TURISMUL RURAL ŞI IMPLCAŢIILE SALE ÎN DEZVOLTAREA SATULUI ROMNESCLEGĂTURA ÎNTRE DEZVOLTAREA SPAŢIULUI RURAL ŞI TURISMUL RURAL

Turismul rural are drept scop ridicarea nivelului de trai în regiunile rurale, ajută la păstrarea culturii moştenite şi în acelaşi timp să reducă fenomenul de migraţie.

Deci turismul rural este o componentă principală în dezvoltarea teritorială a ţării, lucru subliniat şi de ţările dezvoltate (Franţa, Germania, Austria, Ţări1e Scandinave, Irlanda etc.)

1.1. DEFINIREA TURISMULUI RURAL În tările bogate din Europa de vest oamenii pot să-şi permită ca vacanţele de vară să

le petreacă în orice zonă a lumii; cu toate acestea, după observaţiile sociologilor, societăţile consumatoare au început să se vindece de consumul excesiv, recunoscând finitatea forţelor naturale ale pământului, ceea ,ce nu în ultimul rând este rezultatul recesiunii generale care afectează întreaga Europă.

Statisticile europene arată o creştere înseamnată a numărului călătorilor,specialiştii din domeniu întrevăzând o creştere anuală de 10% în ţările Uniunii Europene după anii 90.

Deoarece nu este posibilă creşterea în timp a turismului mediteranean şi montan ( nici nu a avut loc o creştere însemnata în ultimii ani ), cererea crescândă se va îndrepta probabil spre alte ramuri ale turismului, îndeosebi spre turism rural sau agroturism.

Un aspect al dezvolătrii acestui tip de turism este situ&# 18318h710s 355;ia socio-politică a Europei Centrale şi de Est. În fostele ţări socialiste a început o declasare socia1ă, creşterea vizibilă a distanţelor între clasele sociale ( în măsură diferită de la o ţară la alta ). Datorită noii distribuţii sociale, o mare parte dintre oameni vor fi potenţialii consumatori ai turismului rural pentru că nu toţi pot sa-şi permită o vacanţă de lux.

Europa în această nouă criză se îndreaptă spre zonele rurale, ceea ce oferă o şansă buna celor interesaţi în turismul rural.

Turismul rural este o definiţie formată din doi termeni: turism şi spaţiu rural, cu sensuri foarte exacte care trebuie să fie explicate.

Turismul este o activitate economică caracterizată de un ansamblu de bunuri şi servicii oferite persoanelor care iau parte într-o astfel de activitate, care sunt numiţi turişti.

Trebuie amintit faptul că, pentru a putea vorbi despre fenomenul turistic dintr-o anumită zonă, este necesar să se verifice existenţa unui flux de turişti care să viziteze zona respectivă. Pentru ca turiştii să vină, e nevoie mai întâi să existe posibilitatea de cazare. Dacă nu se procedează aşa, vor exista numai fluxuri de turişti care nu vor contribui la dezvoltarea bogăţiei zonei, ci numai vor utiliza resursele fără altă posibilitate de a oferi beneficii importante pentru comunitate.

Spaţiul rural, cealaltă componentă a produsului turistic, este mult mai dificil de definit. In general, putem aprecia că spaţiu1 rural este un spaţiu cultural rezultat din relaţia dintre natură şi activitatea umană de-a lungul mai multor secole. Astfel, în zona rurală, urmele activităţii productive legate de sectorul primar, cum ar fi clădirile, modificările peisajului sau amenajarea şi dezvoltarea teritoriului sunt încă prezente şi active.

Ca definiţie unanim acceptată, turismul rural este un tip de servicii turistice în zone rurale, de cazare şi servire a mesei, caracterizat printr-o ofertă de servicii localizate în mici centre rurale. Clădirile au capacitate redusă, de obicei prezintă interes arhitectonic, fiind decorate într-un stil rustic, care aminteşte de locuinţele tradiţionale. Se acordă o atenţie deosebită gastronomiei locale tradiţionale şi de cele mai multe ori sunt conduse într-un sistem familial.

Practicarea turismului rural se face într-un spatiu rural bine păstrat, cu specificul său rustic, dar nu necesită neapărat activitaţi în sectorul primar.

Un spaţiu fără oameni şi fără produse nu poate răspunde atenţiei turismului rural şi la fel turismul rural nu-şi găseşte toate dimensiunile decăt în modul viu de primire al populaţiei autohtone.

Sătenii trebuie să fie actorii privilegiaţi şi primii beneficiari ai turismului rural. Ospitalitatea spontană este importantă, dar trebuie însoţiită de o formare turistică.

În spaţiul rural, pe de altă parte, iniţiativa proprie trebuie să se integreze atât într-un plan de dezvoltare locală, cât şi într-unul general.

În ciuda faptului că zona rurală se transformă permanent, trebuie admis faptul că trăsături de ruralitate, cum ar fi de exemplu prezenţa unor dovezi aparţinand activităţii primare tradiţionale (agricultură, creşterea animalelor, exploatarea lemnului) sunt necesităţi esenţiale pentru a putea vorbi despre o zonă rurală pregătită pentru exploatarea turistică.

1.2. BAZELE TURISMULUI RURAL SI MOTIVAŢIlLE SALE Se poate porni de la premisa că turistul are nevoie de turism rural, dar şi satul are

nevoie de turism rural. După viaţa agitată şi stresul marilor oraşe, turistul român sau străin îşi doreşte o

vacanţă liniştită în contact cu natura, cu tradiţionalul (un european din patru îşi petrece vacanţa la ţara).

