IAnul XVII Nr. 840 Duminic[ 28 iulie 2019

Publica\ie cultural[ ;i artistic[. Editor Centrul Multicultural Poesis

IN MEMORIAM Dr. Rudolf Fátyol

PAGINA 7

De ce unii oameni sunt ve;nic nemul\umi\i?

Oana Mîndru\, pe t[râmul voluntariatului. O c[l[torie, o lec\ie...

Continu[m s[ prezentămdate foarte interesante despreora;ul Satu Mare din monogra-fia coordonat[ de BorovszkySamu, extrase din ultimul ca-pitol al monografiei ora;uluiSatu Mare, “Epoca cea mai re-centă”, scris de profesorul dr.Fechtel János.

Din r]ndurile de mai josafl[m c[ prin S[tmarulsf]r;itului de secol XIX s-auperindat multe personalit[\ipolitice ale Ungariei. ~n vara

anului 1889, a vizitat ora;ul mi-nistrul de finan\e Wekerle Sán-dor.

~n cinstea celebrului conteApponyi Albert, care a statdou[ zile ̀ n S[tmar, 24-25 iunie1898, s-a organizat un banchetde 400 de persoane. KossuthLajos a fost f[cut cet[\ean deonoare al S[tmarului cu pu\intimp `nainte de moarte.

Intertitlurile din pagin[apar\in redac\iei.

Din cauza secetei excesive, un milionar dinEmiratele Arabe Unite vrea s[ mute un iceberg dininsula Heard, din apropierea Antarcticii, la aproape8.800 kilometri distan\[, `n Emiratele Arabe Unite.Ghe\arul ar urma s[ fie ancorat `n Golful Oman, la3 kilometri de \[rmul ora;ului Fujairah. MilionarulAbdulla Alsheh ;i-a f[cut socotelile< costurile se

ridic[ la 150 milioane de dolari. Benefiicile vor fimult mai mari. Icebergul va fi o surs[ constant[ deap[ pentru un an, ;i evident o nou atrac\ie turistic[`n zon[. De asemenea, mutarea icebergului reprezint[o solu\ie mult mai ecologic[ dec]t sta\iile de des-alinizare a apei folosite `n prezent. Acestea afecteaz[via\a marin[ `n locurile `n care sunt amplasate.

Informa\ia Zilei, `ncolaborare cu CentrulMulticultural Poesis,cu Asocia\ia Ziari;ti-

lor, Arti;tilor ;i Scriito-rilor S[tm[reni, revista

Poesis, cenaclul Afir-marea, cu persoane in-

dependente, istorici,scriitori, ziari;ti, dar ;icu institu\ii de profil

din jude\, Muzeul Jude\ean, Biblioteca

Jude\ean[, Direc\ia deCultur[, Centrul de

Crea\ie, alte asocia\iiculturale care se ocup[cu studiul istoriei, cul-

turii s[tm[rene realizeaz[<

CARTEA PERSONALIT{|ILOR

DIN JUDE|UL SATU MARE.

Un document pentruprezent ;i viitor, care-iva cuprinde pe to\i cei

care s-au remarcat prin activitatea lor

dup[ 1989.

Continuare `n pagina 5PAGINA 4

Date foarte interesante

despre Satu Mare`ntr-o monografieam]nat[ 15 ani

de Consiliul Local

Cartea personalit[\ilor

din jude\ul Satu Mare

Un ghe\ar din Antarctica va fi mutat `n Golful Oman pentru a sc[pa de secet[

PAGINA 6

PAGINA 2

2 Informa\ia de Duminic[/28 iulie 2019

Mișcările politice au făcut mari valuriîn 1881, pentru că țara s-a pregătit pentrualegeri parlamentare. S-au pus în mișcareamândouă partidele< cel de independențăși cel liberal. Partidul de independență deaici a fost fondat în data de 27 martie. Pre-ședintele lui a devenit avocatul Magos La-jos, iar Bartha Endre a fost desemnat can-didat pentru funcția de deputat. Partidulliberal s-a constituit la 6 ianuarie. Preșe-dinte a devenit comerciantul Antal Dániel,mai târziu consilier pentru comerț. Vice-președinți< Jakó Mihály și Joó Ferencz.Candidat din nou< Boros Bálint. Boros arămas din 1875 membru al consiliului pâ-nă în 1896 când s-a retras în pensie cudecorațiuni. El a devenit cetățean de onoa-re al orașului în 1892. Boros a făcut foartemulte în interesul orașului și al cetățenilor,el a obținut un plus de cinci ani la pensiepentru funcționarii publici ai orașului cuocazia Mileniului, interesându-se întot-deauna de problemele orașului și a făcutparte din cei care au dat noi denumiristrăzilor orașului.

La inundațiile din 1887 pe str[zile ora;ului apa aajuns la `n[l\imea de 6,33metri

Încă în timpul vacantării scaunuluiepiscopal a intervenit marele pericol al in-undațiilor, în urma căruia palatul episco-pal a fost plin cu sinistrați. În noaptea pre-cedentă zilei de 16. martie și în data de 16.martie după masa la ora 6 fără un sfert,valurile Someșului au depășit nivelul di-gului și apa a pătruns în străzile apropiateși în lunci. Cea mai înaltă cotă a apelor afost la ora 8 seara, de 6,33 metri.

Apa neastâmpărată a inundat străzilePetőfi, Zrinyi (Retezatului), până la inter-secție, Báthory (Martirilor Deportați), carea fost acoperită de tot cu apă, cartierulDiana, iar piața István (Eroii Revoluției)și încă o stradă au artătat exact ca Veneția,mai mult, apa a pătruns și pe strada Ber-csényi (Coșbuc), așa că Institutul de învă-țătoare nu a fost accesibil din această di-recție. În total, 27 de str[zi au fost acoperitede apă. Oamenii au circulat cu bărci pestrăzi și au încercat să salveze ce se puteasalva. Cel mai mult au avut de suferit păr-țile de pe lângă Someș, casele mai mici depe străzile Diana și Báthory. S-a demaratși o colectă la nivel european pentru aju-torarea sinistraților. Arhiepiscopul de Es-ztergom a donat 1000 de forinți, iar ban-cherul Hirsch Károly din Paris a trimis15.000 forinți, suma totală adunată în acestfel a fost 40.000 forinți pe care autoritățilei-au împărțit în mod proporțional.

Ministrul Wekerle Sándor a mutat direc\ia financiar[ la Carei

Orașul a scăpat repede de efectele in-undației și s-a apucat fără întârziere derealizarea unor proiecte mari. Autoritățilelocale au contractat un împrumut de unmilion de coroane pentru realizarea unorconstrucții necesare și moderne.

La construcția podului rutier de fiers-au angajat firmele Schlick și Gregersonși Fii, pentru suma de 246.960 coroane,cu angajamentul că aceste firme vor punepodul la dispoziția circulației la 1 mai1890. Podul s-a terminat la 5 noiembrie.

Așezarea pietrelor de temelie a noiiprimării a avut loc în data de 25 aprilie1889. Prima piatră a fost așezată de cătreprimarul Böszörményi Zoltán, consilierregal, iar ultima de către antreprenorulSzikszay Lajos. Piatra de temelie a viitoareiclădiri a teatrului a fost așezată pe terenulorașului de pe str. Hám János (Horea) îndata de 18 mai.

Pe lângă marile realizări însă au in-tervenit și distrugeri care au afectat gravinteresele economice ale orașului. Direcțiafinanciară a fost mutată din Satu Mare decătre ministrul de finanțe Wekerle Sándorla Carei din data de 1 august 1889, ca ea„să funcționeze la reședința comitatului”.Înaintea mutării, Wekerle Sándor a făcuto vizită aici. Orașul l-a primit cu un fastcât se poate de mare, și a organizat în cin-stea lui un banchet foarte bogat la primă-rie.

După Wekerle au vizitat ora;ul con-tele Ivánka Imre și contele Pejacsevich,împreună cu comitele Domahidy Ferencz.Au vizitat spitalul Asociației de Cruce Ro-șie, amenajat cu această ocazie în depozi-tul gării feroviare. Andrisics János, în ca-litate de președinte al asociației, a prezen-tat raportul față de arhiducele. MutareaDirecției de finanțe a ridicat acum și maiintens în comitat și în oraș chestiunea re-ședinței comitatului.

În acest an, comitatul s-a pregătit pen-tru alegerea vicecomitelui. Majoritatea l-a sus\inut drept candidat pe moșierul Na-gy László, care în primul punct al progra-mului său a fixat rezolvarea chestiunii re-ședinței comitatului în favoarea Sătma-rului. Din această cauză, orașul Sătmar asusținut din plin candidatura lui, și l-a in-vitat cu toți susținătorii lui între zidurileorașului și a organizat un banchet în cin-stea lui la Asociația de societate, iar în ziuaalegerii, în 3 octombrie, orașul a închiriatun tren special pentru membrii consiliilorlocale cu drept de vot. Toată lumea a ur-mărit cu sufletul la gură relatările telegra-fice despre desfășurarea și despre rezulta-tul alegerii. În fața Catedralei au fost așe-zate niște mortiere mai mici, iar artileriștiiau stat acolo de strajă. Și-au dat votul 509membri ai consiliilor, din care 285 pentruNagy László și 224 pentru notarul șef Za-nathy Ferenc. Nagy László a devenit decivicecomite. La anunțul victoriei, mortie-rele au tras focuri și tot orașul a tr[it omare bucurie. Votanții învingători au fostaduși acasă la Satu Mare cu un tren special.Ei au fost întâmpinați cu multe urale lagară. Seara a avut loc un banchet cu 400de persoane la restaurant, la care au fostrostite multe alocuțiuni însuflețite. Iar Na-gy László a promis că va demisiona dacănu va reu;i mutarea reședinței comitatu-lui. Adunarea generală a comitatului, în-tr-adevăr a hotărât mutarea reședinței co-mitatului la Satu Mare. O mare deputațiea plecat la ministrul de interne. Însă aceas-tă decizie nu a fost pusă în practică multtimp de la adoptare. Apoi, în data de 26octombrie 1891, ministrul de interne Sza-páry a anunțat publicul din oraș, că nu valua o decizie privind mutarea reședințeicomitatului pentru că nu are nicio bazălegală pentru acest lucru. Orașul însă nua renunțat, în ciuda disputelor pentru re-ședință, să solicite readucerea Direcției fi-nanciare la Satu Mare. În consiliu s-aadoptat o hotărâre ca Direcția să revină la

Satu Mare din data de 1 mai 1891. O de-putație cu 135 membri a plecat la guvernpentru această cauză, unde s-a primit unrăspuns pozitiv, însă rezolvarea acesteichestiuni nu s-a întâmplat nici până azi.

