UM-Tl

www.cimec.ro

PERSO NA JEL E

Elena Domnnaşcr Dumitru Domndşar Vasile Doimnisor Silvia Dornnica Alexandiru liina Domnisoasra Auirica Boilocan Ionică Para

Un baiat de prăvălde Gică-hau-hau

fiul ei cel mare al doilea fiu al Elenei fiica lui Dumitru soţia lui Dumitru fratele Silviei servitoarea casei o prietenă a casei lucrător la calea ferată, chinas proprietarul gazetei „Căsăto-

rii"-monitor al câsâtoriïlor

un vînzător de ziare

A C T U L I

Anul 1942, toamna. în casi cîrciumarului 'Dumitru Domnişor. Duminica. pe la prînz. Un salon mobilat fără gust, care tine loc de sufragerie. L'n dulap pentru veselă, eu vitrine murdare de sticlă proastă. Deasupra, o oglindă coclită. Dezordine. Cîteva fotolii mîncate de vechime, roase. Scaune. în jurul nnei mese pe care se află mai rr.ulte tacîmuri. O pendulă. într-un colţ, pe un dulap, un gramofon eu pîlnie albastră. Trei uşi, drept în fată Cea de la mijloc dă spre dormitorul Elenei DomnLşor. Cea din dreapta, spre odaia lui Vasile Domnişor. Cta din stînga, spre dormitorul Dumnicăi şi al lui .Dumitru. în extrema stîngă, două uşi : odăile lui Alexandru şi Silviei. mici încăperi servind altădată de debara. întie ele, o scară ducind' spre o mansardâ întunecată, îngustă, înghesuitâ, care are o ieşire şi pe un coridor ce nu se vede, coridor care corespunde spre o scară de serviciu. O n d se urră aici, se aprinde de jos un bec eu .puţinii lumină, pentru a se zări treptele scîrţîitoare.

In cealaltă extremă, doua uşi nevâzute ce se deschid spre prăvălie şi bu-cătărie. La fiecare intrare se aud zgomotele cîrciumii, voci amestecate, co-menzi: „Bàiete, trei mici!", „Patru halbe şi-un ţap! ", „Socoteala" etc. Mai tîrziu, chiar cîntecul „Iâli Marlen". 0 fereastră^ laterală dă spre o strada mare. Se zăresc cîteva firme : „La Balon", ,,Pălărier", „Manşete artistice. călcăm gulere la domni", „SORA, sursa tuturora* etc...

Tabloul 1

(La ridicarea cortinei, servitoarea co-trobăieşte sus, în mansarda aglomerată eu lăzi, pe care le scoate pe coridor, bombănind. Se face puţină ordine. în mica încapere se află o masâ şchioa-pă, un pat de campante acoperit eu o pătură şi doua scaune, în afara unui mie dulap, eh oglinda spartă. Totul e sordid, prăfuit.) SILVIA (din usa odâii ei de jos) : Ce

mai faci acolo ? LINA : Mă-năbuş. E un praf ! SILVIA : Acuim o să vină founica şi

şitad ce gura aire...

LINA : O, şi dumneata, duduie Sdlvia. parc-ai fi coana maire !

SILVIA : M-am sătutrat de scandial. LINA (dupa ce inspectează eu privirea

locul) : Eu ce sa mai zic, ca pe mine cad toate. Să fi ştiut, îmi vedeam de treabă. Aşa o casă... otel, nui ailtceva. Pun-.te masă, scoal-te masă ! Muncesiti cît doi şi ndcd o miuiltumire. (Coboară scările.)

SILVIA : Parcă cine-i muitumat ? LINA : In locul dumdtaJe, dicmnişoară.

m-aş mărita şi diusă as fi ! Ascultă la mine.

SILVIA : Să mă mardit ? N-am decît 16 and. Mai e vreme...

LINA : O sa te oftileşiti ca mâine. SILVIA : Ai matuirat ?

9 www.cimec.ro

UNA : Lună. Nu mai avea bani co-naşul, săracuil ! Mai trebuia să mai bage si un suflet de am ira oana aia de sus !

SILVIA : Hai mai bine şi pune masa, ca acum se întoarce bunica... (Intră amîndouă în salon.)

UNA : Şi cine o să se muite sus ? SILVIA : Habar n-am. Unchiul Vasile

ştie. UNA : Se-ntoarce scorpia ! (Trage eu

urechea spre usa dinspre prăvălie.) SILVIA : Am să te spun... UNA : N-ai decît ! Să mă dea afară

şi gâta. Sînt satula de oase rupte ! (După o scurtâ pauza.) Nu-i coana mare. Cînd calcă ea se dărîmă pă-mîntuil !

SILVTA : Şerveţele ai pus ? LINA : Doua mîind am... SILVIA : Nu uita tacâmui bunicii... LINA : Stiu, ştiu, i se apleacă dacă

nu rnănîncă eu tacîm de argimt... (Intră Alexandru, fratele Silviei.)

ALEXANDRU : Bună, Sdlvia ! Gâta ckiiguileaia ? (E îmbrăcat în uniformă de licean, roşu de atîta alergătură.)

SILVIA : De câte ori ţi-amft spus să nu mai vorbesita aşa ?

ALEXANDRU : Dar ţie ce-ţi pasă ? Md-oi fi mamă, nevastă ?

SILVIA (Linei) : Adu, te rog, şi sol-nitele...

ALEXANDRU : la te uita ce masă ! Ce-o fi astăzd ? Sfînta muceniţă Agata şi Teoduila ? Cuviosul Nichiita Mărtuirisditoru!l, sau ziua sfîntulud Ion de la Lavra veche ?

SILVIA : Alexandre, am să te spun lu' mam-mare...

ALEXANDRU : N-ai decît ! (îşi aprin-de o ţigară.) Poate te logodeşta si nunmi spud... (Silvia se strîmbă la el. Linei.) Lino, sînt grăbit, se poate înfudeca ceva la botufl. calulud ?

UNA : De... ALEXANDRU (Silviei) : La 3 începe

prima cursa. Am băgat o mie de lei în auistriac... (Se aud paşi apăsaţi pe scări.)

SILVIA : Vine bunica, ascunde ţi-gara !

ALEXANDRU : Am şters-o la mime, să^l mai conitrolez o data. Mucles ! Nu sufla un cuvînit despre cuirse. Hoaşca e în stare să-mi tragă o săpuneală ! (Dispare în odaia lui.) (Intră Elena Domnişor. E îmbrâcată

în negru, calcă în baston, eu un mers şovăitor care arată multă suferinţă. Are părul alb şi o demnitate firească. In general, cînd nu e singură, simu-lează o mare oboseală.)

ELENA : Uf, scaràle astea or sa-mi manînee mie văaţa. Scările şi plim-bairea pe lîngă chefliii din prăvălie ! Parcă Enache n-ar ta puituit să facă si alta initrare ! Toti beţivii se uită la mine, femede bătrînă ! (Linei.) Ce-ai ramas asa popândău şi casti gura la mine ? Iar te mocai ? E două şi n id n-ai aşezat toate tacî-murile. De cite ori să-ţi spun că în casa mea n-am nevoie de leneşi ?

SILVIA : Las-o, bunico. E una sin-gură. O mai cheamă şi tata. Stii ce-i duminica jos, în bodega...

ELENA : Tu nied nu mi-ad sărutat mîna astăzi. (I-o întinde.)

SILVIA : Cum a fost la cimitir ? ELENA : Cum sa fie ? Lume muiltă.

Era şi domniul Hie Mitarcă şi ăla eu magazinul de fierărie, cum îi 23ice ?

SILVIA : Herghelegiu... ELENA : Am începuit sa udt, da, Her-

ghelegdu, Multă lume are morţi în pamînt în ziua de astazi...

UNA : S-aduc vinul de jos ? ELENA : Ce mai întrebi, toanito ? In

casa asta se bea apă numad dimi-neaţa... (Lina dispare.)

SILVIA : Nu mi-adi spus totui, bu­nico...

ELENA (aşezîndu-se, după ce şi-a le-pàdat basmaua neagră care-i în-velea capul) : E un praf aied ! De cite ori inam spus nătînitoaled ăsteda să mature bine... Uiite, îţi place ? (Scutură poalele perdelei de la fe-reastră eu vîrful bastonului.) Unde-a dispăiruit ?

SILVIA : S-a dus după vin. ELENA : Sa vezd ce-d fac cînd s-o-n-

toarce ! SILVIA : $i ? ELENA : Preotul a făcuit o slujbă

foarte frumoasă... (Zgomot de vase la uşă.)

SILVIA : Stai puiţin, să-i deschid. ELENA : Iar sparge nenorocita ceva !

Ei, nu, c-o dau afara ! (Se repede dupa Silvia eu o uşurinţă care o trădează.)

LINA (intră eu o damigeană şi eu cîteva vase) : A zis conaşul că putem sa punem masa... (Silvia o ajută.)

ELENA (din nou pe scaun) : Iar a fumât, darbedeul !

SILVIA : Zău. că nu, bunico, ţi se pare...

ELENA : Nu»-! apăra. Nasul meu nu ma înşală. A fost aded şi-a fumât. Aşa e dacă are un tată ca al lui ?

10 www.cimec.ro

(Linei, care a ciocnit un vus.) Vezi, sparge ceva, că n-ai mai spar t de-miilit ! Am să-ţi opresc din leafă pagubele făoute...

LINA : Opriti, ooană mare , că tot cîştig de mă prăpădesc !

ELENA : Sa nu fdd obraznică, aiuzi ? SILVIA : Bunico, n-ad terminât...

(Làna iese şi intră tot timpul, ase-zînd masa.) ELENA : A fost puiţin cam frig, da r

vechii lui prdeteni nu 1-au uiitat. A, cine era bunicuil tău...

SILVIA : L-ai iubit mul t ? ELENA : Daca 1-am iubdt ? De cînd

a mûri t , uite, azi sînt şapte ani, ma duc în fiecare zi la cimiitir...

SULVIA : Ce-d dragostea, bunico ? ELENA (bănuitor) : Ce te-a găsit ?

Ad crescut şi tu, fettto... (O priveşte lung.) Eh, o prostie ! întâi te ia pe sus, asa se spune, parcă ai fi beat. Pe urma, lasă fleacuirile ! Uiifce mai bine ce-au sords pe piatra de mar -moră. (Scotoceşte într-o geantă arun-cată pe scaunul de alături.) N-au schimbat dseît un eu vînt. (H întinde o hîrtie.) Citeste tare...

SILVIA : „Spre amint i re la inima şi caracfcerull iubit de toţi care 1-au cunoscuit, pantru iuibiţii lui copii, firaţi, suirord, soţde, respectuos, sincer şi devotat. Născut în anuJ 1869, în Ducureşti, Enache Domnisor, în sourt tiimp reuşi prin muncă cimsitită pe calea comertuflui a-si créa o situafie frunioasă..."

ELENA : Aicd n n a m oertat eu pietrarii . Au pus avère frunioasă. Dar ce era să le mai f ac ? Piatora e gâta, l i te-re le băitute în aur . nu se mai poate schiimba nimic. Citeste mai départe...

SILVIA : „încetat din viaţă, în floa-rea ei, cînd se credea mai fericit, lăsînd regretele celor care 1-au cu-noscut..." — Dundco, nu-mi place !

ELENA : Ce nu-ţi place ? SILVIA : Plaça asta si ce e sords

pe ea... ELENA : l a t e u i t ă ! Şi de ce nu-ţi

place, ma rog ? SILVIA : Nu trebuia... ELENA : Adică tu crezi că un om ca

Enache Domnişor, care a lăsat at î ta avère, nu méri ta o plaça de mar -moră de 30.000 de lei ?

'SILVIA : Nu e vorba de-asta... ELENA : Atunci ? SILVIA : O cruce sdmiplă ar fi ajuns. ELENA : Dar luimea ? Ce crezi că a r

fi zis lumea ? SILVIA : Ed, lumea...

ELENA : Esta încă tânără, fetdiţo ! Nu ştdi ce îinseamină gura lumdd. Enache ne-a lasat restauiran.tul, banii, lu-cruri le ; crede-mă, mér i ta o piatra de marmoră. Nici nu sînt trei la fel în cimiitiruil Sfînta Vineri, m-auzd ?

SILVIA : Oamenii pot fi preţuit i şi altfel...

ELENA : Cum ? Ou pomeni ? Slavă Domnului, dau în fiecare săiptămînă de pomană. La ziua Adormiirii Maicii Domnului...

ALEXANDRU (intrînd) : De ziua sfîinituilui Ion Guiră de Aur adund toţi milogdi şi le impart i haine, ştdim, ştim...

ELENA : Obrazndiouile ! Ascuilţi la uşi... ALEXANDRU : Nu-i adevărat . Am

avut t reabă, am făcut un austrdac şi... (Se bate peste gură. Silvia îi face semne disperate din spatele Elenei.) Acum că a m zis, gâta !

ELENA : Oaid or să te mănînce ! ALEXANDRU : Atenţle aicd : Cursa

I-a : Zambïla, plasat Tăciune ; cursa a Il^a : Avanti, plasat Camélia ; cursa a I l l -a : Silfida, plasat Go-rila...

ELENA : Ieşi, dacă nu vrei să te spui tatălui tau cà-i furl banii din t e j -ghea şi-i joci la curse...

ALEXANDRU : Am un tată, pe cdnste! Ce ziici, bunico ?

ELENA : Zdc c-o sa se ducă de rîpă casa DomnisorMor dacă mă prăpă-desc eu, Elena Domndşor, m a m a voastră a tuturor. Ah, să te audă Enache, să stie el de ce nepoţi a avut parte...

ALEXANDRU (se repede la Silvia, smulgîndu-i hîrtva data de Elena) : Oe-ii ăsta ? Un pomelnic adus de prea cuvioasa de la cimitir ?

SILVIA : Alexandre ! ELENA : Vrei să m a omori, vrei să

ma omori ! ALEXANDRU (neascultînd protestele,

mormâind la început, apoi tare) : Auziti : „Viata-i ca o floare, cît itimp s-a vestejiit. Şi ce trebuie să moară. Totul a r e un sfîrşit..." Bravo!

ELENA (vrea să-i smulgă hîrtia) : Dă-mi-o !

ALEXANDRU (alergînd în jurai me-sei, rîzînd) : Pun pariu că versuirile sînt făcute de domnul Ionică Para...

SILVIA : Dă hîrtda, nu te mai prosti... ALEXANDRU : N-o dau pînă n-am

sa citesc totuil ! ELENA : Alexandre !

11 www.cimec.ro

ALEXANDRU (scăpînd de Silvia) : „Adio, scuimpi pnieteni, Si ced ce m-au iubit, O lacriimă şi-o floare, Pumeti-imi la picioaire !" Straşndc !

SILVIA : Alexandre, încetează ! ALEXANDRU : Cuim să încetez, giscă !

Tu erai mad mdcă, n u ştii ce fel de om a fost bumioui ! Daca air citi ce scrie pe pietroiul de matrmură pe care i 1-au aşezait pe pdept, s-ar ràsiuci tn moaimânt !

ELENA : Cum, şi tu spui as ta ? ALEXANDRU (Silviei) : Deci mi esta

chiar o gîsca ! Ţîlhatnuil ăsta de doirnmul Ionică, buindco, şi-a ba tu t joc de dumneata . Orede ca pe mor-minte se pot aşeza toate ibazacomiiiile pe care le scrie în gazeta ce eu onoare conduce. Ia-o. (H dă hîrtia Silviei.)

ELENA : Eu 1-am ruigat. Atît s^a p r i -cepuit, at î t a fâcut ! Mă duc să m ă dezbrac. (Cotre Lina, care tot mai aşază masa.) Mai repede, Lino, ca acum vin musafirii. (Intră la ea în odaie.)

ALEXANDRU : Pe cine mai avem astazi la masă ?

SILVIA : Pe dommuil Ionică, pe dom-nişoara Aurica...

ALEXANDRU : Molia aia... SILVIA : Ce-ai eu femeia ? ALEXANDRU : Miroase a prescură şi

a bdseirică de la o poştă ! Are 40 de ani şi parca a mai fost înmormân-taită o data.

SILVIA : T a d , ai o gwră ! ALEXANDRU : Tot mai vrea onam-

mare s-o mar i te ? SILVIA (trăgînd eu ochiul spre ca­

mera bătrînei) : Vrea să d-o Drezinte donmuHui Ionrieă.

ALEXANDRU : De ce n-o ia el de neva&tă ? Ce-ai zice de o pereche ca asta : o molie eu un gîndac de gunod ! Nici că se poate ceva mai nimerit...

SILVIA : Domndsoara Aurdica e o fe-meie foarte cumsecade...

ALEXANDRU : Prostii ! Ştii tu ce-i àla un om cumsecade...

SILVIA : Aş vrea să te-ntreb ceva. ALEXANDRU : Te-ascult, pr intesa ! SILVIA : De ce se uirăşte ta ta eu

unchiul Vasdile at î t ? Aseară ia r s-au certat până tîrzdu...

ALEXANDRU : Nu-i pentru copia ca trime. $i de unde-ai ma i scos-o că se urăsc ?

SILVIA : Simt eu. Cît e ram mdcă n-am băgat. de seamă. da r acum...

ALEXANDRU : Ţi se pare. Unuia nu-i place bautura, ailtuda...

SILVIA : Nu e numai asta... ALEXANDRU : Fleacuri ! SILVIA : Tu niu stad toată ziua acasă.

Aici, în aer, e praf de puşcă J ALEX ANDRU : Stotem mulţi şi nu

n e djuibim unii pe aAţii, aşa se în-•tâmplă orkunde-i înghesiudallă. Biu-nicuilui1 îi plâcea hairmâilaia. Era un om d e petreoere, desi a v ru t să aiba niş te copii ouimsecade. Stià ce-a ifăcut o data, diupă razbod ?

S I L V I A : Nu. ALEXANDRU : Ce timpurdi ! El şi ou

mai' rniuiti, la un chef, au îngropat pa t ru ţigani p înă la brîiu în pămînt şi lena spuB ca nu-i scoate de-acotlo p îna nu s-o sa tura el de constat...

SILVIA : Dar era o nebumie ! ALEXANDRU : Pa t ru zile ina ţdmut

aşa ; pîna începuseră sa puftre-zească. Pentru 20 de poli, d a r erau bani, ce-i drept !

SILVIA : Şi tu ai vrea să faci la fel ? ALEXANDRU : De ce nu ? Poate ceva

şi mai strasniic. Vezi, Silvia, noua n i se face frică de lucrurile neobdş-nuiilte.

SILVIA : Poate. ALEXANDRU : d t e o d a t ă m a apucă

necazul pe toţ i ăştdia ai noştri . Bane că e război. Ce stupid, să trădeşti ca o râmă în casa asta, fără să poţi sa faci ceva, sa auzi aceleaşi dis-curtài despre bani : cît a costat vdtnul, cît a costat nu ştiu ce ; l a tredi cu­vante, mereu înitrebaa-ea : CSt ? Sînt şapte ani de cînd a murait bunicul şi, iată, acum a re şi o piaitră de marrnoră pe niorrnânt. Cînd o sa miuriLm şi noi, o sa avem plăoile noastre de marmora pe care or să fie săpate eu ilitere de aur versu-'leţe ca aceiea de adineauri . Tra-dÉtia farnridied, ce vrei ?

SILVIA : Taci ! ALEXANDRU : Nurnai câ noi o sa

dam în pr imire mai cuirînd decàt au 'mûrit batrônii. Noaptea aud ciz-mele soidaţilor pe caldar îm : t rop ! trop ! Miroase a moar te şi-rni place ! Cineva s-a pus eu lopata pe luimea asta si vrea s-o îngroape. Exerciţii antiaerdene, comunicate, morţi , ră-ndţi, eu zecile, eu suiteile de mrii. Peste o luné initiru în scoala de ofi.teri. Ma săturasern să tot caitesc carţ i de aventuri . Aventura e îna-intea mea. Mie îmi place războiuJ ! Cel ipuiţin niu-i pliotilcos, cum e casa as ta a Domnisorilor !

(Intră Elena, auzind ultimele cuvinte.f ELENA : Prostii ! Gărgăund de copil

crescut în puf ! De ce să-ţi plaça

12 www.cimec.ro

războdiul ? Ducmiibru acre bani, o să dea majuirilor ceva şi o sâ crămîi Jlîingă tejghea. Aşa a făcuit şi Enache, pă 917, ce era prost să se schiilo-dească pe-aoolo ? O sutmă bumicică mode trebuie şi gâta ! Stai la ma-nutantă !

ALEXANDRU (batjoooritor) : Darr caïuza sfîintă a neamuirud ?

ELENA : V-a bagat în carp la şcoailă. Ce cauză sfînrbă ? Caere cauză sdEintă ? Ascultă ta mine, că sînt femede bă-trîmă. Răziboadele le fac cei lacomi de bani, că nu le mai ajumge. Şd pentru asta se spun atîtea vorbe frumioase...

ALEXANDRU : Buinico, estdi înteleapta! ELENA : Ca să vezi, magaruile ! (Il

îmbrăţişează.) O să-ţi pară rău după mine cîmd o să mor, da, da...

ALEXANDRU : Iar începi ou pro-hodui ? Dumneata o să cneHngcroipi pe taţa ! Casa Domndisorilor e de neîinichipuit fără stîLpiuI ed, £ără venerabila Elena Dommdşor....

ELENA (simulînd vechea ei oboseală): Vod credeţi că ma prefac, dar nu e adevarat. Mă cheama barbatuû meu (Lînigă et, sa-i port de gtrdijă p<e> lutmea ceailaltă.

ALEXANDRU : Asta să i-o spui lui mutu' ! Abia a răsuiflat ruşuirat c-a scapat de gura mataile !

SILVIA : Iar te obrăznieeşti. ELENA : Pe Alexandnu, Enache îl

dtu'bea foarte m/ult. Cînd Una născut madcă-ta, udlte, ţim mdJite ca acuim, a spuis : „Bravo, Domndco ! Eştfi os bum ! Domndşorii au încă urn barbat în famiilie..."

ALEXANDRU : Lasă, mam-mare, şfcLu ee-o să spui. (O imită.) Pe faţada casei noastre e o finmă : Enache Domnişor § fiii...

ELENA : Numai că tu... ALEXANDRU : Nu puipaţi voi să mă

'fac negustor, v-am maoi spus-o. M-am sâtuirat de deviza voastră : Clientul mostru, stăpînujl mostru ! Eu mi-acm ales meserda anmelor !

ELENA : Nod am mad avut mdliitarri in familie. Ramiura mamii, ducm-nezeu s-o ierte ! Ei i-oi fi semă-nînd ! Tot ndtşte zdrahoni : diubeau cartiie, muderile şi băutura ! Ce mai ohefudau şi ăda !

LINA (intrînd) : A sosit domnişoara Autrica...

ELENA : Să poftească. ALEXANDRU : E pumotuala ca um

cioclu ! SILVIA : Taci. cà te-aude.

(Intră Domnişoara Aurica, femeie de 40 de ani. E îmbrăcată într-un par-desiu vechi, pe care-l scoate, ràmî-nînd într-o rochie cenuşie, prost croită. E încărunţită pretimpuriu, ti-midà, eu o privire iscoditoare. Pe cap, o pălărie demodată şi ridicolă. în mîini, o umbrelà eu ciqc de raţă.) ALEXANDRU (Silviei) : O să manîne

în restaurant, numad să n-o mai văd. Azd are să-md meargă prost. Mi-a ieşit paguba mainte, s-a dus draicuilud auistrdacul !

AURICA : Ruina zirua ! ELENA : la loc, draga mea. Ceilalti

n-au sosit înca, o sâ mai stâm de vorbă.

AURICA (se asază) : Mulţumesc... (Stă numai pe un colţ de scaun, privind în jur puţin intimidată.)

ALEXANDRU : Pad, eu am plecait ! Dacă îintreabă tata de mine, sà-i spufneţi că m-a chemat un coleg la el, să învăţ. (Face semn Silviei.) Barba ! (Se opreşte în Jaţa Auricài.) Spune, dumneata ce crezi ? In ouersa a V-a să pun pe Bufalo plasat sau pe Narcis ? (Aurica da din umeri, uluită.)

SILVIA : NUHI lua în seamă, domni-şoară. Are gărogăufni. (Alexandra îşi ia pardesiul din cuier

şi coboarâ în restaurant.) ELENA : Zbourdalnic ! Ce-i pasa ! La

19 and, toţi smt da fel. la spune, ce-ai făeut azi ?

AURICA : De dimineaţă am fost la piaţă, ia Matache Măcelaru. Am gasit, coana mare, ndşte cambafd, să mă scuze copdda asita, că-i de faţă, pairdon cît pu/mnull !

ELENA : Nu mai spune ! AURICA : Şi-o funie de ceapă ca pe

mina ; să mă bată duminezeu dacâ te mdent. S-a asezat plaça de matr-mură pe mormântinl soţudiud dum-neavoa&tră ?

ELENA : Acum un sfert de ceas m-̂ am întors de la cimiticr. Au fost rboţi ii>rietenii raposatului. Numai negus-tori din Lipscanii, din Gabroveni.

AURICA : Om iubdt, ce mai ! Mi-a parut rău ca n^am putut să merg si eu.

ELENA : Vezi că 1-am iinviitat la masă si pe dominul Iondcă. Fii şi druimineata mai îndrăzneată.

AURICA : De.. ELENA : Ararnjează-ti puţin părufl şi

ara.bă-.te mai înfiDtă. Ah. de ce cnu mai sînt eu tinără o data ! Ai adus fotografia ?

lo www.cimec.ro

AURICA : Am adus^o. ELENA : Daca în tred săptăimîni mi t e

cumiuini, să nunmi spui mde Eleno ! (Intră Vasile Domnişor. E un bârbat

înalt, de 40 de ani, eu mustaţa pe oală. bine făcut, eu un obraz sănătos. Are un sort de piele dinainte.) VASILE : Gâta masa ? ELENA : Unde-i Duimitru ? VASILE : Bea ou Pozmagiu şi eu Bi-

ziohie. ELENA : De ce-1 lasi ? VASILE : Afacenille. Lui frate-meu îi

tirebuiesc bani şi ăştia mai au ceva. (Aurieăi.) Ce mai faci, domnişoairă ?

AURICA : Cu trebim-dle. VASILE (Silviei) ; Tu ai mîneat ? SILVIA : Nu. Vă asteptam. VASILE (o mîngîie patern pe obraz) :

Azi ored că n-ai să mai păzeşta pereţii ca duimilniica trecuta. Sa te duci la ciinema.

ELENA : Cum o să iasă singuiră pe Grivita, sa se lege golanii de ea ?

VASILE : O tdneţi adei între pereţii ăştia asudaţi de abuiri de vin I (Scoate un pumn de bani.) Poftàni, n-o asculta pe marna. Ar trebui să-ţi găseşti o cdlegă, o prietenă...

ELENA : De unde s-o ia ? Aţi soos-o de la şcoală penitiru că vă trebuiau ajiutoare în prăvălie. In fiecare diu-minică îţi aduci aminte ca fata asta (ezită)... a noastră e t înără, şi câ a r trebui să se ducă să se pliniibe.

