Universitatea: “Lucian Blaga” SibiuFacultatea: StiinteSpecializarea: Psihologie

TULBURARILE DE PERSONALITATE

-2009-

Tulburarile de Personalitate

1. Etiologia Factori bio-chimici:

Nivelele de acid 5-Hidroxiindolacetic- metabolitul serotoninei- sunt scazute la persoanele cu tentative de suicid si comportamente impulsive si agresivitate manifesta.

Cresterea serotoninei, cu ajutorul medicamentelor serotonergice de tipul Fluxotinei, ar produce chiar si modificari ale anumitor trasaturi de personalitate. Odata cu reducerea fenomenelor depresive, serotonina ar ameliora si alte fenomene neafective cum ar fi : impulsivitatea, ruminatiile obsesionale, senzitivitatea la rejet, toleranta la frustatie.

Modificarile in sistemul serotoninic- ce ar parea implicat in medierea inhibitiei comportamentale- au fost constatate la un numar semnificativ de pacienti borderline si de tip antisocial. Personalitatiile schizotipale au prezentat, in perioadele de vraj psihotic, o crestere a activitatii dopaminergice.

Neuroticismul ar fi influentat, dupa unele cercetari foarte recente, de existenta a doua alele ale unei gene implicate in sinteza unui transportor al serotoninei.

Tulburarea antisociala de personalitate, ca si tulburarea schizotipala ar avea o componenta genetica substantiala, cu tot rolul important ca l-ar juca psihotraume in prima copilarie, legate de tratamentul brutal si abuzurile fizice si sexuale la care au fost expuse aceste persoane, mai ales din categoria celor cu comportamente antisociale.

Factorii educationali si de mediu ambiental Factorii educationali si de mediu ambiental se traduc prin favorizarea producerii

unor tulburari de personalitate, la cei crescuti de mame hiperexigente, hiperprotective sau excesiv de anxioase ( personalitate obsesionala, pasiv-dependenta sau evitanta).

Mediile culturale care incurajeaza agresivitatea produc un numar mare de personalitati paranoide si antisociale.

Copiii activi pot parea hiperactivi intr-un spatiu de locuit limitat si supraaglomerat, in timp ce aceeasi copii , intr-un spatiu locuibil mai mare si cu spatii adiacente de recreare, se comporta normal.

Factorii psihodinamici Freud considera ca trasaturile de personalitate sunt rezultatul unor fixatii, la una

din stadiile de dezvoltare psihosexuala. Astfel, persoanele cu caracter oral dezvolta trasaturi caracteriale pasive si dependente, din cauza fixatiei in stadiul oral, in care dependenta fata de altii, pentru satisfacerea nevoilor alimentare, este dominanta. Persoanele cu caracter anal sunt incapatanate, econome, hiperconstiincioase din cauza luptei pentru controlul abilitatii sfincteriene din faza anala a dezvoltarii psihosexluale.

Wilhelm Reich creaza notiunea de armura caracteriala pentru a defini caracteristicile stilurilor defensive ale unei personalitati, care se protejeaza de impulsurile interne libidinale si anxietatea interpersonala din relatiile cu persoanle semnificative.

Intelegerea mecanismelor de defensa a ego-ului, pa care le foloseste cu predilectie o anumita personalitate, poate ajuta la definirea unui tip de personalitate, atatin conditii de functionare normala cat, mai ales, pentru recunoasterea tipului de patologie caracteriala pe care o anumita personalitate o prezinta. Astfel, personalitatea paranoida foloseste cu precadere proiectia, in timp ce, personalitatea schizoida recurge la retragerea in sine.

2

Cand mecanismele de defensa (de aparare) actioneaza efectiv, indivizii cu tulburari de personalitate isi pot controla sentimentele de anixietate, depresie, manie, teama si alte stari de afect.

Homeostazia lor interna este sintona, desi le creeaza dificultati reale in planul relatiilor cu alte persoane sau cu instante sociale de mentinere a ordinii si echilibrului social.

Principalul motiv al refuzului de a accepta tratamentul este incapacitatea lor de a realiza anormalitatea, atat timp cat mecanismele lor de aparare le asigura o stare aparenta de comfort intern prin controlul cu orice pret al afectelor dezagrealbile.