Kölcsey Ferencz, comemorat la 100 de ani de la moarte

În proza luptelor politice ale vieții, unsuflu poetic a fost acea serbare pe careorașul Satu Mare și autoritățile comitatuluiSătmar au organizat-o la aniversarea de100 de ani de la moartea lui Kölcsey Fe-rencz. La Carei a avut loc o adunare festivă,o alocuțiune festivă și depunere de coroa-ne la portretul poetului, la Satu Mare de-legațiile și autoritățile locale au depus co-roane la statuia lui Kölcsey în Piața Deák(Libertății), la fel și la mormântul lui Köl-csey la Cseke (azi în Ungaria).

Între timp, s-a înființat și „Cercul Köl-csey” despre care vom scrie mai pe larg ̀ ncapitolul „Literatură, științe, arte”. Și lu-crărire demarate în 1890 au prins contur<s-a terminat construcția noii primării, adi-că partea ei principală către Pasajul Tea-trului (azi str. Doja), cu o frumoasă și de-corativă casă a scărilor și cu o sală mareși una mică de ședințe. Construirea ce-lorlalte părți către Piața Deák și stradaSzéchenyi (1 Decembrie 1918), a fost de-ocamdată amânată. Azi însă au fost făcutealte planuri așa că primăria nouă drepun-ghiulară nu se va mai construi după pro-iectul original. Sala mare de ședințe a noiiprimării a fost inaugurată în mod festivîn data de 5 ianuarie 1891 de către comi-tele Domahidy Ferenc.

În data de 1 iunie s-a hotărât construi-rea Cazărmii de honvezi Arhiducele Io-seph, care a costat 76.978 de forinți. Clă-direa este una impozantă pe malul Some-șului. Pe strada Arhiducele Ioseph (Brân-coveanu) s-a construit mai târziu acea clă-dire cu etaj, în care au fost așezate diferiteoficii, popota și niște săli de ședințe. Ca-zarma pentru armata comună a fost ter-minată în 1892.

Tot la 1 iunie consiliul orașului a decisrealizarea iluminatului electric. Ideea ilu-minatului public cu gaze de cărbune s-apus ̀ nc[ în 1869, însă atunci s-a făcut doaratât că s-a înmulțit numărul lămpașelorde petrol. La instalarea iluminatului elec-tric s-a angajat firma Siemens și Halskepentru 40.000 de forinți în așa fel că totultrebuie să fie gata până la 5 noiembrie1891, însă lucrările s-au finalizat abia în1892. Stația de producere a curentului arămas în custodia orașului. Însă prima

uzină electrică de pe malul Someșului șimașinile de acolo s-au dovedit a fi insufi-ciente, și dezvoltarea ei a devenit necesară.Primele instalații au costat 736.524 co-roane, iar în 1906 s-au mai votat încă450.000 coroane pentru extindere. Așa căastăzi orașul are aici o investiție de un mi-lion și jumătate, însă după toate probabi-litățile iluminatul electric va fi o sursă bo-gată de venituri. Lucrările din 1906 au fosconduse de către directorul general MarkóKálmán.

Kossuth Lajos, cet[\ean de onoare al S[tmarului

După o lungă perioadă de liniște, șipolitica a început să producă valuri. A so-sit din nou perioada alegerilor parlamen-tare. După ce Boros Bálint a anunțat cănu mai candidează și se retrage în viațaprivată, orașul a căutat un alt candidat șia hotărât ca Ugron Gábor să-i fie deputat.Ugron a fost recomandat și de către Borospentru că – spunea el – acum orașul tre-buie să aleagă un candidat al opoziției. Săvadă guvernul că nu se poate juca el cuaceastă unitate de administrație locală.Da, pentru că mai multe solicitări ale luiBoros către guvern pentru dezvoltareaorașului au fost respinse. Din această cau-ză, b[trânul domn s-a supărat, renunțândsă mai participe la viața politică și a soli-citat foarte tare o poziție de „contra”. Po-ziția de contra a și fost adoptată, pentrucă Ugron a fost ales în 14 ianuarie în una-nimitate deputat la Vigadó (restaurantulla Casa Albă) după o alocuțiune-programprimită cu mare entuziasm. ~n ciclul par-lamentar următor, dr. Chorin Ferencz, unvestit avocat din Budapesta a fost ales de-putat de Sătmar. În legătură cu mișcărilepolitice este demn de aminit că în data de5 septembrie a anului respectiv, KossuthLajos a fost declarat cetățean de onoare alorașului. În data de 18. sept s-a organizato amplă sărbătoare în cinstea lui Kossuthîn platoul din fața primăriei, urmată deun banchet. La inițiativa lui Tanody Már-ton, și Jókai Mór (mare scriitor al vremii)a fost declarat cetățean de onoare în datade 10 aprilie 1893.

După retragerea lui Boros s-a retrasîn viața particulară și comitele DomahidyFerenc, care a fost mult stimat și iubit decătre oraș. I s-a organizat în 6 octombrie,ziua doliului național (ziua executării laArad a celor 13 generali ai revoluției ma-ghiare din 1848), o sărbătoare de adio.Urmașul lui a devenit Újfalussy Sándor,care mai înainte a fost vicecomitele co-mitatului Sătmar, apoi comite al comita-tului Szolnok. Deoarece Újfalussy a fostconsiderat un inamic al orașului, s-a ho-tărât organizarea unei rezistențe pasivefață de el. Așa s-a și întâmplat. Noul comitea sosit la Satu Mare în data de 26 octom-brie 1892. Populația l-a primit cu cea maimare indiferență.

Între timp, și viața politică a făcut va-luri din ce în ce mai mari. „Partidul na-țional”, al cărui conducător renumit a fostcontele Apponyi Albert, și-a ținut aduna-rea de constituire la Satu Mare în 8 ianua-rie 1898. Au fost prezenți< baronul VécseyJózsef, Jékey Mór, Szentiványi Gyula, Bös-zörmenyi E., Kölcsey Antal, Kováts E.,Keresztszeghy Lajos, Domahidy Sándoretc. A fost ales președinte baronul VécseyJózsef, vicepreședinți Kováts Eduárd și Jé-key Mór. Iar în februarie s-a constituit șifiliala pe comitat a partidului de indepen-dență la „Vigadó”. Cu această ocazie auvenit aici din Pesta deputații Eötvös Károlyși Pap Endre. Jékey Zsigmond a fost alespreședinte, iar vicepreședinți Ilosvay Ala-dár și Zoltán László.

Banchet `n cinstea vizitei contelui Apponyi Albert

Partidul național a muncit din răspu-teri f]c]ndu-;i o mare propagandă pentruidei. La adunarea din 25 iunie a venit înoraș însuși contele Apponyi Albert. Ap-ponyi a sosit în 24 iunie. A fost salutat decătre primarul Böszörményi Károly și înseara zilei respective publicul orașului aorganizat o demonstrație cu torțe. În datade 25, contele a ținut o cuvântare de am-ploare la adunarea de la Promenadă (str.V. Lucaciu). După adunare, a avut loc unbanchet cu 400 de persoane pentrumembri partidului de independență. Îndata de 18 februarie 1893 a avut loc la Vi-gadó o adunare populară pentru susține-rea politicii căsătoriei civile. Președinteleadunării a fost Uray Géza. Adunarea po-pulară a votat pentru.

Un lucru interesant este că Mátray La-jos și dr. Farkas Antal, în numele CerculuiKölcsey, au înaintat o inițiativă la ședințaconsiliului din octombrie 1893 privindscrierea monografiei orașului. Consiliula acceptat inițiativa și a însărcinat CerculKölcsey cu scrierea istoriei orașului. Însă,pentru că orașul era dispus la alocarea su-mei necesare pentru această lucrare numaicu condiția dacă experții Societății de Is-torie vor aviza pozitiv lucrarea respectivă,Cercul Kölcsey a renunțat la scrierea is-toriei orașului în anul 1894. Această che-stiune s-a odihnit timp de 15 ani, g[sin-du-;i acum totuși finalizarea.

Abia l-a declarat publicul pe KossuthLajos cetățean de onoare al oraşului, eltrebuia să se pregătească de înmormân-tarea lui, pentru că acest mare patriot, fău-ritorul Ungariei moderne a murit la To-rino. Și Satu Mare a fost cuprins de doliu,și administrația orașului, împreună cuPartidul de independență a trimis o dele-gație la marea înmormântare și a depuscoroane la catafalc. Cu această ocazie stra-da Podului a căpătat numele de stradaKossuth Lajos (Mircea cel Bătrân).