SILVIA : Ştiu eu ce-am de făcuit, n/u mai m a sfăituiţi., (Nu ia banii.)

AURICA : Silvia e fată m a r e de-acum. In cuaûnd o să înceapă să meargă la dans, la Locomotiva, la sala, şi poate o să găsească un băiat care să-i plaça...

ELENA : Băiat o să-i găsim notL VASILE (căutînd ceva pe masă să

mănînce) : In familia noastră nici barbatii nu s-au însuirat de capul lor.

SILVIA : Mai e pînă a t u n d . VASILE : Lino, pune mincarea, ca

n-am t imp să aştept. Am treabă în prăvălie.

ELENA : Nu se poate, am chemat şi pe domnul lonică Para, ce naiba, totdeauna te part i ca un sălbatic. (Lina se uită nedumerită la amîndoi.)

VASILE : Eu nu m-amestec în tirebu-ri le voastre şi nici voi n -a r t rebui să vă amestecati în aie mêle. Ştii bine cine ţ ine prăvălia asta în spl-nare de la moartea tatei.

ELENA : I«r o să-mi spui ca Dumitru e un beţiv. !

AURICA (Silviei) : Si de ce nu mergi la scoala ?

SILVIA : M-am îmibdlnăvit şi de a-tuncd ta ta n u mai n u a lăsat să învăt. A spuls că sînt prea slabă si ca o femeie, dacă ştie să aşeze masa bănbatuiliui, îi ajunge.

AURICA : Ba să m a ienti că m-a­mestec. nu e adevarat . Ultinuil ter-ohea-berchea vrea o tifcrata.

SILVIA (cu puţină duşmănie) : Nu pot sa ies din cuvînitutl lui.

ELENA (lui Vasile) : Azi au pus pie-fcrarii med plaça de marmoră .

VASILE : Bine ca s-a te rminât şi cu asta, că minai seos peri albi. Lino, mi-e foame... (Lina, din uşă, unde aşteaptă, priviri

interogative spre Elena.) ELENA : Aşteaptă ! VASILE (Lànei) : Ai cură ţa t sus ? LINA : Da. ELENA : Şi ăsta cane mai e ? VASILE : Cine, chiriaşdl ? Băiatul unui

consătean. (Silvia, gest la picioare. De altfel,

cînd merge, se observa la ea o u-şoară şovăială a paşilor, semnele unui reumatism aflat la început.) AURICA : E cam rece la dumnea-

voastră. Trage. ELENA : Da, trage. Geamuri şi uşi,

oîite vrei. Şi fata asta suferă de pd-cdoare.

AURICA : Eu ou uirechile mêle, la eel mai mie curent, gâta, m a umflu.

SILVIA : N-am facuit încă fooul. Unehiull Vasile spune că abia la I noiembrie trebuie aprins, pentru că altfel ne învă ţăm prost.

VASILE : Marna, a r trebui să-ti a-duci aminte de ceea ce ţi-am mai spu».

E L E N A : Vas i l e ! VASILE : Dacă ţâi la casa noastra,

dacă nu vrei sa se ducă dracuilui totul !

ELENA : Este băiatuil meu, ca şi tinef VASILE : Da, da r e un descreierat.

Tata n-ar fi făout altfel. L-ar fi des-moşitenit. Trebuie să te gîndeşti la viitorui copdilor ăstora. Dumitru o să bea totul, pîna la ul t ima leseaie.

ELENA : Ce inima de cîine ai ! Cui oi semăna ?

VASILE : Lui tata. El a chefuit, d a r nu şi-a băuit capiltaliuil.

ELENA : Vrei să-1 vezi pe frate-tău pe drumuri , cerşetor la usa t a ?

VASILE : Vreau să ţin cu dinţii de averea noastră. Dac-o sa mori, el o să-şi ceară par tea şi într-un an ,

14 www.cimec.ro

ce în/tr-un an ? în cîteva luni o să prăpadească totua. Si-atumci? Copiai...

ELENA : Tacd ! VASILE : Mai gîndeşte-4e ! ELENA : Nu pot. M-air blestema, şi

pe luimea cealalta nu mi-aş mai gasd liniştea.

VASILE : Nu. Diumiitau o sâ-ţi facă pomenile şi eu ştiu cît ţii la ele...

AURICA (care a discutât aparté eu Silvia) : Vii diseară la biserdea ? O să fie foarte fruimos. Sont toed cu-nunM.

SILVIA : TTrei ? AURICA : Da, ştiiu de la pireot. Nuimai

una a toemit, îmsăj corul. SILVIA : Dumneata nu scapi o numtă. AURICA : Nici una. LIN A : Vă cauită cineva, coană mare . ELENA : A sosit domnud Ionică, poti

sa pui masa, cheamă-tl, toanto, ce mai aştepţi ? (Intră îonică. Tip rotofei de mahala-

giu spilcuit. Are in mînă un bucket de flori pe care-l dă Elenei, sărutîndu-i mîna.) IONICÀ : Sărut-mâiniie ! Sairut-nûinile !

Respectele mêle. ELENA : Poftim, poftdim, domnu ' Io-

nică, vai, ce flori frumoase ! (Tutu-ror.) Domnui Ionică Para , ziardst. (Ionică sărută mîinile femeïlor. Silvia

are un gest de reţinere, pe urmă în-cuviinţează eu oarecare mîndrie.) VASILE : Ce mai facd, domnuQe ? IONICÀ : Cu treaba, eu treaba. ELENA : Lino, l i n o , ia pardesiud ăsta !

(Arată spre Ionică, care şi-a scos pardesiul. Lina il ia.)

AURICA : Stiu că aveţi un ziar... IONICÀ : Da, conduic gazeta „Căsă-

torii", monitor al căsătoridilor. Doi lei cuvînitui. Am făcut şi continui să fac o muilţaime de oameni fericiţa. (Aurica îl pofteşte cu un semn pe

scaunul de lîngă ea.) ELENA : Scump, da r face ! Muilte

femei s^au căpătuiit de pe uirma domnului Ionica !

IONICÀ : Coana m a r e e prea drăguţâ eu mine !

ELENA : Da' de unde ! IONICA : Trebuie să înţelegeti : sînt

şi fin timiide, femei sau chiar băr-baţd cu suflete alese care n-'ar în-drăzni măcar să prirvească în ochii cudva. Şi atunci, cu o fotografie şi eu cîteva cuvinte bine meşteşu-gite, eu fac apropierea în t re aceste fiinţe alese şi sincere. Gazeta mea,

dacă nu exista, trebuia inventaită, cum a spus cine va. (Lina începe să servească.)

ELENA : Pe vremea mea femeile îşi găseau aiLtM bărbaţi i .

VASILE : Şi e chiar at î t de simplu ? IONICĂ : Da, omuil vede fotografia,

cdteşte dedesubt : „Tînără onestă, t i ­t ra te , dacă e, caută cămin fericit..."

AURICA (Silviei) : Ce spuneam eu a-dineauri : ttiitrată... Şi dacă nu e ? Ca mine, de pdddă.

IONICÀ : Daţi-mi voie... sau : „Vă-duvă, dacă e, avere bunicică, veni t siigur, cauită domn serios..."

ELENA (Auricăi) : Ce zicd ? AURICA : Ce să zic ? ELENA : Practic, oamenii scutesc

t impul. AURICA : Şd cam cîte anuniţuri publi-

catà lunar ? IONICÀ : Lunar ? Pat ru pagina pe zi,

e o gazetă... VASILE : Atîtea femei sint nemăr i -

t a t e ? IONICÀ : N-am hîrt ie cite cereri. ELENA (dîndu-şi seama că Dumitru

n-a sosit încă la masă) : Lino, chea-mă-1 şi pe domnuil, de jos, noi a m terminât supa... (Lina iese.)

IONICÀ : Spuneti-mi, coană mare , cum a ieşit piaca ? As fi vendt şi eu, da r duminica avem atî t de luici-u !

ELENA : Trebuie sa te duc la cimitir s-io vezi. Şi versuri le dumitale, domnu" Ionică : uite-aşa, nuimai l i -tere de aur...

LINA (intrînd) : Conaşu' Dumitru a ziis că vine nuimaidecît. Pot s-aduc rasoluil ?

ELENA : Dar pr in dreapta , idioato ! SILVIA : Bumdco, te rog... IONICÀ (Auricâi) : Mi-a vorbit doamina

mare despre dumneata . A U R I C A : D a ? IONICÀ : Aveţi un magazin ? AURICA : „La şicul elegant", îm-

brăcărn mirese... IONICÀ : Perfect. AURICA : Credeţi că... IONICÀ : Dacă cred ? Dar asta-i m e -

seria mea ! ELENA : Silvia, sarea. Ia r n-a pus

sarea. SILVIA : Uite-o aici. ELENA (lui Ionică, arătîndu-i-o pe

Aurica) : Ai să-i suceşti capul. AURICA : Vai. coană m a r e ! IONICÀ : Nici o grijă ! (Auricăi.)

Pentru dumneata trebude un text

15 www.cimec.ro

sobru. dam aşa : Femede onorabilă, venit sigur... Cît cîştigi lunar ?

AURICA : Nu pirea mult' Depinde de sezoai. Cînd sînt nunţi...

IONICÀ : Lasă asta. Cam cît, aşa, apiroximativ ?

AURICA : între două şi trei mil... IONICÀ : Atumci scriem : 5000 venit

lunar... AURICA : 5000 ? Nu e muOlt ? IONICÀ : Trebuie să interesăm, să

iîîiteresăm... AURICA : Dar sont o femeie cinstdită ! IONICÀ : Cinstea nu-ţi diă de môincaire! VASILE (Silviei) : Pari cam posomo-

lûta. Ce-i eu tine ? Iar te dor pi-cdaarele ?

SILVIA: Nu... VASILE : Alexandru unde este ? SILVIA : S-a dus sa înveţe la un

coleg. ELENA : Sa învete caii... VASILE : Dacâ nu-1 stapîneşte ci-

neva ! ELENA : Stăpîneşte-1 tu ! VASILE : Eu ? ELENA : Tola îl cocoloşiţi ş i o sa iasă

un vagabond ! (Bea, fuira din tejgihea; şi blegului de taică-său, puiţin îi pasa ! la să te fi 'lasat Enache şi pe tine de captai tau, ce-ai fi ajuns! Desitutt eu un beţivan în famildie !

SILVIA : Bundco, avem musafiri. ELENA : Pareă ei nu-»l cunosc ? Toată

Gxdivita îl şitie cuim cânită popeşte de dimineaiţă pînă seara. De ce-o srta atôita eu nedlsprăviţii ăia ?

VASILE : Sînt pe cale să se asocieze. O goangă de-a. lui Dumortiru. Vrea să desohidă un restauirantt eu gră-dina de vară în centru. Are ne voie de 500.000.

ELENA : Şi ăştia doi au 500.000 ? VASILE : Pozmiagiu ar da jumate şi

Bizichie juima/te. ELENA : De unde au atîţia band' ? VASILE : Vînd carne pe sub mînă. IONICÀ : Spuneai câ fratele dumitale

axe nevoie de o jumătate de million ? VASILE : Poate are nevoie si de mai

mult, daca un proprietar de ga-zetă...

IONICÀ : Mie nu-mi place oomierţul. VASILE : Cînd ai să-i simiţi guBtul

o să-ţi plaça al dracului. ELENA (lui Vasile) : Domnica de ce

n-a venit la masă ? VASILE : Sta la casă pînă o sohimb

eu. Cu bădeţii ăştia de pravăiie trebuie sa fii cu oehid în patiru, fura de sting.

SILVIA : Mă duc sànl aduc pe tata.

ELENA : Dacă nu şi-a facuit plinul, nu>4 scold tu de pe scaun ! (Silvia iese.)

IONICÀ : Foairte bine se mănîncă la duimneavoastiră, coamă mare.

ELENA : Mîncarea de restauirant e aiitfel ; ehei, pe vremea lui Enache cine nu venea la prînz aici, ca să nu mai vorbesc că seara nici nu mal a veau loc...

IONICÀ (Auricăi) : Atuncd ne-am ôn-ţeles. Moine seara la redactie. Uite adresa. (îi dà o carte de vizită.) Si nu uita fotografia.

AURICA : O am la mine. (Coûta în poşetă.)

ELENA (luîndu-i-o înainte de a o vedea Ionică) : Nu-i bună ! Parcă esti înecată ! Du-te şi dumneata la Foto ,^Mairiţişcr", sa te scoată mai a-vantajos, ce dracu', eşti ditamaii negu&toreasă !

IONICÀ (privind fotografia) : Are dreptate coana mare. Trebuie să interesăm, să interesăm ! Aduci alita rnîine seară...

AURICA : Am una de acuni trei ani. dar o ţinearn pentru mine...

IONICÀ : Sa fie bine retuşată. Nu udita apoi1 piata anticipaită a anunţuflui. Reuşită sigură, ascultă la mine.

AURICA : V-aş fi recunoscatoare. IONICÀ : Multă Dume îmi. este recu-

noscăitoaire. SILVIA (intrînd) : Tata vine numad-

decît. ELENA : E afumat bine ? SILVIA : Bunico ! IONICÀ (lui Vasile) : Nu înţeleg un

luicrui. De ce nu te ibagd dumneata în afacerea cu restauirantui ?

VASILE : Vezi c-a începuit sa te in-tereseze comertul ?

IONICÀ : întrebam nurnai aşa... VASILE : Nu cred nimic din ce-mi

spui. Nu ma bag penitru că de ani de zile vreau să fac singuir negus-torie. (De pe scàri se aude vocea puternică

a lui Dumitru : „Şi s-a prăbuşiit Va-viloniufl....".) ELENA : Ce v-am spus eu ? !

(Intră Dumitru. Seamănă cu Vasile. E ceva mai în vîrstà, poate 50 de ani împliniţi. E îmbrăcat mai îngrijit, nu poartă mustaţă. Aer tragic, de om dezechilibrat.) DUMITRU (se uită la toţi) : Bună ziua.

A, uite4 şi pe domnul Ionică... ELENA : Vă cunoaşteti ? DUMITRU : Cum să nu ? Public în

fiecare dumimica în gazeta lui un

10 www.cimec.ro

anunţ : „Vdzitaţi eu încredere vechiul res taurant «La roata lumid»-, bufet bine asontat, orchestra de balalaici".

IONICÀ : Cinci lei cuvînitul, conform tardfuilui oamercial.

DUMITRU : Şi dumneata , doimmişoară Auirico, ce mai faci ?

AURICA : Miuilţuimesc luii duiminezeu, bine.

SILVIA : Tată, stai aici. DUMITRU (se aşază, cîntă iar) : „Şi

voi dăirîma cetatea asta care va ajunge lucru de spaimă şi de bat-jocură, încît oricime va trece pe l ingă ea va r ămîne uiudt şi-şi va ba te joc de ea".

ELENA : Unde-ţi sînt asociaiţid, Du-miitre ?

DUMITRU : I -am bagafc sub masă. î i cară afară băieţii de prăvălde.

ELENA (eu blîndeţe) : Măniîncă putin, s-o fi răci t suipa. Liino, adu-i supa ! (Lina aduce supa şi iese.)

VASILE : I-ai convins să-ţi dea banii ? DUMITRU : E p r ima oară cînd nu mâ

eerţ i că m-am îmbăitat. Cînd e vorba de afaeeri devii un frate bun.

ELENA : Haide, gustă ! DUMITRU (gustă) : Mamă, nu-mi

place ! Asita-i mîncare de bint ! Lino, Lino, dă-mi ceva cu miuştar ! Be-tivilor le t rebuie muilt muştar . Lino, Lino !

SILVIA : Las' c-o chem eu. (Iese şi se întoarce cu Lina.)

IONICĂ : Supa a fost foairte buna. VASILE : Eu a m plecat. In iprăvălie

sînt o mul ţ ime de muşterii . La re-vedere.

DUMITRU (îl priveşte cu ură, fix) : Du-ite repede. Se usucă looull sub tine.

ELENA : Iar aţi început ? VASILE : Nu-1 auzi cum vorbeste ?

(S-a reaşezat totuşi.) SILVIA : Tată, mănîneă. Ţi-am adus

rxuiţin rasoi. (Lina serveşte.)

AURICA : Putin, mulţuniesc. IONICÀ : Si mie, numai o bueăţică

de canne. Incep să m ă îngnaş. DUMITRU : Viniud, unde-i vinul ?

BÀIATUL DE PRÀVALIE (intnnd) : Initreabà cineva de conaşuil Vasile.

V A S I L E : Sa in t re (Intră Bolocan. Un lucrător de 30 de.

ani, bine făcut, cu o figura veselă, cuceritoare. E îmbrăcat într-o salo-petà. Are în mînă o ladă de ceferist.) BOLOCAN : Bună ziua, poftâ mare.

VASILE : Uite-1 şi pe Bolocan ! A-propie-te...

ELENA (măsurîndu-l) : Vin' mad la lumină. colea... (Bolocan se apropie. Silvia, Lina,

Aurica il privesc cu o curiozitate specialâ.) VASILE : O să mai vorbim noi. Lino,

iurcă-1 pe scara de serviciu pe dum-nealui şi arată- i odaia de sus.

LINA : Vino după mine, pe aiei... (les pe usa care dă in prăvălie. Mai tîrziu puţin, vor apărea sus a-mîndoi. Lina îi arată odaia.)

ELENA : Pareă nu eram destui în casa asta ? Nu ştdiu ce ţi-a mai trebuit chdiriaş...

VASILE : Mai scot un ban. De ce să stea odaia a ia degeaba ? P e unma, baiatul e priceput. A făcuit scoala de mecanici. ltd mai répara o olanţă, ceva...

DUMITRU : Să repare mai bine gra-mofonul Ma, că tot stă mut... Vinul, unde-i vinul meu ? (Silvia, mută, priveşte după Lina şi

Bolocan, spre uşă.) ELENA : Şi tu ce stai ţeapănă ca o

mumie ? N-auzi ca lui taieă-tău îi a rde pLpota să bea vdn ? (Silvia iese iute şi se întoarce cu o

damigeană mică.) DUMITRU (lui Vasile) : Auzi tu. să-1

pui sa repare gramofonul... ELENA : Nu-mi ajung balaiaieile din

cîirciiunrLă, seara ! DUMITRU : Să repare gramofonul,

mamă, să cînte... Casa asta a noas-t ră e aitît de tristă...

C O R T I N A

Tcbloul 2 (După cîteva ceasuri. Se însereazà.

Sus, in mansardà, Bolocan îsi aran-jează odaia. Scutură pătura veche şi priveşte în jur. Din lada de cefe­rist scoate nişte seule pe care le a-şază la îndemînà. Peretele làzii e plin de fotografii lipite, deocamdată greu de distins. Pe masa apar arcuri de ceasomice, capace, rotiţe etc. Omul încearcă patul, priveşte masa strîmbă. Joc mut. Pare mulţumit. Odaia e cam întunecoasă. Geamul îngust, care dă spre coridor, ca şi uşa mică, abia lasâ să intre puţină luminà. Jos, Domnica — o femeie de 35 de ani, focoasà, cu ochi arzâtori, cu un par lung şi negru — stringe masa. Ionică şi Aurica au plecat. Dumitru, foarte beat, cîntà pe nas de unul singur, càzut într~un

— Tcatrul tir. 10 17 www.cimec.ro

fotoïiu. Silvia îl priveşte tristă. Trep-tat întunericul creşte.) DUMITRU : M-am cam Srnbătat. DOMNICA : De ce nu te diuci să te

cuikn puţin ? DUMITRU : Vasdle, Vasile, unde eşti ? DOMNICA : Lasa-1 în pace, stă eu

maima. VASILE (din camera Elenei, prin usa

deschisă) : Ce mai wei ? DUMITRU : Las-o, nu-i mai tine lu-

mânarea. Nu moaire ea atît de car rînd. A mîneat mai muOft, ca în fie-care duminică, şi i s-a făcut rău.

VASILE : Au plecat miusafirii ? DOMNICA : Au plecat. Pe domnul

Ianica abia l^a carat băiatul afară. DUMITRU : înţependse. Uiite, eu beau

si nu păţesc nimic... (Silvia, lîngă geam, se uita ajara, pe

stradă. Dumitru adoarme în fotoliu. Din cînd în cînd, tresare în somn şi bolboroseşte cite ceva.) DOMNICA (Silviei): Şi tu de ce nu

ieşi undeva ? SILVIA : Unde să ies. marna ? Plouă.

Ma dar picioarele... DOMNICA : Nu stiu cud oi fi semă-

nând, că tare esti posacă ! Mie nii-a placut să petrec, ce zie că mi-a ptlacut ? Imi mai place !

SILVIA (eu puţină dîrzenie) : Eşti săinătoasă. îţi merg toate bine.

DOMNICA : Nu e totul sa fil sănătos, trebuie sa fii si veséL. O sa cobor în prăvălie.

SILVIA : Mai stad eu mine. Mi-e urît. DOMNICA : Şi muşteriii ? SILVIA : Acuim s-au mai rărit. DOMNICA (se apropie de ea, o mîn-

gîie puţin) : Ai direptate. Badeţii de prăvălie mătuiră, casa am încudat-o, dacă e ceva de plată mă cheamă ei... Esti cam palidă, ce-i eu tine ?

SILVIA : Nu ştiu, nu dorcn bdne. aş pleca undeva şi nu ştdiu unde...

DOMNICA : Haide, totuşi, în prăvălie. Să nu^l mad aud ,pe tadcă-tău ho-răind ca un motor de lemne...

SILVIA : E obosit DOMNICA : Obosit ? Bea prea mult. SILVIA : De ce nu facd ceva ca sa

nu mai bea ? DOMNICA : Parcă nu ştti c-am adus

şi doctarid... SILVIA : Toată lumea spune asta, dar

eil e sdnigur çi-o simte. Vod nu-1 iulbiti, nicdiunuil, penitru că dacă lnati iuibi, s-ar îndirepta !

DOMNICA : Nu mai exista îndreptare, fetiţo ! Haide jos, acolo mad vedem

vreun chefliu^ eu haz, aici parcă-i .un ciimditiir...

SILVIA : Nu mai pot sa irabd md-rosuil de bare, cântecele beţaviiloir. Tu, mai aies, n-ar taebui să mă laşi acolo...

DOMNICA : O câiicdluimă nu e o bise-rică ! Dar tot mai ânveţi câte ceva în ea. Oamenii se spovedesc rachi-uiui si celor care-i ascuiltă.'..

SDLVIA : Ptrostii, spun numad prostdi. As vrea sa aud vorbind nişte oameni întregi.

DOMNICA : Ce sa facem ? Asa-i ne-gustorda ! N-ai învăţat de la bunicu-tàu, că el spunea : „Cu uirechea as-culta-l, cu gura sà^i rîzi şi banii să-i ied".

SILVIA : Banii, banii, niereu banii. Ce faceţi cu atîţia band ?

DOMNICA : N-avea tu grija, ca se găseşte ce sa facd cu banid. Trebuie sa te măirdităm. să-ţi facem dota...

SILVIA : Şi fără dota nu se poate ? DOMNICA : Ce ştâd tu, fată ? Şi eu

credeam ca tot ce zboară se mă-nîncă. Si udte ! Nu 1-ani vrut pe taică-tău şi tot 1-am luat. In famd-lidle noastre casătordile nu se fac dupa uireche...

SILVIA : Eu am sa-md aleg singură barbatul !

DOMNICA (cu puţină milă) : De, cine ştie ! (li priveşte picioarele.)

SILVIA (izbucnind în plîns) : De ce te uiţi aşa la mine ?

DOMNICA : îţi sînt mamă, trebuie să ma gîndesc la toate... Banii or sa te ajute, nu-d mai dispfreţui atît !

DUMITRU (trezindu-se brusc) : Dom-ndco, Domnico, unde-̂ ad plecat ?

DOMNICA (rece) : N-am plecat ni-căieri, sînt aici...

DUMITRU : Vasiiïe, Vasdile...ia vino... VASILE (de dincolo) : Marna nu poate

să doarma din cauza ta. DUMITRU : De ce nu închizi usa si

de ce n-o laşi singura ? (Izbucnind deodată.) „Aliluda ! Aliluda ! Lău-daţdnl pre Domnui din ceruri ! Lău-daţi-il înitru oele înalte ! Lăudati^l pre El, 'toţi îngerii lui, lăudaţi-1 pre El, toată oştdirea lui ! Lăudati-1 pre El, soare şi lună, lăudaţi-1 pire El, voi, toate stelele lunrunoase..."

DOMNICA (cu dispreţ) : Grozav mai cînti !

DUMITRU : Nu-i aşa ? Taica-miu, vi-sul ăsta îl avea : să învătăm şi eu şi Vasile, să ne facem popd...

DOMNICA : Şi după cum se vede... DUMITRU : Nu i-a mers. Mie mi-a

piăcut vinul, pentru că vinui i-a-

18 www.cimec.ro

plăcut şi Taităhri mostru. tintât.) VasoiLe, Vasdle ! *

DOMNICA : Lasă-1 îm pace ! DUMITRU (cu o ură instantanée) :

Iar îi ţii pairitea ? DOMNICA : Silivia, hai jos, îm pră-

vălie, nu pot să4 mai rabd, iar are chef de ceairtă. (Cele două femei ies.)

DUMITRU (se adresează lui Vasile) : Lamguşitoiruile, ea tot pe mine ma iubeşte...

VASILE (ieşind din camera Elenei) : Ad sculait-o din somn, m-ad pdc de imdimă !

DUMITRU : Las-o, că no dotnmea ! Ai avant tu grtijă s-o ţii trează. Si, la uirma uinmeilor, sa se scoale ! Să vină să bea um pahar de vim cu mine ! In casa asta eu comand ! Răpo-saitul, taital nostiru, mie mi-a în-credimiţat conducerea corăbiei.

VASILE : la mu te mai răţoi aifit şi-ascu(Ltă aicd la moine, cît sintem singuirl

DUMITRU (desmeticit) : Singuri, zici? Nu vreau să rămîn sdngur cu tine. (E caprins de panică.)

VASILE (ca unui bolnav) : Ce-ai făcuit cu Fozmagiu şi cu Bizichie ? Dau banii ? Dacă n-o să-ţi ajungă, o să mad puin şi eu oeva. Si lui Ionică i-ar suirîde o asociale...

DUMITRU : Nu mai e nevoie. Tu n-ai vrut sa-mi dai nimdc, iar de ziaris-tuil ăsta să nicd n-auid ! (Cîntă iar.) „Auiruil şi argimtul întăresc picioa-rele. dar mad bun decît amîndouă este sfatul eel bun. Averea şi pu-terea înalţă inima, dar mai mult decît amîaidouă, Mca de Dum-nezeu".

VASTLE (furios, se plimbă în jurai lui) : Iar esti beat. Niciodată nu poate oanul sa se înţedeagă cu tine. La drept vorbind, poate e mai bine aşa. Ce ţi-a vendit să deschizi un restauiranit în centru ? O să pierdeţd banii !

DUMITRU : Să-i pierdem ? Asta-1 bumă ! Cum o să-i pierdem ?

VASILE : Dar războiul ? DUMITRU : Păd tocmai pentru că e

războd vom câştiga. Tu nu ve2d că oaimendd vor să petreacă şi că nu mad ai loc de ed în prăvMie ?

