CC ercetarea bibliologică în spaţiul românesc s-a concentrat în ultimele decenii, dar de faptîn general, asupra aspectelor multiple care

privesc cartea românească veche. Nu ne îndoim asupraimportanţei conceptului de carte românească veche, aşacum a intrat în conştiinţa cercetătorilor mai vechi şi mai noi,şi lista bibliografică a acestora ar fi destul de lungă. Însă nuacesta este obiectul prezentei contribuţii. La cea de a patraediţie a Conferinţei cu genericul Bibliologie şi patrimoniucultural naţional, în anul 2010, am dorit să aducem în discuţie,pe lângă mai rar abordata temă a prezenţei cărţilor europeneîn bibliotecile româneşti, în primul rând “Transylvanica”.Înţelegem aici nu cărţile, care pot fi subsumate categoriei“BRV”, intrate prin tradiţie în atenţia cercetătorilor, ci aceletipărituri, pe care le-am considera tot româneşti, dar“neglijate”. Specialiştii ştiu că ne referim la acele cărţi careau fost tipărite în Transilvania sub diferite influenţeculturale şi religioase, încă din primul sfert al secolului alXVI-lea, cu alte litere decât cele chirilice.

Totuşi, aşa cum susţine tradiţia, ideea pe care se bazeazăaceasta, ne duce spre Timotei Cipariu1 şi Ioan Bianu care, înprimul volum al Bibliografiei Româneşti Vechi [BRV]2, auindicat direcţia în care s-a îndreptat cercetarea istoriei cărţiiromâneşti vechi de la apariţia Bibliografiei până astăzi: “Înpublicaţiunea de faţă se încearcă pentru întâia oară a se dao arătare completă despre tot ce se scie că s-a tipărit înŢările Românesci sau de români în alte ţări până la 1830”3.

Chiar dacă în BRV sunt clar stabilite trei concepte careau stat la baza selecţiei cărţilor bibliografiate, “ce s-a tipăritîn Ţările Românesci”, “de români în alte ţări” şi “până la

1830”, Bibliografia Românească Veche cuprinde răspunsurile laproblemele puse, însă parţial. “Transylvanica”, acele cărţicare au apărut pe teritoriul Transilvaniei în limbile latină,germană, maghiară şi cele ale autori transilvăneni tipărite înalte ţări, sunt citate sporadic, şi Ioan Bianu nu le discută niciconceptual. Această situaţie justifică, de fapt, propunereanoastră de cercetare, începând cu lucrările acesteiConferinţe.

Nu dorim, prin contribuţia noastră, să le atribuim luiBianu, Hodoş şi Simonescu o lipsă de interes faţă de aceastăproblematică ori alte circumstanţe culturale. În faza deastăzi a cunoaşterii, am simţit nevoia să aducem în discuţieun program de cercetare nu tocmai facil privind punerea lalocul cuvenit al acestor tipărituri, aproape ignorate încultura românească, care, considerăm noi, este un maredeziderat al cercetării ştiinţifice româneşti de pretutindeni4.În ultimele decenii, unii cercetători români au inclus încataloage de carte veche, nesistematic, şi “Transylvanica”,dar cercetări sistematice şi de anvergură se datorează,credem la această oră, doar Doamnei Doina Nägler princele două volume apărute încă în secolul trecut: CatalogulTransilvanicelor, vol. I (sec. XVI-XVII)5 şi CatalogulTransilvanicelor, vol. II (sec. XVIII)6. Ambele cataloage austipulate, încă din titlu, clar segmentul pe care-l tratează.Apărute sub egida Muzeului Brukenthal, ele cuprind, defapt, colecţia de carte transilvanică din biblioteca Muzeului.Conceptual, lucrarea Doamnei Nägler se aliniază la trendulsusţinut nu numai de autorii BRV-ului ci şi la cel pe care seîndrepta şi se îndreaptă în continuare cercetareabibliografică din Europa. Ar fi de completat, că probabil,

1 >>>

Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie“1st December 1918” University of Alba Iulia, Faculty of History and Philology

Transylvanica.Un obiect de studiu neglijat

E v a M Â R Z A

“Transylvanica”: a neglected topic

At the fourth edition of the conference Bibliologie şi patrimoniu cultural naţional [Book Science and National CulturalHeritage], held in 2010, we wish to focus primarily on the topic of Transylvanica. The Transylvanian printings, published duringthe sixteenth century in Latin, Hungarian, German, although representing a part of the Romanian culture, have been neglectedby Romanian scholars, while books printed in Romanian and Old Church Slavonic attracted researchers since more than acentury. This work aims at inviting the ‘book-scholars’ to reconsider their position concerning this topic and reach a new pointof view.

Keywords: Transylvanica, Old Romanian Bibliography, Romanian printed books, retrospective bibliography, Latinalphabet, research

Institution’s address: str. N. Iorga, nr. 11-13, 510009, Alba Iulia, România, tel:+40-0258-811412, fax:+40-0258-806260, e-mail: secretariat_istorie@uab.ro

Personal e-mail: evamarza@yahoo.com

din dorinţa de a oferi gama completă de tipărituri dinsecolele XVI-XVII, primul volum include şi tipăriturileromâneşti, recte slavone, care fac parte din BRV. Pe de altăparte, în cele două cataloage sunt cuprinse şi tipărituri alemeşterilor transilvăneni realizate în centre tipograficestrăine. Aceasta ar putea fi o temă de reflecţie pentru viitor.Însă, punctul de vedere al autoarei este important de luat înseamă, dacă “oamenii cărţii vechi” din Transilvania saucercetătorii implicaţi în valorificarea fondurilor istorice s-arapleca şi asupra acestei direcţii de studiu, cum amconsiderat noi, neglijate.

Cu siguranţă, o discuţie de viitor şi poate nu foarteîndepărtat ar trebui să aibă loc, în ceea ce priveşte un nouconcept asupra bibliografiei naţionale retrospective. Oare,nu toate cărţile tipărite pe teritoriul unei ţări fac parte dinbibliografia naţională? Nu toate cărţile autorilor proveniţidin această ţară ar trebui să beneficieze de un loc înbibliografia naţională retrospectivă?

Bibliografia Românească Veche este o lucrare cuprinzătoare,care poate depăşeşte posibilităţile unui cerc atât de restrânsde autori. Totuşi, aceştia au reuşit să stabilească, în condiţiileinformaţionale şi tehnice de atunci, direcţii urmate încercetarea cărţii vechi mai mult de un secol, şi au concentratforţe intelectuale naţionale şi străine într-o direcţie utilă şineabandonată nici până astăzi.

Trebuie să avem în vedere faptul că, România, înmomentul tipăririi volumelor I şi II din BRV, în anii 1903şi 1910, se afla într-o situaţie politică diferită de cea deastăzi, nefiind realizat statul naţional unitar român.Volumele III şi IV au apărut în anii 1936 şi 1944, în situaţianouă creată de încheierea actului Unirii Transilvaniei cuRomânia. Autorii bibliografiei retrospective (vol. III şi IV)nu ar fi putut recupera după anul 1918 catalogareapublicaţiilor tipărite în Transilvania între 1528 şi 1808 (vol.I şi II), tipăriturile transilvane fiind apărute într-un numărconsiderabil. De facto, nici conceptul autorilor nu seîncadra în direcţia iniţială de bibliografiere, situaţieexplicabilă prin contextul politic. De la consumareamomentului apariţiei celui de al IV-lea volum subsemnătura lui Ioan Bianu şi Dan Simonescu, în anul 1944,trecând peste şase decenii, credem că ar fi imperios necesarălărgirea sferei preocupărilor bibliografice. Prin aceastadorim să propunem o acţiune reparatorie în sensul celorspuse mai sus asupra genului “Transylvanica”.

Pe parcursul secolelor XIX-XX, tipăriturile“transilvane” nu au rămas necunoscute specialiştilor dinRomânia sau din Europa. Acest fapt se datorează parţialrealizării lui Vasilie Popp, care a avut în vedere în Disertaţiasa7 şi lucrări apărute în spaţiul transilvan, ca şi lui AndreiVeress, autor al Bibliografiei româno-ungare8 şi, nu în ultimulrând, bibliografilor maghiari, care încă de la sfârşitulsecolului al XIX-lea au cuprins în lucrările lor de specialitateproducţia tuturor centrelor tipografice din vechiul Regatmaghiar. Prin numărul lor, “transylvanica” ocupă un locînsemnat în aceste bibliografii9. În secolul XX ca şi însecolul XXI, bibliografiile maghiare au fost permanentcompletate, oferind astfel o imagine retrospectivă şi asupratransilvanicelor ca şi asupra tipăriturilor provenite din

întregul Regat de dinaintea destrămării Imperiului austro-ungar10.

Nu ne-am propus să realizăm o istoriografie cât de câtcompletă legată de tratarea transilvanicelor în bibliografiesau lucrări de specialitate. Este o temă, care ar cuprinde uncapitol dintr-o teză de doctorat. Însă, pentru o bunăcunoaştere a rezultatelor de până acum a cercetării, nupoate fi ocolită o destul de bogată bibliografie maghiarăcontemporană, care - uneori - doar atinge istoria tiparuluitransilvan, altădată are tentă de exhaustivitate11.

În tentativa de a propune o discuţie asupra conceptuluiprivind categoria de cărţi numite “transilvanice”, o trecereîn revistă a unor repere istoriografice, fireşti în aceastăîncercare de revenire asupra subiectului, nu poate să omită,prin preocupările sale constante în domeniu pe SigismundJakó. Ne gândim mai ales la volumul antologic, Philobiblontransilvan12, în care istoricul, chiar dacă nu vorbeşte în speţănumai despre carte numită “transylvanica”, prin unele dincapitole, pe nesimţite, identificăm informaţii utile desprelocurile de tipărire, Sibiu, Cluj, Braşov, Alba Iulia ori despretipografii de aici. Considerăm o contribuţie de ultimă orăvastă lucrare datorată lui Dan Râpă Buicliu, Bibliografiaromânească veche Additamenta I (1536-1830)13. Prin cercetări dearhivă şi reluarea unor informaţii incerte, autorul aduce opoziţie nouă atât în segmentul de carte românească veche(BRV) cât şi în cel ce priveşte tipărituri transilvanice.

La aceste preocupări de tratare a cărţii tipărite înTransilvania, trebuie să mai adaugăm câteva din cataloage,ale căror autori au inclus în cuprinsul lor şi “Transylvanica”:Mircea Avram, Calendarele sibiene în limba germană (secoleleXVII-XX), Sibiu, 1979 este, după cum spune autorul,lucrare construită doar pe fondurile bibliotecilor sibieneAstra şi Biblioteca Muzeului Brukenthal. Cu siguranţă,aceste produse ale tipografiilor sibiene se încadrează îndomeniul interogat acum.

Prezenţa cărţii transilvane poate fi uşor identificată într-un catalog braşovean al autoarei Monica Tatuşescu şicolectiv, Tipărituri româneşti existente la Braşov (1539-1750)Catalog, Braşov, 1980. A apărut sub egida BiblioteciiJudeţene Braşov, volumul include sub titlul generic detipărituri româneşti atât cele editate în limba română şislavonă, cât şi transilvanicele din biblioteca citată. Mai nou,Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud este editoareacatalogului Elenei Dorobont, Carte veche în Biblioteca JudeţeanăBistriţa-Năsăud – 1703-1785 în 3 volume, în cuprinsul căreiase află carte europeană şi “Transylvanica”14. Sporadic, auapărut în reviste de specialitate studii despre câte o cartetransilvană, fără să fie încadrată într-un gen bibliograficaparte15.

Acesta este, după opinia noastră, nivelul de cunoaştereal acestui segment pe cât de interesant pe atât de importantal cercetării istoriei culturii transilvane, de fapt româneşti.Cu siguranţă, cercetarea cărţii româneşti sau slavo-române aavut o puternică susţinere din partea forurilor statului sau şia Bisericii ortodoxe române în deceniile dinaintea anului1989. Prin democratizarea şi liberalizarea culturii este caleadeschisă şi pentru mai bună cunoaştere a tuturor capitolelorculturii create pe aceste meleaguri.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 2

Având în vedere că acest tip de carte transilvană se aflăîn toate bibliotecile documentare şi cu fondurile istorice dinRomânia, în speţă în Transilvania, ar putea exista mai multecăi de cercetare şi valorificare. În primul rând, am vedearealizarea cataloagelor de transilvanice în biblioteci,urmărindu-se conceptul Cipariu-Bianu, şi anume catalogaredupă locul de tipărire şi autori de provenienţă românească acărţilor tipărite cu alfabet latin, cu predilecţie în limbilelatină, germană, maghiară, fiind ele originale sau traduceri.Identificarea lor ar oferi multiple valenţe de cunoaştere aevoluţiei ştiinţelor şi a culturii, având în vedere realitateaîndeobşte cunoscută, conform căreia cărţile în limbaslavonă şi română, până în secolul al XIX-lea, erau în maremăsură de factură bisericească. Cercetarea exemplarelor, aşacum s-a procedat de mult în cazul cărţilor româneşti, poateoferi deja bine cunoscute căi prin care cărţile au circulat,mediile în care au fost citite şi toată gamă de informaţii atâtde interesante pentru cunoaşterea mentalului individual saucolectiv. Identificarea autorilor străini publicaţi înTransilvania ar demonstra ecourile europene asupraevoluţiei ştiinţelor în estul Europei, anume în Transilvaniaiar identificarea acelor români/transilvăneni activi înstrăinătate ar extinde câmpul cercetării vice-versa asuprarăspândirii renumelui în sudul şi vestul continentului alromânilor erudiţi.

Prin studierea nu numai bibliologică, ci şi a conţinutuluicărţilor transilvane vor putea fi identificate nume, poate încănecunoscute ale foştilor studenţi români sau străini,disertaţiile sau tezele lor de doctorat susţinute în universităţitransilvănene, au fost publicate în contextul tipăririi unorvolume de anvergură.

Arhivele din centrele culturale istorice ale Transilvanieipot oferi, cu condiţia cunoaşterii limbii şi paleografiei latine,maghiare, germane, direcţii atât de oropsite în prezent, ca,spre exemplu, istoria tipografiilor cunoscută secvenţial şipuţin cercetată în ultimele decenii. Abordarea vechilortipografii poate merge până la o analiză amănunţită aseturilor de litere folosite în oficine, cercetare care ar puteasă se desfăşoare şi în domeniul cărţii româneşti vechi. Maimult decât atât, există informaţii sumare despre mişcareainstrumentarului tipografiilor din şi în spaţiul transilvan,problemă care ar trebui adâncită şi dacă avem în vedereitinerariile tipografilor. În arhivele şi bibliotecile dinTransilvania şi nu numai ar mai putea fi identificate liste cutipografi sau librari, cu oferte de carte, documente extremde interesante şi utile, realizate după metoda occidentală,piese arhivistice care pot oferi şi surprize. Aceleaşi instituţiipăstrează diferite cataloage de carte ale bibliotecilor, uneoridispărute, alteori înglobate în aceleaşi biblioteci cu ocaziadesfiinţării ordinelor călugăreşti, mai ales în vremea lui Iosifal II-lea. Şi aceste documente, valorificate masiv în ţaravecină, sunt un obiect interesant de studiu, dacă ne gândimla conţinutul bibliotecilor istorice, care reflectă preocupări şigusturi pentru lectură în anumite climate sociale, în secoleletrecute în astfel de instituţii cu destinaţie pentru studiu şimeditaţie.

Aspectul artistic, mai sobru în cartea transilvană faţă decea românească în limba slavă sau română, se datorează,

socotim, influenţelor religioase, ideologice pe care acesteale-au propagat. Ne gândim la cărţile apărute sub influenţaReformei religioase unitariene, calvine, luterane etc. Totuşi,prin elementele decorative şi artistice se poate urmăricirculaţia seturilor de litere prin tipografii, chiar îndepărtatedin punct de vedere geografic, existând şansa unor astfel deinformaţii documentare.

În final, alt domeniu rar atacat de cercetători, cu puţinăliteratură de specialitate este cel al legătoriei, valabil atâtpentru tipărituri româneşti cât şi pentru transilvanice. ÎnEuropa occidentală există preocupări de lungă duratăasupra provenienţei legătoriei, coperţilor de carte, secercetează influenţele privind decoraţiile, chiar dacă eraumodeste, ele pot aduce informaţii interesante asuprapersonalităţii cărţii. De fapt, în acest context al cercetării s-ar putea avea în vedere istoricul compactoriilor de pe acestteritoriu.

Asemănearea conceptuală de editare a cărţilortransilvanice cu cele europene demonstrează clar relaţia carea existat începând cu evul mediu târziu între acest spaţiuromânesc specific şi Europa occidentală şi posibilareciprocitate a influenţelor culturale şi ştiinţifice.Transilvanicele, în totalitatea problemelor pe care le implicăcercetarea lor, sunt un segment atât divergent cât şiconvergent al culturii româneşti din Transilvania trecute şiactuale.

