Ulcere si tumori maligne

Ulcerele maligne sunt tumori maligne, primare sau secundare,

care, prin evoluție, au determinat ulcerarea tegumentelor.

Acestea pot fi asociate cu senzația de usturime, prurit, durere,

exsudat, miros neplăcut, sângerare, infecție. Ulcerațiile de natură

malignă sunt mai indurate și au baza mai prost delimitată în

profunzime.Acest tip de ulcerații se întilnesc și în neoplasmul de

plămân, stomac, uter, rinichi, ovar, colon, vezică urinară,

limfoame, melanomul malign, iar cel mai des intalnit este

neoplasmul mamar.

Ulcerele maligne sunt determinate de extensia la nivelul pielii a

unei tumori maligne primitive sau secundare. Extensia locală a

bolii sau embolizarea pe cale vasculară sau limfatică determină

progresia afecțiunii, cu compromiterea viabilității țesutului

afectat. Acest lucru se realizează prin compresia sau invazia

vaselor sanguine sau limfatice, afectând irigația de la nivelul

țesutului, scăzând aportul de oxigen și substanțe nutritive în

lichidele circulante extracelulare. Pacientul poate fi consultat și

îngrijit la domiciliu sau in spital. Fiecare ulcer necesită tratament

individualizat. Vindecarea este posibilă, dar scopul principal este

confortul pacientului și prevenirea izolării sociale din cauza

imaginii alterate a propriului corp, mai ales în cazul ulcerelor cu

defecte de țesut, fistulizate sau urât mirositoare.

Planul terapeutic consta in prevenție, investigații paraclinice si

tratament.

Prevenția include tratamentul corect și complex al afecțiunii

neoplazice, precum și unele măsuri generale:

- Îngrijirea pielii: igienă desăvârșită, hidratare optimă, evitarea

traumatismelor la nivelul pielii, evitarea frecării, pacienții se

repoziționează prin ridicare, nu prin tragere, așternuturi netede,

fără pliuri, purtarea de lenjerie largă, evitarea supraîncălzirii și a

transpirației, utilizarea bandajelor laxe, mai curând decât a

leucoplastului;

- Corectarea stazei venoase prin clinostatism prelungit și/sau

compresie elastică externă, corectarea ischemiei periferice și a

eventualelor deficite metabolice asociate;

- Modificarea periodică a poziției corpului

- Nutriție adecvată, în funcție de starea clinică a pacientului;

- Tratarea incontinenței;

- Educarea pacientului și a familiei acestuia.