VASILE : Or să înceapă bombarda-mentele.

DUMITRU : Care boanibardamente ? Pâma în primăvară nemtii isprăvesc cu Rusia.

VASILE : De...

DUMITRU : Dacă tenndoieşti atît, de ce vred sa-mi împiTuirnuiţi baini ? la spune.

VASILE : Pentru că nu pot sa te las de capui tau. Bed prea muit şi îrotr-o zd1 averea Dornoiisorilor se va duce pe apa Simbetei.

DUMITRU : Mi-o spui de cîmd a mûrit tata.

VASILE : Si-am să ţi-o mai spud pînă.. DUMITRU (agresiv) : Pîrna ce ? VASILE : Pînă am să te fac sa as-

cuiti de miine. DUMITRU : Eu sînt primuil nascuit şi

tu stii bine că, îm casa noastră, toi-deauna ceil mai mare a condus afa-ceritle.

VASILE : Cînd nu era un beţiv ca tàne !

DUMITRU : Crezi ca nu ştiu de ce o cocoloşeşti pe marna ?

VASILE : N o oocolosesc... ara grijă de ea. Mîine, podmîine o să moară şi...

DUMITRU : Şi nu m-a desmoştenit ! VASILE (uluit) : Esti nebum ! Băuitura

ţi-a luat mintile... DUMITRU : Ai fost la avocat, 1-ai

întrebat cum s-ar putea sa-mi iei partea din capital, şi el ce ţi-a spus? la s-aud !

VASILE (il scutură violent) : Ei bine, dacă vred să ştii, am fost. Si n-am să te las pînă n-ai să-imd schelălăi Ja prag ! M-auzi ?

DUMITRU : Crezi că poţi să-mi iei totuil ? (Intră Alexandra. Cei dot tac.)

ALEXANDRU : Buină seara. De ce staţi pe înituneric ca liHiecdd ?

VASILE (lui Dumitru, iute, şoptit) : Dacă mai scoţi vreun euvînt, ştii ce păteşti... (Dumitru cade moale în fotoliu.)

ALEXANDRU : Ce făceati adci ? VASILE : De unde vii ? ALEXANDRU : Am fost la uni coleg

sa... DUMITRU : Spume adevăirufl, băiatu'l

meu, mu mai mimti degeaba. Vii de la ourse. Ai câştigat ceva ?

ALEXANDRU : Doi poli. In cuirsa a V-a m-a încudat Buffalo, a galopât ila potou.

VASUiE : Ti-am mai spus să nu te mai duicd la cuirse.

DUMITRU : Bine-^ai făcut ! Distrea-za-nte cît estd tânăr. Stai lîngâ mine la un pahar. Imvaţă cum se bea !

VASTLE : Ba asta n-ai s-o faci ! DUMITRU (îi întinde lui Alexandra

un pahar) : la !

19 www.cimec.ro

ALEXANDRU (îi priveşte pe amîndoi, eu o uşoară ezitare) : Haide, nu va mai certaţi pentau naine din oauza uinui panai- de vin...

DUMITRU : Nu eşti muiere. Bea, fiule! Acuşi intiri în scoala de offiţeri şi trebude sa te piricepi la cai, la famed şi la vin...

VASILE : Vrei să-1 omori. ALEXANDRU : N-a mûr i t nimend din-

t r -un paha r de vin. DUMITRU (lui Vasile, eu o ironie as-

cunsà) : Il auzà ? îmi seamănă ? (Ride tare.)

ALEXANDRU : Ah, sâ-1 ffi pus pe Narcis, aveani acum doua bâtrîne în buzunar...

VASILE : Vorbeşti ca un derbedeu ! ELENA (de dincolo) : Domnieo, Dorn-

nico ! VASILE : Nu-d aioi. ELENA : Adu-mi tu brosmiura... ALEXANDRU (punind paharul de vin

pe masă) : Am şters-o ! (Iese din salon şi se duce la el în odaie.)

VASILE (după ce-a căutat) : N-o gă-sesc, marna...

ELENA (de la ea) : în casa asta toate se pierid !

VASILE (singur eu Dumitru) : N-am sa-î las de capuil lui !

DUMITRU : De ce nu-i spui totul ? (Vasile iese fără un cuvînt, coborînd

în prăvălie). DUMITRU : A plecat, a plecat. (Caută

vinul, bea singur în tăcere.) SILVIA (intrînd peste cîteva clipe) :

Ce întuneric... DUMITRU : Tu eşti, Silvia ? SILVIA : Ce faci ? (Aprinde lumina.) DUMITRU : Ca de obicei, beau. Sînt

muşteirii în prăvăl ie ? SILVIA : Dod gazairi şi nebunuil d e

Gica^hau-Thau... DUMITRU : De ce i-ad lăsat simguri ? SILVIA (o tâcere bănuitoare) : Ce să

mai caut eu în prăvălie, dacă a venit unchiuil Vasdle ?

DUMITRU : Da, da... N-ai plecat n i -căieri. ?

SILVIA : Unde să plec ? E frig. La cinema e kighesudala şi peste o ara bodega se umple. Mă duc să mă întind puiţin...

DUMITRU : Punenmi m î n a pe fruaite.. SILVIA : Arzi... DUMITRU (privind-o ciudat) : începi

sa semeni eu maica-.ta... SILVIA : Sînt obosiită, mă duc. (Iese.

Sus, în capul scàrii, Bolocan caută ceva. O zăreşte şi pare bucuros.)

BOLOCAN : Domaiişoară, domndşoară... SILVIA : Ce s-a în/tîmplat ?

BOLOCAN : O nimica toată. Mi-^ar t rebm un oui şi un ciocan, dacâ se găseşte. N-am cuier, şi, înţelegi dum-neata . la cîte haine am...

SILVIA : Te-ai aranjat ? BOLOCAN : Mai am puţin şi gâta.

Mîine îmi car şi (restuï de joarţe şi se numeşte că m-am capătudit.

SILVIA : Iţi aduc numaidecît ciocanul. Aşteaptă aici. (Reintra în salon. Dumitru cîntâ, singur, în fotoliu. Bolocan, singur, priveşte în jur. Silvia traverseazâ scena şi stinge lu­mina din salon, pentru ca Dumitru să adoarma.)

BOLOCAN (cînd ea se întoarce) : Ai gasdt ?

SILVIA : în casa noastră se gases te orice, numai puţ ină linişte lipseşte,

BOLOCAN : Mudiţumesc. SILVIA : Dacă mai ai nevoie de ceva»

cere-mi. BOLOCAN : Nu, ma descurc. ELENA (din odaAa ei) : Silvia ! Silvia ■ SILVIA : Ce-ţi spuneam, ndiciodată nu

e limişte. De astăzi sînitem veoini. Dumneata sus şi eu jos... (Iese.)

ELENA : Silvia, n-auzd ? SILVIA : Ba da. bunico. ELENA : Unde esti ? SILVIA : Aici. DUMITRU : Ce beznă ! Lino, Lino !

Adur-mi vin ! LINA (intrînd din bucătărie, în timp

ce Silvia e în odaia Elenei) : N-a mai rămas nimic din damigeană ?

DUMITRU : Nimic. LINA : Atuncd să cobor în pdJvmiţă

să vă mai aduc. (Iese.) ELENA (din odaia ei, Silviei) : N~sd

văzut tu siticla eu bromuiră ? SILVIA (tot de acolo) : S-o îmtreb pe

Lina. ELEJNfA : N-o mai întreba, că nu ştie ! ALEXANDRU (găsvvdu-l singur pe

Dumitru) : De ce nu te duci să te culci ?

DUMITRU : Am atipi t putin. ALEXANDRU : Eu o şterg în aras. DUMITRU : Petrece, faute, petrece...

petrecerea te face să uiiţi, să uiţi... (Alexandru iese.)

SILVIA (intrâ şi o vede pe Lina, care aduce damigeana) : N-ai văzut tu sticla de bromură ?

LINA : Nu-i la coana mare în odaie ? SILVIA : Nu. LINA : Iar o fi ascuns-o ca să vă chi-

nuiască. SILVIA : Mai taci din gură ! (Cautâ

în dulav.) DUMITRU : De ce va certaţi ? LINA : la, ou sticla asta de bromură.

20 www.cimec.ro

(Pune damigeana in faţa lui Du-mitru.) Fie c-aţi băut şi astăzi, co-naşule !

SILVIA : Asta nu te ptri veste pe tine. DUMITRU : Las-o să vorbească. SILVIA (intră la Elena) : N-o găsesc. DUMITRU (Linei): Bea şi tu un pahar

ou mine ! LINA : Nu se poate, conaşuQe ! DUMITRU : Bea, nu te sfii ! Nimic nu

e mai bun decît vinul. (Cîntă.) „Să-ţd fie luişine să t e laşi la prde-tenie ou slujnica ta şi sa te împăr-tăşeşti de patuil ei..." (Una va paharul, il bea dintr-odată

si ~fUQ& ) ELENA şi SILVIA (intrînd) : Ce în-

tuneric ! DUMITRU : Aţi gasit b romura ? ELENA : Da' de unde. Ia r bed ? DUMITRU : Ce să fac, marna ? ELENA (îi ia blind paharul, aşezîn-

du-se lîngă el) : l a mai lasă-1 puţin, să s tăm de vorbă. (Silvia se retrace la ea în odaie,

lasîndu-i singuri.) DUMITRU : Maimă. n-are dnimă,

maimă... ELENA : Taci ! (Se uită in jur.) Uiţi

că ai fată de măiritat ! BOLOCAN (sus, bate un cui în pe-

rete, apoi strigă încet spre scară) : Domndşoară, domnişoară..,

SILVIA (ieşind din odaia ei) : Ce s-a înitôrapùat ?

BOLOCAN : Poftim ciocanuil, mul ţu-mesc.

SILVIA : Ai terminât totuil ? BOLOCAN : Vred să vezi cum arată

odaia acum ? SILVIA (usoară ezitare) : Nu e prea

mică încaperea asta pentru dum­nea ta ? (Il priveşte lung.)

BOLOCAN : Incap totdeauna într-un loc. (Silvia urcă scările. Jos, Elena in­

titule nişte cărţi pe masă, ascultînd la Dumitru.) ELENA : Nu mint cărţile, nu mint... DUMITRU : Ce mai vezi acolo ? ELENA : Nu-i pentru barbati... DUMITRU : I-ai văzut, mamă ! Iar

m-au lăsat singux. Sînt amîndoi în prăvălie...

ELENA : Taci ! Silvia a început să bă-nuiiască ceva. Vă certati , vă arun-cati totul în faţă, ne-am făcut de rîs. Toată lumea ştae, măcar pe co-pidd ăştia să-i orutati...

DUMITRU : Dar pe mine cine mă oruită ?

ELENA : Eşti bărbat în toată firea.

(Dumitru rîde pe neaşteptate.) Ce te-a apucat ?

DUMITRU : Am 52 de ani şi tot îl mai ştiu de frică pe frate^meu ! Va-siie m ă bătea de cînd e r am copil, deşi era mad mie decît mine. I-a plăcut totdeauna să m ă batâ. Şi dumneata 1-ai lăsat...

ELENA : Cine avea t imp de voi ? (Sus.)

BC^LOCAN : î ţ i place ? SILVIA : Nu e prea arătos. Aici ţ i-

neam nişte lazi. BOLOCAN : Pentru u n sufflet de pr ipas

ca mine, merge. Bine că nu plouă, câ nu ninge. La iarnă, cumipăr uin goddn şi sînt împărat . Unde-i un pat şi-o masă, acolo-i radul !

SILVIA : O să-ţi aduc o broderie. Jos, în magazie, avem şi o soba. De lemne, o să mai vorbesc eu Lina. Avem buturugd cîte vrei. Are cine sa le spargă, dacă-ţi trebude...

BOLOCAN : Nu e n e voie, a m bani, o să-mi cunipăr.

SILVIA : Aicd se încălzeşte cît ai clipi.

BOLOCAN : Sînt mai muHt pdecat pe dxum.

SILVIA : Unde liuerezi ? BOLOCAN : La calea feratâ. SILVIA : Umbli ou trenuirile ? BOLOCAN : Chiar aşa. Cunosc toată

tara asta. SILVIA : E o meserie frumoasa. BOLOCAN : Foarte frumoasa. Şi dum­

neata ce facd ? SILVIA : Ştiu eu ? Ii a ju t pe to-ţi cei-

lalţi. O prăvăl ie e ca o moară... BOLOCAN : De ce nu înveţi ? SILVIA : Am învăţat . BOLOCAN : Şd te^ai oprit la mdjIocuJ

druimului ? SILVIA : Sînt bodnăvicioasa. BOLOCAN (privind-o) : Semeni pu ţ in

eu sora mea... SILVIA : Ai o soră ? BOLOCAN : Am avuit. A mûr i t cîndi

avea vîrsta dumitale. SILVIA : Asa de tânără ? BOLOCAN : Vezi dumneata , moar tea

îşi alege cîte un cuib. ca r îndunica. Face ce face, ma i pleacă, dar tot acolo se întoarce unde s-a obişnuit. Dar eu t e sperii eu vorbele mêle...

SILVIA : Nu mă sperii, da r nu înţeleg. BOLOCAN : în familda mea, toll au

mûrit devreme. întîi taica-meu, apoi maicâ-mea...

SILVIA : De ce ? BOLOCAN : Lasă astea ! Poate o să

mai vorbim !

www.cimec.ro

SILVIA (văzînd cărţile scoase din ladă de Bolocan) : Cărţi ? Ale du-mdtale ?

BOLOCAN: Da. SILVIA : Romane ? BOLOCAN : Nu toemai ! Ndste hîr-

ţoage, dacă ai weme, am să ţi le dau să-ţi arunci oemid priai ele. Le am de la un prieten. Trebuda de muilt să i le înapoiez, dar nu sna mai putut.

SILVIA : De ce ? BOLOCAN : E plecat undeva şi nu ştiu

cônd se întoarce. SILVIA : Vorbeşti în doddi... (Pri-

veşte ferestruica ce da spre co-ridor.) Aid ar trebui o perdeluîţă. Tot eu am să ţi-o aduc.

BOLOCAN : O sa ma boieresc... SILVIA : Şi eu rotiţele astea ce faci ?

(Se uită la ele.) BOLOCAN : In timpul liber repar cea-

suri. Uite, asta este un deşteptăitor C.F.R. eu sonerie. Il întorci şi la 6 ţîimrr, te scoală şi din morţi. Pemtru cine pleacă la drum şi e obosiit este exact ce-i trebuie. Asta-i un Tellus de buzumar. 18 rubine, maircă de preoizie. Merge ca uns, nici nu-1 auzi, ticaie singur ca o inimă omenească... I s-a nipt arcul...

SILVIA : N-am vazut niciodată un ceas pe cMnăunitru.

BOLOCAN : Seamănă eu o indmă ome-nească.

SILVIA : Da ? BOLOCAN : Oarecum. Uite splraila asta

albastra de oţel... Se strïnge şi se desiface... încet, ca şi cum ar avea sînge în ea. Totdeauna la fel, miş-cînd limbifle astea de metal. Omul aleargă, munceşte, şi mecanismul se mişcă precis, singur, după o lege a lui...

SILVIA : Ce e un ceas ? BOLOCAN : Putin timp, ascuns într-o

cutie de metal, puţină vreme de care ne aducem amante mereu, îm-părtită în felii...

SILVIA : Si timpul ce este 7 BOLOCAN : Cine ştie : niste amdntiri

şi, dacă ne uităm înainte, cîteva speranţe...

SILVIA : Cînd ai învăţat să repari ceasornicele ?

BOLOCAN : Intir-o vreme cînd îmi mergea foarte rău. Mă dăduseră afară de la calea ferată...

SILVIA : De ce te dăduseră afară ? BOLOCAN : E o treabă mai încurcaită.

Cînd minau spus ca m-au conce-diat, arci suferit ca un cîine, dar a trecut şi asta, sufletul udtă, ca

pisica... Trebuia sa trăiesc sinam în-vătait să repar ceasornice. Nu sco-•team mare lucru, dar n-am mûrit de foame...

SILVIA (văzînd capacul lăzii de ce-ferist) : Şi fotograffiiile ? Aie cui sînt?

BOLOCAN : Unii sont invenitatori, alţii niiste profesori. Uiite, bărbatul ăsta eu barba a descoperit PoM Nord, cel de lîngă el a inventât balonul.

SILVIA (spre chipul lui Lenin) : Şi ăsta ?

BOLOCAN (uşoară ezitare) : Asta a făcut o revoluiţie...

SILVIA: Singur? BOLOCAN : Nici o revoluţie nu se

face de unui singur... SILVIA : Atunci ? BOLOCAN : Atunci... Popoarele sînt ca

nişte corăbii. Merg ami de zile la întîmplare şi deodată apare un cîrmaci priceput care le aduce pe linda de plutire... Asta e...

SILVIA : Dumneata eşti iun am în-văţat !

BOLOCAN : Crezi ? Nimeni nu ştie destul pînă la sfîrşitul vieţii...

SILVIA : Şi unchiull Vasile care credea că o să-i roboteşti lui pe lônga prăvălie !

BOLOCAN : Dacâ o să fie nevoie de ceva, o să vă ajut. Mă pricep la multe ilucruri.

SILVIA : Pendula noastră de jos merge cam anapoda. Mereu rămîne în utrmâ.

BOLOCAN : Fiecare ceas uniblă după un timp al lui, unele înitârzie, altele o iau înainte...

SILVIA : Ce lucruiri ciudate îmi spui ! BOLOCAN : Limba omului toarce ca

greierele. n-o asculta ! In inima lud dacă ai putea privd, ehei...

ELENA (de jos) : Silvia, Silvia ! Unde-o sta fata asta a noastră atît?

SILVIA: Ma strigă buniica, la reve-dere. (Iese, coborînd scările. Bolocan se întinde obosit pe pat şi începe să citească.)

ELENA (tot aşezînd cărţile, Silviei, arătîndu-l pe Dumitru): Uită-ite la el ! A adormit. Vorbeam, şi deodată îl aud cum sforăie. Dar Lima unde-o fi?

SILVIA : In prăvălie, nu ştii ce-i du-minica jos ?

ELENA : Să n-o fi luat razna, c-aşa face. Cei din bodegă cred că e la mine, eu o ştiu în prăvălie.

SILVIA : E tînără. S-ar plimba. Strada e pldnă de luime.

ELENA : Lunea e ziua ei libéra ! Şi ce dacă e tînără ? Tu nu eşti tînără ?

22 www.cimec.ro

Tu nu te-ai p l imba ? Şi urilte că stai l îngă mine...

SILVIA : Eu m-am obiişinuit. ELENA : Chiar, de ce nu pfeci uin-

deva ? La vreuin cinematograf... S ILVIA : Parcă spumeai ca... ELENA : Răimîi mai bdine acasă. Mi-e

uirîi. Au plecait toţi. Auirica, la cu-numiiile ei, Dominica şi Vasile, în prăvălie. Cu Duimitiru parcă estd sin-gură, că nu mai iese din pogrdba-niile lui. Urîtă casă mai avern. Bine face Alexamdru că se duce la cai I

SILVIA : Cine să t e ma i înţeleagă şi pe duimneata ? O dată-J. certi, o data zici ca...

ELENA : Vorbesc şi eu. Cui să-i spui ce am pe in imă ? Nimemi n u m-as -cultă. Toţi cu a le lor. (Privind-o.) La 16 ami e ram alitfel, jucam cadrilul, ehei, ce t impuri , ce t impuri !

SILVIA : Mai e vreme. ELENA : Ai dreptate . Dacă nu cumva

o să t e d ă m după vreun habotmic de cîrciumar care o să t e t ină roaba liud toata viaţa. Vasile se gîndeşte de pe acuim sa te căpăituiască, tnemură pemtru averea asta. Cu beţ ivanui de taică^tău, niu-i de miraire...

SILVIA : De ce mini opnitţi să mai b e a ?

ELENA : Parcă mai ascuiltă de cineva ? SILVIA : Asa spume şi mama, dar nu

faceţi nimic ca să se vindece... ELENA : E deprims de mie. CSnd s-a

născut era să-ft omoare moaşa, abia 1-am saivat. Poate de aceea 1-am iufbit aifât. P e Vasile n u 1-am vrut. Enache a timut. Doi copii sîmt doua gtriji. El seamănă cu raposatul. A-pucătar, ràu, cîinos, pe cînd Du-mitrui e altfel. Nu adună ca ai noştri, să nu fi s ta t în bur ta imea as fi ci^ezut ca e lua t de la leagăn. E mai suibţiire, a r e ceva de femeie în el, e slab şi b ic isnic da r cu suflet aies, nu e grosolan, nu înjură bir-jăreşte ca Vasile, parcă-d boier... (Din stradă se aude strigătul lui

Gică-hau-hau.) GICÀ : Ai să mari' ! Ai sa mari ! ELENA : Ce e ? SILVIA : Nimic, a plecat Gică şi

strigă. ELENA : Iar s-a îmbăitat. GICĂ (de jos) : Ai sa mori ' Ai sa

mori ! ELENA : Să nu-1 mai aud, să nu-1

mai aud ! Mie-imi cobeşte ! SILVIA : Nu-i adevărat , e un pros-

tovan. GICÀ : Ai să mori ! Ai să mori !

ELENA : Du^te şi dă-i ceva, numai sa tacă. (Se scotoceşte în buzunar.) Uite! (Silvia iese grăbită.)

GICÀ : Ai să mori ! Ai sa mori ! ELENA : Turbatul ! GICÀ (după o pauzâ). Moarte negus-

torilor ! Moarte pomanagidlor ! Hau, hau ! (Pauză.) Trăiascâ cine ştiu eu, cu m a m a lui ! Trăiască coana mare ! Hau, haïu... Moarte negustoriior J

SILVIA (revine) : A plecat... GICÀ (depărtat) : Ai sa mori ! Ai să

mori ! ELENA : I-am spus lui Vasile să nu-1

mai primească în prăvăiie. SILVIA : Mereu îl dă afară, da r el

tot a i d trage. DUMITRU (geme în somn, tresare, se

ridică în picioare, buimăcit) : A, vreţi să scăpaţi de mine ! Marna, marna ! TicMosii, ticăloşii ! (Des-meticit.) Ce-& ? Ce-i ?

SILVIA : Ai visât urît. DUMITRU : Şi de ce te holbezi aşa

la mine, n-ai mai văzut om beat ? ELENA : Las-o-n pace ! DUMITRU : Du-ite, ieşi !

(Silvia, plîngînd, iese pe usa care da în prăvălie.) ELENA : Potoleşte-te ! DUMITRU : Mama, mi-e frică, mama.

Am visât ca m-au strîns de gît... Uite aşa m ă apăsau cu mîinile...

ELENA : Cine sa t e str îngă de gît ? DUMITRU : Ei ! (Arată spre usa car»

da în prăvălie.) Ai să vezi, or sa m a omoare. Vor sa scape de mine...

DOMNICA (intrînd) : Ce s-a înitîm-plat aici ? Nebunule, ai speriat fata,

ELENA : Ptriveşte-1, ui te ce-ai făcut din el ! (îl arată pe Dumitru.)

DOMNICA (lui Dumitru, fără să se uite la Elena) : Haide dincolo să te oulci. Esti beat.

DUMITRU : Tîrfă ! Ti-ai adus amin te că azi e ziua noastră de numta ?

ELENA : Dumitre ! DOMNICA : Lasă-1 să vorbească • DUMITRU : N-o să scăpaţi de mine !

Să ştiţi că n-o să scăpaţi de mine ! Eu am să vă omor pe amîndoi I

ELENA : Dumi.tre ! DUMITRU (dus de braţ de Domnica,

cîntă) : „Vreme este să te naşti şi vreme este sa mori, v reme este să sădeşti şi v reme să srnulgi ceea ce ai sădit, v reme este sa ucizi şi vreme sa tămădudeşti, v reme es te să dărîmi şi v reme sa zàdestà..."

C O R T I N A

23 www.cimec.ro

1943. Iarna. Acelaşi salon, foarte de dimineată. După un timp, mier schimbări care să sugereze trecerea vremii.

Sus, în mansardă, la Boloean, a fost aşezată o perdelută la fereastra. Au apărut un godin mie şi un dulap eu cîteva cărţi. Otlăiţa are ceva intim, mai îngrijit.

Tabloul 3

BÀIATUL DE PRÀVÀLIE :' S-au scullat conaşii ?

LINA : Ssst ! C-acuim se trezeste scorpia şi ne face ca pe-o albie de porci.

BÀIATUL : A venait dominai' Ionilcă Para. E ciuguilit gâta. Md-a carut uin r a m mare , or, fără voda liai conaşu' Vasile...

LJNA : Dă-a' şi s-astepte, c-acuşi face ochi, doarme ca păsăinle. Starge-o, c-ai lăsait prăvăl ia singură... (Bă-iatul iese.)

LINA (mătură mai départe, se uită prin gaura cheii la tcamerai lui Vasile) : Paircă n -a r fi. singur... Uuiu, ce casă ! Curn o răbda duimnezeu blesteimătaile astea !

ELENA (ieşind din odaia ei) : Cum e afară, Lino ? (Cased.)

LINA : Cum să fie ? O cufureală de vreme, ninge, ninge de prăpădeşte pàmântuil.

ELENA : Da' slobodă mai eşti la gură !

LINA : Asa am învăţat sa vorbesc. ce să f ac ?

ELENA : Şi zici ca nimge ? LINA : Parcă-i de Bobotează. ELENA : Tocmai azi cînd t rebuie să

merg la edmitir ! LINA : Mad lasă-1 şi dumneata , coana

mare , pe răposatuil, să mad răsufle şi el !

ELENA : la nu te obrazndci ! Ajută^mă mai bdme să-mi închei rochaa ! (Lina o ajută.)

ELENA : Şi să-mi faci un ceai, dar mai diailce. Nu s-a scuiat nirneni ?

LINA : O să-i trezeşti dumneata acu-siea, eu glasul matale .

ELENA : Ai màtura t ? LINA : Să-ti f a r mustaţa . ELENA : Pun eu degetul, nuniai să

rămînă o uirmă, câ o să vezi ce-ai sa păţeşti.

LINA : Numad gura e de dumneata ! ELENA : Piei din ochii mei, ia te

udtâ, se înt inde la ddscuţie eu mine ' Stal !

LINA (se vpreşte) : Stau... ELENA : Ai vorbit eu chiriaşul ? LINA : Am vorbit. De fapt, vorbise şi

domnişoara Sdlvia...

ELENA : Ce spui ? la te uità ! LINA : Ehei, coană mare . De cînd a

venit băiatul as ta, parcă şi nora durndJtale se boieşte mai muilt pe buze...

ELENA : Nu te obrâznicd ! LINA : Nu m a obrăzndcesc, zdcearn şi

eu aşa. Ce-i drept , e chipes ! ELENA : Ţi-o fi pdăcînd şi ţie ? LINA : Ba bdne ca nu, ca nu m-oi

fi crezând de lernn ! Dar nu se uiitâ el la u n a ca mine...

ELENA : O să-1 dau afară ! LINA : Domnişoara Silvia umblă ca

pe apă de cînd s-a mutâ t sus domnuG Boloean.