Note:

1. Augustin Z. N. Pop, Bibliografia românească veche, opera decolaborare naţională, în Studii şi cercetări de bibliologie, III, 1960, p. 215-251; Eva Mârza, Timotei Cipariu şi Bibliografia Românească Veche, înAnnales Universitatis Apulensis Series Historica, 2000-2001, 4-5, p.115-120.2. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Dan Simonescu, BibliografiaRomnânească Veche de la 1508-1830, I-IV, Bucureşti, 1903-1944.3. Ibidem, I, p. V. Prefată din primul volum propune un vastprogram, din care nici astăzi nu s-a reuşit îndeplinirea tuturorcapitolelor proiectate de I. Bianu şi N. Hodoş.4. Din acest concept al “transilvanicelor” se mai desprinde odirecţie de cercetare, care priveşte cărţile editate cu litere latine înalte limbi decât limba româna, dar pentru români sau de autoriromâni în tipografiile de la Buda, Viena etc. 5. Sibiu, 19746. Sibiu, 1982.7. Vasilie Popp, Disertaţie despre tipografiile româneşti în Transilvaniaşi învecinatele ţări de la începutul lor pănă la vremile noastre Sibiu, 1838,Studiu introductiv, ediţie, note, rezumat şi indice de Eva Mârzaşi Iacob Mârza, Cluj, Editura Dacia, 1995.8. Vol. I-III,Bucureşti, 1931-1935.9. Petrik Géza, Magyar Könyvészet 1712-1920, I-VII, Budapest,Arcanum Adatabázis Kft. CD-ROM (www.arcanum.hu); Idem,Magyarország bibliographiája 1712–1860, könyvészeti kimutatása amagyarországban s hazánkra vonatkozólag külföldön megjelentnyomtatványoknak, összeállitotta s tudományos szakmutatóvalellátta […], bevezetéssel Szilágyi Sándortól, I-IV, Budapest, 1888-1892; Idem, Magyarország Bibliographiája 1712–1860, V. PótlásokPetrik Géza Magyarország bibliographiája 1712–1860 c.müvének 1–4. kötetéhez. Az 1712–1800 között megjelentmagyarországi (és külföldi magyar nyelvü) nyomtatványok,

3 >>>

közreadja az Országos Széchényi Könyvtár, Budapest, 1971;Magyarország Bibliographiája 1712–1860, VII. Pótlások Petrik GézaMagyarországi bibliographiája 1712–1860 c. müvének 1–4.kötetéhez. Az 1712–1800 között megjelent magyarországi (éskülföldi magyar nyelvû) nyomtatványok, közreadja az OrszágosSzéchényi Könyvtár Budapest 1989; Szabó Károly, Régi MagyarKönyvtár. Az 1531–1711, Budapest, Kiadja a M. Tud. Akadémia,1879-1885. Mai nou Régi Magyarországi Nyomtatványok , vol. I,1473–1600, Budapest, 1971; vol II, 1601–1635, Budapest, 1983;vol III, 1636–1655, Budapest, 2000. 10. Mai nou a apărut o altă contribuţie de proporţii şi de fineţe,care s-a tipărit sub titlul generic Régi Magyar Könyvtár, în care amidentificat autori transilvăneni, chiar români (Samuil Micu spreexemplu): Dörnyei Sándor, Szávuly Mária, Alte ungarischeBibliothek III/XVIII. Jahrhundert im Ausland erschieneneFremdsprachige Werke ungarländischer Autohoren. Band I: 1712-1760;Band 2: 1761-1800, Budapest, Országos Széchényi Könyvtár,2005, 2007.11. Spicuim doar câteva titluri avute la îndemână: V. Ecsedy Judit,A könyvnyomtatás Magyarországon a kézisajtó korában 1473-1800,Budapest, Balassi kiadó, 1999; Viskolcz Noémi, Reformációskönyvek, [Budapest], Universitas Kiadó, 2006, dar şi, spreexemplu, Honterus-Festschrift. Wissenschaftliche Tagung und Ausstellungzum 450. jährigen Todestage von Johannes Honterus in derUngarischen Széchényi Nationalbibliothek, 1999, Budapest,Osiris kiadó, 2001; Monok István, Zvara Edina, Eva Mârza,Humanistes du Bassin des Carpates I Traducteurs et éditeurs de la Bible,Brepols Publishers, 2007; Biblia Sacra Hungarica. A könyv, mely örökéletet ád”. 2008. November 21.- 2009. március 29. OrszágosSzéchényi Könyvtár, Budapest, 2008 ş. a. 12. A apărut la Bucureşti, Editura Kriterion, 1977.13. Dan Râpă Buicliu, Bibliografia românească veche Additamneta I(1536-1830), cuvînt înainte Dan Simonescu, indice MarianaJaklovszky, Bogdan Victor Toader, Galaţi, Editura Alma, 2000.14. Carte veche în Biblioteca Judeteană Bistriţa-Năsăud, vol. 1: SecoleleXV – XVII; vol. 2: 1703 – 1785; vol. 3: 1786 – 1830, Cluj-Napoca, Eikon, 2005-2006.15. Rita Csala, Tipăriturile albaiuliene din secolele XVI-XVII, încolecţia Bibliotecii Batthyaneum, în Buletinul Cercurilor ŞtiinţificeStudenţeşti Arheologie-Istorie-Muzeologie, Alba Iulia, 2000, 6, p. 107-112.

Bibliography:

Bianu, Ioan, Hodoş, Nerva, Simonescu, Dan, BibliografiaRomnânească Veche de la 1508-1830 [Old RomanianBibliography from 1508-1830], I-IV, Bucureşti, 1903-1944.

Biblia Sacra Hungarica. A könyv, mely örök életet ád”. 2008.November 21.- 2009. március 29. Országos SzéchényiKönyvtár, Budapest, 2008.

Buicliu, Dan Râpă, Bibliografia românească veche AdditamnetaI (1536-1830) [Old Romanian Bibliography Additamneta I(1536-1830)], cuvînt înainte Dan Simonescu, indice MarianaJaklovszky, Bogdan Victor Toader, Galaţi, Editura Alma, 2000.

Carte veche în Biblioteca Judeteană Bistriţa-Năsăud [OldRomanian Books from Library of Bistriţa-Năsăud], vol. 1:Secolele XV – XVII; vol. 2: 1703 – 1785; vol. 3: 1786 – 1830,Cluj-Napoca, Eikon, 2005-2006.

Csala Rita, Tipăriturile albaiuliene din secolele XVI-XVII, încolecţia Bibliotecii Batthyaneum [Sixteenth and seventeenth printedbooks from Alba Iulia in the collections of BatthyaneumLibrary], în Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti Arheologie-Istorie-Muzeologie, Alba Iulia, 2000, 6, p. 107-112.

Dörnyei Sándor, Szávuly Mária, Alte ungarische BibliothekIII/XVIII. Jahrhundert im Ausland erschienene FremdsprachigeWerke ungarländischer Autohoren. Band I: 1712-1760; Band 2:1761-1800, Budapest, Országos Széchényi Könyvtár, 2005,2007.

Honterus-Festschrift. Wissenschaftliche Tagung und Ausstellungzum 450. jährigen Todestage von Johannes Honterus in derUngarischen Széchényi Nationalbibliothek, 1999, Budapest,Osiris kiadó, 2001.

Magyarország Bibliographiája 1712–1860, VII. PótlásokPetrik Géza Magyarországi bibliographiája 1712–1860 c.müvének 1–4. kötetéhez. Az 1712–1800 között megjelentmagyarországi (és külföldi magyar nyelvû) nyomtatványok,közreadja az Országos Széchényi Könyvtár Budapest 1989.

Mârza, Eva, Timotei Cipariu şi Bibliografia Românească Veche[Timotei Cipariu and the Old Romanian Bibliography], înAnnales Universitatis Apulensis Series Historica, 2000-2001, 4-5, p.115-120.

Monok István, Zvara Edina, Mârza, Eva, Humanistes duBassin des Carpates I Traducteurs et éditeurs de la Bible, BrepolsPublishers, 2007.

Nägler, Doina, Catalogul Transilvanicelor [The Catalog ofTransilvanica Books], vol. I (sec. XVI-XVII), vol. II (sec.XVIII), Sibiu, 1974, 1982.

Petrik Géza, Magyar Könyvészet 1712-1920, I-VII, Budapest,Arcanum Adatabázis Kft. CD-ROM (www.arcanum.hu);

Petrik Géza, Magyarország bibliographiája 1712–1860,könyvészeti kimutatása a magyarországban s hazánkravonatkozólag külföldön megjelent nyomtatványoknak,összeállitotta s tudományos szakmutatóval ellátta […],bevezetéssel Szilágyi Sándortól, I-IV, Budapest, 1888-1892.

Petrik Géza, Magyarország Bibliographiája 1712–1860, V.Pótlások Petrik Géza Magyarország bibliographiája1712–1860 c. müvének 1–4. kötetéhez. Az 1712–1800 közöttmegjelent magyarországi (és külföldi magyar nyelvü)nyomtatványok, közreadja az Országos Széchényi Könyvtár,Budapest, 1971.

Pop, Augustin Z. N., Bibliografia românească veche, opera decolaborare naţională [Old Romanian Bibliography, work ofnational collaboration], în Studii şi cercetări de bibliologie, III,1960, p. 215-251.

Régi Magyarországi Nyomtatványok , vol. I, 1473–1600,Budapest, 1971; vol II, 1601–1635, Budapest, 1983; vol III,1636–1655, Budapest, 2000.

Szabó Károly, Régi Magyar Könyvtár. Az 1531–1711,Budapest, Kiadja a M. Tud. Akadémia, 1879-1885.

Vasilie Popp, Disertaţie despre tipografiile româneşti înTransilvania şi învecinatele ţări de la începutul lor pănă la vremilenoastre Sibiu, 1838 [Dissertation on the Romanian printingpresses in Transylvania and the neighboring countries fromtheir begginings to our times], Studiu introductiv, ediţie, note,rezumat şi indice de Eva Mârza şi Iacob Mârza, Cluj, EdituraDacia, 1995.

[Sixteenth and seventeenth printed books from Alba Iuliain the collections of Batthyaneum Library] în BuletinulCercurilor Ştiinţifice Studenţeşti Arheologie-Istorie-Muzeologie, AlbaIulia, 2000, 6, p. 107-112.

Nägler, Doina, Catalogul Transilvanicelor [The Catalog ofTransilvanica Books].

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 4

PP rin intermediul lucrării de faţă nu încercămneapărat să dăm un răspuns definitiv uneiastfel de întrebări, care ni se pare a fi

deosebit de firească, ci să problematizăm unele aspecte alecatalogării şi regândirii principiilor după care a fost realizatăBibliografia Românească Veche.

Prima noastră evaluare practică a unui exemplar allucrării lui Ioannes Decius Barovius, Syntagma institutionumiuris imperialis ac ungari..., Cluj, 1593, datează din 2007-2008,când la invitaţia doamnei Ileana Dârja (care încerca săreunească, sub oblăduirea Bibliotecii Naţionale a României,mai multe studii referitoare la colecţiile de carte veche alefilialei albaiuliene într-un volum omagial1) am căutat săevaluăm dacă existentul de carte veche românească dinfondul Bibliotecii documentare Batthyaneum din Alba Iuliaeste optim reprezentat în catalogul tipărit în 1980.

Cu ocazia respectivă am încercat să lărgim, sub aspectteoretic cel puţin, aria investigaţiilor efectuate până atunci,prin încercarea transpunerii mai consecvente în practică aprincipiilor care au stat la baza catalogării iniţiale, de faptaceleaşi care au patronat şi la realizarea Bibliografiei RomâneştiVechi. Constatările noastre au fost acelea că principiilerespective de catalogare nu au fost aplicate integral înpractică în cazul catalogului menţionat, ca de altfel- cum seştie de mult- nici în cazul BRV- ului, ceea ce ne obligă lanişte teoretizări de care probabil ar fi bine să ţinem seama,de dragul consecvenţei metodologice şi al coerenţeiştiinţifice, la reeditarea BRV - ului, despre care se vorbeşteîn diferite cercuri (inclusiv în cadrul reuniunilor debibliografie veche şi bibliofilie din ultimii ani de la Alba

Iulia2), cel puţin de prin 1980. Desigur ideile pe careîncercăm să le dezvoltăm sunt novatoare (chiar probabilprea novatoare), mai ales dacă ne raportăm la modulconcret în care au fost introduse în BRV ediţiilecorespunzătoare secolului al XVI-lea, când iniţiatoriirepertoriului au fost realmente consecvenţi atât principiuluiteritorial (apariţia lor pe teritoriul actual al României), cât şicelui de conţinut (lucrările să fie redactate în slavonă sauromână şi să fie reprezentative pentru viaţa culturalăromânească a vremii), deci în manieră restrictiv românească,principiile respective fiind modificate în sensul uneievidente diversificări (inclusiv în cel al introducerii în BRVa unor ediţii de transilvanice) pentru perioadele ulterioare alerepertoriului, în cazul ediţiilor din secolul al XVIII-lea, deexemplu, şi al celor din primele trei decenii ale secolului alXIX-lea

Pornim cu comentariile noastre actuale de la celeconstate practic în cazul tipăriturilor „româneşti” de laBatthyaneum, dar modul lor de catalogare îl copia pe cel derealizare a BRV-ului. Astfel, s-a putut constata că laBiblioteca Batthyaneum se catalogaseră în 1980 62 deexemplare de tipărituri3, realizate în limba română - înspecial cu litere chirilice (dar şi cu litere latine), precum şi culitere latine, greceşti şi gotice- în limbile latină, greacă, saugermană4.

Am relevat anterior, pe marginea catalogăriirespectivefaptul că nu se menţiona în studiul amplu din1980 o transilvanică de secol al XVI-lea, asupra căreia insistaîn acelaşi an (1980), o altă autoare5, care făcea referiri laapariţia tipografică deosebit de interesantă (care constituiede fapt şi exemplul concret la care ne raportăm), din 1593,(abordarea tipăriturii respective se afla, nota bene, sub

5 >>>

G a b r i e l a M I R C E AMuzeul Naţional al Unirii, Alba IuliaNational Museum of Union, Alba Iulia

Este oportună introducerea în BRV a unei lucrări a umanistului Ioannes Decius Barovius,

tipărită la Cluj, în 1593?

Is it appropriate the inclusion in the “Old Romanian Bibliography” of a work by Ioannes Decius Barovius, printed in Cluj, in 1593?

By this study it is questioned whether the introduction in the Old Romanian bibliography of a Transylvanian Renaissanceedition is suitable or not; more exactly, we refer to the work written by the humanist Ioannes Decius Barovius, Syntagma iurisimperialis et ungarici..., that appeared in Cluj, in 1593, in Heltai’s publishing house. The work is an interesting and representativeRenaissance study, written by a law specialist who was also an European renowned author, settled down in Transylvania duringhis last years.

Keywords: Romanian old book, Transilvanica, juridic literature, Renaissance, HumanismInstitution’s address: str. Mihai Viteazu, nr. 12 – 14, Alba Iulia, România, tel. + 40.258.813.300,

e-mail: mnuab@yahoo.com, URL: www.mnuai.roPersonal e-mail: peace_gabi@yahoo.com

incidenţa noţiunii de Carte Românească Veche, aşa cum reieşeadin titlul ultimului studiu avut în vedere, deşi nu s-a avansatatunci explicit ideea că lucrarea avută în vedere, privită dinacest unghi, ar fi putut fi considerată şi ca o completare laBRV, ci faptul respectiv putea fi doar o consecinţă logicăindirectă), respectiv cea care constituie şi pretextul saupunctul de pornire al consideraţiilor noastre actuale6 .

Astfel, raportându-ne la cazuri concrete, consideramtotodată, la un moment dat, că autoarea primului studiuluiinvocat ar fi putut foarte bine să catalogheze inclusiv treiincunabule de la Batthyaneum, dacă ar fi să aplicăm cuconsecvenţă toate consecinţele metodologice care decurgdin luarea în consideraţie a noţiunii lărgite de carte vechetipărită având implicaţii româneşti în general, respectiv, înacest caz, legate de provenienţa teritorială (anume de peactualul teritoriu al României) a autorilor unor texte tipăriteîn perioade diferite, inclusiv în cea incunabulară7, sau chiarcu contribuţia unor meşteri tipografi proveniţi din acelaşispaţiu (ceea ce ar constitui un alt aspect al problemei, cudeschidere inclusiv spre incunabule, pentru că suntcunoscuţi astfel de meşteri ai tiparului european al secoluluial XVI-lea originari din Transilvania cum bine se ştie) etc.Ca atare, puteam considera, sub aspect exclusiv teoretic, căs-a omis din catalogul de la Batthyaneum (sau oricum nu ar fifost cu totul deplasat să fi fost avută în vedere) o serie detrei tipărituri timpurii incunabulare, respectiv Pelbarti deThemeswar Ord<inis> S<ancti> Franc<isci> Sermones detempore, Sermones de Sanctis şi Sermones quadragesimales, apărutela Hagenau, în anii 1499-1500, in 48. Inconsecvenţarespectivă, de respectare a principiului teritorial al elaborăriirepertoriilor bibliografice de anvergură (şi a cataloagelor, încazul în speţă, poate fi pusă în paralel cu faptul că autoareaamintită a catalogat, de exemplu, ediţia în limba germană alucrării Descriptio Moldaviae, a lui Dimitrie Cantemir, apărutăîn limba germană la Leipzig în 1771, ceea ce o obliga lacăutarea tuturor situaţiilor de acelaşi gen (sau apropiate casemnificaţii) din colecţie, inclusiv la extinderea abordăriispre autori originari de pe (sau reprezentativi pentru)teritoriul Transilvaniei, Banatului, Partiumului istoric sauMaramureşului (regiuni incluse actualmente în teritoriul destat al României, mai ales că principiul apartenenţeiteritoriale atât a tipăriturilor, a autorilor lor cât şi a oficinelorimplicate este de primă importanţă în metodologiaredactării unor Bibliografii generale, reprezentative pentruanumite entităţi statale sau naţionale actuale sau dinvechime). Mai mult, ea a inclus în catalog inclusiv lucrăricare aveau doar traducători români, după modelul BRV-ului, ca în cazul celei a lui lui Heineccius, Elemente de filosofie,logică şi etică, apărută la Viena, în tipografia lui GheorgheVendotis, tradusă de Vornicul Grigorie Brâncoveanu,precedent care, desigur, impunea includerea în catalog atuturor lucrărilor de acest gen din colecţia evaluată (dacă armai fi existat astfel de situaţii), ceea ce deschidea o nouăperspectivă de abordare metodologică, care s-ar fi cuvenit larândul său a fi tratată cu consecvenţă (noi acum nu ourmărim ca atare, pentru a nu ne pierde în digresiuni, chiardacă ele sunt interesante şi probabil în mod real profitabilepentru redactarea mai corectă, mai diversificată şi îndeosebi

mai consecventă cu propriile criterii de abordare, nedusepână la ultimele lor consecinţe, a Bibliografiei Vechi aRomâniei9).

