tratamentul medical în străinătate referat
DESCRIPTION
-------TRANSCRIPT
Facultatea de Drept
Universitatea Bucureşti
REFERAT:
Dreptul Securităţii Sociale
Tratamentul medical în străinătate
Cardoş Diana
Cuzic Gabriela Petronela
Grupa 402, Seria I
Tratamentul medical în străinătate
În scopul beneficierii de tratament medical, orice cetăţean român care doreşte să se
trateze într-o ţară din Uniunea Europeană, în Liechtenstein, Elveţia, Islanda şi Norvegia,
poate opta între 3 variante posibile de a beneficia de acest lucru. Aceste 3 variante sunt –
suportarea în totalitate a cheltuielilor de catre cetăţean, apelarea la formularul S2,
conform vechiului regulament 1408/71 numindu-se E112 prin intermediul Casei de
Asigurări de Sănătate sau poate beneficia de Directiva Uniunii Europene
24/2011. Această directivă stabileşte norme pentru facilitarea accesului la asistenţă
medicală transfrontalieră sigură şi de înaltă calitate şi promovează cooperarea în domeniul
asistenţei medicale între statele membre, cu deplina respectare a competenţelor naţionale
în materie de organizare şi prestare a serviciilor de sănătate şi de asistenţă medicală. Prin
regulamentul 883/2004 (Regulamentul de bază) privind coordonarea sistemelor de
securitate socială se aplică măsurile necesare pentru plata prestaţiilor de boală a tuturor
resortisanţilor statelor membre UE plus cele patru state menţionate mai sus. De asemenea,
acest regulament se aplică şi refugiaţilor sau apatrizilor, dar cu condiţia ca aceştia să aibă
reşedinţa pe teritoriul unui stat membru.
Regulamentul 883/2004 înlocuieşte Regulamentul 1408/71 care privind aplicarea
regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cei independenţi şi cu
familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii Europene. Ini ial, Regulamentulț
1408/71 se aplica numai salariaţilor, apoi au fost adăugate treptat prin diferite
regulamente ale Consiliului şi alte categorii de persoane, cum ar fi lucrătorii independenţi,
funcţionarii publici, studenţii si persoanele neremunerate. Este de adăugat că se aplică
tuturor resortisanţilor unui stat membru al Uniunii Europene, dar şi membrilor Norvegiei,
Islandei, Liechtenstein-ului şi Elveţiei care sunt sau au fost asiguraţi în temeiul unei
legislaţiei a acestor state.
În anexa III a Regulamentului 883/2004 sunt prezentate principalele drepturi de
securitate socială de care pot beneficia diferitele categorii de persoane. Prin prezentul
regulament a fost introdus un element de noutate, şi anume extinderea domeniului de
aplicare şi asupra persoanelor inactive.
Regulamentul 883/2004 are la bază principii fundamentale ale coordonării securităţii
sociale, şi anume : egalitatea de tratament, unicitatea legislaţiei aplicabile, menţinerea
drepturilor dobândite sau în curs de dobândire, acordarea prestaţiilor în străinătate,
egalitatea de tratament a prestaţiilor, a veniturilor, a faptelor sau a evenimentelor.
Principiul egalităţii de tratament presupune că persoanele din alt stat beneficiază de
aceleaşi drepturi ca şi resortisan ii statului respectiv, fiind totodată supuse şi aceloraşiț
obligaţii ca şi cetăţenii acelui stat. Egalitatea de tratament a prestaţiilor, a veniturilor, a
faptelor sau a evenimentelor, adică asimilarea/egalizarea prestaţiilor, a veniturilor, a
faptelor sau a evenimentelor reiese din articolul 5 al Regulamentului 883/2004. Astfel,
dacă potrivit legislaţiei statului membru competent, efectele legale sunt atribuite apariţiei
unor anumite fapte sau evenimente, acel stat membru le va lua în considerare ca şi cum s-
ar petrece pe teritoriul său. Se consacră în Regulament principiul totalizării perioadelor,
potrivit căruia perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei unui stat membru
sunt luate în calcul în oricare alt stat membru.
Cu privire la determinarea legii aplicabile unui cetăţean străin care se deplasează pe
teritoriul UE sau pe teritoriul celor patru state care nu sunt membre ale UE, procedura
constă în faptul că acestuia i se va aplica o singură legislaţie a unui singur stat, iar
persoanelor care se află angajate în mai multe state, li se va aplica legislaţia statului unde
se află la momentul respectiv. Aici se disting mai multe situaţii, şi anume :în prima situaţie
dacă o persoană lucrează într-un stat membru, i se va aplica legislaţia statului membrului
respectiv, cu excepţia detaşaţilor, marinarilor şi persoanelor asupra cărora există un
interes in cauză. Dacă o persoană lucrează în mai mult de un stat membru se ţine cont de
reşedinţă, chiar dacă persoana respectivă este angajată de mai multe întreprinderi sau
angajatori din diferite state membre, i se aplică tot legislaţia statului de reşedinţă. De
asemenea, dacă o persoană nu lucrează, i se aplică legislaţia statului de reşedinţă, aici fiind
incluse persoanele în şomaj şi cele inactive.