Ei nu suporta frustratiile si deceptiile inerente vietii normale, recurgand prin mecanisme de scurtcircuitare la evitarea confruntarii cu realitatea si, deci, la acceptarea ei cu simt realist si al respectarii valorilor unanim acceptate se societate.

Pentru a progresa in intelegerea producerii comportamentelor acestor personalitati aberante si in efortul corectiv de interventie terapeutica, pentru ameliorarea functionarii acestor persoane in ambientul lor social, psihiatrul trebuie sa patrunda mai adanc in intelegerea acestor mecanisme de aparare, care perpetueaza functionarea defectuasa a acestora in detrimentul adaptarii lor armonice la o lume schimbatoare si mereu solicitanta, necesitand mecanisme suple de ajustare, singurele in masura sa asigure o insertie sociala durabila, chiar cu pretul disconfortului de moment.

Desi, mecanismele acestor persoane sunt rigide, imuabile si impenetrbile, uneori exista un registru comportamental care face apel la mai multe mecanisme de defensa.

Registrul comportamental rigid, repetitiv, aproape stereotip al acestor persoane, face apel la anumite mecanisme de aparare- procese psihice inconstiente care impiedica materialul refulat si pulsiunile libidinale sa devina constiente- si care pot fi intelese in sens generic, cu echivalarea semantica a expresiilor psihanalitice in continuturi cognitiv-behaviorale, mai uzitate in psihiatria moderna.

Astfel, aceste mecanisme de aparare sunt la randul lor impartite in : Defense narcisice : regresia; identificarea primitiva; proiectia; identificarea

proiectiva. Defense imature : acting-out; blocarea; introiectia; regresia; simbolizarea. Defense nevrotice : deplasarea; disocierea; externalizarea; inhibitia; formare de

reactii; regresia; sexualizarea. Defense mature : altruismul; anticiparea; ascetismul; umorul; sublimarea; supresia.

Psihopatul recurge mai frecvent la defense cu gratificare imediata si ajustare pe termen scurt si evita defensele de tip matur, care constituie un armistitiu pe termen lung intre eu si super-eu cu satisfacerea nevoilor spiritual-umanizate ale generozitatii si altruismului.

Cele mai frecvent implicate mecanisme de aparare in tulburarile de personalitate sunt prezentate succint in cele ce urmeaza:

Negarea- este un mecanism de aparare prin care evenimentele reale, neconvenabile homeostaziei idilice a individului, sunt excluse (eliminate) din constiinta, anihilate sau distorsionate prin modificarea semnificatiilor.

Fantezia- consta in recurgerea la imaginarea unor situatii, evenimente si persoane, prin care incapacitatea de relationare in existenta reala isi gaseste un refugiu temporar din calea anxietatii provocata in confruntarea cu viata reala si oamenii reali care o populeaza.

Disocierea- este un mecanism la care recurg mai ales personalitatiile histrionice si prin care afectele neplacute, generatoare de anxietate si discomfort , sunt inlocuite cu stari afective placute acceptate de aceste persoane, vulnerabile de altfel si doritoare de a fi in centrul atentiei si al laudelor pentru calitati reale, dar si mai ales inexistente.

3

Izolarea- este un mecanism caracteristic pentru personalitatile excesiv de ordonate, obsedate de detalii si de performante conforme cu reguli stricte, de la a caror abatere nu pot sa se sustraga fara anxietate si profunda nemultumire.

Proiectia- consta in atribuire propriilor sentimente, intentii, suspiciuni, nerecunoscute ca atare, altor persoane, cu intreaga doza de revolta pe care o presupune reactia fireasca a unui om nedreptatit fata de acte de injustitie, lipsita de loialitate si gratitudine, ceea ce caracterizeaza in fond gandirea paranoica.

Scindarea (Splitting)- explica modul de functionare al gandirii si comportamentelor ambivalente, in care intregul este divizat in aproape toate situatiile, in parti fie numai “bune” fie numai “rele”. Aceasta gandire dichotimica si extremista este folosita, intr-o forma extreme de bolnavul psihotic( mai ales schizofren), dar ea este in buna masura apanajul personalitatii borderline, ce recurge deseori la “splitting” pentru a-si rezvolva starile sale conflictuale( interne si externe).

