Cuprins : Istoric Simptome Factorii de risc Localizare Mod de transmitere Prevenire Tratament Tratamente naturiste Ce trebuie sa mincati cind sunteti bolnavi de tuberculoza Statistica Bibliografie

Istoric

Faptul că tuberculoza este una dintre cele mai vechi boli ce au afectat umanitatea a fost demonstrat prin identificarea tuberculozei vertebrale la mumiile egiptene. Grecii

denumeau această boală phthisis („consumare”), subliniind aspectul dramatic de emaciere generală, asociat cazurilor cronice netratate, în timpul revoluţiei industriale şi în perioada de urbanizare corespunzătoare din secolele al şaptesprezecelea şi al optsprezecelea, tuberculoza a devenit o problemă de proporţii epidemice în Europa, cauzând cel puţin 20% din totalul deceselor din Anglia si Ţara Galilor în 1650. Pe Coasta de Est a Statelor Unite, rata mortalităţii anuale prin tuberculoză la începutul secolului al nouăsprezecelea a fost de 400 la 100 000 locuitori.Etiologia infecţioasă a tuberculozei a fost controversată până la descoperirea bacilului tuberculozei, de către Robert Koch, în 1882. îmbunătăţirea condiţiilor socioeconomice şi izolarea pacienţilor contagioşi în sanatorii a avut un impact favorabil asupra epidemiologiei tuberculozei în prima jumătate a secolului al douăzecilea. Rata mortalităţii în Europa si Statele Unite a început să scadă cu câteva decenii înainte de introducerea medicamentelor antituberculoase, la mijlocul secolului.Infecţia începe din momentul pătrunderii bacteriei în alveole, infectarea macrofagelor alveolare, acolo unde bacteria se multiplică exponenţial. Bacteria este transportată in ganglionii limfatici, iar de aici prin sistemul circulator ajunge în organele corpului, acolo unde potenţial se poate dezvolta: plămâni, ganglionii limfatici periferici, creier, oase şi rinichi. Astfel apar diferitele tipuri ale tuberculozei: tuberculoza extrapulmonară, genitourinară, meningita tuberculoasă, tuberculoza miliară, peritonita tuberculoasă, pericardita tuberculoasă, limfadenita tuberculoasă, tuberculoza osteoarticulară, gastrointestinală, hepatică.

Tuberculoza (abrev. TBC) se referă la o boală provocată de Mycobacterium tuberculosis, M bovis, M africanum; de obicei infectarea se produce prin inhalarea microorganismelor din picăturile eliminate de către bolnavii de tuberculoză. Mycobacerium poate rezista în aer o perioadă mai mare de timp şi de aceea poate creşte riscul răspândirii bolii. Incidenţa cazurilor variază în funcţie de vârstă, sex şi statutul socioeconomic. O incidenţă crescută s-a observat la persoanele infectate cu HIV, la persoanele de culoare şi hispanice. Probabilitatea transmiterii infecţiei depinde in mare măsură de imunitatea persoanei respective, nivelul de expunere precum şi de virulenţa tulpinii bacteriene. Infecţia care se produce evoluează în două etape:

a. În prima etapă, infecţia produce o hipersensibilizare a organismului care se pune în evidenţă prin testarea intradermică cu tuberculină (IDR la PPD) la circa 6-8 săptămâni de la infecţie. Aceasta este Tuberculoza primară. În această etapă, organismul dacă nu vine în contact cu un număr prea mare de bacili, este bine hrănit şi odihnit, reuşeşte prin propriile mecanisme să stopeze multiplicarea bacililor şi să împiedice evoluţia spre faza a doua; o minoritate

din cei infectaţi în această etapă se îmbolnăvesc de Tuberculoză primară localizată în plămâni şi ganglionii limfatici de lângă plămâni. Aceştia se vindecă spontan şi boala lasă mici cicatrici calcare dar, există un mare grad de probabilitate de a trece în viitor în Tuberculoză activă. O altă minoritate pot face în circa 6 luni o Tuberculoză generalizată (miliară), meningeană, pleurală etc.

b. A doua etapă este Tuberculoza boală în care se produc leziuni organice sau tisulare ce au ca rezultat necroza cazeoasă (un fel de puroi specific bolii) cu evoluţie cronică tot mai profundă, ducând în final, prin gravitatea leziunilor sau a complicaţiilor şi fără tratament, la deces. Aceasta este Tuberculoza pulmonară post primară sau Tuberculoza secundară care apare cel mai frecvent în primii 5 ani de la Tuberculoza primară.