Dispoziţiile de coordonare pentru prestaţiile de boală se aplică persoanelor asigurate,
pensionarilor şi membrilor familiilor lor care îşi au reşedinţa sau locul de şedere în
străinătate. Se oferă o protecţie adecvată de asemenea, şi turiştilor care îşi petrec vacanţele
în străinătate.
În ceea ce priveşte cumulul, atunci când este necesară îndeplinirea unor condiţii
înainte de a dobândi dreptul la prestaţii, instituţia competentă ţine cont de perioadele de
asigurare, de reşedinţă sau de angajare realizate în temeiul legislaţiei altor state. Prestaţiile
pentru boală în natură includ îngrijiri medicale, tratamente medicale, medicamente şi
spitalizare, anumite prestaţii pentru persoanele dependente de îngrijiri, dar şi plăţi directe
cu scopul de a rambursa costurile acestora. Regula generală constă în faptul că prestaţiile
se acordă mereu conform legislaţiei statului în care solicitantul îşi are reşedinţa sau locul
de şedere, ca şi cum ar fi asigurat în statul respectiv.
În ceea ce prive te vacan ele i ederile de scurtă durată, cetă enii oricărui statș ț ș ș ț
membru au dreptul de a beneficia de asisten ă medicală dacă se dovede te necesar peț ș
durata vacan ei sau a unei ederi temporare într-un stat membru în acelea i condi ii ca iț ș ș ț ș
cetă enii statului respectiv. Aici avem mai multe situa ii cum ar fi: dacă solicitantul areț ț
re edin a în statul în care este asigurat, se în elege că acesta are dreptul la toate presta iileș ț ț ț
în natură oferite în temeiul legisla iei statului respectiv. Acestea sunt acordate de institu iaț ț
de asigurări de boală de la locul de re edin ă. Dacă solicitantul are re edin a în alt statș ț ș ț
membru decât cel în care este asigurat, acesta poate beneficia de presta ii de boală în araț ț
de re edin ă, având dreptul la acela i tratament ca i cetă enii ării respective.ș ț ș ș ț ț
În ceea ce prive te ederea temporară în afara statului în care solicitantul esteș ș
asigurat, persoana aflată temporar în alt stat membru decât în cel în care este asigurată va
avea dreptul la toate presta iile în natură care devin necesare din punct de vedere medicalț
în cursul ederii pe teritoriul altui stat membru, în func ie de natura presta iilor i deș ț ț ș
durata prevăzută a ederii. Asisten a medicală planificată în străinătate implică -ș ț
deplasarea unei persoane în alt stat pentru a primi un tratament medical, conform
normelor de coordonare. Costurile vor fi acoperite de institu ia de asigurare de boalăț
numai dacă persoana respectivă a primit în prealabil autoriza ia din partea acesteia i careț ș
este de competen a institu iei de asigurări de sănătate. Totu i autorizarea nu poate fiț ț ș
refuzată dacă tratamentul nu este disponibil în statul de unde provine solicitantul. Astfel,
persoana respectivă are dreptul la presta iile acordate de statul gazdă în numele institu ieiț ț
sale de asigurări de sănătate. În anumite cazuri, se poate cere i o rambursareș
suplimentară în statul de re edin ă.ș ț
I. Tratament medical în străinătate - o opţiune a cetăţeanului român
Cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS)
Cardul european de asigurări sociale de sănătate asigură persoanelor din cele 27 de
state membre ale Uniunii Europene, Islanda, Liechtenstein, Norvegia iș Elve ia, accesulț
gratuit sau la un cost redus la servicii medicale în cursul vizitelor temporare în străinătate,
dacă acestea devin necesare pe durata vizitei datorită unei boli acute sau datorită acutizării
unei stări patologice preexistente ce necesită tratament. A adar, dacă o persoană pleacă înș
vacan ă, într-o călătorie de afaceri sau pentru o edere de scurtă durată, acesta trebuie săț ș
de ină acest card. Cardul oferă posibilitatea de a avea acces la serviciile medicale dinț
sectorul public (ex. la un medic, la o farmacie, la un spital sau la un centru de servicii
medicale) în acelea i condi ii ca i cetă enii ării pe care persoana o vizitează. Dacăș ț ș ț ț
persoana plăte te din bani proprii îngrijirile sale medicale, acesteia i se vor înapoia banii laș
momentul revenirii în ţara sa.