Acting-out- inseamna si traducerea priin actiune a conflictelor si dorintelor inconstiente cu scopul de a evita fie starea de afectdezagrebila, fie ideea ce acompaniaza dorintele inconstiente ce un in miscare declansarea acestui mecanism.

2. Consideratii generale de tratamentConsiderata multa vreme a fi o maladie incurabila, tulburarea de personalitate,

prin prisma noilor abordari conceptuale, prezinta noi perspective de abordare terapeutica, cu optimizarea sanselor de insertie “armonica” intr-o societate complexa, tranzienta ( in sensul viitorologului Alvin Tofler) si subminata ea insasi de racilele dizarmoniei pe plan macrosocial.

Impactul comportamentelor lor si incapacitatea lor de a functiona eficient, duce deseori, contrar conceptelor psihiatriei clasice de la inceputul secolului, la suferinta, anxietate si depresie. Pe de alta parte, tulburarile caracteriale sunt factori majori de risc pentru alte imbolnaviri psihopatologice.

Persoanele cu tubburari caracteriale nu recurg in exclusivitate la defense de tip alloplastic (modificarea mediului si a altor personae, in sensul dorit de personalitatiile dizarmonice), ceea ce ramane rezervat personalitatilor antisociale (disociale), borderline, schizotipale, schizoide, in timp ce alte personalitati pot avea acces la defense autoplastice, in care exista un inceput de rationalizare, in care persoana are tendita sa intre in raporturirezonabile cu ambianta, neduse la bun sfarsit din lipsa resurselor moral-volitive ale acestor personalitati.

Primul demers therapeutic optimist, l-au facut psihanalistii prin introducerea in terapie a analizei caracteriale si a mecanismelor de defense (aparare), imaginat de Wilhelm Reich (1949) si in care accentual cade pe analizarea opozitiei la invatare si tendinta la confruntare negativista, ce o au deizarmonicii in fata logicii realitatii.

Experienta terapiei de grup, introdusa de Maxwell Jones (1953), a reusit valorificarea unor tendinte patologice a personalitatilor dizarmonice (opozitia, eschiva si confruntarea negativista), care in contextul grupului terapeutic, format din pacienti cu propriile lor probleme nerezolvate, constituie un anturaj terapeutic ce stimuleaza feed-back-ul si sanctioneaza, prin presiunea opiniei de grup, recurgerea la mecanisme si solutii nerealiste, consecinta fiind acceptarea confruntarii cu realitatea.

In cazul terapiei de grup foarte benefice pentru dizarmonic, prin dinamica de interactiune a opiinilor membrilor grupului se are in vedere modelarea comportamentelor maladaptive ale acestor personalitati, prin transformarea lor din ego-sintonice in ego-distonice, fata de care pacientul incepe sa se distanteze, realizand anomalia si aberatia din actele lor comportamentale. Din acest moment intra in actiune eul moral, sau

4

echivalentele corective, inca in stadiu rudimentar, ale accestei instante din super-ego-ul individual.

Printr-o culpabilizare bine dozata, chiar cu riscul unei decompensari depresive, tinute sub control, se poate ajunge la acelasi rezultat, fie prin terapie individuala, dar mai ales printr-o reusita terapie de grup. Acesta este marele merit al “comunitatii terapeutice”- o forma complexa de terapie, ce imbina principiile socio-terapiei , terpiei analitice si terapiei cognitiv-behaviorale..

Terapiile de cuplu si cu familiile dizarmonicilor pot folosi in mod realist si constructiv unele pattern-uri interpersonale distorsionate de comportament, care prin complemetaritate ar putea duce la o functionare mai buna a cuplului.

Astfel, o personalitate dependenta poate sa inceapa sa functioneze normal si eficient, in tandem cu un partener autoritar si dominant. Cei doi membrii ai cuplului obtin acceptiunea reciproca,a unor comportamente luate separat ca fiind dizarmonice, ceea ce ii ajuta sa functioneze mai bine impreuna si pe plan social si ocupational.

Terapia, in acest caz, vizeaza facilitarea intelegerii caracterului benefic al unnui tip de comprtament, intr-un anumit context (familial) si aspectul maladaptativ al aceluiasi tip de comportament, intr-un alt context (social).