Apoi era de semnalat, ca un neajuns dintre cele maiimportante, în optica noastră, faptul că nu au fost incluse încatalogul de la Biblioteca Batthyaneum nici pe departesistematic toate transilvanicele din colecţie, care pot face partedin Bibliografia Veche a României, ca specimene ale tiparuluiproduse pe actualul teritoriu al ţării şi ar fi trebuit avute învedere sistematic, de vreme ce s-a început repertorierea lor,mai mult sau mai puţin aleatorie în BRV.

Abordarea integrală în catalog a transilvanicelor, a cărorcatalogare prima autoare amintită o iniţiase totuşi, aproapeinconştient de sine, ar fi avut ca efect faptul că tipăriturilecu implicaţii stricto sensu româneşti s-ar fi “pierdut”,oarecum, în masa celorlalte, mult mai numeroase (de ordinsutelor, dacă erau luate în calcul şi foile volante, a cărorrepertoriere BRV-ul o începuse de asemenea), dar acesta nuar fi fost un impediment, ci un câştig ştiinţific real, în opinianoastră (în sensul aşezării în dialog direct a creaţiilorculturale româneşti propriu-zise cu cele ale naţionalităţilorconlocuitoare etc.).

Ne conturăm mai bine observaţiile de bibliografiere pecare dorim să le formulăm cât mai clar cu putinţă, pornindde la situaţiile pe RMN care bibliografia selectivă folosită nile sugerează şi de la raportarea lor la cazul în speţă a lucrăriilui Barovius, care nu figurează în BRV. Astfel se resimtenecesitatea introducerii în evaluarea de faţă şi a modului încare a fost întocmit Catalogul Transilvanicelor, de la BibliotecaBrukenthal din Sibiu, care de fapt a şi cimentat înistoriografia românească conceptul admis actualmente detipăritură transilvanică10. Autoarea impresionantei lucrărievaluase aproximativ 1140 titluri, în mult mai multeexemplare, dintre care, volumic, cele propriu-zis imprimateîn oficine transilvane (din Aiud, Alba Iulia, Bistriţa, Braşov,Cluj, Mediaş, Oradea, Sibiu, Şumuleu Ciuc, Târgu Mureş) seridicau la aproximativ 770 exemplare, depăşindu-le pe celeimprimate în oficine europene, care însă proveneau dincentre mai numeroase, grupul lor fiind mult mai diversificat,din punctul de vedere al provenienţei. În cadrul cataloguluirespectiv au fost incluse incluse şi transilvanice de secol alXVI-lea, care nu figurau desigur în BRV, dar erau în generalbibliografiate în RMK şi RMN.

Problema cea mai spinoasă a abordării de faţă estedesigur aceea dacă transilvanicele ar trebui să figureze integral,sau nu ar trebui să figureze de loc în BRV, sau în viitoareaBibliografie Veche a României. Noi înclinăm conceptual înspreacceptarea ideii includeri lor sistematice, dar sunt desigur şidestule argumente contrare. În primul rând aspectul nouluirepertoriu care ar rezulta ar fi mult mai greoi (poate chiarinacceptabil de greoi!), tipăriturile propriu-zis româneştifiind, probabil copleşite de cele reprezentative pentrucultura altor etnii sau naţionalinăţi, în cazul transilvanicelor decele reprezentative pentru cultura medievală şi modernă anaţiunilor privilegiate transilvane (maghiarii, saşii şi secuii),ceea ce ar conferi un aspect oarecum straniu unei astfel deBibliografii. Dar câştigurile istoriografiei româneşti ar fiimense, de pe urma repertorierii tuturor acestor produse ale

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 6

tiparului transilvan, cu deschiderile sale înspre produseletipografice ale unor oficine europene (în cazul autorilortransilvani editaţi în afară, sau al referirilor străine la istoria,geografia, obiceiurile etc. din zona respectivă, de-a lungulvremurilor). Utilitatea extraordinară a unei astfel deabordări interetnice, cu spectaculoase deschideri pentruaprofundarea istoriei naţionale a fost deja probată, înistoriografie, prin strădania cu totul remarcabilă a lui AndreiVeress, prin Bibliografia română-ungară...11, de care realizatoriiBRV-ului nu au ţinut cont, ci, cu deosebire de contribuţiilesale privind foile volante româneşti, pe care le-au preluat înîntregime. Dar munca de bibliograf a lui Andrei Veressserveşte foarte mult la valorificarea istorică superioară asurselor tipografice vechi, sub multiple aspecte, încâtignorarea contribuţiilor sale bibliografice sistematice, saulăsarea lor într-un plan paralel cu cel al BRV-ului, nuconstituie chiar o atitudine pe deplin profitabilă, nici pentruistoriografia românească, nici pentru cazuisticatransilvanicelor în sine, nici pentru o repertoriere cât maicuprinzătoare şi mai diversificată a produselor tiparului depe teritoriul actual al României.

În privinţa raportului transilvanicelor cu BRV-ului, seconturează şi ideea că ele ar putea să se afle într-un raportasemănător cu cel al seriilor denumite generic, la rândul lor,Moldavica şi Valahica, dacă este să ne raportăm, la entităţilepolitice româneşti vechi, cazul seriei Transilvanica fiindoarecum special din punct de vedere istoric, deoareceautonomia provinciei a dispărut de la începutul secolului alXVII-lea, după cucerirea sa de către austrieci, de exemplu,dar detaliile respective de istorie politică nu trebuie săimpieteze asupra muncii de repertoriere bibliografică,pentru că adeseori cultura, chiar şi în vremurile vechi, nu aavut frontiere politice ferme. Sigur Bibliografia Veche aRomâniei ar putea fi realizată etapizat, mai întâi eforturile săse canalizeze spre Bibliografia Provinciilor (adică asubseriilor Valahica, Moldavica, Transilvanica), ea putândrezulta foarte firesc din reunirea contribuţiilor bibliograficeregionale respective. Iar din această optică ideatică înTransilvanica ar trebui să figureze şi toate producţiiletipografice româneşti, de pe acest teritoriu generic (în caresă fie incluse şi provinciile marginale Banatul, Partium-ul,Sătmarul, Maramureşul). Sigur o problemă importantă anoului efort de bibliografiere integrală a tipăriturilor vechoişi moderne ar fi cea a racordării cronologiei Bibliografiilornoastre, la cea a cărţii europene.

Dar să nu ne îndepărtăm cu totul de scopul concret allucrării de faţă.

După aceste consideraţii nu doar introductive pentrusubiectul în speţă al lucrării de faţă, ci aflate în consonanţăintimă cu el, încercăm să ne referim la situaţia pieseiselectate pentru a fi comentată sub aspect bibliograficcazuistica sa (inclusiv sub aspectul unor implicaţii culturalede profunzime).

Volumul care include lucrarea lui Barovius, in 4º, s-apăstrat integral în colecţia de la Batthyaneum. Legătura saeste de epocă, de carton, cu învelitură din pergament, cucapital-band în două culori (acum şterse), tranşa colorată,într-un cenuşiu verzui- albăstrui, bine asortat cu pielea.

Discrete motive ştanţate apar pe coperţi, linii duble şi ghinde.Iniţialele “P. Z.”, scrijelite pe copertă, constituie un evidentex-libris (ca supra libros - urile), corespunzător de altfel ex-libris-ului manuscris de pe foaia de titlu, semnalat mai întâide către Eva Mârza: “Pauli Zemetsej (?)[…]”. La cotor seprofilează 4 nervuri. Pe coperta I în interior, sus, apare untext în limba latină, iar mai jos, cu aceeaşi cerneală şiprobabil de aceea şi mână, a unui fost bibliotecar de laBatthyaneum: “Opus Rarissimum”. Pe foaia de gardă I r cuaceeaşi cerneală s-a redactat o altă însemnare în limba latină

Reamintim faptul că acest produs al tiparului transilvande la sfârşitul secolului al XVI-lea nu figurează în BRV, darnu numai acest aspect este oarecum îngrijorător, la oraactuală, cât faptul că mai nimic din activitatea oficineitipografice clujene a lui Gaspar Heltai şi a continuatorilorsăi, după 1574, nu apare repertoriat în BRV, ca şi cumatelierul respectiv nici nu ar fi funcţionat în secolul al XVI-lea în zona geografică a actualei Românii, prima tipăriturăclujeană, amintită în volumul I al BRV-ului, fiind Catechismulde la Cluj din 170312, redactat, este drept în limba română,cu litere latine. În BRV, IV figurează Cartea de cântări (psalmi)în limba română, cu litere latine, din 1570, ca fiindimprimată fie la Oradea, fie în oficina lui Gaspar Heltai dela Cluj13, ultimul atelier tipografic amintit fiind pomenit doarîn acest context, incert, pentru întreg secolul al XVI-lea.Pentru o Bibliografie în limba română a tipăriturilor apărutepe actualul teritoriu al României este totuşi foarte puţin,ceea ce ar pleda, eventual pentru ideea introducerii lucrăriilui Barovius în BRV. Dar argumentul contrar ar fi acela căîn momentul acceptării sale, ar trebui intrduse în repertoriu,sistematic, toate transilvanicele, ceea ce ar schimba radicalînfăţişarea Bibliografiei Vechi a României.

Sigur modelul prin excelenţă actual al catalogăriitransilvanicelor, în sens restrictiv, adică în cel al luării încalcul doar a emisiunilor tipografiilor maghiare, săseşti şisecuieşti din Transilvania este evident în cazul cataloguluirealizat de Doina Nägler14. Pentru autoarea respectivăconceptul de transilvanice a fost modelat şi ajustat, prinexcluderea cărţii vechi româneşti, respectiv a producţieioficinelor româneşti active în Transilvania, ceea cereprezenta o reducere a criteriului teritorial de repertoriere,o abordare restrictivă a acestui concept. În fond transilvanicear trebui să însemne tot ce s-a produs în oficineletransilvane în perioada veche şi modernă a tiparului şi aicidesigur se impun şi norme de cronologie riguroasă, cum s-a mai specificat. Pentru autoarea menţionată perioadatiparului vechi transilvan, excluzându-i pe români (şi nunumai pe ei, ci şi alte etnii transilvane care vor mai fi avut şiei producţii tipografice proprii) merge până la 1800, ceea ceeste şi ea o cronologizare oarecum arbitrară, desigur utilădoar pentru nivelul conceptual actual.

Criteriul teritorial şi cel etnic de bibliografiere nu suntunice, în sensul că principiul teritorial a fost modelat şi prinluarea în calcul a autorilor transilvani care au publicat înoficine europene, ceea ce este desigur foarte bine pentrudeschiderea tematică a catalogului de la Sibiu. Centreletipografice străine invocate erau impresionante prindiversitate: Amserdam, Banska Stiavnica, Bautzen,

7 >>>

Bratislava, Buda, Coburg, Dresda, Erfurt, Erlangen,Frankfurt, Gotha, Göttingen, Halle, Hardewijk, Helstedt,Jena, Köln, Leipzig, Lemgo, Lezda, Meissen, Münster,Nürnberg, Oppenheim, Raab, Rinteln, Tirnavia, Tübingen,Utrecht, Viena, Wittenberg, iar cele transilvane doar Aiud,Alba Iulia, Bistriţa, Cluj, Mediaş, Oradea, Sibiu, ŞumuleuCiuc, Târgu Mureş.

Prima tipăritură de Cluj pe care a repertoriat-o AndreiVeress în 1931 era o heltaiană din 1550, Ritus explorandaeveritatis, quo Hungarica natio in dirimendis controuersijs ante annostrecentos et quadraginta usa est, et eius testimonia plurima, inSacrario summi templi Varadien[si] reperta15 - care imortalizanumele ale celor supuşi la judecata fierului, multe dintre elefiind româneşti, între 1208-1235, ceea ce sub aspectulconţinutului cultural şi istoric are importanţă deosebităpentru noi. Astfel, trecerea în revistă a transilvanicelor desecol al XVI-lea repertoriate în lucrarea lui Veress esteoportună pentru a pune în lumină importanţa istorică deexcepţie a acestor tipărituri vechi, inclusiv pentru istoriaromânilor, aşa cum le evidenţia istoricul amintit printr-olucrare editată în limba română, înlesnind foarte multcercetarea noastră istorică în general. Seria continua aşadarcu o carte în limba maghiară de cântece de vitejie (un fel decronică versificată), tipărită de György Hoffgreff la Cluj(35, p. 14-16), apoi cu o alta, imprimată în aceeaşi oficină,respectiv cu [Carmina varia] (43, p. 18), din 1558. Din 1565data Historia Inclyti Matthiae Hunyadis..., a lui AntoniusBonfinius, apărută în oficina lui Gaspar Heltai, in folio de136 foi nepaginate, lucrare extrem de importantă pentruistoria perioadei respective (88. p. 26-27), urmând apoi olucrare în maghiară din 1571 (80, p. 32), o alta din 1572,probabil, despre Craiul Sigismund (83, p. 34-35).Transilvanicele lui Veress, din lucrarea bibliograficămenţionată, continuau cu o ediţie din 1573, de Cânteceistorice, tot în magiară (84, p. 35), cu cronica regelui Bela, înmaghiară, apărută la Gaşpar Heltai (87, p. 36) în 1574, cuCancionale Az az a Historis Enekes Könyw..., tot în acelaşi an,la Gaşpar Heltai (88, p. 36-37); cu Chronica az magyarokdolgairol..., în 1575 (89, p. 37-38), Genealogia historica..., în1576 (90, p. 38-39), în 1577 cu Historis Enek...(92, p. 39), cuAz ötodic resze Mattyas Kiraly dolgainac... în 1577 (93, p. 39-40),cu Ket szep historia... în 1580 (99, p. 41), cu Mattyas Kiraly... totîn 1580 (100, p. 42), cu Szep ieles historias ének... în 1581 (102,p. 43), cu De administratuione Transylvaniae dialogus..., în 1584(109, p. 46), cu De fontiun et fluviorum origine ac fluxu... în1585(112, p. 48-55), în 1596 cu Brevis enarratio rerum a SerenissimoTransyluaniae Principe Sigismundo Anno 1595 gestarum (125, p.60), precum şi cu Histoia melyben az felseges BathoriSigmondnae..., din 1596 (127, p. 61). Este doar o idee despretitlurile care, eventual, ca transilvanice, ar putea fi făcutecunoscute şi prin Bibliografia Veche a României, publicului şicercetătorilor români. Prin conţinutul cultural şi istoric alunor astfel de tipărituri, s-ar deschide mult tematicrepertoriul bibliografic vechi al României şi am puteasurprinde mult mai multe aspecte ale consonanţei zoneinoastre cu istoria, cultura şi arta europeană, decât secunoaşte până acum. Extinderea efortului de bibliografierear reprezenta pentru noi o vertabilă îmbogăţire culturală,

inclusiv în privinţa influenţelor culturale de care au pututbeneficia, mai mult sau mai puţin şi românii, de-a lungulveacurilor, sau a cunoaşterii mai bine a cadrului istoric şicultural instituit în preajma lor, în anumite etape istorice.Nu mai vorbim de implicaţiile privind consolidareacunoştinţelor noastre de istorie zonală şi europeană, fără decare nu putem scrie despre trecutul istoric şi culturalpropriu, pentru că nu am avea termeni de raportare.