Simptome

Tuberculoza nu are simptome proprii care sa sugereze de la inceput afectiunea. Ea evolueaza lent pana la forme avansate de boala. Principalul simptom este tusea initial neproductiva apoi cu secretie mucopurulenta, simptom care este caracteristic multor boli, in special la fumatori unde schimbarea caracterului de tuse obisnuita a fumatorului poate sa fie un semnal. Starea febrila (37-38grade C), scaderea in greutate, lipsa poftei de mancare, transpiratiile nocturne si oboseala, intregesc sindromul de impregnare bacilara. O situatie particulara o constituie hemoptiziile, expectoratii cu sange proaspat, denumite "hemoptizii providentiale" pentru ca duc la descoperirea unei tuberculoze active. Ele survin in urma ruperii unor vase de sange mai mici sau mai mari, de unde rezulta cantitatea mica sau impresionanta de sange eliminata, vase care se erodeaza in ansamblul de leziuni locale pulmonare pe care le da tuberculoza evolutiva.In cazul reactivarilor tuberculoase, in tuberculoza cronica, la simptomele descrise mai sus se pot adauga altele cum ar fi dispneea (greutate in respiratie) sau alte complicatii aparute in urma repetatelor leziuni tuberculoase la nivel pulmonar. La copiii de varsta mica tuberculoza pulmonara se manifesta uneori doar prin oprirea cresterii sau un retard staturo-ponderal. Celelalte semne si simptome depind de localizarea bolii.Tuberculoza scade imunitatea organismului in general, sporind probabilitatea ca persoana afectata sa contracteze alte boli sau determina agravarea celor existente.

In afara parametrilor clinici si paraclinici clasici (febra, tusea, hemoptizia, curba ponderala, VSH-ul, baciloscopia) in evolutia unei tuberculoze pulmonare, este

obligatoriu sa urmarim periodic aspectul radio-tomografic si in ultima vreme computer-tomo-grafic al procesului tuberculos.Tomografia computerizata aduce date concludente asupra marimii cavernei, asupra localizarii si a grosimii peretelui, ca si asupra continutului ei (Lazare).De asemenea CT-ul poate confirma procesul de vindecare a cavernei (McAdams), desi Durham (S.U.A, 1995) contesta aceasta posibilitate.Aspectul macroscopic al leziunilor tuberculoase nevindecate (esecul tratamentului medicamentos) este foarte polimorf. Predomina leziunile cazeoase si cavitare, care se intrica cu importante leziuni de fibroza, fapt care le face tot mai putin receptive la tratamentul tuberculostatic.In cele ce urmeaza vom face o scurta enumerare a celor mai frecvente forme anatomo-clinice si radiologice care beneficiaza de tratament chirurgical.

a. Tuberculoza cavitara cronicaCaverna este leziunea care ofera cele mai multe din cazurile de tuberculoza cu viza chirurgicala. Dupa unele statistici caverna reprezinta 85% din totalitatea tuberculozei chirurgicalizate (Riquet M.) (57).Cauzele cele mai frecvente ale cronicizarii tuberculozei sunt: tratamentul incorect sau discontinuu, infectia cu bacili multi-drog-rezistenti, tarele organice.Mai trebuie mentionat ca, frecvent, caverna nu este singura leziune, ci este acompaniata si de altele (cazeoase, fibrocazeoase sau nodulare), care pun probleme in alegerea unei indicatii corecte. Localizarea lor se face de predilectie in lobii superiori.Cavernele lobilor inferiori sunt mai rare si raspund mai greu la tratamentul medical (. 1).