După stingerea mișcărilor politice,administrația orașului și-a concentratatenția din nou asupra dezvoltarii. S-aconstruit herghelia, de la care s-au a aș-teptat multe, dar s-au câștigat puține.După ce ministrul justiției a aprobat cape colțul străzilor Rákóczy și Verbőczy(M. Viteazul și Mileniului) să se constru-iască clădirea Tribunalului și cea a peni-tenciarului, orașul a încercat să poartenegocieri asupra terenurilor respectivecu autoritățile diecezei catolice. După ceaceste negocieri au eșuat, orașul a expro-priat terenurile respective. Autoritățilelocale au plătit despăgubiri pentru tere-nul lui Hérmán Mihály 15.000 forinți,iar pentru terenul din proprietatea die-cezei 30.000 de forinți, și s-a construitPalatul Justiției care a legat Tribunalulpe veci de Satu Mare. Palatul a costat sta-tului 380 mii de forinți. Cei din Mintius-au adresat consiliului în interesul dez-voltării acestei zone a orașului. Solicită-rile lor, în ciuda faptului că le-au înaintatde mai multe ori, încă nu au fost înde-plinite.

Maiestatea Sa l-a numit comite al co-mitatului Sătmar și al orașului pe Simon-tsits Béla, fost vicecomite al comitatuluiTolna în locul decedatului Újfalussy Sán-dor. Învestirea lui a a vut loc în 6 iulie1895, iar în data de 8 iulie el a prezidatdeja adunarea generală a comitatului. Avenit un nou comite și a plecat bătrânulprimar. La ședința consilului din 9 sep-tembrie la care s-a hotărât plantarea dearbori în Grădina populară, primarulBöszörményi Károly, consilier regal, ca-valerul Ordinii Franz Joseph, invocândvârsta înaintată, a demisionat din funcție,iar în locul lui a fost ales în data de 14octombrie Hérmán Mihály.

Traducere Veres IstvanRubric[ realizat[ de Adriana Zaharia

ISTORIE“Mátray Lajos și dr. Farkas Antal, în numele Cercului Kölcsey, au înaintat o inițiativă la ședința

consiliului din octombrie 1893 privind scrierea monografiei orașului. Consiliul a acceptat inițiativași a însărcinat Cercul Kölcsey cu scrierea istoriei orașului. Însă, pentru că orașul era dispus la alocareasumei necesare pentru această lucrare numai cu condiția dacă experții Societății de Istorie vor avizapozitiv lucrarea respectivă, Cercul Kölcsey a renunțat la scrierea istoriei orașului în anul 1894.Această chestiune s-a odihnit timp de 15 ani, care și-a găsit acum totuși finalizarea.”

Aflat `n campanie electoral[, conteleApponyi Albert a fost la Satu Mare `n24-25 iunie 1898. Este ini\iatorul legilor`nv[\[m]ntului votate ̀ n 1907, care auvizat amplificarea procesului de ma-ghiarizare a na\ionalit[\ilor din Impe-riul austro-ungar

Director general - D. P[curaru

Redactor ;ef suplimente - Adriana Zaharia

(Informa\ia Zilei de Duminic[ ;i S[n[tate ;i Frumuse\e,

Informa\ia TV)

Redac\ia Satu Mare<str. Mircea cel B[tr]n nr. 15

Satu Mare, cod 440012 Telefon< 0261-767300

e-mail< redactiasm@informatia-zilei.ro

ISSN 1222-4715

www.informatia-zilei.ro

Director editor< Ilie S[lceanu

Date foarte interesante despre Satu Mare `ntr-omonografie am]nat[ 15 ani de Consiliul Local

28 iulie 2019/Informa\ia de Duminic[ 3

4 Informa\ia de Duminic[/28 iulie 2019

INTERVIU:i în 2019 continu[m proiectul "Artă pentru Sănătatea Copiilor", prin care

împreun[ cu voluntarii noştri mergem în spitale şi facem diverse activităţi cucopiii internaţi pe secţiile de oncologie, nefrologie şi psihiatrie din Cluj.

Avem nevoie de oameni carevor să facă bine. Asta fără doar şipoate. În aceeaşi măsură, e o ne-voie acută de oameni care să se im-plice, aşa cum pot ei, aşa cum ştiuei, în viaţa comunităţii din care facparte. Fiecare avem un rol în aceas-tă lume şi, mai mult decât atât, fie-care din noi e capabil de fapte bu-ne. Vă invităm în rândurile de maijos să călătoriţi alături de noi şi deinvitata noastră pentru pagina deazi a interviului, Oana Mîndruţ,pe tărâmul voluntariatului. O că-lătorie, o lecţie...

- Pentru început, cine este Oa-na Mîndruţ, Oana – omul?

- Oana Mîndruţ este un om care nuse pune cu nimic mai presus decât celeaproape 8 miliarde de oameni de pe pla-netă. E o întrebare pe care mi-o pun zilniccând îmi fac introspecţia de seară şi defiecare dată găsesc şi răspunsuri. Există obutadă frumoasă care spune că fiecaredintre noi suntem suma sufletelor pe carele-am făcut să zâmbească.

- Eşti sătmăreanca noastră…- Sunt tare mândră că sunt sătmă-

reancă, deşi am deja 17 ani de când locu-iesc în Cluj şi am şi 9 ani de rezistenţăeroică în Bucureşti. Am terminat LiceulDoamna Stanca în cea mai bună pro-moţie, 1993, fiind tare norocoasă să amnişte colegi extraordinari care s-au reali-zat toţi şi o dirigintă minune - doamnaStela Toma Bozero - căreia îi datorez foar-te multe din ceea ce sunt eu azi. Aşa cumle datorez şi părinţilor mei care m-au spri-jinit, m-au iubit necondiţionat şi m-auîncurajat de fiecare dată în deciziile mele.Am avut o copilărie şi o adolescenţă fru-moasă în Satu Mare, aşa cum am avut otinereţe şi acum trăiesc o maturitate foartefrumoase în Cluj.

- În ce măsură şi-a pus ampren-ta şcoala asupra a ceea ce eşti azi?

- Deşi am avut parte de câţiva profe-sori cu har atât în şcoala generală cât şiîn gimnaziu, liceu şi în cele două facultăţipe care le-am făcut, din păcate, nu potafirma că şcoala şi-a pus asupra mea omare amprentă. Cred că aplecarea sprecărţi şi educatie a avut şi o componentănativă şi se datorează în foarte mare partefamiliei pentru că am crescut cu cărţi încasă, pentru că tata citeşte zilnic şi acumla 70 de ani, iar mama ne-a împins întot-deauna de la spate şi ne-a spus că nimicnu e atât de important ca educaţia. Şi euşi sora mea am avut un parcurs normalcu facultate şi master, doar că ea dându-şi şi doctoratul Magna cum Laude a ră-mas să predea în învăţământul universitarîn cadrul UBB Cluj. Si eu predau ca for-mator în diverse proiecte europene şi aleBăncii Mondiale şi-mi iubesc meseria de-oarece întâlnesc mulţi oameni, iar o partedin ei îmi spun la finalul cursului că am

reuşit să le transmit mult sau că le-amoferit o nouă viziune asupra tematicii cur-sului decât au avut ei iniţial.

- Eşti un exemplu în ceea ce pri-veşte implicarea în a ajuta oame-nii. De unde dragostea pentru vo-luntariat?

- Iubirea pentru voluntariat şi aple-carea mea spre a ajuta pe cei în nevoiecred că le-am avut latent în mine dintot-deauna. M-am implicat ca voluntar încădin primul an de facultate, activând încadrul Alianţei Civice Cluj şi lucrând înmod voluntar pe proiecte educaţionale şide implicare civică. Dar voluntariat înmod profesionist fac din 2014, de cândIndia mi-a resetat viaţa şi am început săfac doar lucruri cu sens. Timp de 3 ani dezile am făcut 90% voluntariat în toate pro-iectele asociaţiei Life Education for Allprin care am ajutat direct sau indirectzeci de mii de copii din România, Siria,India şi Nepal.

- Vorbeşte-ne despre prima ex-perienţă ca voluntar.

- Prima experienţă de voluntariat mi-o amintesc vag, eram în primul an de fa-cultate la Cluj şi ca voluntar într-un pro-iect al Fundaţiei Academiei Civice princare s-a realizat primul abecedar bilingvpentru copiii romi, mergeam împreunacu alţi voluntari prin casele familiilor deromi din centrul Clujului, Turda şi Câm-pia Turzii şi îi învăţam pe copii literele şicifrele şi ii convingeam pe părinţi să-şilase copiii la şcoală.

- Ai ales să faci voluntariat şiîn afara ţării. De ce?

- Am fost de trei ori ca voluntar îndiverse proiecte umanitare în afara ţării,integral pe banii mei. Prima oara s-a în-tâmplat cumva neprevăzut pentru că în2014 am mers ca turist în India, dar amajuns să fac voluntariat pentru copiii dinTibetan Children Village, o şcoală inter-nat cu vreo 700 de copii tibetani orfanisau foarte săraci. A doua oară a fost ale-gerea mea, mi-am dorit să fac şi eu cevapentru copiii refugiaţi din Siria, aşa căam plecat în Grecia, lângă Salonic, într-o tabără militarizată de pe un câmp dinmarginea localităţii Kalochori, aflată la18 km de Salonic unde trăiau, unii de doiani de zile, circa 500 de refugiaţi din Siria.Iar a treia oară am făcut parte dintr-o ex-pediţie umanitară formată din 18 per-soane, psihologi, ingineri, medici stoma-tologi, profesori, it-şti, unde am făcut vo-luntariat timp de două săptămâni în Ne-pal, făcând diverse activităţi de educaţienonformală pentru elevii şcolii Yubak dinKathmandu şi renovând grădiniţa acesteişcoli.

De ce? Pentru că pentru mine nu exis-tă copiii noştri şi copiii lor şi pentru căam vrut să fac parte dintr-un proiect maiînalt decât mine şi am ales ca în loculunei vacanţe normale să fac o vacanţă încare activitatea mea zilnică să contezepentru nişte copii aflaţi într-o situaţie de

criză sau de sărăcie extremă.