Pe acest fond, al multiplelor beneficii culturale pe carele-ar putea avea un atare act, se poate pleda şi pentruincluderea în BRV a lucrării amintite a lui Barovius. Deşi nus-a născut în Transilvania, după prădarea de către turci areşedinţei familiale şi periplul său european, savantul, figurăimportantă a Renaşterii maghiare, de fapt şi a celeieuropene, a devenit transilvănean la propriu (de fapt a şi amurit la Târgu Mureş în 1601). Lucrările sale literare (deexemplu a tradus în maghiară Catilina şi Iugurtha deSallustiua, a scris poeme în latină şi greacă, note de călătorieprin Europa, inclusiv prin Moldova etc.), istorice (îndeosebirelatarea despre Istoria Ungariei în 1592-1598 prezintă uninteres deosebit), de drept etc., pledează din plin pentrunecesitatea de-a i se acorda o atenţie deosebită, inclusiv dinperspectiva bibliografierii şi pentru uz românesc a lucrărilorsale, inclusiv a eseului despre legislaţia aflată în vigoare învremea sa, tipărit la Cluj în 1593. Dar impedimentul este cădacă s-ar include în BRV tipăritura amintită, atunci ca figurăînsemnată a Transilvaniei sfârşitului secolului al XVI-lea, arfi necesar, probabil, să se aibă în vedere, ca şi în Bibliografiamaghiară, inclusiv operele sale tipărite în diferite centreeuropene ale Umanismului şi Reformei (fiind de amintit şifaptul că Barovius aderase la calvinism şi a avut o relaţiecomplexă cu Principele Sigismund Bathori, de a căruiprotecţie s-a bucurat în fond), ceea ce ar avea consecinţespeciale pentru un atare demers cu totul înnoitor derepertoriere.

De asemenea un atare efort ar însemna şi o dublare, sausuprapunere a trimiterilor din Bibliografia maghiară, pe caredesigur nu ar trebui să o copiem, să o preluăm mecanic,ceea ce implică noi impedimente. Şi situaţia ar devenijenantă pentru ediţiile din care nu există exemplare în ţară,ci, uneori, doar pe teritoriul Ungariei, ceea ce ar presupuneobţinerea acordului deţinătorilor pentru reevaluarea lor. Încazul tipăriturii în cauză, din fericire sunt cunoscute dinbibliografie cel puţin 3 exemplare păstrate, două la Sibiu,prezentate în catalogul său de către Doina Nägler, şi altul laBatthyaneum, semnalat în 1980, ceea ce invită la descrieriamănunţite (cu detalii privind posesorii, legătura, artatiparului, hârtia folosită la imprimare etc.)

Prin intermediul studiului de faţă se urmăreşte doar săse discute cazul în speţă al valoroasei lucrări, apărută învestita oficină de la Cluj, cu nimic inferioară celor europeneale vremii, mobilizându-se câteva argumente pro şi contra, lacare desigur, mai trebuie să se mediteze. Discuţiile abia sedeschid, pe tema dată şi pentru moment e bine probabil căîncercăm doar să problematizăm situaţia puţin mai altfel capână acum, ceea ce am şi încercat prin lucrarea de faţă.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 8

Note:

1. Cu ocazia respectivă am realizat şi câteva fotografii aleexemplarului, cu camera digitală, cu acordul conduceriiBibliotecii Naţionale a României, care patrona editareavolumului, însă, din păcate, nu au mai existat fonduri pentruapariţia sa.2. Organizate de către prof. univ. dr. Eva Mârza sub egidaUniversităţii 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia.3. Cristina Bica, Tipăriturile româneşti vechi existente în BibliotecaBatthyaneum din Alba Iulia (Catalog) în Apulum, XVIII, 1980, p.233-251.4. Motivele autoarei pot fi de altfel foarte bine înţelese, pentru că,dacă şi-ar fi dus cercetarea până la ultimele consecinţe, studiul eiar fi crescut deosebit de mult, devenind o carte consistentă. Dardincolo de consideraţiile noastre actuale, autoarea a evaluatreperele cheie ale fondului de carte veche românească de laBiblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, încât studiul săuconstituie un reper bibliografic indispensabil. La 30 de ani de laredactarea studiului ne permitem doar câteva aprecieri care arputea îmbogăţi teoretic atât modul de abordare al autoarei din1980, cât şi, îndeosebi (şi ne canalizăm strădaniile înspre acestaspect), cel al BRV - ului.5. Eva Mârza, Tipărituri româneşti vechi într-o bibliotecă vieneză dinsecolul al XVIII-lea în Valori Bibliofile din patrimoniul cultural naţional.Valorificare cercetare, Râmnicu Vâlcea, 1980, p. 308-312.6. Lucrarea nu figurează în BRV, sau în Bibliografia Româno-Ungarăa lui Andrei Veress, dar ea este una dintre apariţiile importante aleoficinei tipografice Heltai, activă la Cluj, în primul secol al istorieitiparului de pe teritoriul actual al României, ceea ce ar impuneintroducerea ei în repertoriul nostru bibliografic general. 7. Şi prin aceasta ne deschidem un nou subiect de cercetat,respectiv cel al oportunităţii introducerii titlurilor respective înBRV, dar deocamdată nu dezvoltăm subtema respectivă în modspecial, pentru că ea ar schimba cronologia actuală a BRV-ului,ceea ce se pretează la o abordare interpretativă mai complexă.8. Vezi Petrus Kulcsár, Catalogus incunabulorum BibliothecaeBatthyányanae, Szeged, 1965, 426, 427, 428, p. 81-82.9. În acest loc al comunicării de faţă am putea pleda chiar pentrumodificarea denumirii repertoriului tipăriturilor vechi apărute peteritoriul României în decursul veacurilor din BibliografiaRomânească Veche, cu sigla corespondentă - BRV în BibliografiaVeche a României, cu sigla BVR, ceea ce ar evita eventuala acuzaţie(neformulată ca atare în mod direct, sub aspect teoretic, dar pusăîn practica realizării de cataloage, prin tentativa ruperiitransilvanicelor considerate „neromâneşti”- este vorba despretipăriturile naţiunilor conlocuitoare din Transilvania, maghiarii,saşii şi secuii etc., din corpus-ul mare al Bibliografiei Vechi aRomâniei), de includere „frauduloasă” a produselor tiparuluidatorate naţiunilor respective sub egida Bibliografiei RomâneştiVechi. Dar nu numai situaţia lor este implicată sub aspect teoreticşi practic ci şi cea a tipăriturilor celorlalte entităţi etnice saunaţionale care au beneficiat de ediţii, redacte în limba proprie, sauîn limbile internaţionale ale culturii europene, apărute peteritoriul delimitat actualmente de graniţele României, deexemplu cele greceşti, armene, bulgare etc., dar în legătură cuastfel de produse ale tiparului şi ele „neromâneşti” nu au fostformulate obiecţii de procedură, pentru că realmente ediţiilerespective îşi au locul în Bibliografia menţionată, după cum îşi potgăsi locul sine qua non şi în Bibliografiile generale ale diferitelor entităţietnice sau naţionale amintite). Criteriul acesta selectiv, al apartenenţeiteritoriale a tipăriturilor şi oficinelor tipografice vechi la o anumită entitatestatală, contemporană sau din vechime, rămâne un principiu debază al redactării unei Bibliografii generale referitoare la tipăiturile vechi,

la care nu se poate renunţa, impunându-se necesitatea aplicării luiconsecvente, până la capăt, adică până la ultimele consecinţe,tocmai datorită faptului că el este un criteriu de bibliografiere de bază.Prin abordarea unor teritorii, cum este cel al Transilvaniei, deexemplu, care a stat din plin în atenţia şcolii bibliograficemaghiare, ca teritoriu care a aparţinut fostei Coroane a RegeluiŞtefan, de către mai multe şcoli bibliografice se poate ajunge nula concurenţă ci la un fructuos şi profitabil dialog cultural, pentrutoate părţile implicate. Repertoriile maghiare RMK şi RMNyconstituie de fapt un fericit exemplu de urmat în acest sens şinimeni nu simte nici o frustrare pentru faptul că specialiştiimaghiari au trecut la bibliografierea tuturor apariţiilor tipograficeromâneştivechi din teritoriile care au aparţinut CoroaneiSfântului Ştefan, pentru că în urma muncii respective au ieşit laiveală, de exemplu, ediţii româneşti care sunt cunoscute pe bazaunor unicate păstrate în biblioteci din Ungaria şi aceste ediţii aufost făcute publice şi în beneficiul şcolii bibliografice şi alistoriografiei româneşti. Mai mult, produsele tiparului românescdin teritoriile respective au fost incluse chiar în repertoriiledenumite (în traducerea noastră liberă) Cărţi Vechi Maghiare şiTipărituri Vechi Maghiare şi nu Cărţi Vechi sau Tipărituri vechi aleUngariei, dar aceste mici nuanţe ale titlurilor repertoriilorrespective nu au relevanţă în domeniul Bibliografiei ca disciplinăştiinţifică, ceea ce ne interesează prioritar în cazul consideraţiilornoastre de faţă şi ca atare nici titlurile publicaţiilor respective nune par nepotrivite, ci ne raportăm la repertoriile respective înansamblul lor ca la instrumente de lucru absolut necesare,inclusiv cercetării bibliografice româneşti şi ca la un model debibliografiere ştiinţifică diversificată a vechilor produse ale tiparului, dintr-ozonă importantă a Europei Centrale.10. Doina Nägler, Biblioteca Muzeului Brukenthal. CatalogulTransilvanicelor, Vol. I (Sec. XVI-XVII), Sibiu, 1974 şi Vol. II (Sec.XVIII), Sibiu, 1982.11. Andrei Veress, Bibliografia română-ungară. Volumul I. Românii înliteratura ungară şi ungurii în literatura română (1473-1780), Vol. II(1781-1838); Vol. III (1839-1878)/ Bucureşti, 1931; 12. BRV, I, 138, p. 447.13. BRV, IV, 7, p. 1014. Doina Nägler, op. cit., Sibiu, 1982.15. Andrei Veress, op. cit., Bucureşti, 1931, I, 29, p. 12.

Bibliography:

Cristina Bica, Romanian Old Printings from the BatthyaneumLibrary, Alba Iulia (Catalogue), în Apulum, XVIII, 1980, p. 233-251.

Petrus Kulcsár, The Catalogue Containing Incunabula from theBatthyaneum Library , Szeged, 1965

Eva Mârza, Romanian Old Printings from a Viennese Library ofXVIIIth Century, in Bibliophile Assets from the National CulturalHeritage. Valorization - Research, Râmnicu Vâlcea, 1980, p. 308-312.

Andrei Veress, Romanian-Hungarian Bibliography. Romaniansin Hungarian Literature and Hungarians int Romanian Literature,Vol. I (1473-1780), Vol. II (1781-1838), Vol. III (1839-1878),Bucharest, 1931;

Old Romanian Bibliography, I-IV, Bucharest, 1903-1944. Doina Nägler, Library of the Brukenthal Museum. Catalogue of

Transilvanicae , Vol. I (Sec. XVI-XVII), Sibiu, 1974 and Vol. II(Sec. XVIII), Sibiu, 1982.

9 >>>

FF ondul de carte veche de la BibliotecaBatthyaneum din Alba Iulia păstrează, pelîngă un număr mare de tipărituri europene

aparţinând categoriei rara et pretiosa, un lot valoros detransylvanica1. În accepţiunea bibliologică şi istorică, subdenumirea de transylvanica înţelegem tipăriturile imprimateîn Transilvania, în limbile latină, ungară şi germană, până laanul 1711, oricare ar fi autorii lor. Aici sînt incluse şi opereletipografilor transilvăneni, editate în diferite ţări alecontinentului, precum şi lucrările ti părite în Europa despreTransilvania, indiferent de autor sau locul apariţiei2.

Transylvanica de la Biblioteca Batthyaneum însumează şiun număr de cărţi în limbile latină şi maghiară (pe lângă celeeditate în redacţie chirilică), care au ieşit de sub teascurileoficinei tipografice din Alba Iulia3. Ele au răspuns unornecesităţii politice, sociale culturale şi religioase dinPrincipatul transilvănean în secolele XVI-XVIII. De fapt,această categorie de tipărituri vechi de la Alba Iulia,conservate în sus-numita bibliotecă, constituie subiectulcomunicării de faţă4. Cu această cercetare începem, săprecizăm, valorificarea sistematică a categoriei libritransylvanici, conservate în fondul documentar al biblioteciialbaiuliene, studiate insistent şi repetat de subsemnatul îndeceniile 7-8 ale secolului trecut.

Cercetările întreprinse s-au soldat cu depistarea a 14tipărituri vechi, cuprinse din punct de vedere cronologic

între anii 1568-1711. Cea mai veche tipăritură de la AlbaIulia, păstrată în fondul Bibliotecii Batthyaneum, este operalui Franciscus David, Disputatio falsitatis doctrinae Petri Melii [...]5, imprimată sub îngrijirea meşterului tipograf RafaelHoffhalter, în anul 1568 (XIV-98, coll. 1). Cea mai recentălucrarea o reprezintă Diploma generalului de Stainville,comandantul general al armatei habsburgice în Transilvania.A fost editată la Alba Iulia, în 17116 (XII-42, coll. 5).

Investigaţiile asupra cărţilor vechi de la Alba Iulia,existente în Biblioteca Batthyaneum, îşi găsesc justificareaîn faptul că, graţie valorii lor documentare intrinsece, adicădatorită importanţei pentru bibliologia transilvăneană, cît şidin cauza valorii lor istorice, ele reprezintă, în ultimăinstanţă, în subtextul problemei, prin caracteristicile lorinterioare (ca şi prin multe din notiţele de proprietate),pagini alese din istoria Transilvaniei între secolele XVI-XVIII. Prin cercetările de faţă intenţionăm, să punem încircuitul ştiinţific această categorie de tipărituri, neinclusăintegral în lucrările europene de specialitate, cum sînt, depildă, RMK sau RMNy.

Dacă tipăriturile vechi de la Alba Iulia, imprimate pînăla anul 1600, au fost încorporate în recentul catalog despecialitate7, fără ca să fie ocolite celelalte cărţi pentruperioada 1601-16358. În urma investigaţiilor efectuate laBiblioteca Batthyaneum au fost determinate următoareleprodusele ale oficinei tipografice princiare: Catechismusreligionis christianae [...], 1566 (XII-130); Franciscus David,Disputatio falsitatis doctrinae Petri Melii [...], 1568 (XIV-98, coll.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 10

I a c o b M Â R Z A

Transylvanica la Bibliotheca Batthyaneum (I): cărţi de la Alba Iulia

“Transylvanica” at the Batthyaneum Library: (I): books from Alba Iulia

The subject of the present study is represented by the batch of 14 rare books printed in Alba Iulia, in the princiary press,between the years 1658-1711. These books, which are part of the collection of Transylvanica Libri at the Library Batthyaneum,beginning with the work of Franciscus David, Disputatio falsitatis doctrinae Petri-Melii [.. .], printed by master printer RafaelHoffhalter in 1568. The most recent work is the Diploma of the General of Stainville, commanding general of the Habsburgarmy in Transylvania, also published in Alba Iulia, in 1711. After establishing the main issues of the respective publications,the author of the study, by considering them “privileged vehicles of ideas”, examines them from the perspective of selectiveresearch of handwritten notes, proprietary notes, or of the ex-librises or historical notes that they retain. In this context, oneidentifies several ex-librises showing the circulation of books in variegated environments of the society of the GrandPrincipality of Transylvania (XVII-XVIII century), without also missing various historical notes, such as those regarding anumber of debtors, among which some Romanian peasants.

Keywords: libri transylvanici, Biblioteca Batthyaneum, princiary press, Franciscus David, Stephanus Gelej Katona, ex-librises, book owners, historical notes

Institution’s address: str. N. Iorga, nr. 11-13, 510009, Alba Iulia, România, tel:+40-0258-811412, fax:+40-0258-806260, e-mail: secretariat_istorie@uab.ro

Personal e-mail: iacob_marza@yahoo.com

Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie“1st December 1918” University of Alba Iulia, Faculty of History and Philology

1)9; idem, Refutatio propositionum Petri Melii, 1568 (XIV-98,coll. 2); idem, De regno Christi liber primus, 1569 (XIV-98, coll.3); idem, De regno Antichristi et eius mysteriis, 1569 (XIV- 98,coll. 4); idem, Elsö resze az Szent Irasnac [...], 1569 (XIV-15);Exeqviarum Caeremonialium [...], [Alba Iulia, 1624] (XII-80);Stephanus de Gelej Katona, Praeconii Evangelicii tomussecundus, 1640 (XIV-1); idem, Titkok titka. 1645 (XII-78);Marcus Frid. Wendelinus, [Medula priscae purae Latinitatis],1646 (XIV-38); János Kászoni, Rövid igazgatas [...], 1647 (XI-99); Pápai Pariz Imre, Keskeny vt mellyet [...], 1657 (XII-120);[Articuli dominorum trium nationum Michaelis Apafi], 1674(XIV-14 b); [Diploma generalului de Stainville, comandantulgeneral al Transilvaniei], 1711 (XII-42, coll. 5)10. Dintretipografii acestor cărţi am reţinut numele lui RafaelHoffhalter, Martinus Major, Martinus Mezlenius, AndreasValaszutius, fără să insistăm, de data aceasta, asupraactivităţii lor în Capitala Principatului.

