ducea spre [osea, când fu oprit` de un

zgomot, respectiv un bâzâit care venea de pe râu, din amonte.

Era un zgomot de motor. Se ascunse din nou dup` tufi[uri [i

\ncerc` s`-[i dea seama de unde venea zgomotul. |n cele din urm`

ridic` ochii [i z`ri un elicopter care cobora \ncet pe suprafa]a apei.

Un elicopter!..... Pân` atunci, nu mai v`zuse a[a ceva pe

meleagurile acelea. Se uit` la el mirat`, \n timp ce acesta p`rea s`

caute ceva anume. Deodat` se opri, cu palele b`tând ca aripile unei

insecte disperate, provocând o adev`rat` tornad` \n p`dure. Pamela

\[i ascunse fa]a \n palme ca s` se apere de crengile care amenin]au

s`-i zgârie obrajii, dar spion` printre degetele r`sfirate scena care se

desf`[ura la câ]iva metri mai jos de ea.

Prin u[a deschis` a aparatului de zbor cineva arunc` o scar` din

frânghie [i, uluit`, Pamela v`zu c` Michael se aga]` de ea.

LACRIMI DE AUR 29

|[i pusese c`ma[a pe el [i saco[a o ducea \n spate. |i veni s` strige,s`-l cheme, dar niciun sunet nu ie[i de pe buzele ei. Oricum,vacarmul era de-a dreptul asurzitor.

Se ridic`, ame]it`. El pleca... I se puse un nod \n gât, \ns` \nacela[i timp era st`pânit` de un sentiment de exaltare, de aventur`.Michael ajunsese acum \n habitaclul aparatului [i ridica scara \n urmalui....

Elicopterul \[i lu` zborul spre norii care se \ngr`m`deau laorizont....

El plecase.... Pamela ie[i \n cele din urm` din tufi[ [i-[i continu`\ncet drumul spre cas`.

Era evident c` Michael era diferit de to]i b`rba]ii pe care-i\ntâlnise pân` atunci..... Era..... "special". Emana din f`ptura lui un felde aur` vr`jit` care se accentuase dup` ce-l v`zuse c` dispare \nv`zduh. Ca un spiridu[ bun. Zâmbi [i culese de pe drum un clopo]el,pe care [i-l anin` la butoniera bluzei.

Se \ntorcea s` se confrunte cu un viitor disperat [i nesigur. OareMichael ar putea s-o salveze? Sigur c` nu! Nici el [i nici altcineva nuputea. Cu toate astea, o voce din adâncul sufletului \i [optea c`probabil el ar fi putut s` fac` ceva. Dar plecase....

30 HELEN CARTER

Capitolul 3

– De ce nu te duci la petrecerea pe care o d` Philip? spuse Suzynervoas`, cu bra]ele pline de buruienile pe cale le smulsese dingr`din`. }i-ai f`cut destule griji pentru White Acres. O s`-]i prind`foarte bine s` ie[i [i tu din cas` [i s` te distrezi pu]in.

Pamela se l`s` pe sp`tarul scaunului de gr`din` [i oft` plictisit`.|[i petrecuser` dup`-amiaza f`când cur`]enie \n curtea casei lor.– N-am fost invitat` \n mod oficial, spuse Pamela. De fapt, am

impresia c` Philip nu ]ine \n mod deosebit s` vin [i eu.Pe buze \i \nflori un zâmbet.– Poate se va afla \n compania unei alte fete, suger` ea.Suzy arunc` bra]ul de buruieni pe gr`m`joara de gunoi [i izbucni

\n râs.– Asta v-ar prinde bine la amândoi, observ` ea \n timp ce-[i scotea

m`nu[ile de cauciuc, [i ar mai \nviora rela]iile dintre voi. V` purta]ica aman]ii din epoca reginei Victoria, care \[i aruncau ocheade dinspatele evantaielor.

Cuvântul "amant" \i aduse \n memorie Pamelei un chip la care nu

se mai gândise de câteva s`pt`mâni, respectiv cel al lui Michael

Donovan.

Oare ce se mai \ntâmplase cu el? se \ntreb` ea. La \nceputul verii,

\i acaparase aproape permanent gândurile, \n timp ce ea [i sora ei se

luptau cu ni[te dificult`]i uria[e. {i-l imaginase ca pe un salvator care

s-ar fi oferit s` le ajute s`-[i rezolve problemele din acea perioad`.

Ce proast` fusese! |l \ntâlnise \ntr-o zi pe dealul b`tut de vânt [i

amintirea lui n-o p`r`sise pe tot parcursul lunilor care urmaser`. |[i

repro[ase de nenum`rate ori c` tr`ia din himerele pe care [i le crease

\n jurul acelui b`rbat, dar o parte rebel` a min]ii ei se ag`]ase de

imaginea de amant tandru [i puternic al viselor ei.

Ea se uit` insistent la Suzy.

– Nu suntem aman]i, \i spuse ea surorii ei, [i nu vom fi niciodat`.

– {tiu, [tiu..... r`spunse Suzy, scuturându-[i p`rul lung [i auriu.

Acum când White Acres a fost vândut, chiar nu mai are nicio

importan]`.....

P`r`siser` c`minul familiei lor pe la mijlocul verii, cu ochii plini

de lacrimi. P`mântul fusese cump`rat de o companie care se numea

"Miracle Development" [i Pamela nu \ndr`znea s` se gândeasc` ce

inten]ionau ace[tia s` construiasc` pe terenul lor.

Se interesase la domnul Harding dac` nu era posibil s` treac` \n

contractul de vânzare o clauz` care s` stipuleze interdic]ia de a se

construi locuin]e. El \i r`spunsese cu triste]e c` nu putea face a[a

ceva.

De când plecaser`, Pamela evita s` treac` prin fa]a propriet`]ii lor.

Prefera s` nu [tie ce se urzea \n aceast` direc]ie. Avea nevoie de timp

32 HELEN CARTER

ca s` se adapteze la noua lor via]`.

Ea [i cu Suzy reu[iser` totu[i s` achite datoriile tat`lui lor [i s`

cumpere un mic magazin [i apartamentul de deasupra acestuia.

Aveau de gând s` vând` obiecte de artizanat local, \ncercând s`

renoveze treptat cl`direa.

De fapt, Pamela trebuia s` recunoasc` faptul c` sim]ea o oarecare

satisfac]ie referitor la noul lor mod de via]`. Totu[i, când se gândea

la p`[unile verzi de la White Acres, i se punea un nod \n gât [i i se

strângea inima de triste]e.

Dar Suzy avea dreptate, epoca de la White Acres trecuse de mult

[i ele trebuia s` priveasc` spre viitor.

– Poate o s` m` duc totu[i la petrecerea aceea, spuse pân` la

urm`, \nchizând ochii. A sosit vremea s` fac tuturor cunoscut faptul

c` sunt gata s` m` \ntorc \n lumea oamenilor vii. De altfel, asta \mi va

permite s` vorbesc despre magazinul nostru [i s` atrag astfel

eventuali clien]i.

– N-ar fi mai bine s` a[tep]i pân` termin`m de amenajat?

Ca [i Pamelei, [i ei \i f`cuse o mare pl`cere s` renoveze

magazinul.

– Vreau ca totul s` fie perfect [i o s` s`rb`torim inaugurarea cu

mare fast. Ce p`rere ai? continu` Suzy.

– E o idee foarte bun`, aprob` Pamela.

Ridic` ochii spre mun]ii cu vârfurile \nro[ite de soarele care

apunea.

– Vrei s` vii [i tu cu mine? o \ntreb` ea, trezindu-se din reverie.

– La petrecere?

– Nu, la gr`dina zoologic`, glumi Pamela.

LACRIMI DE AUR 33

Suzy nu se sup`r` c` sora ei râdea de ea cu delicate]e.

– A[adar, chiar te-ai hot`rât? E nemaipomenit! Atunci, o s` vin cu

tine! r`spunse vesel Suzy.

– Bine. Cred c` va fi [i Bernice acolo, ca de altfel to]i oamenii pe

care \i cunoa[tem.

Dar Pamela se \ncrunt` brusc, p`rând s`-[i fi amintit ceva.

– Am impresia \ns` c` Philip a p`rut u[urat atunci când i-am spus

c` \mi va fi imposibil s` vin.

Suzy d`du din umeri.

– |]i faci griji degeaba! Dimpotriv`, eu cred c` va fi nespus de

bucuros s` te vad`.

– Poate ar trebui s`-l sun [i s`-l anun] c` m-am r`zgândit [i c` vin

\nso]it` de tine, suger` Pamela.

– Nu! F`-i o surpriz`! insist` Suzy. A[a va fi mult mai distractiv!

***

Abia mai târziu \[i d`du Pamela seama c` gre[ise ascultând

sfaturile unei adolescente [i c` ar fi trebuit s` asculte glasul intui]iei

sale. |ntr-adev`r, Philip nu p`ru deloc "nespus de bucuros" când

ap`ru dinaintea lui. Ca [i ceilal]i cunoscu]i de altfel, care se uitau la

ea cu un aer uluit. Dar senza]ia nepl`cut` se mai [terse atunci când

fu cople[it` de vârtejul saluturilor lor.

– Pamela, scumpa mea, exclam` Philip surprins, \n timp ce-i

venea \n \ntâmpinare. M` bucur foarte mult c` ai putut veni.

34 HELEN CARTER

Arunc` o privire \n jurul lui, p`rând derutat, [i se adres` primei

persoane care trecu prin fa]a lor.

– V` mai aduce]i aminte de Pamela Starbuck? o prezent` el.

Pamela purta o rochie de m`tase foarte [ic, de culoarea caisei, pe

care evitase s-o \mbrace \n seara aceea, de team` s` nu fie prea

elegant`. Dar se lini[ti când se uit` la cei din jurul ei: era \n ton cu

ceilal]i invita]i. Oamenii pe care-i vedea de obicei \mbr`ca]i \n blugi,

salopete [i cizme de cowboy, f`cuser` un efort deosebit pentru

petrecerea aceea. Se \ntreb` râzând \n sinea ei, pe cine voiau to]i s`

impresioneze, \mpopo]ona]i cu cele mai bune straie ale lor.....

– M` bucur s` v` v`d, [opti ea pentru a suta oar`.

|i fur` prezentate multe figuri str`ine. Printre numeroasele

notabilit`]i ale ora[ului, \i recunoscu pe primar, membrii consiliului

municipal [i pe directorul unei b`nci importante. {tia c` Philip are

afaceri cu fiecare dintre ei, dar nu credea s`-i vad` aduna]i pe to]i

vreodat` \n acela[i loc. Unii din ei de obicei se evitau, dar \n seara

aceea \[i zâmbeau amabil [i ciocneau paharele ca [i cum fostele lor

dispute disp`ruser` ca prin farmec. Oare ce se \ntâmplase?

|nc` din prima clip` \n care trecuser` pragul casei, Suzy se f`cuse

nev`zut` pornind \n c`utarea unor tineri de vârsta ei. Se bucura

dinainte de efectul pe care-l va produce felul \n care se \mbr`case: \[i

pusese un costum care parc` fusese cump`rat dintr-un magazin de

pe planeta Marte [i-[i d`duse cu gel de p`r ca s`-l fac` s` stea ]eap`n

\n vârful capului.

Pamela o v`zu \ntorcându-se la ea cu o figur` trist`:

– N-ar fi trebuit s` vin, i se plânse când reveni lâng` sora ei. M`

plictisesc de moarte!

LACRIMI DE AUR 35

– Pamela, scumpa mea! exclam` Bernice, n`pustindu-se spre ele.

M` bucur atât de mult c` te-ai hot`rât s` ie[i din bârlog....

Se apropie de Pamela, ca s` nu fie auzit` de urechi indiscrete.

– De ce ai ales tocmai seara asta? o \ntreb` ea \n [oapt`.

– {i eu sunt de aceea[i p`rere, interveni Suzy. Ce-ar fi s` plec`m

acas`? ad`ug` ea adresându-se surorii ei.

Bernice \[i \ndrept` aten]ia asupra lui Suzy, f`r` ca Pamela s` mai

aib` timp s`-i r`spund`.

– Oh, \mi place la nebunie costumul t`u! exclam` ea punând-o

pe Suzy s` se r`suceasc` \n fa]a ei. {i ce coafur` minunat`! Apropo,

trebuie s` ]i-l prezint pe nepotul meu, Jeremy, ad`ug` ea imediat.

S-a \ntors de curând de la San Francisco, hot`rât s` devin` "omul

naturii". |ntoarcerea la natur`!..... Ce mit stupid!.....

– E dr`gu] m`car? se interes` Suzy plin` de speran]`.

– E adorabil!

Pamela nu luase \n seam` discu]ia dintre ele, deoarece era

preocupat` de modul ciudat \n care se mirase Bernice de prezen]a ei

la petrecere. Voia s` cear` o explica]ie.

– Ce-ai vrut s` spui, Bernice? o \ntreb` ea repede. De ce n-ar fi

trebuit s` vin aici?

Jenat`, Bernice, ezit` \nainte s`-i r`spund`.

– Deci nu ]i-a spus nimeni?

– Nu. Te-a[ ruga s`-mi clarifici [i mie misterul `sta.

|n clipa \n care \[i termina fraza \ns`, \[i arunc` privirea prin sal`

[i deodat` r`spunsul la \ntrebarea ei n-o mai interes` absolut deloc.

Nimic nu mai avea importan]` \n afar` de b`rbatul care se afla \n

cap`tul cel`lalt al \nc`perii [i o privea. Era Michael Donovan! Nu se

36 HELEN CARTER

\ntreba nici m`car cum [i de ce se afla acolo. I se p`ru c` venise \n

mod firesc s-o \ntâlneasc` pe ea.

Ochii negri ai Pamelei sus]inur` privirea lui tulbur`toare care n-o

p`r`sise nicio clip` [i \ntre ei ap`ru din nou vraja, ca [i cum brusc

lumea disp`ruse din jurul celor dou` fiin]e care se recuno[teau \n

acel moment.

Uitând de existen]a lui Bernice [i a lui Suzy, care se uitau la ea

uluite, Pamela se apropie de Michael \n timp ce el \[i croia drum

printre invita]i ca s`-i ias` \nainte. Nu se p`r`sir` nicio clip` din ochi

[i, atunci când se \ntâlnir`, r`maser` amândoi mu]i o bun` bucat` de

timp [i f`r` s` fac` nicio mi[care.

Apoi, Michael \i oferi bra]ul Pamelei [i ea \[i vâr\ mâna la

\ncheietura cotului s`u, \n timp ce el o conducea spre u[a care d`dea

spre teras`.

– Bun` seara, \i spuse el atunci pur [i simplu.

– Bun` seara, r`spunse ea.

– {tiam c` o s` te reg`sesc.

– {i eu [tiam.

Cineva \i chem` \n cas`, dar niciunul din ei nu se \ntoarse.

Michael doar \i f`cu cu mâna, apoi o duse pe Pamela mai la o parte,

\n semi\ntunericul discret al parcului. Se \nsera [i ochii alba[tri ai lui

Michael absorbeau ultimele raze ale soarelui care apunea. Pamela

savura cu \ncântare atrac]ia care-i mâna pe unul c`tre cel`lalt.

B`rbatul era [i mai seduc`tor decât [i-l amintea ea. De la p`rul negru

ca antracitul [i pân` la b`rbia autoritar`, Michael era un monument

de virilitate.

Ea \[i d`du capul pe spate [i cercet` misterul privirii lui intense.

LACRIMI DE AUR 37

– Ai g`sit pân` la urm` aur \n râu? se interes` ea brusc.

Michael \i mângâie fa]a cu privirea, ca [i cum ar fi vrut s`

memoreze fiecare tr`s`tur` a acesteia.

– Am g`sit mai mult decât am sperat, mult mai mult.... spuse el

atingându-i obrazul cu buzele.

Zâmbetul mai \ndulci intensitatea declara]iei lui. O lu` din nou pe

Pamela de bra] [i urmar` lini[ti]i o alee m`rginit` de arbu[ti \nflori]i.

– Am mai g`sit [i câteva pepite de aur, ad`ug` el.

Ea se l`s` dus` de vorbele lui, f`r` s` \ncerce s` le \n]eleag`. Totul

era ca un vis frumos [i tân`ra se sim]ea liber` s` se bucure de acele

clipe f`r` s`-[i mai pun` [i alte \ntreb`ri.

– Deci, te-ai \mbog`]it? \l \ntreb` ea \n [oapt`.

– Oh, da!

Se oprir` lâng` o tuf` de gardenii.

– Acum, am venit s`-mi cer drepturile.

– Serios? spuse ea râzând.

El rupse câteva frunze lucioase [i se distr` \mpletind din ele o

coroni]`. Apoi se \ntoarse spre ea [i o puse pe p`rul ondulat al

Pamelei. Ea zâmbi cu o pl`cere evident`.

– M-a \nv`]at o zân` b`trân` cum s` le fac, spuse el cu un aer [iret.

{i m-a mai \nv`]at [i alte secrete.

– Nu mai spune!

– De exemplu, acela de a ghici viitorul, [opti el luând-o de mân`.

Pamela se pierdu \n imensitatea ochilor lui de culoarea safirului.

– Ce vezi \n palma mea? \l \ntreb` ea fascinat`.

El o trase mai aproape de el, astfel c` r`suflarea lui \i mângâia

obrazul Pamelei. Privirea lui Michael deveni aproape bleumarin.

38 HELEN CARTER

Pamela sim]ea un tremur pl`cut \n trupul ei. Michael \i cuprinse fa]a

\n palmele lui.

– Asta e o prevestire [i o promisiune, spuse el cu vocea r`gu[it`

de emo]ie.

O s`rut` cu blânde]e [i ei i se p`ru c` viseaz`. Buzele lui Michael,

fierbin]i [i netede, alunecau peste ale ei la fel de u[or ca o adiere de

vânt care leg`na narcisele \ntr-o zi de prim`var`.... Ea \nchise ochii [i

\ntredeschise buzele, d`ruindu-se total. Gura lui Michael deveni

deodat` mai \ndr`znea]` [i Pamela \i r`spunse cu o pasiune

neb`nuit`.

E adev`rat c` mai \nainte avusese câ]iva amici [i crezuse o dat`

chiar c` era \ndr`gostit` timp de trei zile.... pe vremea când avea

nou`sprezece ani. Unii b`rba]i o s`rutaser`, unii ne\ncercând s-o

seduc`, dar nu-i fusese deloc greu s` le dea papucii.

Acum \ns` n-avea niciun chef s`-l resping` pe b`rbatul care o

strângea \n bra]ele lui. Nu-[i \nchipuise niciodat` c` un s`rut putea fi

atât de intens, senzual [i tandru \n acela[i timp. Gura lui Michael

lipit` de a ei avea darul de a fi foarte conving`toare.

Michael \[i strecur` o mân` \n p`rul ei [i ea \[i arcui trupul spre

el \n timp c` b`rbatul o prindea de talie [i o lipea de trupul lui.

Buzele Pamelei scoaser` un geam`t atunci când el \[i desprinse gura

de ele. Stând tot \mbr`]i[a]i, se privir` tandru \n ochi [i Michael \i

d`du la o parte o [uvi]` de p`r care c`zuse pe fruntea tinerei.

– De ce te-ai \ntors aici? [opti ea repede.

– Ca s` te reg`sesc.

Ea râse, dorind din toat` fiin]a ei s`-l cread`.

– Nu aveam impresia c` m-am r`t`cit.

LACRIMI DE AUR 39

– Ba da, cel pu]in pentru mine, pân` când va fi venit momentul.

– {i a venit?

El d`du u[or din umeri.

– A[a sper....

{i ea \[i dorea cu patim` s` fie a[a! Nu mai cunoscuse niciodat`

un b`rbat ca el. |nc` din prima clip`, [tiuse c` era altfel decât ceilal]i

[i fusese vr`jit` de acest fapt.

El \ntinse mâna [i-i \ndrept` coroni]a de pe cap [i, f`r` s` [tie de

ce, râser` amândoi.

Soarele sc`p`tase la orizont. Acum, parcul era cufundat \n

\ntuneric. Mireasma gardeniilor [i orhideelor umplea v`zduhul [i

clipocitul cristalin al fântânii arteziene se potrivea cu veselia din

sufletele lor. Str`b`tur` \mbr`]i[a]i aleile parcului, râsetele lor

amestecându-se cu [oapte [i s`ruturi.

– Vino cu mine, spuse \n cele din urm` Michael.

– Unde m` duci? \l \ntreb` ea, f`r` s` fie prea preocupat` de

r`spunsul lui.

Era gata s`-l urmeze oriunde s-ar fi dus.

– Departe de aici, \i r`spunse el cu entuziasm.

O prinse de b`rbie [i o privi intens.

– Undeva unde s` putem s` fim singuri, numai noi doi.

Ea rosti ca un ecou ultimele lui cuvinte:

– Numai noi doi.....

{tia ce voia s` spun`, [i dorea acel lucru. Ridic` mâna [i-l mângâie

pe obraz.

– Vin cu tine, [opti ea la fel de vr`jit` ca [i el de acel vis pe care-l

tr`ia cu intensitate maxim`.

40 HELEN CARTER

Buzele lui Michael le atinser` pe ale ei, dar deodat` invita]ii

coborâr` \n parc, aducându-i cu picioarele pe p`mânt.

Avur` inten]ia s` fug` de ei, dar era deja prea târziu. Oamenii se

apropiau de ei, strigându-i pe nume [i rupând astfel vraja care se

crease \ntre ei.

Michael se a[ez` \ntre Pamela [i nou-sosi]i, ca [i cum ar fi vrut

s-o apere de Philip.

– Am a[teptat destul, Donovan, spuse acesta u[or nervos. Trebuie

s` \ncepem.

– Nu acum, \i r`spunse Michael pe un ton care nu admitea

replic`.

Dar Suzy [i Bernice se amestecar` \n discu]ie [i Pamela nu mai

\n]elese nimic.

– Pamela, spuse Suzy cu un aer pr`p`stios, nici nu-]i \nchipui ce

lucru \ngrozitor au inventat!

– Oh, draga mea, [tiam c` n-ar fi trebuit s` vii, interveni Bernice.

D`-mi voie s` vin cu tine.

Tonul vocilor lor \i aminti Pamelei de felul \n care fusese

\ntâmpinat` la sosire. B`nuia c` Michael nu era deloc str`in de ceea

ce se petrecea. Se \ntoarse spre el cu un aer mirat, gata s` se

ad`posteasc` \n bra]ele lui. Dar expresia pe care o v`zu pe fa]a lui o

\nghe]`.

– Pamela.... \ncepu el.

Ea se d`du un pas \napoi, refuzând mâna pe care i-o \ntindea.

– Ce s-a \ntâmplat? \l \ntreb` ea, foarte calm` acum.

|n privirea lui Philip se citea \ngrijorarea.

– Trebuia s` m` anun]i c` vii, \i spuse el. Te rog s` m` crezi c` ar

LACRIMI DE AUR 41

fi mai bine s-o la[i pe Bernice s` te \nso]easc`.– M` simt \n stare s` iau [i singur` o hot`râre, spuse ea,

uitându-se pe rând la toate persoanele de fa]`. Acum, v` rog s`-mispune]i ce se \ntâmpl`.

Atunci, toat` lumea se uit` la Michael, care o privi pe Pamela timpde câteva clipe.

– Vino s` vezi cu ochii t`i, \i spuse el pe un ton aspru.

42 HELEN CARTER

Capitolul 4

Pamel` b`nuia c` vestea din care toat` lumea f`cea brusc unmister era legat` cumva de White Acres, dar refuza s` fac` specula]iiasupra acestui subiect [i \ncerc` s`-[i p`streze mintea limpede. |ntimp ce se \ndrepta spre cas`, le zâmbea cunoscu]ilor pe care-i\ntâlnea. Mergea \ncadrat` de Suzy [i de Bernice, evitând cu grij` s`se apropie de Michael.

Invita]ii p`reau s`-i a[tepte cu o mare curiozitate [i mul]i dintre eicoborâser` cu un pahar \n mân` \n gr`din`, ner`bd`tori s` asiste laevenimentele care urmau s` aib` loc.

Din cauza tensiunii aproape insuportabile care domnea printrecei de fa]`, Pamela izbucni \ntr-un râs nervos. Fusese cuprins` de oame]eal` ciudat`. |n clipa aceea se sim]ea diferit` de ceilal]i. Privea cese petrecea de parc` nu era decât o simpl` spectatoare.

– {i ce-i cu asta? o \ntreb` ea pe sora ei când intr` \n salon. Ce ais`-mi ar`]i?

Jenat`, Suzy evit` privirea Pamelei [i se \ntoarse spre Jeremy.

– E referitor la White Acres, \i r`spunse Suzy. Arat`-i, Jeremy.

Abia atunci Pamela \l observ` pe tân`rul foarte slab, cu o figur`

serioas`, care st`tea lâng` sora ei cea mic`.

– Despre ce e vorba, Jeremy? spuse Pamela cu o voce calm`.

El o conduse \n biroul \n care se g`sea o mas` imens`. |ntr-o

parte era un teanc mare de bro[uri [i pliante, iar \n cealalt` macheta

unui peisaj construit din polistiren [i vopsit \ntr-un mod foarte

realist. Era \ntr-adev`r White Acres..... dar acoperit cu ni[te cl`diri

moderne.

– Sunt pe cale s` transforme proprietatea \n sta]iune de vacan]`,

\i explic` Suzy. Uite, aici e amplasamentul camerelor de hotel pe care

le au \n vedere [i noile gr`dini care vor lua locul fostului cimitir.

Terenul de golf va fi amenajat \n locul acesta..... [i au de gând s` taie

o parte din p`dure ca s` permit` turi[tilor s` se bucure de o mai mare

suprafa]` de teren v`zut` din camerele lor. Acolo..... un mic port va

fi la dispozi]ia celor care vor s`-[i amareze b`rcile.

Pamela cl`tin` din cap, dominat` \n continuare de un calm

ciudat. Ea \[i plimb` privirea peste machet`, \nregistrând \n minte

fiecare detaliu.

Philip se apropie de mas` [i, dup` ce \[i ceru scuze din priviri

Pamelei, rug` pe cei prezen]i s`-l asculte.

– {ti]i cu to]ii de ce a]i fost invita]i \n aceast` sear`, \ncepu el.

Bernice o trase u[or de bra] pe Pamela.

– Vino, \i [opti ea. E mai bine s` pleci.

Dar Pamela \i f`cu semn c` nici n-avea de gând. Nu-i mai acord`

aten]ie nici m`car o singur` dat` lui Michael, care st`tea \n cap`tul

cel`lalt al mesei, nesc`pând-o nicio clip` din ochi.

44 HELEN CARTER

– White Acres, continu` Philip, face parte integrant` din peisajul

micii noastre v`i \nc` de când primii pionieri s-au aventurat pân` pe

dealurile noastre verzi, urm`rindu-[i destinul. {tiu c` vorbesc \n

numele tuturor când spun c` ne-a p`rut extrem de r`u atunci când

familia Starbuck a fost nevoit` s`-[i p`r`seasc` p`mântul.

|i arunc` o privire plin` de respect Pamelei [i ea \[i ridic` mândr`

capul, \n timp ce un murmur de aprobare se auzea din toate p`r]ile.

– Gândul c` ni[te str`ini ar putea s` pun` mâna pe acest domeniu

[i s`-l transforme \n sat sau centru comercial m-ar fi nemul]umit [i pe

mine \n cel mai \nalt grad. Din fericire \ns`, s-a \ntâmplat ca firma

cump`r`toare s` fie "Miracle Development". Evident c` [i eu am fost

\ngrijorat \n aceea[i m`sur` ca voi to]i, dar oare nu trebuie pân` la

urm` s` accept`m [i noi progresul? Atunci când m-am dus la fa]a

locului ca s` v`d ce lucr`ri sunt \n curs de execu]ie, am devenit un

sus]in`tor f`r` rezerve al schimb`rilor care se produc acum la White

Acres. |ntr-adev`r, acestea vor permite v`ii noastre s` prospere a[a

cum n-a mai f`cut-o niciodat` \nainte.

Arunc` o privire spre Pamela [i p`ru o clip` descump`nit. |[i

drese \ns` glasul [i continu`:

– V-am invitat pe to]i seara asta ca s` vi-l prezint pe omul care st`

la baza tuturor acestor transform`ri. "Miracle Development" e o

companie privat`. Marshall Bentworth a creat-o \n urm` cu patruzeci

de ani. Ast`zi, e condus` de Michael Donovan, fiul s`u vitreg. Vino

aici, Michael!

Marshall Bentworth..... Pamela \[i aduse aminte c` \n momentul

vânz`rii sim]ise o oarecare speran]` atunci când citise numele

cump`r`torului. Dar acum [tia c` f`cuse o mare gre[eal`. Era evident

LACRIMI DE AUR 45

c` Michael era cel care primise sarcina s` dezvolte acel proiect....

Tocmai b`rbatul de care se \ndr`gostise cu câteva minute mai

devreme!

Acum, tân`rul se apropia de ea cu un mers hot`rât [i un zâmbet

de politician pe buze. Pamela se \nfior`.

Piratul ei de ap` dulce nu mai era decât un om de afaceri abil [i

din cauza asta se sim]ea tr`dat`. Atunci când Michael venise spre ea

pe dealul acela verde, crezuse c` e un c`ut`tor de aur. Vorbiser` [i

râseser` \mpreun`.... O vr`jise, nel`sând-o s` \ntrevad` adev`rata lui

motiva]ie, el aflându-se acolo numai pentru a studia domeniul [i

oportunit`]ile pe care le-ar putea oferi companiei sale!

Nu lu` \n seam` discursul s`u referitor la beneficiile pe care le-ar

avea acum White Acres, cum ar fi crearea de locuri de munc`,

ob]inerea de \mprumuturi, \n special pentru [coli, datorit` noului

prestigiu pe care l-ar fi c`p`tat zona. Nu se gândea decât la White

Acres, care urma s` fie transformat` curând \n parc de distrac]ii

pentru turi[tii boga]i.

Ce proast` fusese s` spere c` Michael ar fi b`rbatul care ar

salva-o de la ruin`! Se bucurase atât de mult când \l v`zuse, \ncât nu

se gândise nicio clip` c` putea fi unealta disper`rii care o doborâse.

|i d`duse de \n]eles c` venise s`-[i cear` drepturile [i ea \[i

\nchipuise c` era vorba despre ea. I se usc` gura din cauza emo]iei

puternice care o cuprinse, dar fa]a \i r`mase impasibil`.