Anatomie patologicaCavernele pot fi de diferite marimi; uneori pot interesa un intreg lob pulmonar si ating dimensiuni gigante; alteori ele pot fi unice sau multiple in acelasi lob pulmonar.Cavernele recente sunt elastice si raspund foarte bine la tratamentul medicochirurgical.Formele de tuberculoza pulmonara rebele la tratament sunt caracterizate prin caverne unice sau multiple cu margini rau delimitate de mase ca-zeoase. Cavernele rigide cu peretele fibros, nu pot fi colabate suficient prin metodele de colapsoterapie.Vindecarea lor nu se poate obtine decat prin chirurgia de exereza; in cazul cavernelor gigante se poate utiliza drenajul Monaldi sau speleostomia, tehnici abandonate o perioada de timp, dar reactualizate in ultimii ani.Bronhia de drenaj a cavernei este un element important care nu trebuie ignorat ori de cate ori pneumoftiziologul sau chirurgul trebuie sa adopte o atitudine terapeutica in fata unui bolnav cavitar. Bronhia formeaza un tot unitar cu caverna in cursul desfasurarii procesului tuberculos. O bronhie permeabila faciliteaza curatirea cavernei. Obstructia ei poate genera balonizarea cavernei sau poate favoriza infectarea ei cu flora banala (ca in orice cavitate inchisa din organism).

b. Tuberculoza extensi fibrocavitaraSunt forme anatomo-patologice complexe in care procesul tuberculos afecteaza un segment sau un lob si indeaza, depasind scizura, un segment dintr-un lob vecin.Cel mai frecvent intalnite sunt leziunile excate ale segmentului dorsal din lobul superior care au tendinta de a inda si segmentul Fowler din lobul inferior; la randul lor procesele fibrocavitare din segmentul Fowler au tendinta de a se extinde spre segmentul dorsal din lobul superior.Daca in perioada de entuziasm a exerezelor, se practicau curent rezectiile combinate de segment dorsal + Fowler sau de lob superior + Fowler, timpul a demonstrat ca recidivele tuberculoase si complicatiile postoperatorii sunt frecvente. Astazi acest gen de interventii sunt proscrise.Distrugerile parenchimatoase intinse duc la amputari importante ale functiei respiratorii. Toate aceste date au facut ca interventiile de colaps, care fusesera abandonate, sa fie reactualizate. Statistici occidentale recente aduc in atentia chirurgilor vechi procedee de colaps: extramusculoperiostalul (E.M.P.) blocat cu bile de plastic (Jouveshomme) si chiar pneumotoraxul extrapleural.

c. Plamanul distrus tuberculos (P.D.T)P.D.T. este o forma anatomo-clinica grea, aparuta in evolutia procesului tuberculos, caracterizat prin leziuni complexe fibrocavitare care afecteaza un intreg plaman, congenerul sau nefiind afectat.Interesarea pleurei in acest proces distructiv este frecventa. Alteori, P.D.T este consecinta unor empieme tuberculoase asociate cu leziuni parenchimatoase importante rebele la tratamentul tuberculo-static. Cel mai des afectat este plamanul stang.Din punct de vedere anatomo-patologic, P.D.T se caracterizeaza prin faptul ca toate structurile anatomice sunt profund implicate.In parenchim zonele cavitare alterneaza cu zone de scleroza. Pleura este foarte ingrosata. Intraope-rator, chirurgul este confruntat cu simfize dense ce nu mai pot fi intalnite in altfel de leziuni. Aceasta situatie impune decolari extrapleurale intinse cu potential hemoragie deosebit (sunt citate pierderi sangvine intraoperatorii de 3-6 I de sange). Massard G., 1996 (41) citeaza pierderi sangvine pe statistica sa de pana la 5, 6 I.Toracele este retractat (toracoplastie fiziologica), plamanul cu volumul diminuat, iar scizurile sunt blocate. Leziunile bronsice sunt polimorfe mergand de la stenoze pana la supuratii, bronsiectazii si fistule (. 2).Adenopatiile sunt mari, cazeificate, fibroase sau calcificate, generatoare de stenoze bronsice, ate-lectazii, brosiectazii si fistule. Zonele de distructie sunt in unele cazuri colonizate de fungi (cel mai des de Aspergillus fumigatus). Aspergiloza poate fi sursa unor hemoragii dramatice (. 3).