O altă chestiune care se impune pe marginea cărţilorvechi de la Alba Iulia se referă la conţinut. Trebuie, sămenţionăm, de la început, că din acest unghi al abordării elereprezintă o valoare culturală aparte. Situaţia se datoreazăfaptului că volumele tratează, aproape în totalitate,problema religioase, dispute teo logice, chestiuni de dogmăbisericească etc. Ne gîndim, în această ordine de idei, lascrierile Episcopului Franciscus David (1520-1579),promotor al unitarianismului în Transilvania, la lucrarea luiStephanus Katona de Geley, Episcopul reformaţilorardeleni etc. O menţiune specială merită volumul lui MarcusFrid. Wendelinus, [Medula priscae purae Latinitatis], 164611,care tratează, după cum rezultă şi din titlu, problema esenţeilatinităţii. Mai adăugam culegerea de articole ale celor treinaţiuni privilegiate din epoca Principelui Mihai Apáffy I(1661-1690), cu o însemnătate istorică indiscutabilă. În fine,reţinem diploma generalului de Stainville, tipărită la AlbaIulia, în 1711, actul suscitând interes ştiinţific, princoordonate le sale interioare, care sugerează cîteva dinjaloanele regimului politic al Principatului Transilvaniei, încalitate de provincie a Imperiului habsburgic. Provine înfondurile Bibliotecii Batthyaneum din colecţia lui SamuelSzékely de Doba (Satu Mare).

Dacă aceasta este situaţia în privinţa conţinutuluitipăriturilor de la Alba Iulia, se impune, ca o condiţie „sinequa non”, valorificarea în continuare a aceloraşi cărţi,printr-o cercetare selectivă a însemnărilor olografice, anotiţelor de proprietate, a ex-libris-urilor şi, în sfîrşit dar nuîn ultimul rând, a însemnărilor istorice, pe care le păstrează.Notiţele de pe tipăriturile vechi de la Alba Iulia, foartediverse ca provenienţă, grafie dar şi în direcţia problematicii,demonstrează, fiecare în parte şi toate la un loc, itinerariulparcurs de volum, după ce a ieşit de sub teascurile tiparniţei,mediile culturale şi sociale stratificate prin care a circulat,unde a poposit, până nu au intrat în colecţia de cărţi avreunui intelectual sau înainte de a-şi găsi locul într-obibliotecă de instituţie. Precizăm aceasta cu atît mai mult cucît şi tipăriturile vechi de la Alba Iulia nu mai trebuieconsiderate doar simple „vechituri”, ci purtătoarele unoridei, specifice momentului cultural în PrincipatuluiTransilvaniei, când au apărut12. Prin cercetarea notiţelor de

proprietate, pe care le poartă, intrăm în posesia unorcrîmpeie de istorie locală sau regională. Parafrazîndu-l peNicolae Iorga, putem afirma că, şi în acest caz, suntem înfaţa unor fragmente de istorie scrise „de cei mici”13.

Spaţiul restrâns al comunicării nu ne permite, în modfiresc, prezentarea şi analiza tuturor notiţelor de proprietate.Vom proceda, în acest context, doar la o expunere selectivă,atît a ex-libris-urilor unor lectori particulari sau chiarinstituţii de diferite profiluri, cît şi a câtorva însemnări cuvaloare istorică. Ele ne sugerează, în totalitatea lor,crâmpeie de istoria culturală, socială, politică şi religioasădin Transilvania secolelor XVI-XVIII.

Volumul Catechismus religionis christianae [...], 1566 (XII-130)14 conţine ex-librisul din 1730 al unei posesoare,Eleonora Blümen. Prin foiletonarea câtorva din lucrărileîntîiului episcop unitarian din Ardeal, Fr. David, Refutatiopropositionum Petri Melii, 1568, De regno Christi liber primus,1569 (XIV-98, coll. 2-3), tipărite la Alba Iulia, întâlnimcîteva ex-libris-uri, datorate unor posesori particulari, cumsînt, de pildă, acelea ale lui Joannes Synius Marossinus din1568 şi Faustinus Zenovius Venetus, ulterior ajungând înproprietatea lui Georgius Bölöni (XIV-90, coll. 2-3). Deasemenea, nu putem omite autograful - Deocamdată, este oipoteză de lucru! - datorat principelui Gheorghe Rákoczi -„Georgius Rakoczi Dei graciae Princeps Transylvaniae, etRegni Hungariae Dominus et Siculorum Comes”- (XIV-98,coll. 4), alături de însemnarea posesorului Stephanus NagyAjlas şi semnătura lui Stephanus Szakmári de Hoszszúaszó(Hususăul de Criş, judeţul Bihor), datînd din 3 septembrie1678, de pe Exeqviarum Caeremonialium [...], [Alba Iulia,1624]15, p. 66 (XII-80). Un alt exemplu, sugestiv din punctulde vedere al interesului faţă de astfel de tipărituri, îlreprezintă [Articuli dominorum trium nationum Michaelis Apafi],1674 (XIV-14 b), care s-a aflat, în deceniul 7 al secolului alXVII-lea, în localitatea Şeica Mică din părţile Mediaşului.

Nu putem omite, din această simplă şi selectivăenumerare a notiţelor de proprietate, semnătura din anul1649 datorată unei femei, posibilă cititoare a cărţii, KassaiAnna, la care adăugăm însemnarea de cumpărare din 1680a lui Andreas Zilahi, de pe volumul lui Geleji KatonaIstván, Titkok titka [...], 164516 (XII-78). În fine, din grupaex-libris-urilor rămase de la diferiţi proprietari ai cărţilor,tipărite în oficina princiară de la Alba Iulia, reţinemexemplarul St. Katona de Gelej, Praeconii Evanghelici, 1640(XIV- 1)17, care, la 2 decembrie 1686, a fost cumpărat deAndreas Nadudvari, Rectorul Colegiului Reformat dinDebrecen, la preţul de 1 florin şi 50 denari, după ce, iniţial,fusese în proprietatea lui Michael Kerezedi. În anul 1710aceeaşi carte intră în proprietatea Colegiului Reformat dinAiud, ajungând - la un moment dat - şi la îndemâna luiLadislaus Baronus. Atragem atenţia şi asupra lucrării luiPápai Pariz Imre, Keskeny vt mellyet [...], 165718 (XII-120), carea fost, succesiv, în proprietatea lui Enyedi Szöcs György dinSibiu (1665), Sigismundus Farkas din Seuca (jud. Mureş)(1739), Paulus Vohlp ş. a. Lectorului Sig. Farkas îi datorămnotarea unui adagiu latinesc, pe forzaţul volumului: „Nonomnes sunt Sancti qui caedant Limina Templi” („Nu toţicei care trec pragul Bisericii sunt sfinţi”).

11 >>>

Pe lângă ex-libris-urile particulare de pe vechiletipărituri de la Alba Iulia, menţionate mai sus, aceleaşiexemplare conţin, pe unele din filele lor, şi alte notiţe cuvaloare documentar-istorică, multe dintre însemnări lăsândimpresia de „sans dessus dessous”. Prin forma şi conţinutullor, ele depăşesc dimensiunile şi importanţa unor însemnărisingulare de pe tipăriturile vechi transilvănene. Ne gândim,în acest cadru al cercetării, la însemnarea din anul 1656,redactată în maghiară pe volumul lui St. Katona de Gelej,Praeconii Evanghelici, 1640 (XIV-1). Valoarea documentară acărţii se impune atenţiei cercetătorilor, dacă ţinem seama deanumite „glossae historicae” în limba maghiară, din 26 iunie1663, concentrate în jurul lui Pavai György, respectiv denotiţele cu semnificaţii pentru istoria economică, redactateaceeaşi limbă, în anul 1666 (XIV-1), referitoare la datoriilemateriale de la şapte săteni, Pál Deak, Tardiné, Szarási,Jonas Deaknak, Illyesnek, Szaszhalmi Mihálynal, PéterKovacz[nak]19. Chiar dacă nu impresionează prindimensiuni, notiţa are semnificaţia unui veritabil documentde istoria socială a Transilvaniei după mijlocul secolului alXVII-lea.

Printre mărturiile cu privire la diferite aspecte ale istorieisociale din Principatul transilvănean trebuie să includem şio listă a datornicilor, probabil dintr-o aşezare ruralăRedactată la sfârşitul secolului el XVII-Iea, în limbamaghiară veche, lista, aflată pe recto-ul foilor liminare de laînceputul şi sfârşitul lucrării lui Kászoni János, Rövidigazgatas [...], 1647 (XI-99)20, este cu atât mai importantă cucît conţine şi numele unor datornici români: SzoporiSzilaghi Istvannénal, Aranykuti Jepar Tivadornal, TothaziVarga Mihalynal, Dorgo Gergelynel, Barda Giorginel,Szopori Radulynel, Csyettelki Sztan Janosnal, AranykutiBalas Tivadornal, Szopori Moysza Gergelynel, CsyettelkiKalota Gergelynel, Aranykuti Keresztyen Gergelynel,Szopori Flora Lorincznel, Nagi Janosnal, Csyettelki TordanDemitrunal. Însemnări cu valenţe documentare pentru oeventuală istorie socială a Principatului transilvănean suntsugerate şi de volumul lui Pápai Pariz Imre, Keskeny vt mellyet[...], 1657 (XII-120), unde găsim, „in parte interioretegumenti posterioris”, o adnotare asupra unor datornicidin deceniul 7 al secolului al XVII-lea, între care identificămpe Stan Tatul, Stan Govossde, Dan Moysesz, SemionStoýka, Janos Gyzoyeg [?] ş. a.

Spaţiul limitat al investigaţiilor, impus de aceastăcomunicare, nu ne permite, să amintim şi alte însemnăriistorice transilvănene din secolele XVII-XVIII, păstrate petipăriturile vechi de la Alba Iulia, nici să propunem ointerpretare adecvată. Rămâne ca, în alt context alinvestigaţiilor, să le valorificăm din perspectiva unei anumiteproblematici, sugerată de conţinutul lor divers. De altfel, unastfel de efort de cercetare ar fi justificat prin dublaimportanţă a vechilor cărţi, imprimate în oficina princiarădin capitala Principatului21, care fac parte integrantă din libritransylvanici de la Biblioteca Batthyaneum. Ele reprezintă nunumai fragmente semnificative din cultura secolelor XVI-XVIII, avînd în vedere însemnătatea lor bibliologică(vechime, raritate etc.)22, ci şi dovezi convingătoare ale unoretape şi momente mai puţin cunoscute din captivanta istoria

a Principatului Transilvaniei, care trebuie restituitecircuitului ştiinţific al istoriografiei actuale, din perspectivabinomului scris (Schrift) – existenţă (Dasein). În ultimăinstanţă, comunicarea de astăzi capătă semnificaţia unuiînceput – l-am dori, sistematic! - în cercetarea şivalorificarea sus-numitelor tipărituri conservate învenerabila bibliotecă din Alba Iulia.

Note:

1. Actualizarea problemei, respectiv sugerarea unor direcţii decercetare şi valorificare, la Eva Mârza, „Transylvanica”: un obiect destudiu neglijat, ms. 2. O abordare superioară a categoriei de tipărituri, păstrate înBiblioteca Brukenthal Sibiu, la Doina Nägler, Catalogul„transilvanicelor”, I (sec. XVI-XVII), II (sec. XVIII), Sibiu, 1974-1982.3. Reţinem, din literatura de specialitate asupra problemei,sintezele: Mircea Tomescu, Istoria cărţii româneaţi de la începuturipînă la 1918, Bucureşti, Edit. şt., 1968, passim; Fitz József, Amagyar könyv törtenéte 1711-ig, Budapest, „Magyar Helikon”, 1959;Július Valach, Staré tlačiarne a tlačiari na Slovensko, Martin, „Maticaslovenská”, 1987; Eva Mârza, Din istoria tiparului românesc.Tipografia de la Alba Iulia 1577-1702, Sibiu, „Imago”, 1998; V.Ecsedy Judit, A könyvnyomtatás Magyarországon a kézisajtó korában1473-1800, Budapest, „Balassi Kiado”, 1999; Eugen Pavel, Carteşi tipar la Bălgrad (1567-1702), Cluj-Napoca, „Clusium”, 2001;Viskolcz Noémi, Reformációs könyvek. Tervek az evangélikus egyházmegújítására, Budapest, Univesitas Kiadó, 2006.Dintre contribuţiile mai recente asupra tipăriturilor de la Alba

Iulia, cf. Ecsedy Judit, A gyulafehérvári fejedelmi nyomda eredete, înMagyar könyvszemle, 91, 1, 1975, pp. 9-24; idem, Ujabb adatok agyulafehérvári fejedelmi nyomda történetéhez, în Magyar könyvzsemle, 107,1-2, 1991, pp. 41-61; Jakó Zsigmond, A Hoffhalterek váradi ésgyulafehérvári nyomdája, în Művelödés törtenéti tanulmányok, Bucureşti,„Kriterion”, 1979, pp. 51-69, 219-221 + /30/ fig. Pentru otrecere în revistă a tipăriturilor imprimate în oficina princiară, laAlba Iulia, vezi Iacob Mârza, Cultura şi învăţămîntul (sec. XVI-XVIII), în Alba Iulia 2000, Alba Iulia, 1975, pp. 192-194, 198-202, 205-212. Abordări şi stadii ale problemei la Ana Dumitran,Activitatea tipografică bălgrădeană din secolul al XVII-lea - sursă deevaluare a influenţei Reformei asupra Bisericii româneşti din Transilvania,în Studia Universitatis Babeş-Bolyai Theologia Graeco-CatholicaVaradiensis, XLIV, 1-2, 1999, pp. 159-174; Csalla Rita, Tipăriturialbaiuliene din secolele XVI-XVII în colecţia Bibliotecii Batthyaneum, înBuletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti Arheologie - Muzeologie - Istorie,Alba Iulia, 6, 2000, pp. 107-112; Viskolcz Noémi, Johann HeinrichBisterfeld és a gyulafehérvári tankönyvkiadás a XVII. században, înMagyar könyvszemle, 118, 3, 2002. epa.oszk.hu/00000/.../0004-21c.html.4. Incluse într-un microcatalog al tipăriturilor ungare vechi de lafostul Institut Batthyány (A Batthyány - Intézet regi mágyar könytára,în Batthyaneum. Szerkeszti és kiadja Gyárfas Tihamér, II, Brassó,1913, pp. 54-73), aceste cărţi de la Alba Iulia au fost cu prinse şiîn Conscriptio librorum Hungaricorum Bibliothecae Batthyanianae perJosephum Lestyán 1922, în Biblioteca Batthyaneum Alba Iulia, ms.,nr. inv. 1439 (Mai departe, abreviat: Conscriptio).Drept instrumente de identificare ale tipăriturilor vechi de la

Alba Iulia, am utilizat: Szabó Károly, Régi magyar könytár, I-II,Budapest, A mag. tud. akad. könyvkiadó, 1879-1885 (abreviatRMK) ; Ion Bianu, Nerva Hodoş, Dan Simionescu, Bibliografia

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 12

Românească Veche (1508-1830), I-IV, Bucureşti, Edit. Acad., 1903-1944 (abreviat BRV); Régi magyarországi nyomtatványok 1473-1600,I-II, Budapest, Akad. Kiadó, 1971, 1983 (abreviat RMNy).Tipăriturile vechi de la Alba Iulia, menţionate în cadrul cercetării,vor fi însoţite de „signatura recens”, sub care se găsesc astăzi înBiblioteca Batthyaneum.5. Conscriptio, f. 26 v.6. Ibidem, f. 6 r.7. RMNy, I, 250, 252, 269, 270.8. RMNy, II, passim.9. Vezi si părerile lui Csalla Rita, în Buletinul Cercurilor ŞtiinţificeStudenţeşti Arheologie - Muzeologie - Istorie, Alba Iulia, 6, 2000, p. 108. 10. Vezi, în acest sens: RMK, II, 116, 114, 120; I, 74; II, 552; I,772, 786, 791; II, 684. Cf. şi Conscriptio, f. 26 v, 22 r, 21 r, 8 r, 23r, 9 r, 6 r. Vezi şi punctul de vedere exprimat de Csalla Rita, înBuletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti Arheologie - Muzeologie - Istorie,Alba Iulia, 6, 2000, pp. 107-112. Pentru tipăriturile româneştivechi de la Bălgrad, păstrate în acelaşi fond documentar, cf.Cristina L. Bica, Tipăriturile româneşti vechi existente în BibliotecaBatthyaneum din Alba Iulia (Catalog), în Apulum, XVIII, 1980, pp.233-251. Cf. şi insistenţele, respectiv revenirile Gabrielei Mircea,Marginalii la Catalogul cărtilor vechi româneşti colecţionate la Biblioteca„Batthyaneum” din Alba Iulia, în Valori bibliofile din PatrimoniulCultural Naţional. Cercetare. Valorificare. Ediţia a XV a. Craiova, 14-15 noiembrie 2008, Craiova, „Alma”, 2008, pp. 181-212.11. RMK, I, 786; II 666. 12. Cf. François Furet, Histoire du livre dans la société moderne:recherches, méthodes, problématique, în Revue roumaine d’histoire, IX, 3,1970, p. 507. Vezi şi Iacob Mârza, Cărţile – „vehicule privilegiate alecirculaţiei ideilor”, în Tribuna, XXX, 5 (1519), 1986, p. 2 („Privire înactualitate”).13. Ilie Corfus, Însemnări de demult, Iaşi, „Junimea”, 1975, p. VII.14. RMK, II, 826; A Batthyány Intézet, p. 68, nr. 78. Vezi şi CsallaRita, în Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti Arheologie - Muzeologie- Istorie, Alba Iulia, 6, 2000, p. 108,110.15. RMK I, 539; A Batthyány Intézet, p. 64, nr. 51. Csalla Rita, înBuletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti Arheologie - Muzeologie - Istorie,Alba Iulia, 6, 2000, p. 108.16. RMK I, 772; A Batthyáni Intezét, p. 67, nr. 67.17. RMK II, 552. Csalla Rita, în Buletinul Cercurilor ŞtiinţificeStudenţeşti Arheologie - Muzeologie - Istorie, Alba Iulia, 6, 2000, p. 110.18. RMK I, 920; A Batthyáni Intezét, p. 68, nr. 80. Csalla Rita, înBuletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti Arheologie - Muzeologie - Istorie,Alba Iulia, 6, 2000, p. 112. 19. Descifrarea textului o datorez colegului, Dr. Costin Feneşan,Arhivele Naţionale ale României, Bucureşti, căruia îi mulţumesc.20. RMK I, 791; A Batthyáni Intezét, p. 67, nr. 70. Interesantulintinerariu al cărţii este punctat şi de notiţele de proprietate ale luiSigimundus Pókai, respectiv Antonius Batthyani de Ják, pentruca, în anul 1815, să ajungă printre cărţile de la „SeminariumIncarnatae Sapientiae” din Alba Carolina. Csalla Rita, în BuletinulCercurilor Ştiinţifice Studenţeşti Arheologie - Muzeologie - Istorie, AlbaIulia, 6, 2000, p. 110.21. O parte din opinii a fost expusă la Sesiunea de comunicări şireferate Importanţa tipăriturilor de la Alba Iulia în procesul fău ririiculturii româneşti, organizată de Muzeul Naţional al Unirii AlbaIulia, în 6 decembrie 1979.22. Pledoarie justificată şi de noile direcţii de cercetare, expuse învolumul: Fejezetek 17. századi nyomdászatunkbol Az OrszágosSzéchényi Könyvtár tudomáyos üléssaka és kiállítása 2000.október 12. Studien über die ungarländische Typographie des 17.