- Ai avut parte şi de lecţii deviaţă din partea celor cărora le-aiîntins o mână de ajutor?

- Lecţii de viaţă au fost şi bune şi rele,au fost atât oameni care m-au impresionatîn mod deosebit, cât şi oameni care m-audezamăgit. Cred că lecţiile de viaţă celemai generoase le-am primit de la oameniipe care i-am ajutat în acţiunile umanitareinternaţionale. Am văzut concret ceea ceştiam doar teoretic, că banii nu aduc fe-ricirea pentru că am văzut oameni extremde săraci, dar senini şi fericiţi în India şiNepal, iar copiii din Siria m-au învăţat căindiferent de condiţiile extreme de războiîn care au trăit, unii dintre ei aproape în-treaga viaţă, copiii vor să se joace, vor săfie iubiţi si să ofere la rândul lor, iubire.

- În România anului 2019, câte de greu sau dimpotrivă să ducila bun sfârşit un proiect?

- Este greu în România să faci pro-iecte, cu atât mai mult cu cât Life Educa-tion for All e un ONG mic care îşi fi-nanţează proiecte în proporţie de 90%din donaţii ale persoanelor fizice şi dinsponsorizări ale firmelor private. De cândam început eu acum aproape cinci anipot spune că pe an ce trece mi se pare dince în ce mai greu fie pentru că am obositeu, fie pentru că resursele existente se îm-part la mai multe proiecte. Deşi cei careîmi sunt aproape se implică constant, ma-joritatea românilor se implică rar sau doarcând e vorba despre cineva cunoscut lor.Nu avem cultura de voluntariat, conşti-inţa implicării în comunitate şi, din pă-cate, avem şi o doză mare de egocentrismpentru că pare că nu ne pasă prea multde ceilalţi. Eu le "predau" lecţia generozi-tăţii, a altruismului şi a implicării tuturorcelor care le sunt formator fie că vorbimdespre copii, tineri sau adulţi. Şi pentruc[ este din ce în ce mai greu să ne fi-nanţăm proiectele, am decis în acest ansă deschidem un centru educaţional carese numeşte SENS, unde derulăm diversecursuri atât pentru copii, cât şi pentruadulţi şi care funcţionează ca o afaceresocială, adică 90% din profit merge pen-tru finanţarea proiectelor Life Educationfor All.

- Ce proiecte ai în prezent şicum putem noi să te ajutăm?

- În acest an am derulat mai puţineproiecte ca în anii trecuţi, dar cele în caresuntem implicaţi sunt de anvergură. Din-tre proiectele anuale, ducem mai departeşi în 2019 proiectul "Artă pentru Sănăta-tea Copiilor", prin care împreun[ cu vo-luntarii noştri mergem în spitale şi facemdiverse activităţi cu copiii internaţi pesecţiile de oncologie, nefrologie şi psihia-trie din Cluj, vom continua campanianoastră naţională "Sunet pentru SănătateaCopiilor" prin a dota cel de-al 16-lea spitaldin România cu aparatură pentru accesulcopiilor bolnavi cronic la meloterapie şiproiectul "ACASĂ" prin care cazăm gra-tuit copiii bolnavi cronic şi pe părinţii loraflaţi într-o situaţie materială precară şicare vin din alte oraşe pentru diverse tra-tamente în spitalele din Cluj. Cel mai re-cent proiect al nostru, renovarea şi dota-rea Clinicii Pediatrie 1 din Cluj, este unproiect greu şi de anduranţă deoarece lu-crările de reabilitare necesită foarte multeresurse financiare, umane şi de timp. De-ocamdată a trecut o lună de când am pre-luat proiectul şi am reu;it cu ajutorul unoroameni care au înţeles să sponsorizezecu obiecte sau să doneze bani să cumpă-răm 17 frigidere în saloanele în care nuexistă şi să dotăm clinica cu 29 de saltelenoi. De asemenea, avem promisiuni pen-tru a primi ca sponsorizare toată gresiaşi o bună parte din faianţa necesare re-novării băilor şi scărilor. În iulie vom zu-grăvi cu ajutorul a 60 de voluntari etajul1 al clinicii. Nevoile sunt foarte multe (re-pararea acoperişului, recompartimenta-rea unor saloane, lucrări de hidroizolaţie,schimbarea ţevilor şi a instalaţiilor sani-tare, renovarea băilor, zugrăvirea saloa-nelor şi holurior de la etajul 2 şi 3, schim-barea uşilor, dotarea cu termopane şi ja-luzele a jumătate dintre saloane şiachiziţionarea unui sistem de panică. Asacă, orice ajutor este binevenit, atât înobiecte, cât şi în bani.

- Cum văd oamenii ONG-ul,activitatea unei organizaţii non-guvernamentale?

- Eu cred că unii ne privesc ca pe niştecerşetori, iar alţii consideră, pe bună drep-tate, că facem treaba unui stat nevolnic

cu instituţii prea puţin funcţionale. Eucred că majoritatea ong-urilor din Ro-mânia fac o treabă nemaipomenită la unnivel de profesionalism şi implicare pen-tru care ar putea fi invidiate de instituţiilestatului. Şi mai cred că o bună parte dintreserviciile sociale pentru care statul chel-tuie atât de mulţi bani într-un mod totalineficient le-ar putea externaliza cătreong-uri de profil care ar face treabă multmai bună cu mult mai puţini bani.

- Ai schimba ceva în legislaţiaactuală cu impact în activitatea ta?

- Da, aş schimba multe, dar ce mădoare foarte tare deoarece am văzut multedestine distruse de "protecţia copilului"şi o legislaţie strâmbă în domeniu, estefaptul că Justiţia din România oferă şansenesfârşite părinţilor naturali în detrimen-tul acelui mult clamat "interes superioral copilului". Îmi doresc să se uşureze sis-temul de adopţie naţional[ şi internaţio-nală şi copiii abuzaţi de proprii părinţi sănu mai fie nevoiţi să se întoarcă în familiaabuzatoare (cunosc cazuri inclusiv de feteredate tatălui care le abuza sexual) doarpentru că dă bine în statistici că a crescutprocentul de "reintegrare familială". Şimi-aş dori ca instituţiile care se ocupă deprotecţia copilului să se autosesizeze şisă intervină scoţând copiii din familiileunde aceştia sunt abuzaţi.

- Ai vrut vreodată să renunţi?- Aproape zilnic mă g]ndesc dacă toa-

tă munca mea are rost. Îmi vine să renunţde câte ori sunt nevoită să interacţionezcu "oameni-instituţie", cum le zic eu celorcare îl iau pe "nu" în braţe şi nu fac nimicmai mult decât le cere fişa postului.

- Ce te face să mergi mai de-parte?

- Copiii mă fac să merg mai departe,credinţa că ceea ce fac, fac bine, bucuriaşi nevoia de a face parte dintr-un proiectmai măreţ, oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut datorită activităţilor melecaritabile. Şi, nu în ultimul rând, speranţacă în viitor vor fi din ce în ce mai mulţioameni care se vor implica şi vor înţelegecă "fii tu schimbarea pe care o vrei în lu-me" nu e doar o vorbă în vânt.

A consemnat Ioana Vladimirescu

Oana Mîndru\,pe t[râmul

voluntariatului. O c[l[torie, o lec\ie...

28 iulie 2019/Informa\ia de Duminic[ 5

CULTUR~

Urmare din pagina 1

Albumul-monografie va cuprinde persoanecare s-au n[scut sau au studiat `n jude\ul SatuMare, s-au stabilit la Satu Mare, arti;ti, scriitori,istorici, ziari;ti, muzicieni, oameni de cultur[,preo\i, profesori, avoca\i, arhitec\i, medici, eco-nomi;ti, ingineri, oameni de afaceri, agricultori,etc, personalit[\i care s-au afirmat dup[ 1989,care au contribuit ;i contribuie la dezvoltareacultural[, sportiv[, economic[ a jude\ului, careprin activitatea lor aduc plus valoare, oamenicare, practic, reprezint[ istoria acestei perioadede 30 de ani. De asemenea, va cuprinde un indexal personalit[\ilor din trecut, rom]ni, maghiari,germani, evrei, ucrainieni etc, prezen\i `n do-cumente, ziare, reviste, recunoscu\i pe planna\ional sau care s-au remarcat prin activitatealor la nivelul jude\ului Satu Mare.

CARTEA PERSONALIT{|ILOR DIN JUDE|UL SATU MARE

va fi un instrument de lucru pentru istoricii,jurnali;tii din viitor care vor cerceta istoria

jude\ului Satu Mare.

Spre deosebire de alte jude\e, Satu Mare nubeneficiaz[ de o monografie, de un dic\ionar alpersonalit[\ilor. Ultima monografie care cu-prinde personalit[\i s[tm[rene `n via\[ a fostrealizat[ `n anul 1936, este `n limba maghiar[,dar cuprinde ;i rom]ni, germani, evrei etc.Lucr[ri de mai mici dimensiuni axate pe perso-nalit[\ile trecutului care au cuprins doar oamenide cultur[, scriitori, preo\i ;i politicieni auap[rut sub semn[turile lui George Vulturescu,Ioan Nistor, Alexandru Zotta, Viorel C]mpea-nu, Bujor Dulg[u ;i Claudiu Porumb[ceanu.Studii ;i articole `n pres[ dedicate unor perso-nalit[\i s[tm[rene au mai semnat Doru Rado-sav, Ovidiu Ghitta, Viorel Ciubot[, D. P[curaru,Adriana Zaharia, Peter Szocs, Veres Istvan, Ke-reskeny Sandor, Bura Laszlo, Marius Hor;ia,Ovidiu Pop, Daniela B[lu. O men\iune apartemerit[ profesorul ;i istoricul literar Nae Anto-nescu. O lucrare de asemenea anvergur[ nu poa-te fi realizat[ dec]t prin colaborarea tuturor in-stitu\iilor cu profil cultural.