Clinica P.D.T poate fi uneori saraca, dar de cele mai multe ori este dramatica: bolnavii prezinta stari febrile prelungite, hemoptizii importante, tuse cu expectoratie muco-purulenta cu BK prezent, anorexie, scadere ponderala.Examenul paraclinic arata: VSH-ul crescut, culturile BK pozitive, iar la antibiograma - multi-drog-rezistenta. Trebuie mentionat insa, ca multi bolnavi cu PDT sunt dintre cei care au refuzat o interventie chirurgicala in situatii mult mai favorabile pe parcursul evolutiei bolii lor.Examenul radiologie si computer tomografie obiectiveaza veriile dezastre anatomice: zonele ca-vitare alterneaza cu zone de condensare sau de fi-broza. Traheea si mediastinul sunt atrase de partea bolna. Peretele toracic este retractat, iar diafragmul ascensionat. Diagnosticul diferential cu alte afectiuni se impune mai ales daca PDT nu are un istoric cunoscut. Nu sunt foarte rare astazi cazurile in care PDT este descoperit chiar la prima internare. Trebuie excluse in primul rand celelalte cauze care pot genera distrugerea unui plaman: su-puratiile pleuro-bronho-pulmonare si hidatidoza complicata, fibrotoraxuri posttraumatice si pleureziile grave. Mai pot fi luate in discutie tot in cadrul diagnosticului diferential: atelectaziile totale produse prin stenozele de bronhie primiti, de diverseorigini, ca si tumorile pleurale difuze si mult mai rar tumorile mediastinale.Tratamentul PDT este chirurgical in perioadele de silizare ale procesului tuberculos. Interventia de electie este pleuro-pneumonectomia si este greta de o mortalitate ridicata datorita cumularii mai multor factori de risc. Mortalitatea oscileaza intre 4% dupa Mossard (1996) (41) si 5,9% dupa Halezeroglu (1997) (24).Complicatiile postoperatorii pot ajunge pana la 20%. in conditiile aparitiei unor complicatii dramatice (hemoptizie) pleuro-pneumonectomia s-a efectuat si la „cald\", dar rezultatele au fost mult mai slabe decat pe interventia efectuata la „rece\".

d. Lobita tuberculoasaLobita tuberculoasa (. 4) este o forma de ba-ciloza cu caracter pronuntat proliferativ si cu fi-broza consecuti care ingreuneaza accesibilitatea medicatiei antibiotice in focarul bacilar. Evolutia precoce a procesului tuberculos spre fibroza poate impune interventia chirurgicala.In schimb in cazul lobitei retractile (. 5), ca si in cazul leziunilor fibro-cazeoase extinse, interventia chirurgicala este mult mai rar practicata.Complicarea acestor leziuni cu supuratii paren-chimatoase sau bronsice poate necesita exereza pulmonara cu toate riscurile aferente.

e. TuberculomulTuberculomul (. 6) este o formatiune pseudo-tumorala incapsulata, bine delimitata, formata din zone alternand cazeificarea cu inchistarea, in jurul unui nucleu central de cazeum. Uneori tuberculoamele se pot ulcera, luand un caracter pseudo-cavitar (. 7).Tuberculoamele pot prezenta zone de calcifiere si mult mai rar se pot vindeca in urma unor procese de calcifiere si sclerozare. Zonele de calcifiere si sclerozare din interiorul tuberculomului pot alterna cu zone cazeoase in care BK este prezent, dar

greu accesibil medicatiei tuberculostatice. Frecvent, tuberculoamele sunt asimptomatice si doar in cazul ulcerarii lor, devin emitatoare de bacili.Diagnosticul diferential clinic si radiologie al tuberculomului este greu de facut cu tumorile pulmonare benigne sau maligne. Nici chiar CT-ul nu reuseste sa aduca date concludente in acest sens.Diagnosticul diferential mai trebuie facut si cu cazeomul si caverna plina, forme anatomo-pato-logice relativ rare si care pot de asemenea beneficia de tratament chirurgical. Baciloscopia constant negati, ca si o imagine radio-tomografica stationara dupa un tratament corect efectuat cu tuberculostatice impun interventia chirurgicala.