Jahrhunderts Széchényi Nationalbibliotken WissenschaftlicheTagung und Ausstellung 12. Oktober 2000, Budapest, OrszágosSzéchényi Könyvtár - Osiris Kiadó, 2001.

Bibliography

Ana Dumitran, Activitatea tipografică bălgrădeană din secolulal XVII-lea - sursă de evaluare a influenţei Reformei asupra Bisericiiromâneşti din Transilvania / Publishing activity in Alba Iulia duringthe XVIIth century - source of evaluation regarding the influence ofthe Reform on the Romanian Church from Transylvania, in StudiaUniversitatis Babeş-Bolyai Theologia Graeco-Catholica Varadiensis,XLIV, 1-2, 1999;

Fitz József, A magyar könyv törtenéte 1711-ig, Budapest,„Magyar Helikon”, 1959;

Ecsedy Judit, A gyulafehérvári fejedelmi nyomda eredete, inMagyar könyvszemle, 91, 1, 1975;

Ecsedy Judit, A könyvnyomtatás Magyarországon a kézisajtókorában 1473-1800, Budapest, „Balassi Kiado”, 1999;

Ecsedy Judit, Ujabb adatok a gyulafehérvári fejedelmi nyomdatörténetéhez, în Magyar könyvzsemle, 107, 1-2, 1991;

Eva Mârza, Din istoria tiparului românesc. Tipografia de laAlba Iulia 1577-1702 / From the history of Romanian printing.The Alba Iulia press. 1577-1702, Sibiu, „Imago”, 1998;

Iacob Mârza, Cultura şi învăţămîntul (sec. XVI-XVIII) /Culture and education (XVIth - XVIIIth century), in Alba Iulia2000, Alba Iulia, 1975, pp. 192-194, 198-202, 205-212

Viskolcz Noémi, Johann Heinrich Bisterfeld és agyulafehérvári tankönyvkiadás a XVII. században, in Magyarkönyvszemle, 118, 3, 2002. epa.oszk.hu/00000/.../0004-21c.html.

Viskolcz Noémi, Reformációs könyvek. Tervek az evangélikusegyház megújítására, Budapest, Univesitas Kiadó, 2006

Eugen Pavel, Carte şi tipar la Bălgrad (1567-1702) / Bookand printing in Alba Iulia (1567-1702), Cluj-Napoca,„Clusium”, 2001;

Csalla Rita, Tipărituri albaiuliene din secolele XVI-XVII încolecţia Bibliotecii Batthyaneum / Alba-Iulia printings from theXVIth - XVIIth century in the collection of the BatthyaneumLibrary, in Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti Arheologie -Muzeologie - Istorie, Alba Iulia, 6, 2000, pp. 107-112;

Mircea Tomescu, Istoria cărţii româneşti de la începuturi pînăla 1918 / The history of Romanian books from the beginnings to1918, Bucureşti, Edit. şt., 1968, passim;

Július Valach, Staré tlačiarne a tlačiari na Slovensko, Martin,„Matica slovenská”, 1987;

Jakó Zsigmond, A Hoffhalterek váradi és gyulafehérvárinyomdája, în Művelödés törtenéti tanulmányok, Bucureşti,„Kriterion”, 1979, pp. 51-69, 219-221 + /30/ fig.

13 >>>

ÎÎ n perioada iluminismului, lectura ziarelordevine o modă, ducând la răspândirea celorexistente şi la apariţia altora noi. Acest

fenomen se explică prin marea forţă de influenţare propriepresei, forţă care, odată constatată, a fost pusă, alături deşcoală, biserică şi carte, în slujba propagării doctrineiabsolutismului luminat, a educării supuşilor în scopul doritde monarhie.

Apariţia primelor periodice transilvănene se leagă denumele a doi sibieni, membri ai familiei Hochmeister,Martin–tatăl (1740-1789) şi Martin-fiul (1767-1837),tipografi, editori, librari, animatori culturali, într-un cuvânt,oameni întreprinzători, dotaţi cu un deosebit simţ alafacerilor, buni cunoscători al spiritului vremii, căruia ştiu săi se adapteze cu folos. Hochmeister senior construise laSibiu, în anii 1787-1788, primul teatru stabil din ţară, seîngrijise de aducerea unor trupe de actori şi, probabil,influenţase şi alegerea repertoriului. Dorind să sprijine nouainstituţie şi prin formarea unui public competent, el punebazele unei publicaţii, Theatral Wochenblatt1, a cărei apariţie acoincis, se pare, cu inaugurarea noii clădiri a teatrului. În„Înştiinţarea” care premerge apariţia acestui prim periodiccu caracter cultural din Transilvania, redactorii, exprimândcu siguranţă şi punctul de vedere al editorului, arată că„Ţelul acestei foi (…) nu este altul decât ardoarea nobilă dea ajunge ca, printr-o educaţie chibzuită, să se atingădesăvârşirea şi să se stingă părerile „pornite” care încă semai stârnesc împotriva dramei. (…) Este de plâns faptul că(…) se întâlnesc, încă (…) atotstăpânitoare, atâteaprejudecăţi îndărătnice împotriva artei dramatice. Eadevărat că numai la minţile mărunte întâlnim aşa ceva”.

Redactorii îşi exprimă convingerea că prin înstăpânireabunului gust „publicul se va distra cu folos, statul va aveacetăţeni eficienţi, iar lumea învăţată – talente destoinice;atunci teatrul se va ridica la rangul de şcoală a bunelormoravuri”.

După numai 12 numere revista îşi încetează apariţia. Înultimul număr, editorii arată că aşteptările le-au fost înşelate,întrucât bunele lor intenţii au fost greşit înţelese. „Dacă arfi vorba despre un alt obiect, de mai mare întindere decâtteatrul, dacă ar fi vorba despre o foaie de morală, nu amrenunţa la a o continua după puterile noastre. Aşa însă,înţelepciunea ne constrânge să mulţumim şi, prea plecaţi, săne retragem”2.

În acel moment ziarele nu erau necunoscute înTransilvania. Cele germane şi austriece pătrunseseră dedestul timp aici. La Sibiu se citeau, de exemplu, HamburgerJournal, Jenaer Literaturzeitung şi altele din Augsburg,Erlangen, Frankfurt3 etc. Procurarea lor se făcea prin poştă,pe baza unor reglementări mereu modificate. Prima dintreacestea este o „Ordonanţă privitoare la ziare” emisă deOficiul poştal superior din Transilvania, cu sediul la Sibiu,încă în noiembrie 1733. În baza acesteia, ziarele doritetrebuiau comandate şi achitate cu o jumătate de an înavans4.

În 1778 se comunică interzicerea ziarelor Courrier du basRhin, Courrier politique et litteraire şi Courrier de l’Europe5.Asupra acestei din urmă interdicţii se va reveni după doiani, în 1780, când un ordin gubernial face cunoscut faptulcă ziarul Courier de l’Europe poate fi comandat şi citit întoate ţările de coroană6.

Prin urmare, primul ziar transilvănean nu venea pe un

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 14

L i l i a n a P O P ABiserica Evanghelică C.C. din România, Centrul de Cultură şi Dialog “Friedrich Teutsch” Sibiu

Evangelical Church C.A. of Romania, “Friedrich Teutsch” Center for Culture and Dialog

Siebenbürgische Quartalschriftdespre cărţile româneşti apărute în epocă la Sibiu

“Siebenbürgische Quartalschrift”: considerations regarding old Romanian publications from Sibiu

The present study is an examination of the beginning of the written press in Transylvania, namely Sibiu. The city of Sibiuholds a prominent place in what regards the appearance of the first periodicals in the country. From the Wochenblatt Theatre(Theatre Weekly), of which only 12 numbers occurred in 1778, the first cultural periodical in the country, continuing with theSiebenbürger Zeitung (from 1784), the first newspaper in Transylvania, and ending with the Siebenburgische Quartalschrift(Transylvanian Quarterly) (1790-1801), the first scientific publication in the country, all linked to the name of the printer-publishers Martin Hochmeister, father and son.

Keywords: old Romanian books from Sibiu, Theatral Wochenblatt, Siebenbürger Zeitung, Martin Hochmeister, IoanPiuariu-Molnar

Institution’s address: Str. Mitropoliei Nr. 30, 550179 Sibiu/Hermannstadt, Tel/Fax: 40/(0)269/206730email: casa.teutsch@gmail.com, web: www.evang.ro/teutsch-haus

Personal e-mail: casa.teutsch@gmail.com

teren nepregătit. Publicul era dornic să-l primească7, existauoameni capabili să-l redacteze, dar mai ales exista un editorcare, în pofida dificultăţilor pe care „o întreprindere în aşamare măsură dependentă de hazard şi de capriciilepublicului” le presupunea, să se încumete a-şi asuma sarcinafinanţării lui.

În timpul uneia dintre şederile sale mai îndelungate înTransilvania, în 1783, Iosif al II-lea vizitează şi casaHochmeister. Cu această ocazie îi recomandă tipografuluisă înfiinţeze un ziar, asigurându-l că va beneficia de facilităţiîn privinţa cenzurii şi a desfacerii8.

Ca urmare, la 9 nov. a acelui an Martin Hochmeistereditează o „Înştiinţare” prin care publicul cititor esteinformat despre apropiata apariţie a unui ziar la Sibiu şidespre scopurile acestuia, exprimând idei surprinzător deactuale şi azi9.

Primul număr al ziarului a apărut la 2 ianuarie 1784 subtitlul Siebenbürger Zeitung, în format 8°, având 8 pagini; vor fieditate două numere pe săptămână, lunea şi joia.Consecvent principiilor sale iluministe şi dorind să facăfoaia accesibilă tuturor, editorul stabileşte pentru ziarul săuun preţ redus: 3 creiţari numărul şi 3 florini renaniabonamentul anual pentru Transilvania. Primii redactori aiziarului sunt profesorii Michael Lebrecht, Johann Karl Ederşi Johann von Lerchenfeld. Gazeta lui Hochmeister îşi vaprelungi apariţia, sub diferite nume şi redacţii, până în anul1907, având o longevitate de invidiat.

La 21 februarie 1789 la Sibiu lua naştere un Cabinet delectură. În faţa membrilor acestuia, în 1790 Johann Filtsch10

îşi expunea ale sale Idei privitoare la constituirea unei societăţiştiinţifice săseşti transilvănene, preconizând găsirea unormijloace eficiente care să împiedice „dezorganizarea înviitor” („künftige Zerrütung”) a „comunităţii etnicesăseşti”. Societatea respectivă urma să fie „o asociaţie aunor bărbaţi patrioţi” care să-şi folosească talentul în scopulreceptării mereu mai active a artei şi literaturii folositoare înrândul saşilor. Rolul predominant urma să revină, în acestcontext, prezentării istoriei şi a tuturor „ştiinţelor eiauxiliare.” Un astfel de „mijloc eficient” a fost revistaSiebenburgische Quartalschrift.

Apariţia revistei a fost precedată de discuţii şi dezbateriaprinse privind titlul, tematica, scopurile urmărite, cititorii-ţintă. În final, s-a decis ca, prin articole şi recenzii ale unorlucrări autohtone şi străine, revista să pună la curent pe„prietenii luminaţi ai ştiinţei” cu progresele ştiinţei11.

Chiar dacă nedeclarat, revista urmărea susţinereaidealurilor lojei francmasonice desfiinţate în 1790. Printremembri activi ai acesteia se număraseră atât Hochmeister,cât şi Johann Filtsch, Michael Lebrecht şi Daniel GeorgNeugeboren, cei au preluat conducerea redacţiei noiireviste, cu toţii figuri marcante ale Sibiului sfârşitului desecol XVIII, precum şi, probabil, autorii articolelorconţinute.

Încă din cuvântul introductiv revista anunţă că scopulpe care-l urmăreşte este să facă public „tot ceea ce poate fide interes pentru şi în Transilvania”. Deşi intenţia editorilorfusese aceea de a scoate patru numere pe an, publicaţia nuva cunoaşte decât şapte numere în total, ultimul datând din

1801. Propunându-şi „să ajute Transilvania să se cunoascămai bine pe sine însăşi” şi dorind să atragă cercuri cât mailargi de cititori, Quartalschrift inserează articole de istorie,geografie, statistică, genealogie, biografii, diplomatică,istorie a artelor, a învăţământului şi literaturii, a tradiţiilor,antichităţi, istorie, sănătate, lingvistică, precum şi informaţiila zi privind evenimentele cu implicaţii culturale din Sibiu,mai ales decesele unor oameni de vază ai momentului.Găsim în paginile sale articole de sinteză referitoare lasituaţia omului de cultură, a scriitorului în epocă12, încercăride critică literară şi foarte multe informaţii cu privire lanoutăţile apărute pe piaţa editorială13.

Printre acestea, se remarcă atenţia acordată cărţilorromâneşti apărute în tipografiile sibiene.

Astfel, în chiar numărul pe 1791, la paginile 311-312găsim un interesant semnal editorial referitor la Supplex-ulrecent ieşit de sub tipar. Recenzentul anonim le recomandăcititorilor să nu fie părtinitori în aprecierea situaţieiprezentate, ci să se lase călăuziţi de „nemuritorul spirit al luiMendelsohn14, care considera îndoiala înţeleaptă ca pe undrum larg spre adevăr”. El însuşi se limitează la a semnalaapariţia, fără a exprima vreo părere personală.

În numărul pe 179715 revista publică o deosebit deinteresantă recenzie a Calendarului iulian tradus în limbaromână şi editat în tipografia lui Petrus Barth „la începutulacestui an 1797”.

Prezentarea, din păcate anonimă, cu atât maiimportantă, cu cât lucrarea ca atare nu s-a păstrat, BRVînsăşi menţionând existenţa ei doar pe baza descrierii dinQuartalschrift16, este foarte amănunţită, recenzentul dovedindo perfectă cunoaştere a materialului, pe care îl prezintăînsoţit de observaţii personale de bun simţ, adesea chiarsavuroase.

Trecând rapid în revistă „articolele obişnuite ale unuicalendar: „mersul vremii, primăvara, vara, toamna şi iarna,eclipsele din acest an”, recenzentul se opreşte maiîndeaproape asupra celei de a doua părţi, întitulate „Sfaturicu caracter moral”. Spaţiul restrâns al acestei comunicări neobligă să trecem mai repede peste acest capitol, deşi el armerita întreaga noastră atenţie. Ca atare, ne vom limita la areproduce doar o mică parte din comentarii.

La tema Îndatoririle supuşilor faţă de stăpânii lor recenzentulobservă: „Această secţiune a reuşit foarte bine în limbaromână. Motivaţia ascultării faţă de stăpânire, întinsă pedouă pagini in 8°, este foarte bine prezentată. Un cuvântpentru timpurile de acum – păcat doar că, din sânul acesteiatât de numeroase naţiuni din Transilvania, puţini oamenipot s-o citească; de aceea ar fi nevoie ca această secţiune săfie citită zilnic în şcolile lor, întrucât copiii duc adesea câteceva bun acasă, la părinţii lor şi astfel, folosul de pe urmaşcolii se transmite urmaşilor”.