Prin urmare acest album-monografie va fiprima lucrare ampl[ ap[rut[ `n limba rom]n[dedicat[ personalit[\ilor s[tm[rene, trecute ;iprezente care s-au remarcat `n afaceri, agricul-tur[, administra\ie, activit[\i sociale, culte, cul-tur[, diaspora, economie, `nv[\[m]nt, justi\ie,mass media, muzic[, poli\ie, politic[, social,sport, ;tiin\[, ac\iuni civice etc.

Selec\ia ;i prelucrarea datelor va fi realizat[de un grup de istorici, scriitori, jurnali;ti, ;efide institu\ii ;i asocia\ii culturale. P]n[ `n pre-zent s-au adunat date de la peste 200 de perso-nalit[\i, dar num[rul celor care prin activitatealor merit[ s[ fie inclu;i `n CARTEA PERSO-NALIT{|ILOR DIN JUDE|UL SATU MAREeste mult mai mare ;i necesit[ un colectivredac\ional care s[ cuprind[ istorici, scriitori,jurnali;ti, ;efi de institu\ii, reprezentan\i ai aso-cia\iilor culturale din jude\ul Satu Mare.

Avem onoarea s[ v[ invit[m s[ participa\i la acest mare proiect, pentru a v[ `nscrie numele `n cartea de aur a jude\ului

`n care v[ desf[;ura\i activitatea ;i v[ tr[i\i via\a.Men\ion[m c[ `n jude\ul Satu Mare nu a mai fost realizat[

o asemenea lucrare din anul 1936, ap[rut[ `ns[ `n limba maghiar[, dar cuprinz]nd ;i rom]ni.

CARTEA PERSONALIT{|ILORDIN JUDE|UL SATU MARE

6 Informa\ia de Duminic[/28 iulie 2019

FILA DE PSIHOLOGIE“Sursa marilor noastre nemul\umiri sunt problemelemici> oamenii nu se `mpiedic[ de mun\i, ci de pietre”.(proverb chinezesc)

Nu de pu\ine ori ai avut ocaziade a face o favoare uriașă pentruun prieten - de fapt, o favoare pecare acest prieten ți-a cerut să o faci.Nu simți că trebuie să fii recom-pensat pentru orice fel de gest, daracesta a fost chiar un efort consi-derabil.

~n ciuda faptului c[ așteptai cel pu-țin un e-mail sau un mesaj, gestul tăua fost întâmpinat cu o tăcere asurzi-toare. Spre deosebire de nemulțumireata, câteva zile mai târziu, destinatarulnerecunoscător va recunoaște în celedin urmă ajutorul t[u, dar nu `n felul`n care te a;tep\i tu.

Recuno;tin\a este o emo\iesocial[

Ca un exemplu, presupunem c[ ce-rerea a fost să o duci acas[ cu ma;inape colega/amica ta în timpul unei orede vârf pe o ploaie toren\ial[. Traficula fost teribil, așa că a trebuit să o la;ipe cealalt[ parte a str[zii, în loc să fieîn fața ușii. Pe măsură ce iese din ma-șină, ea se încruntă spre tine prin fe-reastră și tr]nte;te u;a cam tare. De fe-lul ei, aceast[ persoan[ nu obi;nuie;tes[ mul\umeasc[, iar data viitoare cândv[ `nt]lni\i, ea abia rostește un salut.Trebuia să-ți ceri scuze? A fost gre;itdin partea ta c[ ai incomodat-o?

Cum se poate explica faptul că aiajuns s[ sim\i vin[ pentru o situa\ie ̀ ncare `n mod firesc prime;tirecuno;tin\[? De ce unii oameni suntatât de exigenți încât pare c[ nimic ;inimeni nu le atinge standardul? Răs-punsul ar putea părea a fi un caz simplude `ndrept[\ire narcisist[ și, cu sigu-ranță, este una din piesele puzzle-uluipersonalit[\ii narcisiste. Cu toate aces-tea, potrivit unor noi cercetări, narci-sismul nu poate explica lipsa de recu-noștință a unora dintre ei.

Recuno;tin\a este o calitate a personalit[\ii pe care nutoat[ lumea o are

Charlotte Witvliet și colegii săi dela Colegiul Hope din Michigan (2019)consideră că unii oameni nu au calita-tea de recunoștință `n tr[s[turile lorde personalitate. Ca trăsătură, recu-noștința “este o experiență de abun-dență, cu conștiința faptului c[ unuldevine beneficiarul unui dar pe carealtul `l ofer[“. Autorii continuă să de-finească experiența de recunoștință cao “emoție profund socială”.

Dacă recunoștința este o trăsătură,înseamnă că un nemul\umit are toate;ansele să rămână nemul\umit toat[via\a. În plus, persoanele cu un nivelscăzut de recunoștință ar trebui să fie,de asemenea, nefericite. Ve;nic nemul-țumiți nu pot vedea un cadou pentruceea ce reprezint[ el. Ei nu vor puteasă experimenteze acea recompensă in-terioară care provine dintr-un senti-ment de abundență și, prin urmare, in-diferent de ce alte calități au, ace;tianu pot fi cu adevărat ferici\i.

C]nd nemul\umirea devine oatitudine general[, percep\iaobiectiv[ asupra lucruriloreste complet anulat[

În cercetarea anterioară citată de

Witvliet și coautorii ei, oamenii cu î-naltă recunoștință privesc o ofensă in-terpersonală nu ca pe o insultă sau în-răutățire, ci ca pe o oportunitate decreștere, care duce la rezilien\[ - t[riapsihic[ de a `nfrunta sentimentele ;ig]ndurile asociate cu situa\iile dificileprin care trecem. Evaluarea cognitivăjoacă un rol important în acest proces.Acesta este motivul pentru care favo-rurile pentru o persoană nerecunos-cătoare nu au efectele scontate. Ne-mul\umi\ii sunt programa\i pentru avedea favorurile ca nefiind vreodat[destul de bune.

Unul dintre pericolele interperso-nale de a fi cronic nerecunoscători esteacela că viața devine o continu[ profe-ție asupra eșecului altor oameni la caredeveni\i voi înșivă p[rta;i. Din mo-mentul ̀ n care ̀ n care nemul\umirea adevenit o parte din structura persona-lității voastre, nu veți putea să vă în-toarceți la vechea voastr[ perspectiv[.Am putea să ne imaginăm, de aseme-nea, că cei care fac favoruri celor ne-recunoscători renunță, în cele din ur-mă, la încercarea de a se comporta fru-mos ̀ n general. Este activat un cerc vi-cios, în care ingratitudinea d[ na;terela ingratitudine prin ritmurile inter-personale normale în care oameniisunt drăguți cu oamenii la fel ca ei.

Cultivarea recuno;tin\ei`ncepe cu identificarea aspectelor pozitive `n situa\iile deja experimentate

Ce pune în mișcare acest cerc vi-cios? Cercetătorii Colegiului Hope auabordat această întrebare prin investi-garea condițiilor care ar putea stimulacreșterea recuno;tin\ei. Unele dintremetodele pe care le-au încercat și alțicercetători au fost experimentele de“numărare a binecuvântărilor”, scriereaunor “scrisori de recunoștință”, intro-ducerea lec\iilor cu tema recunoștințeiîn școli sau scrierea “jurnalului de re-cunoștință”. Aceste interven\ii, sus\inautorii, au menirea de a îmbunătăți bu-năstarea subiectivă a participanților,pe măsură ce ei încep să experimentezeemoția socială pozitivă care vine cusentimentul de recuno;tin\[.

Ar putea o intervenție de recunoș-tință să crească nu doar recunoștința,ci chiar ;i speranța? Spre deosebire derecunoștință, care implică percepțiaunei recompense curente, speranța im-plică “anticiparea pozitivă a primiriiunui viitor rezultat dorit”. Poate c[ ne-recunosc[torii cronici nu doar că nuau capacitatea de a vedea o recompensădin trecut pentru ceea ce este, dar auajuns, de asemenea, să creadă că nicinu vor primi recompense în viitor. Prinacest ciclu de întărire interpersonală,au învățat, cu alte cuvinte, să nu se aș-tepte ca alți oameni să fie drăguți cuei, așa că renunță la speranță.

Oamenii recunosc[tori suntmai `ncrez[tori `n reu;iteleviitoare

După ce au arătat într-un studiucorela\ional asupra studenților că tră-sătura de recunoștință ar putea prezicetrăsăturile speranței și fericirii, autoriiau continuat cu componenta experi-mentală de manipulare a studiului. Încadrul studiului de intervenție, un alteșantion de participanți la studiu aidentificat și a scris despre un anumitrezultat pe care au sperat să îl experi-menteze, dar pe care nu l-au putut con-trola complet.

Cei din grupul care aveau sarcinade a scrie despre recunoștință au primitapoi instrucțiunea de a “reflecta într-un timp din trecut când au sperat laun rezultat și speranța s-a împlinit”. În-demnurile îi încurajează pe partici-panți să discute astfel de rezultate, cumar fi lecțiile de viață pe care le învățau,pașii pe care aceștia (sau alții) i-au luatpentru a contribui la rezultat, indife-rent dacă au crescut spiritual și dacăau reușit să înțeleagă propriile lor forțede caracter `n urma experienţei. Pe fi-nal, ultima sarcin[ a fost< “Pe măsurăce reflectați asupra acestei speranțe îm-plinite în viața voastră din trecut, iden-tificați și numiți pentru ce anume ;icui sunteți recunoscători”.

