ANUL XXXIX MARTIE-APRILIE

<nY-

o111

U D V E N T h 'T

O rgan al C u l t u l u i C reştin A d v e n t is t

de Z iua a Ş a p t e a dîn R.P.R.

Nu. 1961

ÎN ACEST NUMĂROm ul sovietic a pătruns în Cosmos . D. Popa

D rum u l i e r t ă r i i ........................................ N. Tănase

Despre r u g ă c iu n e ................................... M. Manea

D in v ia ţa p rim e i B iseric i creştine . , P. Crişan

Lucrările M a r ii A dunări Naţionale * * *

S p ir itu l D om nu lu i H ristos . . . . . N. Dumiitrescu

Pentru pace, pentru bunăstarea

poporu lu i ........................................ * * *

Să cunoaştem L u n a ..............................* * *

Există iad ? .............................................C. Alexe

S fîn tu l Apostol A n d r e i ......................... Ştefănescu C.

Om ul cu un u lc io r cu a p ă .................... * * *

V irtu tea b l î n d e ţ i i ................................... I. Dâneţiu

C urioz ită ţi ............................................. * * *

Personalitatea D uhu lu i S fîn t . . . . Mihail Popa

Valoarea c u ltu r ii căpşunilor . , . , I. Dăneţiu

P i t c a im .................................................. .........D. Popa

S t r a d iv a r iu s .............................................* * *

Obiceiuri şi s u p e r s t i ţ i i .........................Lidia P.

Ş tia ţi că? . ............................................. * * *

In v ita ţ ie la calm .............................. * * *

S fa tu ri p r a c t ic e .................... .... .................. * * *

însemnătatea celor scrise în Rom. 14,

; j l g S j l J g

i p M P * m £ * & r ^ ..... 8S

îfSSis J § | . ...g iitlT fffllJ J B tH a m

m ' H/ j v 'V ;

E I I n i

I

unde idealul şi aspiraţia spre pro­gres şi binele colectiv formează o politică de stat.

12 A P R IL IE 1961

Data aceasta va răm îne pen tru to t res tu l is to r ie i p ă m în tu lu i nos­t ru , o dată ce nu se va u ita . O m u l sovietic, care cu entuziasm de ne­s tă v i l i t a ru p t cu zeci de an i în u rm ă zăgazurile ignoran ţe i, asu­p r i r i i şi înapo ie r i i , lăsînd ca lu ­m ina ş t i in ţe i, l ib e r tă ţ i i şi p rogre ­su lu i să se reverse în v a lu r i , om u l sovietic, înv inge legea g rav ita ţ ie i, şi efectuează p r im u l zbor în cos­mos. Realizarea aceasta epocală, nu este re z u l ta tu l în t îm p lă r i i , ha-

ţ iu n i i umane. în această z i de p r i ­m ăvară a a n u lu i 1961 au început zbo ru r i le o m u lu i în spa ţ iu l cosmic. Şi nu e om de pe glob care să nu s im tă că trăieşte o z i unică, una d in acele z ile excepţionale pe care is to r ia le înscrie cu li te re de aur în glorioasele sale pag in i. Z iua erei cu ce r ir i i Cosmosului de către om.

Această z i a fost visată, năzuită de omenire în decursul m ilena re i sale is to r i i . A u v isa t-o cîndva asi- r ie n i i , c re iînd legenda v iteazu lu i Elan, p o rn i t la asa ltu l ce ru lu i ; au v isa t-o g rec ii an t ic i d ă ru in d lu m i i m in u n a tu l basm m ito log ic a l lu i Icar, cel ce s-a în ă lţa t cu a r ip i fă u r i te de m î in i omeneşti p înă în apropierea soarelui, de unde s-a

iA F u a t recu t m u l t — sub aspectul

’ colosalelor s a ltu r i ca li ta t ive şi can tita t ive ale ş t i in ţe i sovietice — de cînd p r im u l sputnilc trecînd peste bariere le sp a ţ iu lu i a pă truns în spa ţ iu l in te rp lane ta r, şi acum pe ziua de 12 a p r i l ie 1961 „sub p r i ­v i r i le lum ina te de o indesc r ip t ib i lă emoţie a în t re g i i um an ită ţ i , om u l sovietic a deschis la rg i înseşi po r ­ţ i le Cosmosului că lcînd cu paşi de şapte poşte pe nebătă to r ite le căi stelare'. I n toate l im b i le g lobu lu i, c ra in ic i i p o s tu r i lo r de rad io şi te­lev iz iune rosteau cu o voce în care emoţia m om e n tu lu i t r ă i t se vădea cu toată s trădu in ţa acestora de a se stăpîni. „ L A 12 A P R IL IE 1961 IN U N IU N E A S O V IE T IC A A FOST P L A S A T A P E -O R B IT A IN J U R U L P A M lN T U L U I N A V A C O S M IC Ă - S A T E L IT „V O S T O K " (Răsăritu l), A V lN D U N O M L A BORD.

P IL O T U L C O S M O N A U T A L N A V E I C O S M I C E-S A T E L I T „ V O S T O K " ESTE A V IA T O R U L M A IO R IU R I A L E X E E V 1 C I G A - G A R IN , C E T Ă Ţ E A N A L U N IU N I I R E P U B L IC IL O R S O V IE T IC E SO­C IA L IS T E .

M A IO R U L IU R I G A G A R IN A A T E R IZ A T ÎN B U N E C O N D IŢ I I

IN R E G IU N E A S T A B IL IT Ă IN U.R.S.S".

Asemenea u n o r cercu r i concen­tr ice ce m erg m a i departe şi to t m ai departe în masa l ich id u lu i, to t astfe l pe a r ip i le undelor, p ă m în tu l în treg a a f la t vestea pe care de fa p t o aşteptam cu to ţ i i , şi o aş­tep tam ca ea să ne f ie adusă la cunoştin ţă de vocea cpldă şi pa­te tică a c ra in ic u lu i pos tu lu i de ra ­d io Moscova.

Ştiam, şi in tu i ţ ia îm i spunea că p r im u l cosmonaut nu putea f i de- cît un om sovietic, pe n tru că a tî t e lem entu l ş t i in ţ i f ic c ît şi e lemen­tu l um an capabil de astfe l de fapte u lu itoare şi eroice, nu pot răsări la u m b ra in terese lor con tra d ic to r i i a concernelor şi t r u s tu r i lo r ce u r ­măresc num ai un p ro f i t , ci acolo

„OMUL SOVIETICA PĂTRUNS IN COSMOS)>

z a rd u lu i ; Este în p r im u l r înd consecinţa une i p o l i t ic i juste, ■a socie tă ţi i a căro r e fo r tu r i sîn t în ­drepta te spre lum ină , progres, l i ­bertate. Spre satisfacerea nevo ilo r m ateria le şi cu ltu ra le a e lementu­lu i om. Şi aceasta este Uniunea Sovietică ! A cadem ic ianu l A . Nes- meianov, preşedinte le A cadem ie i de Ş t i in ţă a U.R.S.S. răspunzînd la în trebarea, de ce Un iunea Sovie­t ică a depăşit S.U.A. în cucerirea Cosmosului, acesta a ră s p u n s : „Cauzele s în t m u lte . Ţ io lk o v s k i a t r ă i t şi el în U.R.S.S. şi a fo rm u la t p r im u l teo ria zbo ru lu i cosmic încă în Rusia p re revo lu ţionară . Cauza p rinc ip a lă constă însă, după păre­rea mea, în p o s ib i l i tă ţ i le m u l t m a i bune de organizare a a c t iv i tă ţ i i tehn ico -ş t i in ţ i f ice în s ta tu l socia­list, decît în s ta tu l bazat pe p ro ­p rie ta tea p r iv a tă " . Ia r l u r i A le xe - ev ic i G agarin , p r im u l p i lo t cosmo­nau t a l lu m i i p rec izează : „ P r im u l avion, p r im u l spu tn ik , p r im a navă cosmică, p r im u l zbor a l o m u lu i în Cosmos — acestea sînt etapele d ru ­m u lu i m ăre ţ a l p a t r ie i mele în descoperirea ta in e lo r n a tu r i i .

V om zbura m u l t şi cu încredere, a con tinua t el, vom cuceri spa ţ iu l cosmic.

„Toa te izb înz ile sovietice de p înă acum — spune a r t ic o lu l de fond al z ia ru lu i „ Scîn te ia“ d in 13 ap r i l ie 1961 — în exp lo ra rea Cosmosului— de la m em o rab i lu l s p u tn ik d in4 octombrie 1957, trec înd p r in n u ­meroasele s ta ţ i i automate care au brăzdat s is tem ul nostru solar şi a- ju n g înd la navele cosmice cu f i in ţe v i i — ne apar azi ca un vast şi lum inos p re lud iu . Lansarea de către Un iunea Sovietică a p r im u lu i om în Cosmos şi în toarcerea sa pe P ăm în t rep rez in tă o v ic to r ie fă ră precedent a o m u lu i asupra fo r ţe lo r n a tu r i i , cea m a i m ăreaţă cucerire a ştiinţei şi tehnicii, tr ium fu l ra­

p răbuş it în apele spumegînde ale m ă r i i ; au v isa t-o m a r i le f ig u r i ale u m a n ită ţ i i , de la Leonardo da V in c i şi G io rdano B runo — cel ars pe rug de papali ta te pen tru cute- zătoarea sa încredere în ş t i in ţă — pînă la gen ii ale ş t i in ţe i ruse ca Lomonosov sau în tem e ie to ru l teh ­n ic i i reactoarelor, Ţ io lk o v s k i ; au visa t-o A u re l V la icu şi T ra ia n Vuia , ero ic i p ioner i ro m în i a i av ia ­ţ ie i moderne. T o t ce are omenirea m ai în a in ta t şi-a înd rep ta t în to t ­deauna g îndu l spre z iua cînd om u l va smulge U n ive rsu l d in aspra şi îngheţa ta sa tăcere, cînd de un ­deva, d in Cosmos, va răsuna în s fî rş i t vocea omenească.

Şi ia tă că această z i a ven it. D in spa ţiu l in te rp la n e ta r a răsunat vo­cea om u lu i. U im i t de cele ce vede— I u r i A . Gagarin, fe rm ecat de tab lou l cosmic ce î l vedea pen tru p r im a dată un om a exc lam at p l in de înc în ta re : „C E FR U M O S !“ .

Lansarea p r im u lu i om în Cosmos reprez in tă s tră luc ita izbîndă a U- n iu n i i Sovietice, a în t re g u lu i sistem m ond ia l socialist în în trecerea paş­nică cu cap ita lism u l. Şi deci şi a noastră. T r im ite m — ca expresie a bucu rie i noastre — un s incer şi f ie rb in te sa lu t oam en ilo r sov ie tic i cuce rito r i a i Cosmosului.

Sem n if ica t ivă , patetică şi p l ină de um an ism este încheierea che­m ă r i i adresate de C om ite tu l C entra l al P.C.U.S., P rez id iu l S ov ie tu lu i Suprem al U.R.S.S. şi G u ve rn u lu i U n iu n i i S o v ie t ic e : „N o i oamenii sov ie tic i care cons tru im comunis­m u l, avem m area cinste de a f i p r im i i care pă trundem în. Cosmos. N o i considerăm v ic to r i i le în cuce­r irea Cosmosului d rep t rea liză r i nu nu m a i ale p o poru lu i nostru, c i şi ale în t re g i i om en ir i. Le punem cu

(continuare în pag. 16)

PAGINA I

DRUMUL IERTĂRII!

d t

N. TĂNASE

P roblema iertării păcatelor a fost m ult timp şi de m ulţi discutată, şi fiecare exeget a încercat să ara te în tr-un fel sau altul, mijloacele şi

posibilităţile prin care se poate ajunge la iertare.M ajoritatea comentatorilor, au ajuns la convingerea că iertarea

este strîns legată de anum ite îndatoriri din partea celui greşit, spre deosebire de unii, care cred că iertarea se obţine cu aju torul timpului, care îngroapă sub uitare, păcatul.

Problem a este destul de im portan tă din mom ent ce însuşi Domnul Hristos cum şi proorocii de pe vrem uri au găsit cu cale şi potrivit, a se preocupa de ea. Ca o condiţie principală pentru iertare, Dumnezeu a stabilit ca cel vinovat să a ibă şi el partea lui de făcut, fără de care, ie rtarea nu e posibilă. Cităm cuvintele unui prooroc care inspira t de Duhul Sfînt zice : „Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gindurile lui rele, să se în toarcă de pe calea lui stricată pen­tru ca să fie ie rta t". Rezultă de aici că prim a poziţie pe care trebuie să o ia greşitul, este aceea de a se opri de la pâcătuire. Dar, acest lucru nu se poate face p înă cînd păcătosul nu-şi dă mai întîi seama de starea lui de păcătoşenie, ia r acest lucru se poate realiza num ai p rin lucrarea Duhului Siint.

In acest stadiu, după ce ajunge să-şi cunoască starea de păcăto­şenie, păcătosul ajunge sâ-i pa ră rău de viaţa lui d in trecut, regretîn- du-şi păcatul cu sinceritate şi a tît de profund, încît, sim te o în tristare în sufletul său şi un simţ al metrii lui sărăcii sufleteşti, care îl duce la starea despre care a vorbit Domnul Hristos pe m untele num it al fericirilor, cînd a zis : „Ferice de acei care cu regre t îşi plîng păcatele lor, caci ei vor fi mîngîiaţi".

S-ar părea ciudate aceste cuvinte ale M întuitorului, în trucît noi ne luptăm cu toţii şi respingem pe cît putem stările de în tristări care să ne ducă ia plîns. Aici insă, nu este voroa de plinsul su terin ţelor Iizice, ci de regretu l sufletesc al stării de imperfecţiune, a stării de păcătoşenie, s tare care a r fi p u tu t să nu fie. Aceste cuvinte nu sîn t spuse despre aceia care se t o t . plîng şi m u rr «ură, ci sînt spuse despre aceia care regretă cu sinceritate păcatele sâvîrşite şi care d in această stare, se roagă pentru iertare. Ei vor fi mîngiiaţi, zice Domnul Isus. Iar proorocul de pe vrem uri adaugă : Le voi p reîace ja lea în bucurie şi-i voi mingiia, le voi da bucurie după îndurerarea inimii lor. Cu un cuvînt, se poate zice, că aceasta stare, la care se re lerea Domnul Hristos, este sincera în tristare a inimii din cauza p ăca tu lu i ,. şi d in ea se poate ieşi numai p rin oprire de ia pâcătuire, cum zicea p roo rocu l: încetaţi de a mai face rau i şi fiecare spunînd aproapelui său adevărul, aiipiţi-vă ta re de b in e ; sau, cum zicea un a lt prooroc : Ţi s-a a ră ta t ce este bine şi ce a lta cere Domnul de la tine, decit să te opreşti de la pâcătuire, să iubeşti drep ta tea şi neprihănirea ; sau cum concretiza apostolul Pavel această s tare şi m ai bine prin cu v in te le : „Dragostea să fie fă ră p refă ­cătorie, fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine“.

Din această stare, păcătosul poate ieşi pe calea opririi de la păcat şi în sincer regret şi pocăinţă poate găsi în je rtfa de pe Golgota, m în- gîierea necesară.

Aceasta este pe scurt experienţa găsirii ie rtării şi toţi urm aşii lui Hristos se vor îm părtăşi de ea. Im pârtâşm du-se de iubirea Sa, ei vor ajunge apoi să se îm părtăşească de caracterul Său ca fii ai luminii. Re­gretul protund fa ţă de păcat, îi va face să guste şi ei într-o m ică m ă­sură din cupa pe care a băut-o El, ca ispăşitor a l păcatelor întregii lumi. Bînd această cupă a căpătat Isus lucrarea de mîngîiere, şi prin fap tu l că El însuşi a fost ispitit, poate să v ină în a ju toru l celor în­cercaţi ca E l ; da r fiecare suflet care a in tra t în această lucrare, are privilegiul de a se îm părtăşi cu viaţa Lui, Iubirea Lui deschide a-

tuncl o cale pentru sufletul zdrobit şi devine un balsam vindecător pen­tru cei încercaţi. Cu ei se îm pline­şte Cuvîntul care zice : In adevăr, în tristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, aduce o pocă­inţă, care duce la mîntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cînd în tristarea care nu este după voia lui Dumnezeu aduce moartea.

Spre a deosebi starea aceasta de în tristare de alte stări ale durerii omeneşti, ne sînt date în Sf. Scrip­tu ră exem ple pline de învăţăm inte. Astfel îl avem pe apostolul Petru, care în noaptea cînd Isus a fost prins, s-a reîntors în grădina Ghetsem ani şi a plîns cu am ar. Un Comentator a ra tă că starea aceasta s-a da to ra t faptului că P e tru sim ­ţea povara păcatului său. Un astfel de plîns implică şi regretul păcatu ­lui săvîrşit şi deci şi hotărîrea de a nu-1 mai repeta. Şi, a juns aici, credinciosul începe să guste feri­cirea iertării şi m îngîierea despre care vorbea Isus.

A juns în acest stadiu, păcătosul începe să se îm părtăşească de ne­prihănirea lui Isus şi această nepri­hănire lăuntrică îl face să crească zi cu zi în asem ănarea chipului lui Hristos. In felul acesta crescînd, în­cetul cu încetul, vom ajunge la cîş- tigarea unui caracter nobil, care, nu se dobîndeşte ca moştenire, nici nu-1 putem avea prin tr-o întîm - plare. Un caracter nobil poate fi cîştigat num ai prin silinţe perso­nale în pu te rea m eritelor şi ha ru ­lui lui Hristos. Dumnezeu dă ta len­tele, pu terile şi m intea ; noi form ăm caracterul, şi anum e p rin luptă contra înclinărilor păcătoase ale firii şi prin îndepărtarea de la păcat. Trebuie să ne observăm şi să ne cîn tărim pe noi înşine, de aproape, şi să nu îngăduim nici o trăsă tu ră de caracter neîndreptată. Nimeni să nu zică : eu nu pot să-mi îndrept lipsurile de caracter. Dacă te laşi condus de o aşa părere, a- tunci cu siguranţă, ai să dai greş în dobîndirea vieţii veşnice. Impo­sibilitatea de a te îndrepta, de a obţine iertarea, stă în propria ta voinţă. Dacă nu vrei, atunci nu poţi birui. G reutatea cea m are vine din cauza inimii stricate şi lipsite de sfinţenie, ca şi din refuzul de a se supune călăuzirii lui Dumnezeu.

A du-ţi am inte, că nu poţi atinge o ţin tă m ai îna ltă decît aceea pe care ţi-ai pus-o singur. Trebuie să avem am biţia de a cultiva orice trăsă tu ră bună de caracter. Carac­te ru l form at după chipul M întuito­rului este singura comoară pe care o putem duce cu noi din lum ea aceasta.

'•sa»

PAGINA I CURIERUL ADVENTIST

D E SP R ER U G Ă C IU N E

_______ de_______

M. MANEA

D ugăciunea este fa c to ru l cel m a i im p o r ta n t in v ia ţa de credinţă. D a to r ia u n u i creştin este de

a reprezenta în mod demn pe M in tu i to ru l său. „ N o i to ţ i" , zice aposto lu l Pavel, „ p r i v im cu fa ţa desco­pe rită ca în t r -o oglindă, s lava D om nu lu i, şi s in tem sch im ba ţi în acelaş ch ip a l L u i, d in slavă în slavă, p r in D u h u l D o m n u l u i 2 Cor. 3, 18. P r in rugăciune, credinciosul se pune în legătură cu M în tu i to ru l său şi astfe l p r iv in d spre El, şi t ră in d p r in D u h u l S fîn t asemenea L u i, a junge să f ie o fă p tu ră nouă.

In fo los irea cea m a i de f run te , rugăciunea este îm părtăş ire . Este nevoie ca lu c ru l acesta să f ie scos în evidenţă, deoarece prea m u lte rugăc iun i ale cre­d inc ioş ilo r sîn t nu m a i nişte m ij loace de a obţine ceva de la Dumnezeu. E i s im t că le lipseşte ceva, şi ce cale poate f i m a i uşoară decît de a cere de la Dumnezeu ce le este necesar. N u a prom is ' D u m ­nezeu că ne va da ceea ce ne lipseşte ? N u a zis E l : „C e re ţ i şi v i se ■ va da, cău ta ţ i ţ i v e ţ i g ă s i ; bate ţi şi v i se va deschide“ ? Ca u rm are a acestui fe l de gîndire , m u lte rugăc iun i nu sîn t a ltceva decît cerer i după d ife r i te lu c ru r i , unele bune, a lte le dău ­nătoare, ia r a lte le cu n epu t in ţă de îndep lin it . P en tru u n i i ca aceştia, Dumnezeu este f în t în a nesecată a d a ru r i lo r . T o t ce au ei de făcu t este a cere, cu gîn- d u l că Dumnezeu va face restu l. E i îş i măsoară creş­t in is m u l după răspunsuri le p r im ite la cererile lo r şi consideră că rugăc iun ile lo r n-au fost ascultate dacă cererea lo r nu le este îm p lin i tă . De cele m a i m u lte

ori rugăciunile lor iau form a unor petiţii, fii ce» fără încetare, ca şi fiu l din parabolă: „Tată, dă-m i“. Luca 15, 12.

Este adevărat că totdeauna a r trebui să sim ţim nevoia de o cere de la Dumnezeu ceea ce avem ne- voie. D ar trebu ie să sub lin iem că rugăc iun ile de cereri nu trebu ie să a jungă u n fe l ob işnu it de a ne ruga. Insă cele m a i numeroase rugăc iun i a r t re ­bu i să f ie rugăc iun ile de m u l ţu m ire , de laudă şi de adorare. Supunerea la vo ia lu i Dumnezeu, desă- v îrş i ta predare L u i şi în treaga consacrare, ne înva ţă cum să f ie rugăc iun ile noastre. C înd no i căutăm cu toată s incerita tea să a f lă m ce doreşte Dumnezeu de la noi, rugăc iun ile noastre nu vo r m a i f i nişte cereri.

C h ia r dacă cerem d ife r i te lu c ru r i să nu u i tă m da­to r ia noastră de a ş ti ce doreşte Dumnezeu să facem sau să f im . N u m a i a tunc i ne a f lă m pe un teren s igur cînd am a juns să ş t im aceasta. A tu n c i putem cere cu încredere să se facă voia L u i. Cu re fe r ire la D om nu l Isus, Psa lm is tu l sp u n ea : „ la tă -M ă că v in , în su lu l c ă r ţ i i este scris despre M ine — vreau să fac vo ia Ta, Dumnezeule, şi Legea Ta este în fu n d u l in im i i M e le “ . Ps. 40, 8. C h ia r şi d tunc i cînd D om nu l Isus se a f la în grele su ferin ţe, în grăd ina Ghetsemani, se ruga : „Ta tă , dacă nu se poate să se îndepărteze de la M in e p a h a ru l acesta, fă ră să-l beau, facă-se vo ia Ta“ . M at. 26, 42. In rugăciunea T a tă l nostru, D om nu l Isus ne-a învă ţa t să c e re m : „Facă-se vo ia T a “ . Deci, m area prob lem ă ce ne stă în fa ţă este de a a f la vo ia lu i Dumnezeu şi apoi să ne cercetăm in im a spre a ne asigura că în tr-ade- vă r d o r im ca voia lu i Dumnezeu să f ie şi a noastră. Voia lu i Dumnezeu ne este c la r a ră ta tă în C u v în tu l Său şi în Legea m ora lă a ce lor zece porunci. Ne-am pus no i în deacord cu vo in ţa L u i ? C u v în tu l Său ne spune : „C ine îş i în toarce urechea să nu asculte Legea, ch ia r şi rugăciunea lu i este o u rîc iune".

M u l ţ i sînt aceia care nu se străduiesc să a fle ce vrea Dumnezeu, cu toate că sîn t dep lin lă m u r i ţ i cu p r iv i re la ce v o r ei. De fan t, rugăciunea lo r e s te : „ Schimbă-se vo ia Ta", şi n ic idecum „facă-se vo ia Ta". Ei cer de la Dumnezeu ce l i se pare lo r că E l ar t re b u i să facă. E i u i tă că lu c ru l cel d in t î i pe care trebu ie să-l a fle este să se î n t re b e : „Este vo ia lu i Dumnezeu ca eu să am lu c ru l pe care eu î l doresc a t i t de m u l t ? Este oare pe n tru b inele meu ? Este aceasta după voia lu i Dumnezeu ? Este oare ceva ceea ce a r tre b u i să-l îndeplinesc eu m a i îna in te 7 Sînt eu gata de a supune to tu l lu i Dumnezeu, asa înc ît dacă E l n u -m i dă ceea ce eu doresc, să f iu m u l ţu m i t şi să -I m u lţum esc pen tru ceea ce E l îm i d ă ; sau u m b lu m a i m u l t după ceea ce îm i place mie, decît după ceea ce î i place lu i Dumnezeu ?

T rebu ie a m in t i t că rugăciunea nu este u n în lo ­cu ito r a l fap te lor. C reş tinu l căru ia i se r id ică în fa ţăo p rob lem ă grea, are d re p tu l de a cere a iu to r de la Dumnezeu şi de a aştepta ca E l să răspundă. D ar cererea lu i n u - l scuteşte de a lucra d in greu si a-şi face partea lu i. Dumnezeu nu va p r im i rugăciunea ca pe un în lo cu ito r a l s trădu in ţe lo r m in ta le , sau să dea ceva unora care nu sîn t decît n işte leneşi. Per­soanele care sînt în stare de a învă ţa tab la în m u l ­ţ i r i i şi au p r i le j de a face lu c ru l acesta, nu trebu ie să se cruţe de această osteneală, cu g îndu l că Dumnezeu p r in rugăciune va face ca ei să nu m a i aibă nevoie de e fo r tu r i m in ta le . În ţe legem deci, că m unca şi rugăciunea trebu ie să meargă m înă în mînă.

Scopul rug ă c iu n i i nu este doar să de term ine pe Dumnezeu de a îm p l in i dorin ţe le noastre. U n i i cred, că pen tru a obţine neapărat ceva de la Dumnezeu t rebu ie să s tă ru ieş ti la in f in i t în rugăciune. P urta rea lo r este ca şi cum Dumnezeu nu a r f i b inevo ito r să-i împlinească cerer ile lo r fă ră m u l tă l inguş ire d in p a r ­tea lo r şi pare că ei cred că p r in m u ltă s tă ru in ţă şi laudă pot să scoată de la Dumnezeu lu c ru r i pe care a lt fe l E l nu le -ar da. E i iau de exem p lu pe văduva stăru itoare, d a r parabo la aceasta a fost dată pentru, a ară ta cum nu este Dumnezeu. N im e n i nu tcoate

M A R T I B ^ A P R I U E 1961 PAGINA I

de la Dumnezeu ceea ce el doreşte num ai prin stă­ru in ţa lu i supărătoare. U n i i cred că p e n tru a obţine ceva de la Dumnezeu este nevoie să ţ ip i tare cînd te rogi, sau să ceară cu voce tare m a i m u l ţ i deodată pen tru a de te rm ina pe Dumnezeu să asculte rugă ­ciunea. Acest fe l de a se ruga este păgînesc. P reo ţ i i lu i B aă l „a u s tr iga t tare, şi după ob ice iu l lo r şi-au fă cu t tă ie tu r i cu săbiile şi cu su liţe le , p înă ce a curs sînge pe ei". 1 Reg. 18,28. Cu toate acestea n-au p r im i t n ic i un răspuns. T rebu ie ş t iu t că Dumnezeu nu este ca judecă to ru l nedrept. E l e un Tată gata să dea lu c ru r i bune cop ii lo r Săi, m a i m u l t de cum sînt gata ei de a le p r im i.

Cu toate acestea nu trebu ie să se lase im pres ia că n -a r f i nevoie să s tă ru im în rugăciune, sau că a r fi deajuns să a m in t im o dată pen tru to tdeauna lu i Dumnezeu ceea ce d o r im şi că res tu l a r ven i de la sine. Este absolută nevoie de rugăc iun i stăru itoare pînă ce se sch imbă m ersu l v ie ţ i i noastre. D om nu l Isus S-a ruga t deseori noaptea în t re a g ă ; lacob s-a lu p ta t cu î n g e r u l ; D om nu l s-a ruga t cu post şi r u ­găciune ; Pave l a căutat s tă ru ito r pe D om nu l. L u c ru l cel m a i de seamă este să ne rugăm cu credinţă.