f. Tuberculoza bilateralaTuberculoza bilaterala poate avea indicatie chirurgicala in formele cavitare putin extinse. Tuberculozele cavitare apicale bilaterale sunt formele clinice cel mai des abordate chirurgical. Ele pot beneficia fie de rezectii pulmonare bilaterale simultane, fie succesive (71), fie de o rezectie lobara pe o parte si de o toracoplastie pe cealalta parte.Tuberculozele cavitare bilaterale cu localizare in lobi diferiti pun probleme dificile de tratament chirurgical, intrand in categoria cazurilor „limita\" (14).In anumite tuberculoze bilaterale, in care pe o parte exista o caverna giganta, se poate incerca un drenaj Monaldi sau o cavernostomie. in cazul tuberculozei cavitare bilaterale se poate indica in anumite cazuri toracoplastia pentru leziunile cele mai active, iar dupa sase luni se reelueaza cazul pentru rezolrea leziunii controlaterale (12).

Factorii de risc

Gradul de infecţiozitate al persoanei bolnaveSpaţiile aglomerateIntimitatea contactuluiIgiena locuinţeiIgiena personală

LocalizariPulmonară (cea mai frecventă)GanglionarăMeningo-cerebralăOsteo-articularăDigestivăRenalăCutanată

Mod de transmitere

Tuberculoza se transmite prin aerul pe care il inspiram. Cand o persoana bolnava tuseste sau stranuta microbii se raspandesc in aer. Contaminarea se produce cand inspiram microbii prezenti in aer. In unele cazuri boala poate fi transmisa de vite, de exemplu consumand laptele nepasteurizat de la un animal infectat. Perioada de incubatie este de 4-12 saptamani, dar infectia poate sa persiste luni sau ani inaintea aparitiei bolii. Un bolnav este contagios mai multe saptamani dupa inceperea tratamentului.

Copiii sub 3 ani si varstnicii sunt cei mai expusi riscului de imbolnavire, desi oricine poate sa fie afectat. Persoanele al caror sistem imun este slabit, de exemplu cei cu HIV/SIDA, contracteaza mult mai usor boala. In ultimul timp a sporit preocuparea legata de TBC, deoarece microorganismul a dezvoltat rezistenta la medicamente.

Proportia mare de persoane fara locuinta, fara loc de munca, necooperante in finalizarea tratamentului corect al tuberculozei duce la aparitia cazurilor de tuberculoza cronica ce constituie, sursa de infectie principala.Diagnosticul de certitudine al tuberculozei este cel bacteriologic din sputa expectorata de pacient. Examenul microscopic pune in evidenta bacilul Koch, dupa o coloratie speciala. in cazul bolnavilor cu leziuni minime, neescavate, cantitatea de bacili eliminata in sputa este foarte mica si este posibil ca in esantionul de sputa analizat sa nu fie suficienti bacili Koch pentru a deveni vizibili pe frotiu. De aceea este necesara cultivarea sputei recoltate pe medii specifice de crestere a bacilului.

Prevenire

Prevenirea tuberculozei cuprinde urmatoarele masuri :

vaccinarea BCG (vaccin antituberculos)

evitarea transmiterii infectiei la alte personae

tratarea precoce a infectiei latente, inainte de progresia catre forma activa a bolii

evitarea transmiterii infectii la alte personae

utilizarea IDR cu tuberculină (mai ales la copii) izolarea bolnavilor cu TBC activ оn unităţi de specialitate.

conditii igienice corespunzatoare

alimentatie echilibrata

miscare fizica

odihna suficienta

evitarea fumatului si a consumului exagerat de alcool

evitarea stresului

consumarea laptelui numai dupa fierbere

educatie pentru sanatate in scopul promovarii unui stil de viata sanatos

Vaccinul BCG (bacilul Calmette-Guerin) este utilizat in numeroase tari pentru a preveni aparitia unor complicatii severe ( meningita sau tuberculoza miliara) la persoanele cu risc crescut de infectare cu M. tuberculosis. Eficienta vaccinului BCG este controversata, dar acesta continua sa fie utilizat in tarile cu risc mare de infectie.Vaccinul antituberculos nu ofera o protectie absoluta (eficacitatea sa este de 20 - 60%) si nici permanenta. Aproximativ 10% din persoanele vaccinate BCG la nastere prezinta o reactie pozitiva la testul cutanat tuberculinic, chiar daca nu sunt infectate cu bacilul tuberculos. 