Pe de altă parte, satul are nevoie de turism rural. Viitorul spaţiului rural e o problemă pe care Uniunea Europeană a conştientizat-o de

mai bine de zece ani. Problemele create de situaţia zonelor rurale ( reducerea veniturilor din agricultură, cxodul rural, picrderea tradiţiilor ) recomandă dezvoltarea turismului rural ca stimulator al economiei rurale.

Acest tip de turism prezintă o scrie de avantaje: valorifică spaţiile agricole, resursele naturale, patrimoniul cultural, tradiţiile săteşti, produsele agricole, realizează schimburi între veniturile urbane şi cele rurale, crează direct şi indirect locuri de muncă, îmbunătăţeşte infrastructura.

Există o serie de motive economice, sociale şi culturale care recomandă dezvoltarea iniţiativelor turistice în zone rurale ca şi stimulator al economiei rurale.

Turismul rural nu s-a născut într-o formă spontană, ci a fost creat în urma cercetărilor şi proiectat de către Guvernele şi Ministerele Agriculturii şi Turismului din ţările Comunitaţii Europene pentru a da răspunsuri la o serie de probleme create de situaţia zonelor rurale şi anume:

·        reducerea puternică a veniturilor agrare ·        îmbătrânirea şi abandonarea agriculturii · noua cerere privind mcdiul · stabilitatca populaţiei Motivaţiile principale ale turismului rural sunt cele de ordin social, cultural şi economic,

putând fi sintetizate astfel: Motive sociale

·        criza agriculturii: noile condiţii economice şi legislative din Europa determină tendinţa de dispariţie pe care o manifestă gospodăriile mici şi tradiţionale

·        abandonarea pământurilor de cultură, precum şi a sarcinilor cu specific rural ·        creşterea şomajului în rândul tinerilor exodul rural: familiile ţăranilor pleacă la

oraş pentru a-şi căuta de lucru Motive culturale

·        creşterea numărului de case din spaţiul rural care nu sunt ocupate sau întreţinute ·        slaba folosire a clăidirilor tradiţionale ·        dispariţia meşteşugurilor ·        distrugerea moştenirii de artă locală ·        pierderea tradiţiilor

·        abandonarea grijii şi preocupării faţă de locurile frumoase din natură care sunt oferite de spaţiul rural

Motive economice ·        veniturile foarte mici provenite din agricultură ·        dificultăţi în comercializarea produselor agricole furnizate de gospodăriile

ţărăneşti ·        evoluţia preţurilor ·        surplusul de produse agricole

Însă, motivaţiile nu se opresc aici, dintre factorii care stimulează afirmarea tot mai susţinută a turismului rural, remarcându-se: Creşterea duratei timpului afectat pentru recreere

Creşterea timpului afectat pentru recreere reprezintă în general un factor important al dezvoltarii turismului rural.

Un aspect particular care are consecinţe asupra turismului rural este multiplicarea perioadelor scurte de timp alocate recreerii. La acestea se adaugă şi posibilitatea efectuarii eşalonate a concediilor de odihnă.

Corelând acest fapt cu alţi factori, precum durata perioadei de transport, costul sejurului, deficitul de soluţii turistice de scurtă durată, rezultă că perspectivele selectării mediului rural ca spaţiu de vacanţă sunt tot mai mari, cel puţin pentru perioadele scurte de timp. Creşterea interesului pentru menţinerea sănătăţii

Creşterea interesului pentru menţinerea sănătăţii înregistrează o creştere spectaculoasă. Chiar dacă în prezent, în ţara noastră, modul de obţinere a alimentelor este, din fericire mai puţin artificializat comparativ cu ţările puternic industrializate, nu este mai puţin adevărat că factorii de stres generaţi de precaritatea economică, hipertrofierea, disfuncţionalitatea şi poluarea marilor oraşe, afectează tot mai evident starea de sănătate a populaţiei. Orientarea tot mai vădită a scopului sejurului spre activităţi de recreere, sportive, de decuplare de la tensiunea cotidiană este firească şi se înscrie într-o strategie mai mult sau mai puţin deliberată de menţinere a sănătăţii .

. Zone rurale sunt excelent plasate pentru a oferi satisfacţii celor mai diverse

şi sofisticate opţiuni, de la promenadele pedestre sau cicliste în aer curat la escalade sau excursii temerare, de la partidele liniştite de pescuit, la satisfacţiile oferite de degustarea băuturilor şi mâncărurilor tradiţionale. Autenticitatea

Este o calitate din ce in ce mai solicitată. Provenind în majoritatea cazurilor dintr-un mediu saturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate, cartiere de blocuri anoste, relaţii colective impersonale, turistul apreciază tot mai mult autenticitatea, naturaleţea vieţii de la ţară, căldura sufletească specifică micilor comunităţi rurale.