Deodat`, se auzi o voce din rândurile invita]ilor, \ntrerupându-i

[irul gândurilor.

– A[ vrea s` [tiu [i ce p`rere are domni[oara Starbuck despre

povestea asta.

46 HELEN CARTER

Toate capetele se \ntoarser` c`tre Pamela. Ea f`cu un pas \nainte,

la fel de calm`, de[i sim]ea c` tremur` pu]in. Se uit` pe rând la to]i

cei prezen]i.

– Acest proiect pare uluitor, nu-i a[a? Acapulco pe malurile râului

nostru!.... B`nuiesc c` vom tr`i [i noi acelea[i senza]ii ca [i oamenii

care i-au vândut domnului Disney proprietatea pentru \nfiin]area

parcului s`u de distrac]ii..... Disneyland a devenit centrul num`rul

unu \n lume pentru petrecerea timpului liber. Acesta e un loc foarte

pl`cut pentru a fi vizitat, dar pentru locuitorii din zon` via]a trebuie

s` fie greu de suportat.

Un murmur str`b`tu asisten]a. Ea se \ntoarse zâmbind c`tre

Michael.

– Noapte bun`, domnule Donovan.

El \nclin` din cap \n semn de r`spuns [i r`mase indiferent. Avea

\ns` privirea rece precum Oceanul Arctic [i Pamelei \i veni greu s`-[i

imagineze c` aceia[i ochi \i \nc`lziser` sufletul cu pu]in timp \n urm`.

Era evident c` nu-i pl`cuse interven]ia ei. Deci, erau chit.

Pamela nu mai spuse nimic [i se \ndrept` spre u[a biroului.

***

– Un lucru e sigur, spuse Suzy a doua zi diminea]`, \n timp ce

[tergeau de praf rafturile din micul lor magazin, centrul de distrac]ii

al domnului Donovan ne va prinde bine \n afaceri. Cine [tie.... poate

o s` facem avere....

LACRIMI DE AUR 47

– Oamenii care vor s` se \mbog`]easc` nu vin s` se stabileasc` \n

valea noastr`. Celor care tr`iesc aici le place \n special lini[tea [i evit`

oamenii de afaceri care alearg` dup` dolari, \i r`spunse Pamela, cu o

u[oar` asprime \n glas.

– Am glumit, r`spunse Suzy aproape \n [oapt`.

Pamela regret` imediat r`bufnirea prin care \[i exprimase

sup`rarea.

– Oh, scumpa mea, n-am vrut s` fiu nesuferit`, exclam` ea

strângând-o pe sora ei \n bra]e.

Apoi se puse din nou pe treab`. P`rea s` aib` o energie nesecat`,

o energie nervoas` care sim]ea tot timpul nevoia de a se manifesta.

Aranj` lumân`rile sculptate \n form` de animale s`lbatice de c`tre

Jerry Renault, care tr`ia \ntr-o caban` mic` de pe malul râului. Apoi

se \ndrept` spre vitrina cu cercei din bronz cizela]i cu mult`

delicate]e de Betsy Clark, asistenta [erifului ora[ului.

Dup` petrecerea din seara trecut`, nu voia s` se mai gândeasc` la

acel eveniment [i o activitate intens` i se p`rea cea mai bun` solu]ie

deocamdat`.

Atunci când p`r`sise biroul lui Philip, el fugise dup` ea, dar

tân`ra nu mai a[tepta nimic de la el. Nu era decât un tr`d`tor!

|[i d`dea seama c` devenise de-a dreptul ira]ional`, dar nu se

putea st`pâni. |ntr-adev`r, vânduse White Acres [i nu mai avea niciun

cuvânt de spus referitor la opera]iunile aflate \n curs, deoarece

acestea n-o mai priveau pe ea. Ca toat` lumea de altfel, putea s` aib`

[i ea o p`rere, dar cu asta n-ar schimba \n niciun fel evolu]ia

destinului domeniului White Acres.

Sun` telefonul [i Suzy r`spunse.

48 HELEN CARTER

– Oh, bun`, Philip!

Pamela scutur` din cap spre sora ei, f`când-o s` \n]eleag` c` nu

voia s` stea de vorb` cu el. Fata \ns` acoperi receptorul cu mâna.

– Mai devreme sau mai târziu, oricum va trebui s` vorbe[ti cu el,

spuse ea.

Pamela [tia c` Suzy avea dreptate, a[a c` se apropie de m`su]a pe

care se afla telefonul.

– Ce surpriz`! spuse ea, adresându-se lui Philip.

N-avea rost s`-i vorbeasc` ironic [i s` se poarte urât cu el.

– Voiam s` [tiu cum te mai sim]i, \ncepu el cu o voce jenat`. M`

simt foarte prost pentru ceea ce s-a petrecut asear`. Evident c` n-a

fost cea mai inspirat` manier` de a te anun]a ce se va \ntâmpla cu

White Acres.

Philip nu era un om prea sensibil, dar nu era momentul potrivit

s`-i aminteasc` acest lucru.

– Nu-i nimic, Philip. Sunt un om \n toat` firea, pot s` fac fa]` unei

asemenea situa]ii.

– Dac` ]i-ai da seama ce poate s` fac` "Miracle Development"

pentru comunitatea noastr`, sunt convins c` l-ai ridica [i tu \n sl`vi,

al`turi de mine.

Era evident c` se sim]ea foarte stingherit.

– Philip, spuse ea pe un ton sup`rat, am foarte mult de lucru.....

N-am putea s` vorbim despre toate astea ceva mai târziu?

– Voiam s` trec pe la tine, \i suger` el cu o u[oar` speran]` \n glas.

– Nu, i-o retez` ea, nu ast`zi.

R`sufl` u[urat` când auzi clopo]elul de la u[`. |n magazin intr`

nepotul lui Bernice.

LACRIMI DE AUR 49

– Am un client, trebuie s` \nchid. Pe curând, Philip.

Puse receptorul \n furc` [i-i v`zu amuzat` pe Jeremy [i pe Suzy

salutându-se cu ochi de \ndr`gosti]i. Deodat`, gândul \i zbur` la

Michael. Obrajii i se \nro[ir` la gândul c` \[i b`tuse joc de ea. Nu [tia

motivele purt`rii lui, dar era sigur` de un singur lucru [i anume c`

nu-i va mai da niciodat` ocazia s` repete figura.

– Bun` diminea]a! \i spuse Jeremy atunci când se apropie de ele.

Uite de ce am venit.... \ncepu el, stânjenit, m-am gândit mult la

problema voastr`.

Ea [tia c` se referea la seara anterioar`.

– Nu-]i face griji din cauza asta, \i spuse ea.

– Oh, ba da! r`spunse el \nviorându-se brusc. Sunt \n leg`tur` cu

ni[te grup`ri care au militat \mpotriva \nfiin]`rii unor centre de acest

gen. Sunt sigur c` am putea s` te ajut`m.

– S` m` ajuta]i? Dar la ce? \l \ntreb` ea mirat`. Mi-am vândut

p`mântul, a[a c` nu mai am nicio putere asupra fostei mele

propriet`]i.

– Ai fi surprins` dac` ai [ti ce drepturi ai, spuse el zâmbind.

– Despre ce e vorba? Ar fi posibil s` r`scump`r White Acres?

– Mai exist` [i alte mijloace pentru a \mpiedica distrugerea White

Acres, [i totul pe cale legal`. Am lucrat pe brânci la subiectul `sta.

Dup` ce-mi voi pune la punct strategia, o s` te anun].

Se \ntoarse apoi spre Suzy [i privirea tandr` pe care i-o arunc`

fetei o f`cu pe Pamela s` \n]eleag` c` din acel moment nu-l mai

interesa nimic \n afar` de persoana surorii ei. Fu nevoit` s`-[i

ascund` zâmbetul.

– Jeremy m-a rugat s` m` duc cu el la un picnic, \i [opti timid

50 HELEN CARTER

Suzy. |i spusesem c` sunt foarte ocupat`....

– Da de unde! protest` Pamela. Duce]i-v` [i distra]i-v`!

Fu r`spl`tit` pe deplin de zâmbetul radios al surorii ei.

Când ajunse \n pragul u[ii, Suzy ezit` pu]in....

– E[ti sigur` c` totul va fi bine? o \ntreb` ea u[or \ngrijorat`.

– Da, bine\n]eles! \i r`spunse Pamela, oarecum mirat`.

Oare \ncepând din ce moment se inversaser` rolurile? Nu trebuia

s-o lase pe Suzy s` se poarte ca o sor` mai mare, \[i spuse ea

\ntristat`. Trebuia s` fac` ceva. Nu voia \n niciun caz s` inspire mil`

celor din jurul ei.

Dup` plecarea tinerilor, primi \n mai multe rânduri vizita unor

turi[ti care doar admirar` obiectele expuse spre vânzare, dar nu

cump`rar` nimic.

|n]elese atunci c` trebuie s` reorganizeze magazinul, dac` voia s`

scoat` profit din vânz`ri.

Sheree Craighton \i f`cu o vizit` propunându-i un set de bijuterii

foarte frumoase, confec]ionate de ea. Din p`cate, Pamela nu le putu

cump`ra din cauza pre]ului prea ridicat al acestora.

– Oh, Sheree! exclam` ea vârându-[i un inel pe deget. De

unde-]i vin ideile astea?

Sheree \i zâmbi cu modestie.

Fuseser` colege de [coal` [i p`rin]ii lui Sheree locuiau lâng`

White Acres, unde cultivau pentru consumul propriu un petic de

p`mânt. Cu câ]iva ani \n urm`, Sheree plecase din vale odat` cu

Pamela, ca s` se m`rite cu un mecanic la Fresno. De curând, veniser`

amândoi s` locuiasc` la p`rin]ii lui Sheree, deoarece so]ul ei suferea

de artrit` acut`. Pamela \[i \nchipuia cât de grea era situa]ia tinerei.

LACRIMI DE AUR 51

– Bijuteriile astea sunt splendide, o asigur` ea, amânând clipa \n

care s`-i spun` c` poate clien]ii vor spune c` sunt prea scumpe.

|n clipa aceea se auzi din nou clopo]elul de la intrare [i, când

ridic` privirea, Pamela o \ntâlni pe cea a lui Michael.

Inima \i tres`ri \n piept. |ntoarse rapid capul \n alt` parte. Nu se

sim]ea \n stare s`-l revad` [i nu [tia ce atitudine s` adopte fa]` de el.

Avea nevoie de timp de gândire. De ce n-o anun]ase c` o s` vin` \n

vizit`? Dar nu, Michael Donovan credea c` i se permitea orice!

Dac` era s` fie sincer`, trebuia s` recunoasc` \ns` c` acea

arogan]` indiferent` pe care o afi[a nu-i displ`cea deloc.

|ndreptându-[i aten]ia c`tre Sheree, lu` \n mân` o br`]ar` de o

fine]e remarcabil`.

– Cât vrei pe aceast` bijuterie? se interes` ea, blestemând \n sinea

ei tremurul evident al vocii.

Tâmplele \i zvâcneau \n timp ce vorbea. {tia c` Michael a[tepta ca

ea s` termine de vorbit cu Sheree. Nu vedea nicio porti]` de sc`pare

prin care s` poat` evita confruntarea cu el.

Pamela cl`tin` din cap cu un aer dezam`git atunci când Shree \i

spuse un pre]. Nu putea \ns` s-o lase s` plece a[a! Gândind cu

repeziciune, se hot`r\ s` ia câteva bijuterii ca s` le expun` \n vitrin`

[i s` testeze astfel succesul pe care-l puteau avea la turi[ti.

– Asta e tot ce pot s`-mi permit, ad`ug` ea.

Sheree nu l`s` s` se vad` cât era de dezam`git` [i cele dou` tinere

\[i concentrar` aten]ia asupra alegerii inelelor, colierelor, br`]`rilor [i

medalioanelor.

Tres`rir` \ns` când auzir` vocea grav` a lui Michael.

– Ce colec]ie impresionant`! Le lucrezi singur`?

52 HELEN CARTER

Sheree se \nro[i u[or la fa]` atunci când ridic` ochii spre el.

– Oh! Domnule Donovan!

– Michael..... o corect` el cu un zâmbet fermec`tor. |mi pare bine

s` te rev`d. |mi place mult cum lucrezi [i sper s` ne aduci [i nou`

câteva atunci când vom deschide magazinul nostru de cadouri de la

White Acres. Sunt sigur c` se vor vinde foarte bine!

Pamela fu cuprins` de o furie rece. Era evident c` o s` fie \n

m`sur` s`-i ofere lui Sheree o pia]` interesant` pentru bijuteriile ei

scumpe! Acum, el ini]ia o competi]ie \n domeniul vânz`rilor! |l

blestem` \n timp ce se uita cum Michael o conduce pe Sheree spre

u[`.

Bine\n]eles c` bunul ei sim] respingea aceste acuza]ii formulate

sub impulsul furiei, dar nu se putea ab]ine! Sim]ea nevoia s`-i

g`seasc` nod \n papur`, ca s`-[i poat` hr`ni ura.

Curând, clopo]elul anun]` plecarea lui Sheree [i Michael ap`ru

din nou \n fa]a ei. Privirea lui de \nchizitor o c`uta pe cea a Pamelei.

– Mi se pare cam imprudent s`-]i m`rturisesc c` ar`]i fantastic

atunci când ochii t`i lanseaz` fulgere, spuse el cu blânde]e.

– De ce nu pleci chiar acum, ca s` po]i p`stra aceast` imagine \n

minte? \i propuse ea pe un ton t`ios. De obicei devin din ce \n ce mai

urât` pe m`sur` ce furia \mi schimonose[te tr`s`turile fe]ei!

El ridic` mâna [i o prinse de \ncheietur`.

– Nu vrei s` \ncerci s` te calmezi?

– E prea târziu, mult prea târziu.

Ea nu \ncerc` s` se elibereze din mâna lui [i-l fulger` cu privirea

ca s` [tie c` superioritatea fizic` nu era atuul lui esen]ial \n acea

b`t`lie.

LACRIMI DE AUR 53

– Nu sunt a[a cum \]i imaginezi tu, Pamela, adic` un afacerist f`r`

scrupule, care e gata s` fac` orice pentru a-[i atinge scopurile.

– Nu mai spune! Ei bine, dovede[te c` nu e a[a! \l provoc` ea.

– Vino cu mine s` vizitezi White Acres.

– De ce m-ai l`sat s` cred c` e[ti c`ut`tor de aur?

El ezit` \ndelung. Durerea care sfâ[ia inima Pamelei se accentu`.

Oare c`uta cel mai potrivit r`spuns ca s-o p`c`leasc` din nou?

– Atunci când te-am z`rit pe deal, toate preocup`rile mele din

acel moment s-au spulberat. P`reai s` fii un dar al zeilor. Voiam s` m`

apropii de tine, s` m` scald \n lumina ta.

|i d`du drumul la mân` [i \n`l]` din umeri.

– Credeam c` tr`im o clip` special`, continu` el [i nu mi-a trecut

prin minte c` ai fi putut s` ceri referin]e despre mine.

– M` spionai! \l acuz` ea.

El \[i vâr\ mâinile \n buzunarele blugilor.

– Nu f`ceam decât un tur de recunoa[tere.

R`ceala punea din nou st`pânire pe ochii lui [i inima Pamelei

\nghe]`. Ar fi vrut s` g`seasc` vorbele potrivite ca s` alunge privirea

aceea care exprima o indiferen]` amar`, dar nu putea.... nu \nc`.

|nainte de orice, trebuia s` ob]in` de la el ni[te explica]ii, s`-i

risipeasc` ni[te \ndoieli.

– Michael Donovan, ]i s-a \ntâmplat vreodat` s` te ui]i cu mil` la

cei care te \nconjoar`? Sau nu te gânde[ti decât la tine [i la ob]inerea

a ceea ce vrei [i când anume vrei?

Furia \i \ntunecase ochii negri. El oft` [i se \ntoarse pu]in de la ea.

– Sperasem c` peste noapte te-ai mai domolit, dar v`d c` ai

nevoie de mai mult timp, spuse el cu un aer nep`s`tor \n timp ce se

54 HELEN CARTER

uita la ceas. |n seara asta trebuie s` m` duc la San Francisco, dar

mâine diminea]` o s` m` \ntorc. O s` trec pe aici..... poate c` o s` fii

mai rezonabil`.

– Nu! strig` ea strângând din pumni. Nu vreau s` te mai v`d

niciodat`!

Pamela [tia \ns` \n adâncul sufletului c` el va [ti s` ]eas` din nou

firul magic care-i legase \nc` din prima clip`, dar prin r`spunsul lui

el \i spulbera toate speran]ele.

– Bine, Pamela, spuse el cu o voce aproape demn` [i resemnat`.

Dac` a[a vrei tu..... Atunci, a[tept s` vii tu la mine.

– Niciodat`!

– Ba da, spuse el cu o siguran]` exasperant`.

Se uit` la ea \ntr-o manier` atât de senzual`, \ncât tân`ra \[i

strânse bra]ele \n jurul trupului, ca pentru a se ap`ra.

– {tii [i tu la fel de bine ca mine c` vraja declan[at` \n momentul

\ntâlnirii noastre n-a fost o iluzie. Ea exist` cu adev`rat [i atunci când

vei accepta ce urmeaz` s` se \ntâmple la White Acres, drumurile

noastre se vor \ntâlni din nou.

Ea r`mase f`r` grai. El se apropie [i-i prinse fa]a \n mâini.

– N-o lua \n tragic, Pamela, spuse el pe un ton serios. Voi p`stra

casa principal` a[a cum era pe vremea când locuiai \n ea. Imediat ce

te vei sim]i \n stare, vreau s` vii s` vezi planurile. Poate \]i vor pl`cea

proiectele mele....

De ce nu reu[ea el s` dea dovad` de niciun pic de \n]elegere?

Dac` m`car ar fi p`rut c` regreta ceea ce f`cuse, probabil l-ar fi iertat,

dar el p`rea s` nu vad` cât de mult o jignise [i o umilise.

– Nu vreau s`-]i v`d planurile! Mul]i oameni sunt de aceea[i

LACRIMI DE AUR 55

p`rere cu mine [i s-ar putea foarte bine ca planurile tale s` nu se\nf`ptuiasc` \n veci!

|n disperare de cauz`, se ag`]` de ideea lui Jeremy, de[i n-aveanicio inten]ie s` \mpiedice construc]ia centrului de distrac]ii. Nu avea\ns` alte arme. Când \ns` v`zu gura lui Michael crispându-se, ghici c`atinsese un punct sensibil.

– Orice s-ar \ntâmpla, lucr`rile se vor termina la termenulprev`zut, Pamela Starbuck, spuse el pe un ton amenin]`tor. Nimicnu-mi va putea sta \n cale.

Ie[i apoi din magazin, \nainte s` mai apuce ea s`-i r`spund`.Pamela \ncuie u[a cu gesturi automate [i urc` \n apartament.

Când ajunse \n camera ei, se a[ez` \n fa]a m`su]ei de toalet` [i lu`\n mân` coroana, acum u[or ofilit`, dar la fel de parfumat` pe care i-o \mpletise Michael cu ceva vreme \n urm`. |[i lipi obrazul defrunzele lucioase [i privi \n gol, cu mintea absent`. Apoi se ridic` \npicioare, se \ndrept` spre co[ul de hârtii [i ezit` câteva clipe.... Pân`la urm`, nu se putu hot`r\ s-o arunce.

|n loc de asta, trase de un sertar al comodei [i o puse \n`untru.Apoi cobor\ cu mers hot`rât scara care ducea \n magazin.

56 HELEN CARTER

Capitolul 5

Pamela \ncepea s` se r`t`ceasc` prin labirintul gândurilor eiagitate. Michael devenise pentru ea o obsesie [i, dac` nu era atent`,\n curând o s`-[i piard` somnul [i s`n`tatea. Deja visa cu ochiideschi[i.... De aceea, se hot`r\ s`-[i concentreze pu]ina energie decare mai dispunea asupra magazinului.

– Cred c` mi-a venit o idee, o anun]` ea pe Suzy a doua zidiminea]`, \n timp ce st`teau la mas`. Dar trebuie mai \ntâi s` adunpiesele jocului de puzzle.

– D`-mi m`car un indiciu, \i ceru Suzy radioas`, \n timp ce-[iungea felia de pâine pr`jit` cu un strat sub]ire de dulcea]`.

Pamela \ncrunt` din sprâncene. Poate era bine s-o fac` atent` pesora ei \n leg`tur` cu riscurile iubirii, dar se opri la timp. Ce oapucase de devenise atât de cinic`? Dac` Michael era crud [i ipocrit,nu \nsemna c` to]i b`rba]ii erau la fel. Jeremy p`rea s` fie un b`iat detreab` [i nu vedea niciun motiv s`-i umbreasc` fericirea lui Suzy.

– Un indiciu.... repet` ea cu calm. Bine.

Ridic` paharul de suc de portocale [i-l d`du peste cap dintr-o

r`suflare.

– Mai \ntâi, \nchide ochii [i las`-]i mintea s` c`l`toreasc` un timp.

A[tept` câteva secunde, pân` când figura lui Suzy se relax`.

– Gânde[te-te la to]i oamenii care au trecut prin valea asta a

noastr` \n decursul anilor. Gânde[te-te la indieni, tribul Miwoks, care

se stabileau din prim`var` pân`-n toamn` acolo, dup` care plecau

din nou spre ]inuturi mai calde. Gânde[te-te la spaniolii [i mexicanii

care i-au pus pe fug` pe indieni pentru c` le furaser` caii.

Gânde[te-te la oamenii care tr`iau pe munte vânând ur[i grizzly.

Gânde[te-te la goana dup` aur care a atras al]i mexicani, spanioli,

chinezi, ru[i, peruvieni.... Toate aceste culturi diferite se adunau aici,

\n valea noastr`.

Se opri brusc [i Suzy deschise ochii.

– {i ce-i cu asta?

– Ce-i cu asta?.... Nu \n]elegi unde vreau s` ajung? Avem o prea

mare tendin]` s` ne uit`m istoria. Tr`im \n lumea noastr` plin` de

televizoare, avioane supersonice, ma[ini de sp`lat vasele [i nu mai

[tim s` ne recunoa[tem r`d`cinile.

– {i crezi c` magazinul ne va ajuta s` ne aducem aminte de toate

astea?

– Exact, o aprob` Pamela zâmbind.

Suzy oft` u[or. Istoria nu fusese niciodat` subiectul ei preferat de

discu]ie. Asta \i amintea de plicticoasele date pe care trebuia s` le

\nve]e pe dinafar` \n [coal`.

– |n ce fel?

– O s` ne specializ`m \n vânzarea artizanatului acestor culturi.

58 HELEN CARTER

Era exact lucrul de care Suzy se temuse cel mai tare.

– Vrei s` spui c` o s` deschidem un muzeu?

– Deloc! exclam` Pamela al c`rui entuziasm era \n cre[tere, \n

ciuda \ncrunt`rii pe care o vedea pe fa]a lui Suzy. M` rog, nici chiar

a[a. Trebuie s` ne deosebim cumva de toate acele no]iuni de

suveniruri pentru turi[ti existente \n prezent. Noi ne vom limita la

obiecte din aceste epoci. Poate ar fi bine s` tip`rim [i ni[te bro[uri

explicative, iar vitrinele noastre vor reflecta o interpretare a acestor

culturi. |n acest fel, clien]ii nu vor cump`ra numai un obiect, ci vor

lua cu ei o p`rticic` din istoria noastr`.

Figura lui Suzy, cucerit` treptat de exaltarea Pamelei, se lumin`

de un surâs larg.

– Pân` la urm` cred c` e o idee bun`, dar....

Ezit` câteva secunde, \nvârtind neatent` cu linguri]a \n cafea.

– Dar nu va fi doar o afacere de tip local. O s` atragem [i turi[ti,

nu-i a[a?

– Evident, r`spunse Pamela \n timp ce se ridica pentru a-[i pune

cea[ca \n chiuvet`. Scopul nostru e [i acela de a câ[tiga bani.

Urm` o scurt` t`cere, apoi Suzy o \ntreb`:

– O faci doar pentru câ[tig sau.... ca s` faci concuren]` centrului

de distrac]ii al lui Michael Donovan?

Pamela, care st`tea cu spatele la Suzy, \ncremeni. Ce anume [tia

Suzy despre rela]iile ei cu Michael? Ea nu-i vorbise despre acest

subiect, nu-i pusese nicio \ntrebare, dar era adev`rat c` o v`zuse \n

bra]ele lui.

Ideea de a rivaliza cu parcul de distrac]ii al lui Michael era

ridicol`, dar trebui s` recunoasc` faptul c` insinuarea lui Suzy nu era

LACRIMI DE AUR 59

total gre[it`. {i \n definitiv, de ce nu? Competi]ia era uneori util` \n

ob]inerea succesului....

|[i cl`ti cea[ca la robinet [i se \ntoarse spre sora ei.

– Suzy, nu trebuie s` ne l`s`m doborâte de lumea asta plin` de

obstacole. Tot ce fac e spre binele amândurora.

Cu cuvinte pompoase! Nu era prea sigur` de sensul acestora, dar

nu insist` asupra lor. Era mai bine s` se concentreze asupra ideii \n

sine.

– Vom \mp`r]i magazinul \n sec]iuni, \i explic` ea mai târziu, \n

timp ce intrau \n magazin. De exemplu, aici sec]iunea indian`, ceva

mai \ncolo cea mexican` etc.

– {i termin`m cu obiectele din perioada modern` [i cele scumpe

a[ezate aproape de cas`?

Pamela zâmbi, refuzând s` r`spund` provoc`rilor lui Suzy.

– Te rog s` m` aju]i s` \mpachetez toate fleacurile astea inutile pe

care mi le-a l`sat proprietarul. O s` le don`m pentru a fi vândute \n

scopuri caritabile.

– Sper c` [tii ce faci, suspin` Suzy.

|[i petrecur` diminea]a umplând ni[te cutii cu obiecte diverse,

respectiv scrumiere \n form` de scoic`, port-chei, discuri [i nu-[i

d`dur` seama cât e ceasul decât atunci când Jeremy veni s-o ia pe

Suzy la mas`.

– }i-a povestit Suzy ce planuri avem? se interes` Pamela

entuziasmat`, atunci când cei doi se \ntoarser` acas` peste o or`. Am

sunat deja la o comunitate indian` din Sacramento care

confec]ioneaz` co[uri, arcuri [i costume [i le-am spus s` ne trimit`

catalogul lor.

60 HELEN CARTER

Era evident c` Jeremy se gândea la altceva, dar ea insist` s`-i

explice modul \n care urmau s` aranjeze magazinul.

– Ne vom bate, o opri brusc Jeremy cu o voce mohorât`. Ne vom

bate [i vom câ[tiga.

Pamela \i arunc` o privire mirat` lui Suzy.

– Asta ce vrea s` \nsemne?

– Ei bine.... \ncepu Suzy stingherit`, Jeremy crede c` o s`-l poat`

\mpiedica pe Michael Donovan s` construiasc` acel or`[el de

distrac]ii la White Acres. A luat leg`tura cu ni[te prieteni de la

Universitatea Berkeley....

– Mai \nainte de orice trebuie s` avem acces la presa local`, spuse

el lovind cu pumnul \n palm`. Dup` aceea vom organiza o campanie

de informare. {i când vom avea destul` sus]inere din partea popu-

la]iei \l vom for]a pe primar s` preg`teasc` o adunare general`.

S` cuno[ti câteva persoane care se opuneau proiectului lui

Michael Donovan era una, dar a câ[tiga adep]i pentru acea cauz` era

altceva. Pamela admira pasiunea care pusese st`pânire pe Jeremy,

dar asta nu \nsemna c`-l [i aproba. Se uit` pe rând la Jeremy [i la

Suzy, care era evident c` fusese cucerit` de for]a de convingere a

prietenului ei.

– Stai pu]in, Jeremy..... spuse ea \n cele din urm`. Sunt foarte

m`gulit` c` e[ti atât de interesat de White Acres, dar..... trebuie s`

\n]elegi c` noi am vândut acel domeniu [i domnul Donovan poate s`

fac` ce vrea cu el.

– Doar dac` locuitorii acestui ora[ n-o s`-l opreasc`, ripost` el cu

duritate. Nu e nimic imposibil. Am discutat cu ni[te oameni care au

reu[it s` dejoace planurile unor afaceri[ti foarte ambi]io[i. Voin]a

LACRIMI DE AUR 61

noastr` e cel mai bun atu pe care-l avem. {i vom reu[i [i aici! \ncheie

el b`tând cu pumnul \n tejghea

Din nefericire \ns`, sau din fericire, poate bun`voin]a nu era

de-ajuns. Ceva \i [optea Pamelei c` lupta pe care se preg`tea s-o dea

cu Michael Donovan era pierdut` dinainte.

– Lucrul cel mai important de care avem nevoie, continu` Jeremy

ar`tând cu degetul spre ea, e[ti tu.

– Eu?

Ea f`cu ochii mari de uimire.

– Da, tu. Te-am auzit asear` când te-ai adresat mul]imii. Ei te

respect`, te ascult` [i ai fi surprins` dac` ai [ti câ]i din ei regret`

sincer ceea ce i s-a \ntâmplat familiei Starbuck. Sunt gata s` te apere.

Ar trebui s` vorbe[ti cu ei....

– S` vorbesc cu ei? repet` ea uluit`.

Nu prea era tentat` s` fac` a[a ceva. Faptul c` vorbise liber \ntr-o

sear` \n fa]a tuturor ca efect al furiei ce-o cuprinsese, nu \nsemna

totu[i c` poate mereu \ndruga verzi [i uscate \n public. |n plus, asta

ar fi \nsemnat s` adopte o pozi]ie foarte ostil` fa]` de Michael....

– Nu pot, Jeremy, suspin` ea [i nici nu-]i pot promite c` o s` te

sus]in \n campania ini]iat` de tine. Nu cred c` ne va folosi la ceva. Nu

po]i opri roata progresului....

– Nu vrei s` te lup]i pentru propriul t`u p`mânt? se revolt` el.