Cardul european de asigurări sociale de sănătate asigură tratamentele iș
procedurile care sunt în mod normal acoperite de asigurările de sănătate din ara vizitată,ț
de aceea asigurările medicale private sunt în unele cazuri, necesare. Acest card nu acoperă
costurile serviciilor medicale în cazul vizitelor care au scopul de a ob ine îngrijiri medicaleț
pentru o afec iune preexistentă deplasării în călătorie. ț Cardul nu acoperă nici cheltuielile
efectuate cu furnizorii de servicii medicale din sectorul privat.
Cardul european de asigurări sociale de sănătate a fost introdus în mod progresiv,
începând de la 1 iunie 2004 până la 31 decembrie 2005. Începând cu 1 ianuarie 2006,
acesta este emis i recunoscut în toate statele enumerate mai sus. Pentru a ob ine un card,ș ț
persoana trebuie să fie asigurată sau să beneficieze de un sistem de asigurări sociale în
unul din statele mentionate. Fiecare persoană care călătore te în străinătate trebuie săș
de ină propriul său card. Informaţiile pe care cardul le contine sunt numele, prenumele,ț
codul numeric personal i data na terii. Modelul cardului este identic în intreaga UE, de iș ș ș
limba diferă în func ie de stat. În func ie de legisla iile ărilor, serviciile medicale sunt fieț ț ț ț
gratuite, fie contra cost, aceste costuri fiind rambursabile.
Cardul poate acoperi i îngrijiri medicale ale studenţilor sau ale lucrătorilorș
deta a i, ţinându-se seama de durata ederii lor. De asemenea, se pot acoperi i îngrijiriș ț ș ș
pentru femeile gravide în cursul ederii lor într-un alt stat membru, dar i în cazul unei boliș ș
cronice, motiv pentru consultarea unui medic în mod regulat i deplasarea într-un alt statș
membru pentru o edere temporară. Cardul este gratuit i este valabil timp de 6 luniș ș
(cardurile din alte state Europene precum Suedia sau Austria au valabilitate permanentă).
Cuantumul i durata presta iilor depind în întregime de legisla ia statului în care persoanaș ț ț
este asigurată. Astfel, toate presta iile vor fi plătite în bani direct de către institu iaț ț
competentă din statul respectiv.
Dacă o persoană ob ine autoriza ia, costul îngrijirilor medicale va fi acoperit la valoareaț ț
cea mai ridicată din statul în care s-au acordat îngrijiri medicale în statul în care persoana
beneficiază de acestea. Dacă nu a ob inut autoriza ia, persoana nu poate să beneficieze deț ț
rambursarea cheltuielilor ingrijirilor spitalice ti. ș Îngrijirile ambulatorii vor fi acoperite în
temeiul condi iilor oferite de statul în care persoana respectivă are asigurare, fără vreoț
rambursare suplimentară.
În ceea ce prive te presta iile în bani pe termen lung, se face o cerere care trebuie adresatăș ț
institu iei competente care poate solicita institu iei locului de reziden ă. Această institu ieț ț ț ț
are autoritatea de a alege un medic pentru a examina persoana în cauză, iar presta iile suntț
plătite direct de către institu ia competentă persoanei asigurate. ț
II. Trimiterea bolnavilor care nu pot fi trataţi în ţară pentru tratament în
străinătate
Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului stabileşte o serie
de responsabilităţi ale statului membru în care se face tratamentul, şi anume ţinând seama
de principiile universalității, accesului la îngrijiri de bună calitate, echității și solidarității,
asistența medicală transfrontalieră este furnizată în conformitate cu: legislația statului
membru în care se efectuează tratamentul, standardele și orientările privind calitatea și
siguranța stabilite de statul membru în care se efectuează tratamentul şi de legislația
Uniunii în materie de standarde de siguranță.
Astfel, statul membru în care se efectuează tratamentul trebuie să se asigure că pacienții
primesc, la cerere, de la punctul de contact național informații relevante privind
standardele și orientările menționate, inclusiv dispoziții privind supravegherea și
evaluarea furnizorilor de servicii medicale, informații prin care se precizează furnizorii de
servicii medicale care intră sub incidența acestor standard, orientări și informații privind
accesibilitatea spitalelor pentru persoanele cu handicap. De asemenea, este de competenţa
statului membru să verifice dacă furnizorii de servicii medicale pun la dispoziție informații
pertinente pentru a ajuta pacienții individuali să ia o decizie în cunoștință de cauză,
inclusiv în ceea ce privește opțiunile de tratament, disponibilitatea, calitatea și siguranța
asistenței medicale pe care o furnizează în statul membru în care se efectuează tratamentul
şi dacă furnizorii de servicii medicale pun de asemenea la dispoziție facturi clare și
informații clare privind prețurile, precum şi informaţii privind autorizarea sau
înregistrarea acestora, asigurarea acestora sau privind alte mijloace de protecție personală
sau colectivă cu privire la răspunderea profesională. În măsura în care furnizorii de servicii
medicale furnizează deja pacienților cu reședința în statul membru în care se efectuează
tratamentul informații relevante privind aceste chestiuni, furnizorii de servicii medicale nu
sunt obligaţi să furnizeze informații mai ample pacienților din alte state membre.