ELENA : Prostdi. Ce-a spus ? Ne r e ­para grarnofonul ?

LINA : Ierd n^a avut tirnp, d a r acusdea coboară şi se apuca de el. La începuit n-a vrut . zicea ca e ocupat, dar, cum a desends gurata domnişoara Sdivia, 1-a înmuiat. Se pricepe. Aţi vazut pendula cum merge. (O arată.) Bate la ora la oră, ca la Mitropolde... E bine sa ai aşa un om pe lîngă casă, priceput la toate...

ELENA : E cam mîndru. Nu pritmeşte band si nu face orice. S-au da t draculud şi lucrători i ăştia, umblă Lmbrăcaţi ca negustorii şi abia îţi mai zdc bună zdua.

LINA : Adică dacă e lucrător, n u e şi él om ?

ELENA : Ieşi ! (Lina iese. La uşa Silviei.) Te-ai sculat ?

SILVIA (îmbrăcată) : Dernult. M-am spălat şi m a pregăteam sa vin la dumneata .

ELENA : Suflet bun, nu ca alţii. Dar de ce-ai făcut ochi eu noaptea în cap ?

SILVIA : Astăzi vine Alexandria de pe front. Aseară tara a prarnit o te-legramă.

ELENA : Bine ca-1 mai vedem acasă, odată ! S-o fi saturât de război !

SILVIA : Nu cred. I-ai citdt scriso-rale ?

ELENA : Minte înt ierbîntată de t înăr. Nu-i era lui bine acasă, colea, la căldurică ? Parcă nu s-a rugat Vasile de el să nu se ducă la scoala de ofiţeri ? Că s-a rugat ! Dar cine

24 www.cimec.ro

s^ascullfte ? Un beţiv, yn cartofor, un vînător de fuste ?

SILVIA : Nu-1 mai vorbi de rău. ELENA : Nuimai swfiletul meai ştie ce-a

păţdt l a examen ou el. A t rebui t să merg la o rudă de-a lui Enache, l a un profesor, să m ă trog să pună o vorbă bună, să le a ra t că nepotuil meu se duce să se iertfească ipentiru ţară. Mad bine-mi îngheţa l imba-n guiră, că dacă nu-1 primeau, acuni sta colea cu noi...

SILVIA : Tot 11 iuau, pe toţi tinerii i-au luait pe front.

ELENA : Cînd soseşte ? SILVIA : Acuşi t rebuie să pice, dacă

trenuil nnare întîirziere. ELENA : Adu-mi paltonul, că t rebuie

sa p l ea SILVIA : Unde ? ELENA : La cimiltir, ce mai întrebi ?

Lino ! l a te ui tă cît îi t rebuie ca să f iarbă un ceai ! Lino !

LINA (intră cu ceaiul) : Gâta, coana mare, că n-arde Dobra ! Poftim, vezi să nu te frigi la buze...

ELENA : Nu-ft stă l imba a ia în guirâ, ca melita !

LINA : Omul sărac, cu at î ta se fu-duleşte, cu ce spune !

ELENA (se aşază. Silvia îi aduce pal­tonul şi i-l pune la îndemînă. Bea ceaiul) : Trebuie să fie o zăpadă ! (Priveşte prin geam ninsoarea.) O fi acopenit mormântud lui Enache. Iacr o să-mi ia intendentuil o multaime de bani ca sa r idice nămeţii.. .

LINA : Eu nu stiu ce i-o mai trebud lui domnu ' Enache atî ta grdjă, că doar mort i i nu răeesc !

ELENA : Ia r t e bagi în sufletul meu ? Stă casa cu funduil în sus şi dum-neaei pălăvrăgeşte cu mine ! (Lina iese.) (Se aude pendula bătînd melodios.)

SILVIA : Opt... ELENA : Auzi-o cum mai bate,

pricepuit chiriasul ăsta, ştie de toate...

SILVIA : Da... ELENA : Si tu, cdne-md esti ! SILVIA : Bunico, nu te-nţeleg. ELENA : Tu orezi că dorm, că nu ştiiu

că vorbeşti eu el ori de cîte ori se întoarce de la drumuri le lui... Dar să nu afle Vasdle, oă de el mi-e mai frică. Ai crescuit şi tu. fată, azi mîine t e măr i tăm, de, că e cam tanerel şi t i-o plăcea...

SILVIA : E un om învăţat... ELENA : învăţa t ! Că UHD fi profesor !

Tii, e abia 8, mai stau ndtel. că nu s-a deşteptat ndci intendentud ! Chea-

mă-1 pe chixiaş să répare gramo-foniuil ăsta. Nu mad scap de guo~a lui Dumitru. Muzică-d trebuie, că încolo e lulea ! Cheamă-d jos. Nu mai ocoli pirin curte. Să-i dăm si un ceai. Lino, Lino ! Iar n-aude astupata asta...

LINA (intrînd) : Da, coană mare.

(Silvia iese.) ELENA : Mai fă două ceaiuri. LINA : Acuşi le-aduc, ca am încàlzit

soba, şi, care cum se scoaia, ştiu ce-i trebuie. (Iese.)

SILVIA (sus, după o bătaie în uşă şi un răspuns) : Dormeai ?

BOLOCAN : Nu... SILVIA : Nu dai ochii în gene, tot-

deauna te găsesc cu o car te în mînă. BOLOCAN : Nu e t imp, domnisoara,

ştii proverbul, aşteptînd, fă ceva... SILVIA : Şi duimneata ce aştepţd ? BOLOCAN : Fiecare om aşteaptă ceva.

Mi se pare ca m a cauiţi pent ru gra-mofonui acela ?

SILVIA : Da. BOLOCAN : Imi iau scuilele şi cobor

numaidecît... (Silvia iese.)

ELENA (jos) : Se trezise ? SILVIA : Da, cLtea... ELENA : Cum or putea oamenii să

stea cu nasu-n cărţi , nu stiu. Eu în afara Zodiacuilui n -am citit n imic din şcoala p o m a r ă , şi ui te că n-am mûrit .

BOLOCAN (coborînd) : Bună ddmi-neaiţa, coană mare. Sănăitoasă, să-nătoasă ?

ELENA : Bogdaproste. BOLOCAN : Àsta-i gramofonul ?

Lucru vechd... (Il cercetează cu a-tenţie.)

ELENA : N-a mad cîntat după '928. Am şi plăci, or să hîr î ie ele, că s-or fi învechit, d a r o să cumpărăm al -tele. Acuni e unul Zavaidoc, care a re glas bun....

BOLOCAN (deşurubînd şi vorbind în acelaşi timp) : Columbia, marcă americană. Cît să fi dat pe el?

ELENA: Raposatui Enache s-a scarpi-na t în pungă b ine să-1 aducă acasă. La o cunietrie 1-a scăpat o rudă pe jos şi de-atuncd tace...

BOLOCAN : Il facem noi să vorbească! ELENA : Da' dumneata ce tot moşmon-

deşti în cărt i , că-md spune fata asta că toată ziua citeşti.

BOLOCAN: Chiar toată ziua, nu. Nu-mai cînd am t imp.

25 www.cimec.ro

ELENA : Oi fi evawghelist d-ăia, de ne strică credinţa, nuimai ei stau cu nasul în Biblie toată ziua.

BOLOCAN : Da' de unde ! Nu pot să-i sufăir.

ELENA: Mai ran atunci! P e tinerii din ziua de azi îi mai înţeleg că nu se duc le biiserică, da r dunineata, cruce de om, a r t rebui să te gîn-deşti că tot pe liuimea ailaiLtă a jun-gem.

BOLOCAN : Eu nu ored on îuimea al­laita, Aici pe pămînt e ibdne, unde e bine.

ELENA : Ai o l imbă afuirisită, cît esta de mut.

BOLOCAN: Nu-i l imba de vină, su-fletul....

ELENA (lAnei, care intră cu ceaiu-rile): Dă-i şd dumnealui un oeai.... (Lina aşază unul în faţa Silviei şi

îi întinde unul lui Bolocan, care lasă o clipă sculele.) BOLOCAN: Mulţumesc. ELENA (după ce iese Lina) : Servi-

toriior nu li se spune mulţumesc. BOLOCAN : Nu sînt c î in l ELENA : Eu a r trebui să plec. (Sil­

viei.) Dă-imi palitonul ! (Silvia o ajută. îeşind.) Mă îmitorc numaidecât, veizi dacă... dumnealui mai a re nevoie de ceva, ajufcă-i ! (Are ceva complice în glas, care o jenează pe Silvia.)

SILVIA : Merge ? BOLOCAN : Trebuie. SILVIA (lîngă fereastră) : Ce mai

ninsoaire ! BOLOCAN (preocupat) : E frumos cînd

nange ! Ce faci după masă ? SILVIA : De ce m a întrebi ? BOLOCAN : Nu vrei să te pQiimbi cu

mine ? SILVIA (speriată puţin) : Vorbeşti

serios ? BOLOCAN : Foante serios. Stai prea

mult în casa. Ai o faţă pailiidă, ne -sănăitoasă. Aerul o sa-ţa facă bine.

SILVIA : Merg, merg... La ce oră ? BOLOCAN : Spre seară sau după masă

cît mai e lumină... SILVIA : Pe la 4, cînd ai noştri mai

dorm încă. Sa nu ştie nimeni, vrei ? BOLOCAN: Bine. SILVIA : Să m ă astepţi lîngă poşta

cea mare, acolo unde sînt cutiile cu scrisori. (Se priveşte şi, mişcîn-du-se puţin tîrşit spre el, îşi da seama de ceva.) Dar dumiitale n-o să-ti fie ruşine ?

BOLOCAN : De ce să-mi fie ruşime ? SILVIA : Să mergi cu mine. Schioa-

păt puiţin, mai ales la vremea asta umedă...

BOLOCAN : Nu-i nimic. De ce nu f ad ceva ca să-ti t reacă ?

SILVIA : M-au întepat ou injectii, dar , cînd e frig şi ploaie, picioarele tot m ă mai dor.

BOLOCAN : Casa asta a voastră e foairte înitunecoasă, făcuită paxcă să înăibuşe oamenii. Dacă n-aş fi at î t de aproape de gara, m-aş muta şi eu !

SILVIA : Vrei sa te mut i ? BOLOCAN : Ţi-ar părea rău ? SILVIA : Da ! M-am obişnuit sa te

ascult... BOLOCAN (scoţînd un arc rupt) :

Iată buba ! Arcul e rupt . SILVIA : Ai altul ? BOLOCAN : O să încropini noi ceva.

Tii, ce de praf s-a str ins ! Era păcat să r ămînă făxîmait. In outia asta zac at î tea cînitece necântaite ! (Sco-toceste în sacul lui cu seule, gă' seşte ceva.) Gred că ăsta o să se potrivească !

SILVIA : îţii plac cîntecele ? BOLOCAN : Oui nu-i plac ? Muzica

ţine şi de cald, domhişoară, La nol în casa, pe cînd tirăiau toti, dumi-nica se strîngeau trudele. Aveam un .unchi cu o voce foarte firu-moasâ. Cînd bea un păhăirel mai mult , cînta de se spàrgeau geamiu-rile. In ziua aia uitani de toaite ne -cazurille. Păcat de el că acum e plecat...

SILVIA : Unde-a pOecat i BOLOCAN : în t r -un loc nu toemai

pŒacut. SILVIA : Pâi atunci de ce s-a nias

dus ? BOLOCAN : Nu pleci totdeauna unde

vrei. SILVLA : Mi se pare că înţeleg... A

făcut ceva rău, unît... A fuxat ? BOLOCAN : Mai r ă u ' SILVIA : Mai rău ? BOLOCAN : Da, a avut gură m a r e SILVLA : Nu înţeleg... BOLOCAN : Eu îţi tuilbur minti le cu

fleacurile mêle. SILVIA : îmi place să te ascult. BOLOCAN (se uita în our, fără să

para că e aient la asta) : Domni-şoară, dumneata stai aici ca în,tr-o colivie. Vezi lumea prin geam, dar oare o întelegà ?

SILVIA : Nu ştiu nimic despre lume. Ai mei mi-au hotarît soarta pe muiltă vreme înainte...

BOLOCAN : Si crezi că e bine ? SILVIA : Ce pot să fac ?

26 www.cimec.ro

BOLOCAN : Să îincerei să ieşi afairà, să încerci să înţelegi ce se petrece ÎTI jur...

SILVIA : Si ce se ipetrece în jur ? BOLOCAN : O muflitime de luoruri...

Ce oţel încăpătinat ! (Lnicreaza atent.)

SILVIA : De cînd te cunosc aim in-ceput să deschid ochii, da r mi-e frică de dumneata , vorbeştd parcă o altă limbă...

BOLOCAN : Ţi se pare. SILVIA : îmi spui că luimea e împôr-

ţiltă rău. Că uinii au pirea mul t şi adţii prea puţin. Ai mei zic că aşa e (rîinduiala lăsată de la duimnezeu : luimea s-a nascut eu săraci şl eu bogaţi...

BOLOCAN : Orice rînduiallă poate fi scninibată.

SELVIA : Omul acela... plecat gîndea ca dumneata ?

BOLOCAN : Da, şi vorbea muHt... SILVIA : Şi de^aceea 1-au îinichis ? BOLOCAN : Nu numad de aceea... SILVIA : Uite, îmi spud ceva, şi deo-

dată te opresti ca în faţa unui prag. Pîna aici e voie...

BOLOCAN : Am încredere în dum-neata, alttfel nu ti-as fi spus nimic.

SILVIA : Cum se naşte înerederea într-un can ?

BOLOCAN : Sînt ca lupul, sdtmt cînd am dena face eu oameni răi...

SILVIA : Şi eu sînt un c m bun ? BOLOCAN : Pînă acuma, da... SILVIA : Şi-1 ţin de mudtă vreme

înohis ? BOLOCAN : De cîţiva ani. La drept

vorbind, orice bâirbat t rebuie să facă puţ ină puşcăirie. Ea e bunâ ca ar -mata, t e învată eu greutatile...

SILVIA : Vrei să spui că şi dumneata ai stat la puşcăirie ?

BOLOCAN : Numad doi ani. Ne-au luat pe amînidoi în '33, la greva cea maire ; erai mica, n-aveai de unde să ştii...

SILVIA : Ba ştdu, cînd ur lau sirenele. BOLOCAN : Atunoi. SILVIA : Cînd se adunaseră munci-

•torii din tot Bucuireştiul şi ţ ineau Diept jandarmillor şi lumea alerga eu mîneaire sa le ducă celor de la ateliere.

BOLOCAN : Atunci, domnişoară. SILVIA : Şi dumneata erai acolo ? BOLOCAN : Eram mulţi . Vreo 7000. SILVIA : Şi pentru asta v-au con­

damnât ? BOLOCAN : Pe unii i-au împuşcat. SILVIA : Dar nu eraţd nişte hoţd.

BOLOCAN : Eiram. Vroiam să luăm bogăţiile de la cei bogaţi şi sa le dăm săraciilor. Asta nu se iartă. Ceream doar a t î t : pîine, pace, liiber-tate... Aşa strigam : Pîine ! Pace ! Tiibertate ! (A lăsat sculele şi ros-teşte cuvintele simplu, fără emfază.)

SILVIA : Ce frumos ai SDUS cuvàntele astea... (Intră Băiatul de prăvălie.)

BÀIATUL : Nu s-a scuiat conaşul Vasdle ?

SILVIA : Bate-i la usa ! (Băiatul bate în uşă, se aude vocea lui Vasile.)

VASILE : Cine e ? BÀIATUL : Costică. V-aşteantă domnu '

Ionică Para în prăvălie, a r e de vorbit eu dunmeavoastră.

VASILE (încă în odaie) : Să aştepte a i d în salon, pînă m ă îmbrac... (Bâiatul iese.)

SILVIA : Atunoi, după masă la 4... BOLOCAN : Şi ce ţ i -am spus rămâne

între noi. Ştii să ţii un secret ? SILVIA : Ba bine ca nu... (Ride timid.)

(Intră Ionică Para.) IONICA (e cam ameţit) : Bună ddimi-

neaţa. Nu-i nilmeni pe-aici ? SILVIA : Unchiui Vasile vine numa i -

decît. BOLOCAN : Acusi o să cînte, 1-am

ddibuit... VASILE (intrînd eu cămaşa în afara

pantalonilor, îmbrăcîndu-se, vàzîn-du-i pe Bolocan şi pe fată) : De dimineaţă v-aiţi ma i scuilat ! (Către Ionică.) Şi eu dumneata ce-i l a a ra asta ?

IONICA : Pot să m-aşez ? VASILE : Stai. IONICA : Pot sa vorbesc ? (Uitîndu-se

la Bolocan şi la Silvia.) VASILE : Sîntem de-ai casei... IONICA (se trag totuşi mai într-o

parte, vorbind încet) : Vin de la un chef, lume subţire, unde se ştie totua...

VASILE : Şi ? IONICA: E groasa, rusii înainteazà

mereu. VASILE: Şi? IONICA : Ma gîndeam dacă nu e t im-

pul să m ă re t rag din afacerea ou restaurantuil. Oare fratele dumita le o să-nni înapoieze banii împrumiu-taţi?

VASILE: Stiu eu? Ţi-a dat o poliţă, ceva la mînă?

IONICA: Da, s-a-ncărcat eu dobînzi, îmi tot spune sa-1 mai păsudesc, dar uite ce urgde vine şi eu nu vreau să ma prindă făiră nimic. Eu sînt

27 www.cimec.ro

gazetar, domnuile, simt, nu e bine, nu e bine...

VASILE: Strînge-1 eu uşa, cere-i ba-nii şi, dacă nu ţi-i dă, apucă pe cale legală.

IONICÀ : Nu sînt un ticălos. Ştnu că t reaba nu merge bine, a băgat pe altud acolo. ă la fuira de stinge, el nu se mişcă, bea toată ziua, o s-ajungă ca vai de lume.

VASILE : Lasă-1 să se învete minte ! O să vină la mine şi-o să ceară...

IONICÀ : Parcă nu i-ai fi firate!.. VASILE : Asa mér i ta cei care nu ştiu

să ţ ină banii. IONICÀ : Dar e vorba de familia duan-

neavoastră. VASILE : Un negustor adevărat nu

are famiMe ; familia lui, el e. Sa nu crezi că am dormit, eu am ştiuit să-mi înmuilţesc ce-i a l meu. Du-mitiru, ca să scape din ce-a intrat , t rebuie să-şi v îndă par tea de moş-tenire, or asta nu se poate decît după nioartea mamei.

IONICÀ : Nu-i niai cobi. VASILE : Nu oobesc n imănui niimdc.

Or, dacă dumneata iîl sitrîngi cu usa, el o să vină şi-o să-mi ceară, şi dacă cere, t rebuie să-mi dea ceva în garanţie, pricepi ?

IONICÀ : Cam greu. VASILE : Nu-i nimic. Haide jos în

prăvăl ie pînă nu se scoală, sâ nu ne vadă împreună. Asteaptă-1 la o masă, fac eu cinste. Cuim deschdide ochii vine în câirouimă să-şi spele gîtlejul. Atunci spui : Doimne Du-mitre , asta şi-asta şi-asta. Am po-lilţele, a trecut termenul , nu-mi mai t rebuie dobînzile, vreau capitalul împrumutat , că soseşte urgia. (îl va de braţ şi, la ieşirea spre uşă, se uită la cei doi, bănuitor. Silvia il priveşte tăcută pe Bolocan. O scurtă bănuială la Vasile, apoi cei doi ies.)

BOLOCAN : Cred că-i gata. (lnşuru-bează capacul.)

SILVIA : Şi chdar o să cînte ? BOLOCAN : Vrei să-1 pun ? SILVIA : Stai să aduc plăcile... Erau

în dulapul ăsta. (Caută, le găseşte, vine eu ele, ştergîndu-le de prof cu cotul puloverului.)

BOLOCAN : Dar nu soudain toata casa în nicioare ?

SILVIA : Ai dreptate.. . Ce-i de fâcut ? (în clipa asta intră Domnica, ieşind

din camera lui Vasile. Silvia o pri-veşte uluită cîteva momente, înţe-legînd ceva îngrozitor. Scapă plăcile

pe fotoliul de lîngă ea şi rămîne cu mina la gură.) DOMNICA : Lino, Lino ! (Văzîndu-i

pe Silvia şi pe Bolocan, enervată deodată.) Şi vod ce faceţi adei ? (Se uită la Bolocan.)

SILVIA : Mamă, tu unde-ai dormit ? DOMNICA (rece, deodată) : Du-tenn

pràvàlie, câ m e nimeni ! Si dum­neata de ce nu-ţ i vezi de t reabă ?

BOLOCAN : Am fost chemat să repar gramofonui... (Silvia iese, uluită.)

DOMNICA (singurâ cu el, cu o uşoară cochetărie) : Te pricepi la mul te lucruri ? Vezi sa nu-i suceşti capul copàlei ăsteda...

BOLOCAN (rece) : Dacă se-ntoarce coana m a r e să-i spuneţi că a m ter­minât t reaba.

DOMNICA : Şi cat t rebuie să-ţi plăbim? BOLOCAN: Nimic. DOMNICA : Esti un om ciudat. Orice

meseriaş pr imeşte bani jpemtiru ceea ce face.

BOLOCAN : Nu e nevoie de nici un ban.

DOMNICA : Eşti mîndru. BOLOCAN (strîngîndu-şi sculele, por-

neşte spre uşa care dă spre bucă-tărie) : Bună-ziua... (Iese.)

DOMNICA : Lino ! Lino ! LINA (ciocnindu-se aproape cu Bo­

locan) : Da, condîţă. DOMNICA : Pune-mi şi mie ceaaul.

(E neliniştită.) LINA (îl aduce) : Dar ce-aveti la

ochi ? DOMNICA : Nimic, n u a m lovit... LINA (aparté) : Pe dracu, parcă eu

sînt surdă şi chioară ! DOMNICA : Ce tot mormăi acolo ?

Mai bine s,pune-mi ce-i cu fata asta a noasitră ! De ce s^a sculat aşa de dimineată ?

LINA : în fiecare zi se scoală de di-mjineaţă.

DOMNICA : Şi cu lucfrătorul ce mai e? LINA : De, asta dumneavoast ră ştiţi.

că nu 1-am adus eu în casă... DOMNICA : Silvia îl place ? LINA : Parcă nuimai Silvia... DOMNICA : Ieşi, ca te pleznesc ! (Lina

iese.) (Domnica, neliniştită, nu bea ceaiul,

se plimbă fwioasă în jurul mesei.) DUMITRU (iese din odaia lui) : A,

ce plàcere... Iubiita mea nevastă... (Domnica nu răspunde, bea ceaiul cu inghiţituri mari.) Te grăbeşti ? Nu poţi să suferi locuil pe caire stai ?

28 www.cimec.ro

DOMNICA : Put in îmd pasă de ce spui !

DUMITRU (privind-o fix) : Te-am loviit... (Moale.)... Te-am lovit...

DOMNICA : Schelălăi ca um cîine. mu ta-e rusime de time ?

DUMITRU : Te mai doare ? DOMNICA : Eşti slab, ur i t şi jalmic.

(Se ridică, vrînd să piece. Dumitru n-o lasă.)

DUMITRU : Vasile o să mad aştepte. destul că dormi noaptea eu el...

DOMNICA : O să t e omoare ! Aseară abia 1-am opot.. .

DUMITRU : Nu md-e frică. (Ride prostit.) Ştiu, vreţi să scăpati de mine, asta vreţi, da r n -a re curaj să meargă pînă la capăt. Ar fi nebuin sa imtre în puscàrie. Imi doreşte numai bamii, de-aia m ă şi lasă să beau...

DOMNICA : Daca m-ar fi lumea ddm jur...

DUMITRU : Nu mad spume asta, noi tirâim făiră ruş ine de 20 de ami. Ne uirîm. şi-atîfc ! Cîtă prefăcătarie, câtâ muindărie ! Familia DommişorMor mai bime crapă decît să-şi fărîmiţeze averea !

DOMNICA : Trebuda să spumem totuG copidlor. Am fd t ră i t Kmdştiti !

DUMITRU : Nu poate să fie limişte acolo umde este sdăbiciune. Dacă voi •îmi dordiţi moar tea şi eu o doresc pe-a voastră. De-ati şti de cite uri m^am gîndit la asta...

DOMNICA : Dumiitre, tu te mulţu-mesti eu ce ramôme pe masa altuia...

DUMITRU : Taci ! Taci ! DOMNICA : Cînd îl vezi pe Vasile

•fugi şi te-ascumzi. DUMITRU : Nu-d adevăirat. DOMNICA : De ce nu vii noaptea

iDes4e noi eu um topor să ne omori ? DUMITRU : Vă îmouiati. DOMNICA : Şi tu pôndesti la usa,

şi-asculiţi, şi plîngi... DUMITRU : Nu vtreau sa te mai aud,

mu vreau... DOMNICA : Şinmi place să te ştiu

acolo, suiferdmd... DUMITRU (o apucă de gît, ea se

scutură şi scapà) : O sa-meep eu tine. DOMNICA : Nu vezi că mu ai mioi o

puitere ? tn t r -o zi o sa te umflli ca o buitde.

DUMITRU : AU vrea voi, at i vtrea... DOMNICA : Si eu aim să rămîn stă-

pină eu Vasile. DUMITRU : Cu copiii voştri, eu scâr-

năjvddde voastre de copii... DOMNICA (rîzïnd sâlbatic) : Cu co­

piii tăi , aşa cum cnede toată lumea.

DUMITRU : Nu eşti om, ai o piatră în locuil indmid. Dacă ai fi ma i bună...

DOMNICA : Cime să fie bun cu time, montăciiuine ? Tată-tau m-a cumpă-r a t ca pe o vită. Ştii cum s-a făcut căsătoria ! Părimtii noşttri nu s-au jucat. Doua capitaiLuri la um loc fac un capàtal mai maire. Dar pe miine mă îmitrebase daca primesc sa imtru în socoteala asta ?

DUMITRU : Si la frate-meu ce-ai găsit ? Pent ru ca nici p e el nu-1 iuibeşti.

DOMNICA : Mă priveşte. DUMITRU : O sa ne omorim umufl

pe altuil şi-o să crăpi şi tu. DOMNICA : Eu m-am să crap ! Am

zile... DUMITRU : Dommico... DOMNICA : Iar mionlăi ? Lasă-mă să

tree, prăvăl ia s-̂ a umplu t cu muş-terii. Trebude să cîştigăm şi asităza nişte bainii, şi nu vorbimd amôndoi o să-i cîştiigăm...

DUMITRU : Mai stai o clipă... DOMNICA : N-am t imp. (Din uşă.)

Azi m-a vazut Silvia ieşind din camera lui Vasdle. Ce-ai să-i spui dacă te îmtreabă ceva ?

DUMITRU : Că maiea-sa este o tîrfă ! DOMNICA : Oîmdeşte-te la sufletul

ei... DUMITRU : Puţ in îmi pasă de &u-

fletul copiilor voştri ! DOMNICA : Pe Alexandru 1-ai ne-

norociit, 1-ai învăta t cu bâu/tura, acuim vrei s-o schiilodesti la minte §.i pe fata asta ?

