tratamentul tulburarilor de voce

7/21/2019 Tratamentul Tulburarilor de Voce

1/5

Tratamentul tulburarilor de voce: Exercitiile logopedice generale

Logopedie

Tratamentul tulburarilor de voce

Corectarea tulburarior de voce necesita masuri complexe ce constau din tratamentul

etiologic si simptomatologic ce revine medicului si tratamentul foniatric ce revine logopedului.

Acest tratament este indispensabil in vindecarea disfonemiei, tratamentul medical creand doar

premisele necesare vindecarii.

In general, toata diversitatea simptomatologica a tulburarilor de voce este abordata din

perspectiva tratamentului logopedic in mod unitar, acesta mergand pe imbinarea respiratiei cu

articulatia. Exercitiile de respiratie si articulatie sunt dozate si diferentiate in raport cu specificul

tulburarilor de voce.

De exemplu, la o disfonemie datorata unei hiperinezii toate exercitiile de articulatie si

respiratie se vor face pe fondul unei relaxari generale. Aceasta relaxare se poate obtine prinexercitii speciale cat si prin interventie medicamentoasa.

In cazul disfonemiilor date de hipoinezii, exercitiile de respiratie si articulatie necesita

o incordare a aparatului fonator si o tonifiere a intregului organism. In acest scop, pe langa

exercitiile generale se poate apela la a!utorul unui fizio"terapeut.

Este important sa se faca diagnosticul diferential intre tulburarile de voce hiperinetice

si cele hipoinetice. In cazul tulburarilor hiperinetice vocea este ragusita, corzile vocale sunt

incordate. In cazul unei hipoinezii vocea este dogita si uniforma.

#. Exercitiile logopedice generale:

$%e insista asupra exercitiilor de reeducare a respiratiei.

&a ma!oritatea disfonemiilor apar si tulburari de respiratie, determinate de starile

indelungate de efort, de tipul pronuntiei de voce. 'ersoanele cu tulburari de voce sunt obisnuite

sa efectueze exercitii de respiratie. Exercitiile de respiratie se fac la inceput dupa modelul

respiratiei logopedului. 'e langa metoda observatiei se poate face o reglare a respiratiei si prin

explorare tactil"inestezica (se pune o palma pe toracele logopedului si una pe toracele sau).

Este indicat ca aceste exercitii de repiratie sa se fie realizate de catre pacientul intins pe

o canapea, pentru a obtine o relaxare musculara generala. Aceste exercitii se efectueaza la

inceput in pozitie orizontala, apoi sezand si apoi in picioare. %e insista pe obtinerea unei bunerespiratii in pozitia verticala.

* exagerare a miscarilor respiratorii la persoanele disfonice atrage dupa sine expiratii

fortate prelungite ce utilizeaza si o parte din aerul de rezerva. Acest tip de respiratie contribuie si

mai mult la oboseala aparatului vocal. Exercitiile de corectare se reduc la efectuarea unei

respiratii mai scurte si lipsite de efort, fara incordare.

Efectuarea respiratiei de tip costal superior. Aceasta respiratie este foarte frecventa mai

ales in formele distonice si consta intr"o exagerare a respiratiei ce se realizeaza de multe ori si

prin miscari claviculare (ridicarea umerilor).

Acest tip de respiratie duce la o contractare a muschilor laringelui ce se repercuteaza

negativ asupra emiterii vocalelor. %e recomanda exercitii de gimnastica respiratorie profunda ce


2/5

se opune ridicarii umerilor. %e fac exercitii cu bratele incrucisate pe piept sau cu palmele

spri!inite pe umeri. +nii terapeuti recomanda exercitii de respiratie din pozitie verticala in timpul

carora subiectii isi apasa umerii cu un bat asezat la spate si capul lasat de asemenea pe spate. Din

aceasta pozitie subiectul este solicitat sa faca respiratii costo"abdominale. Deosebit de important

este ca aerul sa nu fie expulzat brusc si ca presiunea aerului sa fie constanta pana la epuizarea

undei respiratorii.

Alt tip de respiratie deficitara este respiratia incompleta si inegala. In timp ce partea

anterioara a toracelui se mareste, partea dorsala ramane total imobila. Acest defect dispare daca

pacientului i se dau indicatii de respiratie corecta si i se cere sa"si verifice si sa"si catalogheze

miscarile respiratorii.