Terapia cognitiv-comportamentale vine sa implineasca optimismul nostru terapeutic, in opozitie cu nihilsmul traditional care considera dizarmonia de personalitate incurabila.

Farmacoterapia Farmacoterapia tulburarilor de personalitate aduce un prinos terapeutic, folosind markerii dimensiunilor biologice ale acestui tip de psihopatologie, cu raspunsuri promitatoare, ale medicatiei serotoenergice si neuroleptice moderne, pe anumiti vectori a personalitatiilor in dificultate (impulsivitate, agresivitate, depresii, trairi psihotice etc.).

3. Clasificarea tulburarilor de personalitate

Acceptand cu dificultate lipsa unei idiologii bine definite, in sensul tulburarilor cu agenti cauzali identificabili prin mijloace accesibile intelegerii patogeniei bolii, se trece la adoptarea celei mai didactice si electice clasificari a tulburarilor de personalitate, inainte de a trece la descrierea sumara si succinta a acestora, cu scurte adnotari specifice de ordin terapeutic, de cele mai adeseori psihoterapeutic si psihanalitic.

Dintre cele doua mari nozologii valabile in psihiatria contemporana vom adopta sistemul american (DSM IV) cu completarea adusa de sistemul clasificator international (ICD-10).

Astfel dupa G.Ionescu se desprin urmatoarele categorii de tuburari de personalitate:

A. Tulburarile de personalitate general validate Tulburarea paranoida a personalitatii; Tulburarea schizoida a personalitatii; Tulburarea disociala a personalitatii; Tulburarea borderline a personalitatii; Tulburarea histrionica a personalitatii ; Tulburarea anxioasa (evitanta) a personalitatii; Tulburarea anankasta (obsesiv-compulsiva) a personalitatii; Tulburarea dependenta a personalitatii.

Aceste tulburari de personalitate sunt recunoscute de ambele sisteme clasificatorii.

5

B. Tulburarile de personalitete partial validate Tulburarea schizotipala a personalitatii; Tulburarea narcisica a personalitatii;

Aceste doua tulburari sunt recunoscute doar de nozologia americana (DSM – IV). Tulburarea emotional instabila a personalitatii;

Recunoscuta doar de nozologia internationala ICD- 10.

C. Tulburari de personalitate in curs de validare Acest termen generic este folosit cu multa inspiratie de G.Ionescu, echivaland cu ceea ce in DSM-IV este mentionat sub apostila de tulburare de personalitate inca nespecificata.

Tulburarea pasiv-agresiva; Tulburarea depresiva a personalitatii.

D.Tulburari de personalitate controversate Schimbarea persistenta a personalitatii dupa o traire catastrofala; Schimbarea dupa o boala psihica.

E. Tulburari de personalitate nevalidate Tulburarea defetista; Tulburarea sadica.

F. Tulburari de personalitate nementionate in actuala clasificare Modificarea de personalitate datorita unei modificari organice.

TULBURAREA PARANOIDA A PERSONALITATII

Trasaturile distinctive ale acestei personalitati sunt: suspiciozitatea excesiva si neincrederea in alti oameni, exprimata printr-o tendinta dominanta, pervaziva, de a interpreta actiunile altor persoane ca acte deliberate, rau intentionate, batjocoritoare, amenintatoare si deceptionante la adresa lor.Din randul acestor personalitati se recruteaza fanaticii, justitiarii, litigantii, politicienii cu aspiratii mesianice, sotii excesiv de gelosi etc. Acestia sunt neincrezatori in loialitatea, credibilitatea celor cu care vin in contact, intr-un fel sau altul, manifestand o nejustificata teama de comploturi, de tradare, infidelitate si diverse acte ostile, prin interpretarea specifica-prevalentiala a celor mai banale si insignificante gesturi si intentii ale acestor persoane.

Pot face episodic complicatii psihotice ca raspuns la situatiile de stres. De asemenea, personalitatea paranoida este considerata ca un factor predispozant la tulburarile delirante de tip paranoid (etapa prepsihotica a tulburarilor delirante propriu-zise).Paranoidul manifesta o rezerva si o distanta, care-l determina sa rezoneze afefctiv ce persoanele din ambientul social intr-un registru afectiv redus, scazut, aparent retional si stoic sau chiar dispretuitor si ostil.