DUMITRU : E schiloadă şi-aşa... DOMNICA : Ea nu e vinovată de

păoaitele noastre. DUMITRU : Am să-i spun totuil. DOMNICA : Cum vrei. (Iese.) DUMITRU (singur) : O să vă para

rău, o să vă pa ra rău, v-o spun... Lino ! Ldmo !

LINA : Da, conasule ! (Intrînd din bu-cătărie.)

DUMITRU : Adu-mi vim. • LINA : Nu e prea de dimineată ? DUMITRU : De cînd mă înveţi tu

pe mime cînd t rebuie sa beau şi cîmd mu ? Mars afarà !

LINA : Nu sînt cîine, mu sînt cîine, să ştiţi ! V-aduc vinul, da r să nu-mi mai strigaţi aşa ! (Plînge, ieşind.)

DUMITRU : Stad, umde te duci ? Iar-tă-mă, sîmt um beţiv rău... S-a dus. Sd un an imal a r e rnîndrie. Bate um cal degeaba şi-o să te arumee din şa, numai eu, numai mod... Cine sîntem noi ? Am să le fac uma

29 www.cimec.ro

inaire, aim să le fac u n a mare.. . (Intră Silvia. Are o imobUitate a feţei care trădează o mare con-centrare interioarà.) Silvia, ce-i eu t ine ? Ţi-e irău ?

SILVIA : Nu. M-aim sculat cam de ddimineată...

DUMITRU : Vino mai aproape... Vsred să m ă întrebi ceva ? (Are o bucu-rie aproape răutăcioasă în voce.)

SILVIA : Nu, nu w e a u să te înitireb nimic, ta tă . (Il priveşte bănuitor, lung.)

DUMITRU : Stai în lumiină, să te văd mai bine. Semeni tot mai muffit eu maică-iba.

SILVIA : Cu t ine nu semăn ? DUMITRU (gâta să-i spună ceva bru­

tal. Se stăpîneşte) : Fetele seamănă totdeauna cu mamele lor. Da, da, începi să semeni din ce în ce mai muilt cu maica-ta. Arăta la fel ca t ine cînd am luat-o. Avea 17 ani sau 18 şi era frumoasă, frumoasă. Se pieptăna însă altfel. De ce nu-ţi împleteşti păruil în coade ? Să-ţi faci doua coade, auzi tu ?

SILVIA : Lasă-mă... DUMITRU (încă o ţine de braţe şi

o priveşte) : De ce să pleci ? SILVIA : Tată, ce-i eu dumneata ?

Esti bolnav ? DUMITRU : Ai plîns ? SILVIA : Nu, m a m plîns... DUMITRU : A strigat cineva la t ine ? SILVIA : Nu, lasă-niă ! Lasă-mă !

Mi-e silă de voi toţi... DUMITRU : Simţi că nu te iubesc,

nu-i asa ? SILVIA : Ce vrei sa spui ? Nu-i ade-

văirat! DUMITRU : Ba-i adevăirat ! E-ade-

văra t ! (Silvia juge la ea în odaie şi se în-

cuie. Intră Băiatul de prăvălie.) B A I A T U L : Conasu' Dumittru, conaşu'

Dumitru ! DUMITRU : Ce-i ? BÀIATUL : .Se ba t în pnavalie...

(De jos din cîrciumă, se aud zgomote puternice. O voce de femeie strigă : Să nu v-atingeţi de mine ! Sînt Gaby, nepoata lui Take Ionescu. Zgomot de bătaie.) DUMITRU : O sa^mi spargă geamu-

ri le ! (Iese după băiat.) (Cîteva momente scena e goală. Se

mai aud zgomote ce se sting treptat. lntră Lina, care trage cu urechea. Pune o sticlă pe masă.) U N A : S-au potoldit. Şi conasud Du-

miitru umde s-o fi dus ? Ce tăim-

bălăul diracullud ! Ia r s-a îmbăitat nenorociita alla de Gaby... (Vede plă-cile, se uită la gramofon. Caută ace vechi şi pune o plaça. Se aude hîrîit un vais désuet şi trist. lÀna pare încîntată. Intrâ Elena, care ră-mîne uluită în prag auzind muzica.)

ELENA : Astia-i b u n ă ! Dumneaei asculta muzica acum...

LINA : Poate te-oi mai îndulLci şi dumneata.. .

ELENA : Cena mai fost pe-^aici ? Ca în prăvălde e-o harababuiră !

LINA : S-a-imbătat ia r scârba aia d e Gaby şi-a făcuft scandail... (la acul de pe plaça.)

ELENA (se scutură de zàpadà) : S-a pus pe viscolit. Tramvaiele abia mai merg. Noroc ca cinùtoirul e la doi paşi. De apr ins tot i-arn aprins două lumînăiri lui Enache.

LINA : E bun dirumul ziilnic la cdimi-tir , face bine. Simţi şi dumneata că trăieşti !

ELENA : Dar fata aia pe unde e ? Silvia ! Silvia !

SILVIA (după o tăcere) : Da, bu-nico...

ELENA : Unde te-ai ascuns ? SILVIA (intră, după ce şi-a şters ochii

înaintea uşii) : Vin acum... ELENA (Linei) : Şi tu, du^te la treabă,

ori nu mai ai ce face ? (LAna iese bombănind, în timp ce

intră Silvia.) SILVIA : Te-ai întors ? ELENA : Da' ce-i cu t ine ? Parc-a i

plîns... SILVIA : Ţi se pare. ELENA : Te-ai certat cu careva ? SILVIA : Nu... ELENA : Tu îmi ascunzi ceva. SILVIA : Nu, linişteşte-te. (Zîmbeşte

nesigur.) (în clipa aceea intrà Alexandra, îm-

brâcat în uniformă de sublocotenent.) ALEXANDRU (neras, slabit) : Saru-

tàm dreapta... ELENA : Alexandre ! SILVIA (îl sàrutâ) : Bine-ai venit !

l a să te vad... ELENA (îl sărută şi ea) : Ti-a ajutat

dumnezeu să teHnitorci. Bar im te-au schilodift pe-acolo ca să te-nveţe minte ?

SŒLVIA : Vai, cum vorbeşti ! ELENA : Că n-o fi fost la petrecere !

Aşa e la războd. Iţi mai laşi un picior, o môna...

ALEXANDRU : Duipă cum vezi, sînt înitreg. (Către Silvia.) Ce faci, puş-t ime ? Parc-ai mai s labit ?

30 www.cimec.ro

SILVIA : Ţi se paire. (Se freacă pe obraz.) Ai fi pultuit să te baanbde-reşti înadnte d e a verni acasă...

ELENA : Lasâ-1, că mu-1 aflege nimend acuim...

ALEXANI>RU : O baie, n e facem fruimosi, şi, după irnasă, gâta la vî-na toare de fete. Alitfel ? Toţi să-natoşi ? Pe t a t a si pe uncihdul Va-siSe i-aim văzut în pră/văMe. Totu-i neschiirnibat aici, mama-i mai t înără ca ordcând, de bunica ce să mai zic ?

ELENA (Silviei) : Drac mont ad vă-zut ? Ce-ţi spuneam eu ? Credeai ca 1-a cuminjţit războiiul ? As, de unde ! Lai t Eriache, că şi răposatul ce mai mi -a môncat suifiletul...

ALEXANDRU : Lino, Lino. (Câtre Elena.) Ori a i dat^o afairă ?

ELENA : Da' de unde ! Dar tot surdă a rămas . Lino ! Lino !

LINA : A. conaşul Alexandru. Bine aţi venit !

ALEXANDRU : Bine te-am gasit, se poate bea ceva în casa asta ?

LINA : Cum sa nu, ça a m făcut scurtă la mînă de cînd car dami-gene din piivniţă, aici, la dumnea-voasitră. Uite pe masă o stiiclă... (Alexandru îşi toarnă singur.)

SILVIA : Spune-ne, cuni a fost ? ALEXANDRU : Oum să fie ? Ca la

război ! După o sourtă permisie mă-ntorc, ştii doar că-md place...

ELENA : Şi nu te-^ai saturât, maică, de paduchi şi de mizerie ?

ALEXANDRU : Mai vorbim nod de-asta...

SILVIA : Ar trebui sa t e spe l l ALEXANDRU : Gâta, sa beau paha-

ruil asta... (Intră Vasile.)

VASILE : Bine ca te văd acasă, mai băiatuile, să s tăm niiţel de varbă.

ELENA : Lasa-1 sa se spele, că-mi umple casa de insecte.

VASILE : E tonuo destud. ALEXANDRU : Ce-i eu .tata ? El nu

urea ? VASILE : Stâ de vorbă eu domnuâ

lonică. Are ndşte încurcatuiri de bani ou el.

ALEXANDRU : Ce încurcatuiri ? VASILE : Parcă nu^l ştii ? S-a îm-

prumu'tat, a dat polite, n-are bani... ALEXANDRU : La Bucuireşti paircâ

nici nu e război. (Priveşte pe fe-reastrâ.)

ELENA : Ba e război al diraculud ! Nu mai e carne, rnàladiul se dă pe sponci, oamendi mîrîie, sună ma-

gaoaia ada toată ziua. ne bâgăm in pdivniite ca şoairecii!

ALEXANDRU : Nu ştiţi ndmic despre război ! (Se aşază.)

VASILE : De-^aia ziceam câ sa mai auzim côte ceva... (Intră Domnica.)

DOMNICA (îî îmbrăţişează) : Alexan­dre, ndci n^am avut t inip să te văd ! Erau muşteri i muilţi... N-ai să mai p i e d nicaieri ! Să facă cine vrea războdul !

ALEXANDRU : Dacă a r fi după noi ! VASILE (Domnicài) : A r amas ci-

neva la casă ? DOMNICA : Dumitru. A .terminât eu

gazetaruil ăla, e făcut foc... VASILE : O să cobor eu îndată. Cine

ştie ce mad face... DOMNICA : Stai şi .tu putin cu el,

abia s-a întors şi gata. la tejghea. VASILE (lui Alexandru) : Cum mer ­

ge frontuR ? Că din ziare se vede câ e din ce în ce mai prost...

ALEXANDRU : Ne ratragem... VASILE : Asta ştiu. ALEXANDRU : CSt o să mai putem

să ne mai retragem. ELENA : Si de ce nu se dau rnasuri ?

Pentru câ altfel, mîine-poimîine, ne trezim cu bolşevicii peste nod.

ALEXANDRU : Masuri ? Crezi ca pe front e ca la pirăvălda noastră ?

DOMNICA : Atunci ? ALEXANDRU : Atunci, înitr-adevâr o

să ne trezim cu bolşevicii peste nod, cum spune bundica. (Silvia ascultă convorbirea, privindu-i

intens pe Vasile şi pe Domnica.) VASILE : Ce este în Rusia ? Noi,

aici. habar n-avem ce se petrece. ALEXANDRU : S-au apăra t ca nişte

c î in l A fost mai greu decît şi-au înehipuiit nemţii .

ELENA : Bdne, bine, lasă grozaviile, spune-<mi ce-o să se întômple dacă vin încoace...

ALEXANDRU : Ştiu eu ? Or să ne întrebe : cum aţi făcut, fraţilor, averea as ta ?

ELENA : Auzi vorbă ! Pr in muncă cdn&tită, că numai eu ştdu cît m-am chinudit.

ALEXANDRU : Dar n-o să te-ntrebe ei, ca n-au tdmp de asa ceva, or sa t e în t rebe ad noştri , comuniştii nostri , c-avem şi nod din ăştia.

ELENA : Nu mai spune ! Şd de ce nu-i strînge cineva ?

VASILE : Mama tot în mdntea co-piilor a ramas. . .

31 www.cimec.ro

ELENA : Ba n-awi r amas de loc în mintea copifflor, nuimai că avea direptate răiposatuil cînd spunea : să nu-t i faci prăvăl ie cu scară !

SILVIA : Adicà de ce să nu-t i f a d prăvaMe cu scaxă ?

ELENA : Fentiru că dacă se dau lu-cruriile peste cap şi van nemâncaţii peste nod, e niai b ine să nu t e ştie kumea, sa nu te bage in seamă, ori noi, casă-casă, prăvăl ie-prăvă-lie...

ALEXANDRU : Ce sete mi-e ! (îşi toarnă iar.)

VASILE : Mai băiete, ai k ia t paharull lui taică-tău !

DOMNICA : Bine ca e sănătos, lasa-l în pace !

VASILE : Şi crezi ca n-o să-i puitem opri ?

ALEXANDRU : Nu ştiu. Oiriicum, daca...

ELENA : Du-te mai bine şi fă bade, nu vireau sa mai aud nimic...

ALEXANDRU (lui Vasile) : Pe aici oum merg t reburi le ?

VASILE : Binişor. ALEXANDRU : Pe Silvda cônd o mă-

riităm ? SILVIA : Nici n-ad dntrat bine pe usa

şi nu mai ai loc de mine. DOMNICA : Astea-s vtremuri de ma­

ri ta t ? VASILE : Eu cobor în prăvăiie, că

Inam lăsat sdnguir pe Dumitru. Mai vorbim noi. (Iese.)

SILVIA : Să-ţi pregătesc hainelle ? ALEXANDRU : Ai face bine, nu m a

mai sufăr în mantaua asta. (Silvia iese.)

ELENA : Am auizit că moare o mud-t ime de lume, că e o jaie.

ALEXANDRU : Războiul nu-i cel mai fnumos luicru de pe lume, dar dacă tireburJe făouit...

ELENA : Ce ştie un fîirţăngău ca t ine ce tirèbuie facuit şi ce nu trebuie făcuit.

ALEXANDRU : Asfcea nu sînit lucrufri pentru femei. Ma duc să m ă spăl... (Iese.)

ELENA (Domnicăi) : Ce-i eu fata ? Ce i-aţd făcuit ? Era iplînsă...

DOMNICA : Nu i-am făouit ndmic. ELENA : Bar im acum a r trebua sa

va mai astîrnpăraţi , cît stă Ale-xandinu aici.

DOMNICA : Potoleşte^l mai bine pe Dumitru ai dumdtale ! M-a învine-ţit în băitaie...

ELENA : Dacă n-ai nici o ruşine ! DOMNICA : Ce tot vrei de la mine ?

ELENA : Să plecd odată don casa mea !

DOMNICA : Mi-o spui de ani de zille ! N-am nici o vină că-mi place Vasile.

ELENA : Femeie de nimic ! Si mie poate mi-au plăcut aiţii, da r băr-batu-i bă rba t !

DOMNICA : Ştiu, ' a m îmbătrîndit au-zkidu^te !

ELENA : Am să ti-o spun pînă mar . DOMNICA : E prea tîrziu ca sa mai

schimbăm ceva. Am răbda t atîtea, şi, apoi, nu vezd, ne-am obişnuit cuim te obişnuieşti cu murdar ia . Fii liniştită, viata o să mearga înadnte. Ne vom centa şi mîine, şi pod-mîine, ca deri, ca alalitaieri...

ELENA : Dar copiii ăştia ? Ce-o să se aleagă de ed ?

DOMNICA : Ca şi noi. ei nu iuibesc p e nimeni. Put in o să le pesé când vor afla ad cui sînt ! Cred că Ale-xandiru ştie totuil, Silvia a aflat azi dimineata...

ELENA : Cum ? DOMNICA : M-a văzut iesind ddin

odaia lui Vaşile... ELENA : Doamne, doamne... DOMNICA : Doamne, doamne ! Nu

mai teHnchina atît . E mare , o să se obişnuiască !

ELENA : Toaită v ia ta n-ad avuit iru-şine !

DOMNICA : O, ruşinea voastirâ, a femedilor care nu v^ati cuilcat decît pe peirna barbati lor vostri legitimi !

ELENA : Sa taci, auzi, sa taci, şi să nu-mi vorbestd ca o... (Se îneccă.) Dac-ar fi ştiuit Enache pe cine a-duce în casa !

(Intră Silvia, cu hainele lui Alexan-dru.) SILVIA (privindu-le) : De ce vă cer-

t a t i ? DOMNICA : Nu ne certain, vorbim... SILVIA : Nu mă mdntiti-ELENA : Maică-ita e o femeie rea... SILVIA (rece) : Această femeie rea nu

ma i e marna mea ! DOMNICA : Ai înnebunit şi tu ? ELENA : Ce tot îndrugi acolo ? SILVIA : Ea stàe mai bine ce spun...

(Domnica iese, trintind usile.) ELENA : Feti ta mea. fetita. mea ?

(Plînge.)

C O R T I N A

32 www.cimec.ro

Tabloul 4

(In aceeaşi zi, pe seară, acelaşl decor.) VASILE (din camera Elenei) : lîţi

aduc imediat sticluta. ELENA (la masă) : Nu mai pot, Va-

sile, nu mad pot şi mimeni n u ma orede.

VASILE (aducînd bromura) : Asita e? ELENA : Da. Puine într-o linguiniiţă.

(Vasile toarnà într-o linguriţă.) Gustă şi tu. (Vasile ezită.) Hanide, hadde. A m ajums să m ă farese de copiii med.

VASILE : Cum, crezi că nod... ELENA : Nu cred nimic, da r gustă... VASILE : Br r r ! (A gusţat.) ELENA : Nu-i niimie, in-o să-ţi facă

rău, linişteşte nervid... VASILE (toarnă din non) : Poftim ! ELENA : Aşa ! (înghite eu lăcomie.

Are în poală un ciorap la care îm-pleteşte.) Mă lasă şi ochii, Vasdlle, uiite, abia mai văd...

VASILE : S-apriind luimina ? ELENA : Dacă scap UD fir, mu-d pa-

iguibă mare . V ASILE : Dar ce tot meştereşti ? ELENA : l i fac o perecme de cioirapi

I/ui Dunidtru. Niimeni n -a re grijă de el.

VASILE : Nu-1 plonge. E ferdeit ! Ştiu eu ce ştdu !

ELENA : Şi ce şttii, m a rog ? VASILE : Că nu faci ce trebuie... ELENA : Ia r începi ? VASILE : Marna, nu mai puitem să-1

lăsăm aşa ! Mini vezi ? E dator vîndut. Azi a venait domnu' Ionicâ şi i-a cerut banii . Ii datorează peste 200 000, plus dobinzile.

ELENA : Stiu, ştiu. mi-^a spus, dar tot n -a re să ceară de la tine, pen-tru că t u asta aştep^. . .

VASILE : Şi de unde-o să ceară, mă r o g ?

ELENA : Ticălos mad eşti ! I-ai luat nevasta, vrei să-i iei totul ? M-a ferit dumnezeu să încap pe mîinile t a l e !

VASILE : Cred că de mine n-ai de ce să te plîngi.

ELENA : Nu U-sœn. cerut nimdc si nici n-o să-ţi cer. Mănînc cat o vrabie, rochii nunmi mad trebuie, stau şi vă beau aerul, dar la atî ta mai am dreptul în casa asta !

VASILE : Marna ! ELENA : Mamă, mamă, ştiu că-md

doreşti moartea, că abia aştepti să rămîi singur. Ţi-ai re t ras partea, lud Dumditru ad să-i dai un pdcior

şi-o să-i spud : „Rămîi frătioare cu prăvăllda, că eu a m plecat !" Şi el o să bea totul în sase luni de zile. Numai la averea Domnasordior nu ■te gîndeşti. la firma de pe casă...

VASILE : Ba de gîndit, m a gîndesc, vezi bine, da r cine m-ascuHtă ? Du-mi.taile puţin îţd pasă ! în loc s ă 4 pui căluşul rdsdipitorulud, îi cauiţi în coarne...

ELENA : E băiaitull meu şi ţdn la el, cît e de beţdiv. Totuşi, itrebuie sâ faceţi la un fel, aşa nu se mai poate. Vă certaţi , vă bateţi , casa asta e un balamuc. Ne vorbeste lumea. Au afilat şi copiai...

VASILE : Sîntem ndşte ticăloşi, nişte ticăloşi ! (Sus, pe usa dinspre coridor, intră

Silvia şi Bolocan. Au paltoanele pline de zăpadă, le scutură.) SILVIA (cu obrazul rosu) : Nu mai

a l lemne ! Stai sa cobor pâma în cur te s-aduc un braţ... (Iese re-pede.) (Bolocan, singur, îşi senate paltonul,

fluieră usor. Şi el şi Silvia s-au în-tors apropiaţi sufleteşte, asta se simte din ce vor vorbi mai départe, au obrajii roşii de ger.) SILVIA (întorcîndu-se cu braţul de

lemne) : Sa nu afle cineva, r ă m î -n e îratre noi. In casa asta toţi s în t zgîrciţi...

BOLOCAN : Asa se fac averile.. . SILVIA : Dacă ai şt iut asta, d e ce

n-ai facut si dumneata avère ? (Aprinde focul, după ce şi-a scos pal­

tonul şi a căutat chibriturile.) BOLOCAN : Nu stau banii în buzu-

naruil meu. Fidnd puţini , se plicti-sesc şi pleacă în alita parte...

SILVIA : Glumeţ mai eşti ! (Suflă în foc.)

BOLOCAN : Nu se-iaprinde, lasă-mă pe mine. La puşcărie a m învăţa t cum nu se risflpesc. chibriturile... (O ajută.) Ţi-a plăcut pldnubarea ?

SILVIA : Mi-au îngheţat picdoarele, dar mérita. Totdeauna umbl i atâta pe jos ?

BOLOCAN : Cînd am tdmp. SILVIA : De obdicei, cînd ninge, stau

în casă şi ma plietisesc, dar astâzi a fost foarte fruimos...

BOLOCAN : Poate m ă însel, da r pre-sinnt că ţi s^a înt împlat ceva ne-placut.

SILVIA : O, sa nu mai vorbim ! (Se depărtează.)

BOLOCAN : E un lucru atî t de urî t ? 3 — Teatrul nr. 10 33 www.cimec.ro

SILVIA : Da, ared că e un ilucru foarte unît... (Se uită la cărţile de pe raft.) Mai îrni dai o car te ?

BOLOCAN : Cuim sa nu ? Dar tot cum ne-aim îniţeles.... (Jos, intră Alexandra. E îmbrăcat în-

tr-un palton, se saiturà de zăpadă.) ALEXANDRU : Ce mai ninsoaire, si

s-a pus şi pe geruit. (Se dezbracà.) VASILE : Stai jos, colea. ALEXANDRU : Sînt mort de obo-

seală, dar nu pufteam sa m ă culc. Aim mumad tred zile perrnisie şi nu-s mebum sa le petrec in mijlocuil famiMeL Şi voi, ce-aveţd aerul ăsta de înmanmîntaire ?

VASILE : Ţi se pare , stateaim de vorba. ELENA : E adevăirat că au dàrâmat

bdseridile p e acolo ? ALEXANDRU : Da' de uinde ! Dacă

w e i sa te rogi, n-ai decât. Icoaine pe iboate drumuirile. Àstia mai td-ineri s^au potoOdt eu dumainezeu, dar bătrînid...

VASILE : Un muşteriu care s-a îm-tors de pe front mai1 demul t şi oare apucase sa vadă pr in bdinodki tur-lele din Moscova zicea că nu mai apucăm anull viitor.

ALEXANDRU : îniâi ca se Năuda, n-a vazut el iturlele Moscovei ! Al doi-lea, frontal se mai poate Sntoaree. Asa-i la razboi. O da ta le merge bime uinora, alita da ta altora. Pe airmă, nici nu e patriotic să vor-b im aşa...

ELENA : Lasă vorbele mar i , că eşti în faimilie. Ne-aim dus pe copea !

VASILE : Asa au făcut nemţii şi în războiuil celălaflt. Au înainta t oe-au înainitat, a u băgat groaza în oa-meni,..

ELENA : Şi-odată, ffiîîs ! Nu-d ţine. VASILE : Minau spus nişte caimarazi

de-ad tăi că... ALEXANDRU : Ce ţi-au spus ? VASILE : Marna, ia du- te niţel la

dumneaita în odaie şi lasa-me puiţin singuri, ca în t re bărbaţi...

ELENA : Acum nu niai aveţ i loc de mine. Băitrînii s înt ca leminul arun-ca t în mijlocuil cased, toţi se-jmpie-dică de el... Dacă aveţi secrete... (lèse.)

VASILE : Mai baiete ! ALEXANDRU : Spuine, ce mai as-

tepţi ? Ce-ai auzit ? VASILE : Cdcă tu, pe-iacolo, pe front...

Să ştii că ruşii nu iarta, te vor uirmări şi în gaură de şarpe.

ALEXANDRU : Dacă ajung pînă aici ! Ce-mi place mie la voi, ăştda c a r e staţi acasă, este că vă temeţi

mai mult decît noi, cei de pe front. Mai ai puţ ină răibdlare. Nemţii îi vor întoarce în primâivară, de n-au să se mai vada..'. Nu le place iarna, ca şi noua. Dar iarna trece...

VASILE : N i d tu n-o crezi ! ALEXANDRU : Cine ti-ia spus ethes-

t ia as ta eu comamdamemtul ? VASILE : Nişte ofiiteri oare t e cumosc

bine. Ziceau enai fost crud, c-ai .participât la nişte...

ALEXANDRU : A m exécutât ordi-nele. î n razboi nu se şovăie.

VASILE : Ordcuim, avem o dmimă, sân-tem slabi.

ALEXANDRU : Sâmteţi slabi, voi ced ce inu vă gînidiità decât la bucata voastră de pîine. Mă ouooşti. Nu m-am dus îintîmpllător pe front. A-colo se plămădeşte destiinul Romî-miei. Am două decoraţii...

VASILE : Siàu eu cî t fac tiiniidhelele astea.

ALEXANDRU : Unchiulle, nu vorbi asa...

VASILE (în pidoare, îl îmbrăţişea-zà) : Bădatule, băiatuil meu, ţinajuai-ge ! In doua zile pot să fac . .sa rămî i aici, dau nişte bani şi gâta. Ce-ţi t rebuie ţ ie imizerie, şi M g , si sânge ?

ALEXANDRU : Nu e orea plăcut, da r m-aşteaptă camarazii . Côndva iisito-r i a tarai va vorbi despre erodsimuï nostru legendar.

VASILE : Vorbe umflate. Ţi-au îm-puiat capul în liceu ă ia ou cămă-şile lor verzi.

ALEXANDRU : Nu vorbi asa despre ed!

VASILE : Eu sînt negustor şi nu am 21 de ami, ca tine. Cînd o sa îm-veţi cat îţi face pdelea, atumci să vorbeşti ! Viltejii au răzvrătdt oa-menii tăi la rebeliune ? Au pus ovreii în cîrldg la abator şinau je-fuit pe negustori...

ALEXANDRU : Unehiule ! VASILE : Nu te pornd ! (îl aşază.)

Mă băiatule ! Deschide ochii, nia băiatulle ! (Intră Domnica. aprinzînd lumina.)

DOMNICA : Ce făceaiţi aici, pe în-tuneric ?

VASILE : Vorbeam. (Alexandru îi priveşte pe amîndoi şi

iese repede, intrînd la el în odaie.) DOMNICA : Ce-i ou el ? Ce lna a-

pucat ? VASILE : Nu-irià place. DOMNICA : Ce nu-ţi place ? VASILE : Are rnintea tuibure.

34 www.cimec.ro

DOMNICA : Nu mai pot, nu mai pot, Vasile...