Rugăciunea poate f i auzită, ch ia r dacă este num a io d o r in ţă nerostită a su f le tu lu i, însă ea nu trebu ie să f ie un monolog. U n i i in fo rm ează pe Dumnezeu des­pre lu c ru r i pe care E l le cunoaşte deja m a i d inainte. De m u lte o r i rugăc iun ile lo r iau în fă ţişarea de a re a m in t i lu i Dumnezeu ceea ce E l trebu ie să facă. După ce au in fo rm a t pe Dumnezeu de nevoile lo r şi ale altora, au spus un „ A m in “ , şi convorb irea lo r încetează. E i speră că Dumnezeu va fo los i spre binele Său in fo rm a ţ i i le pe care I le-au adus la cu­noştin ţă.

M u l ţ i socotesc rugăciunea ca pe o c ircu la ţ ie în sens unic, cred inc iosu l v o rb in d cu Dumnezeu. Totuş i aceasta nu este fo rm a cea m a i îna ltă a rugăc iun ii. I n adevărata rugăciune Dumnezeu vorbeşte su f le tu ­lu i, după cum şi acesta vorbeşte lu i Dumnezeu. A de ­vă ra ta prie ten ie nu va dura m u l t t im p acolo unde n um a i u n u l s in g u r ' are de vo rb it . I n rugăc iun ile noastre prea adesea vo rb im m ereu şi aşteptăm ca Dumnezeu să nu facă a ltceva decît să asculte. Si to tuş i n -a r f i cu p u t in ţă ca Dumnezeu să vrea să vorbească cu noi, aşa după cum şi no i v rem să stăm de vorbă cu E l ? L u c ru l acesta E l î l face a m in t in - du-ne anum ite cerinţe ale S c r ip tu r i i . D uvă ce am în ă lţa t o rugăciune p l in ă de căldură, rugăciune des­pre care credem că a fost asculta tă de Dumnezeu, n -a r f i de aşteptat ca şi El să dorească să ne spună un cuv în t ? E cu p u t in ţă ca după ce am spus „ a m in " , Dumnezeu să f ie gata de a comunica cu noi, da r no i ne r id ic ă m după genunchi, şi să nu dăm p r i le j lu i Dumnezeu să vorbească ? E ca şi cum punem jos receptorul. Ne despărţim . Se poate în ­ch ip u i ca un adevărat creştin să vorbească fă ră încetare lu i Dumnezeu, ia r Dumnezeu să nu a ibă n ic i un cuv în t pen tru el ? Făcînd lu c ru l acesta s-ar părea că dăm im pres ia că nu d o r im să avem păr- tăşie cu Dumnezeu.

Să a m in t im d in nou că ruaăciunea este îm pă r tă ­şire. Este ceva m a i m u l t decît convorb irea, este o in t im ă comuniune. Este o schimbare de vederi şi de idei. E m a i cu rînd un fe l de vr ie ten ie în tem eia tă pe o l in iş t i tă încredere şi s iguranţă, fă ră dem onstra ţ i i sau izb u cn ir i spectaculoase.

M ed ita ţ ia este un a ju to r de seamă a l rugăc iun ii. S-ar putea spune că aceasta este partea cea m a i de şeamă a ruaăc iun ii. Şi cu toate acestea este foarte m u l t neg liia tă . Ne în fă ţişăm îna in tea lu i Dumnezeu, aducem cererile noastre Şi avo i plecăm. Data u rm ă ­toare facem la fel. Insă nu se noate spune că aceasta este o experien ţă prea satisfăcătoare.

D av id a trecu t p r in anum ite su fe rin ţe dureroase care l-au de te rm ina t să- se roane m a i m u lt . Odată a fu g i t în pustie d in cauza lu i Saul. A tu n c i a a lcă tu it psa lm u l 63. P sa lm u l acesta este s tr igă tu l u n u i sufle t care tîn ieşte după Dumnezeu, duvă o cunoaştere şi părtăşie m a i adîncă cu El, îndeosebi p r in rugăciune. Desigur, D a v id nu era m u lţum it cu experienţa sa în

ce priveşte rugăciunea. Dum nezeu părea că este de­parte. E l nu răspundea. Cu toate acestea in im a lu i dorea m u l t după Dumnezeu. S u f le tu l lu i înseta după v iu l Dumnezeu. N u era n ic i o cale p r in care el putea ven i în legătură adevărată cu E l ?

Dav id a învă ţa t adevăra tu l înţeles a l rugăc iun ii. Să ascultăm o parte d in rugăciunea s a : „D u m n e ­zeule, T u eşti Dum nezeul meu, pe T ine Te c a u t ! Îm i însetează s u f le tu l după T ine ! F i indcă bunătatea Ta preţuieşte m a i m u l t decît v iaţa, de aceea buzele mele cîn tă laudele Ta le ". D in cuv in te le ce urmează se poate vedea bucu ria lu i ca rezu lta t a l rug ă c iu n i i sale : „ M i se satură su f le tu l ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu str igă te de bucurie pe buze, cînd m i-aduc am inte de t im p u l p r iv e g h iu r i lo r n o p ţ i i " . Ps. 63,1—6. Să observăm cu­v in te le : „ M i se satură sufletul... cînd m i-aduc a m in te de T ine în aş te rnu tu l meu, • şi c înd m ă gîn- desc la T ine " . D av id se rugase m a i îna inte. A cu m el adaugă la rugăciunea sa m ed ita ţ ia sa şi spune că a tunc i „ i se satură su f le tu l" . P en tru el, m ed ita ţ ia după rugăciune, era „Ca nişte bucate grase şi m ie ­zoase" şi lăuda pe Dumnezeu cu bucurie pe buze. Era s a t is fă c u t !

P u ţ in i sînt c reş t in i i care îşi iau t im p su fic ien t pen­t r u m edita ţie . E i sînt prea ocupaţi cu lu c ră r i le lor, au prea p u ţ in t im p p e n tru a sta de vorbă cu Dumnezeu ş i cu su f le tu l lor. N im e n i nu poate ven i g ră b it îna in tea lu i Dumnezeu şi apoi to t g ră b it să plece şi to tu ş i să aştepte să se bucure de părtăşia cu El. Pacea care în trece orice ş t i in ţă nu poate să­lăş lu i în t r -o in im ă care nu-ş i ia t im p pen tru odihnă. Este nevoie de m ed ita ţ ie l in iş t i tă pen tru a gusta d in dulcea îm părtăş ire cu Dumnezeu. Să ascu ltăm cu v in ­tele P s a lm is tu lu i : „C u tre m u ra ţ i -v ă şi nu p ă c ă tu i ţ i ! Spuneţi lu c ru l acesta c înd s ta ţ i în p a t ; apoi tăceţi (oprire)" . Ps. 4,4. Să sub lin iem cu v în tu l de la u r m i „tăceţi". Sîntem prea n e l in iş t i ţ i , prea g răb iţ i . Este nevoie să ne deprindem de a sta în tăcere înaintea lu i Dumnezeu şi a aştepta să auz im ce are E l de spus pen tru noi.

Ace la care aşteaptă în tăcere pe Dumnezeu nu va f i dezamăgit, va f i să turat. Dacă te-a i rugat, ţ i - a i deşertat in im a îna in tea A ce lu ia care s ingu r te în ţe ­lege, nu spune „a m in " , ca apoi să pleci. Dă ocazie şi lu i Dumnezeu. A ş teap tă -L în tăcere. In l in iş tea ’ su­f le tu lu i tău, Dumnezeu î ţ i poate vorb i, căci El te-a îndem nat să aştepţi.

P en tru u n i i cred inc ioş i aceasta nu este ceva nou. D in p ro p r ia lo r experienţă, ei ş t iu ce însemnează a avea părtăşie cu Dumnezeu. E i au a v u t c lipe m in u ­nate, petrecute nu m a i cu El. E i s-au deprins să aştepte în tăcere. Scumpe şi de neu ita t au fost des­coperir i le ce le-au p r im it . C u v în tu l spus la u rm ă „ a m in " poate însemna s f î rş i tu l v o rb ir i i , da r nu ar t re b u i să f ie şi s f î rş i tu l în trevederi i . Dumnezeu ne îndeamnă să aşteptăm în tăcere. Şi în t im p ce aştep­tăm, Dumnezeu poate găsi de bine să aducă anum ite g în du r i in su f le tu l nostru.

N u trebu ie să u i tă m însă că p r im e jd ia ne pîndeşte de a cădea în extreme. U n i i lasă la o parte în vă ţă ­tu ra dată în B ib l ie şi se lasă conduşi de im pres iun i. N o i credem că Dumnezeu conduce pe cei ce se lasă conduşi, da r această conducere va f i în totdeauna în arm on ie cu C u v în tu l descoperit a l lu i Dumnezeu şi în n ic i un caz nu va contrazice c u v în tu l scris. P r iv i ­leg iu l com un ică r i i cu Dumnezeu şi a l m ed ita ţ ie i este m inuna t, da r există p r im e jd ia de a f i rău folosite. N u m a i îndelungata experienţă în cele dumnezeieşti, s p r i j in i tă pe o v ia ţă de ascultare de vo in ţa lu i Dumnezeu face pe cineva în stare să judece lu c ru ­r i le m in ţ i i . Satana este to tdeauna gata să şoptească păre r i le lu i, şi este nevoie de d iscernăm înt s p ir i tu a l pe n tru a cunoaşte a l cu i glas ne vorbeşte. „O ra l in iş t i tă petrecută cu Dumnezeu va aduce roadele ei sp ir i tua le " . A v e r t iz ă m însă pe u n i i care a r putea f i m in a ţ i de u n glas care vorbeşte s u f le tu lu i şi neg li­jează g lasu l care vorbeşte p r in c u v în tu l S f in te i S cr ip tu r i,

PAGINA 4 CURIERUL A D V E N TIST

©OM VBAfÂ

P>BUM R1CD CREŞTINE

_______ d e _______

P. C R I Ş A N

T \o m n u l H ris tos nu a a ră ta t aşa în amănunt, cum in tenţionează E l să organizeze B iserica Sa, ca aceasta să funcţioneze. P r in această

omisiune, f ie ea ch ia r in ten ţiona tă în în v ă ţă tu r i le Sale, sau în rapoar­tele inspirate, cele ce au avu t loc m a i t irz iu , sau dezvoltarea u lte r ioa ră a lu c ru r i lo r , a fost lăsată conducerii şi d i r i j ă r i i D u h u lu i S fîn t, care, aşa cum a spus D om nu l Hristos : „ V ă va învă ţa toate luc ru r i le , şi vă va aduce am inte de to t ce v -am spus Eu. Cînd va ven i M îng î ie to ru l, D u h u l adevaruLui, are să vă călăuzească în to t a d e v ă ru l ; caci EL nu va v o rb i de la El, c i va vo rb i to t ce va f i auzit, şi vă va descoperi lu c ru r i le v i i to a re “ . loan 14,26 • 16,13. De aceea este in teresant de u r ­m ă r i t progresul o rgan iză r i i B ise r ic i i sub apostoli, ca o i lus tra ţ ie a con­d uce ri i D u h u lu i S f în t şi a fu n c ţ ie i de în vă ţă to r a acestuia, în t im p u l erei apostolice.

D om nu l H ris tos a v o rb i t B ise r ic i i Sale. Expres ia p e n tru „ B iserică“ este c u v in tu l grecesc — E K L E S IA — ce înseamnă „chem a t" , şi este u n te rm en ob işnu it în l im ba greacă, care denumeşte o adunare a pop o ru lu i cu d rep t de vot, d in t im p u l dem ocraţie i ateniene. Cu această însemnătate de bază a expresiei greceşti in m in te , no i pu tem crede că D o m nu l H ris tos g indea la B iserica Sa ca f i in d o adunare a poporu ­lu i Său. capabilă să studieze îm preună problemele, să a jungă la o hotărîre şi să lucreze în arm on ie cu te rm e n ii acestei ho tărîr i .

T ab lou l pe care n i - l p rez in tă cuv în tu l, este în m od c la r u n tab lou democratic şi nu u n u l m ona rh ic sau pon ti f ica l. E l era in a rm on ie cu ob ice iu l oraşelor iudaice, cu care ucen ic i i erau fa m il ia r iz a ţ i . Satele iude ilo r, erau conduse în m od cu to tu l democratic, sub conducerea „ b ă t r în i lo r “ . N u m a i cînd m a i t i rz iu , B iserica s-a îndepărta t d in ce în ce m a i m u l t de această pa rt ic ipa re democratică la conducerea B ise r ic i i— şi aceasta în veacurile 'de m a i t î rz iu — conducere la care p a rt ic ip a u to ţ i oam en ii — n u m a i a tunc i s-a dezvo lta t acea conducere m onarh ică —• pon ti f ica lă sau c le r ica lă a Biseric ii.

P runa re fe r ire la „ b ise r ica" a D o m n u lu i H r is tos este a m in t i tă în M ate i 16,18. Biserica, spunea D o m nu l Hristos, a fos t — z id i tă pe temelia şi stînca ce este D o m nu l Hristos, p r in apostoli, asemenea lu i P e tru1 Cor. 3,11; Efes. 2,20; 1 P e tru 2,5,6), şi cu ei a în f r în t tem e li i le m o r ţ i i (Rom. 6,23). Sub au tor ita tea şi în prezenţa D u h u lu i S fîn t, B iserica u rm a să a ibă de asemenea puterea de a lega şi dezlega, d re p tu l im p o r ­ta n t de a corecta şi a ap lica d isc ip l ina în B iser ică p r in D u h u l S fîn t (M at. 16,19; lo a n 20,22,23).

Această putere a d isc ip line i, care inc lude d re p tu l de a judeca, un d rep t care nu este recunoscut n im ă n u i în m od in d iv id u a l (M a t 7,1—5 ; Luca 6,37 ; Rom. 2,1— 11 ; 14,4), este dat B is e r ic i i (M at. 18,15—20). I n cazul une i deosebir i în tre f ra ţ i , D o m nu l H ris tos spune că această prob lem ă trebu ie adusă şi supusă B iser ic i i , după ce toate încercările personale au dat greş. Dacă una d in p ă r ţ i re fuză a da ascultare Bise­r ic i i ca une i c u r ţ i de cercetare în u l t im ă ins tan ţă a ic i pe păm în t, a tunci, Biserica poate să-l ta ie d in r în d u l ei. A ic i se restr înge puterea de a lega şi dezlega a B ise r ic i i (vers. 18).

Desigur, pen tru a putea ca B iserica să judece, t rebu ie să existe şio procedură organizată — cu un preşedinte, cu pos ib i l i ta tea de a vota şi acceptarea de către to ţ i a a u to r i tă ţ i i B ise r ic i i ca u n tot. A ic i in te r ­v ine organizaţia . H o tă rîrea la care se a jungea — a tu nc i c înd D om nu l H ris tos era prezent — t rebu ia să f ie în arm on ie cu caracte ru l lu i Dumnezeu. N u m ă ru l nu trebu ie să f ie o dovadă a jus te ţe i şi v a l id i tă ţ i i h o tă r î r i i luate. Poate că nu m a i 2 sau 3 să lucreze pen tru Hristos ca B iserică a Sa, a tunc i cînd se p rez in tă în num ele şi prezenţa Sa (vers. 19,20). I n legătură ' cu aceasta, fu n c ţ ia şi în v ă ţă tu ra B ise r ic i i este clară. Cei în cauză — p ă r ţ i le — trebu ie să asculte de s fa tu r i le B ise­r i c i i (vers. 17).

P r im i i conducător i a i B ise r ic i i au fost puş i la o parte n a tu ra l de către oameni, da r nu p r in v o tu l B iser ic ii, c i p r in n u m ire d iv ină . Aceşti p r im i conducător i au fost „ aposto li i“ adică — „ t r im iş i “ — „o a ­m en i t r im iş i “ , ia r aposto la tu l este în mod deosebit prezenta t ca f i in d un da r a l D u h u lu i S f î n t ; şi desigur se a f lă p r im u l pe lis ta lo r (Efes. 4,11). Exem ple de t r im ite re ch ia r de către D o m n u l H ris tos se vede în t r im ite re a celor doisprezece, care au fost t r im iş i la poporu l Is rae l (Mat. 10,1— 11 ; M arcu 3,13— 18 ; Luca 6,12—16) cum şi t r im i te re a

Celor şaptezeci, la casa lui Israel (Luca 10,1— 20).

Este v redn ic de no ta t fa p tu l că c u v în tu l grecesc „A P O S T E L L O " — „a t r im i te corespunde cu la t inescul , M IT T O “ — „a t r im ite " .. D in gre­ceşte, v ine expresia noastră de apostol şi d in la t in ă cea de m is io ­nar. T e rm e n ii sîn t s inon im i. N u contează care cuv în t este fo los it, D u h u l S f în t este acela care dă acest da r şi care marchează de fa p t ade­vă ra tu l „aposto l" . P r im i i apostoli au fost de ja conducător i i B ise r ic i i a- tu n c i cînd D om nu l S-a în ă lţa t la cer, av înd un nu m ă r spo rit de m em ­b r i la 120 de bărba ţi şi fem e i — Fapte 1,14,15.

E ra convingerea că s imburele, n uc leu l de doisprezece t reb u ia să f ie m en ţ inu t , cel p u ţ in pen tru un moment, şi la propunerea lu i P e tru— deşi se pare că nu el prezida — Fapte 1,15,16 — s-a ho tă r î t ca p r in sorţ i să se ocupe locu l deven it l ibe r p r in trădarea lu i Iuda. S o r ţu l a că­zut pe M a t ia (vers. 21—26) care a deven it cel de a l doisprezecelea apostol.

D ar procesul acesta de în locu ire nu a m a i con tinua t, a tunc i cînd per­secuţiile s tî rn i te au pece tlu it ca­r ie ra ucen ic ilo r, u n u l după a ltu l. N u ns este rapo r ta t că Iacob a r f i fos t în locu it (Fapte 12,1,2). E x ­presia „să f ie r în d u i t " , pusă în gura lu i P e tru de către trad u că to r i în Fapte 1,22, în l. Greacă, este n u m a i expresia „să devină". Expres ia „ n u ­m i t " este s im p lu prezentat — N u ­m irea a fos t p r in sorţ, sub condu­cerea D u h u lu i S fîn t, metodă ce nu a m a i fost fo losită , după cum ne arată rapoarte le Sf. S c r ip tu r i.

R evărsările succesive ale D u h u lu i S fîn t, la început asupra ce lor 120 la z iua C inc izec im ii (Pentecost) ?i apoi m a i t î rz iu cînd c o n v e r t i ţ i i erau botezaţi, au adus asupra d i fe r i ţ i lo r cred inc ioş i d i fe r i te d a ru r i ale D u h u ­lu i S f în t (1 Cor. 12,4,8— 11,28— 30). A u dat p ro fe ţ i (Efes. 4,11 ; 2,20;1 Cor. 12 28 ; 14,1; Fapte 13,1). E vanghe liş t i (Efes. 4 11 ; Fapte 21,8 ; cap. 8, 5—8, 26—40; 2 T im ., 4,5; 1,6;1 T im . 4,14). Pastori (Efes, 4,11), ţi în vă ţă to r i (Efes. 4 11 ; 1 Cor. 12,28 ; Mat'. 28,19— 20 ; 2, T im . 2,2 ; Fapte 13,1). Aceştia sîn t oam en ii pe care aposto lu l Pave l î i numeşte s p ir i tu a l i— P N E V M A T IK O I — adică oameni s tăp în iţ i de d a ru r i le D u h u lu i S f în t (1 Cor. 2,9—16) în contrast cu oa­m e n ii n e s p ir i tu a l i ( (P S Y C H IK O I — vers, 11,14). Aceşt i oameni cu d a ru r i sp ir i tua le nu erau aleşi pe n tru a- ceste fu n c ţ i i ale lor, ci erau d o ta ţ i de D u h u l lu i Dumnezeu ca să slu­jească B iser ic i i .

N E V O IA DE S L U J IT O R I A L E ŞI

Pe măsură ce B iserica se dezvoltă, au crescut, de asemenea sub condu­cerea D u h u lu i Sfîn t, clase ale s lu j ­başilo r aleşi. Aceştia erau de două f e lu r i — diaconi şi b ă tr în i — n u m iţ i m ai t î rz iu p rezb ite r i sau episcopi. De obicei, , s p ir i tu a l i " (P N E U M A - T IK O I ) oam en ii do ta ţ i cu da ru r i le D u h u lu i S fîn t, erau găs iţ i p r in t re

M A R TIE — A P R IL IE 1961 PAGÎNA 8

s lu jbaş ii a d m in is tra t iv i . D iacon ii F i l ip şi T im ote i. B ă tr în u l sau Epis­copul (1 Cor. 4,17; 1 T im . 1,3), avea d a ru l de Evanghelis t (Fapte 21,8;2 T im . 4,5). P ro fe ţ i i şi în v ă ţă to r i i d in A n t io h ia S ir ie i (Fapte 13,1—3), puteau, f i foa rte bine n işte batrîn i. P re zb ite r i i sau co rpu l b ă tr în i lo r , au transm is lu i T im o te i d a ru r i le s p ir i ­tua le p r in d a ru l p ro fe ţ ie i de care ei erau s tă p îm ţ i (1 T im . 4,14), p r in punerea m un ilo r .

D iacon ii, au a pă ru t pen tru p r im a dată în B iserica d in Ie rusa lim , pen­t r u a avea g r i jă de proo lem eie m a­te r ia le ale b ise r ic i i „ g r i ja z i ln ică de săraci şi lu c ru r i de genul acesta'1, în t im p ce aposto li i con tinuau lu ­crarea lo r de vestire şi învăţare (Fapte 6,1—4). În treaga Biserică a fost aceea care a ales p r in punerea m îin i lo r , şapte b ă rba ţ i tem ă to r i de Dumnezeu, care să îndeplinească lucrarea de s lu j i to r i în B iserică (vers.5, 6). D iacon ii au con tinua t să f ie aleşi în toate B ise r ic i le şi Pave l a prezenta t un cod cu c a l i f ic a ţ i i care să constitu ie un gh id în alegerea oam en ilo r pe n tru s lu jba de diacon (1 T im . 3, S—13).

U n a lt fe l de s lu j i to r a l B ise r ic i i ales, era b ă tr în u l sau p rezb ite ru l (gr. PRESBUTEROS). P r in t re Ebrei, te rm e n u l „ b ă t r în “ era p u r ta t de orice om vredn ic de respect (2 Sam. 12, 17), de conducă to r i i d in condu­cerea na ţiona lă sau a oraşelor şi satelor (Deut. 5, 23 ; 21, 2—6) şi de m e m b r i i S in e d r iu lu i Iuda ic sau a Senatu lu i (Mat. 26, 57— 59 — E xp re ­sia L a t in ă pen tru „b ă t r în “ este se­nator). A s tfe l, te rm e n u l are o a p l i ­care socială, p o l i t ică şi eclesiastică.

P rezb ite ru l, avea supravegherea generală a a d u nă r i i — B ise r ic i i — şi erau m a i m u l ţ i p rezb ite r i pen truo Comunitate. Iacob, f ra te le D om ­nu lu i, în ceea ce este considerată ca f i in d p r im a epistolă a N o u lu i Testament, chema pe b ă tr în i (p lu ­ra lu l) să slujească celor su fe r inz i ( Iacob 5» 15), i a r Pavel, cam în acelaş t im p , a ran ja num irea de bă­t r în i (p lu ra l) în f iecare Biserică.

Lucra rea de supraveghere pe care b ă t r în i i o îndep lineau a dus la a- ceea că ei au fost n u m iţ i şi „s u ­p raveghe to r i" — („G r . EP ISCO PO I— de unde şi expresia de Episcop). Cele două expres ii — bă trîn sau prezb ite r şi Episcop sau suprave­ghetor, sîn t deci fo los ite în mod a l­te rna t iv , p e n tru bă tr în u l B ise r ic i i în N. Testament. Pavel numea pe b ă t r în i i B ise r ic i i d in Efes — „su - praveghe to r i“ sau „ episcopi“ (Fapte 20, 17, 18). I n scrisoarea sa către T it , el foloseşte te rm enu l b ă tr în şi episcop în m od a lte rn a t iv , pe n tru aceeaşi s lu jbă (cap. 1, 5—7). Cînd Pavel scrise F i l ip e n i lo r el se adresă episcopilor şi d iacon i lo r (cap. 1, 1) dînd b ă tr în i lo r t i t l u l de suprave­ghetori. Preşedintele co rp u lu i bă­t r în i lo r , nu m a i m a i t î rz iu n u m it astfel, pu rta în mod n a tu ra l o m a i mare responsabilita te a suprave­gherii. Cu t im p u l, te rm enu l de su­p raveghetor sau episcop, a fost

rezerva i n u m a i b ă tr în u tu i ce con­ducea (prezida), şi acest fa p t a contat în r id icarea ra n g u lu i de E- piscop în E v u l M ed iu , şi care, în mod p rac t ic îş i arogase o a u to r i ­tate de m on a rh în Biserică. Dato ­r i tă acestei dezvo ltă r i a episcopa­tu lu i de fa c tu ră m onarh ică se datoreşte fa p tu l că B ise r ic i le — N O N -C A T O L IC E , cu vederi m a i democrate, ocolesc te rm e n u l de E- piscop.

P r im a B iser ică creştină nu acţio ­na independentă în prob lem e ce im p lica în treaga Biserică. Astfe l, cînd p rob lem a cu p r iv i re la ceea ce trebu ia ceru t n e a m u r i lo r conver­t i te la c reştin ism a devenit serioasă, de lega ţii d in d i fe r i te B ise r ic i s-au adunat la Ie ru sa l im în t r -u n Con­s i l iu şi au a juns la o hotărîre

Tn d im inea ţa z i le i de 20 m art ie 1961 au început în P a la tu l M a r i i A d u ­

n ă r i N a ţiona le lu c ră r i le p r im e i se­s iu n i a celei de a IV -a leg is la tu r i a M a r i i A d u n ă r i Naţionale, care au du ra t t re i zile. Aşa cum se p rez in tă în noua ei componenţă, M are le Sfat a l p a tr ie i noastre cuprinde 465 de deputa ţ i aleşi de popor în z iua de 5 m artie , d in t re care 335 sîn t m u n ­c i to r i şi ţă ra n i m unc ito r i , ia r 130 in te lec tua li. T o ţ i aceştia îş i pu n cu devotam ent pu terea de muncă, ta ­le n tu l şi cunoştin ţe le în s lu jba pa­tr ie i.

I n lu c ră r i le ei. M area A dunare N aţiona lă a dezbătut ş i a adoptat în cad ru l p r im e i sesiuni h o tă r i r i de mare însemnătate.

M area A d u n a re Naţiona lă a ales în u nan im ita te C ons il iu l de S ta t al R epub l ic i i Popu la re Romîne, în f ru n te cu Dl. Gheorghe Gheorgh iu - Dej, a fo rm a t nou l guvern, a vo ta t m o d if ică r i le u n o r a rt ico le d in Cons­t i tu ţ ie , legea p e n tru constitu irea C o ns il i i lo r economice regionale, a ales comisia pe n tru elaborarea no ii C on s t i tu ţ i i a R epub l ic i i Populare Romîne care va t reb u i să reflecte pro funde le t ra n s fo rm ă r i petrecute în ţa ra noastră.

„Aceste h o tă r î r i sînt corespunză­toare p re fa ce r i lo r adinei şi perspec­t iv e lo r m inuna te spre care se în ­dreaptă ţa ra noastră. E x p r im în d procesul de perfec ţionare neînce­ta tă a co n ţ in u tu lu i, a fo rm e lo r şi metode lo r de ac t iv ita te a s ta tu lu i, în scopul a s ig u ră r i i p o s ib i l i tă ţ i i de a-şi rea liza sarc in ile m ereu sporite ce-i stau în fa ţă , m ăsur i le votate sîn t o con tr ib u ţ ie substanţia lă la continua îm b u n ă tă ţ ire a a c t iv i tă ţ i i de conducere pe care o exerc ită organele supreme ale p u te r i i de stat — Marea A dunare N a ţiona lă şi C ons il iu l de S ta t a l R.P.R. — în a în d e p l in i sarcinele etapei actuale de desăvîrşirea construc ţie i socia­liste în ţa ra noastră.