Este important să existe proceduri transparente pentru depunerea de plângeri și
mecanisme prin intermediul cărora pacienții pot solicita repararea daunelor în
conformitate cu legislația statului membru de tratament, dacă aceștia suferă prejudicii
rezultate în urma asistenței medicale pe care o primesc şi să existe sisteme de asigurări de
răspundere profesională, o garanție sau un mijloc similar care este echivalent sau
comparabil în esență în ceea ce privește scopul său, care este adecvat naturii și amplorii
riscului, pentru tratamentele furnizate pe teritoriul său.
Pentru a asigura continuitatea asistenței medicale, pacienții care au beneficiat de
tratament au dreptul la un dosar medical al tratamentului respectiv, în format pe hârtie sau
electronic, și au acces la cel puțin o copie a acestui dosar în conformitate cu și sub rezerva
măsurilor naționale de punere în aplicare a dispozițiilor Uniunii privind protecția datelor
cu caracter personal, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE. Principiul
nediscriminării din motive de naționalitate se aplică tuturor pacienților din alte state
membre. Aceasta nu aduce prejudicii posibilității statului membru de tratament, în situația
în care acest lucru este justificat de motive imperative de interes general, cum ar fi
cerințele de planificare referitoare la asigurarea unui acces suficient și permanent la o
gamă echilibrată de tratamente de înaltă calitate în statul membru în cauză sau la dorința
de a controla costurile și de a evita, pe cât posibil, orice risipă de resurse financiare, tehnice
și umane, de a adopta măsuri privind accesul la tratament menite să îndeplinească
responsabilitatea sa fundamentală, de a asigura acces suficient și permanent la asistență
medicală pe teritoriul său. Astfel de măsuri se limitează la ceea ce este necesar și
proporțional și nu pot constitui un mijloc de discriminare arbitrară și sunt făcute publice
în prealabil.
Statele membre se asigură că furnizorii de servicii medicale de pe teritoriul lor
aplică pacienților din alte state membre aceeași gamă de onorarii pentru asistența
medicală care se plătesc în cazul pacienților autohtoni aflați într-o situație medicală
comparabilă sau că cer un preț calculat în conformitate cu criterii obiective și
nediscriminatorii, dacă nu există prețuri comparabile pentru pacienții autohtoni.
Statul membru de afiliere ( statul membru în care pacientul este asigurat) are la rândul său
o serie de responsabilităţi, şi anume trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura
rambursarea costurilor asistenței medicale transfrontaliere şi să creeze mecanisme prin
care pacienţilor să le fie furnizate informaţii privind drepturile lor în statul membru cu
privire la primirea de asistenţă medicală transfrontalieră. În cazul în care un pacient a
beneficiat de asistență medicală transfrontalieră și în cazul în care se dovedește a fi
necesară o monitorizare medicală, este disponibilă aceeași monitorizare medicală de care
pacientul ar fi avut parte dacă asistența medicală ar fi fost furnizată pe teritoriul său. Este
de importanţă deosebită ca pacienţii care doresc să beneficieze sau beneficiază de asistență
medicală transfrontalieră să aibă acces de la distanță la dosarele lor medicale sau să
primească cel puțin o copie a acestora, în conformitate cu şi sub rezerva măsurilor
naționale de punere în aplicare a dispozițiilor Uniunii privind protecția datelor cu caracter
personal, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE.
Directiva menţionează de asemenea că, fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr.
883/2004, statul membru de afiliere asigură rambursarea costurilor suportate de o
persoană asigurată care beneficiază de asistență medicală transfrontalieră, dacă asistența
medicală respectivă se regăsește printre prestațiile la care are dreptul persoana asigurată
în statul membru de afiliere.
Statul membru de afiliere poate impune unei persoane asigurate care solicită
rambursarea costurilor asistenței medicale transfrontaliere, inclusiv asistența medicală
primită prin intermediul telemedicinei, aceleași condiții, criterii de eligibilitate și
formalități de reglementare și administrative, la nivel local, regional sau național, pe care
le-ar impune dacă asistența medicală respectivă ar fi acordată pe teritoriul său. Aceasta
poate include o evaluare de către un cadru medical sau un administrator de servicii
medicale care furnizează servicii sistemului obligatoriu de securitate socială sau sistemului
național de sănătate din statul membru de afiliere, cum ar fi medicul generalist sau medicul
primar la care pacientul este înregistrat, dacă acest lucru este necesar pentru determinarea
dreptului individual al pacientului la asistență medicală. Cu toate acestea, condițiile,
criteriile de eligibilitate și formalitățile de reglementare și administrative impuse în
temeiul prezentului alineat nu pot fi discriminatorii sau nu pot constitui un obstacol în
calea liberei circulații a pacienților, serviciilor sau bunurilor, cu excepția cazului în care
acest lucru este justificat în mod obiectiv de cerințe de planificare referitoare la asigurarea
unui acces suficient și permanent la o gamă echilibrată de tratamente de înaltă calitate în
statul membru în cauză sau la dorința de a controla costurile și de a evita, pe cât posibil,
orice risipă de resurse financiare, tehnice și umane. Deopotrivă, statul membru de afiliere
poate limita aplicarea normelor privind rambursarea pentru asistența medicală
transfrontalieră pe baza unor motive imperative de interes general, cum ar fi cerințele de
planificare referitoare la asigurarea unui acces suficient și permanent la o gamă echilibrată
de tratamente de înaltă calitate în statul membru în cauză sau la dorința de a controla
costurile și de a evita, pe cât posibil, orice risipă de resurse financiare, tehnice și umane.