După cum vedeți, exercițiul nu aforțat destul de mult, dar cu siguranțăi-a încurajat pe toți participanții să re-flecteze asupra aspectelor pozitive pecare le-au împlinit, pentru care au fost

deosebit de recunoscători. Ambele re-zultate ale speranței și fericirii au fostobservate în grupul de interven\ie șiîn cel de control. Foarte important,scorurile lor pentru așa-numita “tră-sătură” au fost, de asemenea, semnifi-cativ mai mari în grupul care a cerutsă scrie despre această experiență deamintire a recunoștinței.

Dacă o trăsătură poate fi manipu-lată printr-o simpl[ intervenție cum arfi un scurt exercițiu de scriere, se puneîntrebarea dacă nu s-ar putea procedasimilar pentru a încuraja recunoștințaîn cazul persoanelor care întotdeaunagăsesc motive de a fi nemul\umi\i `nsitua\iile `n care prietenii le fac o fa-voare.

Reciprocitatea `n rela\iile interpersonale `mbun[t[\e;tecalitatea vie\ii

~n concluzie, studiul Witvliet et al.arată că, cel puțin în rândul acestuieșantion relativ select de studenți, re-cunoștința este o calitate care poate ficultivată. Studiul lor sugerează, de ase-menea, care sunt condițiile care ar pu-tea crea eternul nemulțumit. Din anu-mite motive, poate la începutul vieții,speranțele lor au fost zdrobite și au în-vățat să nu se aștepte la nimic din ni-meni.

Ciclul de așteptări negative i-a de-terminat să fie tipul de oameni pe carenimeni nu vrea să-i ajute. Spre deose-bire de persoanele care pot simți și ex-perimenta recunoștința, ei nu văd bi-nele în ceea ce fac ceilalți, iar atuncicând se simt respinși, ei reacționeazăcu furie și resentimente.

Împlinirea ̀ n relații depinde, cel pu-țin parțial, de amabilitățile interperso-nale pe care oamenii le oferă reciproc.Nemul\umi\ii nu vor renun\a pe deplinla “haina” lor, dar este posibil ca ̀ n anu-mite condi\ii tr[s[tura aceasta proemi-nent[ a lor s[ se mai estompeze.

Sursa< https<//www.psychologyto-day.com/intl/blog/fulfillment-any-

age/201907/why-is-it-some-people-can-never-be-satisfied

Pagin[ realizat[ de Ioana Zaharia

De ce unii oameni sunt ve;nic nemul\umi\i?

Impulsivitatea este definită ca o lipsăde stăpânire de sine, o predispoziție pen-tru acțiuni rapide și neplanificate ca răs-puns al unui stimul intern sau extern,fără analiza consecințelor asupra ta saua celorlalți. Sună complicat?

Despre impulsivitate vorbim cu toțiiși parcă știm despre ce este vorba. Și to-tuși, deși mulți dintre noi știm cum să ne

stăpânim, nu este atât de ușor de pus înpractică. De ce oare?

Pare simplu și de fapt aici este capca-na< comportamentul impulsiv ne pare afi o variantă care implică resursele celemai puține și devine atractiv prin apa-renta sa simplitate. „Așa mi-a venit, n-am mai stat să mă gândesc!”

În loc să stai la coadă în coloana dintrafic, pare mai simplu și rapid să o iei pelinia de tramvai înaintea tuturor, neluândîn seamă un posibil accident.

Ce trăsături au persoaneleimpulsive

Sunt rapide în reacție, nu își acordătimp de gândire, se grăbesc să dea unrăspuns, nu ascultă pentru a înțelege, parsă le știe pe toate.

Vârsta, lipsa de experiență, deschi-derea către nou și experimentare în com-binație cu vârsta, provocarea unor reacțiicontroversate în jur din cauza compor-tamentului – sunt criterii de luat în calculatunci când catalogăm pe cineva dreptimpulsiv.

Oare există și situații în care impulsivitatea este în avantajul nostru?

Impulsivitatea are la bază un efect deplăcere și eliberare a tensiunii. Imediatdupă acțiunea impulsivă, simțim un fiorde plăcere, o creștere a adrenalinei. Înfuncție de situație însă, impactul negativnu întârzie să apară.

Cu cât mai repetate acțiunile impul-sive, cu atât mai mare adâncirea într-ostare de anxietate sau depresie cauzatăde efectele comportamentului impulsiv– regrete în urma deciziilor luate, res-pingerea din partea celor apropiați, po-sibile consecințe emoționale care nu potfi măsurate.

Pe lângă plăcerea instantă pe care oprovoacă reacția impulsivă, mărimeacortexului prefrontal și impulsurile sis-temului limbic sunt surse posibile aleunui comportament impulsiv.

Sistemul limbic este responsabil deemoțiile noastre primare, iar cortexulprefrontal este în strânsă legătură cu pla-nificarea și controlul.

Studiile au demonstrat că mărimeași exersarea cortexului prefrontal pot in-fluența impulsivitatea. Cu cât exersezimai mult controlul, cu atât impulsivitateata va scădea.

Pe de altă parte, o exagerare a con-trolului poate duce către compulsivitate,care se află în celălalt capăt al aceluiașispectru< dacă impulsivitatea, caracteri-zată prin lipsa de considerație pentru po-sibile consecințe, este condusă de o po-sibilă plăcere de moment, compulsivita-tea are la bază dorința de a scăpa de an-xietate, de un posibil rău care poate apă-rea dacă nu faci acele acțiuni (dacă nuverifici încă o dată că ai închis ușa, dacănu calci pe linii etc). Sursa https<//psy-chologies.ro.

Cum ne explic[mimpulsivitatea

28 iulie 2019/Informa\ia de Duminic[ 7

PERSONALIT~}I

Darius Filip, prefectul judeţului Satu Mare

Prin trecerea în nefiinţă a maestruluiRudolf Fatyol, Sătmarul pierde mai multdecât un artist desăvârşit şi un managerde excepţie, pierde un simbol al judeţuluiprecum şi unul dintre cei mai importanţivectori externi de imagine pe care i-aavut după 1989. Rămas bun maestre!

Drum lin spre stele!

Kereskényi Gábor, primarul municipiului Satu Mare

A plecat dintre noi un artist veritabil,un reper de identitate pentru oraşul nos-tru< maestrul conf. univ. dr. Rudolf Fá-tyol. Cetăţean de onoare al municipiuluiSatu Mare, prin tot ceea ce a făcut, maes-trul Fátyol şi-a pus întreaga viaţă în slujbaculturii sătmărene. De atltfel, chiar înacest an s-au împlinit 35 de ani de acti-vitate a maestrului Fátyol în calitate desolist, violonist concertist alături de or-chestra Filarmonicii Dinu Lipatti şi 29de ani de când era director general al in-stituţiei de cultură.

Municipiul Satu Mare a fost partenerşi susţinător al Filarmonicii Dinu Lipatticondusă de maestrul dr. Rudolf Fátyol,atât în vremurile în care instituţia a fostfinanţată de Primăria Municipiului SatuMare sau prin parteneriatul care a existatmereu pentru organizarea prestigiosuluieveniment Festivalul Internaţional „Zilemuzicale sătmărene” ce se află în acestan la cea de-a 42-a ediţie. „I-am admiratsacrificiul şi răbdarea de care a dat do-vadă, precum şi harul divin ce l-a inspi-rat, căci acestui lucru i se datorează res-pectul pe care îl poartă în suflet sătmă-renii. A fost un exemplu de devotamentşi de profesionalism pentru meseria pecare a slujit-o cu o iubire de neegalat!Dacă Filarmonica Dinu Lipatti este unade prestigiu la nivel naţional şi inter-naţional, maestrului Fátyol i se datoreazăacest lucru ! Avem acum o mare respon-sabilitate< să păstrăm Filarmonica DinuLipatti la acelaşi nivel de excelenţă! Săt-mărenii l-au iubit, l-au respectat şi suntconvins că el va rămâne în memoria co-lectivă ca un simbol al oraşului nostru”.

Anul trecut, în februarie, în cadrulunei ceremonii solemne organizate laBucureşti, managerul Filarmonicii DinuLipatti, maestrul Rudolf Fátyol, a primitdin partea Uniunii Criticilor, Redacto-rilor şi Realizatorilor Muzicali din Ro-mânia, Diploma de Excelenţă pentru celmai longeviv manager de instituţii despectacole din ultimii 100 de ani, fiindextrem de mândru de realizările lui.

În toată activitatea sa, maestrul conf.univ. dr. Rudolf Fátyol a fost un modelal devotamentului şi perseverenţei. Atransmis publicului şi multor generaţiide muzicieni o minunată lecţie de gene-rozitate artistică, restituind prin activi-tatea sa, munca şi dragostea acumulatăîn slujba muzicii de-a lungul celor 35 deani de activitate.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Colectivul Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti Satu Mare

O manifestare a credinţei, respectu-lui, admiraţiei sau recunoştinţei faţă decineva, acesta este un omagiu. Astăzi du-pă treizeci de ani Filarmonica “Dinu Li-patti” nu îl mai omagiază pe cel ce i-afost călăuză, ci îi cinsteşte memoria, îlapreciază, îl respectă şi îi mulţumeştepentru tot ceea ce a oferit din iubire şidevotament.

Împreună cu omul şi artistul RudolfFatyol orchestra sătmăreană a dep[şitmulte bariere şi a trecut graniţele atât lapropriu cât şi la figurat. Inspiraţi de cu-rajul şi ambiţia celui care s-a aflat la câr-mă mulţi dintre noi au reuşit să evolueze

şi să devină credincioşi acestei meseriiatât de frumoasă şi să o transforme într-un mod de via\ă. Pentru maestrul RudolfFatyol muzica şi orchestra sătmăreanăerau parte integrantă a fiinţei sale.