– Nu mai e p`mântul meu. Te asigur, Jeremy, c` e prea târziu. |n

plus, o asemenea b`t`lie nu va face altceva decât s` semene vrajb`

\ntre oameni. Nu, ad`ug` ea cl`tinând din cap. Vreau s` r`mân \n

afara acestei pove[ti.

|nc` se mai gândea la propunerea lui Jeremy \n timp ce traversa

62 HELEN CARTER

strada ca s` se duc` la banc`. Se [i vedea dând buzna \n biroul lui

Michael [i ordonându-i s` opreasc` buldozerele fluturându-i o jalb`

prin fa]a ochilor. Aceast` imagine \i provoc` un zâmbet. Era o chestie

amuzant`, dar nu prea realist`.....

Tocmai completa formularul pentru a depune cele câteva cecuri

primite \n decursul zilei, când auzi o voce grav` [i cunoscut`. Se

\ntoarse discret [i-l z`ri pe Michael discutând cu directorul b`ncii,

care-l condusese pân` la u[`.

Inima \ncepu s`-i bat` mai repede \n piept, dar \ncerc` s` nu

cedeze tenta]iei de a-l privi. Oare va veni s` stea de vorb` cu ea? Nu....

Dup` ce-l salut` pe director, acesta ie[i din cl`direa b`ncii. Se sim]i

u[or dezam`git`, dar \n definitiv nu-[i dorise chiar ea ca lucrurile s`

se petreac` astfel?

– Domni[oar`? insist` func]ionara. Borderoul dumneavoastr`.....

Revenind la realitate, ea \ng`im` ni[te scuze [i se gr`bi s` ia hârtia

pe care i-o \ntindea tân`ra, cu un aer mirat.

***

|i era aproape imposibil s`-l uite pe Michael Donovan. Pamela nu

mai avu ocazia s`-l mai vad`, dar el o \nso]ea oriunde s-ar fi dus.

Mintea nu-i l`sa nicio clip` de odihn`. Chiar [i atunci când era

cufundat` \n inventarierea, \mpreun` cu Suzy, a obiectelor care

intrau \n magazin sau când c`l`toreau prin vale \n c`utarea

me[te[ugarilor mexicani [i indieni, nu se putea \mpiedica s` nu se

LACRIMI DE AUR 63

gândeasc` la el.

Reu[ir` totu[i s` fac` progrese \n organizarea afacerii lor. Pamela

d`du câteva telefoane la San Francisco [i comand` ni[te tapiserii

peruviene [i proprietarul unui restaurant vecin le promise s`-l roage

pe un v`r de-al lui s`-i aduc` ni[te obiecte chineze[ti din colec]ia lui

personal`.

|ntr-o zi, pe când Pamela lua parte la un târg local de la Merced,

Suzy cump`r` un set de obiecte ruse[ti de la o b`trân` care venise s`

le vad` la volanul unei camionete.

– Sunt sigur` c` au s`-]i plac` [i ]ie, \i spuse Suzy fericit`.

Pamela se for]` s` zâmbeasc` v`zând [irul de [ase p`pu[ele

ruse[ti aliniate \n func]ie de \n`l]ime \n fa]a vitrinei. Erau foarte

frumoase, cu trupurile lor durdulii din lemn, pome]ii de un

ro[u-aprins [i [or]urile lor \n dungi.

– Nu-i a[a c` sunt dr`gu]e? insist` Suzy. Le-am pus aici dinadins,

pentru ca oamenii s` le poat` admira din ma[in`. O s` vezi c` au s`

ne poarte noroc [i ne vor aduce clien]i noi.

Ce putea s` spun`? |n definitiv, Suzy avea dreptate s` ia hot`râri

\n aceea[i m`sur` ca [i ea. {i totu[i.... Uitase oare de proiectul lor?

De[i ru[ii exploraser` [i ei California de Nord, Pamela se \ndoia c`

ace[tia \[i aduseser` cultura cu ei.

– A[a este, recunoscu ea cu pruden]`. Sunt superbe, dar....

Ezit` câteva secunde, c`utând o formul` plin` de tact, ca s` n-o

jigneasc` pe Suzy.

– Nu putem s` le l`s`m aici. |n vitrin` sunt cam.... nepotrivite.

Asta e sec]iunea indian`.

Mutra bosumflat` a lui Suzy o c`lc` pur [i simplu pe nervi.

64 HELEN CARTER

– Ascult`, Suzy, nu putem s` organiz`m o retrospectiv` istoric` a

v`ii \ntâmpinându-ne clien]ii cu ni[te p`pu[ele ruse[ti! N-are nicio

logic`!

– Logic`! exclam` Suzy sup`rat`. De când recurgi tu la logic`? Nu

a[a vedeam eu lucrurile.... Pân` acum, era o treab` distractiv`.

Pamela ridic` ochii \n tavan, exasperat`. Oare când se va hot`r\

Suzy s` se maturizeze? Comer]ul nu este o profesiune pe care o

practici din pl`cere. Era modalitatea prin care ele trebuia s`-[i câ[tige

pâinea de zi cu zi!

– Distractiv, zici? Ce g`se[ti tu distractiv la p`pu[ile astea ruse[ti?

Ele transmit melancolie, triste]e [i suferin]`.

Pamela regret` aproape imediat lipsa ei de m`sur`. De ce se

enervase \n halul acela? {i dac` ar fi purtat pe umeri povara tuturor

nenorocirilor din lume nu s-ar fi sim]it atât de cople[it`. {i b`rbatul

visurilor ei devenise pentru ea o obsesie de co[mar. Dar Suzy n-avea

nicio vin` pentru toate astea.... Sosise vremea s` fac` pace cu ea

\ns`[i.

Aceasta era din câte se p`rea [i p`rerea lui Suzy, care \[i pierduse

expresia bosumflat` de pe fa]` [i se uita când la p`pu[i, când la

Pamela.

– Nu [tiam c` sunt triste, [opti ea, opunând \nc` o u[oar`

rezisten]`.

– Ba da, suspin` Pamela zâmbind. Nostalgia are r`d`cini adânci

\n cultura rus`.

– Chiar [i \n balalaice?

– Balalaice?

– Da, [tii tu..... Instrumentele acelea \n form` de chitar` cu care

LACRIMI DE AUR 65

ru[ii cânt` melodiile acelea vesele, \i explic` ea cu o sclipire de triumf

\n ochi.

Pamela sim]i brusc un val de afec]iune fa]` de "surioara" ei.

– Ai dreptate! exclam` ea pocnind din deget. E o idee excelent`!

Ar trebui s` avem m`car una \n vitrin` [i dou` sau trei \n stoc. Nu se

[tie niciodat`.... Unde crezi c` am putea s` comand`m a[a ceva?

Suzy \ncrunt` din sprâncene, uitându-se \ndelung la Pamela, apoi

\i zâmbi [i ea.

– Habar n-am, dar cred c` ar trebui s` \ncerc`m la San Francisco.

Ar fi chiar culmea ca nimeni s` nu cunoasc` vreun magazin rusesc.

Doar e ora[ul cu cele mai multe etniii din lume!

Izbucnir` amândou` \n râs [i, \n mod instinctiv, se aruncar` una

\n bra]ele celeilalte.

– Las` p`pu[ile unde sunt, spuse Pamela. Cel pu]in deocamdat`.

O s` vedem dac` vor rezista la praful [i soarele din vitrin`.

Pe moment, p`pu[ile \[i g`siser` un loc \n cadrul sec]iunii

prespaniole.

|n general, Pamela era mul]umit` de felul cum evolua afacerea

lor. Majoritatea prietenilor care treceau s-o vad` nu \n]elegeau prea

bine ce voia s` fac`, dar \i l`udau inventivitatea. Chiar [i Jeremy venea

\n mod regulat ca s` se intereseze ce progrese mai f`cuser`, dar

r`m`sese mai preocupat de strategia campaniei lui decât de

provenien]a pergamentelor colorate naiv expuse pe pere]i. Philip le

propusese s` le \mprumute mileurile pe care str`bunica lui le

brodase \n 1859, \n timp ce traversa de[ertul \n spatele unei c`ru]e.

{i Bernice se \ndr`gosti pe loc de p`pu[ile ruse[ti.

– L-ai mai v`zut pe Michael Donovan \n ultima vreme? se interes`

66 HELEN CARTER

Suzy \ntr-o dup`-amiaz`, cu o voce pu]in cam agitat`.

Pamela \i arunc` o privire b`nuitoare.

– De ce m` \ntrebi?

Suzy \[i reprim` cu greu un zâmbet.

– V-am v`zut pe amândoi \n gr`dina lui Philip. {tiu c` nu e[ti de

acord cu proiectul lui, dar cu toate astea aveai un aer foarte.... amical

\n tov`r`[ia lui.

Pamela \i \ntoarse spatele, pref`cându-se c` \ndreapt` o mic`

tapiserie de perete.

– Asta era \nainte s` aflu ce avea de gând s` fac`, \nainte s` \n]eleg

c` el reprezint` du[manul meu. Tu e[ti cea mai \n m`sur` s` [tii acest

lucru, deoarece Jeremy.....

Se \ntoarse \n timp ce Suzy m`tura cu un gest argumentele pe

care se preg`tea ea s` le formuleze.

– Asta e problema lui Jeremy, nu a mea. Pentru el, e o chestiune

de principii. Eu cred mai degrab` \n rela]iile bune dintre oameni....

Pamela o fulger` cu privirea.

– Nu conta pe mine \n privin]a asta.

– Dar, Pamela, nu-]i dai seama? protest` Suzy. Dac` te-ai apropia

mai mult de Michael Donovan, poate ai putea s`-i influen]ezi

deciziile [i....

Pamela se r`suci pe c`lcâie [i plec` din \nc`pere, refuzând s` aud`

mai mult din ce se preg`tea s` spun` sora ei [i Suzy nu \ndr`zni s`

mai abordeze acest subiect.

Peste o s`pt`mân` Bernice o invit` pe Pamela la cin`.

– Trebuie s` te mai distrezi [i tu din când \n când, \i spuse ea. Nu

po]i s` munce[ti pe brânci zi [i noapte.

LACRIMI DE AUR 67

Pamela ezita. Nu se sim]ea destul de puternic` pentru a r`spunde

la \ntreb`rile care urmau cu siguran]` s`-i fie puse referitoare la

magazin.

– Nu prea am chef s` particip la o recep]ie....

– Dar cine a pomenit despre vreo recep]ie? exclam` Bernice. O s`

fie numai o cin` \ntre noi dou`.... [i Fred. {i bine\n]eles Jeremy, care

\nc` locuie[te la noi. Ia-o [i pe Suzy cu tine.

Pamela suspin`, neavând curajul s-o refuze.

– Bine.... Dac` \mi promi]i c` n-o s`-l invi]i pe Philip.....

– Stai lini[tit` \n privin]a asta. N-o s` fim decât noi cinci. Jeremy

o s` vin` s` te ia pe la ora [ase. Nici m`car nu trebuie s` conduci

ma[ina.

Toate astea ar fi trebuit s`-i dea de gândit, dar Pamela nu b`nuia

nimic din ceea ce se urzea pe la spatele ei. Se preg`ti a[adar cu calm

pentru masa pe care urma s-o ia \n compania prietenilor ei, \[i

piept`n` cu grij` p`rul [i alese o rochie sobr` din tricot alb, care-i

punea \n valoare formele trupului.

Bernice locuia tot \n c`su]a \n care crescuse. P`mântul fusese

vândut cu mult` vreme \n urm`, dar "ranch-ul" r`m`sese \n mijlocul

unui peisaj plin de verdea]`. Bernice \[i \ncropise o via]` confortabil`

cu banii din vânzarea terenului [i se preg`tea s` se m`rite cu Fred,

un b`rbat nu prea vorb`re], dar serios, care era sigur` c` o va face

fericit`.

Pân` la urm`, Bernice avea dreptate. O petrecere de relaxare \i va

prinde foarte bine Pamelei [i promitea s` fie pl`cut` [i odihnitoare.

Speran]ele i se spulberar` brusc atunci când ma[ina lui Jeremy

trecu de bariera din lemn alb. De[i nu v`zuse niciodat` ma[ina lui

68 HELEN CARTER

Michael, Pamela b`nui imediat c` Ferrariul ro[u era al lui.Degetele i se crispar` brusc pe toarta gen]ii [i se ab]inu cu greu

s` nu-i cear` lui Jeremy s` le duc` imediat \napoi.– Al cui e Ferrariul? \l \ntreb` \n timp ce el parca.– Nu [tiu, r`spunse el sincer. Al unui bog`tan \n orice caz.|n schimb, Suzy [tia. Pamela ghici acest lucru dup` modul cum

l`s` ochii \n jos, ferindu-se de orice \ntrebare. Era foarte evident c`ea [i Bernice puseser` la cale acea stratagem` f`r` [tirea ei. Pamelaspumega de furie.

Bernice veni s`-i \ntâmpine \n verand`, zâmbindu-le prea frumosca s` par` [i sincer`.

– Bun` seara, exclam` ea. Intr` repede.– Parc` ai avea deja companie, observ` Pamela pe un ton lipsit de

vreo inflexiune.Bernice avu bunul-sim] s` par` u[or stingherit`.– Oh, da.... E.... Michael Donovan. M-am \ntâlnit \ntâmpl`tor cu

el [i..... L`s` fraza neterminat` [i arunc` o privire jenat` spre Suzy.– Care Michael? se interes`, Pamela vorbind mai tare. N-am

priceput numele....– Michael Donovan, repet` Bernice care \ncepuse s`-[i mai piard`

din siguran]`. {tii tu..... acela care..... care.....– Doar nu e vorba despre acel b`rbat teribil de seduc`tor care a

cump`rat White Acres? Oh, Bernice, dar mi-ai f`cut o surpriz`minunat`! spuse ea pe un ton sarcastic.

Dac` sperase cumva ca astfel s`-l enerveze pe Michael, se \n[elaseamarnic. El se \ntoarse spre ea, \n timp ce tân`ra intra \n salon, cu unpahar \n mân` [i o sclipire amuzat` \n ochi.

LACRIMI DE AUR 69

Capitolul 6

– Bun` seara, Pamela, spuse Michael venind spre ea s-o\ntâmpine. M` bucur s` te rev`d.

Se apropie de ea ca [i cum avea inten]ia s-o s`rute pe obraz, darea se dep`rt` brusc, \ntinzând \n mod ostentativ mâna spre el.Michael i-o strânse \n mod solemn, de[i pe buze \i ap`ruse unzâmbet. Ea \l fulger` cu privirea.

– Bun` seara, spuse ea repede. Ce surpriz` s` te g`sesc aici \nseara asta!

– Serios? o \ntreb` el pe un ton ne\ncrez`tor. Sper c` e o surpriz`pl`cut`....

Ea evit` s`-i r`spund`, de[i adev`rul \i st`tea pe buze. Nu putea\ns` s`-i spun` c` n-ar fi venit niciodat` acas` la Bernice dac` s-ar fia[teptat s`-l g`seasc` acolo..... C` n-avea niciun chef s`-l vad`, niciacum, nici alt` dat`..... De[i recuno[tea \n sinea ei, f`r` s` vrea, c` eraatras` de acest b`rbat provocator.....

Tulburat` [i furioas`, nu-i d`du nicio aten]ie lui Bernice, care-l

\ndemna pe Jeremy s-o duc` pe Suzy s` vad` caii. Se \ndrept` spre

salon [i se apropie de Fred zâmbind.

– Bun` seara, Pamela, spuse el \mbr`]i[ând-o cu c`ldur`. Cu ce te

servesc?

Ochii lui mari [i zâmb`re]i exprimau pl`cerea pe care o sim]ea

când o priveau pe prietena preferat` a so]iei lui.

– Vin alb, te rog.

Dup` aceea se \ndrept` cu paharul \n mân` spre u[a din sticl`

care d`dea spre dealurile [i p`durile marcate de culorile toamnei.

Noaptea se l`sa \ncet, dar cu toate astea \i v`zu pe Jeremy [i Suzy

intrând \n grajd.

Bernice discuta \n spatele ei, u[or nervoas`. Pamela [tia c` mai

devreme sau mai târziu va fi nevoit` s` se confrunte cu ei, dar mai

\ntârzie pu]in admirând peisajul [i \ncercând s` se \ncarce astfel cu

energie.

– Atunci când ai sosit, Michael ne vorbea despre el, Pam..... spuse

Bernice, sperând c` o va determina s` li se al`ture [i ea discu]iei lor.

– Serios? \i r`spunse Pamela \n timp ce se \ntorcea u[or spre

Michael. Probabil c` e de-a dreptul fascinant.

Ochii alba[tri ai lui Michael, mirat din cale-afar` de antipatia ei

evident`, se \ngustar` u[or. "Perfect, \[i spuse Pamela. N-are decât s`

se mire! Poate a[a o s`-[i mai piard` din nesuferita asta de arogan]`

pe care o afi[eaz`!"

– Da, e chiar cuvântul potrivit, se gr`bi s` aprobe Bernice \ntr-un

mod care o enerv` pe Pamela.

Con[tient` c` a creat o situa]ie jenant`, Bernice f`cea \ncerc`ri

disperate s` risipeasc` atmosfera \nc`rcat` dintre ei. Dar Pamela,

LACRIMI DE AUR 71

preocupat` de propriile ei gânduri, n-o ajuta deloc.

– A avut o copil`rie foarte nefericit` \n cartierul s`rac al ora[ului

Seattle, continu` Bernice, iar acum este....

Fu pe punctul s` spun` "atât de bogat", dar se opri, \n]elegând

impolite]ea acelui cuvânt. Duse mâna la gât [i tu[i nervoas`.

– Da, nu-i a[a?..... spuse \n cele din urm` Pamela. Avem mare

noroc....

Se a[ez` pe marginea unui scaun, \n fa]a canapelei pe care luaser`

loc Michael [i Bernice.

– Spune]i-ne, domnule Donovan, continu` Pamela, cum a]i

parcurs acest drum lung care v-a dus de la Seattle pân` \n mica

noastr` vale?

Ochii alba[tri ai lui Michael se luminar` brusc. Se p`rea c` \i

pl`ceau s`ge]ile pe care i le arunca ea.

– N-a fost u[or, spuse el l`sându-se pe pernele moi ale canapelei.

Am avut ni[te ani foarte grei.

Ea cl`tin` ironic din cap.

– {i bine\n]eles, mul]i oameni de zdrobit \n drumul dumitale, cel

pu]in a[a b`nuiesc.....

Bernice aproape se \nec` de uimire.

– Pamela! strig` ea cu un aer \ngrozit.

Dar Michael izbucni \n râs.

– |mi pare r`u, r`spunse el foarte bine dispus, dar trebuie s` te

dezam`gesc..... pentru c` \ntâmplarea face ca pe vremea când aveam

doisprezece ani, mama s` se fi c`s`torit cu Marshall Bentworth [i

\ncepând din acel moment am fost nevoit s` m` autodep`[esc

permanent \n fa]a acestui om....

72 HELEN CARTER

– Ceea ce b`nuiesc c` nu ]i-a fost deloc greu, având \n vedere

numeroasele calit`]i de care dispui.

– Evident, aprob` el zâmbind.

Era clar c` \ncrederea pe care o avea acel individ \n for]ele lui era

de nezdruncinat. Continuând s`-l agaseze \n acel mod, ea risca doar

s` se fac` de râs. A[adar, nu exista decât o singur` solu]ie, pe care se

[i gr`bi s-o pun` \n aplicare. Se rezem` de sp`tarul scaunului [i se

hot`r\ s` nu mai participe la discu]ie. Nevrând \ns` s`-i lase lui

Michael impresia c` o intimida, \i sus]inu ferm privirea, adresându-i

pe rând, \n func]ie de situa]ie, un zâmbet sceptic, un aer \ntreb`tor

sau uluit sau o privire \ncruntat`.

El intr` treptat \n jocul ei cu o sclipire amuzat` \n ochi, pân` când

urma s` sar` o scânteie \ntre ei.

Bernice se trezi cumva dat` la o parte [i flec`reala ei permanent`

se stinse \ncet-\ncet. Când v`zu c` cei doi t`ceau, se \ntoarse

disperat` spre Fred, care \[i fuma lini[tit pipa.

Atunci când, \n sfâr[it, un servitor anun]` c` cina era servit`,

Bernice suspin` u[urat`.

– |mi dai voie? o \ntreb` Michael pe Pamela, oferindu-i bra]ul.

De[i era foarte surprins`, ea se ridic` \n picioare [i accept` cu un

zâmbet \nghe]at pe buze.

|n timp ce intrau \n sufrageria luminat` de o lustr` superb`,

Jeremy [i Suzy \[i f`cur` apari]ia râzând [i glumind. Michael d`du

drumul bra]ului Pamelei pentru a-i saluta pe nou-sosi]i. Pamela

profit` de ocazie ca s` se dep`rteze de el [i s` se a[eze \n cap`tul

mesei.

– O s` v-o pl`tesc cu vârf [i \ndesat ]ie [i lui Bernice, \i [opti ea

LACRIMI DE AUR 73

scrâ[nind din din]i.....

Se a[ez` pe locul pe care [i-l alesese [i Michael veni [i se instal`

lâng` ea.

Ea \i arunc` o privire pe furi[.

– N-am [tiut nimic despre \ntâlnirea asta, \i [opti ea \n timp ce

fiecare se a[eza pe locul lui.

– Serios? se mir` el. Eu credeam c` tu ai aranjat aceast` cin`, ca

s` m` po]i chinui \n voie....

Se aplecase spre ea ca s`-i vorbeasc` [i r`suflarea \i atinse obrazul.

Fu str`b`tut` de un fior lung [i fu nevoit` s` \nchid` ochii câteva

secunde, ca s`-[i revin`. Vocea lui \i f`cea tâmplele s`-i zvâcneasc`,

prezen]a \i distrugea voin]a [i umorul acestuia \i anihila atacurile....

I-ar fi fost atât de u[or s`-l iubeasc`!

Pe tot parcursul cinei, nu sufl` o vorb`. Bernice oferea

\ntotdeauna feluri de mâncare gustoase [i nici de data asta nu f`cu

excep]ie de la regul`. Ca aperitiv, se delectar` cu homari, apoi cu ra]`

cu brocoli [i \ncheiar` cu o delicioas` [arlot` cu piersici \mbr`cat` \n

suc de zmeur`.

Dar nu-i prea pl`cur` acele feluri rafinate de mâncare.

Bernice [i Jeremy \ntre]inur` conversa]ia, intervenind [i Michael

din când \n când. Suzy, trist` [i jenat`, arunca mereu priviri

\ngrijorate spre Pamela. |n]elesese c` \ntâlnirea pe care o puseser` la

cale ea [i cu Bernice nu produsese efectul scontat [i regreta c` luase

parte la acea manipulare.

Spre sfâr[itul cinei, Pamela \[i d`du seama c` Jeremy \[i p`strase

calmul, \n ciuda ner`bd`rii pe care probabil o sim]ea. Fusese atât de

preocupat` de b`rbatul care st`tea lâng` ea, \ncât uitase de tân`rul

74 HELEN CARTER

prieten al surorii ei.

Dar atunci când tân`rul se lans` deodat` \ntr-un discurs pasionat,

sim]i c` \nc` de la \nceputul mesei \ntre ei mocnea o confruntare.

Bernice declan[` explozia \ntrebând cum mai mergeau lucr`rile

la White Acres, de[i pân` atunci to]i evitaser` cu grij` acel subiect. O

t`cere jenant` urm` dup` \ntrebarea ei. Jeremy, cu f`lcile \ncle[tate,

se ab]inea s` nu explodeze.

– Ne urm`m programul stabilit mai \nainte, \i r`spunse simplu

Michael. Sper`m s` deschidem parcul pentru public \n s`pt`mâna

Pa[telui.

– Oh, dar e fantastic! exclam` Bernice. Am v`zut planurile [i ieri

am fost la fa]a locului. Maistrul t`u m-a condus s` vizitez [antierul.

Pamela, ar trebui neap`rat s` vezi [i tu cu ochii t`i..... Casa a r`mas

a[a cum o [tii tu.... Te asigur c` te-ai sim]i mai bine dac` ai vedea tu

\ns`]i....

– Mai bine? Mai bine decât ce? \ntreb` Pamela uitându-se pe rând

la fiecare din comesenii ei.

Puteau ei s`-[i imagineze m`car ce sim]ea dup` ce se v`zuse

jefuit` de p`mântul str`mo[esc? Sim]iser` ei vinov`]ia fa]` de mai

multe genera]ii de pionieri ale c`ror bunuri dobândite cu mult`

trud` apar]ineau acum unei societ`]i comerciale? {i Bernice avea

tupeul s-o sf`tuiasc` s` admire toate astea ca s` "se simt` mai bine!"

Sorbi o \nghi]itur` de vin ca s` se mai calmeze pu]in. Era o prostie

s` se \ntoarc` \n trecut. White Acres fusese vândut, acum Michael se

ocupa de el [i ea nu mai avea niciun cuvânt de spus \n aceast`

privin]`. Sosise vremea s` se obi[nuiasc` treptat cu aceast` idee.

|l avertizase pe Jeremy c` nu se va alia cu el \n lupta pe care avea

LACRIMI DE AUR 75

de gând s-o \nceap`, dar cu toate astea, \n mod instinctiv, \i venea s`

sar` la beregata lui Michael Donovan [i s`-i spun` ce credea cu

adev`rat despre el.

– Sunt convins` c` domnul Donovan face o treab` excelent`,

spuse ea cu demnitate. Ne-a spus chiar el c` beneficiaz` de foarte

multe calit`]i. Sunt convins` c` White Acres se va bucura de succes....

Toat` lumea se uit` la ea câteva clipe, apoi \ncepur` s` vorbeasc`

to]i \n acela[i timp.

Michael se hlizi u[or [i se aplec` spre ea.

– Sper c` n-ai de gând s` te declari \nvins` f`r` lupt`, nu-i a[a? \i

[opti el.

– Nu conta prea tare pe asta, \i r`spunse ea aspru, f`r` s` [tie prea

bine ce vroia s` spun`.

– Hei, Donovan!

Se \ntoarser` to]i spre Jeremy.

– Cine \]i d` dreptul s` descinzi a[a \ntr-o anumit` zon` [i s` dai

totul peste cap numai pentru a-]i satisface vanitatea?

Michael zâmbea, dar Pamela observ` sclipirea rece din ochii lui.

– La ce fel de drept te referi, Jeremy!

– La aprobarea popula]iei, \i r`spunse el imediat. Hot`rârea

electoratului.

Michael ridic` mirat din sprâncene.

– Ai cumva \n leg`tur` cu acest subiect ni[te informa]ii care mie

\mi scap`?

Jeremy b`tu cu pumnul \n mas`.

– Da! Tr`im \ntr-un or`[el lini[tit [i locuitorii acestuia vor s`-[i

p`streze aceast` lini[te! N-ai fost cinstit cu noi, Donovan. Ai omis s`

76 HELEN CARTER

le vorbe[ti despre poluare, traficul ma[inilor [i delincven]a pe care o

va genera proiectul t`u.

Ochii lui Michael p`reau aproape negri.

– De ce m-a[ fi obosit s-o fac, spuse el pe un ton mieros, din

moment ce tu e[ti dispus s` te ocupi de aceste aspecte \n locul meu?

– Chiar asta fac!

Jeremy s`ri de pe scaun.

– |ntreg ora[ul va fi \mpotriva ta, Donovan. Eu [i Pamela vom

avea grij` de asta!

Pamela vru s` protesteze, dar conversa]ia sc`pase de sub control.

– Po]i s` spui [i s` faci absolut ce vrei, Jeremy, spuse Michael cu

un calm amenin]`tor, dar dac` o s` \ncerci s` te opui la ceea ce vreau

s` realizez la White Acres, \n vreun fel sau altul, o s` ai de-a face cu

mine.

Se \ntoarse apoi spre Pamela.

– {i tu la fel, ad`ug` el.

Pamela n-avea nicio inten]ie s` i se opun`, dar se feri s`-i aduc` la

cuno[tin]` acest lucru. Ridic` b`rbia [i-i sus]inu privirea f`r` s` spun`

nimic.

Ca o g`in` speriat`, Bernice se agita nervoas` \n jurul mesei.

– Jeremy! url` ea. Te rog s` stai jos [i s`-]i m`sori cuvintele! Nu-]i

permit s`-i jigne[ti astfel pe invita]ii mei, \n casa mea!

Jeremy izbucni \n râs.

– Cred c` ar fi mai bine s` plec. Nu suport s` nu spun ceea ce

gândesc, zile el pe un ton dispre]uitor.

F`cu un semn spre Suzy.

– Hai s` plec`m.

LACRIMI DE AUR 77

Dup` aceea, ie[i din camer`.

– Bernice.... \ncepu Suzy.

|i privea pe to]i pe rând, vizibil \ntristat`.

– Hai, du-te, suspin` Bernice [i \ncearc` s` te lini[te[ti.

Suzy o s`rut` pe obraz, arunc` o privire plin` de compasiune

surorii ei [i se gr`bi s`-l ajung` din urm` pe Jeremy.

Se ridic` [i Pamela de pe scaun.

– Cred c` ar fi mai bine s` plec [i eu.

Dar Michael o strânse de mân`.

– Stai jos, \i spuse el calm, \nc` n-am terminat de vorbit.

Dintr-un motiv necunoscut, tân`ra se supuse ordinului s`u, ca o

p`pu[` din cârpe care nu opunea nicio rezisten]`. Auzi ma[ina lui

Jeremy demarând [i dep`rtându-se pe alee, \n timp ce Bernice \[i

cerea mii [i mii de scuze.

– {tiu c` \n ultima vreme \i intraser` fel de fel de g`rg`uni \n cap,

dar nu le-am dat aten]ie. Nu m` a[teptam \ns` s` se poarte atât de

nepoliticos. |mi pare r`u, Michael....

– Nu-i nimic, o lini[ti el zâmbind. Oricine are dreptul s`-[i apere

propriile opinii.

– |ntotdeauna a fost foarte impulsiv, dar avea un motiv \ntemeiat.

Tat`l lui l-a luat mereu cu el pe la mitinguri [i greve, chiar [i pe

vremea când era doar un copil crescut \ntr-o comunitate hippy [i

protestul a fost pentru el o a doua natur`.....

– Totul se poate explica, nu-i a[a? interveni Fred. De fapt, dac` nu

iei \n considera]ie momentele lui de revolt`, e un tân`r fermec`tor.

– Ce s-a \ntâmplat cu mama lui? \ntreb` Pamela, profitând de

ocazie ca s` schimbe subiectul.

78 HELEN CARTER

– A plecat \n India acum câ]iva ani, \i r`spunse Bernice. Voia s`

\nve]e s` cânte la ]iter`, mi se pare. De atunci, n-am mai avut nicio

veste de la ea.