În ceea ce priveşte procedurile administrative privind asistenţa medicală
transfrontalieră, statul membru de afiliere garantează faptul că procedurile administrative
privind recurgerea la asistență medicală transfrontalieră și rambursarea costurilor
asistenței medicale acordate în alt stat membru au la bază criterii obiective și
nediscriminatorii care sunt necesare și proporționale cu obiectivul urmărit. Astfel, statele
membre stabilesc termene rezonabile până la care cererile referitoare la asistența medicală
transfrontalieră trebuie să fie prelucrate și acestea sunt făcute publice în prealabil. La
analizarea cererilor referitoare la asistența medicală transfrontalieră, statele membre țin
seama de starea patologică specific şi de gradul de urgență și circumstanțele individuale.
Coooperarea statelor membre pentru punerea în aplicare a acestei directive se
răsfrânge şi asupra recunoaşterii prescripţiilor medicale eliberate într-un alt stat membru ,
astfel încât în cazul în care un medicament este autorizat pentru a fi introdus pe piață pe
teritoriul lor, în conformitate cu Directiva 2001/83/CE sau cu Regulamentul (CE) nr.
726/2004, statele membre garantează că prescripțiile eliberate în alt stat membru unui
anumit pacient pentru un astfel de produs pot fi utilizate pe teritoriul lor în conformitate cu
legislația națională proprie în vigoare și că orice restricții privind recunoașterea
prescripțiilor individuale sunt interzise, cu excepția cazului în care aceste restricții fie se
limitează la ceea ce este necesar și proporționat pentru protejarea sănătății umane și sunt
nediscriminatorii, fie se bazează pe îndoieli legitime și justificate legate de autenticitatea,
conținutul sau claritatea unei prescripții individuale.
Conform Ordonanţei nr. 28 din 30.01.2003 privind trimiterea bolnavilor pentru tratament
în străinătate, persoanele cu afecţiuni deosebit de grave, precum şi cele care au dobândit
afecţiuni ca urmare a Revoluţiei din Decembrie 1989, care nu pot fi tratate în ţară, pot fi
trimise la tratament în străinătate, cheltuielile aferente tratamentului în străinătate fiind
suportate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii şi Familiei
Ordinul Ministrului Sănătăţii nr.50/2004 stabileşte metodologia şi procedurile pentru a
face aceste operaţiuni posibile. Activitatea de trimitere la tratament medical în străinătate
a bolnavilor este îndeplinită de direcţiile de sănătate publică judeţene sau a municipiului
Bucureşti şi de Serviciul pentru programe de sănătate din cadrul Ministerului Sănătăţii.
Trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate se aprobă de Ministerul Sănătăţii
numai pentru afecţiunile care nu pot fi tratate în ţară, pe baza unei documentaţii medicale
întocmite de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, denumite
în continuare direcţii de sănătate publică.De asemenea, trimiterea la tratament în
străinătate se face pentru bolnavii înscrişi pe lista unui medic de familie, care au parcurs
toate nivelurile de acordare a asistenţei medicale, respectiv asistenţa medicală primară, de
specialitate, şi care au fost spitalizaţi în unităţi sanitare care oferă servicii medicale de
înaltă calitate profesională şi tehnică, dar a căror sănătate nu a fost restabilită.