O rgan reprezenta t iv a l tu tu ro r oa­m en i lo r m u n c i i de la oraşe şi sate Marea A d u n a re Naţională, în t ru c h i-

p rac t ică (Fapte 15). Ie ru sa l im u l erăcen tru l B iseric ii, t r im i ţ în d şi con- t ro l în d pe F i l ip (Fapte 8, 5—17) şi chemînd pe P e tru să dea socoteală (Fapte 11, 1—4). M a i t î rz iu , dele­g a ţ i i d in A n t io h ia S ir ie i, care a de­ven it un centru, au t r im is pe Pavel şi Barnaba, apoi pe Pavel şi S ila şi Barnaba şi M arcu (Fapte 13, 1—4 ; 15, 35— 4 0 ; 18, 22, 23). Efe- sul a devenit de asemenea un cen­t r u şi un sediu a l lu c ră r i i (F apte19, 10, 26) şi m a i t î rz iu T im o te i avea a ic i supravegherea generală (1 T im . 1, 3).

Astfe l, B iserica a fost adusă să funcţioneze în m od e f ic ien t şi o r ­ganizat la s f î rş i tu l veacu lu i apos­to lic. O organ izaţie s im p lă şi lu c ră ­toare s-a dezvo ltat pe parcurs, sub conducerea D u h u lu i Sfînt.

p înd deplinăta tea p u te r i i populare, este o rganu l suprem a l p u te r i i de sta t în R.P.R. Ea alege d in s înu l său C ons il iu l de Stat a l R.P.R. care exerc ită în in te rv a lu l d in t re sesiuni, în treaga pu tere de stat. P r in a t r i ­b u ţ i i le la rg i ce-i sîn t f ixa te . Consi­l iu l de S ta t a l R.P.R. va co n tr ib u i astfe l la perfecţionarea conducerii a c t iv i tă ţ i i de stat, s t im u lîn d şi m a i m u l t in i ţ ia t iv a creatoare a oameni­lo r m u n c i i şi part ic ipa rea lo r to t m ai la rgă la rezolvarea şi condu­cerea t re b u r i lo r de stat. Totodată, p r in sarc in ile ce-i re v in în dom en iu l p o l i t ic i i externe, p r in fa p tu l că pre­şedintele C ons i l iu lu i de Stat, Gheorghe Gheorgh iu -De j, va p re ­zenta ţa ra în re la ţ i i le in te rna ţiona le , C ons il iu l de S ta t va co n tr ib u i cu siguran ţă la creşterea m ereu m a i mare a ro lu lu i R epub l ic i i Populare Romîne în v ia ţa in te rna ţ iona lă .

Pe dep lin convinş i de m area în ­semnătate a m ăsu r i lo r pe care le-au votat, pe dep lin conştienţi că ele corespund celor m a i p ro funde nă ­zu in ţe a maselor, d epu ta ţ i i M a r i i A d u n ă r i Na ţiona le au v o rb i t ş i-au acţionat în numele poporu lu i, în nu ­mele ce lor peste 12 m il ioane de ale­gă to r i pe care- i reprezintă. Acest fa p t este demonstrat c ît se poate de conv ingă tor p r in adeziunea una ­n im ă cu care masele la rg i de oa­m en i a i m u n c i i d in toate co lţu r i le ţ ă r i i au p r im i t însemnatele h o tă r îr i ale p r im e i sesiuni a M a r i i A d u n ă r i Naţiona le exp r im în d astfe l indes­t ru c t ib i la un ita te a în t re g u lu i popor în j u r u l p a r t id u lu i , în j u r u l s ta tu lu i democrat-popu lar.

P opo ru l nos tru a u rm ă r i t cu in ­teres şi a sa lu ta t cu dep lină încre ­dere lu c ră r i le şi ho tă r î r i le lua te în mare le sfa t a l ţă r i i . Socotindu-le p ro p r i i le sale ho tăr îr i , expresie a p ro p r ie i sale vo inţe, poporu l nos tru le va s p r i j in i p r in fapte, lu p t înd cu entuziasm p e n tru în făp tu irea m ăre ­ţu lu i p rog ram de muncă, p e n tru în ­f lo r i re a p a tr ie i socialiste, pen tru pace“ .

C. ADV.

LUCRĂRILE MAREI ADUNARI NAŢIONALE!

PAGINA 0 CURIERUL A D V E N TIST

spumm ©©MKipiyi hrisios

C înd s-a a p rop ia t vremea în care avea să f ie lua t în cer, Isus

Şi-a înd rep ta t fa ţa ho tă r î t să meargă la Ie rusa lim . A t r im is îna ­in te nişte soli, care s-au dus şi au in t ra t în t r -u n sat a l Sam ariten ilo r , ca să-l pregătească un loc de găz­du it. D a r ei nu L -a u p r im i t , pen tru că Isus se îndrep ta să meargă spre Ie rusa lim . Ucen ic i i Săi, Iacob şi Ioan, cînd au văzu t lu c ru l acesta, au zis : „Doam ne, v re i să po runc im să se pogoare foc d in cer şi să-i mistuie, cum a făcu t I l ie ?“ Isus S-a în to rs spre ei, i-a certat, şi le-a zis: „N u ş t i ţ i de ce duh s în te ţi însu f le ­ţ i ţ i !“ . Luca 9,51—56.

D o m nu l Hristos, în îm p lin ire a m is iu n i i Sale, a u rm a t în t ru to tu l p ro g ra m u l d iv in prescris de T a tă l Său ceresc. In orice loc se găsea, E l era conştient de chemarea Sa şi de lucrarea ce t rebu ia să îm p line a ­scă. în această îm pre ju ra re , E l îm ­preună cu cei doisprezece ucenici, plecă spre Ie rusa lim . Cum d ru m u l lo r trecea p r in Samaria, la sosirea serii, c î ţ iva d in tre ei sînt t r im iş i să găsească un loc de poposire. La aflarea că aceşti că lă to r i se în ­dreaptă spre Ie rusa lim , cen tru l re ­lig ios a l Iude i lo r , S a m ariten ii care se găseau în t r -o veche controversă asupra lo cu lu i de înch inare , au re ­fuza t să-i găzduiască.

Refuzu l acesta a provocat o vie reacţie p r in t re ucenici. E i socoteau aceasta ca o gravă insu ltă adusă În v ă ţă to ru lu i lor. D in tre to ţ i, Iacob şi Ioan, care m a i erau n u m iţ i şi „ f i i i tu n e tu lu i" , pe n tru caracte ru l lo r im pu ls iv , au s im ţ i t cu m a i m u l ­tă putere in ju r ia făcută. D o m nu lu i Isus pe calea aceasta. E i socotesc că S am ariten ii m e r i tă o pedeapsă exem plară pen tru răzbunarea onoa- re i D o m nu lu i lor. M a i m u lt , soco­tesc o mare favoare de a f i ei cei însă rc ina ţ i cu aducerea la în d e p l i ­n ire a acestei m is iun i. E i sînt gata a îm p l in i groaznica lucrare de pe­depsire.

La toate aceste m an ifes tă r i, izvo- r î te d in tend in ţe le f i re ş t i ale i n i ­

m i lo r lor, şi d in a m b iţ i i le egoiste n u tr i te cu m u l tă pasiune, Isus le răspunde p r in cuv in te p l ine de com pătim ire ! „ N u ş t i ţ i de ce sp i­r i t s în te ţi m în a ţ i" . Cu a lte cuvinte, „z e lu l vostru cel f ie rb in te , dragos­tea voastră, d ispoziţ ia voastră, a ta ­şamentu l vos tru şi toate dorin ţe le voastre bune, nu sînt călăuzite de s p ir i tu l cel n o b i l a l ceru lu i. V o i ţ i ­ne ţi la onoarea Mea, s în te ţi gata să face ţ i to tu l pe n tru M ine, da r Sa­tana exploatează toate acestea în favoarea lu i, in sp ir în d u -vă u n sp i­r i t s tră in. Şi ceea ce este m a i tr is t , vo i n u vă d a ţ i seama de s itua ţia aceasta

SPIRITUL UCENICILORU cen ic ii t ră iau , ca de a l t fe l to ţ i

Iu d e i i t im p u lu i , în m i j lo c u l a t î to r f r ă m în tă r i , curente religioase şi m işcă ri de e liberare. S p ir i tu l de ne­m u l ţu m ire şi de încredere în pe r ­soana lor, pusese stăp în ire prea adîncă în in im i le lor. Deşi fuseseră cu Isus, s p i r i tu l lu m i i î i stăpînea încă cu putere. Legea ta l io n u lu i le era fa m i l ia ră a t î t în concepţie, cît şi în p ra c t ic ă : ochi p e n tru ochi, din te pen tru d in t e ; ch ia r am îndo i och ii p e n tru u n u l şi toată dan tu ra p en tru u n s ingu r din te, pen tru m u l ­ţum irea setei de îm p l in ire a d rep ­tă ţ i i .

Răzbunarea, această manifestare a pas iun i i ne în fr îna te , nu le d isp lă ­cea, c i d in contră. E i erau încă în um bra şi sclavia m o r ţ i i . E i nu cu­noşteau pe D o m n u l Păcii. „Doamne, i-a zis F i l ip , „a ra tă -n e pe Tată l, şi ne este de a juns ". Isus i-a z i s : „D e a tî ta v rem e sînt cu voi, şi nu M -a i cunoscut, F i l ip e ? Cine M -a văzut pe M ine , a văzut pe T a tă l" . Cum z ic i tu d a r : „A ra tă -n e pe T ată l Ioan 14,8,9.

U cen ic ii credeau încă în t r -u n re ­g im a l v io len ţe i. P u ţ in m a i t î rz iu , P etru spulberă urechea lu i M a l l iu , p en tru ca după aceea să tăgădu ia ­scă pe D o m nu l de t re i ori. Si to ţ i ucen ic ii ş i-au căutat scăparea în fugă. E i erau sc lav ii p re judecă ţi i

fa ţă de duşm an ii lo r şi n u socoteau lu c ru înţelepţesc renunţa rea la o r ­go liu şi in to le ran ţă . S p i r i tu l lu i Isus se loveşte de concepţii le lo r îm p ie ­t r i te şi de cuirasa in im i lo r lo r pe care egoismul lo r le ţinea închise.

SPIRITUL SAMARITENILOR

N ic i sam ariten ii nu erau m a i bun i decît ucenic ii. P rob lem a lo cu lu i de înch inare , dăduse loc la m u lte dis­c u ţ i i in te rm in a b i le , dezlănţuise m ulte pa t im i, strecurase m u l tă u ră a tî t în su f le tu l iu d e i lo r c ît şi a l sa­m a r ite n i lo r . Ie ru sa l im u l şi G a r iz i - m u l erau susţinute ca lo cu r i de în ­ch inare şi orice s lăbire a frecven ţe i în c h in ă to r i lo r la u n u l d in aceste lo cu r i era o nouă ocazie de c e rtu r i nesfîrşite.

S p ir i tu l sam ariten ilo r nu era m a i bun decît a l iude ilo r, ci d in contră. D a r ei aveau o oarecare scuză ; ei nu aveau pe Mesia în m i j lo c u l lor. A supra lo r nu coborîse p l ină ta tea l u m in i i cereşti. Totuş i v in a lo r era egală cu a iude ilo r.

SPIRITUL LUI HRISTOS

Cînd este vorba să prezentăm sp i­r i t u l lu i Isus, a tunc i in t ră m pe un te ren nou, pe un loc s f in ţ i t , ne gă­sim în t r -o a tmosferă de iub ire . D o m nu l sp u n e a : „ F iu l O m u lu i a ven it să caute şi să m in tu iască ce era p ie rd u t" . Luca 19,10. M în tu ire a o fe r ită de Isus nu se în tem eia pe ură, m înie, v io len ţă sau răzbunare. P r in c ip i i le lu c ră r i i Sale se deose­beau ca de la cer la păm înt, de celela lte p r in c ip i i . S p ir i tu l în care El lucra era un s p ir i t nou, nemai- î n t î ln i t p înă atunci. E ra u n sp ir i t dumnezeiesc.

Isus iubea pe sam ariten i în ciuda poz iţ ie i lo r respingătoare. E l a ales un samaritean pen tru t ip u l iu b i r i i com pătim itoare . U l te r io r cînd a t re ­cut p r in Samaria, E l a c îştigat s im ­pa t ia şi încrederea lor. M u l ţ i sama­r i te n i s-au îm pă r tă ş it de s p ir i tu l Său d iv in .

Isus a t r ă i t d in p l in după în vă ţă ­tu ra pe care a dat-o ascu ltă to r i lo r Săi. E l a răspuns cu bine la rău. (Mat. 5,43—48 ; Rom. 6,6— 8 ; 1 Pe­t ru 3,18).

S p ir i tu l Său este s p ir i tu l ie r tă r i i profunde. Cînd se găsea pe cruce p iron it , cînd ba t jocur i le erau a ru n ­cate asupra L u i , cînd d isp re ţu l şi hula um p leau văzduhul,- cînd ch ia r T ată l părea că L -a părăsit, s p ir i tu l Său s-a m an ifes ta t în c u v in te le : „Ta tă , ia r tă - i că nu ş tiu ce f a c !“ P r in c ip iu l Său este iub irea care se jertfeşte , iu b ire m anifes ta tă p r in g înduri, cuv in te şi fapte.

A ne insp ira de la Isus, însem­nează să sup rim ăm în no i şi în j u ­r u l nostru animozitatea, tend in ţa spre răzbunare, şi tend in ţa de a judeca pe a l tu l cu răutate. Ce ideal m in un a t este aces ta ! Să f i condus şi an im a t de s p i r i tu l lu i Hristos. De acel s p ir i t care acopere to tu l, crede to tu l, sufere to tu l, n u m a i ca pe calea aceasta să a ju ţ i pe seme­n u l tău să se r id ice, să se în n ob i­leze, să tră iască o v ia ţă demnă.

M A R T IE —A P R IL IE 1961 PAGINA 7

PENTRU PACE, PENTRU BUNASTAREA POPORULUI !

L a 5 m artie a.c. întregul nostru popor a tră it una din m arile sale sărbători. Milioane de cetăţeni

ai Republicii, tineri şi vîrstnici, femei şi bărbaţi, m uncitori şi ţărani, intelectuali, oameni de toate profesiunile, din toate colţurile ţării, fă ră deosebire de naţionalita te şi credinţe religioase, s-au prezentat în faţa urnelor pen tru a-şi îndeplini unul din cele mai de seam ă drep turi cetăţeneşti înscrise în Consti­tu ţie ; d rep tu l de a alege reprezentanţii în organul suprem al puterii de Stat, M area A dunare Naţio­nală, şi în organele locale, Sfaturile Populare regio­nale, raionale, orăşeneşti, comunale.

Cu această ocazie, poporul nostru şi-a exprim at cu entuziasm bucuria şi m îndria fa ţă de m arile succese obţinute p înă acum în opera de reconstruire, pen tru pace, pentru bunăstarea poporului. Alegerile de la 5 m artie au fost o ocazie binevenită de a trece în revistă toate grandioasele realizări ale regimului nostru dem ocrat popular. Ele au dem onstrat voinţa poporului nostru de merge şi mai departe spre noi victorii pen tru înfăptuirea m ăreţelor p lanuri de pers­pectivă.

De la un capăt la celălalt, ţa ra se înfăţişează astăzi înnoită d in temelii. Avem o industrie de cinci ori mai mare, mai puternică decît înain te de război şi merge în mod impetuos spre o continuă dezvoltare care să-i perm ită a ţine pas cu toate progresele şi dezvoltările ştiinţei moderne. Astăzi ea concură cu succes pe pieţile mondiale. Avem o agricultură socia­listă şi m ecanizată şi o cu ltu ră înfloritoare, bun al maselor largi.

Succesele obţinute în dezvoltarea economiei naţio ­nale şi în sporirea venitului naţional crează posi­bilitatea înfăptuirii în mod sistematic a m ăsurilor destinate ridicării nivelului de tra i m aterial şi cul­tu ra l al poporului.

Votul dat candidaţilor F rontului Democraţiei Popu­lare — a a ră ta t tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej Jn cuvîntarea rostită la adunarea electorală din sala

Floreasca — va fi un vot pentru în tărirea continuă a regimului de democraţie populară, pen tru cucerirea de noi izbînzi şi pen tru victoria deplină a socialis­mului în pa tria noastră, pen tru bunăstarea celor ce muncesc, va fi un vot pentru politica noastră ex ­ternă, un vot pentru pace !

Votul dat candidaţilor Frontului Democraţiei Popu­lare, însemnează aprobarea şi sprijinul pe care popo­ru l îl acordă cu însufleţire politicii externe a statului nostru — politică de în tărire a prieteniei şi alianţei indestructibile cu U niunea Sovietică şi cu celelalte ţă ri socialiste. însem nează aprobarea da tă politicii de coexistenţă paşnică cu toate ţările.

Noi, credincioşii creştini Adventişti de Ziua a Şaptea, din R.P.R., avem motive puternice de a sus­ţine cu toate sinceritatea orînduirea scumpei noastre patrii. Pe lîngă m inunatele realizări am intite mai sus de care ne bucurăm ca cetăţeni ai Republicii Populare Romîne, noi ne bucurăm şi de binefacerile libertăţilor şi drepturilor consfinţite de Constituţia R.P.R., dreptu l nestingherit de a ne exercita cre­dinţa noastră conform crezului şi organizaţiei noastre. Ne bucurăm de liberta tea de a sluji lui Dumnezeu conform cerinţelor Scripturii.

Votul pe care l-am dat la 5 m artie candidaţilor F ron tu lu i Democraţiei Populare, a ra tă că în tim p ce inimile noastre sînt unite în ascultare fa ţă de preceptele divine ale lui Dumnezeu, noi nu uităm că sîntem datori, ba chiar obligaţi de conştiinţa şi credinţa noastră să căutăm totdeauna binele patriei noastre şi a munci pen tru prosperitatea ei. Noi con­siderăm ca inspirat cuvintul care zice : „ în tim p ce inimile noastre sînt strîns legate într-o sfîntă con­sacrare lui Dumnezeu, noi nu trebuie să uităm niciodată că fiecare în parte datorăm o reală şi continuă supunere şi credincioşie patriei noastre. Adventiştii să se dovedească a fi buni cetăţeni, ascultători şi îm plinitori ai legilor ei.

C. ADV,

SĂ

CUNOAŞTEM

1 U N A

N J iciodată interesul omenirii faţă1 ^ de Lună nu s-a m anifestat aşa de puternic ca atunci cînd fanionul Uniunii Sovietice a ajuns pe acest astru, sau cînd staţia auto­m ată in terp lanetară sovietică a foto­grafiat (la 7 octombrie. 1959) partea invizibilă a Lunii, transm iţînd din „înălţim ile11 Cosmosului noi detalii ascunse p înă atunci privirilor ome­neşti.

Pen tru prim a dată în lume, sa­vanţii sovietici au întocmit un glob a l Lunii, iar vechilor teritorii ale unor regiuni lunare li s-au adăugat altele noi, care desemnează circu­rile şi craterele de pe fa ţa invi­zibilă a acestui astru, Ele au prim it

numele unor oameni de ştiinţă, ca Giordano Bruno, Jules Verne, Hertz, Kurceatov, Mendeleev, Lobacevski, Maxwell, Pasteur, Popov, Sklo- dowska-Curie, Tzu Ciu-ciji şi Edi­son.

Luna este satelitul na tu ra l al Pămîntului. Ca şi Păm întul, ea nu are lum ină proprie, ci reflectă lum ina prim ită de la Soare. D istanţa pînă la Lună este în medie de 384.386 km. Luna se învîrteşte în ju ru l Păm întului pe o orbită aproape circulară în 27 de zile şi 8 ore. Ea are şi o mişcare de rotaţie în ju ru l axei sale care este egală cu miş­carea de revoluţie în ju ru l P ăm în ­tului, adică to t de 27 de zile §i

9 ore. Din această cauză nopţile lunare sînt foarte lungi, ajungînd fiecare la aproape două săptămîni, iar Luna îşi întoarce mereu aceeaşi fa ţă spre Păm înt. Aşa se face că o parte a Lunii nu a pu tu t fi ob­servată p înă la fotografierea ei de către sta ţia au tom ată interplane­ta ră sovietică.

Luna este m ult mai mică decît Păm întul. Ea are un d iam etru de 3.480 km, fa ţă de 12.756 km, cît are Păm întul. Ea nu are atm osferă şi nici vapori de apă. T em peratura pe Lună variază foarte mult. în punctele lum inate de Soare tem pe­ra tu ra atinge plus 130 grade, pe cînd în punctele nelum inate ea co­boară la minus 160 grade C.

Relieful Lunii este variat. Aici găsim depresiuni care au fost nu ­m ite „m ări“, munţi, circuri şi cra ­te re lunare, form aţii ce se asea­m ănă foarte bine cu craterele vul­canilor de pe Păm înt. Toate aceste forme de relief au prim it denum iri ca M area Ploilor, M unţii Alpi, Marea Liniştii etc., asem ănătoare celor de pe Pămînt,

PAGINA 8 CURIERUL A D V E N TIST

Există

C. A

Ţ oate religiile sîn t preocupate de* destinul celor păcătoşi. Ele sînt de acord în general asupra necesităţii unei pedepse, dar se deosebesc adesea în ce priveşte natura, in tensitatea şi du ra ta aces­tei pedepse.

La Egipteni, morţii făceau pe­regrinări în îm părăţia lui Osi- ris ; unde sufletele erau cîntă- rite, se determ ina gradul lor de vinovăţie, ia r sufletul m arilor cri­m inali era distrus. „Suferinţele nu erau veşnice, ele trebuind să se term ine prin tr-o a doua m oarte definitivă". „Nimicirea fiinţei era ţinu tă de ei pen tru pedeapsa re ­zervată celor ră i“.

Asiro-Babilionienii trim iteau pe cei nelegiuiţi în Kigallou, o peşteră situată pe păm înt şi înconjurată de şapte ziduri m ari ale căror porţi sînt păzite de moştri sau de demoni. Condamnaţii sînt aruncaţi în tr-un întuneric adînc şi se hrănesc cu ţă rînă şi m urdării.

Grecii aveau Hadesul, un loc departe de razele soarelui şi încon­ju ra t de patru fluvii : Cocyrul, Aşe- ronul, S tyxul şi Pyiriflegetonul. Se putea trece peste Styx îm prum u- tînd barca lui Charon. Morţii du ­ceau acolo o existenţă fantomatică, „o reflectare vagă a vieţii păm în- tene“. Cei care au insultat pe zei sînt închişi în negrul ta rtar. „Tre­buie să ajungem în sec. VI în. Hr. pen tru a vedea răspîndirea lor, sub form a misterelor orfice şi a celor de la Eleusis, prin doctrina răsplă ­tirii şi a pedepsirii sufletelor ca sancţiune pentru pu rta rea lor în tim pul existenţei terestre. Din acest moment, apar judecătorii in fernu ­lui : Minos, R hadam ante şi Eaque, fo r institu it pentru a atribui morţilor locul care le revine, şi un gar­dian, cîinele Cerber, care a re m e­n irea de a împiedica pe nelegiuţi să fugă“.

Romanii credeau în m ani, sau sufletele m orţilor care se puteau găsi oriunde, şi în subteranul nu ­m it I n ţe r i (Infernul) în care Pluton şi P roserpina erau stăpîni.

Religia Vedică n-are nici o u rm ă despre vreun loc unde tr ă ­iau nelegiuiţii. B rahm anism ul îi trim ite în N araka, regiune subte­rană situată m ai jos decît locuin­ţele aşa num iţilor Patalas (demo­nilor), unde „condamnaţii nu lo­cuiesc decît tem porar înain te de a intra, după expiere, în ciclul norm al al metempsihozei".

Infernul Budism ului este to t Na­raka sau Naraya, îm părţită în re ­giuni, după greşelile de expiat ; una din aceste regiuni este m ahayam a

iad ?de

L E X E

care cuprinde o sută treizeci şi şase de infernuri. Condamnaţii sînt su­puşi la proba focului, a fierăstrău- lui, a sfîrtecării, a ciopîrţirii, a zdrobirii, etc.

Infernul sintoismului se numeşte Yomo sau Yomotsu-Kuni, în care domneşte zeul Susanowo-no-Mikoto. Condamnaţii duc acolo fie o exis­ten ţă cu m ult m ai neplăcută decît viaţa terestră, fie într-o hazna de stricăciuni.

Infernul m azdeism ului este Du- zakh, un fel de abis unde sufletele nelegiuiţilor sîn t predate demoni­lor.

Şi Islam ul are un infern. „După Coran, fiecare suportă răspunderea fantelor sale care sînt notate în S idjdjin (cartea acţiunilor) şi în ziua răsplătirii toţi oamenii vor fi c în tăriţi în tr-o balanţă, şi tra ta ţi după rezultate... M usulmanii nepo- căiti sînt duşi în el-Sakar sau al- Hotama, diviziuni ale infernului unde sînt supuşi la chinurile focu­lui, ale frigului, ale setei, ale apei şi smoalei topite.

INFERNUL CREŞTIN

Infernul catolicilor, a m ajorităţii catolicilor — ca şi al unui m are num ăr de protestanţi — este locul unde condam naţii sînt sortiţi să sufere veşnic. „Ce este infernul ? Infernul este un loc de dureri de nedescris. unde Dumnezeu pedep­seşte pen tru v ^ sn ^ 'e ne condam- naţi“. (Cardinalul Mercier).

Suferinţele sîn t de două feluri : cea pen tru în ju rii la adresa lui Dumnezeu, şi cea a simţului, care este constituită din totalita tea su­ferinţelor descrise în general prin expresia : foc nestins. Oribila to ­vărăşie a dem onilor se adaugă la aceste dureri de nedescris.

Flăcările infernului au furnizat în toate tim purile o tem ă de vor­bire uşoară pen tru predicatorii dor­nici să impresioneze „inima" ascul­tă torilor lor. Ei au reuşit în ge­neral să-i înspăim înte, da r rareori să-i convingă, deoarece m întuirea este un produs al iubirii şi nu al fricii.

Să ascultăm descrierea inum ană a lui T ertu lian : „Voi, iubitorii păcatului există un spectacol pe care ni-1 rezervă ziua de judecată. Nu va fi oare trium ful şi bucuria mea cînd voi vedea în fundul abi­sului atîţi m onarhi m îndri ?“.

Şi m ai îngrozitoare este descrie­rea lui Alfons de Liguori : „Un abis de foc în care nenorociţii con­dam naţi suferă şi vor suferi veşnic cele m ai groaznice chinuri. Iată, în adevăr, ce este infernul. Chiar

aici pe păm înt, nu există un chin mai teribil şi mai crud ca acela al focului. Cu m ult mai puternic este focul infernului pen tru a chinui victimele lui. Dumnezeu l-a creat tocmai ca un instrum ent al răzbu­nării Sale contra condamnaţilor..;

In această lume, focul arde t r u ­purile de la e x te r io r ; nu pătrund prin ele. In infern, focul pătrunde prin ei pentru a-i mistui şi d inăun­tru şi din afară. Ce se va întîm - pla cu un condam nat devenit un fel de cuptor încins ? In im a îi va arde în piept, intestinele vor arde în pîntece, creierul va arde în cap, sîngele în vene, chiar şi măduva va arde în oase.

O, păcătosule, ce părere ai des­pre acest foc, tu care nu poţi su­feri nici m ăcar o scînteie sărită din întîm plare din sobă ; tu pe care o cam eră prea încălzită te incomo­dează ; tu căruia doar o rază de soare îţi produce migrenă ? Ce vei deveni în această m are de foc ? Şi cum vei suporta o m oarte veşnică fără să mori niciodată ?“

Şi ia tă descrierea făcută de pre­dicatorul protestant, Spurgeon :

„In ziua judecăţii corpul un it cu sufletul tău va suferi chinurile unui dublu infern. O sudoare de sînge te va cuprinde de la cap la picioare ; monştri hidoşi îţi vor urla în urechi ; m em brele îţi vor trozni la a tingerea focului, fă ră să se consume, în aşteptarea unor noi c h in u r i ; diavolul va face neînce­ta t să-ţi tresa ră nervii în sunetul unei muzici infernale... A tît cît sînt de sigur că Dumnezeu trăieşte, aceasta nu este decît tr is tu l şi veş­nicul adevăr.