– {i despre tat`l lui ce mai [ti]i?

Bernice izbucni \n râs.

– E aproape de necrezut! Au tr`it ca ni[te ]igani pân` când Jeremy

a \mplinit vârsta necesar` pentru a merge la liceu. Atunci, Gerald s-a

hot`rât s` câ[tige ceva bani. {i-a tuns p`rul, a ob]inut un post de

agent imobiliar [i acum face parte dintr-un club de milionari din

Fresno....

– E uimitor! spuse Pamela, u[or distrat`.

Total fascinat` de Michael, urm`rea cu greu relatarea lui Bernice.

Sim]ea \nc` pe \ncheietur` urmele l`sate de degetele lui. De ce oare

era atât de tulburat`? Era pe cale s`-[i piard` min]ile?

De restul serii \[i amintea ca prin cea]`. Mai st`tur` pu]in la taifas

\n jurul ce[tilor de cafea, dar Pamela nu auzea nimic din ce se

discuta. Oare prin ce mister Michael pusese st`pânire pe ea? Nu avea

suficient` energie pentru a se lupta cu vraja emanat` de el.

Atunci când o anun]` c` o va conduce acas`, Pamela d`du din cap

\n semn de aprobare. Oricum, se a[tepta la asta. Bernice locuia

departe de ora[ [i era evident c` Jeremy nu se va mai \ntoarce s-o ia.

Pamela arunc` o privire b`nuitoare c`tre prietena ei. Oare chiar

pusese la cale totul? Nu, nici m`car Bernice n-ar fi putut s` prevad`

cum va reac]iona Jeremy.

– Meseria de codoa[` nu mai e la mod`, Bernice, \i [opti Pamela

\n timp ce o s`ruta, sim]ind o pl`cere pervers` când v`zu

dezam`girea prietenei sale.

LACRIMI DE AUR 79

Ferrariul lui Michael era foarte puternic [i Pamela \[i \ncle[t`

mâinile de scaun atunci când acesta lu` primele curbe. Michael era

\ns` un [ofer de mare clas`, a[a c` pe parcurs se mai relax` pu]in.

Ma[ina mergea cu vitez` pe autostrad`. Pe toat` durata drumului

nu scoaser` nicio vorb`, r`mânând izola]i de restul lumii \n

\ntunericul nop]ii.

Luminile din Whatley rupser` vraja [i Pamela reveni la realitate

atunci când intrar` \n ora[.

Michael parc` \n fa]a magazinului [i opri motorul.

– Ai fost foarte t`cut`, spuse el f`r` s` fac` nicio mi[care pentru

a-i deschide portiera.

– N-am nimic de spus, \i r`spunse ea f`r` s`-l priveasc`.

– Chiar n-ai nimic s`-mi spui?..... insist` el.

– Ce a[tep]i de la mine?

– Poate ni[te scuze.....

Se \ntoarse spre el, fierbând de furie. Ochii lui Michael str`luceau

\n \ntuneric. |[i \nchipuia cumva c` o s`-[i cear` scuze pentru

purtarea lui Jeremy?

– Scuze? [uier` ea printre din]i. Ce motiv a[ avea?

El \ntinse \ncet mâna spre ea [i prinse o [uvi]` din p`rul ei.

– Pentru c` mi-ai tulburat lini[tea sufleteasc`.... Pentru c` m-ai

f`cut s` pierd timpul visându-te..... Pentru c` te-ai amestecat \ntre

mine [i munca mea....

Ea r`mase \ncremenit` pe scaun. Aproape \i venea s` râd` [i s`-l

s`rute, dar se sim]ea prea umilit` de \n[el`ciunea a c`rei victim`

fusese. De[i \l dorea din toat` fiin]a ei, nu putea s` aib` \ncredere \n

el.

80 HELEN CARTER

– Am impresia totu[i c` nimic nu se poate amesteca \ntre tine [i

munca ta.... Acum, a[ vrea s` m` duc acas`.....

Vru s` deschid` portiera, dar el nu-i d`du drumul la p`r.

– Ce s-a \ntâmplat, Pamela? \ntreb` el cu o voce neutr`.

– Nu [tiu la ce te referi.

– Ba da, [tii foarte bine.... Tot trupul t`u \mi r`spunde atunci

când te ating. Când \]i vorbesc simt c` tremuri ca o.... ca o vioar`

care-[i a[teapt` artistul ce o va face s` vibreze \n mâinile lui.

O mângâie pe obraz [i ea \[i \n`bu[i cu greu un geam`t de

pl`cere.

– Dar cum \ncerc s` m` apropii de tine, tu te dep`rtezi.... Ridici

\n jurul t`u ni[te bariere ca s` m` ]ii la distan]`.... Ai construit un zid

de piatr` [i de câte ori reu[esc s` dau una la o parte, tu pui \n loc alte

dou`....

Ea inspir` adânc aer \n piept. Oare era adev`rat? |ncerca el

\ntr-adev`r s` ajung` la ea [i ea nu-l l`sa? Tot ce era posibil....

– Poate ar fi mai bine s`-mi la[i pietrele \n pace, \i spuse ea

tremurând.

El o privi \ndelung [i apoi l`s` mâna \n jos. Se \ntoarse [i privi

drept \n fa]a lui.

– Nu, Pamela, spuse el cu o voce hot`rât`; n-o s` m` dau atât de

u[or b`tut. Am decis c` vei fi a mea.

– C` voi fi a ta.... repet` ea, u[or speriat`.

Niciun b`rbat nu-i mai dezv`luise inten]iile, a[a cum f`cuse el.

Nici m`car nu avusese bunul-sim] s-o \ntrebe [i pe ea ce p`rere

avea.... |[i \nchipuise oare c` lumea \ntreag` nu exista decât pentru a

satisface pl`cerile lui?

LACRIMI DE AUR 81

– Ca un trofeu! \i arunc` ea cu cinism.El se \ntoarse din nou c`tre ea. Ochii \i str`luceau \n \ntuneric,

dar ea nu-[i putu da seama dac` fenomenul era datorat furiei sauamuzamentului....

– Nu m` po]i face s` cred c` [i gânde[ti a[a, r`spunse el cublânde]e.

– Nu sunt prea sigur`....– {i eu trebuie s`-[i dovedesc acest lucru, nu-i a[a?Ea prinse mânerul u[ii [i degetele i se \ncle[tar` pe metalul rece.– {i cum ai de gând s` procedezi? \l \ntreb` ea.– |nc` nu [tiu, dar o s` g`sesc eu un mijloc....Se aplec` spre ea [i ea se d`du brusc \napoi, re]inându-[i

r`suflarea, dar el doar \i deschise portiera.Pamela \l privi câteva clipe, apoi se r`suci pe c`lcâie [i se n`pusti

spre sc`rile din fa]a intr`rii \n cas`.

82 HELEN CARTER

Capitolul 7

Michael \i spusese \n fa]` c` o voia drept tovar`[` de via]`. Niciunb`rbat nu-i mai spusese a[a ceva cu atâta hot`râre.

R`mase treaz` mult` vreme \n noaptea aceea, repetând \ntr-unavorbele lui Michael. B`rbatul care-i distrusese trecutul \i oferea unviitor. Ca s`-[i m`reasc` oare \ntinderea posesiunilor? Ca s` evite caea s` participe activ la mi[carea de rezisten]` fa]` de proiectul lui?Poate c` pentru toate aceste motive la un loc.

|nainte de seara trecut` \l considerase un du[man [i nu f`cusenimic ca s` schimbe acea stare de spirit. |n schimb, el \i dovedise, cuo u[urin]` derutant`, cât de slab` se sim]ea \n fa]a farmecului s`u.Tremura la cea mai mic` atingere a lui, trupul \i era chinuit dedorin]`, inima.....

Nu, refuza s` recunoasc` faptul c` inima ei b`tea pentru el.

***

El \i spusese c` voia s` fie a lui, c` i-o va dovedi [i exact asta f`cu

\ncepând de a doua zi de diminea]`. Pamela se dusese la magazinul

de fier`rie ca s` cumpere ni[te materiale din care s` construiasc`

ni[te rafturi. Domnul Jarner i le ambalase deja [i-i propuse s`-i livreze

pachetul la domiciliu.

– B`iatul meu de pr`v`lie ar trebui s` se \ntoarc` peste o or`. O

s` ]i-l trimit dup` aceea.

Dar Pamela se gr`bea s` se apuce de treab`.

– O s` m` descurc [i singur`, nu-]i face probleme, \l asigur` ea.

Dar atunci când ridic` pachetul greu [i \ncerc` s`-l ridice pe

um`r, regret` c` nu-i acceptase ajutorul. Când v`zu zâmbetul

ne\ncrez`tor al domnului Jarner, hot`rârea ei deveni mai ferm`.

– N-o s` reu[e[ti \n veci. E[ti prea slab`.

Ea se \ncrunt`, \[i ridic` b`rbia cu mândrie [i scutur` din cap.

Abia f`cu \ns` câ]iva metri, c` se ciocni de Michael. Era \mbr`cat

\n ni[te blugi [i o c`ma[` sub]ire cu mâneci scurte. Bra]ele lui goale

i se p`rur` \n clipa aceea extrem de puternice [i deci foarte indicate

s`-i transporte pachetul greu. {i el p`ru s` gândeasc` la fel ca ea.

– D`-mi-l mie, spuse el \ntinzând mâna spre ea.

– Nu, protest` ea. N-am nevoie de ajutorul t`u.

Zâmbetul lui nu era ne\ncrez`tor, ci numai amuzat.

– Nu m` \ndoiesc nicio clip` c` e[ti \n stare de ac]iunile cele mai

\ndr`zne]e dac` vrei, glumi el. Apuc`-l de un cap`t [i las`-m` pe mine

s`-l iau de cel`lalt.

Ea \i accept` ajutorul f`r` prea mare tragere de inim` [i curând

ajunser` la magazin. Dup` ce puse jos pachetul, spre marea mirare a

Pamelei, el plec`.

84 HELEN CARTER

– Pe curând, se mul]umi el s`-i spun` \nainte s` \nchid` u[a \n

urma lui.

Purtarea lui trezi b`nuieli Pamelei. Aparent individul avea un

plan. |n mod ciudat, toat` lumea p`rea s` ticluiasc` planuri

referitoare la viitorul ei, \n afar` de ea, bine\n]eles.

De asear`, Suzy se tot scuza pentru ceea ce se petrecuse la

Bernice acas`.

– |mi pare r`u c` te-am pus \ntr-o situa]ie jenant`, \i spusese ea

\nainte s`-i m`rturiseasc` faptul c` ea [i Bernice puseser` totul la

cale. N-ar fi trebuit niciodat` s`.... Nici mie nu mi-ar pl`cea s` fiu

aruncat` a[a \n bra]ele unui b`rbat. |]i promit s` nu mai fac.

Bernice nu era \ns` nici pe departe atât de sp`[it`.

– Am f`cut-o pentru binele t`u, Pamela, se ap`rase ea. {tii foarte

bine c` m` \mboln`vea gândul c` vinzi White Acres [i totul l`sa s` se

\n]eleag` c` \l uram pe noul proprietar, dar nu era nimic adev`rat. E

evident c` el e \ndr`gostit lulea de tine. Eu [i Fred am fost invita]i

\ntr-o sear` la so]ii Halston [i l-am \ntâlnit [i pe el acolo. Michael nu

vorbea decât despre tine. Eu am \n]eles imediat cum stau lucrurile....

Dar tu e[ti extrem de \nc`p`]ânat`! Eram sigur` c` ai fi refuzat s` vii

dac` ai fi [tiut c` va fi [i el prezent, a[a c` mi-am permis s` te mint,

ad`ug` ea aproape cu mândrie. |n definitiv, el e proprietarul

domeniului White Acres [i dac` te-ai m`rita cu el....

– Bernice! N-o s` m` m`rit niciodat` cu Michael Donovan! Nu

m-am c`s`torit eu nici cu Philip, având astfel la dispozi]ie mijlocul de

a salva White Acres, a[a c` \n niciun caz n-am de gând s`-l iau pe altul

de b`rbat \n acest scop.

Bernice zâmbise, abordând un aer superior, care pân` la urm` o

LACRIMI DE AUR 85

adusese la exasperare pe Pamela.

– O s` vedem noi..... spusese ea.

|ncepând din acea clip`, Pamela \[i jur` s` fie foarte atent`.

}inându-se de cuvânt, Michael \ncepu s-o viziteze \n mod regulat

la magazin. Nu st`tea niciodat` prea mult. Ap`rea \n pragul u[ii, o

saluta [i pleca imediat. |i adresa \ntotdeauna un zâmbet lui Suzy [i un

altul, mai tandru, Pamelei. Nici una, nici alta nu rezistar` prea mult

farmecului s`u.

– E atât de dr`gu]..... spuse Suzy dup` ultima lui vizit`. Ar trebui

s` accep]i s` ie[i \n ora[ cu el.

– Nici nu m` gândesc, r`spunse Pamela pe un ton care nu

admitea replic`.

Suzy nu putu rezista tenta]iei de a o nec`ji pu]in.

– Atunci am s-o fac eu, o anun]` ea pe un ton indiferent. E clar c`

acest b`rbat sufer` de singur`tate [i.....

– {i Jeremy o s`-]i suceasc` gâtul, \i r`spunse Pamela, de[i \i venea

greu s` nu ia \n seam` gelozia pe care i-o stârnise vorbele surorii ei.

|[i pierduse oare min]ile? Putea s` urasc` atât de mult un b`rbat

[i \n acela[i timp s`-l doreasc`? Din câte se p`rea, cele dou`

sentimente nu erau incompatibile. Cu cât venea mai des s-o vad`, cu

atât mai mult spera ca el s` r`mân`.

– Michael, ce-ar fi s` vii disear` la noi la cin`? \ng`im` pe nepus`

mas` Suzy, câteva zile mai târziu.

Jeremy nu se afla \n ora[ [i Pamela [i Suzy planificaser` s`

petreac` o sear` lini[tit` acas` la ele.

Pamela \ncremeni când o auzi pe sora ei rostind invita]ia, dar

n-avea niciun mijloc la dispozi]ie pentru a o face s` tac`. Michael

86 HELEN CARTER

accept` bucuros.

– |]i cer iertare, \i spuse Suzy mai târziu. N-am putut s` m` ab]in.

Este ceva anume \n zâmbetul lui..... Pamela \n]elegea perfect ce voia

s` spun` sora ei.

– S` nu m` la[i nicio secund` singur` cu el, \i ordon` ea fetei.

Suzy g`ti tacos mexicane, salat` verde [i o tart` cu crem` de zah`r

ars ca desert.

Atunci când Michael intr` \n micul lor apartament, spa]iul fu

umplut brusc de prezen]a lui viril`.

La \nceput, to]i trei p`rur` jena]i [i \ncorda]i, dar stinghereala se

risipi repede [i \ntre ei \[i f`cu loc o atmosfer` pl`cut`.

"Prin farmecul lui, \[i spuse Pamela \n timp ce-l privea pe furi[,

Michael reu[ea s-o conving` pân` [i pe malefica mam`-vitreg` s-o

iubeasc` pe Alb` ca z`pada. {i pe mine are puterea s` m` cucereasc`,

dar cât de sincer era oare?"

Le distr` pe cele dou` tinere povestindu-le despre \ncerc`rile lui

nereu[ite \n domeniul fotbalului, le f`cu s` se \ntristeze când relat`

cu cât` \ndârjire fusese nevoit s` munceasc` mama lui dup` ce-i

p`r`sise tat`l [i le fascin` descriindu-le locurile minunate pe care le

v`zuse \n timp ce lucra la un proiect \n jungla din America de Sud.

"Nu suntem decât ni[te marionete \n mâinile lui", \[i spuse

Pamela cu triste]e \n momentul \n care \[i lua r`mas-bun de la el, \n

pragul u[ii.

***

LACRIMI DE AUR 87

|ntr-o zi, el o invit` pe Pamela s` ia cina cu el la Fresno. Ea

accept`, dar regret` imediat. |ncerc` s`-l sune ca s` contramandeze

\ntâlnirea, dar nu reu[i s` dea de el.

A[adar, \mbr`c` cea mai frumoas` rochie pe care o avea [i a[tept`.

Atunci când el deschise u[a, inima \i tres`ri. |n acel moment, \n]elese

c` la un singur semn al lui l-ar urma pân` la cap`tul lumii, \n ciuda

tuturor hot`rârilor pe care le-ar lua atunci când era singur`.

Cu toate astea, trebuia s` fie foarte atent`. |l l`s` s` intre, dar

refuz` s-o ajute s`-[i pun` pardesiul.

– Spune-mi care sunt adev`ratele tale inten]ii? [opti ea.

El p`ru mirat.

– La ce inten]ii te referi? Trebuie s` am un motiv ascuns ca s`

doresc s` iau masa cu tine?

Ea ezit` câteva secunde, dup` care \[i lu` geanta din satin [i se

juc` pu]in cu fermoarul auriu.

– Ultima dat` când am r`mas singuri, ai vorbit de parc` preg`teai

un asalt vijelios asupra fortifica]iilor mele, \i aminti ea.

– Aha, da, \i r`spunse el zâmbind [i \nclinându-[i capul \ntr-o

parte. |mi aduc aminte de discu]ia aceea. Te-am cam speriat, nu-i a[a?

– Sigur c` nu, r`spunse Pamela. Numai c` nu vreau.....

– Ascult`, o s`-]i fac o propunere: \n seara asta, hai s` \ncheiem

un armisti]iu.

El \i \ntinse mâna, invitând-o din privire s` fac` [i ea la fel. Ea se

supuse cu timiditate [i fa]a lui Michael se lumin`.

– Batem palma?

– Da, aprob` ea, \n timp ce era cuprins` de o emo]ie intens`.

Drumul pân` la San Joaquin era lung, dar pe parcursul lui

88 HELEN CARTER

niciunul din ei nu scoase o vorb`. T`cerea care domnea \ns` \n

habitaclul ma[inii era cald` [i relaxant`. La radio se cântau melodii

din anii cincizeci [i atunci când Michael le acompanie cu vocea lui,

veselia Pamelei \i alung` nelini[tea. Se surprinse râzând [i privindu-l,

gândindu-se cât de bine se sim]ea \n compania lui.

Luar` cina \ntr-un restaurant elegant, cu mâncare gustoas` [i

prezentat` \ntr-un stil rafinat. Localul fiind proprietatea firmei

"Miracle Development”, fur` servi]i rege[te. |ntr-un col] cânta o mic`

orchestr` de jaz [i brusc Pamela regret` c` nu exista [i aici un ring de

dans. Voia s` stea \n bra]ele lui, s`-i sim]` for]a [i s` beneficieze de

protec]ia lui. Nu se mai atinsese de ea de la petrecerea din casa lui

Philip [i tânjea dup` \mbr`]i[area lui.

Sim]i \ns` c` e cuprins` de vinov`]ie atunci când \n]elese cât de

puternice erau sentimentele ei fa]` de Michael. Era \ndr`gostit` de

b`rbatul care urma s` transforme proprietatea ei superb` \n sta]iune

turistic`! De ce oare acceptase s` vin` cu el acolo? Cum putea s` se

simt` bine \n compania lui? Dimpotriv`, trebuia s` se lupte cu el,

s`-i arate c`-[i pierdea timpul \n mod inutil cu ea. Ar fi fost necesar

s` aib` un comportament rece ca ghea]a fa]` de el [i s` fie t`ioas`

precum o lam` de ras. |n loc de asta, se topea la cea mai mic` privire

a lui.

Se \ntoarser` \ncet acas`, bucurându-se de spectacolul oferit de

lanul de porumb luminat de razele lunii la ie[irea din Fresno, dup`

care urcar` pe coasta muntelui. Atunci când Michael opri \n sfâr[it

ma[ina \n fa]a magazinului, r`maser` amândoi pe scaune, \ntârziind

clipa \n care urmau s` pun` cap`t vrajei acelei seri. Ea \i povesti

despre ziua \n care tat`l ei o dusese \n Mexic ca s` vad` o curs` de

LACRIMI DE AUR 89

tauri pe str`zi. O luase la goan` \ngrozit` [i tat`l ei fusese nevoit s`

cear` ajutorul poli]iei pentru a o g`si. La rândul lui, \i relat` [i el un

episod asem`n`tor din via]a lui, care avusese loc pe la vârsta de cinci

ani.

– Doar c` eu nu m-am r`t`cit, spuse el zâmbind. Am fost b`nuit

de complicitate \ntr-o poveste referitoare la o r`pire.

– Poftim? exclam` ea izbucnind \n râs, convins` c` el glumea.

– Pe bune, [i b`nuielile poli]iei chiar erau \ntemeiate. Furasem

ursul din plu[ al lui Mary Beth Carver [i-l ascunsesem sub pat atunci

când ea se \ntorsese cu spatele.

P`rea s` vorbeasc` serios.

– Cum ai devenit delincvent? \l \ntreb` ea pe acela[i ton, cu ochii

str`lucind de ironie.

El \ncrunt` u[or din sprâncene, ca [i cum s-ar fi gândit la motivele

pentru care procedase astfel \n urm` cu foarte mul]i ani.

– Mary Beth \l c`ra peste tot cu ea [i p`rea mereu foarte fericit`....

spuse el \ncet. Nu [tiu de ce, dar mi se p`rea c` de la acel urs i se

tr`gea fericirea [i voiam s` fiu [i eu fericit.

Se opri brusc [i zâmbi pentru a risipi stinghereala pe care

m`rturisirea lui o crease \ntre ei.

– Ea \i spunea "Honey", dar eu l-am rebotezat "Gronk".

Pamela [i-l imagin` pe b`ie]elul al c`rui tat` plecase, copilul care

\[i c`utase o siguran]` aparent` \ntr-un urs din plu[ furat. Ar fi vrut

s`-l ia \n bra]e [i s`-l aline, dar sim]i c` acel gest ar sl`bi regulile pe

care le fixaser` mai \nainte.

– I l-ai dat \napoi? \ntreb` ea.

– Sigur c` da. Sergentul Kelly locuia \n acela[i imobil cu mine [i

90 HELEN CARTER

avea func]ia de poli]ist. Dup` ce i l-am dat pe Gronk, am \ntins

mâinile, a[teptând s`-mi pun` c`tu[ele, dar acesta doar m-a dojenit

cu asprime.

Deodat`, dispozi]ia lui Michael se schimb`.

– Vezi luna? o \ntreb` el cu blânde]e.

– Da..... r`spunse ea, ezitând pu]in.

Oare ce-i spusese despre lun` prima oar` când se \ntâlniser`?

– Mi se pare c` ]i-am spus teoria mea referitoare la luna plin` [i

femeile cu ochii negri.

– Da, \mi amintesc de ea.

– Ei bine, spuse el \ntorcând o privire \ntreb`toare spre ea. Ce

p`rere ai? Am avut dreptate? Po]i s` cite[ti secretele sufletului meu?

Ca efect al razelor de lun`, lumea din jurul lor era poleit` cu

argint [i când \l privi pe Michael \n ochi, ace[tia nu mai erau alba[tri.

Erau negri, misterio[i [i periculo[i. Ea explor` profunzimea acestora

hipnotizat` de str`lucirea lor care putea s-o atrag` ca un magnet [i

s-o fac` s`-[i piard` min]ile. Sim]i cum b`t`ile inimii i se accelereaz`,

parc` anun]ând-o c` era mai bine s` fug` pân` nu era prea târziu.

Dar era deja prea târziu. Se sim]ea deja cucerit` de el. Nu mai

avea nicio speran]` c` va reu[i s`-i scape f`r` s` sufere.

– Ce vezi, Pamela? [opti Michael.

Ar fi vrut s`-l implore s-o ia \n bra]e, dar el era tocmai fiin]a de

care trebuia s` se apere \n primul rând.

– V`d lupte cu tauri [i ur[i de plu[, glumi ea, c`utându-[i salvarea

\n umor.

Chiar dac` el fu dezam`git, nu l`s` s` se vad` acest lucru.

– |nseamn` c` c` m-am \n[elat, \i m`rturisi el cu calm. Pentru c`

LACRIMI DE AUR 91

nu aceste subiecte \mi r`scolesc mie sufletul.

Evitându-i privirea, ea \ncepu s`-[i adune lucrurile.

– S-a f`cut târziu.... \ng`im` ea.

El o prinse brusc de b`rbie [i o for]` s` se uite la el.

– Pamela, nu [tiam ce e cu adev`rat o femeie pân` s` te \ntâlnesc,

spuse el \ncet, aproape \n [oapt`. Am avut prietene toat` via]a, dar

ele au fost ni[te apari]ii trec`toare, ni[te aventuri lipsite de orice

viitor. N-am \n]eles c` poate exista [i altceva \ntre un b`rbat [i o

femeie..... pân` \n ziua \n care te-am z`rit pe deal....

Ea \[i \ntoarse privirea de la el, \ngrozindu-se brusc de

m`rturisirea lui. Totul era nou pentru ea.

– S` coborâm..... continu` el \n timp ce \ntindea mâna spre

mânerul portierei. }i-am dat suficiente motive s` reflec]ie pentru

seara asta, dar ]ine minte un singur lucru: \ncepând de acum [i pân`

la urm`toarea lun` plin`, vreau s` deschizi bine ochii.

Asta a fost tot. El o \nso]i pân` la u[` [i o s`rut` u[or, apoi plec`.

Dar ea sim]i vag c` era bine s` ]in` cont de avertismentele lui.

***

Pamela petrecu multe ore repetând vorbele lui Michael,

temându-se de clipa \n care acesta se va \ntoarce din nou [i o va

tortura, dar ar fi putut s` stea lini[tit` \n privin]a asta, deoarece zilele

trecur` f`r` ca el s` dea vreun semn de via]`. Cu totul \ntâmpl`tor,

afl` c` era \n Japonia, \ntr-o c`l`torie de afaceri, a[a c` se mai relax`

92 HELEN CARTER

pu]in.

Cu toate astea, primi o duzin` de trandafiri la o s`pt`mân` dup`

cina de la Fresno. Pe cartea de vizit` era trecut numele lui Michael.

Totu[i, aceast` dovad` de iubire nu-i era de-ajuns Pamelei. Ea

dorea ceva mai mult. Probabil mai mult decât putea el s`-i dea.

|ntre timp, toat` lumea din Whatley se preg`tea pentru

Oktoberfest, care trebuia s` aib` loc la mijlocul lunii octombrie.

Unele str`zi urmau s` fie \nchise pentru circula]ie, la fel [i unele

magazine, pentru a permite locuitorilor ora[ului s` participe la

festivit`]i.

– P`cat \ns` c` nu s-a deschis centrul de distrac]ii de la White

Acres, se plânse doamna Gimbel, [efa comitetului de organizare a

s`rb`torii, \n ziua \n care lipea afi[e pe vitrina magazinului Pamelei.

Imagineaz`-]i ce grozav o s` fie la anul!

– De fapt, \i r`spunse Jeremy care se afla cu totul \ntâmpl`tor

acolo, o s` fim invada]i de o mul]ime de str`ini care vor \ncerca prin

toate mijloacele s` exploateze s`rb`torile noastre publice.

Jeremy convocase o [edin]` municipal` pentru a-[i exprima

punctul de vedere. Pamela nu participa la ea, \ns` [tia c` aceasta

urma s` fie foarte agitat` [i Jeremy f`cuse mul]i adep]i pentru cauza

lui.

– Cauza noastr`, spuse el, atunci când vorbise cu el a doua zi.

– Ba a ta, insist` Pamela. }i-am spus \nc` de la bun \nceput c`

n-o s` te sus]in, ad`ug` ea \n timp ce se uita la el cum mu[ca

dintr-un m`r, f`r` s-o scape pe Suzy din ochi. Nu \n]eleg ce satisfac]ie

\]i poate produce lupta asta pentru White Acres.

El \[i drese glasul [i arunc` la co[ul de gunoi cotorul m`rului

LACRIMI DE AUR 93

\nainte s`-i r`spund`.

– L-ai cunoscut pe tat`l meu?

– Nu, dar Bernice mi-a vorbit mult despre el.

– Era un om deosebit. Organiza manifesta]ii [i adesea era [i

ascultat. Oamenii \l adorau.

Zâmbi [i c`zu câteva secunde pe gânduri.

– Dac` a[ reu[i s` boicotez proiectul White Acres..... dac` a[

putea..... de unul singur..... M` rog, sper c` \n]elegi....

Pamela \n]elegea chiar foarte bine. Voia s`-[i dovedeasc` valoarea

\n fa]a tat`lui s`u. Ce ciudat mod de a ac]iona!

Pe scurt, el prezidase acea [edin]` [i repurtase un succes uria[ din

toate punctele de vedere. {edin]a avusese loc \ns` \n absen]a lui

Michael [i Pamela \[i spuse c` rezultatul acelei seri ar fi fost \n mod

sigur altul dac` el s-ar fi aflat \n ora[.

|n cele din urm` sosi [i ziua de Oktoberfest [i tot ora[ul fu

cuprins de un vânt de nebunie. Spre sear`, toat` lumea se \ntoarse

acas` ca s`-[i pun` costumele. Suzy \mbr`c` o rochie din dantel` cu

crinolin` [i Pamela o bluz` ]`r`neasc`, alb`, o fust` verde [i un ilic

negru brodat de mân`.

– Superb! se extazie Suzy. Pentru cine te-ai g`tit a[a?

– E un costum autentic din zon`, \i spuse Pamela ro[indu-se \n

obraji.

|n timp ce spera s` participe [i Michael la serbare, Pamela \ncerca

totu[i s`-[i alunge acel gând straniu din minte. Lucrurile ar fi fost

mult mai simple dac` el ar fi disp`rut din via]a ei..... dar nu-[i f`cu

nicio iluzie \n acest sens.

Se gândise \ndelung la declara]iile pe care i le f`cuse Michael

94 HELEN CARTER

atunci când luase cina cu el la Fresno. |i spusese c` voia s` fie a lui [i

de obicei el \[i atingea scopurile propuse. Dar de ce nu d`dea dovad`

de mai mult` insisten]`? De ce disp`rea brusc f`r` s`-i dea nicio

veste? Ca s-o pun` la \ncercare? L`sând-o singur` cu ea \ns`[i, spera

oare s`-i abat` aten]ia de la White Acres? Dac` acesta era planul lui,

atunci \i reu[ise de minune.

– Philip a invitat o femeie, exclam` Bernice dând buzna \n

magazin, vrând s` fie sigur` c` ea e cea care anun]` prima

evenimentul. E tân`ra \nv`]`toare care vine din Texas.