La tema Împotriva mâniei, se consideră că „împotrivaurâţeniei acestui defect sunt invocate aici argumente moraleşi teologice bune în sine; numai că asupra unui om necioplitşi necultivat ele nu au, din păcate, nici un efect. Rezultatular fi mai bun dacă, odată, cu un prilej bun, i s-ar pune în faţaochilor efectul distrugător pe care acest defect îl poate aveaasupra sănătăţii sale şi ar fi făcut să se cutremure aflând

15 >>>

consecinţele lui îngrozitoare, ca gălbinarea, paraliziamembrelor, epilepsia, apoplexia, moartea subită etc”.

De departe cel mai întins este capitolul al treilea,întitulat Învăţătură despre cum trebuie să se poarte fiecare om înfiecare lună, pentru a-şi păstra sănătatea.

Recenzentul reproduce sfaturile, adesea bizare, pe carecalendarul le prezintă cititorilor săi, însoţindu-le aproape pefiecare în parte, de părerile sale proprii. Aceste comentarii,care par a proveni de la un om care pare a avea cunoştinţemedicale, sunt formulate cu mult umor, ceea ce le face olectură plăcută chiar şi astăzi.

Dintre acestea, ne vom rezuma la prezentarea sfaturilorşi comentariilor lunilor mai şi iunie, folosind italicele pentrusublinierea comentariilor personale ale recenzentului „Înmai sunt recomandate toate mâncărurile care se cuvin (darcare? Aici se recomandă numai laptele şi brânza). În principal, sesusţine că 1. laptele de capră ar aduce mult folos omuluidebil şi bolnăvicios (chiar şi când are diaree şi stomacul slab, saufriguri?) 2. că sămânţa „cimbrului celui dulce”17 (poate se are învedere sămânţa de anis, dar acesta nu se numeşte cimbru, ci anason)în mâncăruri gătite şi în băuturi ar fi sănătoasă.Recomandată este şi o băutură cu vermut şi salvie, care arînviora omul. 3. În mai se recomandă purgaţia (dar nu fărărost!) băile calde (mie mi se pare că cele reci ar fi mai indicate) şimâncarea de urzici (ar fi trebuit menţionat că urzicile să fie tineresau gătite ca spanacul, cu asmăţui). Dacă cineva suferă cu ficatulalb (dac-o fi având cineva aşa ceva), găseşte aici, zice-se, unmijloc încercat: pe lună nouă, în această lună, se culeg urzicicare se usucă la umbră (ce trebuie făcut cu ele nu se spune). 5. Înmai găinilor să li se dea multă lucernă de mâncare, că atuncivor face multe ouă. 6. În această lună se poate face oţet bunpentru întreg anul. (dar cum?) 7. Cine are dureri de coastesau de vine, acela să adune râme, să le taie capul (de ce oare,că doar nu sunt veninoase) să le lase câtva timp într-un vas cuuntdelemn, la soare şi apoi să se ungă pe coastele sau vineledureroase. (Aceasta pare a fi cea mai utilă recomandare din întregcalendarul, dar ar fi trebuit precizate mai bine cazurile în care sepoate folosi. De altfel, acest medicament poate fi găsit aproape în toatefarmaciile. Ce multe lucruri folositoare ar mai fi putut fi prezentateaici!)

În iunie, cei care se pot feri, sunt avertizaţi împotrivamuncii excesive. Se spune că o duşcă de rachiu pe stomaculgol ar fi bună. (Însă o duşcă de apă, lapte sau vin ar fi cu mult maibună.) Mâncărurile hidratante şi răcoritoare, mai ales salatăcu oţet şi untdelemn seara şi dimineaţa sunt foarterecomandate. (Bun! Dar ce folos, că imediat sunt interzise băuturilereci.) Împotriva icterului negru se recomandă insistentberea, vermutul şi virnanţul [Rautenkraut] (Există şi mijloacemai bune!!)

Şi, în acelaşi mod, pentru toate lunile anului. Atrage în mod deosebit atenţia sfârşitul acestui material:

după ce se menţionează că în încheierea calendarului „sepublică 19 proverbe, dintre care unele sunt bune”,recenzentul adaugă o secţiune mai puţin obişnuită şi, aşzice, neaşteptată:

„Corectarea unor cuvinte româneşti care pot fi întâlniteîn acest calendar18:

Stricare – stricăciune,

Slobozire – slobozenie,Fârtal – sfârtal Năravuri frumoase (nărav însemnează, de fapt, patimă,

proastă creştere; deci „nărav frumos” ar fi o contradicţie) [azi amzice un oximoron, n.n.] – fapte bune

Trufie – fudulieTrufaş – fudulÎndatorat – îndatoritCimbru este în germană Saturei, săseşte Eisebet, în

cărţile de botanică quirlförmige Thymberpflanze19 Aici sefoloseşte cimbru în loc de anason.

În loc de podina pământului ar suna mai frumos expresiavisteria pământului.”

În acelaşi număr de revistă, chiar în continuarea celor demai sus, sunt prezentate, mai mult sau mai puţin succint,alte patru apariţii editoriale româneşti ale tipografiei Barth,dintre care trei cunoscute şi ele BRV doar din acestedescrieri20.

Acestea sunt următoarele: Pilde filosofeşti, Sibiu, 1795,112 pagini, în 821.

Viaţa şi pildele preaînţeleptului Esop, Sibiu, 1795, pe 7 ½coli

Bucoavnă pentru învăţătura pruncilor, Sibiu, 1795, pe 64 depagini, în 8022.

Ultima carte prezentată este De obşte Gheografie, deAmfilohie Hotiniul, apărută la „Iassy, în Moldova, 1795, la22 August, 230 pagini, 4°”, cunoscută şi amplu prezentatăîn BRV23.

În plus faţă de cele prezentate în BRV revista sibianăconţine doar două observaţii: despre primii domnitori[Fürsten] ai Moldovei, revista remarcă: “Dacă acel primdomnitor, Dragoş, a venit în 1352 din Transilvania înMoldova, dacă cel de al doilea domnitor, aşa-numitul Sas-Voievod, domn din 1354 până în 1358 (după cum spunmoldovenii) a fost cu adevărat sas, iar Iancu Sas-Voievod,care a domnit de la 1581 la 1584, a fost luteran, lăsăm peseama cunoscătorilor în ale istoriei”.

În legătură cu lucrarea lui Franz Schmiedeg, din careautorul Geografiei spune că ar fi preluat partea referitoare laMoldova, recenzentul comentează: „Este scrisă probabil înlimba latină. Cartea nu ne-a căzut sub ochi, şi de aceea nuştim dacă ne putem încrede în ortografierea moldoveneascăa numelor practicată de autor”.

Cea mai interesantă prezentare este, poate, cea făcută înnumărul 6/1798, p. 80-89, uneia dintre puţinele lucrăritipărite cu chirilice la Hochmeister. Ahilefs la Skiro, publicatăîmpreună cu Istoria lui Sofronim şi a Haritei în 1797

După ce reproduce, în traducere, informaţiilebibliografice conţinute de pagina de gardă, recenzentulanalizează, afişând un vădit aer de superioritate, prefaţaautorului. Oprindu-se chiar asupra primei fraze aintroducerii, cea în care traducătorul Iordache Slătineanuridică în slăvi virtuţile „limbii elineşti“, recenzentul scrie:„Cine va fi dispus să accepte această afirmaţie entuziastă cape un adevăr indiscutabil când, aruncând o privire în istoriaveche, va constata că acest popor, la început barbar [wüstn.n.], s-a realizat [zu seiner eigentlichen Menschwerdung] cuadevărat datorită altor mult mai vechi naţiuni, egiptenii şi

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 16

fenicienii?La fel de exagerată este lauda adusă limbii neogreceşti

care, după părerea traducătorului, ar avea aceleaşi calităţi cugreaca veche. Dar cine nu ştie că această greacă nouă nueste decât un bastard al mamei sale şi o amestecăturăformală [förmlicher Mischmasch, ] de cuvinte greceşti, turceşti,ruseşti şi româneşti?”

Şi adaugă: „În prefaţa la Istoria lui Sofronim, d-l Slătineanuspune că şi-ar dori să cunoască mai bine greaca veche,pentru a putea slăvi după merit marea valoare a acesteia şiadmiră, cu ochii în lacrimi, energia scrierilor homerice.Nouă, pe de altă parte, ni se pare ciudat că urmaşii acesteinaţiuni cu o gândire cu adevărat profundă, s-au îndepărtatfoarte mult de bogatele izvoare ale înţelepciunii acesteia,rătăcindu-se pe câmpuri aride, unde nu este nimic de lucru”.

În continuare, recenzentul se ocupă pe larg denumeroasele greşeli de ortografie întâlnite în carte: „Segăsesc aici, ca şi în întreaga cărţulie, uimitor de multe greşelide ortografie, dintre care prea puţine pot fi considerategreşeli de tipar. De exemplu: „Din istorii”24. Prepoziţia„din” cere ablativul iar „istorii”este un genitiv; „дђўна” artrebui să fie „дъўна” „време” ar trebui să fie „врђме”,„плъчере” ar trebui să fie scris „плъчђре”. Astfel degreşeli există aproape în fiecare rând”. Şi comentează: „Îngeneral, la români nu se prea ţine cont nici de originea, nicide compunerea cuvintelor. Multe cuvinte care n-au ce căutaîmpreună sunt însăilate laolaltă [zusamen geheftet]. De aceea,ortografia este adesea aşa de rău maltratată, iar textul devineaproape de neînţeles. De exemplu, „Laskira” în loc de „LaSkira”, „dinzi înzi” în loc de „din zi în zi”, „întredânşii” înloc de „întră dânşii” etc. etc. În ce priveşte substantivele, laromâni ele se mai scriu încă cu literă mică la început şiadesea, adjectivele încep, fără niciun rost, cu literă mare.Însă într-o limbă atât de puţin cultivată, lucrul acesta se maiadmite. Dar când şi numele proprii, de exemplu „elena”,„elada”, „skira” apar scrise cu literă mică, ne vedem obligaţisă remarcăm că acestea sunt greşeli grosolane.”

După ce critică, în continuare, scrierea numelor propriicu păstrarea terminaţiei greceşti25 recenzentul se referă ladificultăţile întâmpinate de scrierea în limba română, în care„un H, sau măcar sunetul aspirat din greacă, esteindispensabil”. Însă, constată el, „întrucât [românii] nudispun nici de unul nici de celălalt, se servesc deîmprumutatul Х grecesc, care în limba lor este destul denelalocul lui. De exemplu, ҳотъриръ ar trebui să fie„hoterire” nu „choterire”; la fel, ҳаинъ în loc de „haine”,тълхар în loc de „telhar” etc. În cuvintele străine [românii]nu se descurcă deloc cu acest X, aşa că îl omit de tot, nu îlredau prin nici un semn H iar cuvântul devine de neînţelesşi trebuie să ghiceşti ce însemnează. De exemplu, Thetis i-adat micului ei fiu Achilles, atunci când l-a luat de la Chironşi i l-a trimis lui Lykomedes pe insula Scyrus îmbrăcat înhaine femeieşti, ca să nu fie recunoscut, numele Pyrrha.Domnul Slătineanu scrie Пира, Pira şi comite în acest uniccuvânt nu mai puţin de trei greşeli de ortografie: 1. unsingur r, 2. lipseşte h, 3. i în loc de y, cu toate că această dinurmă literă a fost preluată de mult timp de la greci înalfabetul românesc. Nu puteau împrumuta şi atât de

necesara consoană aspirată? Că doar întregul lor alfabet nue decât un calabalâc [Hausrat, n.n.] împrumutat?”.

După o ultimă săgeată aruncată împotriva limbii şi maiales a scrierii românilor26, recenzentul scoate în evidenţăcalităţile traducătorului lucrării analizate şi, în acelaşi timp,condamnă drastic regimul fanariot, cu prea stricta luiorientare spre Grecia:

„Cu toate acestea, hărnicia neobişnuită a domnuluipaharnic Iordache nu poate fi tăgăduită; şi noi îirecunoaştem public, înaintea altora, faima şi onoareadeosebită. Se vede că are gust pentru ştiinţele frumoase şise poate ghici cu uşurinţă că strădania lui a contribuit infinitmai mult la desăvârşirea spiritului său decât învăţăturaabsurdă a dascălilor greci care, în toate ramurile ştiinţei, suntnişte idioţi patentaţi [elendste Idioten, n.n.]. Regretabil este deaceea faptul că regimul despotic al gospodarilor dinMoldova şi Ţara Românească, în afara altor numeroaseacţiuni ruşinoase, tind să înăbuşe talentul şi cultivareaoamenilor, pentru a putea pescui cât mai nestingheriţi înape tulburi. Din acest motiv tuturor tinerilor dotaţi şidornici să înveţe din aceste provincii li se interzice, înnumele sultanului, (care însă nu ştie nimic de aşa ceva) săcuteze a frecventa şcoli din afară. Iar dacă unul sau altulreuşeşte ca, sub vreun pretext, să vină la Viena, sau Leipzig,la revenirea în ţară este primit, el şi întreaga comoară deînţelepciune pe care a agonisit-o, cu râsete batjocoritoare şise vede obligat să renunţe la orice funcţie publică. Cele demai sus sunt suficiente pentru dezvinovăţirea onestuluiSlătineanu”, conchide recenzentul.

Ajungând la Istoria lui Sofronim şi a Haritei, amintită dejamai sus, recenzentul spune că lucrarea a fost tradusă dingreaca nouă de acelaşi Iordache Slătineanu „ca să-i treacăvremea” şi, minune, nu găseşte altceva de obiectat decâtceea ce el consideră a fi „câteva greşeli de ortografie”,Жупитер (Djupiter) în loc de Jupiter [citit Iupiter, n.n.]viers - vers (curat româneşte – stih)”, după care, peurmătoarele aproape patru pagini, oferă un rezumat allucrării.

Acestea sunt lucrările româneşti prezentate cititorilor,eminamente germanofoni, ai revistei SiebenburgischeQuartalschrift.

Din cele de mai sus rezultă, fără posibilitate de tăgadă,nu numai interesul intelectualităţii germane sibiene pentruliteratura născândă a poporului român, ci şi atitudinea desuperioritate faţă de aceasta, în pofida faptului că limbaromână le era tuturor cunoscută.

Asupra recenzenţilor nu avem nici cea mai vagăindicaţie. Speculând, putem presupune că cel ce analizeazăcu atâta umor şi dând dovadă de o bună cunoaştere a limbiiromâne calendarul pe 1797, ar putea fi Ioan Piuariu-Molnar.Francmason, aflat în societatea redactorilor revistei,dispunând de vaste cunoştinţe medicale, ar fi compatibil cucalitatea de recenzent al calendarului.

Credem însă că nu este şi recenzentul celei din urmăcărţi prezentate, Achilefs la Skiro. Judecând după încercareade a adapta scrierea chirilică la regulile celei germane şi dupăconsideraţiile emise la adresa limbii române, el nu pare a fifost român.

17 >>>

Până în 1801, când îşi încetează apariţia, Quartalschrift s-a dovedit a fi punctul central al tuturor eforturilor pe planliterar şi ştiinţific ale intelectualităţii săseşti, „un loc dedepozitare şi de echilibrare” („Sammel- undAusgleichstelle”) a concepţiilor şi părerilor acesteia.

Mişcându-se cu siguranţă printre titluri şi nume,recomandând cu căldură sau criticând cu sobrietate,Siebenburgische Quartalschrift, în ansamblul ei, rămâne olectură interesantă chiar şi pentru cititorul de astăzi şi unaindispensabilă pentru cercetătorul istoriei culturii şiliteraturii epocii.

Note:

1. DJSAN, fd. Magistrat, Acte administrative, doc. nr. 807/1778.2. Vezi M. Dimiu, 1778 - un săptămânal de teatru la Sibiu, în Teatrul,nr. 11/1978.3. Emil Sigerus, Vom alten Hermannstadt, vol. II, p. 36-37.4. Heinz Stănescu, Vertriebsformen des HochmeisterischenBuchhandlung im letzten Viertel des 18. Jahrhunderts, în Buch undVerlagswesen, p. 279.5. E. Sigerus, Hemannstadt, p. 35-36.6. DJSAN, fd. Magistrat, Protocoale de şedinţă, reg. nr. 39, p.278-279.7. Într-un ghid al Sibiului din 1790 se spune: „Deja de multăvreme locuitorii Sibiului simţeau nevoia unui ziar, întrucât mareadistanţă faţă de Austria şi Germania în general, făcea caprocurarea ziarelor străine să implice cheltuieli extraordinare”.(Hermannstadt im Jahre 1790, Versuch eines kurzgefassten Handbuchszur näheren Kenntnis dieser Stadt, Verlegt und gedruckt bei MartinHochmeister, 1790, p. 177).8. Emil Sigerus, Vom alten Hermannstadt, vol. II, p. 36-37.9. „Când politicianul de cafenea aţâţă bătălii, dărâmă oraşe,dezmembrează imperii, înţeleptul îşi întoarce privirile de la acestescene şi caută obiecte mai vrednice de curiozitatea sa. Aceastaeste satisfăcută numai când vede că {…} un fel de a gândi maibun şi mai omenos pune stăpânire pe toate naţiunile Europei şică se apropie timpul când omul nu-l va întreba pe om decatehismul său, înainte de a-l iubi ca pe un frate. Întrucît aproapetoate împărăţiile se găsesc cu adevărat în această situaţie, un ziarbun trebuie să devină o lectură interesantă pentru fiecare” (vezitextul integral la Adolf von Hochmeister, Leben und Wirken desMartin Edlen von Hochmeister, Sibiu, 1873, p. 23-24).10. Pentru amănunte privind viaţa şi activitatea lui Johann Filtsch,vezi Lisa Fischer, Edenul de dincolo de codri, Editura Schiller Sibiu,2007, p. 75-79. 11. Pentru amănunte, vezi Stefan Sienerth, Geschichte dersiebenbürgisch – deutschen Literatur im achtzehnten Jahrhundert, DaciaVerlag, 1990, p. 40-42.12. Articolul lui Daniel Neugeboren Ubersicht der neuesten Literatur,întins pe două numere şi acoperind câteva zeci de pagini, vădeşteo remarcabilă cunoaştere a ideilor noi care începuseră să circuleîn Germania, printre care cele ale filosofului de la Königsberg,Immanuel Kant. 13.Vezi titluri ca: Uber die Lage und Hindernissen der Schriftstellerei inSiebenbürgen (nr 1/1790). Gedanken über den jetzigen Zustand derGelehrsamkeit in der Sächsischen Nation sammt einigen Vorschlagen zurVerbesserung (Nr. 4/1795).14. Referire la filosoful evreu german Moses Mendelssohn (1729-1786).