VASILE (o apucă de umeri şi o priveşte) : De ce nu m-̂ ai lăsait aseairă sa-1 omor ?

DOMNICA : Să-4 omori ? Ai fii un prosit ! (Vasile o îmbrăţişează.) La-sa4 să moairă singuir. Mai are pu-tin, şi pe uirmă (tu nici n-ai curaj.

VASILE : Ce vred sa zici ? DOMNICA : Sîmiteţi slabi amînidoi. VASILE : Nu-i adevărat. DOMNICA : Ba-i adevăirat. Altfei,

unul din voi trebuia să fi crăpait pînă acuim.

VASILE : Ţi-am spus doar, cînd vrei...

DOMNICA : Nu-miï place sîngele. Unde-o s-ajumgemi ? Ar trebui sa se întâmple ceva sa ne scuiture pe toţi, să ne lovească...

VASILE : Taci, câ ai o gură bles-temjaită !

DOMNICA : M-am sătuirat, m-am sa­turait !

VASILE : Hadde jos, în prăvălie. DOMNICA : Unde-i Dumdtou ? VASILE : Doarme. (les.)

(Sus.) SILVIA (lîngă ferestruica ce dă spre

condor, eu o carte în mina) : Ce îmtuneric !

BOLOCAN : M-am obdşniuit. Am sitat şi mai prost.

SILVIA : Vaira, dntră puiţin soare ptrin ikurninaitor, dar acum se întu-necă devireme...

BOLOCAN : Noroc că sînt pïecat me-reu.

SILVIA : Cartea asita seamănă eu ailea pe care mi le-ai dat pana acum ?

BOLOCAN : Oareoum. SILVIA : Acdlo am găsdit sertise niste

lueruxi foainte ©devăirate. De ce le tii asounse ?

BOLOCAN : Uneori lucrurile adevă-trate nu se spun în guma mare.

SILVIA : De ce ? BOLOCAN : Supără unele urechi. SILVIA : Şi atunci ? BOLOCAN : Atunci ? Atunci... când

ai să mai cditeşti cîte ceva, o sa mai stăm de vorba...

SILVIA : Ce om ciudat eşti ! Vor-beşti foante puiţin si totdeauna de alţii.

BOLOCAN : Vi&ta mea nu a fost prea interesantă.

SILVIA : Bănuiesc că faci nişte lu-cruri ascunse.

BOLOCAN : Ar&t eu ca un trăuifăcă-tor?

SILVIA : Nu. Dar totul e misiberios lia dumneaita. Stai aicd, înitr^o ca­mera de servifoari, cdteşti lacom dacă ai vreme, apoi dispairi cîte doua zile ou trenuirdlle. Ce-ţi mai fiac ceasomioeQje ? (Se îndreaptă spre masa pe care stau mai multe ceasuri desfăcute în bucăţi.)

BOLOCAN : Dorm. Toate mecaniis-rnele astea, cînd se strică, tac. Mă bucuir foainte mult cînd pot să le reînsutflletesc. Noaptea, uneori, ma trezesc şi le ascult.

SILVIA : Si profesorii dumittale ce-ţi mai spun ? (Se îndreaptă spre scaunul pe care stă lada de cefe-rist a lui Bolocan.)

BOLOCAN : Au amiuitit şi ei de muQ/tă vreme.

SILVIA : Le-am învăţat numele pe ddnafiairă. Cînd rămîn singură în casa sau în prăvălie nu sînt muş-terii îmi aduc aminite de poveşittiile lor teribile. Cum şi-a mîneat ex-ploratorul bocancii şi Centura, cum sna ridicat omul acella pîmă în nori... Multă vreme am crezut că luwnă-tarii sînit nişte beţivi care-si bait sîmibăta nevestele...

BOLOCAN : Si^acum ? SILVIA : Sa ma mai chemi să mă

plimb eu dumneata. Casa asta e uiîtă, urîită. eu oamenii si lucrurile ei...

BOLOCAN : Cînd te-am cunoscuit pă-reai mai iresemnaită. Nu aşteptai de-cît să ţi se iintfirnple ceea ce se notarise în familda dumitale...

SILVIA : Simit că mnam irait, ca o sa fiac ceva nemaipomenit, câ o să fug...

BOLOCAN : Unde sa fiuigi ? SILVIA : Undeva în luime. Am doua

braţe, vreau sa le folosesc bine. Ai mei m-au crescut în reldigia ba-nilor. Puiteam să ônvat şi m-au oprit. Le trebuia mai curînd o slu-gă în plus decît o fată ou carte. Spun : lasă, ai sa ai bani, băirbat îţi găsim. Ce-ţi mai trebulile ?

BOLOCAN : Cînd ai să şitdd o me-serie, viaţa o să ţi se para alitfel.

SILVIA : De cînd te cunosc am aflat o multime de lucruri. De ce mi le-au asouns pînă acum ?

BOLOCAN : Pentru că le e firică de adevâr.

SILVIA : Dumneata esta un revoki-ţionar ?

BOLOCAN : Poate câ da... SILVIA : Ai arme ? Conspira ?

35 www.cimec.ro

BOLOCAN : Am o s ingură airmă, în-crederea in viitor. Ored că ai càtit p rea maudite romane.

SILVIA : Ce e un (revoluţionar ? BOLOCAN : Mi-e greu să->ţi spun.

Cineva îi asemăna pe revoilutionari ou nişte gropari.

SILVIA : Nu îmţeleg prea bine. BOLOCAN : în t r -o revoluiţie totdea-

una moaire ceva şi aeel ceva tae-buie îngropat.

SILVIA : Cenl notărăş te pe un oni sa se împotrivească tufcuiror, chiar ou risoui de a fi ucis ?

BOLOCAN : Nedreptatea. Vezi, şi du-mitale famMia ţi-a. făcut o nedrep-ta te şi siumti nevoia sa fugi, să-Ji scndtmbi viaţa.

SILVIA : Ai suferit foarte rniult ? BOLOCAN : Cred că n u at î t cît alţ i i ,

da r destul. Viaţa e uneori uirîtâ. Dar cine a urî ţ i t-o ? Te-ai în t re-b a t ?

SILVIA : Şi eu sim/t câteodată cît de apăsăibar e totul în juir. Oanienii se vânează unii p e aQjţii, se urăsc, se pîndesc, de ce ?

BOLOCAN : Unii va r să t ră iască uşar, să adibă prea mult , si nu-ii iairtă pe eedHalti.

SILVIA : De ce nu se fac legi care să-i oprească ?

BOLOCAN : La pr ima vedere, legile p a r foarte frumoase, da r apă ră nu-mai ipe d ţ i v a . Ca să le schimbd, t rebuie să t e pui eu ttămăcopul pe societate... (în clipa aceasta se aud sirenele de

alarma.) BOLOCAN : Sirenele. De aici nu se

vede nimic în afară. Fac exesrediţii. A fost scris în ziarele de azi di-mineaţă, Vor să verifice i a r ca-mufflajul.

SILVIA : Luniinatoruil nu e acoperit. BOLOCAN : Ţi-e frică de avioane ?

I a rna nu prea vin. SILVIA : Cum de-ai scăpat de război? BOLOCAN : Ceferistii sînt scutiiţi de

moibilizare. Tirenurile t rebuie să meargă. Pe urmă, pe mine nu m-ar t r imite acolp...

SILVIA : Mnam sa turâ t sa aud me-ireu bătând d z m e l e soldăţeştd spre gară. Cineva cară omenirea cine ştie unde. Am văzut atâţia sluţi şi nenccociţi că m-a luat groaza. De ce se bat ? Fratele meu spune că noi apăjrăm în Rusia crucea şi oreştinăitatea...

BOLOCAN : Frumoase vorbe. Multă lume a munît pentnu crucea asita... Poftim, s tăm în înituneric, araşele

dispar d e pe suprafaţa pămîntului , parcă înghiiţite de o apă. Oamenii aş teaptă eu frică sa le vină moar-tea din cer. Asoultă ce tăcere s-ia f ăcut ! Nu mai merg nici t r a m -vaiele, nici masinile. Undeva, de-pante de aici, soldaţii se ucid unii pe alţid.

SILVIA : Ed nu se în t reabă pentru ce se ba t ?

BOLOCAN : Unii ştiu pentru ce se bat şi aceia vor învinge.

SILVIA : Nu înţeleg. BOLOCAN : Vor învinge cei care do-

resc pacea în lume, egailitatea şi dreptatea. (Jos.)

DUMITEU (ieşind din odaia lui) : Domnico, m a m a ! (Cască.) Nu e ndmeni... Aţi t ras storuri le ? (Se aud fluierâturi de jos.) l ima ! L ino ! Camuifilajul, că fluieră sergeniţii. M-au trezdft...

LINA (vine repede şi trage perdelele nègre peste geam) : Uuu, că ur î t ma i chelăiăie...

DUMITRU : Lino, ce-i t rebuie umui barbâ t sănătos dupa ce se scoalâ din somn ?

LINA (aparté) : Ia r îi e sete ! Sa va aduc vin ?

DUMITRU : Vezi c-ai ghicit ? A m să-ţi dau un bacşiş. Lino, uilte, ia de-aici ! (Caută în buzunare.) Sa nai ştie nnlmeni. In casa asta numai eu dau bacşis, ceillallti îşi mănâncă de sub ungnii, niş te nenorociţi , f a t ă ! (Lina ia banii şi iese.)

DUMITRU (singur, cască iar) : Nu-i nimenii pe aici ? Nimeni... Salonul parcă-i un cavou ou perdeaua asta...

LINA (intrînd după un timp) : N^am găsdit decît vin TOSU.

DUMITRU : Bun şi ăla. Decît să co-bor în pravalie... (Lina iese.)

DUMITRU : Mamă, m a m ă ! N-^aude. A aţipit bătr îna, doarme anapoda. Se scoala la miezul nopţii, se culcă după masă. I s o fi urî t , săraca, eu viaţa... (Intră Alexandra, îmbrăcat de pie-

care.) ALEXANDRU : Ce făceai aici ? DUMITRU : Vorbeam singur. ALEXANDRU : Tradm ou toţii a iu-

rea. DUMITRU : De azi dimineaţă, nici

n -am apucat să s tăm de vorbă. I a r pleci ?

36 www.cimec.ro

ALEXANDRU : Da. Permisia-ni scutrtă... DUMITRU : Te fritefteg. Bea um pa­

ha r eu mine, îimd face bine sa beau ou cineva. Sùngur m a piliotisesc.

ALEXANDRU (ia paharul) : Pari cam necajit...

DUMITRU : Am greufâţi. Vasdle m-a doit pe mîina creditordlor. Vod veţi fi niş te copii sàraci, tu si Silvia. Beau cam miuŒt şi mu ma pot opri.

ALEXANDRU : Nu crapă Domnisorii ou luma eu doua. Aşa e în aifaceri, azi merge, mîiine nu...

DUMITRU : Vasile abia aşteaptă să m a vadă ila usa Qui, carînidu^i. Vrea sa m a uimdllească, da r n-o să treuşească. Am sa iscălesc polàte, am să plâtesc dobînizd, da r de la el n-arn să iau nici o iescaie... Mai bea un paha r ! (îi toarnă.) (Sus.)

BOLOCAN : Durnineata n-a i de unde să ştii ce-i în tara . Stai aici în coliivia asita şi afară e viata, da r ce viaţă ! Ţărani lor lid s^a luat pînă şi pdelea. Au datordi. Msuncitorii abia îşi t rag sufletuil... Pe front tot tineretiul ţărdd este ucis, pemtru ce ?

SILVIA : Taci, mi-e firica de oeea ce spui... îmtr-o zi, ageniţii I-au r i -ddeat pe umiuâ diin cîrciuimă raumai pent ru că spusese ca mu e buna pâinea ou mâlai care se dă la bru-tarii... (Jos.)

ALEXANDRU : Eu am plecat, am băut desitul.

DUMITRU : Şd nu mad vine nimeni... ALEXANDRU : Nu pot să sufar pe-

reţid ăştia ! Mănnăbuş ! DUMITRU : De cîind erai mie fuigeai

de-jacasă... ALEXANDRU : La revedere... DUMITRU : Nu mi-ai spus ce isprăvi

ad facut pe acolo. ALEXANDRU : Desituil m-am certat

ou umohdiu! Vasile. (Iese.) DUMITRU (singur, bea, apoi cîntă) :

„Din tot ce este mai ales : din vin, diim unitdelemin, dim gnûu, oiirtga pe ca re ei o aduc prinos Damnului, ţi-o dau tie--" (Sus.)

BOLOCAN : Tatal duimitale cîntă po-peşte. E un om trist.

SILVIA : Da, e un om trist. Il roade ceva.

BOLOCAN : Nu seamămă de loc ou domnul Vasile.

SILVIA : Nu seamănă... BOLOCAN : Cine ştie ce a re pe su-

flet... Omul este ca o maşinărie,

dacă cea mad imică piesă s-a sitrdcat umdeva, totul merge anapoda. Dar tot nu minai spus ce te-a supărat astâaà a t î t de muilt.

SILVIA : Poate o da ta a m să-ti m ă r -turisesc, da r acurn e prea devreme. Ar trebud să cobor, acuşi or sa ma strige. (Jos.)

DUMITRU (privind sticla goală) : Lino, Lino !

LINA : Da, conasufle. DUMITRU : Mai adu o sticlă, vezi

tu, vinul asita-i ca s a r e a face se/te. O stdollă şi o pîine...

LINA : O pîine ? DUMITRU : Nu mai întreba at î t !

(Lina iese şi se întoarce eu vinul şi eu o pîine. în acest timp se aude de départe strigâtul lui Gică-hau-hau : Ai să tnori ! Ai sa mori !) DUMITRU (ascultă) : Ba n -am să

mor, cobe ! (Se duce la dulap, de unde scoate patru lumînâri, pe care le aprinde pe rînd, înfigindu-le în pîine. După aceea stinge becurile. Lumina scade. Se aude tot mai dis­tinct vocea lui Gică-hau-hau : Ai să mori ! Ai să mori ! Dumitru se clatinà.)

LINA : Conasuile, o sa data foc cased'... DUMITRU : Măcar de-am a rde ou

toţii ! (la sticla si-şi toarnà.) Du-te şi cheaim-o pe Domnica., spuine-i că vreau sa beau un paha r ou ea, să-i mai lase pe Vasile. că se descuircă şi singur, asa sà-i spui, m-auizà ?

LINA : Niumai să poată, că s^a u m -pluit pravalda, educure, de muşiterii. (Iese.) (Dumitru, singur, bea pahar după

pahar. De jos se aude Gicà : Moarte negustorilor ! Moarte pomanagiUor ! Haut Hau!...) LINA (reintră) : Coniţa zice că nu

poate să vin ă. DUMITRU : Du-te şi cheam-o ! Spu-

ne-i c-am zis eu, aitfal a m sa strig de-arn să scol casa...

LINA : Mă duc, da r degeaba... E atî ta lume în prăvălne. Doarnne, Măiouiiţa Domnului, ce nebuni ! (Iese.)

DUMITRU (singur) : Nu vine târfa, nu vine... Sită toată 2àua în botul lui !

ELENA (intrînd de la ea) : Ce-i ou t ine, Dumitre ? Iar ad aprdns lumânarille ! De capul cui le-oi fi aprinzînd ?

DUMITRU : De capuil meu, marna ! Mi-e urît, t a re urit... (Plînge în poa-lele ei.)

37 www.cimec.ro

LINA (intrînd) : Nu virea să vimă, conaşule. Toată Gravita, în Hoc să •imitre îin adăposit, a in t ra t în dîr-auirnă...

DUMITRU (sălbatic) : Udtte, tnama, n u virea să vdmă, n u vtrea sa vină... (Se repede spre uşa care dă în pră-vălie.) Domnico ! Damnico ! (Se aude distinct zgomotul prăvăliei.) (Sus.)

SILVIA : Ian* au început să strige. Mă duc, t rebuie sa-1! potoilesc pe tata. La revedere. Cîmd ai sa mai ai ttiimp sa mergem la pQimbare, să deschizi usa şi să fluierd, ca şi çâind ad fi sdnguir. Am să t e aud... Da ?

BOLOCAN : Bine, ne-aim îniţeles... SILVIA : La revedere. BOLOCAN : La revedere...

A C T U L I I I

Tabloul 5

GICÀ (de afară) : Ai sa mord ! Ai sa mar i !

ELENA (de la ea din odaie) : Silvia ! Silvia !

DOMNICA (ieşind din odaia lui Va-sile) : Cenai cu e a ?

ELENA (intrînd in salon) : Nu-1 auzi pe prostovanui ala ? M-a trezit. Da' tu umde pleci aşa de diimiineaţă ?

DOMNICA : La Obor, la un negustor. ELENA : Şi nu se puitea duce Vasdie

sau Duniitoru ? DOMNICA : Ei au t reabă. ELENA : Dracu' a mad văzut negustor

cu fustă ? DOMNICA : Te-ai sculat ou fata la

cearceaf ? ELENA : Ai o gură ! DOMNICA : Parca a dumita le a r e

daotelă de p lapumă ! ELENA : Ce sa le Sipui cînd s-or

soula bărbatii— dumitale ? DOMNICA : Nu trebuàe sa le spui

nirnic. Ştiu ei unde-am plecat, ma-ntorc la prînz. (Iese.)

GICĂ (jos) : Ai sa mari ! Ai sa mar i ! ELENA : Oooo ! (Gest de ameninţare.)

Silvia ! Silvia ! SILVIA (intrînd) : Ce-i, buniico ? ELENA : Coboară şi dă prostului ăla

ceva, că ia r ţipă... SILVIA : Numaddecît.

(Se aud sirenele de încetare a alar-mei. Silvia coboara încet, visătoare.) DUMITRU : Domnico, Domnico ! (Càtre

Elena.) Nu vine, mamă, târfa, nu vine...

VASILE (intrînd) : Ce-ai ou ea, nebu-nule ? Ce tot vrei de la ea ?

DUMITRU : Am să va... Am să va... (Schiaunâ aproape.)

ELENA (între ei) : Dumitre ! Vasile i VASILE : Ce^ai sa ?... Spune ! ELENA : O să mi-4 amoare pe-amîn-

doi tîrâituira asta... DUMITRU (las, se întoarce, clâtinîn-

du-se, spre usa pe care intră Silvia): Uite-o, a vernit ! (Rîde prosteşte.) De ce mă necajestà a t î t ?

C O R T I N A

ELENA : Dar, mai bine, ştii ce ? Cheamă-1 sus, vtreau să stau de vorbă ou el.

SILVIA : Acum ? GICÀ (de jos) : Moarte negustorilor !

Moarte pomanagidilor ! Trădască cine ştiu eu, eu mama lui !

ELENA : O sa-1 scoale pe Alexandru din somn ! Coboara repede şi adu-1 a i d . Spuneni că-i dau o sută de lei...

SIXVIA : Bine, cobor. (Iese.) ELENA : Unde s-o fi îmbăitat at î t d e

devreme ? (Dupa o mica pauzâ, intra Silvia,

urmată de Gică.) GICÀ (jerpelit, cu chelie, într-o haină,

cu un packet de ziare la subsuoarà, neras şi pidosnic) : Săru-mâna, coană maire...

ELENA : Stai jos ! GICÀ : Nu stau, coană mare , că

a m treaba... ELENA : Stai jos, când îţi spun ! GICÀ (puţin speriat, se aşază pe

marginea unui scaun) : Dacă zici durnneata, coană mare...

ELENA : De ce scoli lumea ou noap-tea-n cap ?

GICÀ : Caire noapte, coana mare , ca e 7 de ddmdneata.

ELENA : Şapte, şapte, da r de ce strigd? GICÀ : Nu strig, coana mare , îmi

fac meseria. ELENA : Ce meserde ? Asta-i meserie ?

Să strigi ,^moarte negustorilor !" ?

4 aprilie 1944. Foarte de dimineaţă. Acelaşi decor.

38 www.cimec.ro

GICÀ : Este, coană mare. Eu vînd zdacre (arată pachetul) şi decît sanmi răcesc guma eu toate prostidle — „Universui", „TLmpufl;" — eu zie ce-mi place. Din asta mai iese cite ceva.

SILVIA : Ce să iasă ? GICÀ : Farcă tmatale nu ştdi ? Hau-

hau... ELENA : Uite, îţi dau o suita de lei

daca nu mai strigi... GICÀ : Păi nu mai strig, coană mare,

saru-môna. ELENA : Nu, nu aşa. Dacă nu mai

strigi niciodată. GICÀ (mirât) : Niciodată ? Şi zdarele

cum să le mai vînd ? ELENA : Nu mă-nţelegi. Poţi să stmigi

uinde vtrei, nuimai cînd treoi pe sub ferestrele mêle sa ou te mai aud. Pentru asta îţi dau o suită de lei.

GICÀ : Nu pot, coama mare. Ce să fac...

ELENA : Cum niu poţi ? GICÀ : ,Păi asta-i distractia mea.

Dumneata nu ai de unde să ştdd. Acuim vreo zeoe ani eram la Ale­xandria, nu se poate sa nu fi auzit de Alexandria.

ELENA : Am auizit. GICÀ : Cuim zdsed. La Alexandria

i-am făcut odată pe negustori să sitrige în cor : Ai sa mori ! Ai să mori ! Toaită Sirada Mare ddn Ale­xandria striga : Ai să mori ! Ai să mord !

ELENA : Tad, pentru dumnezeu ! GICÀ : Tac, coană mare, da' te costa ! ELENA : Şi eu negustordi ce ai ? GICÀ : Cum să n-am ? De ce sînt

tîlhairi ? De ce jupoaie lumea ? ELENA : Cum jupoaie lumea ? Mun-

cesc, ca fiecaire. GICÀ : Nu mai pot de-atîta muncă ! ELENA : la aseultă, doar nu te-arn

chemat aici ca sa ma înveti tu pe mine cine şi cuim munceşte. E vorba, ne-am înţeles ? Uite suta, dar să nu-ti mai aud gura.

GICÀ : N-o iau, coană mare. La urma uirtmei, diumneata ce ai eu mine ? E strada dumiitale ? Strig şi eu ce-mi itreee pirin cap.

ELENA : Esta beat. GICÀ : Sa fiiu al dracudiui, coana

mare, daca am pus ceva pe limbă. ELENA : Atunei de ce nu tacd din

gură ? GICÀ : Nu pot, servàciuil, coană mare. ELENA : Iţi dau 200 de lei nuimai

sa taci... GICÀ : Bine, coană mare. Dă banàà-

ncoace, că am treabă, hau-hau... (Elena îi dă banii. Gică îi freacă

pe la barbă.) Baftă ! Săru-mîna, eoană mare ! Trădască cine ştiu eu, eu marna lui !

ELEN1A : Bine, bine, du-te ! GICÀ : Da' ceva de halimandrosit

pentru Gioă, n-aveţi ? Că e dimi-neaţă şi n-a luat mioul dejun...

ELENA : Silvia, du^l în pravàtliie să-i dea o chiiÉtea.

GICÀ : Doua, coana mare, fără eco-nomiie.

ELENA : Du-te de-aici, vorba lunga. GICÀ (ieşind) : Sa va las şi-un ziar

pentru treaba asta. Sa nu Êie de pomană. (Lasă un ziar. les. Silvia se întoarce repede.)

ELENA : Àsta nu-i în rninţiie lui ! SILVIA : E fflămînd. ELENA : Şi ce dacă-i flamand ! Dacă

as avea eu giriijă de toţi flamônzii as da faliment...

SILVIA : Imtr-o zd, toţi flămânzii ăştia or să ne ceară socoteallă !

ALEXANDRU (intră pe ultima replica a fetei. E mai îmbătrînit, neras, are un braţ în gips şi o cicatrice pe obraz. îmbrâcat în tunică de ofiţer) : Ce ? Si tu ai înnebunit ? Cine ţi-a mai bagat în cap găr-găunii ăştia ?

SILVIA : Nu sînt gărgăumi ! ALEXANDRU : la te uilta la ea,

mucoasa, a prins glas ! Ce se întîm-plă aied ? Nu cumva ti^a sucit capul ticMosul ăla de eeferist de sus ? O sa chem poliiţia sa vadă ee-i eu el...

SILVIA (se sperie puţin) : Ce-ad eu omul ? Nu ii-̂ a făcuţ nimde.

ALEXANDRU : Ii cam cunosc eu p-astia ! De muât ar fi trebuit să terniinăni ou ed !

ELENA : la mai tăceţi şi voi, vă certati de ddmineaţă...

ALEXANDRU : Mai bine aţi fi ou ochid pe ea, ca a îneeput s-o ia razna !

ELENA : Ce căliduiră, parc-ar fi vară... ALEXANDRU : Cine-a adus ziarul

ăsta ? (ÎI ia şi citeşte nervos.) ELENA : Nebumul de) Gieă. L-am

chemat ca să-d dau o suită de lei, să nu mai strige.

ALEXANDRU (citind tare) : Comuni-catuâ din zdua de 3 aprilie 1944. Asta a fost ierd, nu-i asa ? De când ou cOTcediul, am si uitat în ce zi sîntem.

ELENA : Da, ieri. ALEXANDRU (mormăind) : Acaimie,

acalmie ! (Trînteşte furios ziarul.) Şi muşii sînt la Iaşi. Am să-d văd eu ! Asta ascunde ceva...

39 www.cimec.ro

ELENA : Lasâ razboiul ! Nu fac eu bine ca nu citesc nicd un ziar ?

ALEXANDRU : Nu faci btine de loc. lnitr-o zd ai sa te trezesti ou ruşii în casa si habar n-ai sa ai...

ELENA : Şi ce dacă vin ? Ce, ei nu sînt oamend ? Dacă wed să ştdi, eu d-ani cunoscut în razbodul ibrecut. Sînt foarte cumsecade. Decât nemitii dumitale...

ALEXANDRU : Zău dacă nu-mi vine sa spun c-ai îmbătrindfc proastă !

ELENA : la să nu te obràznileesiti ! ALEXANDRU : Pad atuncd exam

aliaţi, pe când acum, ehed... ET .EN A : Mie n^au ce-nii face ! ALEXANDRU : Nu vin nuşii, vin bol-

şevdcdd. Ai auzdit duimneata de bolşe-vicd, de comunişti ?

ELENA : Am auzit. Mare lucru... ALEXANDRU : Tot ce ad în casa asta,

prăvălie, avère, sna dus... ELENA : Şdnasa s-a dus oe jumatate,

a băuit-o tac-tău, Durnitru. Şi, la uirma uirmelar, cuim o sa se ducă ? Ce, a imuincit cineva în loeuil meu ? Duimnezeu mă ştde, pe mine şi pe Enache, cât ne-am sitraduit ca să facem prâvalda asta. Oe lege din iluime dă dreptul cuiiva sa-si îmsu-şească ce-i al altuia ?

ALEXANDRU : Şi, adică, cum îţi în-chipud c-o sa fie ? Doamnă Domni-şor, stimată doamnă Domnişor, udte, am vendt nod, bolşevicii, şd vă m -găm stâiruiiitor să rămîneţi în apar-tamentele dvs.. să conMnuaţi să vin-deţi vinul duimneavoasitră, să coniti-nuaţi să speculaţi cairnea, în tdmp ce alţii...