– Perfect! spuse Pamela. Sper s` se \ndr`gosteasc` unul de altul.

Bernice [i Suzy \[i aruncar` o privire pe care Pamela o interpret`

destul de u[or [i se gr`bi s` continue.

– M` bucur c` o s` dansez cu ni[te necunoscu]i. |mi pare r`u \ns`

s` n-o s` purt`m masc`, deoarece \n seara asta nimic nu mi-ar face o

mai mare pl`cere decât s` fiu vr`jit` de farmecul unui str`in pe care

s` nu-l mai v`d niciodat` dup` aceea.

Dou` perechi de ochi se m`rir` de uimire atunci când \i auzir`

cuvintele. Pamela zâmbi, mul]umit` de festa pe care le-o jucase celor

dou` femei.

– Pleca]i f`r` mine, ad`ug` ea. |nchid eu magazinul. V` ajung din

urm` \n câteva minute.

F`cu ordine printre rafturi, \ncuie casa de marcat, [terse de praf

câteva c`r]i despre artizanat [i \ncepu s` duc` \n`untru p`pu[ile

ruse[ti care erau expuse la intrarea \n magazin.

– Bun` seara.

Pamela \nghe]`. Recunoscu imediat vocea [i fu cuprins` de valuri

succesive de emo]ie, de la bucurie la pl`cere, trecând prin pruden]`

LACRIMI DE AUR 95

[i ne\ncredere. Se \ntoarse spre vizitatorul ei cu câte o p`pu[` \n

fiecare mân`.

Cât de frumos era! Purta un pulover pe gât din ca[mir alb care-i

scotea \n eviden]` str`lucirea ochilor alba[tri [i o sclipire vesel` \i juca

\n priviri.

– Ace[tia sunt ultimii t`i nou-n`scu]i? o \ntreb` el ironic.

Ea izbucni brusc \n râs, dând frâu liber bucuriei [i renun]ând la

pruden]a ei obi[nuit`.

– Ajut`-m` s` le pun la locul lor, \i spuse ea \ntinzându-i cele

dou` p`pu[i.

– Interesant, spuse Michael admirând obiectele din lemn pictat.

– Nu-i a[a? Le-a cump`rat Suzy \ntr-o zi când nu eram cu ea [i

clien]ilor no[tri le place foarte mult, de[i cu greu pot trece drept

artizanat local.

Dup` ce p`pu[ile fur` duse \n`untru, se \ntoarser` unul spre

cel`lalt, u[or stingheri]i.

– Mai.... mai am dou` sau trei lucruri de f`cut \nainte s` \nchid,

spuse Pamela ducându-se \n spatele tejghelei.

Verific` dac` seiful era \nchis [i vâr\ registrul de \ncas`ri \ntr-un

sertar, uitându-se spre Michael pe furi[. El se plimba prin magazin,

privind cu aten]ie la fiecare obiect pe care-l vedea.

Configura]ia magazinului se schimbase foarte mult de la ultima

lui vizit`. Partea indian` era dispus` \n form` de camping [i fusese

pres`rat` cu ni[te co[uri pline de unelte, ca [i cum o familie de

indieni Miwok le pusese cu o clip` \n urm` acolo.

Ceva mai departe se afla sec]iunea California spaniol` conceput`

astfel \ncât s` dea vizitatorului impresia c` intr` \n curtea unei

96 HELEN CARTER

hecienda. Nasturi din argint, dantele, bijuterii, panglici, piepteni

vechi, tablouri \nf`]i[ând dansuri populare spaniole, expuse \n cutii

l`cuite de culoare neagr`, ca [i cum st`pâna casei f`cuse cu pu]in

timp \n urm` cur`]enia de prim`var`.

Sectorul "Goana dup` aur" oferea o colec]ie de pietre [i minerale,

echipamente autentice de c`ut`tori de aur [i postere care

reprezentau scene din via]a petrecut` \n s`lb`ticie de oamenii vremii.

Acea parte p`ru s`-l intereseze cel mai mult pe Michael.

– |n sfâr[it, am terminat! spuse ea [i se apropie de el.

El examina un cristal de ametist pe care-l puse jos [i se \ntoarse

spre ea zâmbind. Ea se a[tepta ca el s`-i vorbeasc` despre

modific`rile pe care le adusese magazinului, dar el n-o f`cu. |n

schimb, o privi intens \n ochi.

– Vrei s` mergi cu mine la Oktoberfest?

– Nu [tiu, domnule, \l tachin` ea. Cred c` oamenii vor bârfi pe

seama noastr`.

– {i ce dac`? [opti el luându-i chipul \ntre mâini.

Când ajunser` \n strad`, avur` brusc impresia c` nimeriser`

\ntr-un uria[ parc de distrac]ii. Nicio ma[in` nu avea acces pe str`zile

blocate [i de-a lungul trotuarelor \n]esate de lume erau aliniate

tarabele. O org` uria[` instalat` \n centrul ora[ului cânta, sunetele ei

fiind amplificate prin ni[te difuzoare. To]i locuitorii ora[ului se

transformaser` \n ]`rani germani, \mbr`ca]i \n costumul lor specific:

pantaloni scur]i din stof` verde [i jiletci brodate [i acoperite cu

fireturi. Pamela râse de pl`cere [i atunci când Michael o prinse de

dup` umeri pentru a o c`l`uzi prin mul]ime, ea zâmbi. |ncepu s`

cânte o orchestr` [i se formar` imediat cupluri care dansau pe [osea.

LACRIMI DE AUR 97

Michael [i Pamela \[i croir` drum printre ele, privind la tot ce se

\ntâmpla \n jurul lor, stând \mbr`]i[a]i [i comunicând f`r` cuvinte.

Se oprir` la o intersec]ie \n momentul \n care trecu o c`ru]` plin`

cu fân, tras` de doi cai de povar`.

– Pamela!

|n ea se aflau Bernice [i Fred, care \[i fluturau frenetic mâinile.

– Urca]i al`turi de noi!

C`ru]a \[i \ncetini mersul, dar Michael [opti la urechea Pamelei:

– Hai s` nu mergem cu ei. Te vreau numai pentru mine. Pref`-te

c` n-ai auzit nimic.

Vorbele lui \i \nc`lzir` inima [i cei doi \[i v`zur` de drum, \n timp

ce c`ru]a se dep`rta.

V`zur` o scen` pe care evoluau ni[te acroba]i [i un concurs de

frumuse]e pentru feti]e de cinci ani. Mâncar` cârna]i la gr`tar, varz`

murat`, salat` de cartofi [i tarte cu mere. Urm`rir` o pereche de

nem]i dansând "Dansul puilor de g`in`" [i Pamela reu[i s`-l

determine pe Michael s` joace o polc` dezl`n]uit`.

– Ai talent la a[a ceva, spuse ea izbucnind \n râs \n timp ce

]op`iau prin[i \n hor` ca doi tineri lipsi]i de griji.

Orchestra liceului defil` apoi pe str`zi, urma]i de echipa de fotbal

a ora[ului [i de suporterii acesteia, ova]iona]i ca ni[te eroi. Pamela [i

Michael \[i continuar` plimbarea, oprindu-se din când \n când \n fa]a

vreunei vitrine \mpodobite, râzând ca ni[te copii.

Schimbar` câteva cuvinte cu ni[te cunoscu]i, dar nu st`tur` prea

mult. Voiau s` r`mân` singuri [i, parc` ghicindu-le dorin]a, nimeni

nu \ndr`znea s`-i deranjeze mai mult de câteva minute. Petrecerea se

prelungea [i se trezir` singuri \n fundul parcului, departe de lumini

98 HELEN CARTER

[i de mul]imea petrec`re]ilor.

– Ce e aceea? o \ntreb` Michael ar`tându-i cu degetul o perdea de

ap`, vizibil` pe \ntuneric.

– E fântâna artezian`. B`nuiesc c` i-au dat drumul pentru

serbare.

Se apropiar` de marginile \n`l]ate [i rotunjite ale fântânii. Chiar

[i pe \ntuneric, z`rir` monedele care str`luceau pe fundul acesteia.

– E o fântân` care face minuni? o \ntreb` Michael.

– Da.

El scoase o moned` din buzunar.

– Ce dorin]` vrem s` ni se \ndeplineasc`?

|i veni \n minte amintirea primei lor \ntâlniri de pe deal [i Pamela

se \ntreb` dac` [i el se gândea la acela[i lucru. I se p`rea c` plute[te

pe un nor vr`jit care o duce departe de grijile [i de stresul lumii reale.

Era sigur` c` farmecul lui Michael era r`spunz`tor de starea ei de

spirit. Poate chiar el crease acel nor [i avea puterea s`-l fac` s` dispar`

doar pocnind din degete.....

– S` ne rug`m s` plou`, spuse ea deodat`.

– Poftim? exclam` el uluit. De ce s` plou`?

– Pentru c` n-a c`zut nicio pic`tur` de ap` \n toamna asta [i s-ar

putea s` apar` incendiile de p`dure.

El se uit` gânditor la banul din mâna lui, reflectând intens.

– Eu m` gândeam la o dorin]` mai personal`, spuse \n cele din

urm`.

Ea ezit`, uitându-se la oglinda apei. Prima oar` când se

\ntâlniser`, Michael \i promisese c`-i va \ndeplini dorin]ele.

– Nu \ndr`znesc, [opti ea. |n plus, nu cred \n promisiuni.

LACRIMI DE AUR 99

– Dac` nu ri[ti, nu ob]ii nimic. Eu cred.

Ea ridic` ochii spre el, deoarece emo]ia din vocea lui dovedea c`

e sincer. Putea oare s` aib` \ncredere \n el? |n seara aceea.... |n seara

aceea poate.....

Dup` câteva clipe de t`cere, el arunc` moneda \n centrul fântânii.

– Gata. Acum, o s` vedem care din noi a avut dreptate.

– Ce dorin]` ]i-ai pus?

El \i ar`t` obrazul cu degetul.

– {tii foarte bine c` nu pot s`-]i spun.

– Atunci, las`-m` s` ghicesc.

|i zâmbi când v`zu c` se apropie de ea. {tia c` o va lua \n bra]e [i

o va s`ruta [i era preg`tit` pentru asta. Acele clipe erau magice, ca tot

ce tr`ia al`turi de Michael. Ce grozav ar fi fost ca vraja care-i \nconjura

s` nu-i mai p`r`seasc` niciodat`! Dar realitatea \[i va intra din nou \n

drepturi [i pân` atunci voia s` se bucure de fiecare clip` a prezen]ei

acesteia.

– }i-ai dorit o nou` ma[in` Ferrari, de data asta una neagr`, ca s`

se asorteze cu fiecare stare de spirit a ta.

El \i lu` fa]a \n mâini [i râse cu sarcasm.

– Mai f` o \ncercare, dr`cu[or mic ce e[ti!

– S` vedem..... Un avion particular pentru Cr`ciun?

– Ceva mult mai pre]ios decât asta, [opti el acoperindu-i fa]a cu

s`ruturi.

Pamelei \ncepur` s`-i tremure genunchii [i \l cuprinse cu bra]ele

dup` gât.

– Pun pariu c`-]i dore[ti una din p`pu[ile acelea ruse[ti.... \i [opti

ea u[or ame]it`. S-ar putea s` te pot ajuta.

100 HELEN CARTER

El râse \ncet, \[i d`du p`rul pe spate [i \ncepu s-o s`rute pe gât cu

buzele lui senzuale.

– Mult mai pre]ios, repet` el, tr`gând-o \ncet spre el.

O sclipire ciudat` str`lucea \n ochii lui care o f`cu s` se clatine pe

picioare. Ar fi vrut s`-[i ia privirea de la el, dar nu se sim]ea \n stare.

Michael o speria [i totu[i avea atâta nevoie de el....

– M` dau b`tut`, [opti ea, ca s` umple t`cerea care se l`sase \ntre

ei.

Privirea lui \i amintea de o furtun` de toamn` mohorât` [i

imprevizibil`. Lumina felinarelor forma umbre mi[c`toare pe chipul

lui de parc` ar fi avut o mie de fe]e diferite. |n expresia lui blânde]ea

alterna cu demnitatea [i for]a cu sl`biciunea. Strânsoarea lui Michael

se accentu`. O strânse tare la pieptul lui [optind un singur cuvânt

\nainte ca buzele lui s` se lipeasc` de ale ei, \ntr-un s`rut fierbinte.

"Iubire". Oare auzise bine? Nu. Michael n-ar fi putut s`-[i doreasc`

un lucru atât de lipsit de importan]`. El era un b`rbat puternic [i

bogat, un b`rbat care tr`ia \ntr-o lume \n care totul se vindea [i se

cump`ra. Iubirea era capricioas` [i trec`toare. Nu era specific

caracterului lui Michael s`-[i doreasc` s` devin` robul iubirii.

Ap`sarea buzelor lui se accentu` [i ea uit` la ce se gândea [i i se

d`rui \n \ntregime, l`sându-se la discre]ia lui. |l iubea. Nu-i folosea la

nimic dac` mai nega mult timp acest lucru. Senza]ia produs` de

pielea lui neted`, de r`suflarea fierbinte [i gustul de miere al gurii lui

puse st`pânire pe sim]urile ei, ame]ind-o puternic. Dar nu era numai

atât.

Era adev`rat c` \i pl`cea fa]a [i trupul lui, dar \n primul rând \i

pl`cea b`rbatul din el. |i pl`cea cum mergea [i felul cum ridica o

LACRIMI DE AUR 101

sprâncean` atunci când \l mira ceva. |i pl`cea for]a care se degaja din

el [i dr`g`l`[enia copil`reasc` ce revenea din când \n când la

suprafa]`. |i pl`cea felul cum o s`ruta, dându-i impresia c`

reprezenta pentru el cineva scump [i unic. |l pl`cea a[a cum nu-i mai

pl`cuse niciodat` vreun alt b`rbat, suficient pentru a-[i uita

\ndoielile, resentimentele [i s` ia totul de la cap`t. Era preg`tit`....

dac` el ar fi spus cuvintele potrivite.

Oare el b`nuia cât de emo]ionat` era? Sim]ea oare \n timp ce o

s`ruta c` e gata s` capituleze? Nu [tia. {i poate nici nu era momentul

potrivit s`-i dezv`luie acest lucru.

O aventur` de o noapte – asta spusese ea lui Bernice [i lui Suzy.

Cât de mult se \n[elase! Ceea ce dorea mai mult decât orice pe lume,

era s` se uneasc` pe via]` cu Michael. Voia ca ea s` fie a lui [i el s`-i

apar]in`. Dar era oare posibil a[a ceva? Era Michael \n stare s`

d`ruiasc`? Sau lua pur [i simplu ce i se oferea, dup` care pleca

pentru totdeauna, f`r` s` se uite \napoi?

Michael respira greu atunci când se dezlipi de ea ca s`-i admire

chipul. Ea sim]ea lâng` pieptul ei b`t`ile accentuate ale inimii lui.

– E[ti atât de dulce [i frumoas` \n lumina lunii, spuse el cu vocea

emo]ionat`. M` faci s`-mi pierd min]ile.

– {i eu simt la fel ca tine, [opti ea lipindu-[i obrazul de pieptul

lui.

Dac` i-ar fi spus: "S` r`mânem", ce s-ar fi \ntâmplat cu ei? Dac`

i-ar fi spus: "S` mergem la mine...."? Pl`cerea alunga spaima din

sufletul ei [i tân`ra se \nfior`. |l dorea atât de mult....

Nu, nu sosise \nc` vremea s`-i spun` c`-l iube[te.

O luar` \ncet \napoi spre ora[, \nl`n]ui]i cu tandre]e. C`ldura

102 HELEN CARTER

trupului lui Michael era ap`rarea, armura ei. Era femeie [i se

\ndr`gostise. |l g`sise pe b`rbatul viselor ei.....

Atunci când se amestecar` prin mul]imea din strad`, sim]i c`

Michael se \ncordeaz` u[or [i ridic` ochii ca s` vad` ce anume

provocase reac]ia lui.

Se apropiau de ei Jeremy [i Suzy. Pamela \ncerc` s` zâmbeasc`.

– V` distra]i bine? \ntreb` ea tân`ra pereche, neluând \n seam`

privirea curioas` a surorii ei.

Suzy cl`tin` din cap, dar Jeremy \ncrunt` din sprâncene. {i el

observase intimitatea dintre Pamela [i Michael, [i era evident c` se

sim]ea jignit.

– E bun orice mijloc, nu-i a[a Donovan? spuse el pe un ton

agresiv.

– N-o lua iar de la cap`t, Jeremy.

– De ce? \l provoc` tân`rul. Nu te folose[ti de pretextul serb`rilor

de Oktoberfest ca s` dejoci planurile adversarului t`u? |]i \nchipui

cumva c` uzând de farmecul t`u o s` reu[e[ti s-o convingi pe Pamela

c` ai dreptul s` distrugi White Acres? Crezi c` po]i s-o cumperi f`......

Deodat`, dintr-un \nso]itor agreabil, Michael se transform`

\ntr-un lupt`tor f`r` mil`. Mu[chii maxilarelor lui se \ncordar` [i

ochii \ncepur` s`-i arunce fulgere de furie.

– Domnule Keaton, po]i s` m` acuzi de toate crimele posibile,

dar n-o amesteca pe Pamela \n toat` povestea asta. Altfel, s-ar putea

s`-]i par` r`u.

Jeremy se albi ca varul la fa]`. |[i drese glasul, dar nu putu s`

scoat` niciun sunet. Michael \i arunc` o privire triumf`toare.

– A[a e mai bine. Modera]ia te avantajeaz`.

LACRIMI DE AUR 103

Ei plecar`, l`sându-l pe Jeremy singur cu furia lui, ca [i cum nu

s-ar fi petrecut nimic. Cu toate astea, totul se schimbase.

Era adev`rat c` Pamela se \ndr`gostise de Michael, dar se p`rea c`

gre[ea. Iubirea lor era sortit` e[ecului, era condamnat`. Nu cumva

chiar se folosea de ea ca s`-[i ating` scopurile, f`r` s` aib` mustr`ri

de con[tiin]`?

Ura acele gânduri care o dureau [i aruncau o lumin` murdar`

asupra lumii care o \nconjura. Atunci când \[i cufunda privirea \n

ochii lui Michael, citea \n ei c` el n-o va r`ni niciodat`, dar când

\ncerca s` fie obiectiv`.....

Fu str`b`tut` de un fior.

– }i-e frig?

– Nu, dar cred c` e vremea s` ne \ntoarcem acas`.

El sim]i r`ceala care domnea acum \ntre ei [i nu \ncerc` s` se

apropie mai mult de ea. O conduse pân` la magazin [i ea se \ntoarse

spre el atunci când ajunser` la baza sc`rilor de la intrare. Poate c` se

a[tepta ca ea s`-l invite s` urce la o cafea, dar n-o f`cu. Inspir` adânc

aer \n piept [i-l \nfrunt`:

– E adev`rat ce spune Jeremy? Te folose[ti de mine?

Tr`s`turile fe]ei lui Michael se \n`sprir` [i el se uit` lung la ea

\nainte s`-i r`spund`.

– Caut` r`spunsul \n inima ta.

Ea \ncepuse s` tremure, f`r` s` se poat` controla. Michael o

speria. Nu fizic, dar ceea ce sim]ea pentru el era prea puternic, a[a

c` nu i-ar fi fost deloc greu s` foloseasc` acea for]` \mpotriva ei.

– Nu.... nu [tiu..... \ng`im` ea.

– Cum adic` nu [tii? repet` el alb la fa]` de furie. De ce \mi aduci

104 HELEN CARTER

asemenea acuza]ii, Pamela? Ce am f`cut ca s`-]i pierzi \ncrederea \nmine?

– M-ai min]it, [opti ea. Mi-ai ascuns adev`rata ta identitate [i m-ail`sat s` cred c` te-ai \ntors pentru mine. De ce ai f`cut asta?

– Probabil c` vreau totul, Pamela, r`spunse el f`r` nicio ezitare.Mâinile lui alunecar` de-a lungul umerilor tinerei [i urcar` pân`

la mica ven` care pulsa la baza gâtului.– Totul, Pamela. White Acres..... [i pe tine.– {i ai face orice ca s` ob]ii ce vrei? \l \ntreb` ea pe ner`suflate, cu

inima b`tându-i ca un ciocan \n piept.– Da.....Ea sim]i focul necru]`tor al pasiunii mistuind-o din cap pân`-n

picioare. El \i acoperi gura cu o ardoare dezarmant`, stârnind \ntrupul ei un r`spuns \nfl`c`rat la s`rutul lui.

– Am s`-]i mai las ceva timp, Pamela, spuse el, c`utându-i privirea.Atât cât s` te gânde[ti la mine [i la ce a[tept de la tine.... Acesta ecadoul cel mai dificil pe care l-am f`cut cuiva vreodat`.

|i d`du drumul din bra]e cu un surâs indescifrabil pe buze.– Scumpa mea, n-are nicio importan]` dac` am min]it sau nu. A[

min]i din nou, a[ \n[ela, a[ face orice ca s` devii a mea. Obi[nuie[te-te cu acest gând.

Ea \l privi \n t`cere [i el \i \nfrunt` privirea mult` vreme f`r` s`clipeasc`, de parc` ar fi vrut s`-[i \ntip`reasc` \n memorie fiecarecurb`, fiecare unghi al chipului. Apoi \i \ntoarse spatele [i Pamela sesim]i sufocat` de o triste]e cumplit`.

LACRIMI DE AUR 105

Capitolul 8

|n zilele urm`toare, Pamela nu avu nicio clip` liber`. Cu ultimiibani r`ma[i din vânzarea domeniului, f`cuse mai multe comenzi [imarfa \ncepuse s` soseasc` la magazin. |n fiecare sear` trebuia s`r`mân` pân` târziu ca s` rânduiasc` totul, conform planurilorstabilite dinainte.

Pe de o parte, se bucura de succesul pe care-l avea afacerea ei.M`car a[a treceau mai repede zilele f`r` s` se mai gândeasc` laMichael. Dac` n-ar fi fost atât de ocupat`, probabil c` ar fi pândit ore\n [ir soneria telefonului.

|n schimb, deschidea cutii, sorta obiectele din ambalaje [i-i d`deaindica]ii lui Suzy.

– Ah, nu, s`punul acela s`-l pui la produsele spaniole.....– Stau [i m` \ntreb ce fel de b`i or fi avut ei pe vremea aceea, \i

r`spunse Suzy gânditoare, \n timp ce executa indica]iile surorii ei.– Ar fi mai bine s` nu [tii..... \i r`spunse ea.Pamela f`cuse armisti]iu cu Jeremy. Suzy \i ceruse s` vin` la

magazin a doua zi dup` Oktoberfest, ca s`-[i cear` scuze fa]` de

Pamela.

– S` [tii c` nu vreau s` fac pe martira, \i spuse ea. Dac` vrei s`

lup]i \mpotriva proiectului lui Michael de la White Acres, n-ai decât,

dar n-o face \n numele meu.

Jeremy abord` un aer dispre]uitor, gândindu-se probabil c` ea

trecuse de partea du[manului.

Trecur` mai multe zile f`r` s` aib` nicio veste de la Michael.

Acesta \[i f`cuse \ns` sim]it` prezen]a sub forma unui pache]el pe

care i-l d`duse po[ta[ul.

Ea desf`cu hârtia de ambalaj cu mâinile tremurânde,

blestemându-se pentru sl`biciunea ei. |n cutiu]a de carton descoperi

un s`cule] din catifea ro[ie \nchis printr-un [nur din piele. Ea \l

r`sturn` u[or \n palm` [i brusc \i ap`rur` dinaintea ochilor [apte

pepite de aur.

"Drag` Pamela, \i scria Michael. Aceste pepite \[i au locul \n

sectorul "Goana dup` aur". Le-am g`sit prim`vara trecut` \n râul t`u.

Nu ]i se pare c` seam`n` cu ni[te lacrimi?.... M` \ntorc peste câteva

zile. A[teapt`-m`, Michael".

Lacrimi? Lacrimi de aur. Ea le privi [i ochii i se \nce]o[ar` \n timp

ce propriile lacrimi i se prelingeau pe obraji. Clipi din ochi. Pentru

numele lui Dumnezeu nu voia s` plâng`! |i dispre]uia pe plâng`cio[i.

|n afar` de ziua \n care vânduse White Acres, nu mai plânsese de ani

de zile. Chiar [i la moartea tat`lui ei \[i st`pânise plânsul cu

demnitate. {i acum se l`sase \nduio[at` de câteva pepite de aur! Bine

LACRIMI DE AUR 107

c` era singur` \n magazin! Trebuia s` recunoasc` faptul c` Michael [i

dragostea pe care i-o purta nu erau str`ine de starea de spirit, dar

refuz` s` se mai gândeasc` la acel subiect [i-[i alung` din minte acel

incident.

A[ez` pepitele pe o perni]` din catifea neagr` [i le puse sus pe un

raft.

Peste o or`, se r`zgândi [i le puse \napoi \n s`cule]ul ro[u, dup`

care-l vâr\ \n buzunar. Dintr-un motiv inexplicabil, se sim]ea bine

când le avea asupra ei [i le atingea din când \n când.

Poate c` acele lacrimi din aur constituiau o leg`tur` care-i unea

pe Michael [i Pamela de ast`zi cu Michael [i Pamela care se

\ntâlniser` pe deal [i se vr`jiser` unul pe altul?

|[i propuse s` pun` pepitele la loc pe raft peste o zi sau dou`.

Dup`-amiaz`, o a[tepta o alt` surpriz`. Domnul Scofield,

farmacistul de al`turi, se opri câteva clipe la magazinul ei, cu o foaie

de hârtie ro[ie \n mân`.

– Mergi la [edin]`? o \ntreb` el vârându-i hârtia sub nas. Acest

Jeremy Keaton e gata s` r`stoarne mun]ii.

– Da, a[a este, spuse ea luând flutura[ul din mâna farmacistului.

Citi textul tip`rit. Jeremy \[i proclama \n el obi[nuitele lui

bazaconii, ilustrându-[i vorbele prin citarea exemplului mai multor

ora[e ruinate de o expansiune prea mare [i men]ionând altele \n care

lupta \nver[unat` \mpotriva dezvolt`rii crease ni[te oaze de lini[te \n

lumea agitat` \n care tr`iau. Urma o list` \ntreag` de argumente

potrivnice centrului de distrac]ii de la White Acres, ca [i numele

adep]ilor acestei campanii.

|n plus, ceea ce era cel mai important, era o poz` a Pamelei. O

108 HELEN CARTER

simpl` poz` \nso]it` de o legend`: "Pamela Starbuck, ultima

descendent` a fondatorilor domeniului White Acres, nevoit` s`-[i

cedeze mo[tenirea celor de la "Miracle Development...."

Nu se preciza dac` ea sprijinea demersul lui Jeremy [i nici c`-i

d`duse lui mân` liber` s-o fac` \n numele ei, dar semnifica]ia era

evident`.

– Sunt flutura[i din `[tia \n tot ora[ul, \i spuse domnul Scofield.

{i aproape toat` popula]ia are inten]ia s` mearg` la adunare,

s`pt`mâna viitoare.

Pamelei \i trebuir` câteva secunde s`-[i revin` de pe urma [ocului

pe care-l suferise.

Ea nu se opusese niciodat` \n mod oficial construirii acelui

centru. |n plus, refuza s` se lupte cu Michael \n public, mai ales dup`

ce \[i d`duse seama c`-l iube[te.

Jeremy [tia foarte bine c` ea nu voia s` participe \n niciun fel la

acea campanie [i cu toate astea, o punea \ntr-o situa]ie penibil`.

Furioas`, Pamela b`tu tot ora[ul \n c`utarea lui Suzy, pe care o

g`si \n cele din urm` la bibliotec`.

– {tiai despre existen]a acestor flutura[i? o \ntreb` ea brusc.

Suzy adopt` o expresie vinovat`.

– Eu l-am sf`tuit totu[i s` nu pun` fotografia aceea..... |mi pare

r`u, Pam..... El e foarte convins c` asta \l va ajuta \n lupta lui.....

– B`nuiesc c` tu e[ti cea care i-ai dat poza.....

Suzy cl`tin` trist` din cap.

– Nu mi-a spus la ce urmeaz` s-o foloseasc`.....

– El unde e acum?

– S-a dus la Berkeley s` cear` sfatul prietenilor lui, spuse ea

LACRIMI DE AUR 109

groaznic de stânjenit`. N-o s` se \ntoarc` decât peste vreo dou` zile.

– Extraordinar! exclam` Pamela ironica. {i eu ce-ar trebui s` fac?

S` colind prin tot ora[ul [i s` spun fiec`rui cet`]ean c` existen]a

pozei mele pe acel flutura[ e o gre[eal`?

Pe lâng` furia pe care o sim]ea, se temea [i de reac]ia lui Michael.

De ce nu-i explicase clar pozi]ia ei? De ce nu-i vorbise sincer? |n

schimb, evitaser` cu grij` s` abordeze acel subiect frontal [i acum

situa]ia devenise exploziv`. Acum, toate argumentele ei ar sem`na cu

ni[te scuze. Dac` l-ar \ntâlni pe Jeremy, l-ar strânge de gât!

Dar flutura[ul provoc` [i un nou incident. Dat fiind c`

Oktoberfest se terminase, doamna Gimbel se implicase \n

organizarea [edin]ei care, la ini]iativa lui Jeremy, urma s` aib` loc

s`pt`mâna viitoare.

|ntr-o dup`-amiaz`, aceasta se prezent` la magazin [i o l`ud` pe

Pamela pentru schimb`rile pe care le f`cuse.

– E minunat! Datorit` ]ie, am putea s` figur`m curând la un loc

de cinste \n ghidurile turistice.

– Da, a[a este, o aprob` Pamela. Din nefericire, \ns`, cifra de

afaceri nu e direct propor]ional` cu entuziasmul nostru.....

Avusese o zi foarte obositoare [i \[i sim]ea moralul la p`mânt.

– Am investit [i ultimul b`nu] \n afacerea asta, oft` ea, [i dac`

vânz`rile nu vor cre[te repede.....

L`s` fraza neterminat`, nepl`cându-i s` se plâng`, mai ales \n fa]a

doamnei Gimbel, una din notabilit`]ile ora[ului.

– Dar mie [i lui Suzy ne place foarte mult s` facem aceste

renov`ri, ad`ug` ea imediat.

– Sunt convins` de asta, \i r`spunse distrat` doamna Gimbel.

