Tulburari de personalitate :

Personalitatea reprezint totalitatea valorilor, scopurilor, tririlor i efectelor pe care le provoac n ansamblu, atat fizicul ct i intelectualul. Personalitatea face parte din contient, alturndu-se curentului de existenialism, n cadrul cruia fiina uman nva i face concluzii n urma experienei personale, adic o experien calitativ. Tulburarile personalitaii reprezint modele de comportament stabile si profund inrdacinate in structura psihic a persoanei care se manifest ca niste rspunsuri rigide,declanate intr-o serie de situaii sociale si personale.Conform Manualului Diagnostic Si Statistic al Tulburrilor Mentale,tulburrile de personalitate reprezint modele durabile, perceptive,relaionare i gandire in raport cu propria persoan si cu mediul inconjurtor care se manifest in contexte sociale si personale extreme de variate.Aceste structuri particulare au anumite caracteristici :- sunt schiate si se dezvolt inc din copilarie- se cristalizeaza la adolescen- insoesc persoana de-a lungul intregii sale existeneAceste tulburri sunt caracterizate printr-un ansamblu de trsturi (cognitive , afective i relaionale) persistente in timp care determin un comportament, invalidant neasteptat si neadecvat grupului social.Datorit faptului ca ne referim la structura de personalitate, simptomul se transform in trasatur. Trasaturile de personalitate sunt egosintonice ceea ce inseamn ca aceste persoane nu sunt pe deplin contiente de impactul lor asupra celorlalti.Oamenii cu tulburari de personalitate se confrunta cu un nivel considerabil de distres, suferin si stigmatizare. Ei pot produce distres celor din jurul lor. Se consider ca tulburarea de personalitate se deosebete de bolile mentale deoarece este mai persistenta in timpul vieii adulte, pe cnd afeciunile mentale rezult dintr-un proces morbid de un anumit fel i au un debut si o evoluie in timp mai uor de recunoscut. Comportamentul poate fi excentric, dramatic, anxios sau inhibat.Medicii consider c este necesar stabilirea unui diagnostic atunci cnd aciunile unei persoane au consecinte grave. Exista 10 tulburri de personalitate recunoscute de medicina de specialitate; acestea sunt clasificate in 3 grupe dup cum urmeaz:Neprevzut / Excentric- Tulburare de personalitate de tip paranoid- Tulburare de personalitate schizoid- Tulburarea de personalitate schizotipalDramatic / Eratic - Tulburarea de personalitate antisocial- Tulburarea de personalitate borderline- Tulburare de personalitate histrionic- Tulburarea de personalitate narcisicAnxios / Inhibat - Tulburare de personalitate evitant- Tulburare de personalitate dependent- Tulburare de personalitate obsesiv-compulsiv Tulburarea obsesiv-compulsiv este un tip de boal mental care cauzeaz ganduri nedorite, in mod repetat. Pentru a scpa de aceste gnduri, repet anumite gesturi la nesfrit. Indivizi cu aceasta tulburare au frecvent probleme de relaxare, deoarece sunt preocupai de detalii, reguli si productivitate. Sunt perceputi frecvent ca incapatinati, rigizi si necooperativi. De exemplu, o persoan s-ar putea teme c orice lucru atinge este infestat cu bacterii i din aceasta cauz, se va spla pe maini de foarte multe ori. Tulburarea obsesiv-compulsiv este o boala cronic, cu o evoluie pe termen lung, care poate acapara viaa celui afectat. Persoanele care sufera de personalitate obsesiv-compulsiva au reguli si proceduri speciale pentru a indeplini numeroase aspecte ale vietii. Scopul lor este de a efectua lucrurile intr-o maniera atenta, ordonata, dorinta lor de perfectiune si insistenta pe "ca la carte" depaseste capacitatea de a efectua cerinta. Acest tip de inflexibilitate se extinde si la relatiile interpersonale. Aceste persoane sunt cunoscute a controla si a face pe seful fata de alte persoane, mai ales subordonatii. Frecvent vor insista pe existenta unei singure cai corecte, a lor, de a taia iarba, a spala hainele, a conduce masina etc. Sunt insistenti in a urma regulile pe care alti oameni le considera exceptii. Atitudinea fata de superiori depinde de respectul fata de acestia. Sunt in mod special curtenitori cu cei pe care ii respecta dar rezistenti fata de cei pe care nu ii respecta.Expertii nu cunosc cauza exacta a tulburarii obsesiv-compulsive. Cercetarile sugereaza ca poate fi vorba de o problema cu modul in care o parte a creierului trimite informatii catre o alta parte. Lipsa serotoninei poate fi un alt motiv. Unii experti considera ca o problema legata de infectii, precum amigdalita streptococica sau scarlatina poate declansa tulburarea sau, in cazul copiilor, o poate inrautati. Simptomele tulburarii obsesiv-compulsive tind sa apara si sa dispara. Cel mai frecvent simptom este anxietatea. De exemplu, este posibil sa aib un sentiment general c ceva groaznic se va intampla daca nu face o anumita sarcina, precum verificarea constanta a cuptorului. Daca nu reuesc sa verifice, se vor simi tensionai. Obsesiile si compulsiile ocupa foarte mult din timpul persoanelor afectate. Acestea interfereaza cu rutina de la scoala sau de la locul de munta si afecteaza activitatile sociale si relatiile. Uneori, persoanele afectate inteleg ca obsesiile si compulsiile lor nu sunt reale. Dar sunt cazuri in care acestia cred cu tarie in fricile lor.Theodore Millton a identificat 5 subtipuri de compulsiv. Orice individ compulsiv poate manifesta niciunul sau unul din urmatoarele: - compulsivul constiincios - cuprinde manifestari de dependenta - compulsivul puritan - include manifestari paranoide - compulsivul birocratic - cuprinde manifestari narcisiste - compulsivul zgircit - cuprinde caracteristici schizoide - compulsivul tachinator - cuprinde manifestari negativiste (pasiv-agresive).Este neobisnuit pentru aceasta tulburare sa fie diagnosticata ca fiind principala problema pentru care un pacient se va prezenta la medic. In cele mai multe cazuri persoanele afectate nu sunt constiente de disconfortul pe care rigiditatea lor il determina altora. Probabil vor accepta terapia pentru alte probleme cum ar fi anxietatea, dificultatile relationale sau problemele medicale legate de stres.

