Motto: ”Sănatatea este o comoară pe

care puţini știu să o preţuiască,deși aproape toţi se nasc cu ea”

Hipocrate

INTELEGEREA SI ACCEPTAREA TRATAMENTULUI

PRESCRIS

DEFINIREA TRATAMENTULUI: În timp ce știința oferă remedii noi, iar medicii fac eforturi de a trata tot mairafinat diferite tulburări, prea mulți pacienți pentru care sunt preconizate acesteintervenții se pare ca nu reușesc să beneficieze de aceste eforturi,și nu din cauzalipsei de eficacitate a tratamentului.Este un paradox aparent - desi avem tratamenteeficace, raspunsul terapeutic în tulburarilepsihiatrice nu se ridica intotdeauna lanivelul acestei eficacitati. În Grecia antica, Hipocrate a observat că pacienții își potîmpiedica propria vindecare prin sustragerea de la tratamentele prescrise și, probabilpentru prima oara în istoria medicinei, atragea atentia asupra noncompliantei. Dupa21 de secole, problema persista.Noua din zece pacienți nu iau corect medicamenteleprescrise sau nu le iau deloc. Pentru ca remisiunea și recuperarea sa devina orealitate trebuie evitate recaderile oricronicizarile, iar unul dintre factorii importanti înprocesul terapeutic este reprezentat de complianta.O definitie formala a complianteila tratament este - gradul în care utilizarea de catre o persoana amedicamentelorcoincide cu indicatia medicului (mai general - masura în care comportamentuluneipersoane corespunde cu sfatul medical)

RELAȚIA TERAPEUTICĂ ÎN ACTUL MEDICAL

Actul medical constă într-o activitate complexă care are ca fundament centralconservarea stării de sănătate a unui individ, grup sau colectivitate, care solicitădirect sau indirect instituirea unor intervenţii sau măsuri reparatorii a prejudiciuluifizic, psihic sau social. După caz, solicitarea acestui serviciu de sănătate poate fiefectuată direct de către o persoana, sau indirect de aparţinători,când beneficiarulpotenţial al intervenţiei nu are capacitatea fizică sau psihică să o realizeze(copil,adult în stări critice sau pacient cu risc vital).Activitate medicala poate fianalizată din mai multe puncte de vedere:Locaţie și dotareActivitatea de asistenţă medicală are locaţii diferite de desfășurare, după serviciilecare funcţionează în România: Serviciul de salvare care oferă primul ajutor în locaţii extrainstituţionale, la domiciliulpacienţilor, la locul de muncă, în orice altă locaţie în care starea de sănătate nupermite adresarea directă. În aceste condiţii caracteristicile mediului pot fi adeseaimproprii actuluimedical (căi de acces, condiţii meteo, iluminare, aerisire, aglomeraţiiumane etc), care suntsurse suplimentare de stres profesional, ceea ce necesită opregătire profesională cu înaltă calificare si o capacităţi psihologice de organizare,evaluare și decizie. Adaptarea practicianului la condiţiile nefavorabile se datoreştefaptului că nu pot fi controlate sau modificate configuraţiile locaţiilor,ci doar redusesursele care pot periclita calitatea vieţii solicitanţilor.În aceste condiţii locaţia în care se desfăşoară actul medical are cu totulaltecaracteristici decât cel standardizat din instituţiile medicale, care conferăadecvare, utilitate,accesibilitate familiaritate, adresabilitate, atribute care stau la bazaorganizării locaţiilor din instituţiile medicale.Dotarea cu tehnică medicală despecialitate pentru efectuarea acestor tipuri de intervenţie presupune existenţautilităţilor minimal necesare pentru eficacitatea intervenţiei de conservare a funcţiilorvitale și deplasarea spre cea mai apropiată instituţie medicală care în termen scurt şieficient să poată asigura desfăşurătorul intervenţiei.

Serviciul de urgenţă este prima instanţă din cadrul serviciilormedicaleinstituţionalizate, care au program de funcţionare continuu și care fie preiau cazuriledin servicii de salvare,fie oferă consultanţă primară şi,după caz, chiar intervenţieterapeutică cazurilor ce după evaluare necesită intervenţie rapidă pentruminimalizarea daunei fizice sau suferinţei psihice, care prin amplitudinea ei trebuie săbeneficieze de ajutor specializat imediat saureorientare spre servicii de specialitate.Locaţiile serviciilor de urgenţă au de regulă un amplasament care să confereaccesibilitate şi siguranţă celor care li se adresează.Specificul fiecărui serviciu de urgenţă sau

gradul lui de generalitate va atrage dupăsine o locaţie adecvată precum și linii tehnice de urgentă cu toate reperele deevaluare și intervenţie pentru stabilizarea funcţiilor vitale sau intervenţii de prim ordin. Toate celelalte locaţii în care se acordă asistenţă medicală primară sau specializatătind să aibă o arondare a spaţiilor care să satisfacă principalele obiective:

-evidenţa,selecţia și orientarea cazuisticii;

- Aşteptarea succesiunii în vederea evaluării;

- Evaluarea medicală(consult) şi explorări parţiale;

- Examinări şi evaluări cu grade de complexitate progresivă;

- Tratamente și intervenţii medicale de complexitate progresivă;

- Dupa caz, internarea (linie hotelieră cu spaţiu de odihnă, igienă,alimentaţie,eliminare,relaxare etc.)