Nu ne uimeşte că o învă ţă tu ră despre o aşa groază să facă m ai mulţi păcătoşi decît oricare alta. Mai m ult încă, v rea să dovedească to tu l pen tru a nu dovedi nimic. Un suflet lum inat, va refuza to t­deauna să creadă că Dumnezeu găseşte plăcere să vadă pe cei ne­legiuiţi suferind veşnic în condiţii grele, oricare a r fi acestea. „ In ­fernul veşnic este unul din m oti­vele care depărtează cele mai multe spirite de concepţia creştină des­pre lum e şi despre sfîrşitul ei.

In fernu l veşnic p rin voinţa di­vină, este cea mai oribilă insultă care a fost p ronunţată vreodată contra lui Dumnezeu. Sentim entul religios este incompatibil cu infer­nul veşnic".

Şi condam narea devine şi mai puternică atunci cînd pseudo- creştinii, care au p ierdut simţul dreptăţii cereşti şi a adevărului divin, au conceput cea m ai mon­struoasă şi detestabilă doctrină — aceea a focului veşnic — a unui iad veşnic — nu cu scopul de a mîntui, ci pen tru ca prin team ă şi constrîngere să stăpînească su­fletele şi aceasta pen tru propriul lor interes m aterial şi politic. Este cea mai m are şi grea insultă adusă religiei Domnului Hristos, de însăşi cei ce se pretind a fi urm aşii Săi.

M A R T IE — A P R IL IE 1961 PAGINA 8

Ceî care cred că pot obţine re ­zultate bune şi durabile agitînd fără încetare îna in tea enoriaşilor lor flăcările infernului, se înşeală cu siguranţă. Există destul de m ulţi care nu cred în aceasta, şi se prevede mom entul cînd, din fe­ricire, această dogmă va dispare complet. Scriitorul catolic F ranţois M auriac recunoaşte : „Dogma in­fernului este înspăim întătoare mai ales că cei care cred în ea nu şi-l pot imagina şi tocmai acest fapt, face ca efectul să fie a tît de m are“.

Concepţia tradiţionalistă a infer­nului, să o spunem în treacăt, are rădăcini mitologice. Se credea la început, aşa cum făceau Egiptenii, în distrugerea nelegiuiţilor. Res­ponsabili de introducerea noţiunii de infern în b iser:ca creştină sînt Tertulian, Origen şi Augustin. Ter- tulian, după cum s-a văzut m ai sus, dorea to rtu ri groaznice pen­tru nelegiuiţi ; Origen îşi imagi­nează un infern care se aseam ănă unui purgatoriu din care oamenii şi demonii ies regeneraţi, urm înd să se bucure la dreaota Tatălui deo fericire veşnică. Biserica a păs­tra t pentru credincioşi perspecti­vele lui Origen, ia r pentru păcă­toşi to r tu r 'le lui Tertulian. Au­gustin a în tărit ideea infernului şi a contribuit să-l facă a fi acceotat de toată adunarea credincioşilor.■ Dar este tim pul să căutăm ce spune Scriptura despre această problemă. V

Scriptura nu recunoaşte doctrina unor chinuri veşnice.

„Nu există, în Scriptură nici m ă ­car un singur text, care in terpre ­ta t corect, să înveţe despre chinu­rile veşnice". (Farrar).

Păcătoşii sînt demni de m oarte (Rom. 1, 32), .în consecinţă nedemni de a tră i via ţa veşnică pen tru că Dumnezeu rezervă „viaţa veşnică pentru cei care, prin stăru in ţa în facerea binelui, caută cinstea, slava şi nem urirea" (Rom. 2, 7), (vezi Fapte 13, 46, 48). Aceasta în­semnează eă ei n-au viaţă veşnică, această viaţă, aşa cum am văzut, obţinîndu-se num ai datorită sacri­ficiului lui Isus prim it prin cre­dinţă.

„Căci a tît de m ult a iubit Dum­nezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să a ibă viaţa veşnică... Cine crede în Fiul, are viaţa ; cine nu crede în Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa... P la ta pă ­catului este m oartea : dar darul fără p la tă al lui Dumnezeu este v iaţa veşnică în Isus Hristos, Dom­nul nostru... Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa veşnică ; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi1 Ioan 3, 16 ; 1 Ioan 5, 12 ; Rom. 6, 23 ; Ioan6, 40).

Aceasta înseam nă că păcatul va fi odată nimicit ! (Ioan 5, 29).

Partizanii chinurilor veşnice p re ­tind că o distrugere totală nu con­stituie un chin destul de aspru.

Vrem să rem arcăm că argum entul este fals, deoarece se ştie foarte bine că omul preferă o viaţă de suferinţă în locul morţii.

Aceasta nu ara tă că durerea nu va juca un rol în pedeapsa apli­cată. „Robul acela, care a ştiut voia stăpînului său, şi nu s-a p re ­gătit deloc, şi n-a lucrat dună voia lui, va fi bă tu t cu m ulte lovituri. Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bă tu t cu puţine lovituri. Cui i S;-a dat mult, i se va cere m ult ; şi cuii s-a încredintat mult, i se va cere mai mult". (Luca 12, 47, 48).

Mai mult, trebuie să rem arcăm , că în cazul în care sufletul n-ar pieri, ia r focul infernului a r arde veşnic fără să se consume, a r în ­semna că Dumnezeu n -ar d u tea satisface dren ta tea Sa ofensată, pentru că veşnicia n -a r aiunge pentru aceasta, că rău l n -ar fi niciodată distrus, că Satana ar exista to W ran ia şi că niciodată nu se va îm plini cuvîntul : ca or;ce ppnnr'f'hi să se plece îna in tea , lui

Hristos nu Şi-ar încheia niciodată lucrarea Sa care constă în a readuce în univers arm onia perfectă pe care revolta lui Luci- fer a tulburat-o.

Dacă, pe de o parte, chinurile veşnice sînt incompatibile cu iubi­rea lui Dumnezeu şi cu slăbiciu­nea omului — greşelile noastre nefiind veşnice — pentru ce pe­depsirea lor s-ar face sub form a unor chinuri veşnice ? Pe de altă parte, o m oarte veşnică care su­prim ă răul, păcatul, pe păcătosul nepocăit şi pe Satana, ţinîndu-se cont şi de slăbiciunea omenească, a r satisface complet pentru to t­deauna, drep ta tea şi iubirea di­vină.

PEDEAPSĂ SAU SU PL IC IU ?

Pasagiul din Mat. 25, 46, care sună astfel : „Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, ia r cei ne­prihăniţi vor merge în via ţa veş­nică", este adesea invocat în fa ­voarea chinurilor veşnice. El nu oferă totuşi nici un argum ent care

‘ a r putea sluji de temelie pentru această doctrină.

Unele dicţionare sînt unanime atunci cînd fac ca cuvîntul grecesc Kolasis — pedeapsă — să derive dintr-o rădăcină care în sem n ează : a sfărîm a prin lovire, a am puta, a ciunti, a dezmembra, a mutila, de unde avem cuvîntul iconoclast : sfărîm ător sau d istrugător de icoane. Kolasis va indica deci o pedeapsă pe calea suprimării.

Răsplata drepţilor este o viaţă veşnică, deci o răsplată veşnică ; pedeapsa păcătoşilor este o supri­m are veşnică, deci o pedeapsă veş­nică. Veşnică este distrugerea şi nu suferinţa. „Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are v ia ţa“. (1 Ioan

5, 12). Dar a suferi veşnic a r în ­sem na a tră i veşnic, suferin ţă pre- supunînd viaţă, ceea ce este inad ­misibil.

FOCUL VEŞNIC

„Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-1 ; este mai bine pentru tine să in tri în îm ­pără ţia lui Dumnezeu num ai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii a runca t în focul gheenei, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge" (Marcu 9, 47, 48).

„Apoi va zice celor de la stînga Lui : ’Duceţi-vă de la Mine, bles­temaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi înge­rilor Lui !’“ (Mat. 25, 41).

„Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pu­cioasă, unde este fiara şi prooro­cul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor". (Apoc. 2 0 , 1 0 ).

Aceste trei pasagii sînt în mod deosebit citate pen tru susţinerea tezei focului veşnic. Dar această teză, incompatibilă cu noţiunea bi­blică despre distrugerea to tală a păcătoşilor, nu găseşte în Biblie temeiul căutat. O analiză rapidă va convinge pe oricine.

P rim ul vorbeşte despre gheenă, unde viermele lor nu moare şi unde focul nu se stinge. Cuvîntul gheenă, folosit de douăsprezece ori în Noul Testam ent (Mat. 5, 22, 29 ; 10, 28 ; 18, 9 ; 23, 15, 33 ; Marcu9, 43, —47 ; Luca 12, 5 ; Iacob 3, 5) însemnează în mod literal Va­lea lui H inoam (2 Cron. 33, 6). Această vale este situată la sud- estul Ierusalimului. In tr-o parte a acestei văi num ită „Tofet" sau „Valea Cuptorului", Israieliţii, la îndem nul unor îm păraţi de-i lor, au făcut un cult lui Moloh, şi au ars pe proprii lor copii în cinstea lui (2 Regi 33, 10 ; Ier. 7, 31 ; 19, 5, 6 ; 32, 35). „Regele Iosia a con­sacrat infamiei această v a l e ; el făcu să treacă pe acolo canalul oraşului în care se aruncau gu­noaiele capitalei, trupurile m oarte ale animalelor de povară şi ace­lea de la jertfe. Un foc continuu consuma aceste cadavre, de unde expresia, „gheena focului".

Bossuet numeşte Valea Hinoam, „Valea Morţii". Fum ul care se r i ­dica ziua şi noaptea, ca indiciu a unui foc care a lim entat perm a­nent, nu se stinge niciodată. P ro ­

PAGINA 10 CURIERUL AD V E N TIST

D IN B IO G R A F I IL E C E LO R

D O IS P R E Z E C E A P O S T O L I

Sfîntul Apostol Andrei___________ d e _________

C. ŞTEFĂNESCU

fetul Isaia (66, 24) face aluzie la aceasta, ia r Domnul Hristos în de­claraţia Sa a făcut aluzie la ace- Iaş foc (vezi şi Is. 34, 9, 10).

A tît Matei 25, 41 cît şi Apoc.20, 10 menţionează focul care nu se stinge. N u este vorba decît ele un foc care nu se stinge decît atunci cînd a distrus toate m ate ­rialele inflamabile. Focul care nu se stinge presupune o distrugere completă. „Filologia elem entară ne învaţă să vedem în focul veşnic sau care nu se stinge agentul ire­zistibil al unei ruini complete şi iremediabile".

Focul nu este compatibil cu viaţa (Is. 33, 14). El distruge to tu l în calea sa. Agent tranzitoriu, care determ ină acte temporare, el pro­duce efecte veşnice (vezi şi M arcu3, 29 ; Ebr. 6, 2).

Expresia „în vecii vecilor" (gre­ceşte ton aionon) care-şi găseşte echivalentul în expresia ebraică al yolam (tradusă în Exod 21, 6 şi Iona 2, 7 p rin expresia „pentru totdeauna" ia r în Isaia 32, 14 prin „pe vecie“), este expresie hiperbo­lică. Nu spunem noi că un om este condam nat la m uncă silnică „pentru totdeauna" ? In Biblie ad­jectivul veşnic şi substantivul veş­nicie sînt adesea folosite ca hiper­bole. Un foc care arde veşnic este un foc care arde to tu l (Ezech. 21, 3 ; Amos 5, 6).

Să luăm un exem plu :Focul care a căzut asupra So-

domei şi Gomorei (Gen. 19, 24) este num it în Iuda (vers. 7) un foc veşnic. Se ştie că acest foc s-a stins numai după ce a distrus totul (Gen. 19, 25 ; Is. 13, 19) „în- tr-o clipă" (Plîng. 4, 6) şi a pre­făcut totul în cenuşă (2 Petru 2, 6).

Viermele care nu moare este un rozător, un necrofag, a cărui func­ţiune este distrugerea. Este vorba de la rva obişnuită a m uştei de carne. Şi dacă este vorba să cre­dem' pe Ldnne, larvele ieşite din tre i m uşte de carne sîn t în stare să consume cadavrul unui cal tot aşa de repede ca şi un leu. Se în ­cearcă oare să se facă din acest vierme „care nu moare”1 un nem u­rito r ?

Nu, infernul nu există. însuşi acest cuvînt nu se găseşte în Biblie. Sau acolo unde se găseşte este vorba de traducerea greşită a unui cu­v în t care trebuie redat prin locul de şedere al morţilor.

Nu, nu există chinuri veşnice !

A cest apostol s-a născut în Bet- saida, un oraş din Galileia, con­

stru it pe m alurile lacului Gheneza- ret, şi era fiu l lui Ioan sau Ionas, un pescar d in acel oraş. El era fra te cu Simon Petru, dar dacă era mai m are sau mai mic nu se ştie cu certitudine, deşi m ajorita tea ce­lor d in vechime susţin că el era mai mic. El a fost crescut la mese­ria ta tă lu i său, unde a lucra t pînă cînd Domnul nostru Isus Hristos l-a chem at să fie ucenic al Său.

Ioan Botezătorul predicase în u l­tim ul tim p învă ţă tu ra cu privire la pocăinţă, şi a fost foarte m ult res­pectat de m ajorita tea Iudeilor din cauza im parţia lită ţii preceptelor lui si a strictetii şi severităţii vieţii lui. In num ăru l urm aşilor lui a fost şi apostolul nostru, care l-a însoţit dincolo de Iordan, cînd Mesia, care fusese cu pu ţin tim p m ai înainte botezat veni în partea aceea. La apropierea Lui, Ioan Botezătorul II a ră tă ca fiind Mesia, spunîndu-I „Mielul lui Dumnezeu", adevărata jertfă, care u rm a să facă ispăşire pentru păcatele lumii. De îndată ce Ioan Botezătorul făcu cunoscut a- cest caracter al lui Isus, Andrei şi cu un alt apostol, probabil sfîntul apostol Ioan, au m ers după Mîn- tu itorul lum ii la locul unde Se afla. După ce au discutat cu El, Andrei s-a despărţit, şi întîlnind pe Simon fratele său, îi făcu cunoscut că el descoperise pe Marele Mesia, a tît de m ult aştep ta t de casa lui Iacob, şi îl aduse la Isus.

La un an şi ceva după aceasta, Isus trecînd p rin Galileia, a găsit pe Andrei şi pe Petru, pescuind în m area Galileii unde îi convinsese pe deplin despre m ăreţia şi dum ne­zeirea persoanei Sale prin m iracu­loasa p rindere de peşti dintr-o aruncare de năvod, pe care au fă ­cut-o la porunca Lui. Acum El le spuse că ei a r trebu i să se a lă ture Lui, şi le-a poruncit să-L urmeze ca fiind cei m ai apropiaţi însoţitori şi ucenici ai Lui. Ei au lăsat totul şi L-au urm at.

După înă lţa rea Domnului Isus la cer, şi coborîrea Duhului Sfînt asu­pra ucenicilor, spre a-i califica pen­tru m area lo r însărcinare, sfîntul Andrei, potriv it afirm aţiei m ajori­tă ţii scriitorilor din vechime, a fost ales pen tru a predica Evanghelia în Sciţia şi în ţă rile vecine. Şi astfel el a plecat d in Ierusalim trecînd în

prim ul rînd p rin Capadocia, G alatia şi B itinia învăţînd pe locuitori cre­dinţa lui Isus, şi şi-a continuat că­lă toria de-a lungul M ării Euxiniei pînă în deşerturile Sciţiei. Un vechi autor ne spune că el a venit mai întîi la Amynsus, unde, fiind invita t de un Iudeu, a in tra t în sinagogă, şi le-a predicat despre Isus, şi a dovedit din profeţiile Ve­chiului Testam ent că El este Mesia, M întuitorul lumii. A întem eiat aici o Comunitate şi a stabilit tim pul cînd să aibă loc adunările lor pu ­blice, şi i-a în tă rit ca predicatori. Apoi a m ers la Tranezium, un oraş m aritim la M area Euxinei. de acolo, după ce a vizita t m ulte locuri, a venit la Ni ce. unde a sta t doi ani, predicînd şi lucrînd cu m ult suc­ces. După ce a plecat din Nice, el a trecut în Nicomedia, şi de acolo în Calcedon, de unde a navigat prin Propontis, şi a venit pe Marea Euxinei la Heraclea, şi după aceea la Amastris. în toate aceste locuri el s-a izbit de cele mai m ari greu­tăţi, dar le-a biru it p rin hotărîre şi răbdare. Apoi a venit la Sinope, un oraş situat lîngă aceeaşi mare. Aici s-a în tîln it cu fratele său Petru, şi a s ta t cu el un timp. Lo­cuitorii din Sinope erau cea m ai m are parte Iudei, care, pe deoparte din zel pentru religia lor, şi pe de altă parte din cauza m anierelor lor, erau înverşunaţi îm potriva Sfîntu- lui Andrei, şi s-au înţeles să dea foc .casei în care locuia el. Dar nereuşindu-le planul, ei l-au tra ta t cu cea mai m are cruzime. Cînd au crezut că i-au luat viaţa, l-au a ru n ­cat pe cîmp. D ar el şi-a revenit şi s-a reîntors în cetate în văzul tuturor.

Plecînd din Sinope, el s-a reîn ­tors la Ierusalim. Dar nu a stat m ult tim p în locul său natal şi s-a reîntors în provinciile încredinţate lui pen tru a-şi exercita slujba sa evanghelistică, care a prosperat foarte m ult p rin puterea Duhului Sfînt care-1 însoţea. El a călătorit p rin Tracia, Macedonia, Tesalia, Achaia şi Epirus, predicînd Evan­ghelia, şi apoi confirmînd doctrina pe care o învăţase prin semne şi minuni. In cele din u rm ă el veni în Petreea, o cetate din Achaia, unde dădu ultim a şi cea mai m are m ărturie a sa din Evanghelie cu privire la învă ţă to ru l divin, pecete luind-o cu sîngele lui.

M A R T IE —A P R IL IE 1961 PAGIINA 11

OMU L . . .CU UN U L C I O R CU A P Ă 1

„El a trim is pe doi din ucenicii Săi, şi le-a zis : ’Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întîlniţi u n om du- cînd un u lc io r cu a p ă : mergeţi după el“.

M arcu 14, 13

P r im ă va ră !Soarele îş i a runcă cu d ă ru ire razele Sale p l ine

de bucurie şi v ia ţă , chem ind la f i in ţă f i r u l ie rb i i şi bobocul f lo r i i , trec înd ch ia r şi peste bariere le t im ­pu lu i.

Peste pu ţ in , aproape pe toate m erid iane le g lo b u lu i nostru, în acest fa p t de p r im ăva ră , se va p o rn i a bate b ronzu l c lopote lor în m iez de noapte, chemînd creştinătatea a-şi m a i aduce am in te că D om nu l şi M în tu i to ru l nostru Isus H ris tos a înv ia t. F lăcă r i le m ic i şi p î lp î inde ale lu m in i ţe lo r se vo r răsp înd i ase­menea u n o r l ic u r ic i în noapte şi de pe buze m a i m u l t sau m a i p u ţ in pioase, se va auzi — HR ISTO S A Î N V IA T !

Şi cînd u lt im e le dangăte v ioa ie sau rugătoare se vo r p ierde în imensita tea de necuprins a spa ţ iu lu i în ­con ju ră to r, stingîndu-se, în aceleaşi in im i (sau în m a ­jo r i ta te a lo r) se va aşterne co lbu l tăce r i i peste reve­r ia une i p io z ită ţ i de moment.

înv ie rea spre moarte. Sau aşa cum în ţe lepciunea b inecunoscutu lu i adagio la t in enunţa „Es n ih i lo — n ih i l " , d in go lu l s p ir i tu a l a l s u f le tu lu i nu poate răsări decît num a i i lu z ia une i re v e r i i sp ir i tua le — u n m ira j— ce va d ispare o dată cu elementele ce l-au chemat la o existe i ţ ă i luzo rie şi efemeră.

V ia ţa sp ir i tua lă a creşt inu lu i, im p l ică m a i m u l t decît o exc itare produsă la anum ite ocazii — sărbă­to r i m a i m u l t sau m a i p u ţ in creştine — sau la che­m area surdă a c lopotelor, sau a a lto r lu c ru r i . E nece­sară, aşa cum făcea a f i rm a ţ ia u n u l d in c las ic ii g în- d i r i i contemporane, de o schimbare şi nu de o in te r ­p re tare fi lozofică.

P en tru adevăra tu l creştin, înv ie rea D o m n u lu i nos­t r u Isus Hristos, la fe l ca şi toată v ia ţa Sa de la Betleem la Golgota, constitu ie un inepu izab il izvo r de în vă ţă tu ră şi adorare.

Cu ocazia aceasta să ne înd rep tăm a tenţia noastră nu asupra să li lo r de judecată în care a fost cercetat M în tu i to ru l nostru, n ic i asupra a t i tu d in i i m a i m a r i lo r iu d e i lo r sau la frăm în ta re a lău n tr ică a lu i P ilat.

V om lăsa la o parte deznădăjdu ita izbucn ire a lu i Iuda, şi vom trece pe lîngă ucen ic i i răsp înd iţ i şi f u ­gari. V om lăsa pe P e tru să-şi reculeagă su f le tu l pe p ia tra G hetsemanilor, vom arunca o p r iv i re p l ină de înţelegere şi că ldură ucen icu lu i iu b i t în t im p ce acesta s p r i j in in d pe M ar ia , m am a D om nu lu i, se în ­dreaptă spre adăpostul său v rem eln ic , şi ne vom ocupa în mod deosebit de o s ituaţie premergătoare even im ente lo r ce au c u lm ina t cu m onum enta la je r t fă m în tu ito a re a Golgotei.

I n t re i d in cele p a tru Evanghelii, ne este rapo rta tă o în t îm p la re care, s tud ia tă şi apro fundată , va da tă r ie s u f le tu lu i şi putere cred in ţe i tu tu ro r celor ce cred a tî t în D om nu l Isus H ris tos şi m is iunea L u i, cît şi în lucrarea şi ac t iv ita tea Sa, a tîta vrem e cît a fost F IU L L U I D U M N E Z E U şi F IU L O M U L U I.

P en tru cerce tă to ri i Sf. S c r ip tu r i , pen tru creş t inu l sincer şi credincios, o a t i tu d ine a D o m nu lu i Hristos,

PAGINA 12 CURIERUL A D V E N TIST

m.

)

O acfiune a L u i, ch ia r îna in tea sce­ne lo r f in a le ale v ie ţ i i Sale de je r t fă ispăşitoare — îna in te de G ol- gota, devine ceva p l in de semni­f ica ţ ie şi im portan ţă .

Evanghe lis tu l M arcu , este cel ce ne redă această experienţă în t r -u n mod in te resant şi complet.

„ I n z iua d in t î i a p ra zn icu lu i A - z im ilo r , cînd je r t fe a u Paştele, uce­n ic i i lu i Isus I -au zis :

„TJnde vo ieşti să ne ducem să-Ţ i pregă tim ca să m ăn înc i Paştele?".

E l a t r im is pe doi d in ucen ic i i Săi, şi le-a z i s : „D u ce ţ i-vă în ce­tate acolo ave ţ i să î n t î ln i ţ i u n om ducînd un u lc io r cu apă ; m ergeţi după e l“ .

Unde va in t ra el, spuneţi stăpî- n u lu i ca se i: în v ă ţă to ru l zice : Unde este odaia p e n tru oaspeţi, în care să m ănînc Paştele cu ucen ic i i M e i ?

Şi are să vă arate o odaie m are de sus, aş ternută g a ta ; acolo să p re g ă t i ţ i pen tru noi.

Ucen ic i i au plecat, au a juns în cetate, şi au găsit aşa cum le spu­sese E l ; şi au p regă tit Paştele".— M arcu 14, 12—16.

Cunoscînd m a i d ina in te durerea şi încercarea cea m are ce u rm a să se abată cu toată fu r ia asupra g ru ­pe i celei m ic i a ucen ic i lo r Săi, eve­n im ente ce vo r face ca ei să fie îm prăş t ia ţ i , ş t i in d că u rm a să f ie pusă la încercare m ărtu r is ire a cre­d in ţe i lo r d in a n i i ucenic ie i a lă tu r i de Isus, şi ş t i in d că nevoia cea m are a lo r era la data aceea ne­voia une i c redinţe pu tern ice si ne­schimbătoare ca să poată răm îne ta r i în încercările ce u rm a u să se declanşeze nu peste m u l t t im p, D om nu l Hris tos în făp tu i, ceea ce pu tem foarte bine num i, o p ro fe ţ ie şi o m inune în acelaş t im p . Ceva deosebit şi p l in de semnif ica ţie . M în tu i to ru l dorea să atragă gîn- d irea ucen ic i lo r Săi asuvra iu b i r i i L u i duioase. E l dorea să le -dea o lecţie a înc rede r i i în Ace la pe care ei 11 urm aseră ca F iu a l lu i D u m ­nezeu şi a l O m u lu i. Si în eveni­mente le f ina le ale v ie ţ i i şi lu c ră r i i Lu i, M în tu i to ru l î i in s tru i, şi căută să mărească încrederea şi conv in ­gerea lo r în m esianita tea În v ă ţă ­to ru lu i lor. D a r ei au nealHat a u rm ă r i această la tu ră şi p ierderea fu ireparab ilă .

Cu iub irea ce-L caracteriza, Dom ­n u l Isus H ris tos făcu o secţiune în v i i to r , desfăsurînd îna in tea a rune i celor doisprezece, toate p ă r ţ i le lu i componente. El dădu cu acea ocazie p u ţ in la o parte perdeaua v i i to ru ­lu i, şi le pe rm ite a. vedea cele ce aveau să se în tîm p le , evenimentele în succesiunea lo r lorrică, ce aveau să ducă în camera de sus, la u l t i ­m a cină. E l î i lăsă să în trevadă şi să înteleaaă că E l — D om nu l Isus, F iu l lu i Dum.nezen şi F iu l O m ulu i, D om nu l şi În v ă ţă to ru l lor, era de ademenea cuvni' 'ă+or a l îm v re ju ră - r i lo r şi s t tu a ţ iu n i lo r ce u rm a u a se desfăşura. Se părea că to tu l era gata a spune prezent la chemarea Sa.

Se părea că ucen ic i i — în acele zile — gîndeau că În v ă ţă to ru l lo r iub it , d a to r i tă te ns iun ii even im en­te lo r d in u l t im e le zile, a u i ta t cu de- săvîrş ire că Paştele — această săr­bătoare p l in ă de însemnătate şi pu ­tere de react iv iza re a ene rg ii lo r la tente — bătea la uşi.

D in cu p r in su l ve rse tu lu i do ispre­zece lu c ru l acesta se desprinde c la r o ch iu lu i cercetă tor a l credinc iosu­lu i interesat. Dar, spre m ira rea şi su rpr inderea ucen ic ilo r, cînd aceştia în t r -u n mod foarte de lica t şi in ­d irec t au adus am in te D o m nu lu i de sărbătoarea Paştelui, D om nu l cu s iguranţa şi c la rv iz iunea ce-L ca­rac te r iza totdeauna, desfăşură cu c la r ita te p la n u l şi a ra n ja m e n tu l d iv in cu p r iv i re la sărbător irea Paştelui, ind ic îndu - le ch ia r anum ite amănunte destu l de in teresante.

Să ne o p r im m a i m u l t t im p asu­pra acestei p ro fe ţ i i şi m in u n i în a- celaş t im p aşa cum am rem arcat m ai îna in te . C h ia r d in p r im u l m o­ment, se r id ic ă n e d u m e r ir i în t ru c î t această p ro fe ţ ie se pare că se com­place în a-şi r id ica s ingură p ied ic i în calea re a l iz ă r i i ei.