ELENA : AHţii ce ? ALEXANDRU : Alţii stau pe front.

De trei ani se luptoă eu gerull, ou tancufriile şi cu tunuiriQe truseşti. Cine se tluptă ? Nişte proşti ! Pentrui oine se iuptă ? Penitru dumneavoasibră, care...

ELENA : Uite oe e, Alexandre : mie sa nunmi ţii diisoutrsuiri, auzi tu ?

SILVIA : Bunico, nu te énerva ! ALEXANDRU : îi spun adevărul ! ELENA : Adevărull ? Ce, eu te-am

trdmis pe fronit, eu te-am irugat să-mi vid ou mina rupta ? Cu un bacşiş gras ai fi ramas colea în pràvailie si-ai fi vîndut mititei la gràtar. Parca Vasile n-a făcuit aşa ? Că puteau să4 ia şi pe el, Paircă pe Dumdtru nu trebuda sa-4 ia ?

ALEXANDRU : Ii piweste. ELENA : Păi sigur ! în vineJe dumi­

tale curge songe de erou, ma rog.

Ai vrut să te faca ofiter. Ce, nu-ţi mai place ?

SILVIA : Teaiminati odată ! M^aţi pdictdtedt. Alexandre, de cînd ai venit în concediu, te cerfi tot tdmpul cu cineva.

ALEXANDRU : De, că scăpaţi de mine. Peste côiteva ceasuri am pllecat. La revedere si n-am cuvante. Vă stau pe suiflet.

SILVIA (Elenei) : Nu te mai supara şi dumneata atât.

ALEXANDRU (Silviei) : Ce-i fac ? ELENA : Ce-mi faci ? Aşa se vor-

beste ou un om batrîn ? Çu o femeie care te-a leganat ?

ALEXANDRU : Nu mai pot rabda li-niştea, ma înnebuneşte liniştea asta care ascunde ceva. Sdmt primejdia. Voi n^aţi fost pe front, vod nu ştiţi ce înseamnă tăcerea asta ! Poftim ! (Ridică ziarul.) „Comandamentul de capetenie e liniştit, Idndstit..."

VASILE (intrînd) : Adcd erai, Alexan­dre ? Iair tenai sculat de dimineaiţă ?

ALEXANDRU : Nici dumneata n-ai dormit prea bine.

VASILE : M-am certat dar aseară cu Dumiitru si n-am închds un oahi pana spre dimdneată.

ALEXANDRU : Dar ce s^a mai în-tîmplat ?

VASILE : Nuii ajunge că nu face ndmdc, că bea toată ziua, dar se mai şi amestecă în treburile mêle. Are dod pîrliţi de asociati : îi ştda şi tu. Au făcut o combinaţie păgu-boasă, cu restaurantul din Calea Victoriei, şi nu merge, nu merge. Parcă Dumdtru a fost pe luimea ailaltă, nu şi^a bagat nasul în re­gistre, şi s-a itrezit vîndut. Sme-cherii 1-au scos din afacere, acum vrea să-l iau eu juana-juma la capital.

ELENA : Prea-1 credeţd prost ! Nu uitaţi că v-a ţinut în spinare pînă v^ati făcut mari. Muncea cot la cot ou Enache. Ddn causa asta s-a şd lăs at de şcoală, altfel era arhdereu acum.

ALEXANDRU : Şi de ce nu-1 ied iuimate-jurnate la capital ?

VASILE : Nu vreau sa am de-a face ou faliiţi. Nu-i mai da ndmeni un sfanţ. Il cunosc toţi ca pe un cad breaz, e dator vîndut. I-am spus încă de anul trecut : Mă, frati-mdu, razboiul e gâta ! Scoate paraléle pe care le mai ai şi bagă-le în ceva, să nu se vada. Ce orezi ca mi-̂ a ràspuns ? După cum se ştde, co-merţuil exista de la fenicieni şi n-o

www.cimec.ro

să i se pumă capăt toemai acuim, Nebun de legait.

ELENA : Dumitru a re dxeptate. Răz-boaiele se te rmina şi ele şi luimea o ia de la îincepuit. Pirincipalul este că am scăpat eu ajuitorul lui dum-nezeu, uite, s întem toţi sănătoşi...

ALEXANDRU : Războiull nu s-a ter­minât. De-iabda îincepe pemtoru nod.

ELENA : F leacur l Or sa triai t ragă de două ori eu tumul şi pe urmă se face armistdiţdu, parcă eu nu ştiu?

VASILE : O auzi ? Uite şi tu, Ale­xandre, eu cine am de luptat ca să vă $m averea. că moine, podimîine, eu, taică-4ău, plecaim, ne ducem pe cealaltă luime şi oui lăsăm toate astea ? Vouă : ţ ie şi Silviei...

ELENA : l a nu tel mad; maorlM ! (Cască.) Tii, nia scuilă nenorociltiul ă la devreme, as mad fi t ras um pui de somn, că e abia şapte şi jumă-ta te şi prarnavara asta...

STLVIA : Du-^te dimcoïo si mai a ţ i -peşte putin.

ELENA : O să m a duc, ce sa fac ? Adu-md bromul... (Se ridică şi mai întreabă din uşa odăii ei.) Si tu, Alexandre, uoide ziceai ca pleci ?

ALEXANDRU : î n Genmainda, la o şcoală de spedalMzare.

VASILE : Nu ştdaim nimic. ALEXANDRU : la mu vă mai spe-

(riaţi atSt ! E foarte bdlne că plec. Adlci siituaiţia e nesiguiră. C5me ştie ce se mai poate întîmpla peste noapte. N-aş vrea să mă ia cineva ddin pat, ca pe un puL Pe unde-^am fost... n-am stat degeaba.

SILVIA : Nu-^i adevărat ! N-ad fâcuit n imic nàu...

ALEXANDRU : Uită^te la ea ! Dar ce crezi, domndşoară, că la războd se joacă oamenid ? Mai bine du-o pe bundca în odaia ei, că picoteşte... (Silvia îl mai priveşte speriată şi se

duce după Êlena.) VASILE (singur eu Alexandru) : Ghdar

e adevarat ? Ce şcoală mai e şi asta ?

ALEXANDRU : Dumiiitale pot să-ti spun. Toţi legionairii se strong, de pe umde sînt, în Germanda.

VASILE : Nu citeşti 23iarele ? (Ridică ziarul de pe jos.) Bombardamente zd şi noapte, la Hanovra. la Benlin, udite, sorie aici, negru pe alb. Ce cauiţi .tu acolo ? Nu e un loc liniştdt.

ALEXANDRU : Parcă unde mai gă-seşti Idinnste ? Lumea s-a sfcrîmtat ca o scîndură.

VASILE : Ti-am spus doar să te-as-tîmperi !

ALEXANDRU : E greu sa te-astâm-peri... Simit însă ca începe să-mi fie frică si asta nu e bine.

VASILE : Ai pacate mar i , mai băiete, nu-d aşa ?

ALEXANDRU : CSteva mdd de morţ i (ride sarcastic), ce-i de colea ?

VASILE : Dar ce naiba ad făcuit ? ALEXANDRU : Am mai împuşcat,

am mai păzdit cîte un lagar... VASILE : La noi în famdlie nu s-'a

pomendt aşa ceva. ALEXANDRU : N-am avut de aies.

Ori ei pe nod, ord noi pe ei. (Face un semn de retezare a gîtului.) Cale de mdjloc nu exista.

VASILE : Te-au otrăvit eu cărţ i le lor, eu prostidile lor.

ALEXANDRU : Dă-il dracului de răz-boi, vorba buniedi. Mai b ine had să bem cîte o gură de condac, ca md s^a făcuit sete.

VASDLE (îi aşază mîinile pe umeri) : Nu madi bea ! Te-^am ruigat de atîitea ori sa nu mad bei. Ai să ajungi ca Dumdteu.

ALEXANDRU : Fleacuri ! VASILE (încurcat) : Vroiam de mulită

vreme sănţi spun ceva. n u t rebuie să mai amîn.

ALEXANDRU : Şi de ce nunmii spui ? VASILE : Md-e foarte greu. ALEXANDRU (aduce o sticlă din

dulap şi umple doua pahare) : Hai, dă-ii drumul...

VASILE : Vezi, e un secret de famdlie. ALEXANDRU : Secret de famiiiMe ?

La nod în famdlie nu exista secrete. Ne spunem totui cînd ne cer tăm şi, slavă domnulud, ne certam destul de des.

VASILE : CStă vreme erai mai tSmăr, m-am gînddit că n-are rost să vor-ibesc. Dar acum ? Eştd barbait în toată fiirea. Sînt şi vremuirdle astea schdmbătoare, dumnezeu ştie ce se mai poate întîmpla. Noi, Domnişorid, alergînd toata vremea dupa bani, udtăm de altele...

ALEXANDRU : Cam ocolit. VASILE (bea şi el) : Pe urma... ALEXANDRU : Dupa celé ce ţi-am

spus... VASILE : îţi place să ucizi ? ALEXANDRU : Nu ştiu, da r uneori

era distractdv. în casa noastră m-am pldctdsdt penitru t rei vieti. Imd trebuia ceva violent, ta re , să m ă zguduie, nici caii şi nici femeile nu mi-au ajums...

VASILE : Mi-e frică pentru tine, pen-t ru viitorul tau. Vodam să-ţi măr tu -risesc că eu...

47 www.cimec.ro

ALEXANDRU (oprindu-l) : Nu-mi spune norme, ştiu tot. De mul tă vreme.

V ASILE : Am bănuit. Şi-atunci ? ALEXANDRU : Pentru mine n-are

nici o impontanţă cine <mi-e tată. De altfel, la drept vorbdnd, îmi place mai mult fratele duimitaile, Duimitru. De-aia îi spun eu atôta convingere tată...

VASILE : Să şiţii că ţin foante muilt la tine.

ALEXANDRU : î n famillia noastrâ, dragostea e un lux. Nu ne iuibiim, ne răbdăm. Oricum, nu-ţ i face ndci o grijă.

VASILE (în picioare) : Acutm sînt mai liniLşitit, dă-mi voie să te string în braţe .

ALEXANDRU (îmbrăţişîndu-l) : Sa nu-mi ceri sa t e iuibesç. Haide mai bdne jos în prăvălie, poate mai vine cineva. Amîndoi, singutri', n-avetm nici un haz. (les.)

(Scena rămîne o clipă goală.) LINA (urmată de Aurica) : Nu s-o

fi soudait. Parcă poţi să ştdd. în casa asta-i o zapăceală !

SILVIA (ieşind din camera Elenei) : Buină diimineata, domndşoară.

AURICA : Vă deranjez ? LINA : Pe dumneavoa&tră vă cauită,

vă las. (Iese.) SILVIA : Nu ne deranjezi de loc. AURICA : Azi e dimineaţa m e a li­

béra. Lunea nu vine nici un client. Asa că prăvăilia, să mă ieoiţi, că eşti mai t înără, e, ca să zic asa, goaflă...

SILVIA : Cu măriitisul ce se mai aude ? AURICA : Cînd ti-oi povesti, domni-

şoară... SILVIA : Mai dai anuntur i în gazeta

lui domnu' Ionică Pară ? AURICA : De ani de zile... SILVIA : Şi ? AURICA : Vine unul, vine aAtuI. Toţi

se udită la cum te sulemeneşti, or, eu sînt femeie serdoasă, curaită am trait, curată vreau să mor ; decît să fac un lucru degeaba, mai bine nimic...

SILVIA : Poate că esti prea preten-ţioasă...

AURICA : Aşa spunea şi dormmi' Io-nică : prea-i vred pe toţi ou stea în frunte. Dar ce să fac, domnişoară? Nu merg la ailitar decît cu sufletul ca l'aptele. Nuniai că trece timpuil, bărbaţii s-au mai împutinat eu răz-boiiuil ăsta... Dar să lăsăm neeazurile, ui te de ce am venit. (Arată pache-tul pe care-l are în mînă.) N-ad să te siuperi, vreau sa te rog ceva. (Privind către odaia Elenei.) Haide

mai bine la dumneaita, sa nu n e -auida coana mare...

SILVIA : Abia a adormiit. AURICA : Atunci e bine. După masă

aştept o dlilenită, care mi^a coman-dat o roehie de mireasă şi coironiţa asita. Am probat-o pe maneehin, da r nu ştiu dacă o să-i vdnă bine. E de s ta tura dumitale, nnai să te superi dacă o să te rog s-o îneerci ? Vă potriviti toemai bine la taiie...

SILVIA : Cu pilacere... AURICA (scoate rochia şi coroniţa) :

Dar sa nu m a spud... (Silvia se îm-bracă.) Unii zic că nu e bine sa îneerci roehie de mireasă înainte de a t e măiriita, dar eu nu ored în astfel de prostii. Rochiile mêle poar tă noroc.

SILVIA (se uită în oglinda dulapu-lui) : îmi vine foarte bine. Ce zici?

AURICA : Turnaită... SILVIA : Nu-i aşa ? AURICA : Acuim, pune şi coroniiţa...

(Silvia o pune.) Sa nu udiţâ că la nunita dlumiitale mi-ai promis că eu. am să te îmbrac.

SILVIA : Sântem îniţelese. AURICA : Ah, domndişoară, să-ţi fac

u n voa! de Luxemburg, dar ştii, aşa ca ipentrui o priniţesă, şi o roehie...

SILVIA : Mai e pînă aituncà... AURICA : Chiar, zău, ce mai astepţi ? SILVIA : în fanniilda noastră, nun^ile

se fac cu capiull. nu cu inima. AURICA : Şi chiar n-ad gasit pe

nimeni care să-ţi plaça ? SILVIA : Mirii nu int ră pe fereastiră,

ca păsărdile. Stau itoată ziiua în c î r -ciuniă şi-n casa. Or, aici nu poţi să întiîilineşti decît beţivd.

AURICA (potrivindu-i cu ace rochia) : Uite, la poale a r trebui s-o mai iau. E puţin prea lunga.

(După o bătaie scurtă la usă, intră Bolocan. Are în braţe un bucket de flori de cîmp.) BOLOCAN : Se poate ? SILVIA : A, dumneata erad ? Poftdim... BOLOCAN (văzînd-o îmbrăcată mi-

reasa, ascunde florile la spate) : Mi se pa re c-aim ndmerit prost. Il cau-«tam pe umchiuil duimitale să-i dau chiria... (Aurica il priveşte curioasă.)

SILVIA : Si la spate ce ascunzi ? BOiLOCAN (puţin trist) : Nişte flori.

Pr imele din anul aeesta. (I le în-tinde.) Mi se pare ca au căzut bine, t e măriţi...

SILVIA : Da' de unde ! (Ride, stinghe-ritd.) Probam o roehie a domnişoa-rei Aurica.

42 www.cimec.ro

BOLOCAN : Chiar aşa ? AURIC A : Sa mu spui o vorbă bătrîned,

că se face foc pe mdme... SILVIA (ia florile) : Mulţuimesc. Mdros

a câimp. Căldura înca nu le-a ofilit. O să le aşez înltrwun vas. (Caută o vază, o găseşte.) Sînit foarte fru-moase, de unde le-ai cules ?

BOLOCAN : Trenul a fosit oprit în faţa umui pod aflat în reparaţie. A t rebui t să întîirzdem o juimătate de ara. Am cobccît de pe locomotive. As fi cuites tot cîmpul. Nioi nu-ţi dai seaima ce fruimoasă este o ca-bimă de locamotivă pl ină de fkwi. Uiţi fuimul, Ziguira şi foaul.

SILVIA : Miros îmtr-adevăr puiţin a fuim, a druim...

BOLOCAN : Ai spus bine, miros a dirum...

SILVIA : Ca si hainele dumitale. AURICA : Domnişoairă, sa nu ne

pr indă ooana mare... SILVIA : Bine, aşteptaţi o d i p ă sa

m ă scniimb. (Se duce la ea în odaie.) BOLOCAN : A cud e roahda asta ? AURICA : O fată de pe aici. de pe

la Basarab, face nun ta dluminică. E înailtă cât SdUvda...

BOLOCAN : Ai un magazin peste drum, nu-i asa ?

AURICA : Da. Magazdmul de îmbrăcat mdirese La şicul elegant...

BOLOCAN : Sitraşnic mime ! AURICA : Toate fetele de pe Griviţa

vin să se îmbrace la mine. BOLOCAN : Se vede t reaba ca te pr i -

cepi la orodtorie... AURICA : Nu numai de asta. Le port

noroc... BOLOCAN : Chiar asa ? AURICA : Sfluiţii şi cocosaţii poartă

noroc celorlaiţi oamend... SILVIA (intrînd) : Poftim ! (îi întinde

rochia, îşi potriveşte încă părul pe frunte.)

AURICA : î ţ i muQitumesc. (Strînge ro­chia.) Păi eu aan să mă cam duc... Cînd lipsesc, sa m a scuze dumnealui, ca nu m a ounoaste prea bine, atunci se înighesuie musteri i i ca popa la tuintă... (Iese.)

SILVIA : Mi s-a parut mie sau nu ţi-a plăcut cum îmd Sitătea rochia de mdreasă ?

BOLOCAN : De ce să nu-mi fi pla-cut ?

SILVIA (tristă) : Adevărat. BOLOCAN : Par i supărată, s-a mai în-

tâmplait ceva ? SILVIA : Nu. nàmic. Mă gîndeam nu -

mai ca nu e bine să încerci o rochie de màreasa înainte de nunta...

BOLOCAN : Fleacuiri băbeşti ! Şi de ce nu ?

SILVIA : Penitru ca n o e bine..'. BOLOCAN : In curînd, familia dumi -

ta le o să-ţi găsească un bărbat şi ceea ce astazd...

SILVIA : Nu-i adevărat . N-o să-mi gă-sească ei un bărbat. O sa md^l gă-sesc singură.

BOLOCAN : Silvia... îmd dai voie să-ţi spun asa ? (Silvia încuviinţează mut din cap. Bolocan o ia de umeri.) Ţi-a mad spus cineva pe nurne ?

SILVIA : Numai ad mei. BOLOCAN : Ai ma i stat de vcxrbă eu

cineva cum stal acum de vorbă eu mine ?

SILVIA : Nu. BOLOCAN : Şi t e bucjuri ? SILVIA : Mă bucur. BOLOCAN : Vrei sa fuigd, nu-i aşa ? SILVIA : Oriunde, numai să nu mai

stau aded. BOLOCAN : Ai miufibt curaj . SILVIA : Cînd nu-ţ i mad place să stai

într-un loc, curajuil vine de la sine. Slpune-md, dar dumneata ai mai s tat de vorbă ou alite fete ? Cu alite fe­me! ? Aşa cum stai acum cu mine ?

BOLOCAN : Cînd am să a m t imp am sa-ti povestesc totul...

SILVIA : Vrea să zică... BOLOCAN : Nu mă bănui. N-am prea

avut t imp să stau de vorbă cu fe­melle...

SILVIA : Te-am pandit. Stau multe lu-cruri despre diuimneata...

BOLOCAN : Ce ştii ? SILVIA : Te întîlneşti cu mişte oa-

meni cdudaţi. Nu vin decît cîte unul . Se strecoară pe scara de ser\Ticiu, mai aies seara, nu-d asa ? Nicdodata prea tîrziu, ca să nu bată la ochi... Vorbiţi în şoapte şi mie md se p^re că pianeţi la cale lucrui ï de ca re mi-e frică...

BOLOCAN : Sînt prdeteni de-ai mei. Jucăm cărţi . Le repar ceasomdcele...

SILVIA : Nu poţi sa m a minţi . Cărt i le dumdtale îmd spun mul te lueruri,

BOLOCAN : N-ad vorbit ndmăniud des­pre asta ?

SILVIA : Ştiu să tin un secret. BOLOCAN : Nici bunicii dumita le ? SILVIA : Ce, e r am nebună ? Nu stid

ce gurâ a re ? BOLOCAN : Ştiu, ştdu, toemai de-aceea

mi-era frică... (După o pauză.)

SILVIA : Totdeaiuna a m crezut că n -o să se uite nimeni la mine, şi udite, un om în toată fdrea ca dumneata md-a adus un bra ţ de flori. Nimeni

43 www.cimec.ro

mu mi^a adus pâma acum um buchet de flora...

BOLOCAN : Bănuieşti de ce ţi le-aim adus ?

SILVIA : Nu. BOLOCAN : Pemtru câ plec. M-au mu­

tâ t la uin depou în provimeie. Veni-sem sa lidhidez eu dhiria şi să-ţi spun la revedere...

SILVIA : Nu se poate, nu se poate... De ce tenau mutâ t ?

BOLOCAN : Nu acum o să afli. (Se uita în jur.)

SILVIA : Cînd atuinci ? BOLOCAN : Stàu eu... SILVIA (deodată) : Vreau să piec diin

casa asta, şi încâ azi. Spune-imi desohis : m a dei eu duimneata ?

BOLOCAN : Silvia ! E o nebumie ceea ce faci.

SILVIA : Nu e niei o nebunde. BOLOCAN : Toată averea mea e com-

pusă dimtr-o lada şi două braţe . SILVIA : Mi^ajung. BOLOCAN : O să-ţi vtiină greu. Nu

cunoşti sărăcia... SILVIA : Paaxă aici sîmit altceva decît

o slugă ? BOLOCAN : Te vor căuta eu poldïtia. SILVIA : Nu-mi pasă de pol i t ic BOLOCAN : Imi plac fdrdle notante . SILVIA : Dar eu îtf p lac ? BOLOCAN (o ia în braţe) : Dacă ochii

ăştia vor r ămîne toată viaţa cuirati, ai să-mi plaei toată viaţa...

SILVIA : Ce faci ? BOLOCAN : Ceea ce a r fi t rebuit să

fac de mul ta vreme. (O sărută. O lasă.) Aseuilta aici. Nu suiflld un cu-v în t n imanui . N-ai să iei n imic ddin casa asta, Sn aifara irochieii d e pe tine. La 3 şi jumăta te pieacă un t ren la Ploiesti. Te urei în el şi mă canjjţi la adresa asta. (H scrie ceva pe o hîrtie.) Acolo ai sa ma găsesti pe mine. Eu pomesc îna-inte. Ani un tren peste o jumăta te de oră. Ai înţeles ?

SILVIA : Am înţeles. BOLOCAN : Şi să nu te aud vreodată

spunînduHmi ca-ti paire rău după ai tăi.

SILVIA : Niciodată ! (Il sărută.) BOLOCAN : Ah, blesitemata aşta de

indmă, aim. îmibătrînit .pirost. SILVIA : Nu estd prost de loc.

(De pe scări se aud voci. Intră Va-sile si Alexandru.) ALEXANDRU (puţin ameţit) : Nu^rni

mai găsesc locul. As umbla, şi eu mîna asta în gips unde să te duci ?

VAS'ILE : în prăvăl ie e zgomot. şi pe u rmă unui negustor nu-i s tă bine

să fie văzuft cum îşi bea marfa... (H vede pe cet doi.) Şi voi ce fă-eeaţi aici ?

BOLOCAN : A m adus ohiiria. M-au mutâ t la depoul din Ploieşti. (Alexandru îl priveşte curios.)

VASILE : De ce te-au muitat ? BOLOCAN : Senviciul o cere... VASILE : Am auzit ca te earn iei în

gură ou ei pe la serviciu pe-acolo... BOLOCAN : Mai vorbesc şi eu... ALEXANDRU (Silviei) : Si dumneata ,

domnişoară, îi t inoai de aurait ? SILVIA : Ai putea să t e bărbiereşti

mai des... VASILE : Mai băiete, i a r tă -mâ câ-ţi

spun asa, total tău era un om cum-secade, lHam ounoscut bine, îşi ve-dea dédale lui. Tu mi se pare că ad luat-o razna. Mă tot întreabă un agent ce faci... Unui, Nûcolae Tiii-ibasa, care vine des pain prăvălie, spune ca esti suspeat. .

BOLOCAN : Uneori oamenii rinstiti devin suspecţi celorlalti.

ALEXANDRU : Ce vrei sa spui eu asta ?

BOLOCAN : Mai nimic. La mine la depou se muaiceste peste orele de serviciu şi oamenii sînt t inuţi eu senitinele în ateliere...

ALEXANDRU : Pent ru că e război. BOLOCAN : Muneitorii sânt osteniţi

p înă peste cap, nu sînt b ine hrăndiţi şi nu mai pot face faţă at i tor repa-raţii . După 16 ore s au 24 de tăvă-leală, n u visezi decît o pernă suib cap...

ALEXANDRU : Aliţii îşi dau viaţa pe front. Vod sîniteti niş te privilegiaţi.

BOLOCAN : N-a vrut nimeni razboiu3 asta. Să-1 poante cine 1-a vrut.

ALEXANDRU : Vorbesti ca unui ddn-t r e acedia ou care dacă mă înttîl-noam pe front îl trimditeam pe iumea cealalta fără muQ/tă discuţie.

SILVIA : Alexandre ! ALEXANDRU : Nu te-amesiteca ! VASILE : Alexandre, potoleşte-te ! ALEXANDRU : Cine eşti, domnule ?

Si de unde vii ? Ce cauti în casa noastră ?

VASILE : Alexandre ! BOLOCAN : Pleoarea mea pica bine,

n-o să vă mai încuirc. (Numără nişte bani.) Poftdm ! (îi întinde lui Vasile.) Mi se pare că aitît îti datoram.

VASILE (numărînd): E bine. Du-4e ou dumnezeu, şi mai taci, c-o s-o pă-teşti odată !

BOLOCAN : Fiecare poate s-o păteas-că vreodată !... Pot să uirc pe aici, ca sa nu mai ocolesc prin cur te ?

www.cimec.ro

VASILE : Cam vrei... (Bolocan ie&e, urcînd scara cea mică.

Silvia priveşte dupa el, lung.) ALEXANDRU : Si tuţ, ce tat te uiţi

dlupă el ca o gădnă beaită ? Nu cum-va ţi-o fi căzut ou tronc ?

SILVIA : Vorbeşti ca un golan ! ALEXANDRU : Dacă mai scoţi un eu-

vînit, te cârpesc ! SILVIA : încearcă mimai şi o să vezi

ce-o să păţeşti. Crezd că mai sont proasta aia de soră-ta, de pînă acum, pe care o puneaţtt umde vreaţi şi ea nu spunea nimdc ?

ALEXANDRU : Ne^aim émancipât ! Avem un iubdit, jooheu de locomo-tivă ! (Rîde.) Udite la ea, caraghioasa !

VASTLE : Ce v-a apucat ? (Sus. Bolocan şi-a luat lada de cefe-

rist si coboară scările, deschide uşa, îi găseşte certîndu-se.) ALEXANDRU : Şi diuimineaita, ce mai

cauti aicd ? N-iadi scară pe uinde să cobori ?

BOLOCAN : Nu vnaim spus la reve-dere... (Se apropie de Silvia.)

ALEXANDRU (stupéfiât, se uită la Va-sïle) : Ce îndrăzneaiLă ! Am să-Q. dau pe môna politiei...

BOLOCAN : Numad sa mai ai timp ! (Silviei.) Ne-aim înţeles, orau-i aşa ? (Din uşă, lui Alexandru.) Domnule locotenent, te ştiu de cînd m-am muitat aici. Iţi plac cuirseile de cad. Acum că n-o sa ne mai vedem, pot să-ţi spun : în viaţă ai pariât totdeauna pe cal proşti ! (Iese.)