Anchetele efectuate de către Oficiul Britanic de Turism, relevă că această calitate se plasează pe locul secund după calitatea peisajelor, între motivaţiile care stau la baza opţiunii pentru sejurul la ţară. Liniştea şi confortul psihic

Liniştea şi confortul psihic sunt elemente tot mai căutate de numeroşi turişti, fapt deloc surprinzător, dat fiind nivelul de stres, specific majoritaţii lucrătorilor. Mecanismele care stau la originea deplasării sunt diverse şi adeseori subtile. Survine frecvent aspiraţia voluntară de a părăsi cadrul de viaţa citadin. Ideea de evadare în natură se regăseşte aproape unanim între dorinţele citadinului de azi, iar materializarea ei se produce adeseori în mediul rural. Omul doreşte de obicei 0 alternare a trăirilor calme cu cele animate şi, ca atare, nu este surprinzător abandonul domiciliului în favoarea posibilităţii de a se putea regăsi cu plăcere

într-un mediu liniştit, nepoluat, departe de constrăngerile activităţilor citadine, mediul rural fiind cel care îi poate răspunde la toate aceste dorinţe. Afirmarea individualismului pe piaţă

Promovarea sistematică şi insistenţa a unor anumite produse pentru câştigarea unui segment stabil de consumatori, este 0 practică utilizată in mod curent, pentru impunerea diverselor produse pe pieţele de consum.

În pofida caracterului difuz şi a dimensiunilor reduse ale activităţilor turistice, turismul rural este apt să valorifice această oportunitate care poate fi deosebit de benefică 'în condiţiile în care există motivaţie şi competenţă pentru popularizarea şi vânzarea ofertei, respectiv primirea turiştilor.

Teoretic, nu există aşezare rurală care să nu poată oferi cel puţin un produs de marcă de natură să suscite interesul turistului. Condiţia prealabilă .este ca marca să fie autentică, originală, iar eforturile depuse pentru impunerea ei să facă posibile cunoaştere a şi ulterior recunoaşterea şi căutarea ei. Extrapolând acest aspect la satul românesc, este evident că, la nivelul majoritaţăii aşezărilor rurale, emblematica definitorie a acestora este multiplă : calitatea peisajului şi căldura sufletească a locuitorilor, operele de artă şi de tehnică populară, îndeletnicirile tradiţionale, portul popular, obiceiurile, gastronomia, resursele locului fac corp comun. Cheia constă în perpetuarea acestei diversităţi, dar şi decelarea elementelor care conferă un plus de specificitate locală şi care pot deveni în consecinţă produse de marcă, a căror unicitate le poate asigura consacrarea în circuitul turistic.

1.3.TIPURI DE TURISM ÎN SPAŢIUL RURAL Turismul rural

Este un tip de servicii turistice în zone rurale, de cazare şi servire a mesei, caracterizat printr-o ofertă de servicii localizate în mici centre rurale. Clădirile au capacitate redusă, de obicei prezintă interes arhitectonic, fiind decorate într-un stil rustic care aminteşte de locuinţele tradiţionale. Se acordă o atenţie deosebită gastronomiei locale tradiţionale şi de cele mai multe ori sunt conduse într-un sistem familial.

Practicarea turismului rural se face într-un spaţiu rural bine păstrat, cu specificul său rustic dar nu necesită neapărat activităţi în sectorul primar.

Se detaşează aici câteva forme de turism rural ce pot fi luate în considerare: ·        de tip familial, situatie care presupune ca gospodăria gazdă să pună la

dispoziţia turiştilor familişti bucatăria proprie, urmând ca turiştii sa-şi asigure singuri prepararea prânzului şi a cinei şi procurarea majoritatăţi alimentelor prin reţeaua comercială locală, pregătită la rândul ei să facă faţă unor asemenea solicitări

·        prin gospodăriile pensiune, destinate unui grup de 10 - 20 de gospodării apropiate care practică turismul rural în soluţia limitată de cazare şi mic dejun

·        turismul spontan, care se referă la circulaţia turistică internă, ocazională, nedirijată, cu rămâneri solitare sau în grupuri restrânse în gospodăriile ţărăneşti pentru scurt timp şi fără pretenţii deosebite, pentru confortul cazării, prepararea mesei sau alte servicii

Agroturismul Se desfăşoară în zone naturale puternic modificate de om, în care sectorul primar este cel foarte evident. Include cazare, servicii pentru servirea mesei, oferite de către agricultorii implicaţi în această formă de turism considerată ca o activitate secundară.

La fel ca şi turismul rural, agroturismul este o activitate economica complexă, cu o largă sferă de cuprindere, care pune în evidenţă printr-un mecanism propriu circulaţia turistică rurală.

Prin dezvoltarea serviciilor de găzduire şi valorificare a produselor proprii şi locale, agroturismul oferă o soluţie de viitor pentru gospodăriile rurale.

Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţăranească, pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi şi să ofere o serie de activităţi care graviteaza în jurul gospodăriei ţărăneşti.

Agroturismul se realizează prin valorificarea cadrului natural, a ofertei şi a diverselor servicii agroturistice în scopul obţinerii de venituri complementare, veniturile de bază provenind din activitatea agricolă.

În ultimii ani, pe scară tot mai largă se practică turismul rural tematic, in cadrul căruia se delimitează următoarele tipuri:

Turismul ecologic, turism în natură Este turismul care se desfăşoară în zone naturale cu o ridicată valoare ecologică. în

mod normal, implică faptul că turistul să aibă un interes enorm pentru acest aspect. Cele mai atragătoare din acest punct de vedere sunt marile zone naturale Turismul cultural

Implică cele mai diverse catcgorii sociale şi de varstă şi constă în vizitarea siturilor rurale a căror destinaţie se datorează existenţei monumentelor istorice, caselor memoriale, muzeelor ş.a. sau participarea la desfăşurarea unor sărbatori sau datini tradiţionale (pelerinaje religioase, practici legate de calendarul agricol) sau evenimente sociale din viaţa comunitaţii (hramuri, nunţi).