D om nu l Isus spuse a ce s to ra : „D u ce ţ i-vă în cetate". E cel m a i greu şi cel m a i hazardant lucru , acela a găsi în t r -o cetate — sau oraş — pe cineva pe care n u - l cu­noşti pe care nu l-a i văzu t n ic i ­odată p înă la data aceea. „D uce ­ţ i -v ă în cetate", da r M în tu i to ru l nu a m in t i n ic i o casă, n ic i un n u m ă r şi n ic i m ăcar vreo stradă oarecare, unde aceştia să se îndrepte, sau în u lt im ă ins tan ţă v reun c a rt ie r a l acestei m a r i şi populate cetăţi. Fap­tu l , că p r in această lap ida ră t r im i ­tere, M în tu i to ru l dorea să sub l i ­nieze în m od deosebit necesitatea ex e rc ită r i i c red in ţe i lo r cu această ocazie, reiese şi d in fa p tu l că în alte sU na ţiun i D uh u l lu i D um ne ­zeu dădea cele m a i m ic i amănunte în leaă tură cu găsirea persoanei căutate. De exem v lu — „ I n D a­masc era u n ucenic n u m it Anan ia . D om nu l î-a zis în t r -o ve d e n ie : ’A nan ia !‘ ’ la tă -m ă , Doamne,’ a răs­puns el. Şi D o m nu l i-a zis : ’Scoa- lă-te, du-te pe u l i ţa care se cheamă, 'D reaptă ', si caută în casa lu i Iuda pe u n u l zis Saul, un om d in Tars. Căci ia tă, e l se roagă' Fapte 9, 10 , 11 .

„P e la ceasul a l nouălea d in zi, a văzut lă m u r i t în tr -o vedenie pe un Înger a l lu i Dumnezeu că a in ­t ra t la el şi i -a zis : ’Cornelie !'.

C orne liu s-a u i ta t ţ in tă la el, s-a în fricoşat, şi a ră s p u n s : ’Ce este, Doamne ?' Ş i îngeru l i-a zis : ’R u ­găciunile şi m ilos ten ii le ta le s-au su it îna in tea lu i Dumnezeu, şi El Şi-a adus am in te de ele.

T r im ite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru. E l găzduieşte la un om, n u m it S im on tăbăcaru l, a căru i casă este lîngă m are : acela î ţ i va spune ce trebu ie să fa c i ' Fapte10, 3— 6.

Acum , M în tu i to ru l dorea să vo r ­bească în m od deosebit şi p ro fe t ic să cheme pe ucenic i să vadă m a i

departe în evenimentele ce v o r u r ­ma, că lăuzirea şi conducerea d iv ină . Şi să nu u i tă m că Ie ru sa l im u l era la data aceea un oraş, o m etropo lă destul de mare, a t î t d in punct de vedere a l popu la ţ ie i c î t şi a l în ­t in d e r i i lu i.

Şi acolo, în cetate —- continuă M în tu i to ru l — „a v e ţ i să în t î ln i ţ i un om ". N im ic deosebit, n im ic a- parte. I n această d irec t ivă şi în d ru ­mare, nu găsim n im ic ce să atragă atenţia noastră. Căci cu cert itud ine , în m i j lo c u l u n u i oraş de ta l ia Ie ­ru sa l im u lu i, cu un t ra f ic şi o c i r ­cu la ţie a t î t de mare, cu s iguranţă că t r im iş i i nu vo r în t îm p in a n ic i o greuta te în a găsi acolo un om. D in contră, am f i găsit un luc ru ieş it d in comun, dacă M în tu i to ru l t r im i ţ î n d u - i le spune că n u vor găsi n ic i un om acolo — pe stradă. D a r ce fe l de oameni u rm a să caute t r im iş i i ?

„ E l a t r im is pe do i d in ucen ic ii Săi, şi le-a z i s : ’D uce ti-vă în ce­tate : acolo ave ţi să în t î ln i ţ i u n om D U C lN D U N U L C IO R CU A P Ă " .

Fără îndo ia lă că acesta era un rob — sau un serv — căci num a i aceştia făceau această luc ra re în acele v rem u r i, sau în fa m i l i i le um ile , sărace — femeile. D a r cu s iguran ţă că în t r -u n t im v cînd apa era cărată în u lc ioare de la locu­r i le comune de aprov iz ionare — izvoare, f în t în î , etc. — nu era ex­clus şi v ie i ceva deosebit, ca la acea oră d in zi, să se afle pe stradă m ai m u l ţ i asemenea oameni, cu u lc io ru l cu apă pe u m ă r sau cap, înd rep tîndu-se spre casă. Şi n ic i un fe l de semnalment. N ic i dacă acela era în a lt sau scund, slab sau g ra s ; dacă era b rune t sau blond. M în tu i to ru l nu m a i adăugă n im ic . N u a m in t i n im ic n ic i despre faţa, vocea sau îm brăcăm in tea s a ; n i ­m ic despre în fă ţişarea lu i ex te r ioa ­ră. „D u ce ţ i-vă în c e ta te ; acolo a- ve t i să î n t î l v i t i un om, ducînd un u lc io r cu artă"... şi adăugă... „m e r ­geţi după el

Noi, am categorisi aceste cuvinte cam cop ilă reş ti sau fanteziste. N u contează deci ce în fă ţişare are pe r­soana respectivă şi n ic i unde sau încotro m-orne el. P r im u l om pe care-l î n t î ln i t i şi care... duce un u lc io r cu avă ... m erae ţi Auvă el, fă ră să-l în t re b a ţ i ceva. N u - i pu ­ne ţ i n ic i o în trebare. U n s ingu r lu ­cru fa ce ţ i- l — „ u r m a t i - l “ .

Şi d in m u lţ im e a aceea de case, acolo „un d e va in t ra el, in t ra ţ i im ed ia t după el ; nu este scopul vostru acela de a şti cine locuieşte acolo şi ce fe l de om este s tăp înu l casei respective — N U ! Casa în care urmează a in t ra şi care va găzdui grupa ucen ic i lo r cu M în tu i ­to ru l, era acea casă, spre care cei do i ucen ic i u rm a să f ie că lăuz iţ i de un om cu un u lc io r cu apă.

„S v u n e ţ i s tăp înu lu i casei — con­t in u ă D om nu l — În v ă ţă to ru l zice : ’Unde este odaia pen tru oaspeţi ?' “ Im a g in a ţ i-vă spunînd aceste cuvin te u n u i om pe care nu l -a ţ i văzut nic ioda tă în v ia ţa dum n e a vo a s tră ! Fără n ic i u n fe l de in troducere sau

M A R T IE — A P RILIE 1961 PAGINA 13

exp lica ţie , f ie ea c i t de m ică ch ia r ! De obicei, to ţ i p ro p r ie ta r i i care a- veau case sau camere de înch ir ia t, in t r -o asemenea situaţie în treba im e d ia t : „C ine s în te ţi Dvs. ? Cine v-a t r im is ? Şi de ce

Da... v e ţ i răspunde. Num ele ce­lu i ce m i-a dat adresa Dvs. îm i scapă a c u m ; da r În v ă ţă to ru l spu­nea că...

„C ine este în vă ţă to ru l acesta ? Sînt a tî t de m u l ţ i învă ţă to r i, ra b in i şi s tăp în i astăzi, înc ît n u - i m a i po ţ i re ţ ine pe to ţ i. Şi apoi...

Şi cel p u ţ in — după părerea noastră — nu era n ic i o cerere po­lit icoasă cu p r iv i re la înch ir ie rea une i camare pe n tru ocaziunea a- ceea .Ci aşa cum redă un traducă ­to r acest verset, M în tu i to ru l spuse: „U n de este camera Mea în care să pot m înca Paştele cu ucen ic ii M ei ?“ .

Cred că sîntem cu to ţ i i de acord, că acesta a r f i u l t im u l fe l în care no i — ucen ic i i veacu lu i X X , am încerca să so lu ţionăm o astfe l de problemă. Şi cu toate acestea, ob­servaţi că toate se înfăptu iesc to t a tî t de s im p lu şi sigur, cum au fost şi arătate de M în tu i to ru l . N o ta ţ i ce le spunea D om nu l ' Hris tos celor doi ucenic i că se va în t îm p la :

„Ş i are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută g a ta : acolo să p regă t iţ i pen tru no i“ . M arcu 14, 15.

U rm ă r i ţ i acum şi re lata re acelor doi ucen ic i ce au fost t r im iş i să pregătească odaia de s u s :

„U c e n ic i i au plecat, au a juns în cetate, şi au găsit aşa cum le svu- sese E i ; şi au p regă tit Paştele". vers. 16.

Cu s iguranţă, că M în tu i to ru l , în mod v o it a p revăzu t şi adus la existenţă d iverse d i f ic u l tă ţ i şi o în treagă p le iadă de s i tu a ţ iu n i c r i ­t ice cu această ocazie. Care să f ie oare cauza !

M în tu i to ru l , a căutat şi cu oca­zia aceasta, să descopere ucen ic i­lo r că n im ic n u - l era stră in. El fo los i această metodă deosebită şi orig ina lă , pe n tru a face pe ucenic i să înţeleagă şi să-şi aducă to t ­deauna aminte, că El, Isus, le cu­noaşte toate trebu in ţe le şi le în ţe ­legea tem eri le şi vo ia să-i încre ­dinţeze de puterea L u i. Dorea ca ei să ştie că E l cunoaşte to t ceea ce le sta îna inte, a t î t ucen ic i lo r cît şi L u i . Şi E l le cunoştea în toată amploarea desfăşurării lo r v iitoare . („Isus le-a z i s : ’ l n noaptea a- ceasta to ţ i ve ţ i avea un p r i le j de p o t ic n i re ; p e n tru că este s c r is : ’V o i bate Păstorul, şi o ile vo r f i r i s ip i t e ! Dar, după ce vo i înv ia , vo i merge îna in tea voastră în G a li- lea‘. Petru i-a zis : ’C h ia r dacă to ţ i a r avea un p r i le j de poticn ire , eu nu vo i avea‘. Şi Isus i-a zis : ’A d e ­v ă ra t î ţ i spun că astăzi, ch ia r în noaptea aceasta, îna in te ca să cînte cocoşul de două ori, te ve i lepăda de M ine de t re i o ri '. D a r P e tru I -a zis cu şi m a i m u l tă t ă r i e : ’C h ia r dacă ar t reb u i să m or îm preună cu T ine, to t nu mă vo i lepăda de T ine ‘. Şi to ţ i c e i la l ţ i au spus ace­

laşi lu c ru " . „ A tu n c i to ţ i ucen ic ii L -au părăs it ş i au fugit... Pe cînd stătea Petru jos în curte, a ven it una d in s lu jn ic i le m a re lu i preot. Cînd a văzut pe Pe tru încă lz in - du-se, s-a u i ta t ţ in tă la el, şi i-a z is : ’Ş i tu e ra i cu Isus d in Naza- r e t ! ‘ E l s-a lepădat, şi a zis : ’N u ştiu, n ic i nu în ţe leg ce v re i să z ic i1. A p o i a ieş it în p r idvo r . Şi a cîn ta t cocoşul. Cînd l-a văzut s lu jn ica , a început ia răş i să spună celor ce stăteau a c o lo : ’Acesta este u n u l d in tre oam en ii aceia1. Şi el s-a le­pădat d in nou. După pu ţ in ă vreme, cei ce stăteau acolo, au zis ia răş i lu i Petru : ’N u m a i încape îndo ia lă că eşti u n u l d in oam en ii a c e ia ; căci eşti G a lilean, şi g ra iu l tău sea­m ănă cu a l lo r ‘. A tu n c i el a în ­ceput să se blesteme şi să se ju re : ’N u cunosc pe om u l acesta, despre care v o rb i ţ i 1‘ Înda tă a c în ta t co­coşul a doua oară. Şi P e tru şi-a adus am in te de vorba pe care i-o spusese Isus : „ în a in te ca să cînte cocosul de două ori, te vei levăda de M ine de t re i ori '. Şi g îndindu-se la acest lucru , a încevut să v l în g ă “ . M arcu 14, 27— 31, 50, 66— 72. „Pe cînd se suia Isus la Ie rusa lim , pe drum , a lu a t deoparte pe cei do i­sprezece ucenici, şi le-a z i s : ’ l i t ă că ne su im la Ie rusa lim , şi F iu l O m u lu i va f i da t în m î in i le preo­ţ i lo r celor m a i de seamă şi că rtu ­ra r i lo r . E i I I v o r osîndi la moarte, ş i-L v o r da în m î in i le N eam urilo r, ca să-L batjocorască, să-L bată şi să-L răs tignească ; da r a tre ia z i va învia '... Pe cînd vorbea El încă, ia tă că v ine Iuda, u n u l d in cei doisprezece, cu o g loată mare, cu săbii şi cu ciomege, t r im iş i de p re ­o ţ i i cei m a i de seamă şi de b ă tr în i i norodulu i... A tu n c i oamenii aceia s-au aprop ia t, au pus m î in i le pe Isus, şi L -au prins... A tu n c i to ţ i ucen ic i i L -a u pă răs it şi au fugit... A tu n c i L -au scuipat în fa ţă , L -au bă tu t cu p u m n ii , şi L -au p ă lm u it , z ic î n d : ’Hristoase, prooroceşte-ne cine Te-a lo v i t ?'... A u îm p le t i t o cunună de sp in i, pe care l -a u pus-o pe cap, şi I -a u pus o trestie în m îna dreaptă. A p o i îngenuncheau îna in tea Lu i, îş i bateau joc de El, şi z ic e a u : 'Plecăciune, Îm p ă ra tu l I u d e i lo r !'... C înd au a juns la un loc n u m it Golgota, care înseamnă : ’Locu l căpăţîn i i ' , l -a u dat să bea v in amestecat cu f i e r e ; dar, cînd l-a gustat, n -a v ru t să bea. După ce L -a u răs t ign it , I -a u îm p ă r ţ i t ha i­nele în tre ei, trăg înd la so rţ i pen­t r u ca să se împlinească ce fusese ves t it p r in proorocul, care z ic e : ’Şi-au îm p ă r ţ i t hainele Mele în tre ei, şi pe n tru cămaşa Mea au tras la sorţi'. A p o i au şezut jos, ş i-L păzeau. Şi I -a u scris deasupra ca­p u lu i v ina : ’Acesta este Isus, îm ­p ă ra tu l Iu d e i lo r ' . Îm p re u n ă cu El, au fost ră s t ig n i ţ i do i t î l h a r i : u n u l la dreapta şi ce lă la lt la stînga L u i" . M at. 20, 17— 1 9 ; 26, 50 u. p., 67, 68 ; 27, 29, 33— 38).

Ia tă ta b lo u l concludent a l fa p ­tu lu i că M în tu i to ru l cunoştea foarte bine lu c ru r i le ce stăteau îna in tea

u cen ic i lo r Săi şi ch ia r a Sa p ro ­prie.

T r im iş i i şi so li i ce ru lu i de p re tu ­t in d e n i şi de totdeauna, sîn t rep re ­zen ta ţi a ic i p r in — O M U L CU U L ­C IO R U L CU A P Ă . U m il , necunos­cut şi fă ră însemnătate, acesta a- pare nu m a i pen tru un s ingur m o ­m ent pe scenă, şi apoi d ispare to t a t î t de necunoscut şi u m i l , cum a şi apăru t. D a r cu toate acestea, el a fost u n fa c to r de te rm inan t pen tru atingerea u rm ă toa re lo r ţ in te :

1. O rien ta rea ucenic ilor.2. I n vederea p re g ă t i r i i Paştelor.3. Pen tru educarea înc rede r i i u-

cenic ilor.4. Şi în u l t im ă instanţă, pen tru

p ro m ia lu i viaţă.Dumnezeu a a vu t şi are to tdeauna

asemenea fa c to r i ind ispensab il i în desfăşurarea p la n u lu i Său de m în - tu ire .

P en tru răm ăşiţa poporu lu i Israel d in rob ia B ab ilonu lu i, p e n tru t r iş t i i c în tă re ţ i a i lu i Israe l care-şi a tîrna- seră harfe le în să lc ii le de pe m a lu l r îu r i lo r d in B ab ilon — pen tru aceş- ştia — om u l cu u lc io ru l cu apă a fost Cirus. „ În a in te ca să M ă cu­noşti... te -am chemat pe nume", spu­nea D om nu l.

P en tru Etiopean, acesta era F i l ip ; pen tru Saul d in Tars, om u l cu u l ­c io ru l cu apă, a fost A nan ia : pen tru C orne liu — Petru . Capito le le opt, nouă şi zece d in cartea Fapte lo r A posto li lo r , constitu ie t re i d in tre cele m a i rem arcab ile com en ta r i i ale conducerii şi p re v iz iu n i i d iv ine. Ne place de m u lte o r i să ne a p ro fu n ­dam în studierea c a p ito lu lu i do i d in D an ie l şi să tragem pen tru noi concluzia că : — Biserica lu i D u m ­nezeu nu este fă ră un gh id călău­zitor. D ru m u l de v i i to r a l B ise r ic i i în tem eia tă de El, este în g r i ja Sa. E nevoie să ne aducem am inte şi să n u u ită m nic iodată, că E l con­duce desfăşurarea în t im p şi spaţiu a B ise r ic i i Sale şi a celor ce o com­pun, şi d ir i jează cu acelaş interes şi cu aceeaşi credincioşie pe care a dat-o pe fa ţă la Golgota, orice eve­n im en t d in v ia ţa ei. Şi ch ia r dacă la u n m om ent dat nu pu tem în ţe ­lege anum ite lu c ru r i , ele sînt pen tru binele ei prezent şi v i i to r .

Şi acum, cînd m a i s tăru ie poate încă în in im i g lasul m o r t al c lopo­te lo r în v ie r i i , sau poate nu m a i cea­sul îndepărta t a l u n o r evenimente de d e m u l t ; dacă stăru ie în su f le tu l tău în vă ţă tu ra sp ir i tua lă pe care dorea a t î t de m u l t D om nu l ca s-o înţeleagă ucen ic i i cu ocazia sărbă­t o r i r i i pen tru u l t im a dată a Paştilor, a tunc i a d u - ţ i am in te şi nu u ita că :

„Poate că d in punct de vedere s p ir i tua l, nu ve i f i n ic i M a r ia M ag- dalena şi n ic i N ic o d e m ; nu ve i f i n ic i P e tru ş i poate că nu ve i putea face n ic i lucrarea lu i Pavel. N -a i să f i ’ — căci poate nu va f i ne­voie — v iz io n a ru l de pe Patmos, ucen icul ce a c în ta t în t r -u n reg is tru a tî t de în a l t p r in c ip iu l acesta a l iu b ir i i . Astăzi... nu se m a i cere n i- m ăn u i să lum ineze cu t ru p u l său

______ (continuare în pag. 24)______

PAGINA 14 CURIERUL A D V E N TIST

VI RT UT Es u i

„B lînde ţea voastră săoamenii

B lîndeţea este una din v irtuţile esenţiale ale unei vieţi ce s-a r i ­

dicat p înă la cea m ai frum oasă înălţim e a desăvîrşirii ei. Blîndeţea este totodată una din v irtuţile esen­ţiale ale vieţii Mîntuitorului, v irtute care a împodobit caracterul Fiului Omului şi a divinului Evanghelist. Blîndeţea lui urm ează să fie un model desăvîrşit pentru credincioşi.

Cuvîntul inspirat ne vorbeşte în repetate ocazii despre blîndeţea M întuitorului, care i-a dat puterea să facă faţă m ultor încercări grele la care a fost supus.

Ca v irtu te a unei vieţi nobile, blîndeţea este un element de seamă pe care se pune temelia zidirii ade­văratu lu i caracter.

Blîndeţea este prietenoasă, calmă, bună, potolită, blajină, domoală, binecugetată şi niciodată dispusă să accepte a face rău. Ea dă naştere la sentim ente care desăvîrşesc ca­racterul, făcînd pe om bun şi duios, în opoziţie cu asprimea. îi procură omului o fire blîndă, calmă, o pu r­ta re blîndă, cu bunătate şi cu vorbe bine chibzuite şi bune. Se zice despre om că este blînd atunci cînd se poartă cu bunătate, are un ca­racter bun şi paşnic, nobil şi al­truist, gata oricînd să facă bine pen­tru cei din ju r şi să îm partă cu ei bucuriile şi necazurile sale.

După cum se vede deci, blînde­ţea este cu adevărat o v irtu te im ­portantă, chem ată a-şi da contribu­ţia la realizarea unui caracter no­bil şi plăcut a tît înaintea lui Dumnezeu cît şi înaintea oam eni­lor. La acest nivel de desăvîrşire a tră it M întuitorul Hristos, de aceea a pu tu t zice : „Eu sînt blînd şi sme­rit cu inima", şi celor care urm ează exem olul Său, le-a făgăduit pace în inimă şi odihnă pentru suflet.

Mulţi cred că pentru a-şi dovedi blîndeţea, sau mai bine zis pentru a dovedi că sînt blînzi, trebuie să se poarte sfioşi şi ca nişte slăbă­nogi, dînd dovadă de slăbiciune în caracter sau, din ipocrizie, făcînd pe nesupăraţii, oricare a r fi s tarea prin care trec, ascunzînd în ei sta ­rea adevărată a inimii lor.

Trebuie însă trasa tă o linie clară de despărţire în tre v irtu tea blîn- deţii, al cărei model desăvîrşit ne-a

________ de__________

I. D A N E Ţ I U

f ie cunoscută de to ţ i

A p. Pavel

fost M întuitorul, şi în tre ipocrizie sau o v ia ţă de slăbiciuni cunoscute sau necunoscute de alţii.

Dacă pe de o parte blîndeţea co­respunde şi unei necesităţi sociale, căci noi facem parte in tegran tă din societate — pe de altă parte ea lu ­crează şi pen tru binele celui în cauză. Căci blîndeţea nu este agre­sivă. Este respectuoasă, sinceră, nu provoacă şi ca u rm are se încon­joară de pace şi colaborare. în astfel de condiţiuni sufletul se poate avînta spre realizări cît m ai înalte, şi într-o astfel de stare de pace — despre care vorbea M întuitorul cînd zicea : şi Eu vă voi da odihnă — se poate acţiona constructiv şi o- mul se poate ridica spre sfere se­nine, şi înalte.

Cu blîndeţe, cu bunătate se des­chid m ulte inimi şi suflete. Dacă pe de o pa rte celebrele cuvinte ale lui Goethe „licht, m ehr licht“ — „lumină", m ai m ultă lum ină", a- veau sem nificaţia lor pen tru o lume ce trebu ia să se ridice din în tu ­neric, to t aşa se poate zice despre virtu tea blîndeţii „mai m ultă blîn ­deţe".

Blîndeţea este m ortaru l ce leagă pe oameni în tre ei, suflul necesar al vieţii pe pămînt. Ea este îngă­duitoare, este liniştitoare. Ea asi­gură existenţa pe păm înt — zice com entatorul Farm achides în lu ­crarea sa „Comentar asupra învăţă ­tu rilo r date de M întuitorul pe munte".

Cum s-a a ră ta t mai sus însă, nu trebuie să se facă confuzie în tre a- devărata blîndeţe şi slăbiciune sau laşitatea îndepărtării de la îndato­ririle unui adevărat caracter. în priv in ţa aceasta însuşi M întuitorul ne poate sta ca model deoarece, în timp ce a ştiu t să dea dovadă tot tim pul vieţii de o blîndeţe desă- vîrşită, a ştiu t şi să poruncească celor din tem plu, destul de sever cînd le-a zis : „Luaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o peşteră de tîlhari".

Un a lt bărba t al credinţei, recu­noscut în Biblie ca cel mai blînd după M întuitorul, bărbat trecut prin diferite experienţe, a găsit în el energia indignării fa ţă de păcat a tît de puternică încît a izbit tablele

poruncilor de stînca m untelui sfă- rîmîndu-le, ceea ce reprezenta un lucru extrem de grav şi o m ani­festare de indignare fără margini îm potriva păcatului. Fără a mai putea în spaţiul nostru restrîns să continuăm aceste exemple, trebuie să stabilim că în tre adevărata blîn ­deţe şi slăbiciune sau laşitate, nu există nici o identitate. Ele repre­zintă fiecare a lt spirit.

Este pe deplin adevăra t că, viaţa M întuitorului pe păm înt nu a fost o v ia ţă comodă a celui ce se ocupă numai de sine ; ci bucuria Lui era să ridice pe cei căzuţi în păcat. El nu venise ca să I Se servească ca unui Domn, ci ca El să servească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răs­cum părare pentru mulţi. Tot astfel şi cei ce sîn t părtaşi harulu i Lui vor fi gata la orice sacrificiu, pen­tru binele celor din jur. Ei sînt chem aţi să fie reprezentaţii Mîn- * tu itorulu i lor şi să a ra te lumii, bu­nătatea, blîndeţea şi îndurarea Lui în propria lor viaţă. Aşa cum Tsus ne-a descoperit caracterul Tatălui, la fel noi trebuie să descoperim caracterul Său lumii. Voi — zice apostolul Pavel — sînteti a ră ta ţi ca fiind epistolă a lui Hristos, cu­noscută şi citită de toţi oamenii. Cînd se ivesc în v ia tă chiar probe inexplicabile, să nu lăsăm ca pacea, bunătatea şi blîndeţea să ne fie răpite. Adeseori aceste probe vin ca noi să fim curăţiţi de spiritul egoist, cît si de trăsă tu rile aspre şi necreştineşti ale caracterului nos­tru. Dumnezeu lasă ca apele adînci ale probelor să v ină asupra sufle­tului nostru, pentru ca noi să-L putem cunoaşte pe El şi pen tru ca să putem avea o cît mai m are do­rin ţă de a fi curăţiţi de orice pată, şi să putem ieşi din probă mai curaţi şi mai sfinţi, m ai plini de bucurie. Adesea noi in trăm în di­ferite experienţe cu sufletele în ­tunecate de egoism, însă dacă bi­ru im ispita, ajungem să dăm pe faţă caracteru l lui Dumnezeu. Cînd acest punct este atins în v ia ţa cre­dinciosului — El va face să stră lu ­cească drep tatea ta ca lumina, şi d reptul tău ca soarele la amiază.

F irea omenească se luptă to tdea­una după înălţare, este totdeauna gata pen tru ceartă, dar acela care află t>e Isus -este dezbrăcat de eu, de mîndrie, de îngîmfare, şi în su- fetul lui este blîndeţe şi pace.

Rodul răm înerii în Hristos este în cele din urm ă îm brăcarea no­bilei smerenii a inimii, blîndeţea Lui desăvîrşită, este puterea cea tainică, cu a ju torul căreia Isus a pu tu t birui atîtea ispite.

Aceasta reprezintă o stare despre care Isus a pu tu t spune : „Feri­ciţi cei blînzi".

ISUS, MODELUL ADEVĂRATEI BLÎNDEŢI

Viaţa Domnului Hristos se dis­tingea prin simplitatea, am abilita ­tea, bunătatea, curăţia şi m ai ales p rin blîndeţea Sa. Spiritul Său li­

M A R T IE — A P R ILIE 1961 PAGINA 15

niştit, lipsa de vanita te şi mîndrie,II a ju tă să crească în har. încă de copil El da pe fa ţă o blîndete şi o am abilita te deosebită. Mîinile Sale erau totdeauna voioase şi gata să a ju te altora şi să uşureze sarcina părin ţilor Săi. Serios şi tăgăduitor de sine întotdeauna, El era bun, blînd şi vesel. F rum useţea caracte­ru lu i Său consta în viaţa Sa cum­pănită. Poate cineva a r zice că el nu poate fi blînd din cauza îm pre­jurărilor, dar, nimeni nu poate dezvolta vreodată un caracter creş­tin în îm prejurări mai defavorabile ca M întuitorul nostru, care a tră it în decăzutul Nazaret, despre care se dusese faim a în cele rele încît la un mom ent da t s-a zis : „Poate ieşi ceva bun din N azaret ?“ Şi tocmai în N azaret Isus a dezvoltat un caracter desăvîrşit care este o im pută pentru cei care gîndesc că a duce o via ţă neprihănită depinde de îm prejurări, de loc, de fericire sau de bogăţie.

Acei care vor să urmeze cu ade­văra t pe Hristos, trebuie să-L lase să locuiască în inima lor. Ei să reprezinte spiritul şi caracterul Său în via ţa lor de cămin, în v iaţa lor de m uncă şi de colectivitate şi să dovedească blîndeţea Lui şi am abi­litatea Lui fa ţă de aceia cu care vin în legătură. In felul acesta vom împlini cuvintele sfinte care recom andă blîndeţea ca o podoabă a caracterului cînd se zice : Podoa­ba voastră să nu fie podoaba d in­afară care constă în...., purtarea de scule de aur, ci să fie omul ascuns al inimii în curăţia nepieritoare a unui duh blînd şi liniştit care este de m are p re ţ înaintea lui Dumne­zeu.