Cliseul paranoicului suspicios, izolat in carapacea urzelilor sale ranchiunoase, pregatit sa se razbune pentru prejudiciile aduse persoanei sale, este prea simplist si in

6

consecinta, nu se suprapune peste intreaga gama de conduite paranoice. Ca intr-un scenariu de delir indus, in care paranoicul este personajul central si evident “inductor”, el poate mobiliza persoane sau grupuri de deviati ai unei mistici religioase sectante sau ideologii extremiste, dovedind “charisma” si mare forta de inductie, cu abilitati potentiale de fascinare a unor mase mari de oameni.

Pe fundalul supraevaluarii si supraestimarii de sine, dublat de un anumit nivel de inteligenta si chiar abilitati de viclenie si perfidie, paranoicul poate nutri planuri megalomane de omnipotenta sau chiar valente mesianice, vizand sa ajunga un lider providential, cu puteri discretionare. Este momentul de viraj in paranoia psihotica, ceea ce o dovedeste viata de toate zilele. Paranoicul, din nevoia de a fi recunoscut, stimat, pretuit in anumite conjuncturi, pe care le percepe cu mare abilitate in functie de nivelul dotarii sale cognitive, isi mobilizeaza energiile personale pentru a duce o lupta pe care el si-o imagineaza provientiala, dar totdeauna in esenta sa subordonata egocentrismului sau nemasurat si urii, ce provine din atribuirea proiectiva a insucceselor sale personale-altora. Acest tip de paranoic se angajeaza intr-o adevarata lupta , pe care Kurt Schneider o denumeste “paranoia luptei” si pe care a poseda mai ales fanaticii de toate spetele reprezentand ideologii extremiste si folosind trasaturi de rigoare logica, forta persuasiva si forta de inductie sugestiva.

Aceasta categorie de tulburare a personalitatii este destul de des intalnita in practica (0,5- 2,5 % din populatia generala) si mai ales este maligna manifestarilor antisociale. Unii autori sunt inclinati sa le incadreze si aceasta categorie nozologica in categoria personalitatilor disociale.

Diagnostic diferential Tulburarea deliranta- care este apanajul acestei personalitati si care poate evolua

pe acest fundal de personalitate, constituind frecvent o prelungire in plan psihotic a acestei personalitati;

Schizofrenia paranoida- care reprezinta ideatie deliranta sistematizata si nesistematizata, bizara, flagrant ilogica;

Tulburarea depresiva cu manifestari psihotice; Tulburarea de personalitate histrionica – la care demonstrabilitatea si

sugestibilitatea sunt in prim plan; Tulburarea de personalitate borderline – caracterizata prin fenomene tumultoase,

stari depresive, afectivitate mai ampla cu tendinte depresive; Tulburarea de personalitate schizoida – caracterizata prin excentricitate,

ciudatenie, introversie, izolare.Trebuie evitate:

- In timpul terapiei, tentativele de apropiere cordiala si excesiva de familiaritate.- Explorarile analitice de profunzime ale nevoilor de dependenta, preocupari

sexuale, pentru a nu spori neincrederea si reactiile violente de respingere din parte pacientului.

- Terapia de grup, din cauza perceperii sale ca o manevra prea intruziva.In general se cere calm, tact si prudenta in abordarea terapeutica.

TULBURAREA SCHIZOIDA A PERSONALITATII

Este definita prin: Raceala emotionala, detasare, indiferenta si tendinta de izolare; Sociabilitate foarte redusa, aproape inexistenta;

7

Evitarea raporturilor inter-umane afective si intime, preferinta pentru activitati solitare (lectura, auditii muzicale);

Performante profesionale bune , in activitati care exclud interrelationarea umana.

EtiologieStudii genetice confirma o legatura de asociere cu schizofrenia, pentru care ar

constitui o structura de personalitate predispozanta. Cu personalitatea schiziotipala ar exista de asemeneao inrudire genetica.

Diagnostic diferential Personalitatea schiziotipala cu care impartaseste caracteristicele de

izolare sociala si expresie emotionala redusa sau absenta, dar este lipsita de tulburarile cognitive si perceptuale specifice acestei tulburari.