110 HELEN CARTER

Se apropie apoi de un raft [i se uit` la p`pu[ile ruse[ti.

– Au vreun nume? [opti ea, ca [i cum p`pu[ile ar fi putut s-o aud`

[i s-ar fi sim]it jignite.

– Nu \nc`, \i r`spunse Pamela zâmbind, dar dac` dori]i, pute]i

s-o boteza]i pe una din ele.

Doamna Gimbel ar`t` spre cea mai mare, care o privea cu ochii

ei picta]i.

– Petru[ka, spuse ea hot`rât`, atingându-i fa]a cu degetul.

Atunci când se \ntoarse, figura ei \[i rec`p`tase expresia serioas`.

– {i acum, Pamela, trebuie s` vorbim despre White Acres.

– Adic`?

– Vrem s` fim siguri c` abord`m problema din toate unghiurile

posibile. De aceea, am format un comitet care trebuie s` mearg` la

fa]a locului ca s` verifice proiectul lui Michael Donovan. {efii

companiei "Miracle Development" ne a[teapt` la White Acres joi la

ora unsprezece [i ne-au invitat [i la masa de prânz.

Se opri [i-i zâmbi Pamelei.

– Am dori foarte mult s` te al`turi [i tu comitetului nostru.

– Eu? \ntreb` Pamela, sim]ind c`-i st` inima \n loc.

Nu-[i prea dorea a[a ceva. Se sim]ea [i a[a destul de prost pentru

c` fusese implicat` \n aceast` lupt` de c`tre Jeremy [i nu ]inea s`-[i

revad` fosta locuin]`.

– Dac` e din cauza acelui flutura[.....

– Nu, draga mea, i-o repet` doamna Gimbel. Doi membri ai

acestui comitet sunt pentru, doi sunt \mpotriv` [i eu sunt total

neutr`. Pentru majoritatea locuitorilor acestui ora[, tu o s` reprezin]i

\ntotdeauna White Acres, ad`ug` ea cu blânde]e, luând-o de mân`, [i

LACRIMI DE AUR 111

ar fi foarte important pentru noi s`-]i spui [i tu p`rerea.

Pamela accept` [i doamna Gimbel plec`, având-o pe Petru[ka sub

bra].

Mai r`m`seser` cinci p`pu[i pe raft.

|n dup`-amiaza urm`toare nu mai erau decât patru. Doamna Van

Orden v`zuse p`pu[a la doamna Gimbel [i se hot`râse s`-[i cumpere

[i ea una.

– A mea se va numi Olga, \i spuse ea cu mândrie, \n timp ce ie[ea

din magazin.

Pamela se bucur` c` f`cuse ceva vânzare, dar se \ntrist` c` se

desp`r]ea de Olga.

Joi diminea]`, membrii comitetului se adunar` acas` la doamna

Gimbel [i dou` ma[ini \i duse pe to]i la White Acres.

Pe toat` durata drumului Pamela p`str` t`cerea, dar mintea \i era

fr`mântat` de emo]ii contradictorii. Nu mai fusese pe [oseaua aceea

de la \nceputul verii [i era preg`tit` s` vad` multe schimb`ri, dar \n

momentul \n care se va confrunta cu ele, se temea de reac]ia ei.

Copacii ofereau o adev`rat` palet` de auriu, galbenul, portocaliul

[i rozul amestecându-se cu verdele-deschis al p`[unilor.

E un semn prevestitor, \[i spuse ea privind crengile uscate ale

unui tufi[ care se \ntindeau spre soare \n diminea]a aceea de toamn`.

|i pl`cuse \ntotdeauna acel anotimp, de[i anul acela i se p`rea a fi

ceva mai trist.

– Am ajuns! anun]` doamna Gimbel pe când intrau prin poarta

cea mare [i alb`.

Pamela sim]i c` i se pune un nod \n gât. Se \ntorcea "acas`", dar

acum nu mai era casa ei [i-i p`ru r`u c` venise.

112 HELEN CARTER

F`cu ochii mari pe când mergeau pe alee, privind stejarul gros la

baza c`ruia ascunsese cutia ei cu comori pe vremea când avea [apte

ani [i b`trânul chio[c din gr`din` care ad`postea jocurile ei de copil

\n zilele ploioase. Apoi trecur` prin fa]a stupilor de albine. Pe

moment, sim]i o mare u[urare la vederea acelor m`rturii ale

trecutului ei.....

Cu pre]ul unui mare efort, nu \ntoarse capul spre vechiul cimitir

familial. |n macheta centrului, figurau pe acel spa]iu noile grajduri [i

acea idee o r`nea teribil. La gândul c` toate acele pietre albe care

purtau numele fiin]elor cele mai dragi ei fuseser` spulberate pentru

pl`cerea turi[tilor boga]i, i se f`cu aproape grea]`.

Când ajunse \n fa]a casei, observ` toate amenaj`rile efectuate de

"Miracle Development".

Uria[a cl`dire colonial` pe care o construiser` str`mo[ii ei

domina \n continuare peisajul, \ns` acum era \nconjurat` de altele

noi. C`su]e cu un singur etaj ocupau acum spa]iul fostei gr`dini de

legume [i, la baza dealului, pe malul râului, se \n`l]au mai multe vile,

care erau ni[te copii fidele ale casei principale.

Gr`dinari peisagi[ti plantaser` copaci \n jurul vilelor, astfel c` se

evitase aspectul deprimant al majorit`]ii [antierelor.

Tân`ra nu putea s` nu recunoasc` adev`rul: se f`cuse o parcelare

foarte frumoas`. |[i repet` acest lucru [i \n timp ce vizita o

vil`-prototip \nconjurat` de p`duri. Totul era foarte frumos, dar nu

mai sem`na cu White Acres.

Se plimb` pe fosta ei proprietate cu o deta[are ciudat`. Acolo era

un loc total nou, care nu mai f`cea parte din via]a ei [i nu trebuia

s-o mai afecteze cu nimic. Atunci, de ce se sim]ea atât de stingherit`?

LACRIMI DE AUR 113

R`spunsul veni cu viteza fulgerului. |i era fric` s` intre \n cas`!

Dup` ce terminar` de vizitat, [efii de la "Miracle Development”

venir` s`-i ia cu ni[te ma[inu]e electrice ca s`-i duc` pe deal, dincolo

de fântâna leg`mintelor, pentru a le ar`ta superbul teren de golf.

Ea zâmbi când v`zu c` falsa fântân` era \nc` acolo. Oare Michael

o cru]ase \n amintirea \ntâlnirii lor? Probabil c` n-o va mai p`stra

mult` vreme, \[i spuse ea. Era prea veche [i d`r`p`nat` \n compara]ie

cu vilele noi.

Apoi fur` condu[i \n apropiere de râu, vizitar` [antierul viitorului

debarcader, al hangarului pentru b`rci [i studiar` planul ca s` vad`

locul unde se va construi restaurantul.

Dup` aceea se \ntoarser` spre cas` [i Pamela sim]i c` i se pune

din nou un nod \n gât de emo]ie.

Se \ntreb` dac` Michael se afla \n interiorul casei. Nu mai auzise

de el de la Oktoberfest, \n afar` de ziua \n care primise pepitele de

aur.

– Domnul Donovan lipse[te, le spuse atunci ghidul lor, ca [i cum

i-ar fi ghicit gândurile.

Bob era unul din cei mai devota]i asisten]i ai lui Michael.

– M-a rugat s` v` cer scuze \n numele lui, dar a fost re]inut cu

afaceri la Los Angeles mai mult timp decât prev`zuse.

Japonia, Seattle, Los Angeles..... Oare omul acela va mai termina

vreodat` cu c`l`toriile? Pamela cobor\ din ma[inu]` [i ridic` ochii

spre intrarea impun`toare pe care intrase de atâtea ori.

– V` rog s` intra]i.

Ea r`mase pe loc, \ncremenit` de emo]ie. Doamna Gimbel,

v`zându-i ezitarea, o lu` cu blânde]e de bra]. Zumz`itul din urechi i

114 HELEN CARTER

se accentu`, dar picioarele reu[ir` s-o duc` pân` \n cas`.

Când ajunse \n hol, se uit` spre salon, sufragerie [i bibliotec`. Ce

se \ntâmpla oare? Totul era a[a cum \l l`sase cu câteva luni \n urm`.

R`mase ]intuit`, apoi alerg` dintr-o \nc`pere \n alta. Da, acelea[i

mobile, acelea[i tablouri, acelea[i vaze de flori, totul era la fel.... doar

c` era mult mai frumos. Lemn`ria fusese restaurat`, pere]ii zugr`vi]i,

draperiile ar`tau ca noi, dar niciun detaliu al decora]iunii vechi nu

fusese schimbat.

Fu cuprins` de o tulburare nedefinit`. Trebuia s` se bucure sau

s` se \ntristeze? Se a[tepta s` vad` ni[te schimb`ri mari [i era

preg`tit` s` \nfrunte durerea pe care acestea i-ar fi provocat-o. Acum

\ns` era total descump`nit`. Ecoul trecutului ei \nc` mai r`suna \n

acele \nc`peri, dar nimeni n-avea dreptul s`-l aud`. Nimeni \n afar`

de ea [i de Suzy.

Se a[ezar` cu to]ii \n jurul mesei din sufragerie, unde se adunase

de atâtea ori familia ei cu ocazia mesei de duminic`.

– A sosit buc`tarul-[ef? vru s` [tie doamna Gimbel.

– Nu, r`spunse Bob. Avem o buc`t`reas` care preg`te[te masa

pentru muncitorii care stau aici, dar domnul Donovan a angajat pe

cineva special pentru ast`zi. Voia s` vede]i cu ochii vo[tri calitatea

mânc`rii care va fi servit` aici.

Felurile care le fur` prezentate erau pur [i simplu delicioase. La

primul etaj trona o mas` joas`, \mpodobit` cu un buchet de flori

proaspete, ceea ce era ceva nou [i de un efect foarte frumos. Se

\ndrept` spre fosta ei camer` [i, cu o mân` tremurând`, ap`s` pe

clan]`.

Bine\n]eles c` obiectele ei personale disp`ruser`, dar restul nu se

LACRIMI DE AUR 115

schimbase. Cuvertura de pe pat, draperiile asortate, pe care le

cump`rase cu numai câ]iva ani \n urm`, \nviorau [i acum atmosfera

cu culorile lor lucioase.

– Dac` mi-a[ aduce \napoi hainele [i tablourile, totul ar redeveni

ca \nainte, [opti ea.

Oare de ce Michael nu redecorase acea camer`? Ce nevoie mai

avea de acele \nc`peri, din moment ce construia vile pentru musafiri?

Când ajunse din nou pe coridor, \ntoarse capul spre camera

st`pânului, cea \n care dormiser` p`rin]ii ei. Probabil c` \n prezent

era locuit` de Michael. Din câ]iva pa[i ajunse \n fa]a u[ii acesteia, o

deschise [i arunc` o privire \n`untru. Nici acolo nu se schimbase

nimic.

Cu privirea \ncruntat`, se n`pusti spre camera pe care mama ei o

botezase.... "camera albastr`". Era ultima \nc`pere suficient de mare

pentru a sta \n ea Michael. Timiditatea \i disp`ru [i \mpinse u[a f`r`

nicio ezitare.

Prezen]a lui Michael ie[ea \n eviden]` de la prima privire. Acum

recuno[tea c` centrul de distrac]ii pe care-l construia pe fostul ei

domeniu era superb. Transform`rile pe care le f`cuse o deranjau, dar

va \nv`]a s` le accepte. Totu[i, se va obi[nui oare cu caracterul lipsit

de moral` al lui Michael? Avea apuc`turi de pirat, scrupule de

corsar.... |l iubea, dar era [i \ngrozit` de el.

Se apropie de dulap [i trase de u[a glisant`. Hainele lui erau

acolo. |ntinse mâna, lu` una din c`m`[i \ntre degete [i-[i afund` fa]a

\n materialul ei proasp`t c`lcat.

Pe m`sur` ce studia lucrurile b`rbatului pe care-l iubea, inima \i

b`tea din ce \n ce mai tare, astfel c` la un moment dat fu pe punctul

116 HELEN CARTER

s` le[ine. Atinse cu degetele lâna aspr` a unui pulover uitat pe

sp`tarul unui scaun [i pielea unei mape de birou.

Dinspre parterul casei se auzeau zgomote \n`bu[ite [i râsete. Se

hot`r\ s` se duc` la \nso]itorii ei, dar nu imediat. Se apropie de pat,

netezi cuvertura [i mângâie perna moale. Perna lui Michael. Deodat`,

un val de emo]ii explod` \n trupul ei. Se a[ez` pe pat [i puse \ncet

capul pe pern`, inspirând parfumul b`rbatului pe care nu se putea

hot`r\ s`-l urasc`.

Un zgomot care venea de pe coridor o f`cu s` \ntoarc` rapid

capul, dar nu mai avu timp s` se ridice \n picioare \nainte ca Michael

s` apar` \n pragul u[ii. |ntr-o mân` purta o valiz` [i \n cealalt` o

serviet` diplomat. Cravata \i era desf`cut` [i c`ma[a descheiat` la gât.

P`rea foarte obosit, dar când o v`zu, zâmbi.

– Ai v`zut? [opti el \nainte s` \nchid` u[a \n urma lui. }i-am spus

c` mi s-a \ndeplinit dorin]a?

Pamela era prea z`p`cit` ca s` se mai simt` jenat`. Se ridic` [i

\ng`im` o scuz` ca s`-[i justifice prezen]a \n camer`.

– Ssttt, nu spune nimic, [opti el punându-i un deget pe buze. Nu

vreau s` aud nimic logic [i ra]ional.

O s`rut` u[or pe buze.

– Las`-m` s` cred c` ai venit aici \mpins` de o for]` irezistibil`, cu

care nu te-a l`sat inima s` te lup]i.

O nec`jea pu]in, dar deoarece el o s`rut` din nou din ce \n ce mai

pasionat, tân`ra sim]i cât de serioase erau vorbele lui.

– Am f`cut o vizit`, se ap`r` ea. Am venit cu comitetul.....

– Da, [tiu. I-am v`zut jos.

– {i voiam s` v`d ce s-a ales de White Acres dup` ce a intrat \n

LACRIMI DE AUR 117

mâinile noului proprietar. Cum a fost [ederea la Los Angeles? ad`ug`

ea pe un ton deta[at.

Michael oft` adânc [i-[i d`du haina jos. Pamela sim]ea \n mod

confuz c` ar fi trebuit s` plece, dar ceva anume o re]inea.

– Los Angeles? repet` el. Mi-am petrecut timpul acolo \ntr-un

subsol luminat cu neon, negociind un contract. Nici m`car n-am

v`zut lumina soarelui.

|[i trecu mâna prin p`r, vizibil obosit.

– N-am dormit de cel pu]in patruzeci [i opt de ore.

Folosindu-se de acest pretext, ea se \ndrept` spre u[`.

– Te las s` te odihne[ti.

El ridic` o mân`, s-o opreasc`.

– Nu pleca, spuse el cu blânde]e. Mai stai pu]in.... [i nu-]i face

griji. Deocamdat` nu m` simt \n stare s` atentez la virtutea ta.

O prinse cu mâna dup` ceaf` [i o trase spre el. Tân`ra nu putu

rezista mângâierii lui.

– Vrei.... vrei s`-]i masez spatele? \l \ntreb` ea aproape \n [oapt`.

Regreta deja gestul ei impulsiv atunci când Michael \ncepu s`-[i

descheie nasturii c`m`[ii, f`r` s` catadicseasc` s`-i mai r`spund`.

Nu-[i \nchipuise niciodat` c` va trebui s` ating` pielea lui goal` [i

ceea ce i se p`ruse simplu \n momentul \n care-i f`cuse propunerea

deveni brusc o sarcin` imposibil` de \ndeplinit.

Michael se trânti pe pat cu un suspin fericit [i, \ntorcând fa]a spre

ea, \i zâmbi cu pleoapele grele de somn.

Ea \[i apropie mâna cu timiditate de spatele lui [i \ncepu s`-l

maseze, mai \ntâi cu o mân`, apoi cu amândou`, fr`mântându-i pe

rând energic [i blând mu[chii amor]i]i de oboseal`. |n câteva minute

118 HELEN CARTER

descoperi mi[c`rile care \l alinau pe Michael.

– E minunat, [opti el cu o voce somnoroas`. Nu te opri.....

Ea zâmbi, fericit` c` \i producea pl`cere. Pielea lui era mai moale

precum catifeaua [i \n timp ce mâinile ei ac]ionau asupra spatelui

s`u, sim]ea jocul mu[chilor lui sub palmele ei. Ar fi dorit atât de mult

s` se aplece [i s`-l s`rute \ntre umeri.....

– Acolo, spuse el brusc, \ntinzând ceafa \n momentul \n care

degetele \i atingeau mu[chii \ncorda]i ai gâtului. Mai tare.

Ea \l ascult` [i el suspin` mul]umit.

– B`nuiesc c` doamna Gimbel nu s-a gândit la un asemenea

tratament atunci când te-a racolat \n comitetul ei, glumi Michael.

– Comitetul!

Pamela se ridic`, de parc` ar fi fost fulgerat`. Cum de uitase de el?

– Stai lini[tit`, \i spuse Michael cu ochii tot \nchi[i. S-au dus s`

viziteze grajdurile. Vor crede c` te plimbi prin parc.

Ceva mai calm`, ea \[i odihni mâinile pe spatele lui,

bucurându-se de frumuse]ea neted` a pielii lui. Era minunat s`-l vad`

torcând sub mângâierile ei, ca o panter` \mblânzit`.

– Ce concluzii a tras comitetul t`u? o \ntreb` el brusc.

– |nc` n-am discutat cu to]ii. Inten]ion`m s-o facem dup` ce ne

\ntoarcem \n ora[. Michael..... eu..... apropo de Jeremy.....

– N-are nicio importan]`, \i r`spunse el dând din umeri. |l \n]eleg

foarte bine pe acest tân`r. Pe undeva, sem`n`m foarte mult.

– Cum adic`? exclam` Pamela izbucnind \n râs.

– |n]eleg perfect motiva]ia lui.

Vocea i se aspri \ns`, ca [i mu[chii umerilor s`i.

– Dar de data asta va pierde, pentru c` eu nu voi abandona

LACRIMI DE AUR 119

niciodat` White Acres.

|ndârjirea lui o impresion` pe Pamela.

– De ce \i dai atâta importan]`?

– Din mai multe motive.

Michael se r`suci brusc [i o trase spre el.

– R`mâi cu mine, Pamela, [opti el cu vocea plin` de emo]ie,

strângând-o tare la pieptul lui. Nu vreau s` m` mai \ntorc niciodat`

acas` [i s` nu te g`sesc aici.

Ne[tiind dac` vorbea serios sau nu, ea se ghemui la pieptul lui, ca

[i cum \[i g`sise \n sfâr[it un c`min.

Deodat`, se auzi un zgomot de pa[i pe coridor [i amândoi

r`maser` nemi[ca]i, cu urechile ciulite.

– Sunt \ngrijorat` \n privin]a Pamelei, spuse vocea doamnei

Gimbel. Unde ar putea s` fie?

|ntrebarea ei fu urmat` de un murmur de voci, apoi cineva zise:

– S` \ncerc`m \n camera lui Michael. Poate el [tie.

Pamela \n]epeni, \[i duse mâna la gur` [i Michael râse pe

\nfundate. |n clipa aceea, vocea ferm` [i hot`rât` a lui Bob lini[ti

agita]ia din fa]a u[ii lui.

– Domnul Donovan abia s-a \ntors din c`l`torie [i nu v` dau voie

s`-l deranja]i. O s`-l \ntreb`m mai târziu, \n cazul \n care prietena

dumneavoastr` tot nu s-a \ntors pân` atunci.

– Bunul [i b`trânul meu Bob, [opti Michael.

Pamela râdea pe \nfundate [i el o strânse la pieptul lui, molipsit

de veselia ei. Auzir` grupul coborând \napoi la parter [i d`dur` \n

sfâr[it frâu liber hohotelor de râs.

– R`mâi cu mine, [opti Michael din nou. O s` le spun c` te-ai

120 HELEN CARTER

\ntors pe jos.

– Pe jos? Dar asta mi-ar lua câteva ore!

– Exact. Asta va fi explica]ia pentru faptul c` n-o s` ajungi decât

mâine diminea]`.

Pamela \l privi cu tandre]e. Deodat`, el schimb` pozi]iile [i ea se

trezi \ntins` \n locul lui, iar Michael st`tea aplecat deasupra ei.

– E[ti atât de frumoas`, spuse el.

Gura lui se uni cu a ei \ntr-un s`rut care spulber` [i ultimele

re]ineri ale Pamelei. Sub mângâierile lui, ea se deschise ca o floare,

r`spunzând pasiunii lui cu o fervoare care poate ar fi mirat-o dac` ar

fi fost con[tient` de ea. Mâinile lui Michael \i mângâiau tot trupul,

luându-i sânii \n c`u[ul palmelor, atingându-i abdomenul, trezind-o

la via]` \ntr-un mod pe care n-ar fi \ndr`znit niciodat` s` [i-l

imagineze.

Era un fel de revela]ie, de parc` s-ar fi n`scut a doua oar`. Acum

\n]elegea cu adev`rat sensul cuvântului "feminitate". Avea nevoie de

Michael, de b`rbatul din el. |l iubea, \l dorea..... \n ciuda \ndoielilor

care o fr`mântau. Era preg`tit`. Acum [tia c` nu mai exista cale de

\ntoarcere.

Ea \i puse mâna pe abdomen cu pudoarea inocen]ei [i Michael fu

scuturat de un tremur puternic. El se ridic` \n capul oaselor, cu

privire r`t`cit` [i s`ri \n partea cealalt` a patului.

– Pleac`, Pamela, [opti el cu o voce r`gu[it`. Pleac` pân` mai am

for]a s` nu te re]in.....

Ea \ntinse nehot`rât` mâna spre el.

– Michael....

– Pleac`, Pamela, repet` el pe acela[i ton. Dac` r`mâi acum, va fi

LACRIMI DE AUR 121

pentru totdeauna.

Ea dorea atât de mult s`-l fac` fericit! Oare el nu sim]ea asta? Dar

pe m`sur` ce cea]a produs` de senzualitate se risipea \n mintea ei,

\n]elese c` ar fi nebun` s` se ia dup` el.

– Bine, [opti ea, neputând s`-[i ia ochii de la el.

El \ntinse mâna spre p`rul ei, care i se r`sfir` printre degete.

– Niciodat` n-am a[teptat atât de mult, gândi el cu voce tare.

Când o s` te hot`r`[ti s` r`mâi cu mine?

S` r`mân`? Numai "s` r`mân`?" Cu câteva secunde mai devreme,

spusese "pentru totdeauna", dar \n realitate ce voia s` spun`? Ea \i

c`ut` privirea, \ncercând s` ghiceasc` acolo sensul cuvintelor lui.

– Dup` [edin]a municipal`, \i r`spunse ea. Cred c` ar fi preferabil

s` nu ne mai vedem pân` atunci.

El o aprob` [i ea se ridic`, \[i netezi hainele de [i-[i trecu mâna

prin p`r.

– Dar dup` [edin]`, ad`ug` el, o s` dau la o parte aceste re]ineri

ridicole. Dup` [edin]`, o s` vii s` stai cu mine.

Ea se sim]i cuprins` de un val de fericire. Da, \l va urma pân` la

cap`tul lumii.

– La revedere, Michael, spuse ea.

Tân`ra ie[i din camera lui, \nchise u[a \n urma ei [i se sprijini

câteva clipe cu spatele de ea, ca s` prind` puteri.

– O s`-mi fie dor de tine, [opti ea.

***

122 HELEN CARTER

Se \ntoarse \n ora[ \mpreun` cu ceilal]i membri ai comitetului.

Ma[ina ei o a[tepta \n fa]a casei doamnei Gimbel.

– Ai prins vreo ocazie s` vorbe[ti cu domnul Donovan? o \ntreb`

ea, luând-o pe nepreg`tite.

Ea \i spusese c` se plimbase prin parc [i spera ca minciuna s` nu

i se citeasc` pe fa]`.

– Da, câteva minute. De ce?

– Cu atât mai bine. {tiai c` el a propus s` faci parte din comitetul

nostru?

Aceast` descoperire o [oc` pe Pamela. De ce-i venise lui o

asemenea idee? Se sim]i str`b`tut` de un fior rece. Nu-i pl`cea deloc

s` aib` b`nuieli \n privin]a lui Michael [i g`sea \ntotdeauna o

justificare purt`rii lui uneori ciudate.

Era foarte \ndr`gostit` de acest b`rbat, dar de fiecare dat` când

\ntorcea spatele, un eveniment oarecare \i dovedea c` gre[ea. De ce

via]a nu era mai simpl`? De ce nu era liber` s`-l iubeasc`? De ce se

interpuneau \ntre ea [i iubirea ei evenimente exterioare?

– Da, a insistat \n mod deosebit, ca s` vezi cu ochii t`i schimb`rile

care au ap`rut dup` plecarea ta de la White Acres. Vrea neap`rat s`

te conving` c` are inten]ii bune....

– Am \n]eles.

"E u[or de convins Pamela, \[i spuse ea cu triste]e. E de-ajuns s-o

mângâi câteva minute pe un pat...." Deveni stacojie la fa]` de furie,

lucru care se observ` [i \n vorbele ei.

– Credeam c` \n afacerea asta sunte]i impar]ial`, spuse ea pe un

ton aspru.

– Dar sunt, draga mea, exclam` doamna Gimbel, neluând \n

LACRIMI DE AUR 123

seam` tonul acuzator al Pamelei. |l cunosc pe tat`l vitreg al lui

Michael de ani de zile. Chiar eu sunt aceea care i-a propus ca "Miracle

Development" s` se intereseze de White Acres, atunci când am aflat

c` o vinzi.

Pamela se uit` la ea uluit`. Dar oare de ce se mira? Domnul

Harding, prietenul familiei Gimbel de zeci de ani, probabil i-a cerut

ajutorul domnului Gimbel ca s`-i g`seasc` un cump`r`tor, ca un fel

de favoare pentru familia Starbuck. Cine s-ar fi gândit la complica]iile

pe care le va stârni acea ac]iune simpl` [i generoas`?

|ndoielile o chinuiau tot timpul, \n ciuda eforturilor ei de a le

alunga. Se gândi din nou la ce spusese Jeremy. Acesta afirmase c`

oamenii de teapa lui Michael cump`rau cu u[urin]` sprijinul

persoanelor importante care s-ar fi putut opune planurilor lor.

– Asta se nume[te impar]ialitate?

– N-am luat niciun comision, dac` asta vrei s` insinuezi, dar m`

simt r`spunz`toare de bun`starea locuitorilor unui ora[ [i \ncerc de

ani de zile s` contribui la prosperitatea lor. Te rog s` m` crezi c`,

dac` a[ fi avut cea mai mic` \ndoial` referitor la efectele dezvolt`rii

domeniului White Acres asupra v`ii, a[ fi prima care s` condamne

proiectul, \i explic` ea, b`tând-o u[or pe bra] pe Pamela. Dup`

p`rerea mea, acest centru de distrac]ii e exact lucrul de care are

nevoie comunitatea noastr` ca s-o trezeasc` din amor]eala \n care

tr`im de zece ani [i mai bine.

V`zând sinceritatea cu care vorbea \nso]itoarea ei, Pamela nu

\ndr`zni s` mai insiste. Doamna Gimbel se bucura de o reputa]ie

nep`tat` pe care o merita cu prisosin]`. Atunci, de ce se \nc`p`]âna

Pamela s` aib` \ndoieli fa]` de cei care aveau vreo leg`tur` cu

124 HELEN CARTER

Michael? Oare va l`sa emo]iile s`-i \ntunece judecata? Deodat`, i se

f`cu ru[ine de ea \ns`[i.

– Acest proiect pare s` reprezinte foarte mult pentru Michael,

spuse ea \ncet.

– Ai spus un lucru foarte adev`rat. Ai auzit vorbindu-se despre

fra]ii lui, nu-i a[a?

Pamela cl`tin` din cap \n sens negativ.

– Mai bine zis fra]ii lui vitregi, respectiv copiii primei so]ii a lui

Marshall Bentworth. Ei nu l-au agreat niciodat` pe Michael [i atunci

când el s-a dovedit a fi un str`lucit om de afaceri, ca [i tat`l s`u vitreg,

antipatia lor fa]` de el a crescut [i mai mult. Acum, dup` ce Marshall

s-a pensionat, cei trei fii \[i disput` puterea [i fiecare din ei \ncearc`

s`-[i dovedeasc` superioritatea \n fa]a tat`lui lor. Toat` lumea \ns`

crede c` numai Michael are for]a necesar` s` conduc` o companie de

o asemenea importan]`. El e \ns` pus \n inferioritate de vârsta pe care

o are [i lipsa leg`turilor de sânge cu Marshall. Succesul pe care-l va

ob]ine cu White Acres \i va asigura conducerea firmei "Miracle

Development". Din aceast` cauz`, se va folosi de orice mijloc pentru

a duce la bun sfâr[it acest proiect.

Aceste ultime cuvinte r`sunar` ca un ecou \n urechile Pamelei.

"Orice mijloc...." Inclusiv opera]iunea de a o seduce pe ea? Oare

f`cea [i ea parte din planurile lui? Nu cumva o min]ise \nc` de la

\nceput?

– Acum, te rog s` te duci acas`. Sunt sigur` c` e[ti foarte obosit`,

\i spuse amical doamna Gimbel, ajutând-o s` urce \n ma[ina ei.

Somnul o ocoli pe Pamela \n noaptea aceea. La ora trei noaptea

se ridic` din pat [i deschise sertarul biroului ei, de unde scoase cu

LACRIMI DE AUR 125

mâinile tremurând coroni]a de gardenii ofilite pe care Michael i-o\mpletise cu mâinile lui la petrecerea lui Philip. Se a[ez` pe margineapatului [i \ncepu s` priveasc` \n gol.

|l iubea pe Michael Donovan. Cel pu]in de acest lucru era sigur`.Restul nu era decât un joc de puzzle r`v`[it pe care n-avea niciputerea [i nici curajul de a-l recompune.

El \[i f`cuse adep]i printre persoanele cele mai influente aleora[ului cu o u[urin]` incredibil`. Prim`ria \i d`duse toateautoriza]iile necesare ca s` construiasc` tot ce avea nevoie, f`r` s`opun` nicio rezisten]`.