Aceasta însă nu trebuie să ne facă a ne pierde blîndeţea noastră, căci bine a zis un scriitor, că omul îşi hotărăşte soarta, şi noi vom fi ceea ce ne vom sili a fi. Să ascul­tăm pe de a ltă parte o invitaţie du­ioasă a cuvîntului s f în t : „Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îm brăcaţi-vă cu o inim ă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţe, cu îndelungă răbdare. Dar m ai pe sus de toa te acestea, îm brăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii. Pacea lui Hristos, la care aîţi fost chemaţi, ca să alcă­tuiţi un singur trup , să stăpînească inimile voastre, şi fiţi recunoscă­tori.

Despre valoarea virtu ţii blîndeţii m ulţi gînditori de seam ă ai lumii şi-au exprim at convingerile lor, care sînt un tezaur pentru omenire.

Ia tă cîteva din aceste perle ale g în d ir i i :

— Blîndeţea e leacul cruzimii.— Blîndeţea are în sine ceva,

care e mai presus de lucrurile ome­neşti, încît toate şi toţi trebuie să se plece înaintea ei. Pornirile urii şi mîniei sperie tim p de o clipeală, d a r n-au putere trainică. Blîndeţea este ca rîul a cărui undă lină şi pururea potrivită curge liniştită şi paşnică prin tre livezi şi cîmpii.

BLÎNDEŢEA

Precum, p loa ia cea m ăru n tă Udă p lan ta o f i l i tă ,

T o t astfe l o vo rbă b lîndă Ca balsamul e venită.

Ş i cum p loa ia cea p lăcută Udă-nse ta tu l păm înt,

To t as tfe l b lîndeţea-n v ia ţă Nobilează orice gînd.

Cînd blîndeţea şi iub irea Se-ntrunesc în comportare,

bucurie în s lu jb a tu tu ro r popoare­lo r în numele p rogresulu i, fe r ic i r i i şi b ine lu i tu tu ro r oam en ilo r de pe Păm înt. N u punem rea liză r i le şi descoperir ile noastre in s lu jba răz­bo iu lu i, c i în s lu jba păc ii şi secu­r i t ă ţ i i popoarelor.

Dezvoltarea ş t i in ţe i şi te h n ic i i deschide p o s ib i l i tă ţ i n e l im ita te în dom en iu l c u c e r ir i i fo r ţe lo r n a tu r i i şi fo lo s ir i i lo r spre binele om en ir i i , i a r pen tru aceasta trebu ie în p r i ­m u l r în d să f ie asigurată pacea.

In această z i solemnă ne adresăm d in nou popoare lor şi guverne lo r tu tu ro r ţă r i lo r chemîndu-le la pace.

Ele ne presch im bă f irea Sînt o fo rţă -nno itoare .

S-o lăsăm dar să lucreze

T ran s fo rm în d a noastră f i r e

Z i de z i să ne-ndrumeze,Să ne ducă la s f in ţ ire ,

Să ne străduim dar cu toţii ca v irtu tea blîndeţii să răsară ca o floare scumpă, edenică, în inima şi v ia ţa noastră. Isus ne este mo­delul şi El ne zice : „Veniţi la Mine, căci Eu sînt blînd şi sm erit cu ini­m a şi veţi afla repaus pentru su­fletele voastre.

Fie ca to ţ i oamenii, in d ife re n t de rasă şi na ţ iona lita te , culoarea p ie li i , c red in ţă religioasă şi aparte ­nenţă socială să depună toate e fo r ­tu r i le pen tru asigurarea une i păci t ra in ice în în treaga lume. Să pu ­nem capăt cursei î n a rm ă r i lo r ! Să în fă p tu im dezarmarea generală şi to ta lă sub un sever con tro l in te r ­na ţ iona l ! Aceasta va f i o co n tr i ­bu ţie ho tărîtoare la cauza sacră a a p ă ră r i i păc ii" .

Ne a lă tu ră m cu toată in im a a- cestui apel v ib ra n t şi do r im ca pacea şi ra ţ iunea să în fr în g ă de­menţa. D. POPA

C u r i o z i t ă ţ iFLORI CARE PROVOACĂ INCENDII

In tr-o pădure din India a izbucnit un incendiu. Pădurea a lua t foc din mai m ulte locuri deodată. Mult tim p n-a pu tu t fi găsit vinovatul. In cele d in urm ă, un bătrîn pădu rar a spus că pădurea a lua t foc din vina... unei flori mici, mirositoare. A nchetatorul a lua t la început drept o glumă cuvintele pădurarului. Totuşi cercetările din laborator au con­firm at „vinovăţia" plantei. Tulpinele, frunzele şi florile acestei plante sînt a tît de bogate în uleiuri eterice inflam abile, încît, aprinzîndu-se în tim pul căldurilor, ele au pu tu t fi cauza incendiului din pădure.

POM II CARE OTRĂVESC DE LA DISTANŢA

In tr-una din poeziile sale, Puşkhin se ocupă de o problem ă care prin recente cercetări ştiinţifice a fost reactualizată : este vorba despre capacitatea unor pomi de a em ana m aterii o trăvitoare la distanţă, aşa cum florile răspîndesc în ju ru l lor parfum. Cel mai cunoscut e cazul ancearului, despre care se povesteşte în legendele popoarelor din lava că distruge orice p lan tă pe o rază de 12 mile şi omoară păsările sau animalele care trec aproape de el. După aceste legende, în ju ru l ancea­rului a r fi adevărate cimitire de oase ale anim alelor şi păsărilor omo- rîte de o trava acestui pom.

In teresan t este cazul plantei pe numele ei latinesc Cynoglossum officinale. Această plantă, care are un miros de şoarece, face parte din grupa p lantelor denum ite ratifuge, pentru că alungă prin prezenţa lor şobolanii şi şoarecii. P rin tr-o serie de experienţe s-a constatat că şobo­lanii p referă să sară în apă şi să se înece decît să treacă pe lîngă fru n ­zele acestei plante.

De aceea ea este folosită pen tru paza grinelor.

//Omul sovietic a pătruns în Cosmos(urm are d in pag. l-a)

PAGINA 16 CURIERUL A D V E N TIST

PERSO NALITATEA

D U H U L U I S F I N T !

de

M I H A I L P O P A

/ n a fară de dăru irea F iu lu i Său, cel m a i p re ţu i t da r pe care l-a făcu t Dumnezeu B iser ic i Sale, este acela a l D u h u lu i Sfîn t. De fap t,

to t ceea ce ş t im despre Dumnezeu, despre D o m nu l H ris tos şi despre C u v în tu l lu i Dumnezeu adresat cred inc iosu lu i, da to răm în v ă ţă tu r i lo r D u h u lu i Sfîn t. T o t ceea ce no i ş t im — d in punc t de vedere s p ir i tu a l — despre noi, am în vă ţa t de la El. Toată cunoştin ţa noastră despre ade­v ă r ; toa tă experien ţa noastră despre renaştere şi s f in ţ ire , toate t re ­buiesc considerate ca dator indu-se prezenţe i şi in f lu e n ţe i Sale. C înd E l este prezent, E l m ustră de păcat, îndreaptă pe păcătos către marele p u r tă to r de păcat, D om nu l I s u s ; conduce pe credincios în to t adevăru l religios, aduce so l i i de m îngîiere s u f le tu lu i d in partea D o m n u lu i Isus, şi somează (provoacă) B iserica la e fo r tu r i ac tive în a ajunge la desă- v îrş ire .

Revărsînd acest b inecuvîn ta t da r asupra B ise r ic i i , a fos t p la n u l l u i Dumnezeu ca E l să f ie un con tinuu tovarăş şi călăuză a c red in ­ciosului. „E u vo i ruga pe T a tă l1' — spunea D o m n u l Isus, „ ş i E l vă va da un a l t M îngă ie to r, care să răm înă cu vo i în veac“ .

Deşi este adevărat că această făgădu in ţă a fos t făcu tă d irec t uce­n ic i lo r D o m n u lu i Hristos, to tuş i no i sîn tem as igu ra ţ i p r in aposto lu l P etru în cuvîn tarea sa d in z iua C inc izec im ii că n ic i un credincios nu u rm a să a ibă m onopo lu l asupra acestui da r preţios. „P o c ă iţ i -v ă “ , le-a zis Petru, şi f iecare d in vo i să f ie botezat în N um ele lu i Isus Hristos, spre ie rta rea păcate lor v o a s tre ; apo i v e ţ i p r im i d a ru l S f în tu lu i Duh. Căci făgădu in ţa aceasta este p e n tru voi..., ş i pe n tru to ţ i cei ce sînt departe acum, în o r ic i t de m are n u m ă r î i va chema D o m n u l Dum nezeul v o s t r u F a p t e 2,38,39.

Dumnezeu nu a revocat n ic ioda tă D u h u l Sfîn t. I n t im p u l apostaziei E l a fost fo r ţa t să retragă prezenţa şi puterea Sa de la B iserică, da r E l a fost to tdeauna prezent cu a devăra ţ i i u rm aş i a i D o m n u lu i Isus.

De aceea, no i a r t re b u i să căutăm astăzi cu to t a tî ta in teres p l i ­nătatea prezenţe i D u h u lu i Sfîn t, cum au făcu t ucen ic i i îna in te de ziua C incizecim ii. Făgădu in ţa este a noastră to t aşa cum a fost şi a lor. Cineva cu un pu te rn ic s p ir i t de d iscernăm înt a spus foa rte bine că această b inecuvîn ta tă făgădu in ţă , dacă este ceru tă p r in credinţă, va aduce cu sine toate cele la lte b inecuv în tă r i. Cu s iguranţă, un da r a tî t de încărcat de b inecuv în tă r i p e n tru Biserică, nu poate f i d isp re ţu it fă ră a su fe r i o p ierdere de nedescris — i reparab ilă .

D om nu l H ris tos a i lu s t ra t foa rte bine n a tu ra şi im p o r ta n ţa lu c ră r i i D u h u lu i S f în t in dec la ra ţia făcu tă lu i N icod im a tu nc i cînd i-a exp lica t lucrarea naş te r i i d in nou. „ V in t u l su flă înco tro vrea, ş i- i auzi v u ie t u l ; dar nu ş t i i de unde vine, n ic i înco tro merge. T o t aşa este cu o ric ine este născut d in D u h u l“ . loan 3,8. N o i nu pu tem vedea v in tu l , da r sîntem în cunoştin ţă de existenţa lu i p r in m u lte dovezi de netăgăduit. N o i î l auzim. I I s im ţ im . Vedem rezu lta tu l con tac tu lu i său cu natura . D a to r i tă a c ţ iu n i i lu i, se p roduc m u lte s c h im b ă r i ; marea este b ic iu i tă cu f u r i e ; copaci m a r i sînt dezrădăcinaţi, şi s tînc i pu tern ice s în t d is loca te ; oraşe m a r i sînt pre făcute în ru ine, şi m u lte v ie ţ i sîn t n im ic ite . Şi totuşi, cînd stăm şi p r i v im rezu lta te le lu c ră r i i lu i putern ice, este im p os ib i l să-i exp licăm caracteru l, sau să-l vedem cu och ii noştri.

T o t aşa este şi cu D u h u l Sfîn t. Despre ex is ten ţa L u i nu poate f i n ic i o îndoială. N o i vedem rezu lta te le lu c ră r i i Sale. î l auz im v o rb in d în pag in i le S c r ip tu r i i , l i s im ţ im prezenţa ş i puterea în v ia ţa noastră. 11 vedem lup tîndu-se cu păcătoşii, conducîndu-i p r in t r -o in f lu e n ţă i r e ­z is t ib i lă a renun ţa la păcat şi a accepta m în tu ire a o fe r ită de F iu l lu i D u m ne ze u ; vedem v ie ţ i le lo r pu te rn ic t rans fo rm ate de puterea Sa. Şi to tuş i n u -L pu tem vedea. N a tu ra Sa exactă şi ca racte ru l Său, n im en i n u -L poate explica.

Fără îndo ia lă că în tr -o zi, no i vom înţelege aceasta. In t r -o z i acest v ă l despărţ ito r în tre Dumnezeu şi credincioşi va f i da t la o parte, şi aceste lu c ru r i ad înc i şi ascunse v o r f i a tunc i descoperite. „A c u m vedem

ta în t r -o og lindă in ch ip în tune ­cos ; da r a tunci, vom vedea fa ţă în faţă. A cum , cunosc în p a r te ; dar atunci, vo i cunoaşte dep lin , aşa cum am fost şi eu cunoscut pe de­p l in " .

D a r deşi nu vom f i în stare să sondăm ad înc im ile acestei taine, sînt to tuş i m u lte ce le pu tem cu­noaşte — da, aceea ce este esen­ţ ia l ca să cunoaştem — despre per­soana şi lucrarea acestui d iv in Duh Sfîn t.

S în t t re i persoane v i i în dum ne­zeire : Tată l, F iu l D u h u l S f în t (vezi M at. 28, 19). N u t re i dumnezei, c i u n s ingur Dumnezeu în t re i pe r­soane.

D u h u l S f în t este a t re ia per­soană a T r io -u lu i ceresc. D u h u l S fîn t nu este nu m a i o in f lu e n ţă ce emană de la Dumnezeu, c i el este o persoană d is t inc tă a dum neze ir i i, lu c r înd la un ison cu T a tă l şi cu F iu l , în toate lu c ru r i le ce a p a rţ in Îm pă ră ţ ie i lu i Dumnezeu.

Dovezi ale pe rsona lită ţ i i d is t incte a D u h u lu i S f în t abundă în S fîn ta Scrip tu ră . În v ă ţă to ru l însuş i e xp l i- cînd ucen ic i lo r cum D u h u l S f în t u rm a să-I ia locu l în B iserică după înă lţa rea Sa, foloseşte to tdeauna pronum ele personal, a tunc i cînd se re fe ră la această f i in ţă cerească. N o ta ţ i cu g r i jă u rm ătoare le texte, care sîn t nu m a i cîteva d in nenu­m ărate le dovezi sc r ip tu r is t ice cu p r iv i re la personalita tea D u h u lu i Sfînt.

„C în d va ven i M îngă ie to ru l, pe care-L vo i t r im ite de la Tată l, adică D u h u l adevăru lu i, care purcede de la Tată l, E l va m ă r tu r is i despre M ine", lo a n 15,26.

„T o tu ş i, vă spun a d e v ă ru l : Vă este de fo los să M ă d u c ; căci dacă n u M ă duc Eu, M în g î ie to ru l n u va ven i la v o i ; dacă M ă duc, v i - L vo i t r im i te “ . lo a n 16,7.

„C în d va ven i M îng î ie to ru l, D u h u l adevăru lu i, are să vă călăuzească în to t a d e v ă ru l ; căci E l n u va vo rb i de la El, c i va v o rb i to t ce va f i auz it şi vă va descoperi lu ­c ru r i le v i i toa re " . loan 16,13.

N o ta ţ i de asemenea lu c ru r i le pe care D u h u l trebu ie să le f a c ă :

„ E l va m ă r tu r is i despre M ine".„ V ă va conduce în to t adevăru l„ V ă va spune to t ceea ce va f i

auzit".„ V ă va a ră ta lu c ru r i le v i i toa re " .Poate oare n u m a i o s im p lă in ­

f luen ţă , fă ră personalita te şi cuno­ş tin ţe să depună m ă r tu r ie ca u n m arto r, să m ustre pe păcătoşi, să călăuzească cred inc ioş ii lu i D um ne ­zeu, să audă vocea lu i Dumnezeu, şi la r îndu-1 să t ransm ită so lia lu i Dumnezeu B ise r ic i i ? Răspunsul este c la r : N u m a i o persoană in te l igen tă va face posib ile aceste aduceri la îndep lin ire . Acestea sîn t a c ţ iu n i per­sonale şi n u lucrarea une i in f lu e n ţe l ips ită de in te ligenţă .

Despre cunoştin ţă se vorbeşte a f i u n u l d in a tr ibu te le D u h u lu i Sfînt. „N o uă însă Dumnezeu n i le-a des­coperit p r in D u h u l Său. Căci D u h u l cercetează to tu l, ch ia r şi lu c ru r i le adînc i ale lu i Dumnezeu. I n adevăr,

M A R T IE —A P R IL IE 1961 PAGINA 17

cine d in t re oameni cunoaşte lu c ru ­r i le lu i Dumnezeu a fa ră de D u h u l lu i D u m n e z e u 1 Cor. 2,10,11.

D u h u l Sfîn t, deci, este m a i m u l t decît u n a t r ib u t d iv in sau o pu ­tere. E l este o persoană, posedînd a tî t a tr ib u te c i t şi putere.

P r in puterea Sa ucen ic ii au adus la îndep lin ire fapte le lo r m inunate . „F ie p r in puterea semnelor şi a m i ­nun i lo r , f ie p r in puterea D u h u lu i S fîn t" . Rom. 15,19.

D u h u l S f în t este un agent dă tă to r de v ia ţ ă : „D u h u l este acela care dă via ţă, carnea nu foloseşte la n im ic ; cuvinte le, pe care v i le-am spus Eu, sîn t duh şi v ia ţă ". Ioan 6,63.

E l conduce pe se rv i i lu i D um ne ­zeu : „Pe cînd s lu jeau D o m nu lu i şi posteau, D u h u l S fîn t a zis : Pune ţi- M i deoparte pe B am aba şi pe Saul p e n tru lucrarea la care i-a m che­m a t !... Barnaba şi Saul, t r im iş i de D u h u l S fîn t, s-au coborît la Seleu- cia, şi de acolo au plecat cu cora­b ia la C ip ru". „ L u a ţ i seama dar la vo i înş ivă şi la toată tu rm a peste care v-a pus D u h u l S f în t episcopi, ca să păs to r iţ i B iserica D om nu lu i, pe care a cîştigat-o cu însuşi sîngele Său“ . Rom. 20,28.

E l are puterea de a da descope­r i r i : „D u h u l S f în t î l înşti in ţase că n u va m u r i îna in te ca să vadă pe H ris tosu l D o m n u lu i1'. Luca 2,26.

E l exerc ită p ro p r ia lu i v o in ţă : „ D a r toate aceste l u c r u r i le face u n u l şi acelaş Duh', care dă f iecă ­ru ia în parte , cum voieşte... Căci s-a p ă ru t n im e r i t D u h u lu i S f în t şi nouă, să n u m a i punem peste vo i n ic i o a ltă greutate decît ceea ce trebu ie ". 1 Cor. 12,11; Fapte 15,28.

E l poate f i j i g n i t : „D a r ei au fos t neascultă to r i şi au în t r is ta t pe D u h u l L u i cel s f î n t ; ia r E l l i s-a făcu t v ră jm aş şi a lup ta t îm po tr iva lo r “ . Is. 63,10.

E l este în t r is ta t de păca tu l exis­ten t în v ia ţa cop i i lo r lu i Dumnezeu. „S ă n u în t r is ta ţ i pe D u h u l S fîn t al l u i Dumnezeu". Efes 4, 30 p.p.

E l sigilează pe cei răscum păraţi. „ P r in care a ţ i fost pece tlu iţ i pen­t r u ziua răscum pără r i i" . Efes. 4,30 u.p.

Asemenea l im b a j ca acela fo los it i n tex te le de m a i sus poate f i a p l i ­cat n u m a i une i persona lită ţ i in te l i ­gente. O rice a ltă deducţie ne va duce cu s iguran ţă la confuzie ş i va fo r ţa a f i rm a ţ i i le s imple şi d irecte ale S f in te lo r S c r ip tu r i . Baza lu c ră r i i D u h u lu i S f în t este deci persona li­ta tea şi dumnezeirea Lu i. N o i cre­dem că aceste două pu jic te cer o m ai mare cercetare, pe n tru că în ţe ­legerea c red inc iosu lu i a necesităţii şi n a tu r i i lu c ră r i i D u h u lu i Sfîn t, va f i în mare m ăsură afectată de tă r ia cred in ţe i sale în s lava personală a D u h u lu i Sfîn t. A da o m ică atenţie d e m n ită ţ i i persoanei D u h u lu i S f în t va duce în mod in e v i ta b i l la res- t r îngerea ve d e r i lo r cu p r iv i re la necesitatea şi na tu ra lu c ră r i i Sale. Să dăm a tunc i o a tenţie deosebită

prob lem ei cu p r iv i re la d iv in i ta ­tea Sa.

Să no tăm c h ia r de la început, că însuşi numele ce se foloseşte p en tru Dumnezeu se ap lică de asemenea şi pen tru D u h u l S fîn t, aşa cum se poate vedea d in u rm ătoare le tex te :

„C ăc i D o m n u l este D u h u l ; şi unde este D u h u l D om nu lu i, acolo este slobozenia". 2 Cor. 3,17.

„P e t ru i-a z i s : ,Anania , pen tru ce ţ i -a u m p lu t Satana in im a ca să m in ţ i pe D u h u l S fîn t ? N -a i m in ţ i t pe oameni, c i pe Dumnezeu’". Fapte 5,3,4.

N o ta ţ i cu a tenţie fa p tu l că A na - nia, m in ţ in d pe D u h u l S fîn t, a m in ţ i t pe Dumnezeu. A ic i , d iv in i ­tatea D u h u lu i S f în t este în mod ex­pres declarată în t r -o l im bă care nu poate f i greşit înţeleasă. Anania , a m in ţ i t pe D u h u l Sfînt, pe D um ne­zeu.

Să com parăm de asemenea u rm ă ­toarele pasagii para le le care des­coperă în m od c la r d iv in i ta tea l u i :

„N u ş t i ţ i că vo i s în te ţi T em p lu l lu i Dumnezeu, şi că D u h u l lu i D u m - nezeu locuieşte în vo i ? Dacă n im u ceşte c ineva T e m p lu l lu i Dumnezeu, pe acela î l va n im ic i D u m ne ze u ; căci T e m p lu l lu i Dumnezeu este s f î n t : şi aşa s în te ţi vo i" . 1 Cor 3,16,17.

„ N u ş t i ţ i că t r u p u l vos tru este T e m p lu l D u h u lu i S fîn t, care locu­ieşte în vo i, şi pe care L -a ţ i p r im i t de la Dumnezeu ? Şi că v o i nu s în te ţi a i v o ş t r i ?“ 1 Cor. 6,19.

A ic i te rm e n i i „D um nezeu" şi „D u h u l S f în t “ sînt fo lo s iţ i în mod a lte rna t iv . T ru p u l este declara t a f i T em p lu l lu i Dumnezeu, şi de ase­menea T e m p lu l D u h u lu i S f î n t ; ast­fe l dumnezeirea D u h u lu i S f în t este în mod c la r în fă ţişată .

D o m nu l Isus declară celor d in t im p u l Său, care veneau să-L isp i­tească : „D a r , dacă Eu scot d rac ii cu degetu l lu i Dumnezeu, îm p ă ră ­ţ ia lu i Dum nezeu a a juns p înă la vo i" . Luca 11,20. D a r no i găsim că în ra p o r tu l lu i M ate i, cuv in te le D o m nu lu i Isus — această m inune — este da to r ită D u h u lu i S f î n t : „D a r dacă Eu scot a fa ră d rac ii cu D u h u l lu i Dumnezeu, a tunc i îm p ă ră ţ ia lu i Dumnezeu a ve n it peste vo i". M at. 12,28. A s tfe l, d in nou t e m e n i i , „de ­getu l lu i D um nezeu" şi „S p i r i t u l (D uhu l) lu i Dumnezeu", sîn t fo losite în mod sinon im .

N u n u m a i că no i găsim că n u ­mele d u m neze ir i i se ap lică în mod repeta t D u h u lu i Sfîn t, ci de ase­menea no i vedem că E l posedă a tr ibu te le şi îndeplineşte luc ră r i le lu i Dumnezeu.

De exemplu , Dumnezeu este de­c la ra t a f i veşnic : „ A Îm p ă ra tu lu i veşn ic ii lo r, a n e m u r ito ru lu i, nevă­zu tu lu i, şi s in g u ru lu i Dumnezeu..." D a r to t aşa este D u h u l E t e r n : „C u

c it m a i m u l t sîngele tu i Hristos, care, p r in D u h u l cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi je r t fă fă ră pată lu i Dumnezeu, vă va cu ră ţ i cugetu l vos tru de fapte le moarte, ca să s lu j i ţ i D um nezeu lu i ce lu i v iu !“ Ebre i 9,14.

Duhul S fîn t este ato tprezent — E l poate f i în toate locu ri le deodată şi în acelaşi t im p. Dav id în t re a b ă : „U n d e mă vo i duce departe de D u h u l Tău, şi unde v o i fu g i de­parte de Faţa Ta ? Dacă mă vo i sui în cer, T u eşti a co lo ; dacă mă vo i culca în locu in ţa m o rţ i lo r , ia tă -Te acolo ; dacă v o i lua a r ip i le zori lo r, şi mă vo i duce să locuiesc la m arg inea m ăr i i , şi acolo m îna Ta m ă va călăuzi, şi dreapta Ta m ă va apuca. Dacă vo i zice : ’Cel p u ţ in în tu n e r ic u l mă va acoperi, şi se va face noapte lu m in a d im pre - j u r u l meu !’ Ia tă că n ic i ch ia r în ­tu n e r ic u l n u este întunecos pen tru Tine ; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi în tu n e r ic u l ca lum ina " . Ps. 139,7— 12.

D uhul Sfîn t este ato tputern ic — E l are toată puterea. A s t fe l Pave l declară că m inuna te le sale fapte au fos t în făp tu ite , p r in puterea D u h u lu i lu i Dumnezeu. (Rom. 15,19).

I n Zaha r ia 4,6 c i t i m : „ L u c r u l acesta nu se va face n ic i p r in p u ­tere, n ic i p r in tărie, c i p r in D uh u l Meu, — zice D o m nu l o ş t i r i l o r !".

„ D u h u l lu i Dumnezeu m -a făcu t şi su fla rea Celu i A to tp u te rn ic îm i dă v ia ţă ". Io v 33,4.

„ I ţ i t r im i ţ i T u suflarea : ele sînt z idite, şi înrvoieşti astfe l fa ţa pă- m în tu lu i" . Ps. 104,30.

„H ris tos , de asemenea, a su fe r ito dată p e n tru păcate, El, Cel ne­p r ihă n it , p e n tru cei ne leg iu iţ i , ca să ne aducă la Dumnezeu. E l a fost om orît în trup , da r a fost în ­v ia t în duh". P e tru 3,18.

Duhul S fîn t este atotcunoscător. E l ştie toate luc ru r i le . „N o u ă însă Dumnezeu n i le-a descoperit p r in D u h u l Său. Căci D u h u l cercetează to tu l, c h ia r şi lu c ru r i le adînc i ale lu i Dumnezeu". 1 Cor. 2,10.

Desigur că există m u l t in aceste consideraţiun i, care să aducă cu ra j in im i i f ie că ru i credincios. Ce mare conducător este acesta pen tru Bise­r ică ! O personalita te d iv ină , una care poate f i to tuş i în toate locu­r i le deodată, U n u l care este veşnic, care are toată puterea, şi care este personal însă rc ina t ca să d ir i jeze lucrarea B ise r ic i i pe păm înt, şi care ch ia r binevoieşte a locu i în in im a u m i lu lu i credincios, făc înd t ru p u l lu i să dev ină te m p lu l Său. Cîtă în ­credere şi p lăcu tă as igurare se gă­seşte a i c i ! C h ia r în g e r i i lu i D u m ­nezeu sîn t sub con tro lu l L u i , şi ei sînt t r im iş i să slu jească ce lor ce vo r f i m oş ten ito r i i m în tu i r i i . Sub această în ţe leap tă şi în t ru to tu l s u f i ­c ientă conducere B iserica poate de­ven i desăvîrşită. Cînt. Cînt. 6.10.

PAGINA 18 CURIERUL A D V E N TIST

V A L O A R E A

CULTURII CĂPŞUNILOR

I m portanţa fructelor în păstrarea ' sănătăţii cum şi pentru hrana copiilor în creştere, este de o deo­sebită valoare. Fructele conţin di­ferite săruri, acizi, baze şi vitam ine absolut necesare pentru form area şi dezvoltarea diferitelor celule ale organismului cum • şi pen tru în tă ri­rea v ita lită ţii lui. Fructele mai conţin protide, lipide, glucide şi ca­lorii necesare în continua refacere a organismului.