Evitarea transmiterii infectii la alte persoaneIntrucat bacilul Koch se transmite aproape in exclusivitate pe cale aeriana, o buna ventilatie diminueaza densitatea bacteriilor si va limita raspandirea lor. Aceasta masura este deosebit de utila in comunitatile cu numeroase surse de infectie: centrele pentru persoane fara adapost, inchisori, spitale, sali de asteptare. De asemenea, bacilii sunt rapid distrusi de razele ultraviolete.

Detectarea precoce a infectiei Intrucat tuberculoza poate fi transmisa doar de persoanele cu o forma activa a bolii, detectarea infectiei si tratamentul precoce reprezinta cele mai  bune metode de a evita transmiterea infectiei. Bolnavii de TBC trebuie izolati pana cand nu mai sunt contagiosi si trebuie incurajati sa tuseasca intr-o batista, pentru a reduce raspandirea bacililor. Totusi, dupa doar cateva zile de tratament cu antibioticele adecvate, riscul de transmitere a infectiei scad, iar bolnavul trebuie izolat 1 -2 saptamani. In schimb, bolnavii care continua sa tuseasca in timpul tratamentului sau au o forma de tuberculoza rezistenta la antibiotice, trebuie sa ramana in spital mai mult timp.

Persoanele cu risc crescut sau cele care au intrat in contact cu un bolnav in stadiul activ pot efectua un test cutanat. In cazul in care este decelata o infectie tuberculoasa latenta, tratamentul preventiv cu antibiotice permite in 70% - 90% din cazuri evitarea progresiei spre tuberculoza activa. Tinand cont de numarul mic de microbi prezenti in infectiile latente, tratamentul preventiv consta in general in administrarea unui singur medicament (uneori doua) prescris zilnic, timp de 6 -9 luni.

Tratamentul precoce al infectiei tuberculoase latenteAntibioticul izoniazida este foarte eficient in oprirea infectiei, inainte de a progresa in forma activa a bolii. Este administrat zilnic timp de 6 -9 luni. Tratamentele cu rifampicina si pirazinamida dureaza mai putin – 2 luni. Terapia profilactica este indicata adultilor tineri ce prezinta o reactie pozitiva la testarea cutanata, dar si altor persoane cu risc crescut de tuberculoza – persoanele cu un rezultat pozitiv recent la testul cutanat, cele expuse recent sau persoanele imunocompromise. La varstnici, riscul de toxicitate al antibioticelor poate fi mai mare decat cel al infectiei tuberculoase latente.

TratamentBolnavii cu TBC trebuie sa urmeze o terapia curativa, care de obicei include doua sau mai mult medicamente antituberculoase, timp de cel putin sase luni. Din pacate, unii bolnavi nu respecta schema si durata de tratament. Astfel apare tuberculoza multirezistenta, transmisibila altor persoane.Cea mai buna metoda de protectie a copiilor contra tuberculozei este imunizarea cu vaccinul BCG.Tratament

Chimioterapia tuberculozei a devenit posibilă prin descoperirea streptomicinei la mijlocul anilor 1940. Studiile clinice aleatorii au indicat faptul că administrarea streptomicinei la pacienţii cu tuberculoză cronică a redus mortalitatea şi a condus la vindecare într-un număr de cazuri. Totuşi, monoterapia cu streptomicină a fost frecvent asociată cu dezvoltarea rezistenţei la streptomicină, însoţită de eşecul tratamentului. Odată cu descoperirea acidului para-amino-salicilic (PAS) şi a izoniazidei, a devenit o axiomă faptul că vindecarea tuberculozei necesită administrarea conco mitentă a cel puţin doi agenţi la care microorganismul să fie sensibil. Mai mult, studiile clinice mai vechi au demonstrat că a fost necesară o perioadă mai lungă de tratament - adică 12-24 luni - pentru a preveni recurenţa tuberculozei.Introducerea rifampicinei la începutul anilor 1970 a iniţiat era chimioterapiei eficiente cu durată scurtă, cu o durată a tratamentului mai mică de 12 luni. Descoperirea faptului că pirazinamida, care a fost utilizată pentru prima dată în anii 1950, amplifica