Filarmonica “Dinu Lipatti” este cu-prinsă de durere şi suferă pierderea celuicare aproape trei decenii s-a dedicat şi aiubit această instituţie din tot sufletul.“Aici e casa mea”, “Aceasta e marea meafamilie”, ne spunea.

Pentru unii dintre noi a fost director,pentru alţii coleg, prieten, însă pentrumajoritatea instrumentiştilor din cadrulFilarmonicii a fost toate cele de mai sus.Regretăm nespus pierderea fulgerătoarea omului Rudolf Fatyol, a maestrului Ru-dolf Fatyol, a celui care cu devotament şicredinţă şi mai presus de toate cu dra-goste ne-a fost alături în toţi aceşti ani.Ne-a ghidat, ne-a condus, ne-a apărat şine-a iubit. Cu regret şi cu deosebită tri-steţe va trebui să ne despărţim de cel carea fost un mare iubitor de oameni.

Rămas bun Domnule Director şisucces pe marile scene ale infinitului.Filarmonica vă aplaudă şi vămulţumeşte.

Pataki Csaba, preşedintele ConsiliuluiJudeţean Satu Mare

Violonistul Rudolf Fatyol transcendeîn eternitate, luminând constelaţia ma-rilor spirite ale scenei. Cu adâncă îndu-rerare, rostim acum ”Drum lin în lumi-nă!”. Stingerea din viaţă a maestruluiaşterne lacrimi şi tristeţe în sufletele tu-turor celor care l-am admirat, iubit saul-amcunoscut. Cele peste 500 de concerteşi recitaluri, în ţară şi peste hotare, prilejde bucurie pentru cei care l-am preţuitîntotdeauna, acum au devenit frumoaseamintiri. Violonistul consacrat RudolfFatyol înnobila necontenit scena prinprezenţa domniei sale, desăvârşită.

Discret, cu ochi pătrunzători şi zâm-bet bonom, cu o desăvârşită conduitămorală şi profesională, profesor generos,dr. Rudolf Fatyol a devenit model pentrugeneraţii de muzicieni care au avut ocaziasă-i fie în preajmă. Un violonist unic,mentorul a zeci de generaţii, un adevăratsimbol al muzicii simfonice, Rudolf Fa-tyol a trăit pentru meseria lui, punândFilarmonica de Stat ”Dinu Lipatti” peprimul plan, indiferent în ce colţ al lumiis-a aflat şi cu oricine a vorbit. Cel mailongeviv manager al unei instituţii despectacole din ultimii 100 de ani, ce-tăţean de onoare, violonist de clasă, ca-valer al culturii româneşti, Rudolf Fatyolva rămâne un mare susţinător al culturiisătmărene pe care a promovat-o cu cinstepe mari scene ale lumii, un soţ, tată şibunic de excepţie, un model demn deurmat ca şi coleg, dar mai presus de toate,un OM de mare caracter.

Mulţumim că am traversat acelaşitimp! Dumnezeu să vă odihnească înpace!

Iuliu Ilyes - fost primar de Satu Mare,actual primar de Veti;

Nu l-am cunoscut pe Rudi Fatyol înanii 70, atunci când, câțiva liceeni caream prins gustul muzicii clasice și prie-tenii noștri de la liceul de muzică ne în-tâlneam săptămânal, în serile de marți,sus la balcon, la concertele filarmonicii.Rudi nu era acolo cu noi. El exersa, învățași atunci când noi ceilalți ne bucuram detot ce însemna acea ambianță dată demuzica frumoasă, gașca prietenilor, salafilarmonicii, tinerețea noastră. Dar toțiștiam de el. De unul foarte bun la vioară,nepot al lui Ruha.

L-am cunoscut personal abia la în-ceputul anilor 90, când în acele vremuritulburi a preluat conducerea Filarmoniciidin Satu Mare. Pe care a condus-o timp

de 28 de ani. Pe care a preluat-o când însală veneau regulat 15 – 20 de oameni șipe care a lăsat-o acum, când la concertesala se umple regulat cu peste 150 despectatori. Printre care tot mai mulți ti-neri, liceeni, ca pe vremuri. Conducereaacestei instituții nu a însemnat doarmunca pentru artă, ceea ce i-ar fi fost celmai plăcut, ci o continuă frământare, gri-jă pentru instituție, transferată odată dela Ministerul Culturii la consiliul jude-țean, apoi de acolo, sub presiunea redu-cerilor de personal sau chiar a desființăriila consiliul local al municipiului, apoi deacolo înapoi pe jumătate și iar înapoi lamunicipiu, de frământare și grijă pentrusoarta proprietății clădirii care era incertăîntr-o perioadă, de frământare și supă-rare pentru multele atacuri la persoanăpe care trebuia să le suporte din interiorulinstituției. Dar toate destăinuirile lui des-pre aceste probleme se terminau cu op-timism și bucurie. Trecea repede la invi-tatul următorului concert, pregătirilepentru noul turneu al orchestrei, succce-sele fiicei lui, locurile unde va avea ur-mătoarele concerte. Și în tot acest timpîși ținea strâns lângă el vioara, ca pe osursă continuă de energie sufletească.

A fost un om al comunității. Puțineorașe din România se bucură de prezențași de participarea unui artist de talia luisau a orchestrei filarmonicii la atâtea eve-nimente ale comunității. La fel, a fostunul dintre cele mai implicate persoaneîn păstrarea și dezvoltarea relațiilor cuorașele înfrățite ale municipiului.

În mod sigur că dintre miile de spec-tatori din Düsseldorf, Bruxelles, Paris,Roma și alte mari orașe ale Europei, darși din China, mulți s-au uitat după con-cert pe harta lumii, să vadă unde esteacest Satu Mare, care are o astfel de or-chestră, generând apreciere, respect, poa-te și interes pentru România în primulrând.

Acum noi, comunitatea, instituțiileresponsabile, dar mai ales orchestra,avem datoria și responsabilitatea să păs-trăm acest patrimoniu spiritual pe careRudi Fatyol ni l-a lăsat. Într-un momentde reculegere în amintirea lui am ascultatuna din piesele lui preferate, pe care ointerpreta cu o sensibilitate extraordina-ră< Jules Massenet – Meditation.

Ioan Nistor, scriitor, membru al Uni-unii Scriitorilor din România, FilialaCluj

Renumitul muzician și interpret Ru-dolf Fatyol lasă un gol în arta sătmărea-nă.

Rudolf Fatyol a trecut la cele veșnice.S-a întâmplat fără veste și de aceea tri-stețea este mai adâncă. Prin disparițialui, s-a rupt o coardă din harfa pe careTerpsichore celebrează frumusețea lumii.Îl așteptasem la expoziția din 13 iunie dela Casa Ferențiu, unde pictorul GeorgeDan și-a „executat” câțiva prieteni în niș-te portrete memorabile. Printre cei zece,era și portretul lui Rudolf Fatyol, omul –vioară, expresiv transfigurat artistic.Știam că-l voi întâlni și i-am scris un au-tograf pe o carte. Eram încredințat că iu-bește poezia sătmăreană. Nu știam că valipsi, atunci, știu că nu i-o mai pot oferi,acum...

Maestrul Rudolf Fatyol era artistulaltruist. Era alături de noi, scriitorii, șidin când în când venea în fața unui au-ditoriu avid de armonii subtile, să-și dă-ruiască preaplinul convertit în sunet se-rafic. Și cred că fiecare prezență era înacord cu aspirațiile sale de a-și dărui ta-lentul, la Biserica Adormirea MaiciiDomnului, `n catedrala Romano-Cato-lică, în Sinagoga sătmăreană, în fața scrii-torilor veniți din țară și din depărtărilelumii. De fiecare dată, lăsa să ne picure

în auz acordurile sufletului său larg.De-acum, ne va privi, ca de obicei,

cu blândețe din albumul memoriei, ri-dicându-și ochelarii ca să ne vadă maibine și pentru ca noi, la rândul nostru,să-i vedem mai bine adâncurile izvoruluiinterior din care se înfiripau de fiecaredată momentele sale artistice.

Venea de obicei cu încărcătura sa deom al muzicii, și dărnicia sa devenea unrăgaz de transpunere în sferele adevăra-telor aspirații omenești, unde guverneazădoar Armonia.

Era profund legat de orașul nostru,de umanitatea lui. Își îndeplinea datoriilesale artistice înalte, dar ducea pe umeriși acele îndatoriri prozaice de conducătoral unei instituții-fanion, un domeniu în-deobște ingrat cu idealurile și cu timpulartiștilor.

Rudolf Fatyol – omul – a plecat.Rudolf Fatyol – omul dăruit muzicii

– va dăinui fără umbre în memoria noas-tră.

Rămâne imaginea lui de om profundlegat de arta universală și de cultura noas-tră sătmăreană.

Ne închinăm cu adânc respect în fațanumelui său și-l adăugăm în cele maidragi file ale memoriei noastre.

Dumnezeu să-l odihnească în lumeablândeții veșnice, unde nu este durereși suferință!...

Bogdan Georgescu, directorul Direcţiei de Cultură Carei

Dr. Fátyol Rudolf a fost cel mai im-portant om de cultură pe care l-a avut înultimii ani judeţul Satu Mare. A concertatpe marile scene ale lumii, a fost distinscu cele mai importante premii culturale,a fost apreciat de întreaga comunitateculturală din ţară, şi nu numai, dar cutoate acestea, a rămas acelaşi om simplu,onest, studios, răbdător şi mereu opti-mist. S-a născut la Carei şi a fost mereumândru de oraşul său natal, despre carevorbea cu respect şi dragoste, oricândavea ocazia. L-a avut ca model pe ŞtefanRuha, careian şi el, unul dintre cei maimari violonişti pe care i-a avut ţara noas-tră, şi despre care vorbea întotdeauna curecunoştinţă şi consideraţie. Nu şi-a uitatdascălul, dedicându-i fiecare concertsusţinut la Carei.