Personalitatea evitanta, care isi doreste relatii cu ceilalti semeni, dar le evita din cauza temerii de a fi rejetat, in timp ce personalitatea schizoida nu manifesta niciun interes in dezvoltarea de relatii cu ceilalti semeni umani.

TULBURAREA ANTISOCIALA A PERSONALITATII

Acest concept se defineste printr-un “pattern pervaziv de comportamente antisociale, in dispretul si desconsiderarea oricaror drepturi ale altor persoane – corespunzand unei incapacitati de a se conforma normelor sociale” (Gunderson).

Aceste persoane comit o sumedenie de acte ilegale, reprobabile, indreptate impotriva intereselor, drepturilor, demnitatii altor persoane, fara o urma de regret, pentru raul ce-l cauzeazarepetitiv si fara a invata din experientele trecute. Nu cunosc sentimentele de crutare sau de vinovatie, pot in schimb disimula excelent, mai ales daca au un anumit nivel intelectul. Intentiile lor malefice sunt indreptate impotriva anumitor persoane sub masca unor comportamente conforme cu normele societatii in care isi desfasoara existenta. Pot avea sarm, charisma, pe care le folosesc cu multa abilitate pentru a seduce, insela si exploata cintea si naivitatea unor persoane de buna credinta, in dorinta lor de a-si realiza scopurile fara niciun scrupul.Unii incercand o adevarata placere sadica prin durerile si distrugerile fizice si morale ce decurg din actele lor premeditate si calculate la rece.

Desi tulburarea de personalitate antisociala este cotata ca o boala psihica, responsabilitatea fata de actele pe care le comit este conservata in totalitate, in plan juridic. Tulburarea antisociala a personalitatii este precedata de tulburari de comportament la varsta copilariei si in adolescena, astfel incat se realizeaza o continuitate de conduite nocive si contrare normelor morale.

Etiologie

Exista o predispozitie genetica pentru acest tip de tulburare, dar importanta unor trasaturi nespecifice ca impulsivitatea, ostilitatea, violenta se invata in perioada formativa a copilariei de la membrii familiei, ce dezvolta comportamente de abuz fizic si sexual asupra lor in aceasta perioada a inceputului de viata sociala. La randul lor, tinerii deveniti adulti prezinta comportamentele acestui tip de tulburare a personalitatii, contribuind la

8

cresterea criminalitatii si delicventei, ce are ca urmare masurile coercitive cu care societatea se apara de acesti indivizi.

Circa 50 % din cei incarcerati in penitenciare se recruteaza din aceasta categorie.

Comorbiditatile cu risc crescut sunt: Abuzul se substante si dependenta; Tulburari depresiv-anxioase intricate; Tulburarea de control a impulsurilor; Existenta concomitenta a tulburarilor de personalitate de tip narcisic, borderline si

histrionice.

TULBURAREA BORDERLINE A PERSONALITATII

Acest concept de structura a personalitatii este, mai curand, o forma atipica de depresie, decat o forma atipica de schizofrenie. Situat la granita a trei arii nozografice diferite (nevroza, psihoza, psihopatia), s-a impus treptat cu toate aparentele inadvertente ale inceputului.Este un concept cuprinzator si bine adaptat unei realitati clinice complexe, cu multe intrepatrunderi si neincadrari in granite nozologice riguroase. Nu este un concept “passepartout”, cum nedrept i-a fost acordat acest apelativ de unii autori francofoni, el fiind, oricum, o tulburare majora de personalitate la “granita cu depresia si psihoza schizoforma.

Psihanalitic se constata o frecventa a bandonului maternal in plan afectiv,emotional si al nevoilor de incredere ( basic trust), ale copilului in perioada de varsta 2-3 ani, care genereaza maine, revolta si ura de sine, ceea ce duce la incapacitatea unor investitii afective si relationale stabile la varsta adulta.

Tabloul clinicTeama de separare si abandon marcheaza hotarator relatiile interpersonale, cu

investitii de incredere, afectivitate nelimitata, dar osciland intre cei doi poli ai extremelor. Dichotimizarea oamenilor in rai si buni ar corespunde in plan psihanalitic cu dichotomizarea partilor (bune si rele) din care se compune personalitatea in ambivalenta dezvoltarii ontogenetice intr-un anumit stadiu al dezvoltarii persoanei.