Michael..... Jeremy..... Aceea[i dorin]` de a impresiona un tat`.....Oare nu pl`tise ea pre]ul acestei lupte?

|n mintea ei, ne\ncrederea alterna cu convingerea referitor lasinceritatea lui Michael. |nchise ochii [i \[i dori ca [edin]a municipal`s` se fi terminat deja. Dou` zile.... |n dou` zile va afla adev`rul.

126 HELEN CARTER

Capitolul 9

Cele dou` zile i se p`rur` c` dureaz` o ve[nicie.Magazinul era gata pentru marea inaugurare [i cele dou` surori

erau mul]umite de rezultatul muncii lor. Avuseser` grij` s` pun` \nvaloare fiecare obiect [i amenajarea vitrinelor era o reu[it` perfect`.

Pân` acum, vânz`rile fuseser` destul de rare. De curând, uncuplu cump`rase dou` p`pu[i ruse[ti, dup` ce o admiraser` pe ceaa doamnei Gimbel.

– Suzy! spuse Pamela \n timp ce privea distrat` cele dou` p`pu[icare mai r`m`seser` [i p`reau s` se plictiseasc` \n vitrin`. Avemcumva adresa acelei femei?

– Care femeie? se interes` Suzy cu o oarecare lehamite \n glas.Cruciada lui Jeremy o ap`sa din ce \n ce mai tare pe tân`r`. Avea

cearc`ne sub ochi [i \[i pierduse obi[nuitul lui entuziasm. |n plus,cum ie[ea \n strad` se g`sea mereu câte cineva s`-i pun` \ntreb`rireferitoare la White Acres [i Pamela. Dintr-un motiv necunoscut deea, oamenii p`reau s` evite s` vorbeasc` direct cu sora ei.

Era adev`rat c` era foarte ata[at` de White Acres, dar se sim]ea

gata s` descopere [i alte orizonturi. Dac` Jeremy n-ar fi \nceput acea

campanie, era convins` c` i-ar fi pl`cut acel centru de distrac]ii. Ea

trebuia \ns` s`-l sus]in` pe Jeremy.

– Cea care face p`pu[ile, preciz` Pamela. Crezi c` am putea s`

comand`m mai multe?

– P`pu[i? repet` Suzy, revenind la realitate. Crezi c` le vor pl`cea

indienilor? glumi ea.

– Ei ador` p`pu[ile, spuse Pamela cu o figur` amuzat`, ca [i mine

de altfel. Ce-ai zice s` mai lu`m [ase?

|n clipa aceea, \n magazin intr` domnul Scofield.

– A[ vrea s` cump`r una din p`pu[ile acelea pân` nu se vând

toate, spuse el zâmbind. Sunt \ntr-adev`r superbe. Vreau s` i-o fac

cadou fiicei mele pentru a-[i decora casa nou` din Hanford.

– Vre]i s-o lua]i chiar acum? \l \ntreb` Pamela cu p`rere de r`u.

– Da, te rog.

Se sc`rpin` \n b`rbie \n timp ce se uita la cele dou` p`pu[i.

– M` \ntreb dac` n-ar fi mai bine s` le iau pe amândou`. So]iei

mele sunt convins c` \i va face pl`cere acest cadou.

– Nu se poate. Ultima a fost deja rezervat`, se gr`bi s` spun`

Pamela, neluând \n seam` figura surprins` a surorii ei. Dar foarte

curând vom mai primi [i altele. V` rog s` trece]i pe la noi peste câteva

zile.

Dup` ce domnul Scofield ie[i din magazin, Suzy se uit` vesel` la

Pamela.

– Mai bine am vinde numai p`pu[i! exclam` ea.

Se \ndrept` apoi spre casa de marcat [i scotoci printre hârtiile din

128 HELEN CARTER

sertar.

– Cred c` nu mi-am notat adresa femeii care le face, \i m`rturisi

ea cu un aer sup`rat.

Pamela se sim]i mai dezam`git` decât ar fi trebuit din cauza acelei

ve[ti. Lu` ultima p`pu[` [i o a[ez` pe casa de marcat, de[i prezen]a

ei acolo o cam deranja.

– Te botez Anna Karenina, [opti ea zâmbindu-i.

Ar fi putut s` jure c` Anna Karenina \i r`spunsese [i ea tot cu un

zâmbet.

***

Comitetul \[i ]inu ultima [edin]` \n ziua stabilit` [i membrii

acestuia trebuir` s` recunoasc` faptul c` Michael f`cuse o treab`

foarte bun` la White Acres. Hot`râr` deci s` aprobe proiectul

printr-un raport pe care-l \ntocmi doamna Gimbel.

|n cazul \n care Jeremy nu scotea din mânec` un argument \n

ultimul moment, se p`rea c` Michael va avea cu siguran]` câ[tig de

cauz`, \[i spuse Pamela.

Cu toate astea, când venise s-o ia pe Suzy ca s-o \nso]easc` pân`

la [edin]a care urma s` hot`rasc` soarta proiectului companiei

"Miracle Development", Jeremy p`rea bine dispus [i foarte \ncrez`tor

\n succesul lui. Acesta nu d`du prea mare aten]ie repro[urilor

Pamelei referitor la plasarea fotografiei ei pe flutura[ f`r`

permisiunea ei.

LACRIMI DE AUR 129

– Nu ]i-am cerut s` participi la campania mea, Pamela. Eu doar

am f`cut totul public. Nu po]i s` m` opre[ti s` fac a[a ceva.

Pamela era atât de sigur` c` el urma s` piard` partida, \ncât n-o

l`s` inima s` mai insiste asupra subiectului.

– Michael Donovan va fi \nvins \n curând. Pe [antierele lui totul

merge prost. Muncitorii lui au format pichete de grev`. Sunt convins

c` vom repurta o victorie str`lucit`.

Pamela nu-i mai spuse c` \n acea afacere ea nu era de partea lui,

pentru c` n-ar fi ascultat-o. De altfel, nimeni nu p`rea s`-[i fac`

probleme \n leg`tur` cu p`rerea ei \nc` de la \nceputul acelei pove[ti

[i to]i credeau c` ea se opunea proiectului propus de "Miracle

Development".

Totu[i, nici ea nu [tia dac` respingea total schimb`rile f`cute de

Michael. Poate c` nesiguran]a ei era datorat` faptului c` era

\ndr`gostit` de el?

Pamela \i \nso]i pe Jeremy [i pe Suzy la [edin]` [i, \n timp ce ie[ea

din ma[in`, \l z`ri pe Michael pe cel`lalt trotuar. Tocmai se preg`tea

s`-i fac` semn, dar el se \ntoarse brusc [i ea observ` c` avea un

flutura[ \n mân`. Probabil era furios pentru c` descoperise fotografia

Pamelei \n josul acestuia. Totu[i nu \n]elese de ce era sup`rat, el

nu-i l`sase nici m`car o [ans` de a se explica. Era foarte preocupat

numai de ce se va \ntâmpla la acea [edin]`?

Mul]imea umpluse holul uria[ [i zumzetul conversa]iilor era

asurzitor. Pamela, urmat` de Suzy [i de Jeremy, \[i croi drum pân` \n

sal` [i reu[i s` se strecoare pân` \n primele rânduri. Intr` [i Michael

dup` ea [i se a[ez` \n apropierea ei.

Primarul ceru s` se fac` lini[te [i murmurul se stinse treptat.

130 HELEN CARTER

Foarte agitat, Jeremy se \ntorcea tot timpul spre u[a de la intrare, [i

Pamelei \i p`rea r`u pentru el, gândindu-se la rezultatul acelei

[edin]e. De[i p`rea foarte sigur pe el, nu se \ndoia nicio clip` c` va

ie[i \nvins. Deodat`, fa]a tân`rului fu luminat` de un zâmbet larg,

când v`zu persoana care intrase de curând \n fundul s`lii.

– O s` te apuce tremuriciul, Donovan, [opti el cu un aer

satisf`cut.

Tocmai \n acel moment, primarul \l invit` pe Jeremy s` vin` pe

podium. El lu` microfonul pe care i-l \ntindea primarul [i \[i expuse

din nou argumentele, cunoscute deja de to]i, pentru ne\nceperea

construc]iei centrului de distrac]ii.

Pamela se uita cu coada ochiului la Michael, care afi[a un aer

lini[tit.

– V-am rezervat o surpriz` care s-ar putea s`-i \ndemne pe ultimii

partizani ai domnului Donovan s` se \ndrepte spre noi, anun]`

Jeremy cu un aer sarcastic. Vede]i dumneavoastr`, s-ar p`rea c`

Michael Donovan nu e la prima \ncercare.... A mai vrut s` transforme

un or`[el din Oregon \n paradis pentru turi[ti. Din fericire pentru ei,

locuitorii s-au revoltat la timp [i au alungat "Miracle Development"

\nainte ca lucrurile s` mearg` prea departe. Unii din ei au acceptat s`

vin` printre noi ca s` ne relateze propria lor versiune a faptelor.

Cele dou` persoane despre care vorbise Jeremy se \ndreptau

acum spre podium.

Pamela nu-l sc`pa pe Michael nicio clip` din ochi [i transformarea

brusc` a tr`s`turilor fe]ei lui \i \ndurer` inima. El \i arunc` o privire

acuzatoare, p`rând convins c` ea \l tr`dase relatându-i lui Jeremy

povestea pe care i-o spusese \n timp ce se aflau amândoi la White

LACRIMI DE AUR 131

Acres.

Cei doi cet`]eni din Yellow Fin povestir` o scorneal` murdar`

care nu lumina cu nimic subiectul supus dezbaterii \n care era vorba

despre ni[te ac]iuni ilegale [i sume de bani risipite \n stânga [i \n

dreapta pentru a cump`ra anumite persoane.

Atunci când povestea se termin`, murmurele care se auzeau \n

sal` l`sar` s` planeze o \ndoial` asupra rezultatului [edin]ei.

Schimbarea radical` a opiniei generale era evident` [i, atunci când

Michael se ridic` \n picioare ca s` se urce pe podium, ne\ncrederea

[i ostilitatea care domneau \n sal` erau aproape palpabile.

Pamela fu nevoit` s` se st`pâneasc` pentru a nu se lua dup` el [i

s` strige la oamenii din sal` c` erau manipula]i \ntr-o manier`

josnic`. |n ciuda a ceea ce credea Michael despre ea, tân`ra era gata

s` fac` orice pentru a-l ajuta.

El r`mase t`cut câteva secunde, plimbându-[i privirea de

jur-\mprejurul s`lii. Apoi, ochii lui lipsi]i de orice emo]ie se oprir`

asupra Pamelei.

|n cele din urm`, lu` cuvântul. Sala se relax` pu]in câte pu]in

atunci când el pomeni despre contactele pl`cute pe care le avusese

cu locuitorii din zon`. Vorbi despre Jerry Renault [i lumân`rile lui

sculptate, Sheree Craighton [i bijuteriile ei [i despre al]i câ]iva. Pe

fe]ele cet`]enilor \ncepur` s` apar` zâmbete.

El \i ridiculiz` u[or [i f`r` r`utate pe acuzatorii lui din Oregon.

Treptat, se produse o minune. Atunci când abord` problema

locurilor de munc` [i le aminti c` el \i d`duse de lucru so]ului infirm

al lui Sheree, nu era greu de ghicit, privind publicul, c` el câ[tigase

partida.

132 HELEN CARTER

Pamela era cucerit` de puterea de convingere a lui Michael [i de

fascina]ia pe care o exercita asupra celor prezen]i \n sal`. Oamenii \l

pl`ceau \n mod instinctiv [i erau gata s`-l declare \nving`tor f`r`

putin]` de t`gad`. |n urm` cu câteva minute, o duruse inima pentru

el, dar acum \[i f`cea griji pentru Jeremy a c`rui figur` p`lea din ce

\n ce mai mult.

Michael p`r`si podiumul \n aplauzele entuziaste ale mul]imii.

Doamna Gimbel lu` atunci cuvântul ca s` citeasc` raportul

favorabil al comitetului. Apoi, primarul propuse s` se treac` la vot [i

Michael câ[tig` cu o majoritate zdrobitoare.

Pamela arunc` o privire spre Jeremy, care p`rea s` fi \mb`trânit

cu zece ani. Avea tr`s`turile desfigurate de lovitura pe care o primise.

Atunci când se ridic` \mpleticindu-se, Suzy se lu` dup` el [i

Pamela nu se duse s`-i caute. Nu hot`râse \mpreun` cu Michael c`

dup` terminarea [edin]ei se va duce la el? |n adâncul sufletului, ea

jubila, dar deocamdat` el p`rea neabordabil. Fiecare om voia s` se

apropie de el, s`-i strâng` mâna, s`-l felicite. |nfrângerea lui Jeremy

devenind astfel [i mai dureroas`.

Plin` de triste]e, Pamela nu [tia spre care din cei doi b`rba]i s` se

\ndrepte. |n acel moment o z`ri pe Suzy croindu-[i drum prin

mul]ime, dând din coate ca s` poat` ajunge la ea.

– Vino repede, Pamela, te rog! exclam` ea. Jeremy e pe cale s`-[i

piard` min]ile.

Pamela tocmai se preg`tea s-o urmeze pe sora ei când Michael

ajunse lâng` ea. |n ochii lui observ` o sclipire pe care nu i-o cuno[tea

[i nu citi \n ei nicio urm` de c`ldur`.

– {edin]a s-a terminat, Pamela, o anun]` el pe un ton aspru. Am

LACRIMI DE AUR 133

venit s` te iau.

Ea ardea de ner`bdare s` plece cu el, dar Suzy o implora s`

mearg` cu ea. Pamela nu putea s` nu ia \n seam` rug`mintea pe care

o citea \n ochii surorii ei.

– Nu.... nu pot, \i spuse ea lui Michael, punându-i mâna pe bra].

Trebuie s`.....

El se feri de atingerea ei, refuzând s-o asculte.

– Nu te mai obosi s`-mi explici, Pamela. Am \n]eles [i singur.

Pamela nu apuc` s`-i r`spund` c` el \i [i \ntoarse spatele [i fu

\nghi]it de mul]imea sus]in`torilor lui. Tân`ra se uit` speriat` la Bob.

– Spune-i c` trebuie s-o ajut pe Suzy.... Jeremy nu se simte bine.

O s`-l sun imediat ce... \i spuse ea gâfâind.

– De ce-]i mai ba]i capul cu Jeremy? o opri el cu dispre] \n glas.

Cu voia sau f`r` voia ta, oricum centrul de distrac]ii se va construi.

Ea \l privi uluit` câteva clipe, \nainte s`-i poat` r`spunde.

– Dar nu e vorba despre asta..... n-ai \n]eles.....

– Ba da, am \n]eles perfect, i-o retez` el din nou. Eu [i Michael

[tim foarte bine c` l-ai tr`dat \ncercând s`-i smulgi informa]ii pentru

a le divulga inamicului. Pe când el f`cea totul ca s`-]i aline temerile

\mp`rt`[indu-]i planurile lui, tu ai profitat de ocazie [i ai scotocit prin

camera lui \n c`utarea unor probe \mpotriva lui.

– Ce-ai spus? exclam` ea tulburat`.

El \i arunc` o ultim` privire plin` de dispre], dup` care plec`.

Total nedumerit`, Pamela travers` mul]imea pân` ajunse la bar,

unde o a[tepta Suzy. Jeremy era pr`v`lit pe un taburet [i bea whisky.

Pamela o ajut` pe sora ei s`-l târasc` afar` din camera plin` de fum.

|l urcar` cu for]a \n ma[in`. Pamela ac]iona ca \n trans`, refuzând

134 HELEN CARTER

s` cread` c` Michael \[i imagina c` ea fusese \n stare de asemenea

mâr[`vii. Trebuia s`-l sune neap`rat [i s`-l sileasc` s-o asculte.

|n urm`toarele ore trebui s` se ocupe de Jeremy, pe care Suzy nu

reu[ea s`-l lini[teasc`. Când \n sfâr[it acesta a]ipi pe canapea, era

trecut deja de miezul nop]ii.

|n noaptea aceea dormi foarte prost [i când se trezi avea lacrimi

\n ochi. Telefonul sun` [i ea ridic` receptorul.

– Oh, Pamela! exclam` Bernice, \ngrijorat`. {tii cumva unde e

Jeremy?

– Da. {i-a petrecut noaptea aici. Ce s-a \ntâmplat?

Bernice r`sufl` u[urat`.

– Cineva a dat foc la White Acres [i poli]ia s-a gr`bit s`-l b`nuiasc`

pe Jeremy. E[ti sigur` c` a stat toat` noaptea la tine?

– Michael.... este.....

– Nu [tiu..... Dar te rog s`-mi spui ce face Jeremy.....

Pamela sim]i c`-i \nghea]` sângele \n vene.... nu putea s`-i

r`spund`. Suzy \[i vâr\ capul prin cr`p`tura u[ii.

– Cine e?

Pamela \i \ntinse receptorul f`r` s`-i spun` niciun cuvânt, se

\mbr`c` \n grab` [i se \ndrept` spre u[` cl`tinându-se pe picioare.

Trebuia s` se duc` la White Acres cât mai repede posibil!

– Unde te duci? \i strig` Suzy, acoperind receptorul cu mâna.

– Nu te mi[ca de aici! \i ordon` Pamela cu o voce lipsit` de orice

inflexiune. Probabil va veni poli]ia. O s` le spui c` Jeremy n-a ie[it din

cas` toat` noaptea. Pentru c` `sta e adev`rul, nu-i a[a?

– A[a cred, \i r`spunse Suzy cu o figur` nesigur`.

– Bine. Atunci, f` ce ]i-am zis [i totul va fi bine, \ncerc` ea s-o

LACRIMI DE AUR 135

lini[teasc` pe sora ei. Acum trebuie s` m` duc la White Acres.

Lu` cheile ma[inii ca un automat [i se \ndrept` spre scar`.

Nu mai era fum deasupra domeniului White Acres atunci când

intr` pe uria[a poart` alb`. Era o diminea]` superb`, f`r` niciun nor

pe cer, de[i un miros \n]ep`tor mai plutea \nc` prin aer, dovedind c`

avusese loc un incendiu \n timpul nop]ii.

Pe când \nainta pe aleea principal`, dup` prima cotitur`, r`sufl`

u[urat` când v`zu c` de fapt casa era neatins`, ceea ce \nsemna c`

Michael trebuia s` fie teaf`r. Doar dac`, cedând unui impuls

nechibzuit, n-a \ncercat s` sting` el \nsu[i incendiul....

I se aburir` ochii de lacrimi [i tân`ra [i le [terse cu dosul palmei.

Opri ma[ina, cobor\ repede [i privi \n jurul ei. Trei vile erau

complet distruse, nemair`mânând din c`su]e decât [emineele din

piatr` [i pere]ii \nnegri]i de fum. Copacii din jur erau pârjoli]i [i unii

din ei \[i \ntindeau spre cer crengile arse.

Pamela se uit` la peisajul dezolant, ]inându-[i respira]ia. De ce se

sim]ea atât de afectat`? Avea impresia c` era ea \ns`[i victima

incendiului. Totu[i casa, casa ei fusese cru]at`....

– Nu e prea dr`gu], nu-i a[a?

Vocea lui Michael era ostil`. Atunci când se r`suci pe c`lcâie s`-l

priveasc` \n fa]`, nu se mai putu st`pâni [i i se arunc` \n bra]e, lacrimi

mari prelingându-i-se pe obraji.

– Oh, Michael! Slav` Domnului c` e[ti teaf`r....

– Da, sunt teaf`r, r`spunse el pe un ton aspru [i ne\ncercând s-o

strâng` la pieptul lui. {i focul n-a distrus casa.

Ochii i se \ngustar` \n timp ce se uita la cl`dirile ruinate.

– B`nuiesc c` incendiul nu f`cea parte din plan.

136 HELEN CARTER

– Care plan? \l \ntreb` ea cu candoare. Despre ce plan vorbe[ti?

Privirea albastr` ca o]elul o str`punse pân`-n adâncul sufletului.

– Cred c` tu [tii mai bine decât oricine, Pamela.

Doar n-avea de gând s-o acuze c`.....

– Nu, nu [tiu, spuse ea cu r`ceal` \n glas. Poate ar fi cazul s`-mi

explici tu.

El d`du din umeri. Cu puloverul gros din lân` bej [i blugii

decolora]i cu care era \mbr`cat, era mai seduc`tor ca niciodat`, dar

[i mai distant.

– Pompierii mi-au confirmat c` a fost un incendiu pus de o mân`

criminal`. Prietenul t`u Jeremy Keaton a suferit o \nfrângere

zdrobitoare la [edin]a consiliului municipal [i, ca s` se r`zbune, a pus

foc propriet`]ii mele. Ce poate fi mai simplu de atât?

Pamela \l fulger` cu privirea.

– Chiar asta e problema, c` e prea simplu. Jeremy n-ar fi \n stare

s` fac` a[a ceva.

El se \ntoarse spre ea \nfuriat la culme.

– Ai de gând s`-l aperi [i acum, dup` ce s-au \ntâmplat toate astea?

spuse el cu o voce t`ioas`, ar`tând cu o mi[care larg` a bra]ului spre

peisajul ruinat. Omul `sta e nebun de-a binelea [i dac` poli]ia nu se

va ocupa de el, am s-o fac chiar eu.

Pamela se uit` la el cu ochii m`ri]i de groaz`.

– Trebuie s` m` crezi c` Jeremy n-a pus foc propriet`]ii tale. El a

dormit toat` noaptea pe canapeaua din salonul meu. Nu el este

vinovatul!

Fa]a lui Michael \ncremeni.

– Vrei s` spui c` o s`-l aperi oferindu-i acest alibi? spuse el cu o

LACRIMI DE AUR 137

voce hot`rât`.

Pamela tremura din toate m`dularele, dar reu[i s` se st`pâneasc`.

– ~sta e adev`rul, Michael. Era atât de sup`rat din cauza

insuccesului de asear`, \ncât, drept consolare, a b`ut peste m`sur`.

L-am dus acas`, l-am for]at s` bea ni[te cafea [i l-am culcat pe

canapea. Se afla \n acela[i loc [i atunci când m-a sunat Bernice

azi-diminea]` ca s` m` anun]e despre incendiu.

– El a f`cut-o, Pamela, \i r`spunse el ne\nduplecat. {i dac` \ncerci

cumva s`-l acoperi, e[ti ori imbecil`, ori mincinoas`....

Aceste cuvinte o jignir` foarte tare.

– Nu e adev`rat, insist` ea, abia st`pânindu-[i lacrimile.

Ea b`nuia furia cumplit` [i distructiv` care-l domina. Deodat`, el

o prinse de bra] [i o conduse spre cas`.

– Vino cu mine, vreau s`-]i ar`t ceva.

Ea fu nevoit` s` alerge ca s` ]in` pasul cu el. Incendiul fusese pus

mai aproape decât crezuse la \nceput. Ascunz`toarea ei preferat` de

pe vremea când era copil, din tufi[urile de lemn-câinesc care

\nconjurau curtea interioar`, era \n parte distrus`.

– Mai insi[ti [i acum s`-l aperi? o \ntreb` Michael pe un ton ironic.

Uit`-te pân` unde au ajuns fl`c`rile! Dac` n-a[ fi stat treaz din cauza

insomniei, focul ar fi cuprins casa cât ai zice pe[te!..... Casa ta.....

A[adar, ce p`rere ai despre scumpul t`u prieten Jeremy Keaton?

Se uit` la tufi[urile carbonizate f`r` s` le vad`. |ncerc` s`

vorbeasc`, dar niciun sunet nu-i ie[i de pe buze. Incendiul se

apropiase \n mod periculos de cas`. Dac` mai st`tea câteva minute,

ar fi fost distrus`. Michael o salvase.... dar [i din cauza lui fusese

incendiat domeniul. Cel pu]in, totul p`rea s` dovedeasc` acest lucru.

138 HELEN CARTER

Dac` Jeremy nu fusese vinovatul, atunci cine era? {i de ce?

Fu cuprins` de ame]eal` [i vorbele lui Michael nu reu[ir` s-o mai

lini[teasc`. El o prinse de umeri [i o sili s` se uite la el.

– Pamela, trebuie s` te hot`r`[ti de partea cui e[ti, \i spuse el cu

emo]ie \n glas. Nu se poate s` mai amâni mult luarea unei decizii.

– Dar nu amân nimic..... \ncepu ea s` spun`.

– {tiu cât de tulburat` ai fost de vinderea propriet`]ii tale [i de

faptul c` ai aflat c` eu sunt cump`r`torul. M-ai urât foarte tare, ceea

ce pot s` \n]eleg. }i-am l`sat timp s` te obi[nuie[ti cu ideea.... Dar

acum a venit vremea s`-]i define[ti pozi]ia. Imediat. N-am de gând s`

mai a[tept mult timp.

Ea scutur` din cap, \ncercând s`-[i limpezeasc` gândurile [i el lu`

gestul ei drept un refuz.

– Ba da, Pamela, \i spuse el prinzându-i fa]a \n palme,

hot`r`[te-te acum.

Inima Pamelei \ncet` s` mai bat` \n clipa \n care el \[i lipi buzele

de ale ei. S`rutul lui ardea de patim` amestecat` cu furie [i \ncerc` s`

se elibereze din mâinile lui. Dar el n-o l`s` s` scape. Se hot`râse s-o

domine, a[a cum dominase mul]imea \n seara trecut`.

Apoi, folosindu-se de farmecul [i puterea lui de convingere,

s`rutul lui \ncepu s` se tempereze [i ea sim]i c` se tope[te \n bra]ele

lui. Tân`ra gemu u[or, nemaiputând opune rezisten]` tandre]ei lui.

Se abandon` \n bra]ele lui, cu trupul \ncordat de o emo]ie intens`,

r`spunzându-i la s`rut cu \nfl`c`rare. |[i trecu degetele prin p`rul des

al lui Michael.

– Pamela, Pamela, \i [opti el la ureche, locul t`u e aici, lâng`

mine. Spune-mi c` r`mâi..... Am nevoie de tine.

LACRIMI DE AUR 139

Cât de mult ar fi vrut s`-i \ndeplineasc` dorin]a! Dar \nc` nu putea

s`-i spun` da atâta timp cât deasupra capetelor lor plutea acel

dezastru.

Dac` ar fi putut s` gândeasc` limpede, i-ar fi f`cut m`car o

promisiune pentru viitor. Dar el cerea totul imediat.

Se eliber` din bra]ele lui [i se dep`rt` ca o somnambul` de el,

\ndreptându-se spre ma[ina parcat` \n fa]a casei.

– Unde te duci?

– Nu [tiu, [opti ea, st`pânindu-[i lacrimile care-i ardeau

pleoapele.

– Dac` pleci acum, o s` interpretez fuga ta ca un r`spuns.

Ea se \ntoarse spre el [i imaginea acestuia \i juc` prin fa]a ochilor.

– Trebuie s` plec, trebuie s` m` mai gândesc....

El nu spuse nimic [i ea, r`sucindu-se pe c`lcâie, se n`pusti spre

ma[ina ei. Demar` \n tromb`, ne\ndr`znind s` se mai uite \n oglinda

retrovizoare.

Trebuia s` fug` departe de Michael, departe de vale [i de tot.

Sim]ea nevoia s` g`seasc` un loc izolat \n care s` poat` analiza

situa]ia [i lua o hot`râre ra]ional`.

Disperat`, se \ndrept` spre mun]ii Yosemite.

– Ave]i lan]uri pentru ro]i? o \ntreb` paznicul de la intrarea \n

parc. S-ar putea s` ning` \nainte de c`derea nop]ii.

Nu avea lan]uri \n portbagajul ma[inii, dar atunci când ajunse \n

valea Yosemite, soarele str`lucea din nou. Cu toate astea, era foarte

frig.

Avu norocul s` g`seasc` o camer` la motelul care, ca de obicei,

era tixit, deoarece contramandase cineva rezervarea \n ultima clip`.

140 HELEN CARTER

Porni apoi dup` câteva cump`r`turi [i cu ajutorul c`r]ii de credit,

\[i lu` un hanorac c`ptu[it cu puf de gâsc` [i ni[te obiecte de toalet`.

Dup` ce-[i l`s` cump`r`turile la hotel, \mbr`c` hanoracul cel nou, \[i

puse \n mâini o pereche de m`nu[i \mbl`nite pe care le g`sise \n

ma[in` [i plec` la plimbare.

Merse ore \n [ir, pân` când avu impresia c` parcursese jum`tate

din parc. Se \ntâlni de mai multe ori cu minicarul hotelului [i turi[tii

\i f`cur` cu mâna, dar n-avea chef s` se al`ture acestora. Venise aici

s` fie singur` [i c`uta un loc potrivit unde s` se poat` a[eza [i reflecta.

Atunci, totul ar redeveni clar.

Oare chiar credea cu adev`rat c` a[a va fi? Probabil c` nu, dar voia

s` \n]eleag`.....

Extrem de tulburat`, \[i continu` plimbarea prin parc. Umbrele se

lungeau, semn c` soarele se apropia de orizont.

Deodat`, z`ri o turm` de c`prioare. Acestea ie[ir` din p`dure cu

mare aten]ie, cu toate sim]urile treze, pentru a auzi semnalul unui

eventual pericol. Nu p`rur` speriate de prezen]a Pamelei [i \ncepur`

s` pasc` iarba fraged` de pe paji[te, cu ochii lor tri[ti \n alert`

permanent`.

Pamela se aventur` \ntr-o p`dure de sequoia [i sim]i o profund`

admira]ie fa]` de acei copaci-gigant care formau o veritabil` catedral`

natural`. Fu cuprins` de un sentiment de umilin]`. Arborii de

sequoia..... Jeremy \i vorbise despre o campanie ini]iat` de el pentru

salvarea unei p`duri de sequein dintr-un ]inut din nordul statului.

|n timpurile astea, se p`rea c` totul avea nevoie s` fie salvat.....

Existau atâtea forme de via]` aflate \n pericol, atâtea specii de

animale pe cale de dispari]ie.... Numai specia uman` rezista \n mod

LACRIMI DE AUR 141

remarcabil

De ce? se \ntreb` ea \nainte s` r`spund` la propria ei \ntrebare.

Pentru c` oamenii se adapteaz`.... Omenirea se transform` \n func]ie

de \mprejur`ri.