Solicitările de trimitere a bolnavilor pentru tratament medical în străinătate se aprobă, ca
urmare a analizării acestora de către o comisie constituită la nivelul Ministerului Sănătăţii
formată din: un secretar de stat, în calitate de preşedinte al comisiei, 2 reprezentanţi ai
Serviciului pentru programe de sănătate, un reprezentant al Direcţiei asistenţă medical şi
un reprezentant al Direcţiei generale economice. Comisia are obligaţia să se întrunească de
două ori pe lună, în intervalul 1 - 5, respectiv 14 - 18 ale fiecărei luni, precum şi ori de câte
ori este nevoie în cazul urgenţelor, în vederea analizării solicitărilor transmise. Comisia
constituită la nivelul Ministerului Sănătăţii trebuie să ia măsuri pentru ca termenul de
adoptare a deciziei şi comunicarea acesteia către direcţia de sănătate publică să nu
depăşească 20 de zile lucrătoare de la data înregistrării dosarului la Ministerul Sănătăţii. La
finalul fiecărei întâlniri, ca urmare analizării solicitărilor depuse, această comisie are
obligaţia să întocmească un proces-verbal care este semnat de membrii prezenţi ai
acesteia. În cazul în care solicitările de finanţare a tratamentelor în străinătate depăşesc
fondurile stabilite lunar cu această destinaţie, comisia constituită la nivelul Ministerului
Sănătăţii aprobă finanţarea tratamentului în străinătate pe baza următoarelor criterii de
prioritate:
a) riscul vital estimat în lipsa tratamentului:
- risc major (mare) = 10 puncte;
- risc mediu = 5 puncte;
- risc scăzut (mic) = 0 puncte;
b) beneficiul tratamentului estimat pentru bolnav:
- foarte mare (recuperare totală) = 10 puncte;
- satisfăcător (recuperare parţială) = 5 puncte;
- nesatisfăcător (fără beneficii evidente) = 0 puncte.
După stabilirea, de către comisiile de specialitate teritoriale, a punctajului total pentru
fiecare bolnav, calculat prin însumarea punctajelor acordate, comisia constituită la nivelul
Ministerului Sănătăţii determină punctajul total final corespunzător fiecărui bolnav prin
aplicarea următoarelor criterii suplimentare:
a) costul estimat al tratamentului solicitat:
- sub 25.000 lei = 20 puncte;
- 25.000 - 50.000 lei = 15 puncte;
- 50.000 - 75.000 lei = 10 puncte;
- 75.000 - 100.000 lei = 5 puncte;
- peste 100.000 lei = 0 puncte;
b) perioada de timp care a trecut de la data înregistrării solicitării la nivelul Serviciului
pentru programe de sănătate, calculată începând cu data de la care dosarul transmis este
complet şi îndeplineşte toate condiţiile de legalitate prevăzute în prezentul ordin:
- sub 1 lună = 0 puncte;
- 1 lună - 3 luni = 5 puncte;
- 3 luni - 6 luni = 10 puncte;
- 6 luni - 12 luni = 15 puncte;
- peste 12 luni = 20 puncte.
Pentru bolnavii care au consemnat în cuprinsul procesului-verbal medical întocmit în
vederea trimiterii pentru tratament în străinătate nivelul de prioritate "Urgenţă medicală",
criteriile suplimentare nu se aplică. Comisia constituită la nivelul Ministerului Sănătăţii
determină punctajul total final, pentru fiecare bolnav, prin însumarea punctajului total
consemnat în procesul-verbal medical întocmit de către comisiile de specialitate teritoriale
şi punctajele acordate la criteriile suplimentare. Sunt aprobate de către Comisie, solicitările
care îndeplinesc toate condiţiile de legalitate în limita fondurilor stabilite lunar cu această
destinaţie şi în ordinea descrescătoare a punctajelor totale finale obţinute în condiţiile
prezentului ordin. Suma în valută necesară pentru tratamentul în străinătate se comunică
de direcţia de sănătate publică a judeţului în care domiciliază pacientul, pe baza
documentelor primite de la clinicile de specialitate din străinătate. Echivalentul în lei al
sumei în valută se asigură de Ministerul Sănătăţii în limita bugetului aprobat anual şi
trimestrial cu această destinaţie şi se utilizează pentru acoperirea costurilor tratamentului
medico-chirurgical, spitalizării şi transportului pentru bolnav, precum şi ale transportului
pentru un însoţitor, dacă este cazul, sumele aferente fiind transmise direcţiei de sănătate
publică prin care s-a întocmit documentaţia bolnavului. Dispoziţia bugetară de repartizare
a creditelor va fi întocmită în maximum 7 zile lucrătoare de la aprobarea dosarului de către
ordonatorul principal de credite. Asigurarea valutei necesare se face de către direcţia de
sănătate publică a judeţului în care domiciliază bolnavul, în conformitate cu regulamentul
valutar în vigoare.
Comisiile de specialitate teritoriale şi comisiile medicale centrale
Arondarea judeţelor la centrele universitare medicale în care funcţionează comisiile de specialitate teritoriale şi comisiile medicale centrale
1. Centrul universitar Bucureşti
Municipiul Bucureşti
Judeţele: Argeş, Buzău, Dâmboviţa, Ialomiţa, Prahova, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Ilfov, Constanţa, Tulcea, Brăila
2. Centrul universitar Cluj-Napoca
Judeţele: Cluj, Alba, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Satu Mare, Sălaj
3. Centrul universitar Timişoara
Judeţele: Timiş, Arad, Caraş-Severin, Hunedoara
4. Centrul universitar Iaşi
Judeţele: Bacău, Neamţ, Suceava, Vaslui, Vrancea, Iaşi, Botoşani, Galaţi
5. Centrul universitar Târgu Mureş
Judeţele: Covasna, Harghita, Mureş, Braşov, Sibiu
6. Centrul universitar Craiova
Judeţele: Gorj, Mehedinţi, Vâlcea, Dolj, Olt.