potenţa regimurilor cu izoniazidă/ rifampicină, a condus la utilizarea unei cure de 6 luni cu acest regim de trei medicamente, ca tratament standard.Medicamente. Cinci medicamente majore sunt considerate agenţii de prima linie în tratamentul tuberculozei (vezi capitolul 170 pentru o discuţie mai detaliată): izoniazidă, rifampicină, pirazinamida, etambutolul şi streptomicină (tabelul 171-1). Primele patru, ce sunt administrate de obicei oral, sunt bine absorbite, cu concentraţii serice maxime la 2- 4 ore şi eliminare aproape completă în 24 ore. Aceşti agenţi sunt recomandaţi pe baza activităţii lor bactericide (capacitatea de a reduce rapid numărul microorganismelor viabile), a activităţii de sterilizare (capacitatea de a omorî toţi bacilii şi astfel de a steriliza organul afectat, măsurată prin capacitatea de a preveni recăderile) şi a ratei scăzute de inducere a chimiorezistenţei.Datorită unui nivel scăzut al eficienţei şi a gradului mai ridicat de intoleranţă şi toxicitate, unele medicamente din linia a doua sunt utilizate doar pentru tratamentul pacienţilor cu tuberculoză rezistentă la medicamentele din prima linie, în acest grup sunt incluse medicamentele injectabile, cum sunt kanamicina, amikacina şi capreomicina şi agenţii cu administrare orală: etionamida, cicloserina şi PAS. Recent, antibioticele chinolonice au fost adăugate acestei liste; deşi ofloxacina este în general recomandată, sparfloxacina şi levofloxacina au fost mai active în studiile experimentale. Alte medicamente din linia a doua includ clofazimina, amitio-zona (tiacetazona), utilizată larg cu izoniazidă în ţările mai puţin bogate, dar care nu este comercializată în America de Nord sau Europa şi amoxicilina/acid clavulanic. Derivaţii de rifampicină cu acţiune prelungită sunt de asemenea în evaluare pentru tratamentul tuberculozei, incluzând rifabutinul, care este utilizat pentru profilaxia bolii cu CMA la pacienţii cu SIDA şi este probabil activ împotriva unor bacili tuberculoşi cu rezistenţă de nivel scăzut la rifampicină, şi rifapentin, ce poate fi eficient atunci când este administrat doar o dată pe săptămână.

Tratamente naturiste

- in perioada de convalescenta se utilizeaza unele specii de plante medicinale care contin saruri minerale, vitamine, substante antibacteriene. Cu actiune remineralizanta sunt indicate urmatoarele plante in cura de 6 luni pana la 2 ani: 40 gr coada calului, 40 gr frunze de podbal, 20 gr flori de tei. Se face decoct din 5 linguri de amestec la 1,5 l de apa, se beau 3-4 cani pe zi, indulcite cu miere de albine.- Rp. 1 - 20 gr coada calului, 15 gr troscot, 20 gr frunze de podbal, 5 gr frunze de menta, 15 gr rizomi de pir, 5 gr fructe de ienupar, 20 gr conuri de hamei. Se face decoct din 1 lingura de amestec la 1 cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi, timp de 3-6 luni. Pe timpul acestei cure se recomanda saptamanal consumarea a 500 gr miere amestecata cu hrean ras (1-2 radacini), din care se ia cate 1 lingurita cu 1 ora inainte de masa de pranz si seara.

- in perioada de iarna si primavara se recomanda urmatoarea reteta: 40 gr macese, 40 gr fructe de catina, 10 gr frunze de urzica, 10 gr frunze de ciubotica cucului, care se prepara ca infuzie din 2 lingurite de amestec la 1 cana de apa, se beau 1-2 cani pe zi.

Reflexoterapia aduce imbunatatiri in respiratie daca este cazul de exces de energie la nivelul plamanului, caracterizat prin accese violente de sufocare sau de vid de energie la nivelul plamanilor, caracterizat prin respiratie greoaie, permanenta. in primul caz se maseaza punctul P5, situat in pliul cotului in afara tendonului muschiului biceps - dispersie . in cazul al doilea, pentru tuse, hemoptizie se maseaza punctul P1 - tonifiere. Se mai poate masa meridianul vasului de conceptie cu punctul JM15 - tonifiere.

