Tudor Arghezi - Cuiul

ntr-o vreme la-nceputSi-ntr-un leat nemaistiut,Care, nu pot sa nsemn,Casele erau de lemn.Si ulucile de scnduri,Ca si azi, ntinse rnduri,Puse strmb si cap la capSi proptite cu protap.Dar zburau cu fiecareVnt mai tare,Case, garduri si patule;Si n timpurile toateGrijile erau destule.Le-adunai mprastiateSi-ncepea din nou si iarTruda muncii n zadar.Ca sa scoli din clatinareIarasi doagele-n picioareSi din nou sa le aniniCu te miri ce radacini.

Nazdravan, cum altul nu-iUn baiat al nimanuiNascoci, atunci, un cui.Si l-a scos si aratat.Cuiul nou o saptamnaA umblat din mna-n mna.A fost strns si pipait,pus pe limba, mirosit,Nici-un om nu ntelegeCuiul teapan cum sa lege,Fara funii si curele,Scndurile ntre ele.Nazdravanul si golanull nfipse cu ciocanul.

Zice unul: - Dragul meu,Asa cui faceam si eu,Poate chiar mai dichisit,nsa, vezi, nu m-am gndit.