Nesatisfacerea nevoilor sale nerealiste, polarizate spre o sursa idealizata de gratificatie, produce o inversare rapida a investitiilor pozitive in opusul acestora si cum e firesc, perceperea binefacatorului ca un persecutor malefic.

Orice separare sau doar evocarea unei asemenea intentii este perceputa ca un act de tradare si abandon care declanseaza stari de mare agresivitate si violenta. Pentru minimizarea anxietatii de separare poate recurge la comportamente autodestructive ceea ce ar explica comportamentele depresive si suicidare pe de o parte si comportamentele agresive sau chiar antisociale, pe de alta parte.

Se creeaza fisuri grave in imaginea de sine in perturbari ale sentimentului de identitate.

TULBURAREA HISTRIONICA A PERSONALITATII

Caracteristica acestei personalitati este o emotionalitate excesiva, labila si foarte plastica, dublata de o nevoie de a polariza atentia si interesul celorlalti. (DSM IV).

Interactiunea cu alte persoane pastreaza tendinta de erotizare si provocare seductiva, excesiva si inadecvata. Prezinta tendinte exagerate de dramatizare si

9

teatralizare a celor mai banale situatii. Sugestibilitatea excesiva ii face sa prezinte mari fluctuatii emotionale legate de prezenta unor persoane sau imprejurari. Par inzestrati cu o afectivitate bogata, dar in fond sunt lipsiti de consistenta sentimentelor, fiins absorbiti de scoaterea in valoare a calitatilor de care dispun sau pe care le pot simula. Comportamentele seductive nu vizeaza finalizare sexuala, femeile fiind de multe ori frigide, iar barbatii cu tulburari de dinamica sexuala. Caracterul extrovert si sociabilitatea sunt de suprafata, aceste persoane fiind incapabile de prietenie autentica, de generozitate si altruism, egofilia lor impiedicandu-i sa caute si/ sau sa gasesca autenticul in ceilalti.

Diagnostic diferential

In primul rand cu personalitatea borderline, la care poate coexista si aceasta tulburare de personalitate;

Tulburarea de somatizare poate sa apara ce frecventa mare la acest tip de personalitate;

Existenta frecvent decompensari disociativ-conversive, care diversifica tabloul clinic pentru diagnosticul diferential, in anumite maladii somatice de diverse gravitati si etiologii;

Trebuie mentionata posibila comorbiditate cu:- toxicomaniile,- alcoolismul , - tulburarea depresiva majora- realizand in acest din urma caz tablouri

istero-depresive, deloc de subestimat sub aspectul severitatii si care par a raspunde mai favorabil terapiei cu IMAO (Parnate- tranilcipramina).

Nu trebuie subestimat santajul suicidar, existand risc vital major.

TULBURAREA EVITANTA A PERSONALITATII

Aceste persoane sufera de : Timiditate excesiva; Evitarea relatiilor interpersonale, Excesiva hipersensibilitate la evaluarile negative; Izolare sociala; Inhibitie sociala; Sentimente de inferioritate.

Prevalenta este cuprinsa intre 1-10 % din populatia generala.Aceste personalitati prezinta un risc crescut pentru comorbiditati, pentru tulburari

depresive si anxioase ( in special fobia sociala- tipul “complex”- generalizat). Se pot intrica concomitent si cu alte tulburari de personalitate: schizotipal, dependent paranoid, borderline. Dominant este sentimentul de inferioritate, care il face sa evite contactele sociale, iar teama de respingere il infraneaza de la activitatiile care i-ar permite o valorizare superioara si o afirmare conforma aptitudinilor reale.

Diagnostic diferential

Este foarte greu de realizat cu personalitatea dependenta, cu care seamana in buna masura , caracteristica acesteia din urma fiind dependenta neconditionata si incapacitatea asumarii unor decizii.

10

De fobia sociala diferentierea este si mai greu de realizat, unii autori considerandu-le tulburari similare. In fobia sociala pacientii evita mai degraba situatii specifice, decat contacte interpersonale.