O pondere mai mare a acestui tip de turism se remarcă la categoriile tinere, în special elevi şi studenţi, sub forma turismului şcolar de învaţare sau descoperire. Din păcate, deşi este o formă frecventă de turism rural, infrastructura turistică precară a habitatului rural şi absenţa unor oferte turistice adecvate fac ca acest tip de turism să fie aproape exclusiv de pasaj, impactul economic asupra deţinătorilor patrimoniului turistic fiind practic insignifiant. Turismul curativ

Dezvoltarea sa este favorizată de existenţa unor condiţii climatice favorabile (absenţa poluării, predominarea calmului atmosferic, aeroionizarea negativă), prezenţa izvoarelor de ape minerale cu proprietaţi terapeutice, a apelor termale, a salinelor, toate asociate eventual cu posibilităţile de aplicare a remediilor consacrate în medicina populară (fitoterapia, apiterapia, hidroterapia).Existenţa disponibilităţilor de acest fel pot conduce la elaborarea unor oferte turistice care pot rivaliza cu cele din staţiunile balneare şi climaterice consacrate. Turismul sportiv, turismul de aventură

Mediul rural poate constitui un spaţiu important pentru susţinerea activităţilor sportive de proximitate: cicloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, speleoturism, sporturi de iarnă, orientare turistică.

În anumite situaţii, turismul sportiv capătă accente de turism de aventură, atunci când obiectivul îl constituie practicarea unor activităţi, desemnate în limbajul de specialitate prin sintagma de sport extrem (precum escaladele alpine, schiul acrobatic, zbor fără motor ş.a.).

Practicarea unora dintre aceste sporturi necesită 0 anumită politică managerială a produsului turistic (sporturile nautice, cicloturismul, echitaţia).

Altele în schimb, pot atrage turiştii printr-o amenajare tehnică minimă, dublată desigur de favorabilitatea mediului natural şi mai ales de calitatea primirii (sporturile de iarnă, pescuitul sportiv, alpinismul, orientarea turistică, speleoturismul). Turismul religios

Poate avea de asemenea un impact deosebit în dezvoltarea turismului rural prin conturarea unor destinaţii certe. Sunt bine cunoscute efectele benefice, în acest sens, exercitate de pelerinajele religioase de amploare, de exemplu Lourdes în Franţa şi Stonehenge în Marea Britanie.

În ţara noastră se remarcă creşterea prestigiului Bisericii, reîntoarcerea unei părţi semnificative a populaţiei la practicile vieţii spirituale tradiţionale şi apariţia unor focare de misionarat, în special aşezămintele monahale, care polarizează interesul unui număr apreciabil de credincioşi. Este cunoscută în acest sens atracţia exercitată de unele mănăstiri precum cele de la Rohia şi Bârsana (Maramureş), Nicula (Cluj), Sâmbăta de Jos (Braşov), Poşaga (Alba), Izbuc (Bihor).

Aşezămintele religioase, depozitarele unor valori artistice şi spiritua1e remarcabile, au intrat de mult timp în sfera atracţiei turistice: Putna, Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ, Humor, Agapia, Neamţ, Tismana şi multe altele. Turismul de agrement

Se practică sub formă neorganizată şi constă în petrecerea parţială sau integrală a concediului individual sau cu familia, într-un sţiu de cazare (casă, cameră mobilată) existent în mediul rural, obţinut prin diverse modalităţi: moştenire familială, închiriere pe durate de timp variabile, cazare la prieteni sau rude.

În linii generale, îmbină caracteristicilc turismului pentru natură cu cele ale turismului de sănătate.

Turistul este tentat să observe natura, să o cunoască şi chiar să se integreze în ea prin diferite activităţi: observarea păsărilor, identificatea speciilor de plante, culesul plantelor medicinale, a fructelor de pădure, ciupercilor, plimbări şi altele. El poate beneficia de căldura şi de atenţia acordată de către comunitatea locală, cu sprijinul căreia obţine facilităţile necesare adoptării, chiar şi temporare unei alimentaţii naturale, neindustrializate, înţelegerii tradiţiilor şi mentalităţilor locului respectiv. 1.4.POLITICA EUROPEANĂ DE DEZVOLTARE A TURISMULUI RURAL

În România, precum şi în Uniunea Europeană, din cauze relative, dar în mod clar au apărut diferenţe majore între anumite regiuni, diferenţe care în mod general erau defavorabile mediului rural faţa de cel urban. Aceasta a generat un nivel de trai mai scăzut al populaţiei din mediul rural (învăţământ, sănătate, posibilităţi de angajare, nivelul veniturilor), fapt care conduce la tensiuni sociale crescânde, atragând după sine necesitatea implicării factorilor politici responsabili.

Pentru a atenua cauzele acestor diferenţe, în U.E. s-au înfiinţat asociaţii şi sau alocat fonduri financiare,s-au dat chiar şi legi speciale, care au un rol din ce în ce mai important în dezvoltarea mediu1ui rural..

Fondurile speciale înfiinţate şi puse la dispoziţie de U.E., sunt accesibile numai în condiţiile existenţei unor programe de dezvoltare regională bine definite.

Se consideră mult mai importantă calitatea vieţii decât cantitatea bunurilor consumate. Dintre natură, societate şi economie, elementul constant este natura, celelalte existând doar prin interacţiunea lor. Din acest punct de vedere sunt esenţiale, hotărâtoare doar nevoile naturale, iar societatea şi mai ales economia trebuie să se adapteze la acestea.

Eficienţa socială a dezvoltării regionale şi în special a celei rurale este asigurată prin partenierate şi programe, iar eficienţa economică prin concentrarea resurselor şi cofinanţare.