Dar ea pân` \n ce punct putea s` se adapteze? Acceptase de

bun`voie schimb`rile care i se impuseser` pân` acum? Inflexibilitatea

era probabil cauza tuturor problemelor ei. Cu toate astea, [tia c` cei

care nu erau flexibili riscau s` se rup`. C`zuse oare \n aceast`

capcan` f`r` s`-[i dea seama?

Michael v`zuse \n ea \ntotdeauna un du[man, ca [i cum ar fi fost

cineva pe care ar fi fost nevoit s`-l conving` cu orice pre]. Poate c`

avea dreptate?

C`zut` pe gânduri, \[i continu` drumul spre motel. Reu[ise s`-[i

clarifice câteva chestiuni care o obsedau, f`r` totu[i s`-[i r`spund` la

toate \ntreb`rile. Dup` ce f`cu o baie fierbinte care o mai relax` dup`

drumul lung pe care-l f`cuse, o sun` pe Suzy.

– Stai lini[tit`, \i spuse ea, nu lipsesc decât o zi sau dou`....

Refuz` s`-i divulge surorii ei locul \n care se retr`sese [i \nchise

imediat telefonul, de team` s` nu aud` ce se \ntâmplase dup`

plecarea ei. Nu voia nici s`-i dea ocazia lui Suzy s` ghiceasc` locul

unde se ascunsese. Era sigur` c` nimeni nu se va gândi s-o caute la

Yosemite, care era o destina]ie exclusiv turistic`.

Lu` cina singur` la restaurantul motelului, uitându-se pe furi[ la

numero[ii clien]i din sala plin` de veselie. Era mai pu]in` lume decât

vara, când campingul [i c`su]ele erau deschise pentru turi[ti, dar

Yosemite atr`gea oricum mul]i vizitatori.

|nainte s` urce \n camera ei, se duse la supermarket s` cumpere

142 HELEN CARTER

ceva de b`ut. Mâna i se opri \n dreptul unei sticle de vin, dar când o

ridic`, observ` c` nu era ce dorea. Cump`r` o cutie cu suc de

portocale [i se \ntoarse la motel tot singur`.

Zgomotul \ndep`rtat produs de muzic` [i dans care ajungea \n

lini[tea camerei ei \i accentua sentimentul de singur`tate.

Aprinse lumina [i se a[ez` \ntr-un fotoliu, lâng` fereastr`, l`sând

perdelele trase pentru a vedea vârfurile mun]ilor care se profilau \n

\ntunericul nop]ii.

Luase cu ea s`cule]ul din catifea ro[ie \n care ]inea pepitele de aur

pe care i le d`ruise Michael. |l r`sturn` \n palm`. Pepitele str`lucir`

\n lumina slab` ca ni[te lacrimi din aur, lacrimile p`mântului ei.

Deodat`, sim]i c` parc` se rupe un z`gaz \n trupul ei. |ncepu s`

plâng` pentru p`mântul ei, pentru tat`l [i mama ei, pentru toat`

familia ei care avusese \n proprietate White Acres, tr`ise [i se stinsese

pe teritoriul ei. Plânse pentru Suzy, Jeremy [i Michael [i pentru vilele

arse. {i mai plânse [i pentru ea \ns`[i, l`sând s`-i curg` lacrimile f`r`

ru[ine [i f`r` opreli[ti. Nu plânsese \n via]a ei \n felul acela, nici

m`car \n ziua vinderii domeniului. Toat` furia [i durerea pe care le

ascunsese atâta vreme \n adâncul sufletului ei, ie[ir` la suprafa]` sub

form` de lacrimi.

Atunci când se opri din plâns, se sim]i mai calm`, ba chiar mai

u[urat`, ca [i cum via]a ei dep`[ise o etap` extrem de important`.

Puse la loc \n s`cule] pepitele de aur [i se cufund` \ntr-un somn

adânc [i f`r` vise.

***

LACRIMI DE AUR 143

A doua zi diminea]`, Pamela se scul` devreme [i se duse s` se

plimbe pân` la rezerva]ia Bridalveil [i se \ntoarse la motel pentru

micul dejun. Plimbarea \i f`cuse poft` de mâncare, a[a c` \nfulec`

totul cu mare pl`cere. Ou`, [unc`, cl`tite, suc de portocale [i cafea....

Nu hot`râse \nc` nimic, nu ob]inuse niciun r`spuns \n timpul

nop]ii, dar \i venea s` le d`ruiasc` tuturor celor care-i \ntâlnea....

Se decise s` se duc` la lacul Mirror, pe malul c`ruia se odihni

bucurându-se din plin de lini[tea [i pacea acelor locuri. Ca s` ajung`

la motel o lu` pe o scurt`tur`, traversând o zon` locuit` de

personalul rezerva]iei.

La fereastra unei case \i atrase aten]ia un obiect cunoscut. Se

apropie [i v`zu o sor` a Olg`i, a Petru[k`i [i a Annei. F`r` s` mai stea

pe gânduri b`tu \n u[`. |i deschise o femeie frumoas`, care-i zâmbea

mirat`.

– Unde a]i g`sit aceast` p`pu[`? o \ntreb` Pamela f`r` nicio

introducere.

Tân`ra izbucni \n râs.

– Toat` lumea m` \ntreab`. E minunat`, nu-i a[a? M`tu[a mea le

face... Locuie[te la Fish Camp.....

Pamela \[i not` adresa [i pe drumul de \ntoarcere era atât de

bucuroas`, ca [i cum ar fi descoperit o min` de aur. Se amuz` foarte

tare de pasiunea ei brusc` pentru p`pu[i.

Se opri câteva secunde s` admire un pârâia[ a c`rui ap` s`rea din

piatr` \n piatr`, cu spuma lui argintie str`lucind \n soare [i tân`ra se

gândi la ciud`]eniile vie]ii ei. Nu cumva petrecuse prea mult timp

f`cându-[i griji pentru lucruri ne\nsemnate, l`sând problemele mari

s`-i alunece printre degete?

144 HELEN CARTER

Rememorând ultimele luni din via]a ei, trebui s` recunoasc`faptul c` principalul eveniment fusese \ntâlnirea cu Michael. El erab`rbatul viselor ei [i-l iubea, cu voia sau f`r` voia ei. Oare l-ar mai fiiubit la fel de mult dac` el i-ar fi m`rturisit \nc` de la \nceputadev`ratele motive ale prezen]ei lui la White Acres? Bine\n]eles. Ar fifost la fel de cucerit de ea dac` n-ar fi fost proprietara domeniuluiWhite Acres? Nu avea nicio \ndoial`.

Atunci, de ce se chinuia atâta? De ce repeta \ntruna ni[te \ntreb`rif`r` r`spuns.

Se fr`mântase mult` vreme, având dubii \n leg`tur` cu Michael,f`cându-l \n mod incon[tient r`spunz`tor de e[ecurile din trecutulei.

Dar acum \n]elegea adev`rul. Venise vremea s` se ocupe de via]aei.

Michael era b`rbatul pe care-l iubea [i va trebui s` ias` dincochilia ei ca s` mearg` spre el. Se va lupta \n sfâr[it pentru ea [i nu\mpotriva celorlal]i

Lu` de jos o piatr` [i o arunc` \n râu cât mai departe, apoi se\ntoarse [i alerg` pân` la motel. Luase o hot`râre, de[i era groaznicde speriat` de scopul pe care-l avea de atins.

Avu nevoie numai de câteva minute ca s`-[i achite nota de plat`[i s`-[i arunce lucrurile \n ma[in`. Apoi plec`. Se \ntorcea acas`, se\ntorcea la Michael.

LACRIMI DE AUR 145

Capitolul 10

|n dup`-amiaza aceea, soarele atârna pe cer precum un uria[dovleac portocaliu atunci când ajunse la White Acres. Totu[i, câ]ivanori cenu[ii se \ngr`m`deau la orizont. Oare se anun]a furtun`? se\ntreb` ea nelini[tit`.

Opri ma[ina lâng` cas`, nu departe de rulotele care ad`posteautemporar administra]ia [antierului. Bancheta din spate era plin` dep`pu[i ruse[ti pe care se duseser` s` le cumpere de la Fish Camp\nainte s` porneasc` spre cas`.

Ni[te muncitori se agitau de colo-colo, eliberând terenul deacoperi[urile carbonizate pentru a fi \nlocuite cu altele noi.

Rugându-se la Dumnezeu s` nu fie prea târziu, Pamela se\ndrept` spre o rulot` pe care scria "Angaj`ri". B`rbatul care st`tea labirou – pe care se afla un cartona[ ce avea \nscris pe el numele de"M.P.Oswald" – ridic` ochii la sosirea ei [i-i zâmbi.

– Cu ce pot s` v` ajut?– Mi s-a spus c` face]i angaj`ri, spuse ea cu curaj, \ncercând s` nu

i se vad` nervozitatea.

– A[a este. Centrul de distrac]ii nu-[i va deschide por]ile decât

abia \n luna martie, dar vom avea multe posturi disponibile [i \nainte

de aceast` dat`. Ce anume v` intereseaz`?

Ea ezit`. Atunci când inventase acest pretext ca s`-i dovedeasc`

buna ei credin]` lui Michael, \[i imaginase acea scen` cu totul altfel.

Michael ar fi intrat brusc, ar fi surprins acest dialog [i, fericit, ar fi

luat-o \n bra]e \nainte s` mai apuce s`-i r`spund` func]ionarului. Din

nefericire, lucrurile nu se petreceau a[a cum sperase ea. Michael nu

se vedea prin preajm` [i ea nu putea s`-l roage pe omul acela s`

a[tepte pân` când patronul lui venea s`-[i fac` brusc apari]ia \n

birou.

– A[ vrea s` m` ocup de magazinul de suveniruri, dac` se poate,

spuse ea venindu-i inspira]ia. Am deja o mic` pr`v`lie \n ora[.

– Hmm.....

El se uit` la ea \ncruntând din sprâncene.

– Cred c` ar fi mai bine s`-l \ntreb pe domnul Donovan, spuse el

\n cele din urm`. Mie nu mi-a pomenit niciodat` despre a[a ceva....

Pân` atunci, completa]i totu[i un formular cu datele personale. Ar

putea fi util.....

Scoase un formular din sertar [i i-l \ntinse \mpreun` cu un pix.

– Poftim. Avem nevoie de trei exemplare. Trebuie doar s`

preciza]i pe spate ce fel de pr`v`lie ave]i. |n plus, ce-ar fi s` mai

ad`uga]i [i motivele pentru care a]i venit la noi?

Ea se uit` uluit` la documentele pe care le avea \n mân`. I-ar fi

luat dou` ore pe pu]in ca s` le completeze! Erau oare acestea atât de

indispensabile pentru a ob]ine o \ntâlnire cu Michael? Trebuia s`

LACRIMI DE AUR 147

existe un mijloc mai rapid. Dar care s` fie acela? |n disperare de

cauz`, se a[ez` pe un scaun [i \ncepu s`-[i scrie numele cu majuscule

pe formular.

– Domnul Donovan va vedea personal aceste acte? se interes` ea

totu[i, ca s` fie mai sigur`.

– Bine\n]eles. Eu fac o prim` selec]ie men]ionând recomand`rile

mele, dar el ]ine s` studieze cu ochii lui fiecare CV. Dac` \l va re]ine

pe al dumneavoastr`, atunci o s` v` fixez o \ntâlnire cu dânsul, ca s`

poat` lua decizia final`.

Declarându-se mul]umit` \n sinea ei, complet` atent` fiecare rând

pân` ajunse la rubrica delicat`: explic` de ce dore[ti s` fii angajat` la

White Acres.

Molf`i gânditoare vârful pixului vreme de câteva minute, apoi

scrise hot`rât`: "Doresc din tot sufletul s` am pl`cerea s` lucrez \n

slujba domnului Donovan care, nu m` \ndoiesc nicio clip`, va avea

un succes enorm \n ceea ce vrea s` realizeze la White Acres. Mi-ar

pl`cea s` fiu al`turi de el ca s` particip la acest triumf, deoarece

niciodat` n-am mai \ntâlnit un b`rbat atât de minunat [i cred c`

m-am \ndr`gostit de el".

Inima \i b`tea ca un ciocan \n piept atunci când puse pixul jos. Nu

era ridicol? Ba da. Dar cealalt` solu]ie care-i st`tea la dispozi]ie – [i

anume aceea de a da ochii cu el pentru a-[i cere scuze [i a-i m`rturisi

c`-l iube[te – o speria pu]in.

– Poftim, spuse ea \ntinzând hârtiile individului.

– Perfect. Dac` dori]i, pot s` examinez CV-ul dumneavoastr`

chiar acum. S-a apropiat ora la care trebuie s` merg la mas` [i

deocamdat` n-am altceva mai important de f`cut.

148 HELEN CARTER

Se a[ez` dreapt` \n fa]a lui, \ncercând s` adopte o atitudine

demn` [i lini[tit`, dar \n zadar.

Pentru \nceput. Oswald p`ru mul]umit de informa]iile pe care le

scrisese, ba chiar impresionat. Dar \n timp ce parcurgea ultima

rubric`, expresia fe]ei lui deveni uluit`. O studie o vreme,

ne\ndr`znind s` ridice capul spre ea.

– Bine.... spuse el \n cele din urm` dregându-[i glasul. O s`....

``.... Scuza]i-m`. Trebuie s` m` duc al`turi, s` dau un telefon.

Disp`ru apoi \n c`m`ru]a \nvecinat`, dar Pamela avu impresia

clar` c` o spiona prin u[a r`mas` \ntredeschis`. |l auzi formând un

num`r, apoi [optind câteva cuvinte, dup` care reveni [i se a[ez` din

nou la birou. Pe când \i arunca priviri pe furi[, chem` un b`iat c`ruia

\i d`du formularul s` i-l duc` lui Michael Donovan.

Pamela a[tept` r`bd`toare, \n aparen]` cel pu]in, \n timp ce

individul se pref`cea c` e cufundat \n studierea dosarului din fa]a lui.

|n cele din urm`, sun` telefonul. Oswald ridic` receptorul [i

r`spunse interlocutorului s`u prin câteva cuvinte scurte, privind \n

continuare pe furi[ spre Pamela.

– Domnul Donovan poate s` v` primeasc` chiar acum, o anun]`

el \n sfâr[it, dup` ce \nchise telefonul. M-a rugat s` v` conduc \n cas`.

Bine\n]eles, dac` nu v` gr`bi]i s` pleca]i.... ad`ug` el repede.

Zâmbetul fermec`tor pe care i-l adres` Pamela \l tulbur` pe

func]ionar.

– Nu m` gr`besc, \i r`spunse ea cu un calm aparent. Unde pot

s`-l g`sesc?

– |n..... \n birou.

Ridic` rapid ochii spre ea, dup` care [i-i cobor\ din nou \n dosar.

LACRIMI DE AUR 149

– Dânsul a spus "imediat", \ng`im` el, vizibil \ncurcat.

Dup` ce-i mul]umi, ea cobor\ cele câteva trepte din fa]a rulotei [i

se \ndrept` spre cas`.

Oare cum o va primi Michael? Habar n-avea. O va privi tot ca pe

un du[man, ca pe o complice a unui incendiator sau o spioan` aflat`

\n slujba adversarilor s`i? Tâmplele \i zvâcneau atât de tare, \ncât fu

nevoit` s` se opreasc` o secund` pe treptele de la intrarea \n cas`.

U[a era deschis`. Nev`zând pe nimeni, se apropie \ncet de biroul

\n care obi[nuia tat`l s`u s` lucreze. Nici aici u[a nu era \nchis`, ci

doar \ntredeschis`. Pamela \nchise ochii, inspir` adânc aer \n piept [i

apoi b`tu o dat` scurt.

– Intr`.

Se a[tepta s` aud` vocea lui, dar nu atât de tare. Surprins`, tres`ri,

apoi intr` \n \nc`pere.

El st`tea la masa din stejar sculptat plin` de dosare [i nu ridic`

ochii atunci când ea se opri \n fa]a lui. }inea \n mân` CV-ul pe

care-l completase cu câteva minute mai \nainte [i-i f`cu semn spre un

fotoliu, invitând-o s` ia loc, a[a cum ar fi procedat probabil cu oricare

alt vizitator.

– Universitatea Briggs..... [opti el \n timp ce citea. E o [coal`

foarte bun`.

– A[a este, aprob` ea.

Dac` o s` vorbeasc` [i de acum \ncolo cu o voce atât de

tremurat`, mai bine m` ab]in, \[i spuse ea furioas` pe ea \ns`[i. Dar

de fapt ce importan]` avea dac` fusese la o universitate proast` sau

bun`? Acea cerere de angajare nu fusese decât un pretext pentru a

ob]ine o \ntâlnire. Doar nu-[i imagina c` apelase pentru un loc de

150 HELEN CARTER

munc` la White Acres \n mod serios? Ar fi mai bine s` p`streze t`cerea

pân` când va afla ce are de gând.

– Sporturi: golf la liceu.... continu` el.

|n cele din urm` ridic` ochii spre ea, dar tân`ra avu impresia c`

se afla \n fa]a unui str`in. Se purta de parc` n-ar fi recunoscut-o.

– Peste câteva luni vom avea nevoie de cineva care s` se ocupe de

terenul de golf. E[ti interesat`?

Ea scutur` din cap, \ncercând s` descopere o urm` de ironie \n

privirea lui, dar f`r` succes. Era pe punctul de a-l \ntreba ce joc mai

era [i acela, de ce o chinuia atât de tare, dar [i de data asta prefer` s`

fie prudent` [i nu spuse nimic.

– Clubul de exprimare oral`, redactor la ziarul universit`]ii....

N-ai jucat niciodat` teatru? o \ntreb` el pe nea[teptate.

– Am.... nu, r`spunse ea derutat`. Sunt mult prea timid` pentru

o asemenea meserie.

Oare cât mai avea de gând s` se distreze pe seama ei,

supunând-o la astfel de chinuri?

– A[a este..... spuse el c`zut pe gânduri, privind-o f`r` nicio urm`

de emo]ie.

Continu` s` citeasc` din CV cu voce tare.

– Asistent` legislativ` a unui senator. Asta trebuie s` fie o munc`

pasionant`, observ` el. Ce te determin`, dup` o asemenea func]ie, s`

vrei s` te izolezi \ntr-o pr`v`lioar` de ]ar`?

Pamelei i se puse un nod \n gât. Nu se a[teptase ca el s`-i studieze

cu lupa CV-ul [i nu-i prea pl`cea acea "disec]ie" a calit`]ilor ei

profesionale.

– |ntr-adev`r, era pasionant, dar Sacramento e un ora[ rece [i

LACRIMI DE AUR 151

departe de locul meu de ba[tin`. Mie \mi place s` tr`iesc aici, unde

cunosc pe toat` lumea, unde m` simt bine [i \n siguran]`....

El se uit` la ea f`r` s` comenteze vorbele ei, dup` care continu`:

– V`d c` ai un magazin \n ora[. Accep]i s`-l abandonezi ca s`

lucrezi cu norm` \ntreag` pentru noi?

– Sunt.... sunt gata s` abandonez tot, spuse ea pe un ton exaltat

pe care nu [i-l dorise.

Se \nro[i brusc la fa]` [i se foi nervoas` pe marginea fotoliului.

Ochii lui alba[tri o priveau din nou. Ce bine ar fi fost dac` ar fi

putut s` descifreze ce se ascundea \n spatele acelei priviri reci!

– Domni[oar` Starbuck, spuse el \n cele din urm`, a[ vrea s`-]i

ofer un post.

– B.... bine.

Oare chiar a[a era?

– Vino cu mine, spuse el ridicându-se \n picioare. E necesar s`

vezi mediul \n care ai s` lucrezi \nainte s` iei o hot`râre....

Ea porni \n urma lui, u[or n`ucit`. Unde naiba avea de gând s-o

duc`?

– Aici e! o anun]` el pe când intrau \n salon. Ce p`rere ai?

Ea \[i roti privirea prin camer`. Ca [i celelalte \nc`peri, [i aceasta

r`m`sese exact a[a cum era \nainte ca ea s` plece.

– ~`.... Da, e foarte bine, dar.....

– {i aici? o opri el ar`tându-i mica sufragerie \n care luase masa

cu câteva zile \n urm`.

– Mi-a pl`cut \ntotdeauna locul acesta, recunoscu ea. Dar nu

\n]eleg ce anume....

– Vino cu mine.

152 HELEN CARTER

Deschise u[a buc`t`riei [i se d`du la parte ca s-o lase s` treac`.

– Asta a fost renovat`, \i explic` el. Am amenajat-o \ntr-un stil mai

modern.

Buc`t`ria era singura \nc`pere pe care Pamela n-o v`zuse atunci

când venise aici \mpreun` cu comitetul. |ntr-adev`r, fuseser` f`cute

schimb`ri importante. Observ` \n t`cere chiuveta dubl`, cuptorul cu

microunde, frigiderul uria[ [i blatul nou de pe masa de lucru. Fusese

d`râmat un zid [i \ntr-un superb [emineu din col] ardea focul.

– E fantastic! [opti ea \n cele din urm`.

– Crezi c` o s` po]i lucra aici? insist` el.

Ce naiba avea de gând s`-i ofere? Un post de menajer`?

– Bine\n]eles, Michael.....

– Vino, o opri el brusc. Mai am s`-]i ar`t o camer`.

Ea \l urm` pe sc`ri [i [tiu, \nc` \nainte ca el s` deschid` u[a, c` o

conducea \n dormitorul lui.

– Crezi c` o s` fii \n stare s` te ocupi [i de camera asta?

– Michael! exclam` ea, jum`tate uluit`, jum`tate amuzat`.

– A[adar, ce p`rere ai? repet` el.

– Ce vrei s` spui, Michael? Ce leg`tur` au toate astea cu

magazinul de suveniruri?

El se pref`cu extrem de surprins.

– Magazinul de suveniruri? Dar nu pentru postul `sta ai

candidat....

– A, nu? se interes` ea, b`nuitoare. D`-mi s` v`d....

El \i \ntinse formularul [i ea citi \n dreptul rubricii "postul dorit":

"so]ie a proprietarului" scris cu litere groase [i ro[ii.

Ea ridic` ochii spre Michael, ne[tiind ce atitudine s` adopte. |i

LACRIMI DE AUR 153

venea s` râd`, dar privirea lui rece ca ghea]a o opri. Era oare o glum`,

sau \nc` o tortur` la care o supunea?

– E gre[it..... \ncepu ea cu o voce nesigur`.

– Gre[it? repet` el cu r`ceal` \n glas. Te-ai r`zgândit cumva?

Refuzi acest post?

– Da. |n fine.... Adic` nu.....

Nu mai [tia ce s` spun`. Stratagema pe care o pusese la cale p`rea

s` se \ntoarc` \mpotriva ei. Michael trebuia s` \nceteze odat` s` joace

acest joc crud, ale c`rui reguli \i erau total necunoscute [i ca s`-l

for]eze s` fac` asta nu vedea decât o solu]ie: s` joace cu c`r]ile pe

mas`.

– Pu]in \mi pas` de postul t`u, \i m`rturisi ea brusc. Nu ai \n]eles

pân` acum? Pe tine te doresc, pe tine [i nimic altceva....

Gata! O spusese! {i dac` el n-o va vrea..... m`car [tia c` \ncercase.

El se uit` \ndelung la ea, apoi \i lu` mâinile pe care ea le frângea

din cauza nervozit`]ii care o st`pânea.

– Chiar dac` sunt un escroc? \i [opti el.

Privirea lui \[i pierduse brusc r`ceala [i tân`ra citi \n ea o

vulnerabilitate care o lu` pe nepreg`tite.

Cl`tin` din cap, emo]ionat` profund.

– Pentru c` s` [tii c` nu sunt.

– Da, [tiu, [opti ea.

Zâmbetul care lumin` privirea tân`rului i se p`ru ca o raz` de

soare, dup` o lung` perioad` ploioas`.

– |mi e indiferent ce gânde[te restul lumii, din moment ce tu e[ti

convins` de acest lucru.

El o prinse cu tandre]e de talie, o trase spre el [i Pamela puse

154 HELEN CARTER

capul pe pieptul lui.

– Eu nu i-am vorbit niciodat` lui Jeremy despre acel ora[ din

Oregon, \i spuse ea lipindu-[i trupul [i mai tare de al lui. {i n-am

spionat niciodat` \n camera ta.....

– {tiu, \i r`spunse el mângâind-o pe p`r. {i nu te-am b`nuit

niciodat` \n mod serios c` ai fi f`cut a[a ceva. Dar atunci când ]i-am

v`zut poza pe acel flutura[ [i acei oameni din Oregon.....

– Ssttt, spuse ea punând un deget pe buzele lui Michael. Acum,

acest lucru nu mai are nicio importan]`.

– Nu, ai dreptate....

O strânse [i mai tare \n bra]e, ca [i cum s-ar fi temut s` nu-i scape

din nou.

– Cum a[ putea s` am asemenea b`nuieli \mpotriva so]iei mele?

– Oh, Michael! exclam` ea. So]ia ta? Chiar vrei s` te c`s`tore[ti cu

mine?

– P`i, scuz`-m`, Pamela..... suspin` el pref`cându-se exasperat.

Despre ce naiba vorbim noi \nc` de când ne-am v`zut pentru prima

oar`? Atunci când \]i spuneam c` te doresc, credeai c` glumesc?

Se aplec` [i o s`rut` u[or pe nas, obraji [i frunte.....

– |n plus, dac` nu ne c`s`torim, cine se va ocupa de redecorarea

acestei case? N-ai observat c` nu m-am atins de nimic de la plecarea

ta? Nu pentru c` n-am vrut, ci pentru c` ]ineam s`-]i asumi tu sarcina

asta.

So]ia lui Michael Donovan.... Doamna Pamela Donovan. I se p`ru

ciudat s` constate cu cât` rapiditate se obi[nuia cu acel gând. Poate

c` subcon[tientul s`u [tiuse acest lucru din ziua \n care se \ntâlniser`

lâng` fântâna care \ndepline[te dorin]e.

LACRIMI DE AUR 155

Ea \[i aminti \ns` brusc c` nu toate problemele lor erau rezolvate.

– Dar, Michael.... \ncepu ea \ncruntând din sprâncene.

Incendiul..... Cine a pus focul la White Acres?

El \nf`[ur` \ncet o [uvi]` de p`r \n jurul degetului s`u.

– Ai avut dreptate.... [i trebuie s`-]i cer scuze pentru asta. N-a fost

Jeremy.

Ea r`sufl` u[urat`.

– Dar cine l-a pus?

– Unul din grevi[ti, un individ pe care-l d`dusem afar` \n urm` cu

câteva s`pt`mâni [i care s-a \ntors imediat ce a auzit despre grev`, ca

s` \ncerce s` se r`zbune. L-au denun]at ceilal]i, atunci când [i-au dat

seama c` el era autorul acestui dezastru.

Ea \nchise ochii [i-[i puse capul pe um`rul lui.

– Sunt atât de fericit` c` n-ai fost r`nit.... Mi-a fost atât de fric`....

Privind-o intens, el \[i lipi cu tandre]e buzele de gura ei, \ntr-un

s`rut pasionat care pecetluia \ncrederea [i dragostea pe care o

evitaser` atât de mult timp s` [i-o d`ruiasc` unul altuia.

El \i d`du drumul cam f`r` tragere de inim` [i, luând-o cu bra]ul

dup` umeri o conduse la fereastr`.

– Vino s` vezi.... Peste câteva zile, nici n-o s`-]i mai vin` s` crezi

c` aici a avut loc un incendiu.

– Da, [opti ea gânditoare, privind spre locul \n care se odihniser`

cândva str`mo[ii ei.

– La ce te gânde[ti? o \ntreb` el prinzând-o de b`rbie.

– La nimic....

– Nu e adev`rat.

– La.... la bucata aceea de p`mânt....

156 HELEN CARTER

– Cimitirul?

Ea ridic` ochii spre el, uluit`. Cum de ghicise?

– Se afl` [i acum \n acela[i loc. Imediat ce l-am descoperit, am

modificat planurile de construc]ie. Nu voiam s` vin` fantomele [i s`

m` trag` de picioare \n fiecare noapte.....

Ea râse, dându-[i frâu liber bucuriei, \n timp ce ultimele f`râme

de vinov`]ie se risipeau. Acum, str`mo[ii ei nu mai avea ce s`-i

repro[eze.

– Oh, Michael! [opti ea. Cu fiecare minut care trece, te iubesc [i

mai mult....

– Vei avea multe ocazii de acum \ncolo s` mi-o dovede[ti, \i

r`spunse el cu emo]ie.

– Chiar a[ putea s` m` ocup de magazin?

– Eu a[a sper. De altfel, a[ vrea s`-]i mu]i expozi]ia aici. |i va sta

mult mai bine la White Acres.

– {i Suzy ar putea s` m` ajute....

– Nu cred c` va dori s` fac` a[a ceva. Mi-a m`rturisit zilele trecute

c` ar vrea s`-[i continue studiile, \i explic` el v`zând aerul mirat al

Pamelei.

– E adev`rat? Oh, suspin` ea, de când a[tept s` se hot`rasc`

odat`! M` bucur pentru ea. Dar..... Jeremy?

– Noi doi am avut o lung` discu]ie. El [i Suzy au decis c` sunt

mult prea tineri ca s` se gândeasc` la o via]` \n comun. Vor s` tr`iasc`

o vreme separat. Jeremy va pleca \n statul Montana.

– |n Montata? De ce?

Michael d`du din umeri.

– Nu prea [tiu. Cred c` \ncepe nou` campanie ecologist`. Am

LACRIMI DE AUR 157

impresia c`, \n ciuda e[ecului precedent, vrea s` demonstreze cuivac` poate avea succes....

– Tat`lui s`u, nu-i a[a?Michael cl`tin` din cap.– Dar pe tine, Michael, White Acres te-a ajutat cumva s` dovede[ti

ce doreai \n fa]a tat`lui t`u?El \i atinse u[or obrazul cu degetul.– Da.... Dar exist` lucruri mult mai importante \n via]`.– Care? [opti ea.– Nu b`nuie[ti?– Vreau s` le aud de la tine [optindu-le, strigându-le zi [i noapte,

mereu.....– |nc` mai ai \ndoieli? o \ntreb` el cu o sclipire ironic` \n ochi.– Michael!El zâmbi [i o strânse \n bra]e atât de tare, \ncât Pamelei i se p`ru

c` se sufoc` de fericire.– Te iubesc, [opti el.– Te iubesc..... Michael Donovan. Piratul meu de ap` dulce.

Sfâr[it

158 HELEN CARTER