Erau odată trei copaci pe o colină împădurită. Vorbeau despre visele şi speranţele lor, iar primul a spus: “Într-o zi voi fi un cufăr cu comori. Voi fi plin cu aur, cu argint şi cu pietre preţioase. Voi fi împodobit cu lucrături artistice şi încrustări fine; toţi vor admira frumuseţea mea”.

Al doilea copac a spus: “Într-o zi voi fi o ambarcaţiune puternică. Îi voi purta pe cei mai mari regi peste oceane, şi voi merge în toate colţurile lumii. Toţi se vor simţi siguri datorită rezistenţei mele”.

În cele din urmă, al treilea copac a spus: “Eu vreau să cresc ca să fiu cel mai drept şi mai mare dintre toţi copacii pădurii. Oamenii se vor urca în vârful meu, vor admira ramurile mele puternice şi se vor gândi la Dumnezeu din cer, şi la cât de aproape sunt ca să-l ajung. Voi fi cel mai mare copac din toate timpurile şi lumea îşi va aminti mereu de mine”.

După câţiva ani, după ce copacii s-au rugat pentru ca visele lor să devină realitate, un grup de tăietori de lemne a ajuns acolo unde se aflau copacii.

Atunci când unul dintre ei a văzut primul copac a spus: “Acesta mi se pare a fi un copac puternic, cred că voi putea vinde lemnul său unui tâmplar”, şi a început să-l taie. Copacul era foarte fericit deoarece ştia că tâmplarul ar fi putut face din el un cufăr pentru comori.

Un alt tăietor de lemne spuse în timp ce privea spre al doilea copac: “Pare un copac puternic; cred că l-aş putea vinde tâmplarului din port”. Al doilea copac era şi el foarte fericit pentru că ştia că era pe cale să devină o puternică ambarcaţiune.

Ultimul tăietor de lemne se apropie de al treilea copac; acesta era speriat, pentru că ştia că dacă l-ar fi tăiat, visul său nu s-ar mai fi împlinit niciodată. Tăietorul de lemne spuse: “Nu am nevoie de nimic deosebit din copacul pe care îl voi tăia, aşa că-l voi lua pe acesta”. Şi tăie al treilea copac.

Atunci când primul copac ajunse la tâmplar, acesta a făcut din el o iesle pentru animale, şi a pus-o într-un grajd şi a umplut-o cu paie. Copacul era foarte trist pentru că nu pentru asta se rugase el. Al doilea copac a fost tăiat şi transformat într-o mică barcă de pescuit, şi pentru că nu era suficient de mare pentru a naviga pe mare, a fost dusă pe un lac. Astfel şi-a văzut şi acest copac distrus visul de a ajunge o mare ambarcaţiune care să-i poarte pe regi. Al treilea copac a fost tăiat în drugi şi lăsat într-o magazie întunecată.

După câţiva ani, copacii au uitat de visele şi speranţele lor pentru care se rugaseră atât de mult. Dar într-o zi, o femeie şi un bărbat sosiră la grajd. Femeia a născut un fiu şi l-a aşezat în ieslea care fusese făcută din primul copac. Copacul a simţit importanţa acestei întâmplări şi a înţeles că a conţinut cea mai mare comoară din istorie.

Câţiva ani mai târziu, un grup de oameni s-au urcat în barca ce fusese confecţionată din al doilea copac. Unul dintre ei era obosit şi s-a culcat. În timp ce erau în larg, s-a dezlănţuit o furtună puternică şi copacul s-a gândit că nu va fi suficient de puternic pentru a-i salva. Oameni l-au trezit pe cel care dormea, iar acesta, ridicându-se, a certat vântul şi valurile, furtuna a încetat şi s-a făcut linişte. În acest moment cel de-al doilea copac şi-a dat seama că l-a purtat pe Regele Regilor.

În sfârşit, după un timp, cineva a venit şi a luat al treilea copac devenit drugi de lemn. A fost purtat pe străzi, în timp ce lumea îl scuipa, îl insulta şi îl lovea pe Omul care îl purta. A urcat pe un deal mic şi Omul a fost ţintuit pe copac şi lăsat să moară pe vârful dealului. Când veni ziua de duminică, al treilea copac a înţeles că a fost suficient de puternic pentru a rămâne înălţat pe vârful dealului, şi că a fost mai aproape de Dumnezeu ca niciodată, pentru că Iisus Hristos fusese răstignit pe el.