În Europa găsim numeroase legi şi publicaţii referitoare la acest domeniu. Declaraţia de la Cork şi Carta Europeană a Zonelor Rurale sunt considerate ca puncte de referinţă. Principiile susţinute de acestea au devenit parte integranta a politicii U.E.

Obiectivele Declaraţiei de la Cork pot fi sintetizate în următoarele: ·        prevenirea migratiei populaţiei de la sate ·        lupta împotriva sărăciei ·        crearea de noi locuri de muncă ·        eliminarea dezavantajelor, satisfacerea nevoilor crescânde de sănătate, de

dezvoltare a personalităţii, a condiţiilor de munca şi de odihnă În ideile prezentate în Carta Europeană a Zonelor Rurale, programele

de dezvoltare trebuie să se bazeze pe avantajele locale şi pe factorii regionali, să susţină iniţiativa privată şi să promoveze prin orice mijloace dezvoltarea bazată pe forţe proprii.

Ţările din centrul şi estul Europei aflate pe calea reformei necesită 0 atenţie din ce în ce mai mare.Trebuie implementate strategii politice speciale pentru rezolvarea problemelor specifice, dar implementarea acestor proiecte trebuie realizată de fiecare ţara în parte.

În anul 1987, Consiliul U.E. propune relansarea spaţiului rural printr-un program larg care avea ca obiective:

·        păstrarea identitaţii culturale ·        salvarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural european ca factor de

ameliorare a vieţii şi ca sursă de dezvoltare sociă,economică şi culturală. S-au avut în vedere mai multe ţări, mai multe regiuni şi mai multe tematici.Tematicile au avut diverse semnificaţii, diverse dimensiuni şi particularităţi locale.

A fost propusă următoarea schemă de lucru: specialişti din toată Europa au identificat rutele şi au elaborat hărţi s-a creat o emblemă comună pentru vizualizarea pe întreg teritoriul european s-a trecut la coordonarea unui ansamblu pe acţiuni asociative cu parteneri publici şi privaţi adresându-se în principal tineretului Accste începuturi s-au realizat printr-un atelier creat-ATEART-AteIier Transfrontalier pour l'Environement et les Actions en Rural Teritoire Scopul a fost acela de dezvoltare regională, de a găsi apropieri transfrontaliere, de a favoriza cunoaşterea altor popoare, acceptarea diferenţelor şi promovarea dialogului cultural comun, care să ducă la protejarea bogăţiilor naturale şi spirituale ale fiecărui popor.

Acţiunile au devenit acţiuni pilot în ideea de a servi ca exemple în actiunile ce vor urma pe intreg teritoriul european.

1.5.PROGRAMELE EUROPENE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI RURAL ROMÂNESC

Ţara noastră are toate motivele pentru a aborda cu atenţie şi interes problematica spaţiului rural.

Avem norocul unei moşteniri extraordinare: unul dintre cele mai bogate, diversificate şi în mare parte cel mai puţin alterat spaţiu european.

Participând în programele Uniunii Europene, România va beneficia de experienţa altor ţări şi împreună cu acestea va elabora strategii de păstrare şi dezvoltare a spaţiului rural românesc.

Integrarea ţărilor candidate în politicile structurale ale Comunitatii Europene se va desfaşura în cateva stadii:

Primul stadiu, care a durat până în anul 2000, a constat în continuarea ajutorului financiar şi cooperarea tehnică cu ţările din Europa Centrală şi de Est ( CEEC ) prin intermediul programului PHARE început în 1989.

România a primit prin acest program 731 milioane ECU în perioada 1990-1996, principalele sectoare vizate fiind agricultura şi turismuI.

Al doilea stadiu începe din anul 2000 şi până la data aderării, asistenţa Comunitaţii venind cu două programe financiare de pre-acces:

·        programul PHARE cu noile sale direcţii de lucru ·        programul SAPARD

Programul SAPARD (Special Action Programme for Pre-accesion Aid for Agriculture and Rural Developement) va acorda un fond de 500 milioane EURO per an pentru agricultură şi dezvoltarea rurală, în cadrul acestui program putându-se conta pe 38.054 milioane EURO pentru dezvoltarea turismului rura1.Al treilea stadiu: după aderare va începe implementarea Fondurilor Structurale şi Fondului de Coeziune pe baza unor reguli şi a bugetelor adoptate in 1998.

Obiectivele Fondurilor Structurale sunt: adaptarea economică a regiunilor mai puţin dezvoltate, sprijinirea regiunilor cu pronunţat declin economic prin reconversie economică,

combaterea şomajului pe lungă durată, adaptarea forţei de muncă, transformarea şi comercializarea produselor agricole, diversificarea economică şi adaptarea structurală a regiunilor vulnerabile (regiuni cu tendinţă de depopulare în care agricultura e prioritară), sprijinirea regiunilor cu o populaţie redusă.

Strategia de preacces a României în Uniunea Europeană presupune participarea activă a României în cadrul programelor comunitare.

În Agenda 2000 referitor la opinia Comisiei asupra cererii de aderare, este analizată participarea României în programele comunitare, proiectele realizate şi implementarea programului PHARE.

România participă deja în programele ECOS-OUVERTURE, YOUTH FOR EUROPE, pregătindu-se să participe la programele LIFE, SAVE, LEADER III, acesta din urmă având o importanţă deosebită pentru dezvoltarea turismului rural, scopul programului fiind revitalizarea spaţiului rural.