Respiratii superficiale datorita atoniei muschilor abdominali. Acestea apar la

persoanele cu obezitate, ce duc o viata sedentara. &a aceste persoane se produce o diminuare a

miscarilor diafragmei. &a aceste persoane respiratia in timpul fonatiei se realizeaza printr"un

efort al muschilor toracelui. 'entru corectare sunt necesare exercitii zilnice, sistematice de

cultura fizica generala.

$Exercitii pentru reeducarea vocalelor.

Aceste exercitii sunt legate direct de pronuntie. Ele se realizeaza pe baza unor exercitii de

gimnastica articulatorie in vederea tonifierii sau a relaxarii musculaturii articulatorii, in functie

de defectul de voce. &ectiile de fonatie vor fi gradate progresiv incepand cu pronuntarea

sunetelor, a silabelor, a cuvintelor si apoi a propozitiilor si frazelor.

In prima faza se vor face exercitii de voce soptita pentru a se evita suprasolicitarea corzilor

vocale. Treptat se va intensifica emisia vocala. %e recomanda exercitii de pronuntare a vocalelor

si consoanelor si apoi a silabelor: fa, fe, fi so, se, si. Treptat se vor introduce si consoanele

sonore. -iecare silaba se va pronunta prelungit in timpul unei expiratii.

umai dupa ce s"a elaborat o coordonare intre respiratie si articulatie se trece la corectarea

calitatilor sunetelor.

Corectarea inaltimii

Este bine ca inaltimea medie a vocii sa fie de tonalitate !oasa. -recvent se poate stabili un acord

intre vocea pacientului si o tonalitate a unui instrument (diapazon).

Intensitatea vocii

Intensitatea vocii se corecteaza prin exercitii care se realizeaza progresiv incepand de la o voce

slaba pana la o voce din ce in ce mai intensa.

Timbrul

Timbrul se realizeaza prin formarea unor deprinderi asupra pozitiei corecte a organelor

fonoarticulatorii in timpul fonatiei. 'rin coordonarea fonatiei cu respiratia timbrul este placut.

Timbrul se corecteaza prin exercitii in care laringele este oprit sa faca miscari exagerate

(pacientul isi fixeaza laringele cu mana).

/. Exercitii logopedice specifice recomandate in diferite tulburari de voce


3/5

$ Reeducarea vocala in laringitele cronice. 'entru reeducarea vocala in laringitele cronice

trebuie efectuate exercitii logopedice prin care se impiedica excesul vocal, de aceea prima

indicatie este utilizarea repausului vocal si relaxarea laringelui.

&a copiii cu voce ragusita, dupa o cura de repaus de 0"1 zile se fac exercitii de respiratie insotite

de exercitii de articulare a vocalelor, apoi a silabelor, a cuvintelor si propozitiilor.

In cazul unor fonastenii sau afonii, in laringite, repausul vocal trebuie prelungit pana la cateva

saptamani. Apoi se fac exercitiile mentionate la vocea ragusita.

$ Reeducarea vocii in mutatiile prelungite.%chimbarea vocii se datoreaza cresterii si dezvoltarii

laringelui. 2ocea coboara devenind mai grava, mai stearsa. In aceasta perioada pot aparea

dereglari ale contractiilor muschilor laringelui care duc la lipsa vibratiilor corzilor vocale. 2ocea

este ragusita si oscileaza dand nastere 3intonatiei de cocos3, alteori este voce de falset. Aceasta

perioada dureaza intre 4 si #/ luni. &a baieti incepe de la ## ani si poate aparea si mai tarziu la

#5"#4 ani. Dupa aceasta varsta mutatia este patologica si se numeste mutatie prelungita.

-iziologic se remarca o ridicare exagerata a laringelui si o stare de tensiune a corzilor vocale.

'entru reducerea starii de hiperinezie se recomanda ca exercitiile de respiratie si de voce sa fieinsotite de relaxarea generala a organismului. Adolescentul trebuie sa fie obisnuit sa emita sunete

mai grave. 'entru a impiedica ridicarea laringelui si incordarea corzilor vocale, laringele va fi

usor coborat si fixat cu mana.

$ Reeducarea vocii la persoanele care au laringotomie. Cand se extirpa laringele se pierde si

vocea si se produc si unele modificari in respiratie. Desi reeducarea vocii este dificila si

anevoioasa, aceste persoane au posibilitatea de a"si redobandi o vorbire apropiata de cea

normala.

Exista doua mi!loace utilizate in redobandirea vocii in acest caz:

$ -ie prin utilizarea protezelor laringiene

$ -ie prin metode de reeducare vocalica.