Diagnosticul tulburarii de personalitate obsesiv-compulsive depinde de observatia atenta si evaluarea adecvata a comportamentului individului; persoana nu trebuie doar sa prezinte atitudini si comportamente asociate tulburarii dar acestea trebuie sa fie indeajuns de severe pentru a interfera cu functionarea lor interpersonala si ocupationala. Diagnosticul tulburarii obsesiv-compulsive a personalitatii este pus cind persoana suspectata intruneste cel putin patru dintre urmatoarele criterii: - preocuparea fata de detalii, reguli, liste, ordine, organizare pina cind scopul major al activitatii este pierdut - grija excesiva pentru perfectiune in detalii mici care interfera cu efectuarea proiectelor - dedicatia fata de munca si productivitate care nu lasa timp pentru prietenii si relaxare, cind lungile ore de munca nu pot fi explicate prin necesitatea financiara - rigiditate morala excesiva si inflexibilitate in materie de etica si valori care nu pot fi denumite standarde ale religiei sau culturii persoanei - pastrarea de obiecte nefolositoare sau stricate chiar daca nu au valoare sentimentala sau monetara - insistenta ca activitatile sa fie efectuate dupa propriile reguli - rigiditatea fata de sine si altii - inflexibilitatea.Medicul dumneavoastra poate stabili daca suferiti de tulburare obsesiv-compulsiva intrebandu-va despre simptome si starea de sanatate din trecut. S-ar putea sa fie necesar si un examen fizic. Este important sa discutati cu medicul dumneavoastra daca credeti ca aveti anumite simptome. Tratamentul presupune atat medicamente, cat si consiliere.Timp de mai multi ani, medicatia pentru aceasta tulburare si alte tulburari ale personalitatii a fost considerata ineficienta, deoarece nu afecta cauzele. Studiile mai recente indica totusi ca tratamentul cu anumite medicamente poate fi de ajutor in psihoterapie. In special medicamentele cunoscute drept inhibitorii selectivi ai recaptarii de serotonina par a ajuta pacientul asupra rigiditatii si a compulsivitatii, chiar si cind pacientul nu arata semne de depresie. Medicatia poate ajuta ca acesta sa gindeasca mai clar si sa ia decizii mai bune si repede fara a fi distras de detaliile minore. Controlul simptomelor nu vindeca tulburarea dar ajuta individul sa functioneze cu mai putin stres.Consilierea pentru tulburarea obsesiv-compulsiva este un tip de terapie cognitiv-comportamentala numita expunere si prevenire a rapunsului. Aceasta terapie creste, in mod lent, contactul cu lucrul care va cauzeaza griji sau convingeri false. De exemplu, daca sunteti ingrijorat ca veti intra in contact cu multi germeni atunci cand atingeti anumite lucruri, terapia va presupune atingerea lucrului respectiv fara a va spala pe maini ulterior. Cu ajutorul terapiei si a unui consilier, simptomele se vor reduce odata cu trecerea timpului.Psihoterapeutii cognitivistii considera ca o mare parte din atitudinile si comportamentele noastre se datoreaza propriilor credinte: asupra propiei persoane, asupra celorlalti si asupra lumii in general. In virtutea acestor credinte, oamenii isi elaboreaza anumite reguli de viata, care in cazul unei persoane cu tulburare obsesiv-compulsiva sunt urmatoarele: totul decurge bine daca sunt respectate regulile; un esec total survine atunci cand ceva nu este suta la suta perfect ; improvizatia si spontaneitatea nu pot duce la nimic bun.