România a participat cu aproape 50 de proiecte în cadrul programului ECOS-OUVERTURE. Din totalul acestor proiecte, 12 % au avut drept obiectiv turismul rural, de exemplu:

·        Agrinet (parteneri fiind Italia, Finlanda, Ungaria, România) ·        Villages Roumains (Belgia, Grecia, Franţa, România) ·        Tradelink promoter (Ungaria, Irlanda, Belgia, România) ·        Recotour (Franţa, Albania, Bulgaria, Spania, România) ·        Transhumanţa (Spania, Italia, România)

1.6.TURISMUL RURAL ÎN ROMÂNIAÎn România, turismul s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, datorită poziţiei

geografice a ţării noastre care era strabătută de două rute comerciale foarte importante. Prima rută pleca din Italia din oraşele Veneţia şi Genova, trecând prin Vicina, Cetatea Albă, apoi Cernavodă şi continuând spre Lvov în Ucraina, un vechi centru cultural şi comercial. A doua mare rută pornea din Flandra şi stăbătea Europa de la nord spre sud, trecând şi prin oraşele Sibiu, Braşov şi Bistriţa.

Turismul rural nu este un fenomen nou în România, acesta începând prin iniţiative personale. Migraţiile sezoniere făcute cu scopul de a căuta aer curat şi relaxare au fost foarte populare la începutul secolului şi în perioada interbelică. Astfel, încă de atunci existau foarte multe sate care îndeplineau funcţia de "turism sătesc", cum ar fi: Jiblea, Polovragi, Baia de Fier, Novaci, Săcelu, Amara, şapte Sate, Zizin şi multe altele.

În anii 1960, turismul sătesc exista pe tărmul Mării Negre în satele: Costineşti, Mamaia ... sat, Agigea, 2 Mai, precum şi în Delta Dunării în sate ca Sfântul Gheorghe şi Murighiol.

În anul 1970 Biroul Naţional de Turism "Carpaţi Bucureşti" a fost singura organizaţie de turism de acord să negocieze în străinătate pentru a aduce turişti din vest, pentru a-şi petrece prin programele prezentate, vacanţele în sate tradiţionale, selectate după criterii specifice, unde turiştii să poată participa la activităţile micilor fermieri, locuind în casele lor şi luând parte la evenimentele importante şi festivităţile populare.

Centrul de studiu al Ministerului de Turism a întocmit documente specifice şi ştiintifice, care însoţite de ordinul acestuia numărul 297 I 972, au fost trimise Biroului Regional de Turism, pentru a identifica sate care să îndcplinească criteriile necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii de turism rural. Au fost selectate 117 sate dintr-un capăt în altul al ţării, din care au fost alese 10 pentru a le experimenta în vara anului 1973. Aceste sate au fost : Sf. Gheorghe, Murighiol (Tulcea), Fundata (Braşov), Rucăr (Argeş), Văideni (Vâlcea), Tismana (Gorj), Răşinari (Sibiu), Hălmagiu (Arad), Bogdan Vodă (Maramureş), Vatra Moldaviţei (Suceava).

După anul 1979, prima institutie care a promovat idea de turism rural în România, a fost Agenţia Naţională a Zonei Montane - A.N.Z.M., sub conducerea lui Radu Rey. În cadrul acesteia, se punea un accent deosebit pe complementaritatea dintre activităţile de turism şi cele agricole, fiind în mare parte o încercare de aplicare a modelului tirolez de turism rural, având în centrul preocupărilor ferma.

Un mod diferit de abordare a fost propus de ANTREC (Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural), creată la Bran în anul 1994, având drept nucleu 0 întreprindere privată de tip S.R.L. A dat o mare importanţă inventarierii structurilor de cazare, creşterii numărului de membri şi creerii de filiale judeţene.

Deşi obicctivul declarat al acestei asociaţii este dezvoltarea turismului rural în România, preocuparea majoră vizează reproducerea în mediul rural a confortului urban, fapt ilustrat şi de normele de clasificare pe care asociaţia le-a elaborat împreună cu Ministerul Turismului şi în care caracterul de turism cultural şi ecologic nu se reflectă.

Cel de-al treielea mod de abordare este cel propus de organizaţia OVROperation Villages Roumains, care are în centrul atenţiei participarea comunităţi locale la dezvoltarea turismului.

Apărută în anii 1988-1989 în Belgia pentru a lupta împotriva planului de sistematizare a satelor româneşti, OVR s-a ocupat după decembrie 1989, cu distribuirea ajutoarelor umanitare şi cu punerea în aplicate a unor proiecte de cooperare între comunele partenere, dezvoltarea turismului rural ocupând un loc aparte în cadrul dezvoltării globale şi integrate.

În luna octombrie 1991, a fost lansat proiectul turistic al satelor pilot, în urma căruia 14 sate din 8 judete ale ţării, au fost selectate şi incluse într-un program de parteneriat intercomunal cu scopul de a iniţia, dezvolta şi promova turismul rural în România. Acest program a fost recunoscut şi sprijinit de către Uniunea Europeană, prin programul ECOS, prin organizarea unor întâlniri, stagii şi seminarii dezvoltate pe mai multe axe: definirea obiectivelor commune, organizarea formării personalului şi crearea de mijloace de informare şi promovare turistică.

Crearea în anul 1994 a reţelei OVR - România ca asociaţie naţională a satelor din România, a fost urmată de realizarea unui studiu de asistenţă pentru pregătirea dezvoltării turismului rural în ţara noastră.