De tulburarea paranoida a personalitatii se distinge prin tendinta de a nu iesi in evidenta din cauza evaluarilor prin prisma sentimentului de inferioritate, in timp ce paranoizii, interpretand in mod specific si nereal atitudinile celorlalti, manifesta suspiciozitate, agresivitate, chiar spirit belicos.

Personalitatea schizoida nu-si doreste relatia sociala pe care anxiosul o evita din timiditate, dorindu-si apropierea fireasca de alte fiinte umane.

TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVA A PERSONALITATII

Caracteristicele acestei personalitati sunt: Spiritul excesiv de ordine; Rigurozitate; Perfectionismul; Meticulozitatea duse aproape pana la absurd.

Exigenta lor in executarea si controlul atributiilor profesionale este proverbiala, situandu-i printre cei mai eficienti profesionalisti. Confruntarea cu situatiile noi ii pun in mare dificultate, din cauza indeciziei, rigiditatii, inflexibilitatii lor si a incapacitatii de a face compromisuri.Principalitatea lor marcheaza teama de schimbare, care ar duce la modificarea patternului rigid de norme de conduita, fapt care, ar presupune o capacitate de anticipare si improvizare a unor solutii noi, mai redusa ca la celelalte persoane normale.

Sunt predispusi riscului de a face decompensari depresive majore si tulburari anxioase.

Diagnostic diferential

Este foarte dificil de realizat intre tulburarea obsesiv-compulsiva de personalitate si “nevroza” obsesiv-compulsiva, ca tulburare din cadrul tulburarilor anxioase.

Nu trebuie omise din diagnosticul diferential tulburarile de personalitate narcisica, schizoida si dissociala.

TULBURAREA DEPENDENTA A PERSONALITATII

La persoanele cu tulburare dependenta a personalitatii exista o nevoie excesiva de a fi protejati si ocrotiti de alte persoane, fata de care dezvolta comportamente de subordonare si aderenta totala, in ciuda faptului ca au toate abilitatile fizice si intelectuale de a duce la indeplinire activiatile curente.

Neincrederea in foretele proprii, subestimarea capacitatilor personale ii determina sa caute in alte persoane, pa care le valorizeaza la cote foarte inalte forta motivationala a initierii unor actiuni, a luarii unor decizii si a asumarii unor responsabilitati, atribute in totalitate fortei si puterii caracteriale a persoanei fata de care se simt dependenti si ocrotiti. Stima de sine scazuta si indoiala in fortele proprii, ii duc la evitarea pozitiilor de responsabilitate.

Daca relatia de dependenta inceteaza dintr-un motiv sau altul, ei se simt neajutorati si deznadajduiti, pana la gasirea, de multe ori nu totdeauna inspirata si corespunzatoare intereselor personale, a unei persoane cu care sa refaca aceasta ecuatie relationala de dependenta, nu rareori detrimentala intereselor personale.

11

Criteriile DSM IV accentueaza : Dificultatea luarii deciziilor curente; Lipsa de opinii personale; Teama de contrazicere si rejet; Teama de a initia proiecte personale din lipsa de incredere in fortele proprii; Teama de singuratate din cauza neincrederii in posibilitatiile de a-si purta singuri

de grija.Reprezinta circa 0.5 % din totalul tulburarilor de personalitate.

Diagnostic diferentiat

In primul rand cu alte tulburari de personalitate, cum ar fi:- tulburarea evitanta de personalitate, in care exista tendinta de evitare a

regulilor sociale;- tulburarea histrionica de personalitate, in care predomina nevoia de a se

plasa in centrul atentiei publice;- tulburarea borderline de personalitate, in care exista instabilitate si

impulsivitate.

Alta entitate ce trebuie diferentiata este tulburarea de panica cu agorofobie, unde persoanele afecctate de boala recurg la alte persoane pentru a lupta cu anxietatea.

Bibliografie

American Psychiatric Association, (2003). Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale Editia IV. Bucuresti:Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania.

12

Friedmann, C, (2000).Psihiatrie.(pp. 237-264) Tulburarile de Personalitate Constanta: Ex Ponto

Lazarescu,M, (2007). Tulburarile de Personalitate. Bucuresti: Polirom

13