Desi se obtin rezultate bune prin utilizarea laringelui artificial se fac si exercitii pentru obtinerea

vocii. Trebuie ca bolnavul sa fie a!utat sa"si creeze un nou rezervor de aer care sa"l inlocuiasca

pe cel anterior. In cazul copiilor, reeducarea vizeaza utilizarea aerului din cavitatea bucala pentru

producerea sunetelor. * voce buna se poate obtine daca subiectul isi creeaza un rezervor de aer

prin esofag care sa inlocuiasca functia pulmonara. 'e langa acest rezervor de aer, care se produca

fonatia, subiectul trebuie sa"si realizeze si noi organe vibratorii. * noua glota se formeaza dinfibrele musculare de la gura esofagului. 6reutatea consta in insusirea deprinderii de deschidere

voluntara a buzei esofagului pentru expirarea aerului.

Cand reeducarea vocalica nu reuseste datorita rezistentei reflexe a musculaturii, se foloseste o

pompa prin care aerul este presat treptat in esofag. 'rin acest lucru se urmareste formarea

deprinderii de a inghiti aerul in esofag. Acest aer esofagian determina miscarile vibratorii de la

gura esofagului ce reproduc miscarile corzilor vocale. Dupa ce sunetul esofagian a fost obtinut,

munca logopedica va viza exercitiile de articulare. Dupa ce se fixeaza vocalele produse izolat se

trece la exercitii de emitere a consoanelor, apoi la exercitii de silabisire, apoi la exercitii de

pronuntare a cuvintelor, propozitiilor si frazelor. &a inceput vocea este parazitata de anumite

sunete care dispar ulterior.


4/5

&ucrarea lui 6ardner propune terapeutului care se ocupa de pesoanele cu laringotomie

un program de reeducare complex, desfasurat in sapte etape cuprinzand 04 de unitati de exercitii.

%apte etape de invatare a vorbirii utilizand esofagul (dupa 6ardner #78#, citat de

9emacle, #777):

Etapa I: Orientare si teste preliminarii$ %tabilirea relatiei ortofonist " client

$ Demonstratii pe laringele artificial

$ 'rezentarea unor notiuni despre sunetele obtinute prin utilizarea esofagului

$ Discutia ortofonistului cu familia celui cu laringotomie.

Etapa II: Initiere in vorbirea esofagiana

$ 9elaxarea si respiratia

$ demonstrarea compresiei

$ in!ectie (de aer) insotita de emisia consoanelor explosive surde

$ emiterea consoanei surde h

$ consoana explosiva surda

$ adaugarea sunetului s, la actiunea de in!ectie

$ alte sunete cu s, s, t

$ favorizarea ingestiei de aer cu a!utorul in!ectiei sau pompei linguale (apasare glosala sau

glosofaringiana)

$ utilizarea deglutitiei minimale pentru demonstrarea in!ectiei

$ ingestia aerului: inspiratia

$ a!utoare pentru facilitarea expulziei prin expiratie.

Etapa a III-a: Devoltarea sunetelor vocale

sustinerea respiratiei pentru doua silabe;

$ prelungirea tonalitatii vocalei

$ dezvoltarea vocalei initiale

$ sunetele explozive

$ alternarea oclusivei surde cu sonora g

$ producerea perechilor sonore ale lui s si t

$ sonantele: l, r, m, n


5/5

$ alte consoane: f, v

Etapa a I2"a: Dezvoltarea fluiditatii

antrenarea fluiditatii prin exersarea cuvintelor mai lungi

$ cresterea fluiditatii prin exersarea cuvintelor continand sunete non oclusive

$ cresterea fluiditatii prin exersarea frazelor si expresiilor mai lungi

$ cresterea fluiditatii prin exersarea silabelor diverse.

$ cresterea fluiditatii prin exersarea diferitelor viteze de vorbire.

Etapa a !-a: Restaurarea melodiei in vorbirea

extinderea scalei de tonuri

$ ameliorarea vocii cu a!utorul inflexiunilor

$ cresterea nivelului acustic al vocii.

Etapa a 2I"a: 9estaurarea inteligibilitatii vorbirii

ameliorarea calitatii sunetelor sonore: vocale

$ ameliorarea calitatii sunetelor sonore: consoane

$ diferentierea cuvintelor similare.

Etapa a !II-a: Cresterea puterii vocii

utilizarea fortei pentru accentuare

$ utilizarea fortei pentru accentul tonic

tratamentul tulburarilor de voce

Documents