A început apoi dezvoltarea unei suite de programe care aveau drept scop dezvoltarea locală prin turism rural.

Programul PHARE - Lien, desfăşurat între anii 1994 - 1996, a constat în sprijinirea materializării unor proiecte de dezvoltare rurală care vizau între altele îmbunatăţirea confortului locuinţelor sau formarea unor agenţii de dezvoltare locală.

Programul PHARE - INTERREG 1995 - 1996, a condus la realizarea unui sistem unitar de semnalizare turistică în toate cele 14 sate,amenajarea birourilor de informare în aproximativ 10 sate, organizarea unor cursuri de pregătire a gazdelor, editarea buletinului informativ SA Turism .

Dar cel mai important a fost programul PHARE - Turism, aplicat la nivelul a 4 zone pilot, criteriile de selecţie fiind următoarele :

·        existenţa prealabilă a unei structuri juridice având ca obiect dezvoltarea turismului la nivel local

·        existenţa prealabila a unei activităţi turistice locale, axată pe 0 reţea de cazare ·        amplasarea satului într-una din zonele prioritare definite de Ministerul

Turismului ·        infrastructurile din domeniul comunicaţiilor existente sau în curs de

amenajare ·        amplasarea geografică a satului în lungul unei axe de legatură

·        motivaţia locală În cadrul acestui program în care beneficiar era Ministerul Turismului, OVR a fost

responsabilă cu dezvoltarea turismului rural, mai ales a infrastructurii generale şi specifice în misiunea ANTREC a fost de promovare şi comercializare, principalele obiective fiind :

·        realizarea catalogului naţional al gospodăriilor cuprinse în reţeaua de turism rural ·        participarea la târguri de turism ·        realizarea unui sistem naţional unitar·        de rezervare şi comercializare a ofertelor turistice Din cele prezentate rezultă că au fost depuse eforturi substanţiale în direcţia dezvoltării

turismului în spaţiul rural românesc.Programele cerute în zonele menţionate au avut un impact deosebit asupra dezvoltării locale prin turism rural, soldându-se cu rezultate pozitive acolo unde au beneficiat de întreg suportul comunităţi şi asociaţiei locale.

1.7. BENEFICIILE SOCIALE ŞI ECONOMICE ALE TURISMULUI RURAL PENTRU SATUL ROMÂNESC

Activitatea turistică poate să rezolve unele dintre problemele economice şi de muncă în care este implicată populaţia rurală. Avantajele care se obţin în urma practicării turismului rural pot fi de natură economică şi de natură socio-culturală. Dintre acestea putem menţiona: Stabilizarea populaţiei prin fixarea forţei de muncă

Aceasta este o consecinţă extrem de importantă pentru majoritatea zonelor rurale, confruntate în general cu fenomenul de depopulare, survenit în special ca urmare a absenţei unei perspective materiale certe a locuitorilor Aportul de lichidităti provenite din prestaţii turistice pot ajuta la conservarea locurilor de muncă în servicii precum comerţul, cazarea turistică, transport local, asistenţa medicală. Ele pot aduce venituri suplimentare agricultorilor, muncitorilor silvici, pescarilor. Chiar dacă conservarea locurilor de muncă reprezintă un obiectiv mai puţin atrăgător decât crearea de noi locuri de muncă, ea poate contribui la viabilitatea comunităţilor rurale şi în special a celor de tip marginal, care nu beneficiază de efectele de polarizare urbană. Studiile efectuate în zonele rurale au confirmat rolul turismului în conservarea locurilor de muncă şi diminuarea fenomenului de poluare. Crearea de noi locuri de muncă

Crearea de noi locuri de muncă este posibilă în condiţiile în care implementarea locală a turismului rural este realizată cu succes. Acest fapt este asociat în special practicilor hoteliere şi de restaurant. În spaţiul rural, reuşita acestora crează perspective pentru cazarea turiştilor la localnici, ceea ce va duce implicit la amplificarea activităţilor legate de comerţul cu produse alimentare, de artizanat, transport, valorificarea patrimoniului local etc. Diversificarea modului de utilizare a forţei de muncă

Marea majoritate a zone lor rurale prezintă o slabă diversitate în modul de utilizare a forţei de muncă, ocupată aproape în totalitate în sectorul agricol.

Diversificarea activităţilor într-un context turistico-economic favorabil poate atrage după sine de asemenea stabilizarea populaţiei rurale. Pluriactivitatea

Pluriactivitatea este o altă consecinţă benefică a turismului rural. Ea desemnează situaţia în care, la nivel individual sau familial, asigurarea existenţei se realizează prin prestarea unor activităţi suplimentare (cel puţin una), în completarea activităţii de bază. Astfel, un agricultor poate avea disponibilitatea de a închiria camere, de a ajuta administraţia locală prin prestarea unor servicii turistice (ghid, animator, monitor de schi ş.a.).

Pluriactivitatea permite realizarea unor venituri suplimentare, atât în contextul declinului unui tip de activitate, cât şi în cel al constrângerilor generate de ritmicitatea sezonieră a activităţilor agricole.

Promovarea şi dezvoltarea serviciilor Promovarea şi dezvoltarea serviciilor este un aspect esenţial, cu atât mai mult cu cât

numeroase colectivităţi rurale sunt grevate înca frecvent de absenţa unor facilităţi de servicii corespunzătoare. Cererea suplimentară de produse, cauzată de creşterea numerică a clientelei (inclusiv a celei turistice) poate permite expansiunea reţelei comerciale, susţinerea unor lucrări de ameliorare a habitatului (modemizarea drumurilor, canalizări, electrificări, semnalizări rutiere şi turistice), dezvoltarea transportului în comun, a serviciilor poştale şi de comunicaţie .