Simpla enumerare a obiectivelor medicale, a spaţiilor şi utilităţilor necesarerealizării lor aduc la lumină două componente importante ale impactului locaţieiasupra solicitantului de servicii de sănătate: -noutatea spaţiilor locaţiei cu impact asupra orientării către zonele descrisemaisus cu privire la căi de acces, orientarea spaţială, accesibilitatea etc.Accesuldificil,lipsa reperelor, repere contradictorii, igiena spaţiilor, umanizarea spaţiilor,aspectulfizic al bolnavilor internaţi, a personalului, solicitudinea personaluluimedical etc.constituie un prim contact perspectiva locativă a bolii şi aspecteleenumerate formeaza reprezentări fragmentare cu un tip de impact emoţionalpozitiv/vegativ care se supra- adaugă stării de sănătate fizică și psihică abolnavului. Experienţa contactului cu serviciile medicale se face în primă instanţăcu locaţia și dotarea locaţiei,care comunică bolnavului sau aparţinătorilorsiguranţă,încredere, optimism sau contrariile acestora.Pentru multe persoanecaracteristicile nefavorabile ale locaţiei umbresc sau chiar anihilează eficacitateapersonalului medical care-l deservesc. Managementul instituţional se referă atâtla aspectul formal(locaţie, tip de intituţie) cât și la cel informal (competenţeprofesionale acţionale). -noutatea explorărilor funcţionale (sau diversitatea şi dificultatea)face partedinelementele unui nou scenariu comportamental. Pentru ca subiectul să poatăparticipa cusucces (activ, cooperant, relaxat) la acest scenariu are nevoie deinformaţii generale despre procedură (utilitate, adecvare, limite) sau după cazsimptome probabile cu gradgeneral de descriere.Cunoaştereaparţială a explorăriicreşte colaborarea și scade anxietatea de explorare prin metode temnice, multe dinele cu caracter invaziv (direct sau indirect).

Orice explorare funcţionlă sau altăevaluare de specialitate medicală este privită cu variaţii de către actorii relaţieimedicale,fiecare cu un nivel de expectanţă diferit faţă de pacientul supus evaluării.

În cercetări de psihologie medicală s-au obţinut diferenţe semnificative cuprivire la anxietateapreoperatorie între pacienţii care au fost informaţi minimal desprelocaţia operatorie şi cei fără informaţii.Demitizarea actului de evaluare medicală nureduce prestigiul celui care-l execută ci din contra creşte respectul și colaborarea cupersonalul medical. Dreptul de informare al pacientului reprezintă un drept dar și o condiţie a unei relaţiiconfortabile între principalii actori ai actului medical.-Cabinetul medical(propriu sau al unui grup) sau fiecare locaţie separată este primainstanţă în care se realizează contactul cu principalul actor al actului medical,medicul.

FACTORI LEGATI DE BOALA CARE INFLUENTEAZA ACCEPTAREATERAPEUTICA:

-Severitatea bolii

-Evolutia

-Implicatiile bolii asupra activitatii bolnavului

- Teama de amputatii

-Bolile acute

-Teama de complicatii

-Boli putin invalidante

-Disconfortul crescut

-Teama de moarte

-Bolile cronice

- Prognostic sever – evolutie torpida

-Boli care afecteaza imaginea de sine

-Faze frecvente de acutizare

-Boli care afecteaza statutul si rolul social

-Evolutie foarte grava

-Boli cu rasunet social negativ

Relatia medic-pacient poate fi un factor de crestere a compliantei, atunci cand existao optimizare a modului de comunicare, anterioara deciziei terapeutice si prezentariiei bolnavului, dar si un factor cu efect opus, ori de cate ori programul terapeutic esteprezentat fara o “personalizare”, ca un ordin dat de pe o pozitie de superioritate.

CALITATI PRIN CARE MEDICUL INFLUENTEAZA ACCEPTAREA TERAPEUTICA:

Exponent al puterii sociale

Prestigiul medicului

Calitatile de instructor ale medicului

Calitati relationale fata de bolnav

- puterea legitimata (statutul sau social) influenteaza direct proportional complianta terapeutica

- rabdare, tact;

- autoritate

- puterea experta (statutul social, amplificat de gradul si nivelul sau de pregatire)

- mod explicit

- exemplificari

± seminarizari ale bolnavului;

- apropierea

- puterea informationala (medicul detine solutii terapeutice)

- ordine, ierarhizare;

- raceala, distanta fata de pacient

- puterea coercitiva (limitari comportamentale impuse de medic)

- instructiuni scrise;

- puterea recompensiva (mici indulgente terapeutice in cazul unei bune compliante)

- avertizare asupra efectelor secundar