Comisiile de specialitate au următoarele atribuţii
1. Examinează bolnavul şi documentaţia medicală, în vederea stabilirii diagnosticului complet al afecţiunii de bază (clinic, etiologic, funcţional, histopatologic, topografic, forma şi stadiul evolutiv), consemnând totodată şi eventualele boli asociate.
2. În situaţia în care tratamentul bolnavului examinat poate fi efectuat în ţară, recomandă unitatea medicală în care bolnavul urmează să fie tratat, întocmind în acest scop documentaţia medicală necesară.
3. Recomandă internarea pacientului într-o clinică din centrul universitar în care funcţionează comisia, în cazul în care sunt necesare investigaţii suplimentare pentru stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice.
4. Completează procesul-verbal medical, pe care îl trimite direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti în termen de maximum 14 zile de la evaluarea pacientului.
Recomandă minimum 3 clinici la care pacientul poate efectua tratament în străinătate, furnizând şi datele de contact ale acestora (adresă, telefon, fax). Selectarea clinicilor se face în ordine descrescătoare, pe baza următoarelor criterii:
- experienţa în domeniu şi rezultatele obţinute;
- calitatea serviciilor oferite;
- costul estimativ al tratamentului (cel mai mic).
Comisia are obligaţia de a argumenta în scris selecţia clinicilor pentru tratament în străinătate.
5. Completează fişa special pentru bolnavii cu afecţiuni hematologice care solicită transplant de celule STEM hematopoietice.
6. Informează pacientul sau aparţinătorii acestuia despre boala de care suferă, intervenţia recomandată, rezultatele aşteptate în urma efectuării intervenţiei în străinătate, precum şi despre riscurile pe care le comportă intervenţia.
7. Evaluează pacientul la întoarcerea în ţară şi elaborează un raport medical, trimis direcţiei de sănătate publică judeţene, în care este precizat beneficiul tratamentului efectuat. În cazul în care se impune continuarea tratamentului în străinătate, se completează un nou proces-verbal medical.
Formular S2 (fostul E112), se eliberează la solicitarea persoanelor asigurate în
sistemul de asigurări de sănătate, de casele de asigurări de care acestea aparţin.
Fiecare ţară solicită şi decontează serviciile după legea din ţara din care provine
bolnavul. De exemplu, se poate ca o operaţie realizată în Franţa să fie decontată la preţul ei
din România, şi nu la cel din spitalul francez. Mai precis, un român are acces în orice spital
din străinătate, însă decontarea serviciilor se face în funcţie de legislaţia din România. În
condiţiile în care S2 nu acoperă cheltuielile, atunci pacientul trebuie să plătească în plus.
Printre cele mai frecvente afecţiuni pentru care românii au solicitat tratamentul în
străinătate intră: tumorile, insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală cronică, malformaţie
artero-venoasă cerebrală i insuficienţă valvă aortică.ș
Pentru a obţine formularul E 112, pacientul trebuie să depună la casa de asigurări în
evidenţa căreia acesta este înregistrat ca persoană asigurată, o cerere, însoţită de
următoarele documente:
- Copie după actul de identitate sau de pe certificatul de naştere, după caz;
- Dosarul medical, care va conţine, pe lângă înscrisuri medicale, raportul medical din care
să rezulte diagnosticul, precum şi recomandarea medicală pentru efectuarea tratamentului.
Raportul medical se întocmeşte de un medic dintr-un spital clinic universitar sau, după caz,
judeţean, aflat în relaţii contractuale cu o casă de asigurăride sănătate din România;
- Confirmare scrisă din partea unităţii sanitare din statul membru al UE sau al Spaţiului
Economic European în care se intenţionează efectuarea serviciului medical, cu privire la
disponibilitatea acesteia de a acorda respectivul serviciu medical, în baza formularului E
112, în perioada indicată de persoana solicitantă, pe baza recomandării medicului curant
care întocmeşte raportul medical;
- După ce a fost înregistrată cererea, casa de asigurări o va analiza şi în termen de
maximum 5 zile lucrătoare o va soluţiona.
Formularul E 112 se emite in baza Regulamentului Consiliului European (CEE) nr.
1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala in raport cu lucratorii salariati,
cu lucratorii independenti si cu familiile acestora care se deplaseaza in cadrul Comunitatii,
precum si a Regulamentului Consiliului European (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor
de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71. Acest formular se emite pentru doua
situatii:
I. pentru lucratorii si membrii lor de familie care, dupa ce au dobandit dreptul la asigurarea
la sanatate intr-un stat membru UE, sunt autorizati de casa de asigurari de sanatate din
acest stat sa revina pe teritoriul statului membru UE in care isi au resedinta sau sa-si
transfere resedinta pe teritoriul unui alt stat membru;
II. pentru toate persoanele asigurate si membrii lor de familie care sunt autorizati de casa
de asigurari de sanatate sa se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru UE pentru a
primi acolo tratamentul adecvat starii lor de sanatate.