Este la fel de importantă atragerea şi menţinerea clientelei, cât şi sporirea acesteia; acest fapt nu se realizează de la sine, fiind necesară 0 politică concentrată a tuturor variabilelor care acţionează asupra clientelei. La nivelul sarcinilor, se impune ca ele să dobăndească disponibilitatea de a oferi servicii de calitate, susceptibile permanent de reînnoire, de adaptare la dinamica rapidă a motivaţiilor turistului.

În special în cazul aşezărilor rurale izolate, care nu au disponibilitatea de a asigura şi sustine servicii numeroase, turismul rural poate ajuta la menţinerea viabilităţii lor. Evident, este de presupus că respectivele aşezări să posede elemente particulare de atracţie turistică, iar fenomenul de circulaţie turistică să fie stimulat şi amplificat prin comercializarea adecvată a ofertei turistice.

Susţinerea economică a agricultorilor este 0 problemă majoră în mediile economice şi politice. Numeroase studii efectuate în ţări cu tradiţie în turism rural au evidenţiat că veniturile medii ale agricultorilor pot fi mărite prin oferirea diferitelor forme de cazare, prin promovarea vizitelor în fermele agricole care posedă diverse funcţii de atracţie (echitaţie, vinificaţie, legumicultură, apicultură etc.), prin vânzarea produselor specifice gospodăriei sau satului.

Pe lângă beneficiile de ordin economic care pot incita agricultorii să se angajeze în activtăţiti turistice, nu pot fi ignorate beneficiile de ordin social. ea urmare a contactelor cu citadinii, pe langă aportul de varietate În modul de viaţă speciflc, adeseori solitar, sătenii pot deveni mai bine informaţi despre o serie de probleme de actualitate care pot avea impact favorabil asupra propriei lor condiţii social-economice şi culturale.

Promovarca şi susţinerea artei populare, a industriei locale de artizanat Arta şi artizanatul rural ocupă un loc important în patrimoniul cultural al fiecărei ţări.

Turismul rural poate ajuta aceste activităţi atât prin recunoaşterea importanţei lor, cât şi prin comercializarea produselor de artizanat.

Ţara noastră este privilegiată din acest punct de vedere, date fiind enorma diversitate şi autenticitate a creaţiilor artistice rurale ..

Pe lângă dimensionarea economică pe care 0 implică, aceste preocupări reprezintă mesaje de exceptională valoare asupra vocaţiilor spirituale ale comunităţilor rurale româneşti şi nemijlocit, mijloace ideale de promovare a imaginii favorabile şi de stimulare a interesului turistic.

Festivalurile de artă populară şi de producţie artizanală sunt mecanisme ideale care facilitează comercialiarea şi promovarea creaţiei turistice rurale şi conturează atracţia turistică. Existenţa acestora, dublată de o mediatizare adecvată, poate constitui prima parghie aptă să asigure înscrierea unei aşezări rurale în sfera activităţii turistice.

Pe lângă faptul că realizează o extindere a aportului cultural propriu, festivalurile şi alte manifestări de acest gen, facilitează accesul în mediul respectiv a altor colectivităţi artistice, ceea ce contribuie la îmbogăţirea vieţii culturale. Reabilitarea patrimoniului edilitar

Reabilitarea patrimoniului edilitar se realizează în condiţiile existenţei unui flux turistic, în principal pe doua căi. În primul rând conservarea sau restaurarea obiectelor de interes istoric sau cultural poate fi obţinută prin practicarea unor taxe de acces. În al doilea

rând, crearea unui potenţial de cazare implică restaurarea şi repunerea în circuit a imobilelor părăsite ca urmare a fenomenului de depopulare.

Sporirea gradului de confort la nivelul clădirilor care au camere disponibile pentru închiriat, executarea unei infrastcturi de recreere (spaţii verzi, amenajări pentru pescuit, promenade, circuite pentru cicloturism şi echitaţie etc.), pe termen lung, sunt iniţiative benefice pentru comunitatea însăşi, ca beneficiară a investiţiilor făcute.

Toate acestea diminuează motivaţiile de strămutare ale generaţiei tinere şi pot contribui la revenirea emigranţilor sau chiar la instalarea de noi locuitori. Atragerea de noi investiţii

Turismul rural prezintă avantajul că acţionează în sensul deschiderii de noi perspective investiţionale. Astfel, turismul înlesneşte o punere în contact a oamenilor proveniţi din cele mai diverse medii, iar ideile şi acţiunile, dirijate spre valorificarea superioară a diverselor resurse locale, survin inerent.Între turiştii potenţiali ai mediului rural se pot înscrie şi oameni de afaceri care au abilitatea de a sesiza mai rapid perspectivele implantării de noi activităţi şi perspectivele financiare ale acestora, aspecte care pot fi benefice prin efectele lor pentru comunitatea rurală (locuri de muncă, modernizarea infrastructurii şi a serviciilor. pătrunderea în circuitul informaţional etc.). Evident că păstrarea unor amintiri plăcute despre vacanţele rurale poate incita oamenii de afaceri la demararea investiţiilor în mediul respectiv.

Pe scurt, ca orice activitate de tip productiv, şi turismul rural poate antrena efecte sinergetice de creştere, prin atragerea de noi variabile în procesul de proiectare şi în strategia de funcţionare.