Cu ocazia aceasta ne vom ocupa pe scurt de cultura căpşunilor, pe cît de plăcute pe a tît de folositoare.

V aloarea căpşunilor pentru cul­tivator este dublă. Ea este valo­roasă a tît din punct de vedere al sănătăţii cît şi din punct de vedere al randam entului şi recompensei muncii şi cheltuielilor.

Pe lîngă aceasta, cultura căpşu­n ilor este foarte uşoară şi spre deosebire de alţi pomi fructiferi care vor da roade cel mai devreme după 3 ani de la sădirea definitivă, căpşunile vor da rod înain te de a îm plini un an de la ultim a lor ră- sădire şi dacă au fost bine îngri­jite, păm întul bine pregătit şi soiul ales a fost din cel bun, rodul acesta va fi destul de îmbelşugat.

Vom reda deci cu ocazia aceasta cîteva noţiuni principale privind cu ltu ra căpşunilor.

de

1. DANEŢIU

în cu ltu ra căpşunilor te renul pe care vom p lan ta căpşunile joacă un m are rol. Cele mai bune terenuri care dau rezultate bune sînt locurile plane de cîmpie sau luncă. Ele pot fi uşor udate, ia r cînd terenul cul­tivat este mai mare, poate fi irigat. Să nu fie însă locuri pe care stag­nează apa. De p referin ţă se folo­sesc terenurile ce au o aşezare su­dică, sud-vestică sau sud-estică, aceasta pen tru ca să se poată primi lum ină şi căldură suficientă. Totuşi, în regiunile de cîmpie deschisă şi secetoasă se recom andă terenurile cu o aşezare, nord-estică sau nord- vestică. Solul păm întului cel mai nim erit este acel de na tu ră argilo- nisipoasă şi cu substanţe hrănitoare bogate. Cu toate acestea chiar so­lurile ce nu sîn t tocmai corespun­zătoare pot fi îm bunătă ţite m ărin- du-li-se g radul de fertilitate prin adăugare de îngrăşăm inte şi pregă­tirea terenului. Solul poate fi de asemenea îm bunătă ţit prin rîndui- rea culturilor antem ergătoare p lan ­tă rii căpşunilor. Aceasta, în trucît în clipa cînd p lantăm căpşunile solul trebuie să fie cură ţit de bu­ruieni, să fie bogat în substanţe nutritive şi să fie destul de umed. Se recom andă ca înain te de p lan ­tarea căpşunilor, pe locul respectiv să fie cultivate prăşitoare, legumi­

noase, trifoi, orz. După care apoi sâ urmeze căpşunile.

C ultura plantelor prem ergătoare căpşunilor să fie îngrăşată cu în ­grăşăm inte organice şi m inerale so- cotindu-se în p rim ul an 20—30 t/ha bălegar, ia r după recoltarea plantei prem ergătoare se dau îngrăşăm inte minerale : fosfatice şi potasice şi anum e cîte 60 kg/ha îngrăşăm inte fosfatice şi 45 kg/ha îngrăşăm inte potasice. Se m ai recomandă îngră­şăm inte azotoase şi fosforice. Astfel cură ţit şi îngrăşat solul ajunge la pregătirea lui pentru cultivarea

^căpşunilor.

LUCRĂRI PREGĂTITOARE

îna in te de plantare, solul, se ară la o adîncime de 20—25 cm dacă

• este podzol şi 30—40 cm la cerno­ziomuri. Pen tru plantările de toam­nă terenurile se ară cu 2—3 săptă­mâni înain te de plantare, ia r pentru cele de prim ăvară se a ră din toam ­nă urm înd ca p rim ăvara să se are din nou la adîncimea de 15 cm şi să se grăpeze bine. Trebuie însă avut în vedere regiunea în care ne găsim, căci dacă este o regiune se­cetoasă, p rim ăvara nu e bine să se mai are, ci numai să se grăpeze.

PREGĂTIREA RĂSADURILOR

_ Păm întul astfel pregătit, trebuie să fie bine afînat şi fără bulgări, pe cît posibil cu destulă umezeală în el.

C ăpşunile se înm ulţesc cel mai bine pe cale vegetativă, (prin sto- loni şi despărţirea tufelor). Se mai înmulţesc şi p rin seminţe, dar e mai greoaie. De altfel, chiar şi des­părţirea tufelor este mai puţin practicată.

înm ulţirea prin stoloni este pro­cedeul cel mai recom andat şi folo­sit. Este cel mai economic, m ai ra ­pid şi asigură transm iterea fidelă a caracterului soiului. Din tu fa de căpşune ies nişte rozete în timpul perioadei înfloritului care se dez­voltă mai ta re după cules ; aceste rozete dau naştere la stoloni care se în tind pe păm înt şi din loc în loc dau naştere la nişte ochi (muguri) din care ies rădăcini. Cei mai sănă­toşi şi viguroşi stoloni sînt aceia care dau din tufele selecţionate şi de la care nu se recoltează fructe. De obi­cei sînt cele mai bune tufele de 1—2 ani şi cărora li s-au ră r it m ult florile şi nu sînt infectate de insecte şi boli criptogamice. N um ărul stoloni- lor este foarte mare. De la 1 ha se pot recolta p înă la 1.000.000 stoloni. Nu sînt aşa de buni produşii stolo- nilor dinspre vîrf şi nici cei din im ediata apropiere a tufei mame. Stolonii se scot din păm înt cu caz­m aua în luna august şi se tran s ­portă în tr-un loc um brit unde se sortează pe calităţi, apoi se păstrează s tratificat în nisip pînă în mom entul

M A R T IE —A P R IL IE 1961 PAGINA 19

plantării. Stolonii mai slabi se vor pune în păm înt din nou, imediat pentru a se mai fortifica, fie în cîmpie liber sau în sere, la distanţe de 8—10 cm pentruca în luna sep­tem brie cei care s-au dezvoltat bine să fie plantaţi, îm preună cu restul răsadurilor.

Cel mai bun răsad de p lan ta t tre ­buie să aibă v îrsta de aproape un an, rădăcini de la 3—5 cm lungime, ia r tulpina cel puţin 2—3 frunze bine dezvoltate, ia r m ugurele te rm inal vi­guros. Tufele m am ă de la care s-au recoltat, să aibă 1—2 ani de rod. Cînd nevoia cere să-i transportăm la distanţe m ai mari, stolonii (răsadul) se aşează în coşuri la fundul cărora este aşezat un s tra t de muşchi, iar coşurile, pe deasupra acoperite pen­tru a nu pătrunde soarele. Cel mai recom andabil tim p de transport este toam na şi pentru orice siguranţă este bine ca rădăcinile să fie mocirlite la scoaterea d in pămînt.

PLANTAREA CĂPŞUNILOR

Tim pul cel m ai nim erit pentru p lan tarea stolonilor (răsadului) este toam na şi anum e în a doua jum ăta te a lunii august şi începutul lunii sep­tembrie. Distanţele la care se reco­m andă a se face p lan tarea sînt 40 cm în tre rînduri şi 15—20 cm în tre cui­buri. Dacă se vor face culturi p rin ­tre pomii tineri, atunci d istanţa în tre rînduri va fi de cel puţin 65 cm, iar în tre cuiburi de 15—25 cm. D istanţa prim ului rînd de răsad de la pomi trebuie să aibă 1,5 m.

îna in te de a se face p lan tarea se răresc frunzele, lăsîndu-se 2—3 frunze sănătoase, cum şi mugurele din mijloc, ia r rădăcina se mocirleşte în păm înt cu îngrăşăm înt. La dis tan ­tele ară ta te mai sus p lan tarea se face cu plantatorul de lemn, cu lingura de p lan ta t sau cu mîna. Rădăcina nu trebuie să răm înă mai lungă de 5 cm. ia r la nevoie se scurtează cu foar- feca.

Trebuie observat cu g rijă ca p lan ­tele să nu fie îngropate nici prea mult, nici prea puţin. Cea mai bună p lan tare este aceea la care planta se îngroapă p înă la colet, aşa cum a fost în p lantaţia de unde s-au re ­coltat stolonii. Dacă se răsădesc prea adînc, m ugurii te rm inali şi planta se usucă, ia r în cazul cînd sînt plan­ta te la suprafaţă, se vor usca rădă ­cinile.

O grijă deosebită trebuie să fie aceea ca rădăcinile în păm înt să fie bine răsfira te şi nu îndoite sau ră ­sucite. In ju ru l rădăcinilor se p re ­sa ră păm în t m ărun t pentru a lua bine contact cu rădăcinile, apoi se îndeasă bine păm întul şi în ju ru l plantei se formează o mică farfurie de păm înt pentru a putea uda răsadul. Cu o gă­leată de apă se udă 15—20 plante. In caz de secetă, udatul se repetă la 3—4 zile p înă cînd se prind plantele. Păm în tu l d intre rînduri se ţine afi­na t m ereu (vezi clişeul de m ai jos).

In cazul cînd plantarea se face primăvara, se rup de la răsad toate

frunzele, afară de cea centrală, care se află la baza m ugurului vegetativ, ia r p lan tarea se face num ai dim i­neaţa şi seara.

SOIURI DE RĂSAD

In obţinerea unor recolte cît mai bune joacă un m are rol varietatea (soiul) răsadului. De aceea cînd ne hotărîm să ne procurăm răsad tre ­buie să ne interesăm la locuri sigure şi să procurăm varietăţi, din cele mai bune aşa cum sîn t so iu r i le : Komsomolca, Masovca, Roscinscaia, Saxonia, tim purii Iszterhaza, A nana­sul Alb, de Flandra, Victoria, Leo- pold tîrzii, şi altele. îna in te de a ne procura deci răsadul, trebuie să ne convingem de originea, varie ta tea şi calitatea lui.

ÎNTREŢINEREA PLANTAŢIILOR

Plantaţiile tinere se sapă prim ă­vara tim puriu în ju r la o adîncime de 2—3 cm., ia r p rin tre r înduri la o adîncime de 10—12 cm. Vara, după nevoie se sapă de 3—4 ori afînîndu-se păm întul p înă la 7—8 cm. Se răresc de 3—4 ori sto­lonii şi la nevoie se udă de 3—4 ori după cum e de secetos pă­mîntul.

P lan taţiile pe rod se afinează de3 sau 4 ori, ia r rîndurile se plivesc de 2—3 ori. După recoltare, solul se afinează d in nou pentru a favo­riza form area m ugurului de floare pentru anul viitor, ia r p rin tre plante se sapă.

In cazul cînd observăm că plan­tele bătrîne răm în cu rădăcinile dezvelite din cauza udatului, se muşuroiesc, ia r în cazul cînd pă ­m întul prinde scoarţă este afinat.

P en tru cazurile cînd toam na plan­te le a r fi în prim ejdie de îngheţ, acolo unde iernile sînt m ai grele şi viscolele abundente, se reco­m andă ca p lantele să fie acoperite cu un s tra t de paie sau frunze uscate în grosime de 4—5 cm, a- tunci cînd tem pera tu ra coboară la 3—5 grade. Ele răm în acoperite pînă la p rim ăvară cînd avem ga­ran ţia că tem pera tu ra nu m ai scade sub plus 10 grade.

In în treţinerea culturilor căpşu­nilor un rol deosebit îl a re luarea de m ăsuri pen tru asigurarea um e­zelii şi pen tru oprirea zăpezilor pe teren cum şi îngrăşarea păm întului la timp. Toate acestea ne vor asi­gura o recoltă îm belşugată care în medie este de 2,5—3 t/ha.

îna in te ca fructele să înceapă a creşte se va îm prăştia p rin tre plante paie, pleavă m ărun tă sau frunze uscate. Acestea vor îndeplini

tf-i “ fHHTAllA CĂtfl/N/LOQ - uVY HAiffAU conscr lift 3 puvme hkoo&tâ

două roluri. Pe deoparte vor a ju ta la m enţinerea umezelii în păm înt, şi apa dată se va păstra m ai m ult timp în sol, va fi deci m ult mai folositoare plantei, ia r pe de altă parte, paiele sau frunzele vor feri fructele ca să nu fie m urdărite de pămînt, fie de la ploi fie de la stro ­piri, ceea ce va micşora considera­bil valoarea lor. In acest fel chiar coacerea fructelor va fi aju tată .

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII CĂPŞUNILOR

Ca orice p lan tă şi căpşunile su­făr de anum ite boli şi au anum iţi duşm ani îm potriva cărora însă, se pot lua m ăsuri eficace.

Astfel o boală criptogamică este Micosphaerella F ragarie. Este boala cea mai răspîndită. Pe frunze apar pete cenuşii rotunde, m ărginite de un chenar roşu. Petele mai tîrziu se unesc, centrul lor cade şi frunza se va usca. P lan ta slăbeşte. Se com­bate p rin strîngerea şi arderea frunzelor uscate. Se dau îngrăşă­m inte azotoase în cantităţi mai mari. La 10 zile după desprim ăvă- rare se fac stropiri cu zeamă borde- leză 1%. In tim pul înfloririi şi coacerii nu se fac stropiri.

în tîln im apoi boala denum ită, „putregaiul cenuşiu al fructelor". O boală care provoacă pagube m ari mai ales în anii prea ploioşi şi locurile prea umede. Pen tru com­batere se strîng fructele putrezite şi se îngroapă. Se răresc căpşunile şi se iau m ăsuri pentru îndepărta ­rea umezelii, pe cît posibil.

O a ltă boală este „făinarea căp- şunei“. E provocată de o ciupercă care atacă mai întîi frunzele, apoi florile şi fructele. Pentru com batere se prăfuieşte p rim ăvara cu sulf.

P rin tre duşm anii căpşunei ca in­secte în tîln im gărgăriţa căpşunei. Un gîndac albastru închis, care roieşte to t tim pul înfloririi căpşu­nei şi distruge florale. Spre a-1 com­bate se va prăfui odată cu apariţia lui cu insecticid. Florile căzute şi vrejii se adună şi se ard.

G ărgăriţa bobocilor de căpşune este o insectă mică neagră cu păr cenuşiu care caută să-şi depună ouăle în bobocii florilor. Se fac contra ei p răfu iri cu insecticide.

Gîndacul păros, apare uneori în m asă şi roade in teriorul florilor distrugînd pistilele. Se combate prin strîngerea gîndacilor în orele de dimineaţă.

Trebuie distrus din cu ltu ră şi gîndacul de mai, prin strîngere şi nimicire.

Coropişniţa cunoscută grădinari­lor, roade rădăcinile plantelor ti­nere. Trebuie u rm ărită şi distrusă. Adeseori apare melcul fără cochilie care trebuie com bătut îm prăştiin- du-se var în ju ru l plantelor.

Dacă se iau m ăsurile necesare, cu ltura de căpşune va fi o bine- cuvîntare a tît pentru păstrarea să­nătăţii, în lupta contra bolilor, cît şi pen tru m ărirea veniturilor gospo­dăriei.

PAGINA 20 CURIERUL A D V E N TIST

'f t o y u y C ,

S/N /STORJA @£SCOP£&/&/LO& G E O G Q A F / C E P lT C m O N

V-

‘viMfrOL AL LUPTEi PENT&.U U&EfZTATE

de

DUM ITRU POPA

II. NEDREPTATEA DUCE LA RĂSCOALĂ

5 cenele ce au a vu t loc în „B a ia M atava i“ T a h it i , in t im p ce va­

sul „B o u n ty “ p lu tea încet spre lo ­cu l de ancorare, le vom lăsa im a ­g in a ţ ie i noastre spre a f i savurate.

T ah it ie n i i , au p r im i t pe căp itanu l B l ig h şi în t re g u l ech ipaj în t r -u n mod foarte prietenos şi le-au acor­dat o osp ita lita te foarte bună. Acum , ru t ina , v ia ţa d isc ip l ina tă de pe vas s-a re laxa t, ia r ech ipa ju l a găsit m u l t de luc ru pe insulă, a t i t p en tru destindere c i t şi pen tru a lucra. B o tan is tu l vasu lu i Nelson, şi B ro w n g ră d in a ru l lu i, au găsit în curînd ceea ce-i in teresa şi au început să aleagă, să pregătească şi să îm barce 1.015 a rb o r i de pîine. Ei au aşezat p o m ii î n lo cu r i special a- m enajate p en tru ei pe vas. In ace- laş t im p , ei au m a i s trîns şi alte specimene d in lu x u r ia n ta f lo ră ta- h it iană.

Restu l ech ipa ju lu i, a avu t p u ţ in de făcu t în acest t im p . Ia r căp i­tanu l, pen tru m o t ive cunoscute poate nu m a i de el, a rămas în in ­sulă de la 26 oct. 1788 şi p înă la4 a p r i l ie 1789. M u l ţ i care s-au ocu­pat de acest episod, au a ră ta t ca acesta f i in d m o t iv u l care a generat revo lta ech ip a ju lu i în cea de-a 23-a zi de la plecarea d in T ah it i . T im p u l îndelungat, spun ei, de şedefe în insu lă a adus o stare de lenevie şi ind isc ip l ină în r în d u r i le ech ipa ju ­lu i. Legă tu r i le pe care ech ipa ju l le-a con trac ta t în acest răs t im p sînt aduse ca a rgum ent a l celor în t îm - plate, ascunzînd tocm ai ceea ce este m ai esenţial şi care a reieşit cu p r i ­sosinţă în re la tă r i le de m a i t î rz iu ale m a r to r i lo r ocu la r i anume că, nedreptatea şi v io len ţa căp itanu lu i, a de te rm ina t acea izbucn ire leg i­t im ă a ech ipa ju lu i acestui vas.

După ce şi-au lua t la revedere de la in d ig e n i i aduna ţi de-a lu n g u l

B ă i i M atava i, vasu l „B o u n ty “ îş i în ­dreaptă p ro ra spre u l t im a parte a călă torie i. N im e n i de pe bord nu avea n ic i cea m a i m ică idee a fa p ­t u lu i că în m a i p u ţ in de 23 de zile, o revo ltă va cu rm a cursu l acestei că lă to r i i , că drepta tea şi d o r in ţa de un t ra ta m e n t um an va sparge încâ lc ite le re g u l i ale v ie ţ i i de pe bord şi va da curs năva ln ic a c ţ iu n i i un ite a ce lor asup r iţ i , c u lm in în d în cele d in u rm ă cu existenţa unei paşnice şi l ibe re societăţi omeneşti— descendenţi a i acestor lu p tă to r i cura joşi, în una d in insule le Paci­f ic u lu i. N ic i c h ia r F le tche r C hris - t ia n care suvraveghea m ar i le bărci (canoes) legate de vas şi trase a- fa ră d in lagună în apele oceanulu i, n u a avu t n ic i cea m a i m ică idee de fa p tu l că în cîteva săptămîni, el va f i d in nou în T ah it i , de astă dată nu ca o f i ţe r a l vasu lu i „B o u n ty " , ci ca conducă to ru l u n u i vas re vo lu ţ io ­nar, care s-a răscu la t îm p o tr iv a inum ane lo r tra tam ente ce existau pe navele de atunci, ca u n u l care era conştient de a t i tud inea sa şi a e ch ip a ju lu i ce-l urm a.

Even im ente le ce au c u lm ina t cu această revo ltă s-au succedat ast­fe l, după cum au re la ta t m a i t î rz iu ce i ce le văzură şi le t ră iră intens.

Două sau t r e i z ile după ce au pă­răs it T ah it i , C ăp itanu l B ligh , a confiscat, toată h rana ce fusese dată e c h iv a iu lu i ca d a ru r i de către p r ie ­te n i i lo r d in T ah it i . Faţă de această ieşire a rb i t ra ră şi inum ană a căvi- tanu lu i, C h r is t ia n a obiectat. S im ­ţu l m ăsura t a l d re p tă ţ i i care- l stă- pînea. î l e r i iă în t r -u n anără to r al in terese lor ech ipa iu lu i. B ligh , f i r e ambiţ ioasă si c r u d ă . . îndrevtă im e ­d ia t spre el o avalanşe de cuv in te şi in ju r i i , la care C h r is t ian răs­punse C om andan tu lu i s ă u : „D om ­nu le , abuzul Dvs. este asa de rău, asa de arav. înc î t en n u -m i m a i ■not face * " to r ta cu n lăcere". Se părea că B l ig h n u m a i avusese n im ic de svus, m.înia-i era atit. de putern ică , înc ît roşu şi t . rem jir înd se retrase în cabina de comandă.

C o n f l ic tu l se deelansase si m e r­gea cu paşi. repezi srtrg nenrevăzut. Peste vreo 12 zile. cînd vasul aiunse în iv sv la Anam.orira. c.amtanul dădu in s t ru c ţ iu n i lu i C h r is t ian să meargă

pînă la ţă rm şi să reîmprospăteze p rov iz ia de apă po tab ilă a vasulu i. L o c u i to r i i insu le i, s-au a ră ta t însă p r im e jd ioş i, astfe l înc ît C h r is t ia n , s-a retras m a i îna in te ca aceştia să-i atace, şi ascu ltă to r o rd ine lo r anter ioare ale com andan tu lu i său, el s-a re ţ in u t în a fo los i arm e le de foc pen tru a - i ataca pe localn ic i. A ju n s pe vas, C h r is t ian rapo rtă că­p i ta n u lu i p r im ire a neprietenoasă ce l i s-a făcut, la care însă, B l ig h î l în ju ră în t r -u n m od m urda r, spu- n în du - i că este un las căru ia î i este f r ic ă de aceşti să lba tic i despuiaţi.

I n t r - u n m od foa rte resvectos C hris t ian a ră s p u n s : „A rm e le nu au n ic i u n efect, Domnule, dacă a ţ i in te rz is în trebu in ţa rea lo r" . A s t fe l prăpastia d in t re cei do i oameni continua să se mărească.

T re i z ile m a i t îrz iu , în t im p ce navigau încă 'în g ru p u l de insule — T O N G A — se în t îm p lă un lu c ru ce a p reves t it în m od h o tă r î t revo lta ce a a vu t loc. Cîndva, în după a- miaza z i le i de 27 ap ri l ie , 1789, că­p ita n u l B l ig h ven i pe puntea de comandă a vasu lu i şi observă im e ­d ia t că lipseau cîteva n u c i de cocos, d in t r -o grăm adă aşezată l ingă tu n u r i . E l a declara t că ele au fost fu ra te şi că acest lu c ru s-a fă ­cu t cu ştirea ce lo r la l ţ i o f i ţe r i de pe vas. O f i ţe r i i declarară to tuş i că ei nu au văzut pe n im en i care să se atingă de ele. B l ig h răspunse la aceasta : „A tu n c i le -a ţ i lu a t vo i" .

E l po runc i pe loc lu i F le tche r C hris tian , p r im u l o f i ţe r să coboare şi să percheziţioneze cabinele o f i ­ţe r i lo r şi să aducă orice nucă de cocos pe care o va găsi. „C îte nuc i de cocos a i avu t jos in cabina d um ita le ?" u r lă el.

„ N u po t să ş t iu D om nu le ", răs­punse C hris t ian , „ d a r nădăjduiesc că nu mă ve ţ i socoti a t i t de m ojic , înc î t să f iu v in o va t de a vă fu ra " .

„D a " , şuieră B ligh , în tă r in d u -ş i răspunsu l său cu în ju ră tu r i . „E u aşa cred. Eşti la fe l ca to ţ i ce ila lţ i. După asta a i să-mi furi şi „ y a m -u l“ ( rădăcina une i p lan te a fr icane fo lo ­s ită ca hrană a ech ipa ju lu i) . A m să te bic iuesc şi am să te fac să sări peste bord".

E l po runc i apoi lu i M r. Samuel, care raportă toate aceste in t îm p lă r i

MARTIE** A P R IL IE 1961 PAGINA 21

m ai t trz iu , de a nu mat da „g ro g u l" (o bău tu ră făcu tă d in apă f ia r tă cu l ich io r , lăm île şi zahăr) m o j ic i lo r , şi să le dea num a i o ju m ăta te de pund de „ y a m " ca hrană p e n tru z iua u r ­mătoare, adăugind că dacă va m a i l ip s i vreo nucă de cocos ra f ia să f ie redusă la ‘/4.

N u este greu de im ag ina t că t r a ­tam e n tu l acesta a l lu i B ligh , a ră ­n i t ad ine pe C hr is t ian , care s-a do­ved it a avea o sensib il ita te m a i în a ltă decît c e i la l ţ i oameni a i echi­p a ju lu i . Poate că B ligh , credea că s im patia acordată acestuia în t re ­cut, î i dădea d re p tu l să se poarte cu C h r is t ian aşa cum se p u r ta acum. D a r nu încape n ic i u n fe l de îndo ia lă că purta rea lu i B l ig h era nelogică şi nu făcea a ltceva de­cît să de term ine pe m a r in a r i la revoltă . M u s tră r i le lu i nu erau nu ­m a i severe, ele m a i to tdeauna se te rm in a u cu ocări, acuza ţi i de la ­ş ita te şi fu r t .

Despre evenimente le ce au avu t loc în noaptea aceea, John F rye r , şefu l ech ipa ju lu i, a dat se pare cea m a i c lară în fă ţişare în ra p o r tu l pe care acesta l-a dat m a i t î rz iu îna in ­tea „ M a r i i ce rce tă r i". E l a f i rm ă că „B l ig h acţiona to tdeauna cu p a t i ­mă, d eb it înd lu c ru r i t r iv ia le şi a - rune înd acuza ţi i grosolane o f i ţe r i lo r săi". J. F ry e r spuse ca f i in d părerea lu i personală, cum că „s tarea de s p ir i t a lu i C h r is t ian era astfe l da­to r i tă c e r tu r i lo r frecvente pe care el le avusese cu B l ig h şi ocările pe care le-a p r im i t d in partea aces­tu ia " . O in teresantă lu m in ă asupra prob lem ei cu p r iv i re la caracte ru l lu i B l ig h este a ră ta tă în ra p o r tu l lu i F rye r, p e n tru că el spune m a i departe în depoziţ ia l u i : „M în ia sa se aprindea repede izbucn ind ca un uragan, da r to t aşa de repede se şi stingea, p e n tru că după o oră sau o oră şi ceva după ce el îş i descărcă m în ia asupra lu i Chris t ian , el î i t r i ­mise in v i ta ţ ia de a c ina îm preună în seara aceea. C h r is t ian se scuză sub p re te x tu l că nu se s im te bine. C e ila l ţ i o f i ţe r i se înţeleseră în tre ei ca la u n caz că B ligh , comandan­tu l, le -a r cere să ia masa îm preună, aceştia să nu se ducă ; d a r cînd a- cest lu c ru avu loc şi H y w a rd fu chemat să ia masa cu căp itanu l în acea seară, acesta acceptă in v i ta ţ ia şi se rupse astfe l de res tu l o f i ţe r i ­lor. (De a ic i şi fa p tu l că ajunse s in ­g u ru l înapo i în pa tr ie , d in t re o f i ­ţeri) .

In t im p ce um bre le se r i i se lă ­sau peste apele calme ale P ac if icu ­lu i în seara z i le i de 28 a p r i l ie 1789, pu ţină od ihnă şi l in iş te era în in im a lu i F le tche r Chris t ian . La început în m in tea sa s tă ru ia g îndu l dezer­tă r i i , a l fu g i i . E l s im ţea că nu m a i putea n ic i un m om ent să tră iască a lă tu r i de B ligh , care deşi m ai îna in te î i era prie ten, acum î i era un aprig duşman. E l nu m a i vedea n ic i o speranţă pe n tru v i i toa rea lu i carieră în m arină . P res t ig iu l său personal fusese m u l t d istrus, ş i a- ceastă stare de s p ir i t a lu c ra t toate

cele ce s-au pe trecu t în t r -u n t im p record.

In t im p ce clipe le n o p ţ i i se scur­geau în in f in i t , C h r is t ian continua m ai departe să pună în aplicare p la n u l său cu p r iv i re la părăsirea vasului, p r im in d d in partea şe fu lu i de echipaj, t îm p la ru lu i cum şi a a lto r do i asp ira n ţ i de pe vas, care erau în cunoştin ţă cu p la n u r i le lu i, unele m ă r fu r i care să le negocieze cu loca ln ic i i d in insule pe n tru p ro ­curarea de hrană.