Conditii de emitere prevazute de regulamente: Pentru situatia transferului de resedinta –
Eliberarea E 112 in aceasta situatie se realizeaza de casa de asigurari de sanatate numai
daca se stabileste ca deplasarea persoanei respective nu i-ar prejudicia starea sanatatii sale
sau primirea de tratament medical.
In cadrul procesului de eliberare a formularului E 112 in aceasta situatie, CASELE DE
ASIGURARI DE SANATATE SI PERSOANELE ASIGURATE SOLICITANTE VOR RESPECTA
URMATOAREA PROCEDURA: Persoana care solicita formularul E 112 va depune o cerere
scrisa la casa de asigurări de sănătate, unde este luată în evidenţă ca persoană asigurată.
Cererea va fi însoţită de următoarele documente:
a) o copie a actului de identitate sau a certificatului de nastere, dupa caz.
b) dosarul medical care va contine ca elemente de ordin general inscrisuri medicale din
care sa rezulte diagnosticul, precum si tratamentul medical aflat in derulare la o unitate
sanitara aflata in relatii contractuale cu o casa de asigurari de sanatate din Romania. De
asemenea in cadrul acestor inscrisuri medicale trebuie precizat in mod explicit si
argumentat daca deplasarea persoanei solicitante prejudiciaza sau nu starea sanatatii sale
sau primirea de tratament medical. Dosarul medical trebuie intocmit de un medic sau o
unitate sanitara aflata in relatii contractuale cu o casa de asigurari de sanatate din
Romania. Toate aceste documente trebuie sa fie semnate si stampilate. c) o confirmare
scrisa din partea unitatii sanitare din statul membru UE in care se intentioneaza efectuarea
serviciului medical cu privire la disponibilitatea acesteia de a acorda respectivul serviciu
medical in perioada indicata de persoana solicitanta.
2. Cererea se inregistreaza la registratura casei de asigurari de sanatate.
3. Dupa efectuarea inregistrarii casa de asigurari de sanatate procedeaza la analiza cererii.
Procesul de analiza cuprinde urmatoarele etape generale:
a) se verifica statutul de asigurat al persoanei solicitante. In situatia in care in urma
verificarilor se constata ca persoana nu este asigurata, cererea de eliberare a formularului
nu este aprobata, iar acest lucru se comunica in scris solicitantului.
b) daca se constata ca persoana solicitata este asigurata se trece la analiza dosarului
medical pentru a se verifica indeplinirea conditiei prevazute de art. 22 alin. (2) teza intai
din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71.
c) daca se constata indeplinirea conditiei prevazute de art. 22 alin. (2) teza intai din
Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 se va elibera formularul E 112. Formularul se elibereaza
in doua exemplare din care unul se pastreaza la nivelul institutiei, iar celalalt se comunica
persoanei solicitante. Regula generala este ca acest formular se elibereaza inainte de
plecarea persoanei la tratamentul planificat. Acesta se poate elibera si dupa plecarea
persoanei, dar numai daca din motive de forta majora nu a putut fi eliberat anticipat.
B. Pentru situatia trimiterii la tratament medical trebuie indeplinite doua conditii
cumulative:
B1. Tratamentul respectiv se regaseste printre serviciile medicale prevazute in pachetul de
servicii de baza de care beneficiaza asiguratii din sistemul de asigurari sociale de sanatate
din Romania.
B2. Acest tratament nu i se poate acorda in intervalul de timp necesar in mod normal
pentru obtinerea tratamentului respectiv in Romania, luand in considerare starea curenta
de sanatate a persoanei solicitante si evolutia probabila a bolii. Daca cele doua conditii sunt
indeplinite casa de asigurari de sanatate nu poate refuza eliberarea acestui formular.
Bibliografie
Doctrină
Claudia Ana Moarcăş Costea, „Instrumente de coordonare a sistemelor de securitate socială”, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2011
Alexandru Ţiclea, „ Tratat de Dreptul Muncii”, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012 Alexandru Ţiclea , Laura Georgescu , „Dreptul Securităţii Sociale”, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2013
Legislaţie
Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere
Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 50 din 23 ianuarie 2004 privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi pentru tratament în străinătate
Ordonanţa nr.28/2003 privind trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate Regulamentul nr.883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate social Regulamentul (CEE) nr.1408/71 al Consiliului privind aplicarea regimurilor de
securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii independenţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii
Site-uri internet
http://www.prostemcell.ro/articole-sanatate/formulare-de-tratament-in-
strainatate.html
http://fundatiamereuaproape.ro/cum-obtinem-formularul-e112-s2/
http://www.cnas.ro/