Maestrul dr. Fatyol Rudolf a fost so-list în zeci de concerte organizate la Carei,în biserici, la Sala Teatrului şi la Castel.Indiferent de formula alături de care aevoluat în faţa publicului careian, nicio-dată nu a solicitat sau acceptat vreunonorariu pentru sine, ci doar pentru res-tul artiştilor, fiindcă, spunea mereu, căvine acasă şi aceasta este cea mai marebucurie a sa.

Am văzut sute de arti;ti care aususţinut spectacole la Carei. Niciunul nuera primit cu atâta căldură, ca şi maestruldr. Fátyol Rudolf. Fiecare concert al săuse desfăşura cu sala plină, iar publicul

era fermecat de personalitatea maestru-lui. Aplauze, bissuri, buchete de flori şibucuria reîntâlnirii cu marele artist.

Am colaborat cu ”Rudi bácsi” în ul-timii 20 de ani. Datorită lui, careienii auavut parte de spectacole simfonice re-marcabile şi tot datorită acestei colabo-rări, am reuşit să organizăm, în premierăla Carei, prima stagiune de spectacole aFilarmonicii Dinu Lipatti.

A fost un om care m-a inspirat în totce am făcut, o personalitate de la caream învăţat deosebit de mult. Apreciamunca, efortul şi actul cultural de cali-tate, şi totodată detesta actul cultural su-perficial, de faţadă.

Vorbeam săptămânal, ne consultamreciproc şi deseori îi ceream sfatul. Pre-găteam împreună, pentru această vară,un festival de muzică simfonică la Cas-telul Károlyi. Acum câteva zile, m-a su-nat, şi cu o voce plăpândă şi tremurândă,mi-a spus că din cele două concerte pro-gramate, în care urma să fie prim solist,va renunţa la unul, dar sigur va cânta laal doilea. Mi-a mai spus că pleacă în Ger-mania şi că ne auzim peste câteva zile, săperfectăm ultimele detalii legate de fes-tival. Nu a mai fost să fie.

Mircea Eliade spunea că ”toţi suntemnemuritori, dar trebuie să murim întâi”.

Amintirea maestrului Fátyol Rudolfva rămâne veşnică în sufletele noastre!

Mircea Deac, directorul Şcolii de ArteSatu Mare

Rudolf Fatyol înseamnă enorm pen-tru muzica cultă. A transformat ideeanoţiunii de muzic[ clasic[ într-o per-cepţie a muzicii la îndemâna tuturor, fă-cându-i să iubească acest gen muzical.Demn urmaş al maestrului Ruha Ştefan,şi-a clădit ascensiunea muzicală pe pro-fesionalism şi seriozitate, atingând valo-rile unui mare artist recunoscut pe plannaţional şi internaţional.

Această vocaţie a instrumentistuluide calibru, a fost dublată de calităţile ex-cepţionale de manager, pe care şi le-a pusîn valoare conducând cu multă priceperecea mai importantă instituţie de culturăsătmăreană, Filarmonica ,, Dinu Lipatti”,pe care a propulsat-o şi a făcut-o cunos-cută în lumea bună a elitei muzicii clasiceinternaţionale. Personal, am avut o relaţiedeosebită de prietenie şi colaborare curegretatul Rudi Fatyol, urmărindu-i în-deaproape prestaţiile muzicale şi reali-zările profesionale.

Plecarea maestrului la cele veşnice,lasă un gol imens în cultura muzicalăsătmăreană şi în sufletul celor care l-auiubit şi apreciat. Sunt convins că în or-chestra cerească, va fi prim solist.

Odihneşte-te în pace, maestre RudiFatyol.

IN MEMORIAM Dr. Rudolf Fátyol

8 Informa\ia de Duminic[/28 iulie 2019

Simona Halep profită din plinde ultimele zile de vacanță, înain-tea turneelor de pe tărâm ameri-can. Mai exact, jucătoarea de tenisa plecat într-un scurt sejur în Gre-cia cu iubitul ei.

De curând, cei doi amorezi au hotărâtcă este momentul să nu se mai ascundăși, judecând după fotografiile în care aufost surprinși, Simona este îndrăgostităpână peste cap de milionarul machedon.Cu un zâmbet larg și radiind, pur și sim-plu, de fericire, sportiva este nedespărțităde noul său iubit, pe care îl îmbrățișeazătandru de fiecare dată când are ocazia.De altfel, Toni Iuruc se află în anturajuljucătoarei de tenis de mai multă vreme,fiind surprins inclusiv la Wimbledon, în-curajând-o fără încetare pe cea care i-afurat inima. Iar Simona nu i-a înșelat ab-solut deloc așteptările, întrucât a reușitsă ridice marele trofeu deasupra capului,la capătul unui turneu anevoios.

Chiar dacă Toni Iuruc nu este la pri-ma „cucerire”, omul de afaceri machedon

trecând deja prin douămariaje care nu s-au în-cheiat în cele mai bunecondiții, familia SimoneiHalep nu pare prea de-ranjată de acest aspect.Ba mai mult, bărbatul învârstă de 40 de ani a fostprimit cu brațele deschise,mai ales că are o relație foartebună cu Stere Halep, tatăl cu-noscutei jucătoare de tenis. În plus,Toni și Simona au ieșit la plajă în Mamaiaîmpreună cu fratele sportivei, soția aces-tuia și încă un văr al său, alături de copiiilor.

După  căsnicia cu Alina, un fotomo-del cunoscut pe plan intern, Toni Iurucs-a căsătorit cu Liana, însă acest mariaja durat aproximativ 10 luni, bărbatul in-vocând infidelitățile repetate ale parte-nerei sale de viață. De altfel, apropiațiiau fost încă de la început împotriva aces-tei relații și iată că timpul le-a dat drep-tate, întrucât cei doi au depus actele dedivorț după nici un an de la momentulîn care și-au unit destinele.

Beyonce a colaborat cu fiica ei, BlueIvy, pentru o nouă melodie, iar fanii auavut cele mai bune reacții.

Noul album al lui Beyonce, inspiratde filmul “The Lion King”, s-a bucuratde succes imediat după lansare, însă faniiau apreciat cel mai mult melodia reali-zată în colaborare cu fiica artistei, BlueIvy. Blue Ivy calcă pe urmele mamei saleși demonstrează că poate urma în viitoro carieră în muzică. În vârstă de 7 ani,fiica lui Beyonce a impresionat fanii dinîntreaga lume după ce a cântat mai multeversuri din melodia „Brown Skin Girl”,de pe albumul lansat pe 19 iulie.

Blue Ivy cântă alături de Saint Johnîn deschiderea melodiei, având însă și oparte solo, la final, când recită refrenul.Aceasta nu este singura colaborare depe noul album al lui Beyonce. ChildishGambino, Kendrick Lamar și Pharrellfiind doar o parte din artiștii cu care ve-deta a colaborat pentru acest album.

Fiica lui Beyonce a avut deja o apa-riție în videoclipul spectaculos al melo-diei „Spirit”, unde a impresionat prin ți-nuta purtată.

Beyonce a declarat că noul ei albumeste „o experiență a povestirii. Am vrutsă fac mai mult decât să găsesc o colecțiede piese care au fost inspirate de film.Este un amestec de genuri și colaborăricare reprezintă un singur sunet. Sunt in-fluențe din tot, de la R&B, pop, hip hopși Afro Beat”.

Interpreta Amna aconfirmat că a divorțat desoțul ei, după o căsnicie de9 ani, și a confirmat astfelzvonurile lansate înpresă. Cântăreața apostat un mesaj pecontul de sociali-zare, în care a con-firmat totul și acerut discreție cuprivire la acestsubiect.

„Nu mi-am dorit săating acestsubiect, darpresa a fostcu un pasînainteamea. Amfost tottimpul opersoa-nă asu-mată, așa căvă confirm faptul căam divorțat. Ca și pânăacum, îmi doresc ca tot ceține de viața mea persona-lă să rămână așa. De aceea,nu voi mai dezbate acestsubiect. Vă mulțumescmult pentru înțelegere! Măvoi concentra pe muzică,așa că staţi aproape”, a scrisAmna pe Instagram.

Amna, pe numele său

adevărat Andreea Mușat,a fost căsătorită cu CristiMușat, alături de care areși un băiețel, David, în vâr-

stă de 5 ani. Cei doi for-mau un cuplu

de

peste 9 ani.A devenit cunos-

cută odată cu lansarea hi-tului “Tell Me Why” în co-laborare cu Tom Boxer.Alte hit-uri ale Amnei sunt„Arme” – o colaborarecu What’s UP și „Fără aer”feat Adda.

Cristina Andreea Mu-

șat s-a născut pe 24 martie1984, în Slatina, județulOlt, România, dar a cres-cut în București. A studiatpianul și canto la LiceulGeorge Coșbuc specializa-re bilingvă. Amna a absol-

vit facultatea de rela-ții inter-

națio-nale. Pe

12 au-gust

2014, Am-na a născut

un băiețelpe care l-a

numit DavidCristian.

Pri-mul single al

Amnei “Tell MeWhy” a avut suc-

ces național și in-ternațional, ocu-

pând locuri frun-tașe în țări precum

Polonia, Spania, Ar-gentina, Serbia, Gre-

cia, Mexic, Chile,Ecuador și Albania. În2014 Amna a lansat unnou single, Fără aer, în co-laborare cu Adda, pentrucare au lansat și un video-clip la începutul lunii iu-nie.

Beyonce a colaborat cu fiica ei, Blue Ivy, pentru o nou[ melodie

Amna a confirmat c[ a divor\at

Simona Halep a plecat într-un scurtsejur `n Grecia cu iubitul ei