ALEXANDRU : In difpa asita mă duc să4 denuint, n-o sanmii scape !

VASILE (oprindu-l) : Toaită viaţa ai făcut greşeli. Nnaim sa te las să le mmultesti. (Intră Dumitru, nàuc, ne-dormit.)

DUMITRU : Ce-i eu voi ? Ce faceţi ? Plecati undeva ? Am visât unît. O sa ni se întîmple ceva, presimt. Mi-e frică... Ce staţi şi vă uitaţi la mine aitîit de speriaţi ?

C O R T I N A

Tabloul 6

(în aceeaşi zi, peste cîteva ore. Ace-lasi decor. Elena şi Ionică Para, la masă. Silvia, la fereastră, privind ab­senta strada.) IONICÀ : Zici ca sânl astept, coanà

mare ? ELENA : Cum vrei dummeata, tre-

buie să se fi dus dincolo, la cîr-

eduma lui din Calea Victoriei. Nu-i mai ajunge cît bea aici...

IONICÀ : Nu mai ma suferă de cînd ou banii ăia.

ELENA : li trece 'lui. Beţivii nu ţin minte nimic. la, mai bine, spune-mi cum merge ziairui alla al dumitale.

IONICÀ : Prost, coană mare. Dacă mai tine aşa o lună, trag oblonul.

ELENA : Păi spuneai că n-ai loc de atîtia dienţi.

IONICĂ : E greu cu războiul. Oame-niior nu le mai arde de în&ură-toaire.

ELENA : Da' de unde ! De-abia acum li se aprimde nipota mai degrabă.

IONICÀ : Li s-o aprinde, dar nu mai dau anunituri la gazetă.

ELENA : Nu te vaiit eu pe dumneata, ai ceva bănişori puşi de-o parte.

IONICÀ : As ! Trâiesc din slănină, ca uirsuil. Am început să-<mi mănînc capitaiM şi dumnezeu ştie ce-o sa uinmeze...

ELENA : E adevărat că ruşii stau la Iaşi şi se pregatesc să vină în-coace ?

IONICÀ : Stau, coanâ mare. Nu se grăbesc.

ELENA : Lumea zLce că s-a dus eu ne-gustorii dacă se ridică comuniştii peste noi.

IONICÀ : Asta cam asa e. Nu-i su-feră pe bogati.

ELENA : Parcă &i sînt bogată ? Dum­neata eşti bogat ?

IONICÀ : Or să-ţi spună că ai trait pe spinarea altora. Eu cel puţin, cu gazeta mea, mi-am văzuit de treabă...

ET .EN A : N-oi vrea sa ma convingi că eşti uşă de biserică. Pe cîte ai minuit duimneaita, tot ar trebui sa te traga ni tel de urechi...

IONICÀ : Păi eu ma duc, coană mare. (Se ridica.)

ELENA : Da' ce-aveai cu Duimitru ? IONICÀ : la, o afaeere, ca înitre faliţi. ELENA : Nu mai face el af aceri cu

dumneata, n^avea grijă... IONICÀ : Vine urgia, coană mare,

vine urgia, păi eu m^am dus, sărut-mîini'le ! Sôrut-mâinille ! (lèse.)

ELENA (Silviei) : Şi tu ce stai acolo la fereastră şi te uiţi afară ?

SILVIA : Mă uit. (Se întoarce şi se uită la pendulă, care arată or a 13,30.)

ELENA (scoate cârţile şi le întinde pe masă) : Uite colea, cade petrecere în casă... Tot muta ai rămas. Parcă vorbesc cu un lemn. Cui oi fi se-manînd ? Mă-tii, că ea tace şi le face !

SILVIA : Ce-ai vrea să-ţi raspund ?

45 www.cimec.ro

ELENA : E adevărat că Alexandru s-a cartat eu chioasuQ. şi că ăs ta a pile-cat la Pioiiesti ?

SILVIA : Nu dim cauză că s-a certat cu Alexamidru a plecat la Ploieşti. L-au muitat.

ELENA : Păcat. Imd plăcea. Curătel şi dsteţ. Asa u n bădat ti-air fi t rebui t tie. Nu cine ştie ce terchea-ibercihea de fiai de megustor fonfăit, de-o să ţi-1 aducă îm. oasă şi-o sa ţi-i aruince în braţe.

SILVIA : Asta s-o crezi duimmeata ! ELENA : Mi se pare, ma se pare...

(Intră lÂna.) ELENA : Măturaşi în prăvăl ie ? LINA : Lună. ELENA : Eu plec la „Sfîmta Vineri". LENA : Acusi, la ptrînz ? ELENA : Trebuie sa m a duc. Silvio,

de-ai şti ce mina făcut initandemtuQ. ! LINA : Ce-a mai făcut, coană m a r e ? ELENA : Monumenitul îl ştrţi... LINA : MonumentuO. ? ELENA : MonumenituQ. ! P ia t ra aia de

pe mormînituil lui Enache. LINA : Am auzâlt. ELENA : în juirull ed, pe moarniint,

mina pus aouim o saptămână pamtot de flord, ca în fiecare an, şi cîteva râsadumi de pansele.

LINA : Si ? ELENA : Şi s-a lasat într-o parte . LINA : Cine s-a lasat într-o par te ?

Morrnîmtuil ? ELENA : Proastă mai eşti ! Momuimen-

ibul ! LINA : Acuşica mai vin de-acasă. Da'

se îndmeapită él ! ELENA : Came să se îndrepte ? LINA : Monumemifcuil. ELENA : De-ncLreptat se-ndreaptă el,

da r cat l^o fi apăsat pe Enache... LINA : Monţii nu mai sdimit ndmic,

coană mare . Sînit ca pluanbail. ELENA : Şi suiffletull ? LINA : Sufletul cdne ştie pe unde

zboarâ acuni... ELENA : Iar te-ai înttins la vorbă !

Du-te... (Lina iese.)

ELENA : Uite ce bine cad carţi le as tea... (Intră Alexandru.)

ALEXANDRU (cască) : Ce plictiseală ! ELENA : Tot e mai bine decît pe

front. Aici ce! puiţin e ldnişte, a venit primăvara.. .

ALEXANDRU : O să pomeniti vol pr i -măvara asta !

ELENA : la nu mai cobi atî t !

ALEXANDRU : Şi diuimitale, domni-şoară, ţ i-au m a i tirecuît prositdtiSle din cap, de azi de ddrniineaţă ? (Se apro-pie de ea, vrea să-i ia braţul.)

SILVIA : Lasă-mă ! ELENA : Oe-ai, fată ? SILVIA : Să-şi vadă de-ale lui... ALEXANDRU : Aprdlie, bunico, apr i -

lie... ELENA : Ce vrei să spud ? ALEXANDRU : Că o SJL jucăm în cu-

iônd la nuntă... ELENA : Nu mai spune ! ALEXANDRU : Am găsit şi un fât-

frunios... de la calea ferată. SILVIA : Şd ce-d ruşine să fie de la

calea f eratà ? ELENA : Cînd spuneam eu ! N'jpri-

Qopsituil ăs ta de Vasdlle nu mai avea band, îi t rebuia ohiriaş tîmăr...

SILVIA : Parcă zicead că-ţi place şi diuandtale ?

ELENA : Uma-i indnia şi al ta mintea... Pad sa m a fi lua t eu după ce-mi spumea sufletul...

ALEXANDRU : SdQvia. Trebuie sa dis-cutăm serios. S-a înrfâmplat ceva în-t r e t ine şi luorătorud. ăla ?

SILVIA : Şi dacă s-ar fi initîmplat, ce era ?

ELENA : Eşti nebuna ? Să nu te-audă taică-Htău, că t e rupe-n bâta i !

ALEXANDRU : Ce vred sa spui ? SILVIA : Cine-ţi d ă direptuil sa t e

amesteci în viata mea ? ALEXANDRU : Dar sont fratele t ău

mai mare , nu cumwa nenorocitul acela...

SILVIA : Nu e un nenorocàt. E um om minunat .

ELENA : Auzd-o cum vorbeşte despre el, ca la cinema...

ALEXANDRU : H iubesti ? SILVIA : N-o să vă dau voua soco-

teală pemtru asta ! ALEXANDRU : Mai exista poliţie,

mai exista şi a l te mdjloace... SDLVIA : Ele sînt neputincdoase. (Se

uită la ceas.) Staţi pe o grămadă de gunoi şi va e frdcă ca mu cuimva să vină d n e v a de afară şi s-o r ă s -colească. Nu vă trebuie în familie decît ticălloşi şi pentru asta umblaţi , aşteptaţi , alegeti pe cei care sa vă sememe.

ALEXANDRU : Ce fel de vorbe sînt astea ?

SILVIA : Nu sîmt mici um fed de vor­be, e adevarul adevărat .

ELENA : Gît mănîncd la masa noastră, să ne respecţi !

SILVIA : N-o sa mai stau de mudte ori, poate niciodata !

46 www.cimec.ro

AEEXANDRU (cu o blîndeţe făcută): Pe păirinţii noştri îi crezi mai tfică-loşi diecât sînit. Au muncit, au fàcuit casele asitea, prâvălia, care une vor răimîne noua, imaii bine zis tie, pen-,tru că eu, cine ştiie, soairta Belgiei...

SILVIA : Desitjui ou voirbele : au mun-cifc ? Oine a miunciit ?

E1LENA : Că doar n-om fi fumât ? SILVIA : Ba bine că nu. Duimneata

n-ai ridtiicait un lemn toată viiaţa. Ai stait adoi pe scaun şi ne-ai spuircat vdaiţa. la toţi.

ELENA: Obrazndico! Noi n-am fuirat, a m strîns.

S ILVIA : Dar cum aţi strîns, v-aţi în t rebat ? De când vă ştiu vă ser-vesc siugiile. Aduceţi baieţi săiraci de la ţară, îi faceţi bădeţi de pră-vălie... îi ţineţi eu te mdiri ce. Cu zeamă de lăituiri şi cu pîine usciată cuileasă de pe masa muşterMor...

.ALEXANDRU : Că doatr casa noastră mH. orfeltilnat Aşa se învaţă o me-serie.

S ILVIA : Ţie ţi-air fi plăcut să te sooale cineva în fiecare dimineaţă la 4, să te pună să mătuiri, să cari, să te suduiie, să te bată, şi as ta pen-t ru o ciorbă puituroasă şi o bucată de mămăligă ?

ELENA : Banii a u se fac uşor. S ILVIA : Şd dumneata ai uircat vreo-

dată în pod unde-i culcaţi, să vezi cuni dorm plini de păduchi pe niş te paie ? Ştiţi cum se ohinuie vara sub acopertişuil înciins şi cum t remură iairna de frig, învehïti ôntr-un toi ?

ELENA : Fiecaire cu norocul lui ! ALEXANDRU : Astea-s vonbele lu-

orătoruilui dumd.tale... î l reclaim... S I L V I A : Şi azi diimineaită erai gâta

să t e duci la poldtie, dar nu te-ai dus.

ALEXANDRU : Pentru că m-a oprdt unchiiui Vasile.

SILVIA : Altceva te-a opriit. Ti-a fost frdoă, Alexandre. Simti că omul acela e mai puternic decît t ine şi că a re dreptaite...

ALEXANDRU : Ti-ar trebui o bataie bună.

.SILVIA : E cam tîrziu pentru bătaie. ELENA : Fetirţo, dacă nu ceri altuda

nimic. dacă ai în casa ta tot ce-ti trebuie, poti sa te itdţi la ceilalti lindştit. Noi pentru asta am pregă-tit o altă viată fdilor noştri. Addcă ce folios ad dacâ te uifô în jur şi

mad înţelegi cîte ceva ? Lumea e strîmiba, asta o ştie oricine.

ALEXANDRU : Omul pentru om e fiară. Cine aire coliţii ma i ascutiţi, acela supra vieţuieşte.

ELENA : Răposaituil Enache ştia mai bine ce-d pe lume. Eleonoro, zicea el : când auizi ca-d merge prosit cutifva, cum îl veziv treed pe taxrtoairul celă-lalit. Avea şi-o vorbă a lui : fiecare pentru sine aroitor de pîine !

SILVIA : Ce fel de oameni sîlnteti ? Ce fel de oameni ? Nu întelegetà ni ­mic ? în ju ra i vositru lumea se p re -găteşte de ceva, aşteaptă. ceva, şi voi credeti mad dépar te că o să îm-ipărţiţi în t r -una palme bădetilor de prăvălde şi c-o să vindeţi pînă la adînci băitrînete vinui ou l i t ra ?

ELENA : N-o să rămînem noi pe dru-mur i !

SILVIA : Nu se ştie. Războiul vă mai apăiră deocamdiată. Dar el o sa ia sfîirşiit, ourînd, cuônd . Lumea nu vrea să moară prosteşte ca sa. vă apere avemile voasitre. Legile sînt prea slabe pentru uniL Poporu! ăsta irăibdăitor s-a sa turâ t s^asoulite.

ELENA : Prositii ! Cine o să m ă scoată din casa imea ? Stau de 50 de ani aici şi n-o să m ă olintească nimeni decît cu picioairele mainte...

SILVIA : Sînt şi scadente... ALEXANDRU : Ehei, fetito ! în t r -a -

devar ar trebui să-ţi gasim un barbait. Mintea ta a lutat-o razna... Noroc că t rebuie să plec, pent ru că as mai avea multe să-ti spun. (Se uită la ceas şi iese, ducîndu-se la el în odaie. Silvia merge la geam, privind din cînd în cînd ceasul.)

ELENA (dînd în cărţi) : Cînd îţi spun eu c-o să se lase cu petrecere...

SILVIA : Parcă spuneai că plecd la eimirir...

ELENA : Nu mai ai: loc de m i n e ! Sigur c-o să ma duc, da r mai în-colo, să vină adnùndistraitoruil, că azi e plecat la Patr iarhie . Si cd-mditirele au stăpîn... Ah, ce-am să ti-1 free. Ştii ce mi-a făcut as tă-toamnă ? (Silvia n-o ascultă.) Mă duc ia el, !în canceflarde, şi-i s p u n : Uite ce e, domnu' Stămfcă, dă-mi de la g răd inan i dumitale niste să-mîntă de fiord, să uimplu momi în tu ' lui Enache cu ele. M-auzd ?

SILVIA (mecanic) : Te-aud. ELENA : îti dau, coană mare, zice.

Ce vrei ? Pansele, regina noptii ? — Regina noptii, că miiroase frumos

47 www.cimec.ro

noaptea şi lui Enache i s-o fi urît ou ţăirîna în gură, să mai itragă şi él ndţel parfum în piept. Am scos un pol, le-am plăitit, uite aça un saoulet ou semdnţe. Cînd colo, ce să vezi, peste doua săptămîni, cînd ma duc la cdmitisr, mormînituil verde ca marea. în loc de regilna nopţii, inenorooiltuil îmi dăduse, de unde-o fi cuimpărat, săimîiită de airpagic. Qradiină de zaïrzavat pe pdeptul ră-posatului, dacâ ţi-ar fd trecut uina ca asta priai cap. (Reintră Alexandru, îmbrăeat de

drum, în uniformà, eu geamantanul făcut.) ALEXANDRU : Tata e în prăvălie ? ELENA (ezitare) : Tată-^tu ? Da, e dus

la grădină... ALEXANDRU : Si mama ? ELENA : A plecat de aza ddrndneată

în Obor. ALEXANDRU : Atumci sa le sputneţi

că am plecat, n-am mai puitut să-i aştept.

ELENA : Iar plecd ? De cînd te ştiu, tot pe druimuiri, nu-ţi mai ajumge, mădoulită ?

ALEXANDRU (o sărută pe frunte) : SâiruitHmîna. (Se îndreaptă spre Sil­via.) La revedere, sor-imea, şi bagă-ţi minţile în cap ! Sîngele apă nu se face...

ELENA : Vasile e jos, în cîrciuirnă... ALEXANDRU : Să vă găsesc sănătoşi. ELENA (plînge din obişnuinţă) : Ale­

xandre, tu ved rărnîne stalpul casei. Oruţă-te pe-acolo pe unde te duci...

ALEXANDRU : Fără lacrdimti, nunmd pliac lacrirndle.

ELENA : Să ne scrii... ALEXANDRU (ieşind) : O să vă soriu,

o să vă soriu... (Silvia, privind pendula, se retrage

în odaia et.) ELENA : Lino, Lino, uite că iar m-na

lâsat fata aia singură şi la cdimitftr tot n-am mai plecat.

LINA : Cie-d, coană mare ? ELENA : la te uiită ! (H arată car-

tile.) LINA : Ce s-arată, coană mare ? ELENA : E şi de bine, e şi de ràu... LINA : Nu mai spune... ELENA : Uite aici, e necaz mare,

stai să4 dau de-o parte. (Se preface că aruncă o carte peste umàr.) Pune şi tu gramofon(uil ăia să cînte, că tare-i pustàu în casa asta.

(Lina îl pune, se aude plaça, hîrîită.)-ELENA : Auzi, parcă^l văd pe Ena­

che într-o duirnintica cum a pus plaça asta si m-a luat de umeri şi mă valsa, mă valsa... închide fereastra aia, ca strada mdroase toată a obiele şi a benziină. Aoum, primăvara, casa se umple de praf. Camioane, maştoîd, s-a înmulltit luimea, Lino, şi nu e bine... De-adia se fac răz-boale. (Se and sirenele de alarma.)

LINA : Coana mare, magaoada ! (Elena aşază cărţile mai départe.) Coanâ mare, had la adăpost !

ELENA : SSmţ exercdiţii de-ale lor, nu lasă luimea lindştită.

LINA : De, cum vreţi, dar eu zic să mengem la adăpost...

ELENA : Te sperdaşi ! Ţi-e frică de moairte !

VASILE (intrînd) : Mamă, haide la adapost ! E groasă, auzi, dă cu tu-nul ! (Se and zgomotele respective.)

ELENA (asculUnd) : De data asita e de-adevàratelea ! (Intra la ea în odaie şi iese cu o mică valiză.)

VASILE (de la el din odaie, tot cu o valiză mică cu lucruri) : Haide, gâta ?

ELENA : Dumitru nu s-a-ntors ? VASILE : E jos în prăvălie. Bea. O

sa pazească cârciuma ! ELENA : Cîine ce eşti ! Nu-ţi pasă

de el, dacă ar mûri tinar părea bdne ! (Servitoarei.) Lino, Lino, haide ou mine ! Dar mai repede ! (Zgomot de explozii.) Sdlvia unde-i ?

LINA : Nu ştiu. ELENA : Sdlvia ! Nu răspunde !

(Vasile şi Lina o ajută pe Elena. în usa se cioenesc de Dumitru.) DUMITRU (beat): „Şi-o să se da-

rîme Vavilonul..." (Are o sticlă în mînă.)

ELENA : Duimittre, tu n-auzd ce-i afara ? Haide cu noi în adăpost...

DUMITRU : Mie nu mi-e frică. Eu n-am sa mor de bombe, eu am să mor de dropică. (Vasile dă să iasà.) Unde ţi-e mireasa ? A plecat de azi ddimineaţa... (Vasile îl îmbrînceşte şi iese.) De te-ar lovi o bomba ! Sa te văd mort, mort !

ELENA : Lino, had repede, că nu-i de glumit ! Dumitre ! Silvio !...

DUMITRU : Du-te, marna ! Pe mine moartea ma ocoleçte !...

48 www.cimec.ro

ELENA : Àsta-i sfîrşitiu! pămîntulud ! LINA : Had, coană imare ! (les.)

(Dumitru, singur, aude gramofonul şi ridică acul. SUvia intră după cîteva minute eu o bocceluţă în mînă şi cu florile aduse de Bolocan.) DUMITRU : „Greşit^aim tie, nrâmfbu-

ieşftenne ca odindoară pe Ninevitteni, Hristoase, impărate, şi ne fă păirtaşi împărăţiei cereşti, mult indurate, cuirăţindu-ne cu plodile pocădnţei ! (Bea, tumîndu-şi din sticlă într-un pahar.) Doamine şi stăpânul vieţii mefle, duhul trîndăviirii, al ©rijii de rnuMe, al iubdrii de stăpînire şi âl guirdi în deşent, nu mini da mie. în-suimi eu pacatuiui m-am făeut rob, însuimd eu mi-iam deschis uşa pof-telor !" (Bea, trist de-odată, ascultînd bombele care cad, fard să o vadă pe Silvia, care-l jtriveşte din usă cu un rest de milâ.) „Să se umple gura mea de lauda ta, Doamne..." (O vede pe SUvia.)

SILVIA : Tată, se bombardează. DUMITRU : Ceilaiţi au fugdt. SILVIA : Ai rămas singur. Nu ţi-e

fri'eă ? DUMITRU : Nu mi-e frică. Nu mai

sînt singur, sînt ou tine. SŒLVIA : Eu am sa plec chiar în

d ip a asta... DUMITRU : Unde să pleei ? (Se re-

pede la celé trei uşi, le deschide pe rînd, se uitd dacà nu e cineva şi ride salbatic. Are o expresie féroce.)

SILVIA : Auzi, auzà ? (îşi pune mîinile la urechi ca să nu audă exploziile mai putemice, scăpînd bocceluţa şi florile pe jos.) Eu trebuie să plec.

DUMITRU : N-ad sa pleci ! (O pri-veşte fix, nebun.)

SILVIA : Ce-i cu dumneata ? DUMITRU : Semend cu madcă-ta...

(Bombe tot mai aproape. Totul se cutremurd, o plezniturâ, geamuri spar­te. SUvia cade, izbită de suflu.) SILVIA (de jos): Te-au lovât ? DUMITRU (rîzînd absurd) : Acum o

sa murdrn, nu-i aşa ? SILVIA : Unde sa mergem ? Unde să

mergem ? DUMITRU : A itrecut. A căzut undeva,

aproape, o bomba. Uite, ne-a spart toate geamuriile.

SILVIA : Ar ttrebui să fugim. DUMITRU (deodată cu ură) : Vino,

am să te adăpostesc eu ! (Hotărît, o apucă de mînă.) Vino !

SILVIA : Unde ? (Tîrîtă spre odaia lui Vasile.) Tată, ce faci ?

DUMITRU : Nu-mi mad zice aşa, că nu sînt tatàl tău ! De cînd vă spun că am să vă fac una mare, să ma ţineţi minte... (Zgomot de explozii foarte aproaper

geamuri sparte, ziduri nàruite.) SILVIA: Nu, n u ! DUMITRU : în patutt mă-tiâ şi al lui

frate-mdu am să te spurc ! Aşa cum mi-au spurcat ed ininia.

SILVIA : Nu, nu... (Se smulge, luptà scurtà. Dumitru se prăbuşeşte, o data cu zgomotul unei explozii.)

DUMITRU : Aaa, gîtuil ! Mi-au rete-zat gîtul ! (Se ţine de gîtul însîn-gerat.) Mă-năibuş ! Mă-năbuş !

SILVIA (împietrită) : Trebuia să aflu totull !

DUMITRU (horcăind, de jos) : O schi-jă ! Mă-nec ! Sînt numai sînge... (Silvia nu-l ascultă. Dumitru moare

încet, fără alte cuvinte, fără pate-tism. Tăcere cîteva clipe. Sirena de încetare a alarmei. Silvia, plină de var, cu rochia boţită, priveşte perde-lele, dincolo de care se vede un in-ceput de incendiu.) SILVIA : Să ardă ! Sa ardă totul ! De

sus şi pîna în pi'vniiiţă ! (la o bu-catâ de hîrtie şi o aprinde de la focul perdelelor, urcînd scàrile spre mansardâ.)

ELENA (intră jos, urmată de servi-toare. E plină de var şi cu părul In dezordine) : S-a dus dracuiui tot. Munceşte ormû o viaţă întreagă şi uite...

LINA : Doamne, doamne, ce-a mai f ost !

ELENA : Nu te mad boei ! Soutură-rnă, mad bine, că sînt plină de var. Acuma trebuie să pînidim să nu in-tre careva în prăvăflie. S-au spart oblonul şi vitrdna, cîtă pagubă ! Tej-gheaua e cu susul în jos ! Şi băieţii de prăvălie unde naiba s-or fi as-cuns ? Vasdle n-a vendit ? Că era cu noi... Ce praf, nu vezi la dod paşi. A căzut grinda ! Du^te jos şi fii cu ochii în patru. sa nu ne lase careva săraci !

LINA : Cum mai vorbiţi, coană mare! în loc să cădeti la icoane şi să multumnţi lui durnnezeu c-aţi scă-pat cu viaţă, va căinati pentru un geam, acolo. (Iese.)

ELENA (se împiedicâ de trupul lui Dumitru) : Ei, da' asta ce-o mai fi ?

4 — Teatrul nr. 10 49 www.cimec.ro

XDumirindu-se.) IXimiitre ! Dumiitre ! Ce ad ? Te-a lovit ? Sînge, singe ! Duimditre ! E rece. Duanitre, Dumi-tire ! (Plinge.)

VASILE (de pe scâri) : Ce paguibă, ce pagufoa ! Uinde-d mama ?

LINA (din prăvălie) : Sus. VASILE : Rămîi şi păzeste prăvălia !

Ai vendit, Domndco ? DOMMCA (de j&s încă) : Ce urgie !

Bombardamenibul nua priais pe drum ! (Intră amîndoi.) Ce praf ! Marna, maimă ! Uinde eşti ? (Auzin-d-o pe bătrînă plîngînd.) Ce e ?

VASILE : Ce s-a-îiitâmplat, marna ? ELENA : Dwmitru e mort ! VASILE : Nu se poate ! (Se apleacă

şi-l vede.) Nu se poate ! ELENA (ridicîndu-se şi privindu-i pe

amîndoi) : Dawnditriu e mont, price-peţi ?

VASILE (văzînd perdeleîe arzînd) : Arde, arde casa inoastra !

ELENA (nu-l mai aude) : Poate n-a munit, poate doarme puţin...

C

VASILE (o vede pe Silvia, care co-boară eu ochii goi) : Aude ! Dom-miloo, Silvio, arde !

DOMNICA : Ce vrei să mai facem ? SILVIA : Lăisaţi să arda tokil ! VASILE : Sînteţi nebuni ? Puoieţi

mîna. Iino, Ldino ! O găleată eu apà ! Unde sînt băieţii de prăvălie ? Hei, aţi parailizat eu totià ? Puneti maria ! Fuoeţi mina ! Mîine vom fi săraci ! Mamă, arde casa noastră, rnamă...

SILVIA : Nu mai e nimic de făcu/t ! (Iese, împietrită.)

ELENA (redevenind lucidă) : Luaţi-1 pe Dumiitru. Vasile, Domnico ! Aicd nu-i crematoriu !

VASILE (luîndu-l în braţe) : Haide, Duimirbre, rnăcar acurn sa te string ân 'brate ! (Iese, plîngînd mut, eu el. Domnica

îl urmeaza.) ELENA (singură) : Mulţumesou-ţi ţie,

doamrie, că ne-ai plătit după inima noasitră ! (Face o cruce mare.)

O R T I N A

Bucureşti, 1957—1962 www.cimec.ro