Ce trebuie sa mancati cand sunteti bolnav de tuberculoza

Carnea trebuie neaparat sa intre in regimul alimentar al unui tuberculos. Ea ii da albuminoidele necesare pentru repararea pierderilor corpului. De obicei tuberculosii o mistuie bine si organismul lor o primeste cu placere. Numai cand bolnavul mai sufera si de ficat, rinichi sau intestine trebuie sa se opreasca folosirea ei. De preferinta trebuie data fripta sau coapta la cuptor; insa sub orice forma ar fi ea foloseste.

Orice carne este la fel de buna, fie de pasare, de peste sau de vita. Carnea cruda se mistuie foarte usor si se asimileaza mai bine. Cand se face o cura de carne cruda se foloseste carnea de vaca, de oaie sau de cal, trecuta prin razatoare si data in supa calduta sau in gogonele rostogolite prin zahar.

Ouale sunt un aliment excelent. Trebuie luate in intregime, nu numai galbenusul. De altfel valoarea hranitoare a oualor ii ispiteste pe bolnavii de tuberculoza sa abuzeze de ele si ajung sa consume pana la 20 pe zi, ceea ce fara indoiala nu poate face bine. Un ou pe zi este destul si chiar prea mult.

Laptele este intr-adevar un aliment pretios, foarte bogat in principii usor de asimilat, putin toxic si diuretic. El este alimentul de predilectie al tuberculosilor febrili. E bine sa fie mancat la mese, cate un litru pe zi. Pentru ca uneori da constipatie, poate fi folosit sub forma de iaurt, lapte batut si branza cu smantana.Untul este grasimea cea mai lesne asimilabila; e bine ca prepararea bucatelor sa se faca cu unt si de asemenea sa fie mancat untul pe paine.

Painea bine coapta sau numai coaja este bogata in hidrati de carbon si deci foarte hranitoare. Totusi nu se va trece peste doza de 500 g pe zi. Orezul si pastele sunt de asemenea folositoare. Fructele si zaharul sub orice forma sunt pretioase si deci trebuie sa intre intr-un procent insemnat in alimentatia tuberculosilor.E bine ca bolnavii sa se abtina de la orice fel de bauturi alcoolice; totusi doua degete de vin intr-un pahar la masa sau un pahar de bere, mai ales neagra, au o reala valoare alimentara.

Statistica

Tuberculoza a omorit peste 30 milioane de persoane оn perioada 1990-2000.TBC = principalul "ucigaş" de natură infecţioasă la tineri şi adulţi.TBC determină 26% din morţile ce pot fi prevenite la adulţi.In lume, la fiecare secundă,o persoană este infectată cu bacilul tuberculozei.O treime din populaţia globului este déjà infectată cu bacilul tuberculozei.Fără tratament, o persoană cu tuberculoză activă va infecta ce puţin 15persoane.Sub tratament corect o persoană cu tuberculoză activă devine necontagioasă.In următorii 10 ani vor fi infectate incă 300 milioane de persoane.Lupta impotriva tuberculozei este o responsabilitate a INTREGII SOCIETĂŢI.Boală infecto-contagioasă cu frecvenţă considerabilă- tuberculoza, creşte inincidenţă in toate regiunile lumii.

La 100.000 de locuitori sunt :

112,5 bolnavi în Romania ; 6,13 în Olanda; 9,31 în Cehia; 6,26 în Danemarca; 5,32 în Finlanda; 7,93 în Franţa; 6,09 în Germania; 5,2 în Grecia; 5,39 în Suedia; 7,03 în Italia.

Bibliografie www.terapii-naturiste.com

www.wikipedia.com

www.medicultau.com

www.sfatulmedicului.ro

Tuberculoza, 2008, 205p,editura Tehnopress, John Crofton, Norman Horne

Breviar de tuberculoza, 1999, editura Medicala, Ovidiu Bercea

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie

„Nicolae Testimiţanu”

Catedra Igienă Generală

Şef de catedră, docent,

Ion Bahnarel

Referat

„Tuberculoza poate fi prevenită”

Pregatit de Soltan Valerica,

gr 1205, anul II, MG

Controlat de Tihon Aliona

Nota

* Chişinău 2010 *