Se părea a f i o ac t iv ita te m ai mare decît cea ob işnu ită pe vas în acea noapte, astfe l înc ît C h r is t ian nu a găsit n ic i un m om ent preţios să fugă fă ră a f i văzut. E l do rm i pu ţin , cînd fu t re z it să-şi facă cartu l. M a t th e w Q u in ta l şi C h r is t ian se sp r i j in ea u pe bo rdu l vasulu i, cînd deodată Q u in ta l sugeră ca C hris t ian să nu încerce să părăsea­scă vasul, c i m a i degrabă să pună stăpîn ire pe el, pen tru că erau şi a l ţ i oameni d in ech ipaj care au fost m a ltra ta ţ i de b ă tr în u l — arbore de pîine — cum numeau ei uneor i pe căp itanu l lor.

JJn num e la rg cunoscut, care a de­ve n i t s inon im cu perfecţiunea în

construc ţia v io r i lo r şi care face g lo­r ia u n u i v io lo n is t adesea num a i p r in s im p la sa m enţionare a lă tu r i de cea a n u m e lu i ce leb ru lu i meşter de v io r i . P u ţ in i ş tiu însă că în vea­cu l trecu t, f a m i l ia nob i l ia ră S tra d i­varius. cunoscută în I ta l ia de nord, îşi am intea cu prea p u ţ in ă plăcere de s trăm osu l lor, m eşteru l S tra d i­varius. T i t l u l lo r de conte fusese cum păra t cu bani, în t îm p la re pe care descendenţii o negau cu a r ­doare.

M a i im p o r ta n t este insă că nu ­mele m a re lu i meşter de v io r i se leagă de t ra d i ţ ia m ă ies tr ie i a lto r ce lebri a r t iş t i a i construc ţie i f in e lo r in s trum en te — ve s t i ţ i m eşte r i A m a ti. I n u rm ă cu aproape 4 secole, la Cremona — oraş d in no rd u l I ta l ie i , t ră ia un cunoscut meşter de v io r i — G iovan i M arco de Bussetto. A r ta acestui m ă ies tru l-a im pres iona t p ro fund pe t în ă ru l A nd rea A m a t i, f i u l u n u i n o b i l d in loca lita te care a şi in t ra t ca ucenic în a te l ie ru l b ă tr în u lu i Bussetto. F a m il ia t în ă ru - lu i a considerat ca o ruş ine fap ta lu i A nd rea A m a t i şi s-a dezis de el. La aceasta a co n tr ib u i t şi o în t îm ­p la re care are hazul ei. F i in d o dată plecat capul fam il ie i , t în ă ru l

C h r is t ian acţionă im edia t. E l a chem at pe Isaac M a r t in , Ch. C h u rc h i l l şi M a tth e w Thompson, cărora le destă inu i „c o m p lo tu l" şi au pus la punc t un plan. A lexande r S m ith chemă pe John W il l ia m s şi pe W ill ia m s McCoy, care au s p r i j in i t de asemenea p lanu l, pen tru că to ţ i au fost rău t ra ta ţ i de B ligh . Ora ce a u rm a t, a adus scena uno r sch im bă r i fu lgeră toare şi d ram a ­tice. C h r is t ian însoţit de t re i d in tre tova răş ii lu i, au coborit la căp itanu l B l ig h în t im p ce acesta dormea în cabina lu i. E i î l traseră a fa ră d in pat şi im o b i l iz înd u - l , i-au legat m î i- n ile s tr îns la spate. A p o i l-au r id i ­cat pe punte, de unde o m ică barcă a fost lăsată la apă. I n această barcă fo r ţă pe căp itan să in t re şi încă 18 persoane d in ech ipaj care au re fuza t să se a lă tu re ce lo r re­vo lta ţ i. Le-au fost date ceva p ro ­v iz i i şi apoi m icu l ech ipaj a fost îm pins în noapte ve apele Oceanu­lu i, spre a f i în ahiare le ape lor veş­n ic f răm în ta te ale Pac if icu lu i.

V A R I U SA m a t i a dispus tăierea tu tu ro r pe r i­lo r d in g răd ina fa m i l ie i , dă ru ind lem nu l astfe l o b ţ in u t m eş te ru lu i său pen tru confecţionarea v io r i lo r . Bă­t r în u l A m a t i , fu r ios şi-a a runca t f i u l la închisoare. C înd a scăpat d in temniţă , A nd rea A m a t i a rămas în a te l ie ru l lu i Bussetto, pe care l-a şi moştenit.

Cei do i fe c io r i ai lu i A ndrea A m a t i — G eron im o şi A n ton io , i-au con tinua t opera. E i au luc ra t îm ­p reună p înă cînd îndrăgostindu-se de aceeaşi fată, s-au despărţit. Cum G eron im o se căsători cu această fată. A n to n io s fîrş i p r in a-şi pune capăt z i le lo r. A r ta fa m i l ie i A m a t i f u con t inua tă deci nu m a i de Gero­n im o şi de f i u l acestuia Niccolo care ajunse la cea m ai îna ltă desăvîrşire a a rte i f a m i l ie i A m a t i . A ic i , în ate­l ie ru l lu i N iccolo A m a t i , au luc ra t ca ucenic i doi v i i to r i ' m a r i construc­to r i de v i o r i : A nd rea G u a m e r i şi A n to n io S trad ivarius .

S trad iva r ius şi-a luc ra t cu m igală şi devoţiune v io r i le sale, căutînd un lem n deosebit p e n tru ele. Se spune că cele m a i bune v io r i ale sale, cele executate c înd el atinsese v îrs ta de 100 de ani, le-a confec­ţ io n a t d in le m nu l u n o r vech i coră­b i i turceşti, captura te de veneţien i şi ţ in u t la uscat zeci de ani.

Antomus Stradiuanus Cremonenfis , Faciebat Anno 1? /Ş-

Marca de fabricaţie a lui S tradivarius

(va urm a)

S T R A D I

PAGINA 22 CURIERUL A D V E N TIST

OBICEIURI ŞI(Jind, C onstantin cel M are a îm ­

b ră ţ işa t cauza creşt in ism u lu i, un nou s p ir i t a fost in s u f la t B iseric ii. Constantin s-a s t răd u it să-şi împace supuşii (a t î t pe cei creştin i, c î t şi pe cei păgîni), p r in respectu l pe care e l înţelegea să-l dea a t î t unora cît şi a ltora, aşa înc ît im p e r iu l său să poată f i u n i t şi în tă r i t . E l era în mod deosebit devota t lu i Apolo, zeu l so a re lu i ; şi p r in t re m u lte le sale edicte el impuse observarea z i le i soarelui — sărbătoare păgînă a soare lu i — în d e tr im e n tu l z i le i bib lice de o d ihnă aşa cum o pre ­z in tă Scrip tura.

Data să rbă to r i i Paşte lu i îş i are orig inea de la sărbătoarea Paşte lu i păzită de Evre i, în a 14-a z i a lu n i i N IS A N , luna ebra ică ce corespunde lu n i lo r m a r t ie sau a p r i l ie de astăzi.

L a S inodu l de la N IC E E A , în a n u l 325 d.Hr. la care Constantin era cel ce conducea luc ră r i le acestui Sinod, sărbătoarea Paşte lu i a fost f ix a tă şi declarată a avea loc în p r im a d um in ică ce urmează luna plină.

î n parte, această dată a fost alea­să, pen tru a a ju ta pe pe le r in i să călătorească spre m a r i le centre, c ît m a i m u l t pos ib i l în t im p de lună.

Constantin , care era foarte d o r i to r de pompă şi extravaganţă, a cuprins m u lte d in ide ile lu i păgîne în prăz- nu irea acestei sărbă to r i sfinte. M u l ţ i conducător i b isericeşti au g înd it că p e n tru a cîştiga c ît m a i m u l ţ i adepţi d in t re păg în i ei trebu ie să consimtă la adoptarea u n o r asemenea sărbă­to r i sau ob ice iuri. De fap t, cînd Papa Grigore, t r im ise pe A ug u s t in ca să convertească ps Ang lo -Saxon i, el î i spuse să caute să acomodeze cît m a i m u l t cu p u t in ţă ceremoniile creştine cu cele păgîne, pen tru ca poporu l să nu f ie şocat. Astfe l, p u ­ţ in ă opoziţie a a vu t C onstantin în p r iv in ţa aceasta, a tunc i cînd el săr­bă to r i această sărbătoare cu mare pompă şi ceremonie. „ I n B iseric i se i n s t i t u i r i p r iv e g h iu r i p înă spre ziuă", lu m in ă r i le ce erau fo losite pînă a tunc i nu m a i erau suficiente, astfe l înc ît s t î lp î u r iaş i de ceară au fos t fo lo s iţ i în locu l lo r şi aceştia erau puşi în to t oraşul. Paştele în z iua dum in ic i i , a fos t încărcat cu cerem oniile cele m a i complicate, papa o f ic i in d — maessa — cu cel m ai im p u n ă to r cor şi se rv ic i i le ce se puteau o fic ia în a tare ocaziuni.

V E C H IM E A P A Ş T E L U I

N um ele de „Paşte" este de fap t „m ode rn " , şi v ine de la Eostre, zeiţa p r im ă v e r i i la Ang lo-Saxoni. Ea era person if icarea soare lu i ce se r id ică pe bolta ceru lu i, cum şi a tu tu ro r lu c ru r i lo r no i şi p l ine de speranţe şi făgăduinţe. V ech ii Teu ­to n i cu m u lte veacuri îna in tea Creş­t in is m u lu i adorau pe Eostre. P r im i i m is io na r i c reş t in i lov indu-se de im ­pos ib i l i ta tea de a abo li această săr­bătoare, s-au ho tărît, aşa cum de

SUPERSTIŢIIfa p t au făcu t în m u lte cazuri — să-i dea o însemnătate religioasă. L u c ru l acesta a fost foa rte uşor făcut, p e n tru că „b u c u r ia la vede­rea soarelui ce se urcă pe f i r m a ­m ent", a fa p tu lu i de zi, a iz v o ru lu i ce izbuteşte să ţîşnească d in îm b ră ­ţişarea de gheaţă a ie rn i i , şi u n i ­versa la în v ie re a lu c ru r i lo r d in n a ­tură , la boarea caldă a p r im ă ve r i i , toate acestea po t f i foa rte uşor a lă ­tu ra te bucu rie i creştine în fa ţa în ­v ie r i i Soare lu i N e p r ih ă n ir i i , a pu ­t e r i i D o m nu lu i H ris tos asupra m o r ­ţ i i şi a ie ş ir i i Sale d in m orm în t.

M u l te d in ob ice iu r i le de bază ale Paşte lu i îşi au orig inea d in sărbă­toarea zeiţe i p r im ă v e r i i d in in im a ve ch i lo r p ă d u r i teutonice. Ouăle, la această ocazie, f ig u r i le de şoareci şi p u i de găină, cum şi d i fe r i te jo c u r i sîn t re l icve ale păg în ism u lu i. M u lte d in su pe rs t iţ i i le ce la o rig ine îş i găsesc iz v o ru l în această sărbă­toare, încă m a i sîn t în f i in ţă astăzi în m u lte locuri. De exemplu , este încă considerat* în m u lte p ă r ţ i şi de m u l ţ i ca f i i n d un lu c ru ce aduce nenoroc, dacă cineva nu poartă haine no i de Paşte. Acest luc ru este o rem in iscen ţă a c red in ţe i că pen tru a avea noroc în dragoste în de­cursu l anu lu i, t rebu ie să p o r ţ i haine no i de Paşte.

O b ice iu l de a da ouă de Paşte, poate f i u rm ă r i t în u rm ă p înă în zile le A n t ic h i tă ţ i i . P r in t re Egipteni, Persani, Gali, G rec i, R om an i şi a lţ i i , ou l era emblem a un ive rsu lu i, lucrarea d iv in i tă ţ i i . Ouăle roş i i — vopsite — sînt de asemenea u n ob i­cei vechi. M isterioasa dezvoltare a

v ie ţ i i în In te r io ru l ou lu i, a fos t to t ­deauna considerat ca s im bo l a l re ­n aş te r i i n a tu r i i şi iz v o ru l v ie ţ i i .

U n a l t s im bo l a l Paşte lu i to t a t î t de o b işnu i t ca şi oul, este iepure le de Paşte. P r in t re n a ţ iu n i le antice existau m u lte poveşti cu p r iv i re la lună, de la faza cînd este ca lcu la t p a ş te le ; şi p r in t re unele popoare,

ie p u re le este însuşi s im bo lu l lun ii . A r t iş t i i H induş i şi Japonezi p ic tau iepure le pe d iscu l lu n i i , pe cînd cei Chinezi reprezentau lu n a ca un iepure p is înd orez în t r -o p iu l i ţă . E xis tă m u lte legende legate de lună şi iepure. Una d in tre ele spune că Buda a lu a t cîndva în fă ţişarea u n u i iepure, pe n tru ca astfe l să poată h ră n i o f i in ţă f lăm îndă , şi a fost m u ta t în fo rm a aceasta în lună, unde tră ieşte veşnic. Unele legende au devenit a tî t de confuze odată cu trecerea veacuri lo r , înc î t astăzi în unele lo cu r i se lasă ce lor m ic i a se înţelege că ouăle f rum os colorate şi condeiate, au fost aduse de iepuri, care sîn t în tr -o strînsă legătură cu această sărbătoare.

In t im p ce supers t iţ i i le pe care le -am m en ţiona t nu pot f i soco­t i te va lab ile şi ob liga to r i i , to tuş i e un luc ru bun şi p l in de însemnă­tate sp ir i tua lă , a ne o p r i şi a cugeta la m oartea D o m nu lu i H ris tos şi la însemnătatea ei p e n tru noi. Să de­m onstrăm tu tu ro r c reş t in i lo r că în t im p ce no i n u facem n im ic deosebit în comportarea noastră exterioară, noi credem în D o m nu l Hristos, în lucrarea L u i, în m oartea şi înv ie rea L u i nu nu m a i in t r -o z i d in an, ci în f iecare zi.

P L

m

ŞTO A ţ a C Ă i...populaţia p ă m în tu lu i vorbeşte peste 3 000 de l im b i d i fe r i te 1 ...în prezent în f iecare secundă se produc 3 naş te r i şi 2 decese

în cad ru l popu la ţ ie i g lo b u lu i ?...cercetări în trep r inse t im p de zeci de an i au demonstrat că la

ora c inc i d im inea ţa tem pera tu ra a e ru lu i este cea m a i scăzută d in în treaga z i ?

...în oceane există a tîta sare înc ît ea a r putea acoperi în tre g u l uscat cu u n s tra t de 120 m. ?

...dacă to t a u ru l d in m ă r i şi oceane a r f i captat, s-ar obţine un l ingou greu de 8 m il ia rd e de tone ?

...partea cu funda tă în apă a u n u i m un te p lu t i to r de gheaţă (iceberg) este de şapte o r i m a i m are decît cea care se găseşte deasupra n iv e lu lu i m ă r i i ?

...n ichelu l poate f i t ran s fo rm a t în fo iţe a t î t de sub ţ ir i , în c î t dacă p r iv im p r in 4 fo iţe aşezate la c îţ iva m m. una de a lta pu tem c i t i uşor un te x t ? O fo i ţă de f ie r de 0,001 m m. grosime e transparen tă ca şi s t ic la ?

...aproape ju m ă ta te d in omenire bea lapte produs d in p lan te ? I n ţă r i le calde, laptele se obţine d in sucul p a lm ie ru lu i sau cocotieru- lu i, sau se extrage d in seminţe uleioase foa rte bogate în a lbum ină. I n China, lactatele se p repară d in soia, p la n tă c u lt iva tă pe m a r i în t inde r i.

M A R TIE —A P R IL IE 1961 PAGINA I I

INVITAŢIE LA CALMS ă ni-1 închipuim, numai pen tru cîteva clipe, pe vreunul din cunos­

cuţii noştri, şi anum e cum a ra tă cînd... se ceartă. Aproape că nu-1 mai recunoaştem, parcă a r fi a lt om. Roşu-sîngeriu la faţă, deslănţuit, vorbeşte pe un ton neobişnuit de rid icat şi ce spune este departe de a m ai fi controlat. Tot corpul lui încordat a căzut p radă unui trem ur imposibil de stăpînit, observabil îndeosebi la mîini, ia r pe frun te şi la tîm ple i-au apăru t nişte vine pe care deobicei nu i le vedem. Dacă i-am lua pulsul, am constata, cu uşurin ţă că bate to t m ai ta re şi to t mai repede. Ia r dacă i-am m ăsura tensiunea, am găsi cu siguranţă o ridi­care netă peste cifra din tim p normal.

Ia tă şi aici o m ărturie evidentă a legăturilor strînse ce există în ­tre creier şi fiecare din organele şi ţesuturile corpului. Este pe deplin dovedită im portanţa, pen tru funcţiile întregului organism, a stării scoarţei cerebrale. în orice moment, scoarţa creierului poate beneficia de efectul favorabil al unor aşa zise emoţii pozitive, după cum se poate resimţi de pe urm a emoţiilor zise negative. Un puternic izvor de emoţii negative este şi cearta, cînd răsunetul se exprim ă nu numai în tu rburările vizibile ale aparatu lu i cardio-vascular, ci şi modificări la nivelul a lto r sisteme şi aparate. Bunăoară, tubu l digestiv. Cine nu ştie că o ceartă zdravănă este în s tare să ta ie radical pofta de mîncare. Cît despre sistem ul nervos şi în treaga stare psihică, ce să mai vorbim...

După cum se vede, un om care se ceartă realizează o violentă zguduire a întregului său organism. U rm ările pen tru sănătate, practic vorbind neglijabile după o singură ceartă, trebuie luate serios în con­siderare cînd certurile se repetă prea des. Dacă vom în treba un spe­cialist, el ne va dem onstra că în stările de enervare, de supărare accen­tuată, are loc în sînge o descărcare de adrenalină. Cu aceasta poate că nu vom fi mai lăm uriţi ca înainte, iar dacă-1 vom ruga să in tre în am ănunte, n -a r fi exclus să ne încurcăm m ai rău. M erită să reţinem num ai că organism ului nu-i plac de fel descărcările de adrenalină. Mai cu seam ă nu-i plac aceste descărcări aparatu lu i cardio-vascular, inimii şi vaselor de sînge. P en tru un om sănătos, regimul de certuri, supărări şi enervări predispune la o creştere d e . nedorit a tensiunii arteriale. Ia r pentru un hipertensiv, un asemenea regim expune la agravarea stării generale şi chiar la accidente.

Aşa dar, cel ce doreşte să-şi menajeze inim a şi întregul organism, va avea numai de cîştigat, dacă p rin tre altele, va şti să se ferească de emoţii negative, supărări şi enervări. O prim ă soluţie ? să se certe cît mai puţin, sau dacă se poate, deloc. Simplu, nu ?

(„Magazin11 Nr. 178 din 4.III.1961)

SFATURI PRACTICE*— P en tru ca să um p lem o s tic lă cu gura foa rte mică, ne fo los im

de o coajă de ou în care am fă cu t la u n u l d in capete o gaură mică.— Încă lţăm in tea va avea p ie lea moale dacă v a f i unsă cu cîteva

p ic ă tu r i de untdelemn. Dacă ungem pielea şi p ingelele cu g licerină, acestea dev in m a i durab ile şi im perm eabile . P ie lea în tă r i tă de ploaie îş i rev ine dacă e unsă cu petro l.

— Bocanc ii se în t re ţ in bine ung îndu-i, după ce i-a m cură ţa t de p ra f şi de noro i, cu u n amestec, făcu t la foc po to lit , d in t r -o l in g u ră de u n t ­delemn, o l in g u ră de seu şi o l in g u ră de u n tu ră de peşte. Se ung bocancii de două o r i cu pasta de m a i sus şi se lustru iesc im e d ia t cu o perie. Să ev ită m ca pasta să se usuce pe bocanci, căci p ielea îşi va pierde lus tru l. Bocanc ii unşi cu această pastă dev in im p e rm e a b il i (pasta va f i păstra tă în t r -o cutie de tablă).

— L u c ru r i le de lînă, fu la re le şi m ănuşile de lînă se spăl în apă rece, în care s-a f ie r t p u ţ in săpun, apoi se limpezesc în apă călduţă. Ele nu trebu ie frecate şi n ic i spălate în apă caldă, deoarece in t ră m u l t la apă.

— D ro jd ia de cafea sau de surogat de cafea este bună p e n tru spălarea stic le lor.

— Sarea se păstrează b ine în t r -u n borcănaş de stic lă, lem n sau m a te r ia l p las tic cu capac. Sarea umedă se usucă dacă punem în ea cîte­va boabe de orez sau mazăre, care v o r absoarbe umezeala,

Omul cu un ulcior- fcu apa !

Curmare din pag. 14-a)

nocturne le o rg i i Bahice ale îm pă ra ­tu lu i dement de pe t ro n u l Romei de od in ioară — NERO — d in o rd i ­n u l căru ia aposto lu l Pe tru şi Pavel p lă t i ră t r ib u tu l c red in ţe i lor.

D a r ve i f i poate chemat să f i i — om u l cu u n u lc io r cu apă. N u u ita că locu l acela este chemarea ta.

L u c ife r , cu toată splendoarea si­tu a ţ ie i lu i , se stinse în coborirea lu i vertig inoasă de la s f in ţen ie — la păcat, la ură.

Balaam, cel care avea och i i des­ch iş i şi vedea, m u r i b lestemat şi l ip s i t de ceea ce a u rm ă r i t o v ia ţă întreagă.

Ghehazi, m u r i a lungat d in socie- tetate, av înd pen tru to tdeauna asu­p ra lu i s t igm a tu l p ro p r ie i lu i lăco­m i i şi a m b iţ i i . Cu t r u p u l p l in de răn ile lep re i scotea la f iecare pas în noaptea n enoroc ir i i lu i s tr igă tu l ce făcea să se cu trem ure s t ih i i le v re m i i ş i carnea să se str îngă pe cel ce auzea s tr igă tu l ce venea parcă de d inco lo de m o rm în t — N EC URAT... N EC URAT... N E C U ­R A T !

Iuda, se p răbuş i de la înă lţ im ea a m b i ţ i i lo r lu i meschine... şi „Ceva m ai t îrz iu , în aceeaşi zi, pe d ru ­m u l de la P i la t la Golgota, se pe­trecu o în tre rupere a s tr igă te lo r şi b a t jo co r i lo r m u l ţ im i i ba t jocor i­toare care ducea pe Isus la locul de răstign ire . C înd trecu ră pe lingă u n loc s ingura tic , văzură la rădă ­cina u n u i copac uscat, t r u p u l lu i Iuda. Era o p r ive liş te care te fă ­cea să te cu trem uri. Povara lu i rupsese fr în g h ia cu care se spîn- zurase de copac. î n cădere, co rpu l lu i se s luţise îng roz ito r".

C h ia r dacă van ita tea î ţ i zîmbeşte şi u ra î ţ i face p le c ă c iu n i ; ch ia r dacă asemenea une i „ F A T A M O R ­G A N A " în deşertu l m in ţ i i ta le în ­f r ig u ra te m i ra ju l acesta î ţ i z îm ­beşte... R A M U ... R Ă M l l . O M U L CU U N U L C IO R CU A P A !

Ş i a tunc i ecoul c lopo tu lu i uriaş a l secolelor ce a bă tu t cu putere la m oartea D o m nu lu i nostru Isus Hristos, a m in t in d în fr înge rea Sa­tane i şi condamnarea lu i veşnică, va avea şi în su f le tu l tău e fectul bine făcă to r a l uno r p u te r i v i t a l i- zante şi p l ine de tărie . A tu n c i în ­vă ţă tu ra pe care M în tu i to ru l do­rea a t î t de m u l t s-o p r in d ă uce­n ic i i Săi îna in te de m oartea Sa, va aduce roadele v ie ţ i i în v ia ţa ta. Şi a tunc i, D om nu l va ven i p r in D u h u l Său cel S f în t şi va f r înge z i ln ic pîinea v ie ţ i i cu tine. R ăm îi deci om u l care în u lc io ru l ce-l poartă cu el, duce apa v ie ţ i i pre tu t inden i.

D. P .

PAGINA U CURIERUL ADVENTIST

TEXTE COMENTATE

ÎNSEMNĂTATEA CELOR SCRISE ÎN ROMANI 14,2,5

ine m ănîncă să nu d ispreţuiască pe cine nu m ănîncă ; şi cine nu mănîncă, să nu judece pe cine mănîncă, fiindcă Dumnezeu l-a

primit. Unul socoteşte o zi m ai pe sus decît a lta ; pentru altul, toate zilele sînt la fel. Fiecare să fie deplin încredin ţat în m intea lu i“. Rom. 14,2,5.

Aceste versete trebuie in terp re ta te în cadrul contextului lor isto­ric .Trebuie deci să se dea răspuns la u rm ătoarea în trebare : „Ce situaţie din prim a Biserică creştină a necesitat acest sfat ?“ O com pa­raţie a ten tă cu tex tu l din 1 Cor. 8, o parte a unei scrisori scrisă la mai puţin de un an m ai înainte, sugerează ideea că problema la care se referă Rom. 14,2, este aceea a cărnii sacrificată zeilor. Existau unii creştini scrupuloşi, care, de team a de a se spurca, se reţineau a mai consuma carne, dacă exista cea mai mică suspiciune că ea a r fi fost sacrificată idolilor. In asem enea cazuri, ei m încau numai vegetale.

Sînt unii care folosesc acest pasaj pen tru a a ră ta cum că, distinc­ţia în tre h rana cu ra tă şi cea necurată a fost desfiinţată. O astfel de in terpre tare violează o lege de bază a in terpre tării biblice, şi anume, aceea că un pasaj trebuie să fie in terp re ta t în lum ina contextului său istoric. în trebarea nu este, cum să fie in terpre ta te cuvintele Scripturii, ci — ce solie caută scriitorii Sf. Scripturi să transm ită ace­lora ce li se adresau ? Cînd acest principiu este respectat şi aplicat la Rom. 14,2, atunci toate dificultăţile dispar.

Aceeaşi regulă trebuie să fie aplicată şi la Rom. 14,5. Această situaţie din prim a Biserică, care cerea ca acest sfat să fie dat. era fără îndoială aceea la care se referă cele scrise în Gal. 4,10,11 : „Voi păziţi zile, luni, vrem i şi ani. Mă tem să nu m ă fi ostenit degeaba pentru voi“.

Epistola către Galateni a fost scrisă cam în acelaşi tim p cu aceea către Romani, şi anum e în tim pul celor 3 luni pe care Pavel le-a petrecut în Corint în cea de a tre ia călătorie a sa (Fapte 20,2,3). O anum e partidă cunoscută ca Iudaizanţi, a venit în G alatia şi căuta să convingă pe cei convertiţi d in tre neam uri cum că, pentru ca ei să poată fi m întuiţi, a r fi necesar ca ei să păzească legea ceremonială, incluzînd sărbătorile şi praznicele ei. Se pare că a tît cît lucrul acesta se referă la Iudeii veniţi la Creştinism, aceştia erau liberi a continua să păzească anum ite ritu r i ceremoniale ale Iudaismului.

Astfel unii d intre m em brii Bisericii nu luau am inte la sărbătorile legii ceremoniale, alţii credeau că Dumnezeu încă mai pretinde păzirea lor. Aceasta era situaţia care a determ inat pe Pavel să scrie : „Unul socoteşte o zi mai pe sus decît a lta ; pen tru altul, toate zilele sînt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în m intea lu i“. Rom. 14,5. Păzirea poruncii a pa tra nu e ra în discuţie aici, pen tru că punctul acesta nu era ca o problem ă de controversă, pînă cînd nu a fost introdusă pă­zirea Duminicii, ia r aceasta un secol m ai tîrziu. A face o astfel de in terp re tare şi aplicaţie a Sf. Scripturi însemnează a forţa principiul de bază al exegezei scripturistice, enunţat mai sus.

- Curierul A dventist =

Re d a c t î a şi  d-ţ î a : B u c u r e ş t i ' , Ra io nul T .V uD iM . s t r .M i't r o p . G h e n . Petr e s c u 116 A p a r e sub co mm icehea unui’ comIt e t