15. La paginile 376-384.16. BRV, II, 608.17. Denumirile plantelor în l. română cu chirilice.18. Toate cuvintele româneşti, cu chirilice.19. Probabil cimbrişor.20. BRV, II, 590, 591, 607.21. BRV, II, 594.22. O. Ghibu, Din istoria literaturii didactice româneşti, Bucureşti,1975, p. 70.23. BRV, II, 594.24. Cu chirilice în text.25. (deşi „ar fi putut fi prescurtate. După pronunţia românească,Achill ar şi suna mai bine; iar întrucât româna este oarecumînrudită cu latina, dar deloc cu greaca, s-ar fi putut folosi în loculnumelui grecesc Odiseus numele latin Ulyss”)26. „În altă ordine de idei, o traducere fidelă în limba română nicin-ar fi fost posibilă. În primul rând, pentru că însuşi traducătorulgrec s-a abătut, în anumite locuri în proză, dar mai ales în cazulmăsurilor legate, de la textul original; în al doilea rând, pentru călimba română este încă extrem de săracă în cuvinte, încât în cazultraducerii dintr-o limbă mai bogată e nevoie să recurgi laperifrazele obişnuite”.

Bibliography

M. Dimiu, 1778 - un săptămânal de teatru la Sibiu / 1778 -a theatre weekly in Sibiu, in Teatrul, nr. 11/1978.

Lisa Fischer, Edenul de dincolo de codri / The Eden beyond thewoods, Editura Schiller, Sibiu, 2007.

Onisifor Ghibu, Din istoria literaturii didactice româneşti /From the history of Romanian didactical literature, Bucureşti,1975.

Adolf von Hochmeister, Leben und Wirken des MartinEdlen von Hochmeister / Life and work of Martin Edlen vonHochmeister, Sibiu, 1873.

Stefan Sienerth, Geschichte der siebenbürgisch – deutschenLiteratur im achtzehnten Jahrhundert / History of theTransylvanian-German Literature in the eighteenth century, Dacia,Cluj, 1990.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 18

CC olecţia de carte veche a bibliotecii muzeuluidin Deva conţine o seamă de cărţi tipărite înlimbile latină, maghiară şi germană, în

centre tipografice din Transilvania secolelor XVII şi XVIII,pe care le putem încadra în categoria aşa numitelortransilvanice. Pe lângă bogata literatura teologică,protestantă şi catolică, în colecţie se regăsesc cărţi de istorie,filozofie, dicţionare, ori din literatura juridică.

Evidenţiem dintre cărţile acestui fond pe cele care nedezvăluie aspecte privind circulaţia lor, amintind pe lângădate despre posesorii cărţilor, câteva scurte informaţiidespre autori ori traducători. Astfel, urmărind parcursultransilvanicelor din biblioteca muzeului devean, aducem înatenţie o serie de însemne de proprietate, timbre, ştampile,adnotări, aşezate pe filele cărţilor de către asociaţii culturale,biblioteci şcolare, aşezăminte monahale, ori particulari carele-au citit sau le-au avut în biblioteci.

Unul din însemnele de proprietate dintre cele maivaloroase pentru muzeul nostru îl reprezintă ştampilaBibliotecii Societăţii de Istorie şi Arheologie a ComitatuluiHunedoara, bibliotecă înfiripată în anul 1880 odată cuînfiinţarea Societăţii de Istorie şi Arheologie a ComitatuluiHunedoara1. Ştampila are formă ovală şi conţine următorultext: „HUNYADMEGYEI TÖRT. és RÉG. TÁRSULATKÖNYVTÁRA”.

Alături de acest însemn, pe filele unora dintretransilvanice se regăsesc semnături, timbre ori ştampile aleunor particulari care au avut în posesie aceste cărţi înaintede a ajunge în colecţia bibliotecii noastre.

Notăm în acest sens manualul de istorie a Transilvanieial lui Martin Felmer, tipărit la Sibiu în tipografia lui PeterBarth în anul 1780, intitulat Primae Liniae M. PrincipatusTransilvaniae Historiam Antiqui, Medii et Recentioris aeviExhibentes et Illustrantes care are pe foaia de titlu ştampilabibliotecii Societăţii de Istorie şi Arheologie a ComitatuluiHunedoara (Fig. 1) iar pe coperta 1, verso, un timbru oval,albastru cu auriu, cu textul „Heinrich Mailand in Deva”.Proprietarul cărţii, Heinrich Mailand2 din Deva, a fostfratele distinsului folclorist Oszkár Mailand3, director alMuzeului Societăţii de Istorie şi Arheologie a ComitatuluiHunedoara în perioada 1903-1913. Originar din Geoagiu,jud. Hunedoara, Oszkár Mailand a fost printre primiifolclorişti maghiari care au cules folclor românesc şi austudiat cultura poporului român, reuşind ca pe parcursul apatru decenii să strângă mai multe sute de cântece lirice dinzona comitatului Hunedoara. Remarcabilă este culegerea şinotarea a patru balade din Ţara Haţegului, variante aleMeşterului Manole, ca şi a unui text al baladei despre zidireacetăţii Devei.

Autorul manualului de istorie a Transilvaniei, MartinFelmer (1720-1767), unul dintre cei mai erudiţi istorici saşitransilvăneni ai secolului al XVIII-lea, s-a ocupat deoriginea românilor cu cel mai mare interes în acea epocă,studiind romanitatea românilor cu o mentalitate ştiinţificăformată în apusul Europei dar şi cu o atitudine tipică pentrucomunitatea etnică din care făcea parte. El a analizatprocesul de romanizare a Daciei, retragerea aureliană,etnogeneza românilor, componentele romanităţii

19 >>>

G e o r g e t a D E J UMuzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, DevaThe Museum of Dacian and Roman Civilization, Deva

Transilvanice din colecţia muzeului devean.Însemne de proprietate

“Transilvanice” from the Collection of the Deva Museum. Bookplates

The collection of old books of the Deva Museum contains a series of books printed in Latin, Hungarian and German inthe printing centers from Transylvania in the 17th and 18th centuries that we can categorize as transilvanice (i.e. books printed inTransylvania). The study highlights copies that reveal aspects regarding the circulation of these books, signaling, apart fromthe data on their owners, short information on their authors or translators. We draw to the attention of the readers a numberof bookplates, stamps, seals and annotations belonging to cultural associations (the Society of History and Archaeology ofHunedoara County), school libraries (The High School of Exact Sciences of Deva, the Gymnasium of Sebeş), monasteries(the Franciscan Monastery from Hunedoara), or persons owning these books before the Museum of Deva had them.

Keywords: transilvanice, book circulation, bookplates, Museum of Deva, Society of History and Archaeology ofHunedoara County, High School of Exact Sciences of Deva

Institution’s address: Bd. 1 Decembrie, nr. 39, 330005-Deva, jud. Hunedoara,tel: +40.254.216750, fax: +40.254.212200, e-mail: muzeucdr.deva@gmail.com

Personal e-mail: georgeta_deju@yahoo.com

româneşti, latinitatea, etimologia etnicoanelor românilor,psihologia colectivă a românilor, toate acestea inspirându-lsa adopte pentru prima data expresia de România pentruspaţiul românesc4.

În scrierea sa Primae lineae M. Principatus Transylvaniae,Felmer face referiri abundente la români şi originea lorlatină5, acest fapt fiind deosebit de favorabil românilor, cuatât mai mult cu cât această istorie a Transilvaniei a servitgeneraţii întregi ca manual în gimnaziile transilvănene6.Manualul a fost tipărit postum, apoi reeditat de istoricul sasJoseph Carl Eder în 1803, la Sibiu, cu substanţialecompletări şi anexe, însă numeroase alte lucrări ale sale aurămas în manuscris în arhivele din Sibiu, Braşov oriBudapesta7.

O altă carte tipărită în Transilvania purtând ştampilabibliotecii societăţii de istorie a comitatului Hunedoara esteBreviarium Juris Transsilvanici Cum Prooemio de Fontibus JurisTranss. Et Indice Locupletissimo, editată de mai sus amintitulJoseph Carl Eder, tipărită la Sibiu, în anul 1800 în tipografialui Peter Barth. Alături de ştampila bibliotecii, pe pagina detitlu se mai găseşte şi ştampila aparţinătorului acestuiexemplar: „CSEREY ZATHURETZKY EMILIA” (Fig. 2).

Personalitate a mediului cultural transilvănean asecolului XIX, Zathuretzky Emilia8 a fost cea care a

întemeiat, în anul 1878, Muzeul Naţional Secuiesc dinSfântu Gheorghe. Ideea înfiinţării unui muzeu i-a venitdupă decesul soţului ei, Cserey János de Nagyajta (AitaMare, jud. Covasna), fiind ajutată în demersul său de VasadyN. Gyula, cel care a devenit custodele muzeului. Acesta dinurmă a catalogat şi inventariat numeroasele piese dincolecţia de antichităţi a Emiliei Zathuretzky, punând astfelbazele unui muzeu dedicat memoriei soţului acesteia.

Tot în proprietatea Emiliei Zathuretzky a fost şi carteaclericului Medgyesi Pal, Praxis Pietatis, Az az: Kerestyén embert,Isten tetczéle szeréntvaló járásra igazgató […], tipărită la Cluj întipografia lui Veres Mihály, în anul 1677. Volumulreprezintă o traducere din limba engleză în limba maghiară,ediţia a şasea şi conţine psalmi, rugăciuni de seară şidimineaţă în biserică şi acasă, exerciţii de pietate şi meditaţieatât de „necesare omului pentru a nu greşi, pentru a nu i seurâţi spiritul”, după cum atrage atenţia Medgyesi Pal înprefaţa lucrării.

Traducătorul volumului, Medgyesi Pal9 (1605-1663), şi-a desăvârşit studiile teologice la universităţile din Frankfurtşi Leyda între anii 1628 şi 1631. La sfârşitul anului 1631 afost ales profesor la Debreţin şi, după alţi doi ani, a devenitpreot. Din 1636 a fost preot la Munkács, apoi la Oradea, iardin 1638 a fost unul dintre preoţii de curte ai principeluiTransilvaniei, Gheorghe Rákoczi I (1630-1648).

Ştampila Bibliotecii Societăţii de Istorie şi Arheologie acomitatului Hunedoara este prezentă şi pe foaia de titlu acărţii profesorului aiudean Kováts Josef, intitulată EmlékezetKöve. Melyre egy Gyözedelmes Vitéznek nehai meltoságos L. Báro

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 20

Vargyasi Dániel István […], alături de care se găseşte şiînsemnarea: „Nagy Aytai Cserey Janos”, semnatarul acesteinote fiind soţul Emiliei Zathuretzky10.

Cartea este un omagiu adus baronului Dániel István,ofiţer în regimentul de husari Bethlenianum, a fost scrisă în1773 de către profesorul şi directorul colegiului Reformatdin Aiud, Kováts Jozsef şi a fost tipărită în anul 1775 laCluj. Kováts József11 provenea dintr-o familie de secui dinOdorhei unde ulterior a fost profesor, după încheiereastudiilor. Din 1767 a fost ales profesor la colegiul reformatdin Aiud unde a predat filosofia si matematica. Dupămoartea sa, survenită în 1795, şi-a lăsat jumătate din avere– 15 mii de forinţi maghiari – Colegiului Reformat dinAiud, pentru a fi cumpărate cărţi celor merituoşi şi pentruburse, într-atât de dedicat era acestei şcoli şi elevilor săi.

Dintre scrierile aparţinând profesorului Kováts,biblioteca muzeului devean deţine şi un manual de ştiinţenaturale, o traducere din germană în latină pe care o facelucrării lui Krüger Gotlob, Elementa philosophiae naturalis,tipărită la Cluj în 1774. Şi această carte are un însemn deproprietate, un ex-libris timbru sec pe foaia de titlu:„JOANNE JOANICHIU OLARII”, cărturar devean care aîmbogăţit colecţia de valori bibliofile a Muzeului Deva prindonarea a aproximativ 100 de exemplare de carte tipărită şimanuscrisă12.

Direct legate de Societatea de Istorie şi Arheologie a

Comitatului Hunedoara sunt şi însemnările lăsate de unînvăţător hunedorean, pe paginile cărţii traduse de SofalviJosef, A természet munkáibol vétetett erköltsi elmélkedésekMellyeket Német Nyelven írt, és ki botsátott. Johann Georg Sulzer[…], tipărită la Cluj în anul 1776 (Fig. 3). Coperta 1 versopoartă următoarea însemnare: „Ezt a könyvet Kenda Jozsefadta nekem Zajkány 1885 Decemberhoban Pásca Károlyzaikányi nép tanitó. Én pedig oda ajándekozom a hunyad-megyei törteneti és régeszeti társulat muzeumanak. Zaikány1886 Ag. 29-ei. A fentebbi tanitó (Această carte mi-a dat-oKenda Jozsef, Zeicani, decembrie 1885, Páscá Károly,învăţător popular din Zeicani. Iar eu am donat-o MuzeuluiSocietăţii de Istorie şi Arheologie a comitatului Hunedoara,Zeicani, 1886, august 29, învăţătorul de mai sus)”. Peaceeaşi copertă s-a mai semnat şi un anume „DénesKároly” şi se mai poate observa o notiţă cu data „1822, 23VII”.

Cartea dăruită muzeului de către învăţătorul Páscá dinZeicani este o traducere din germană în maghiară dupăscrierea lui Johann Georg Sulzer, profesor la GimnaziulRegal din Berlin. Sófalvi József (1745-1794)13, traducătorulacestor meditaţiile morale, a fost profesor la Colegiulreformat din Cluj din 1783 până la moartea sa în 1794.Înainte de a deveni profesor a fost, timp de aproape opt ani,preot al consistoriului principal din Sibiu. Tot el este celcare a editat opera lui Bod Péter, Historia unitariorum in

21 >>>

Transsylvania, tipărită în anul 1776. Însemnul de proprietate (ştampila „A DÉVAI M. KIR.

ALLAMI FŐREÁLISKOLA TANÁRI KÖNYVTÁRA”)de pe foaia de titlu a lucrării Ortus et Progressus variarum in

Dacia Gentium ac Religionum cum Principibus ejusdem. Primum inlucem datus Anno M.DCC.XXX. Nunc Denuo Recursus, Cluj,1764, ne face cunoscut faptul că ea a aparţinut Biblioteciiprofesorale a Liceului Real din Deva (Fig. 4). Legăturadintre acest liceu14 şi Societatea de Istorie şi Arheologie acomitatului Hunedoara era foarte strânsă şi se datora maiales faptului că bibliotecarii Societăţii, în marea lormajoritate, erau profesori la Liceul Real. Din bibliotecaprofesorală au ajuns în biblioteca muzeului numeroase cărţi,publicaţii periodice, calendare, care au sporit fondul decarte al bibliotecii cu aproximativ 250 de exemplare.

Autorul cronicii Ortus et Progressus […] este iezuitulAndreas Illia, contemporan cu evenimentele Uniriireligioase a românilor de la cumpăna secolelor XVII şiXVIII, unul dintre cei care au consemnat cu fidelitateRezoluţia de Unire semnată de Teofil la 21 martie 1697 şi acărui variantă a fost preluată şi utilizată de majoritateapleiadei iluministe care s-a ocupat de această problemă:Samuil Micu, Gheorghe Şincai, August Treboniu Laurian,Timotei Cipariu15. Exemplarul deţinut de biblioteca noastrăeste o retipărire a lucrării editate pentru întâia dată la Cluj înanul 1730, purtând pe foaia de titlu şi ştampila deproprietate a Bibliotecii Societăţii de Istorie şi Arheologie aComitatului Hunedoara.

Cu ştampila unei alte biblioteci şcolare, cea aGimnaziului Evanghelic din Sebeş (BIBLIOTHEK DESEV. UNTER GIMNASIUM MÜLBACH) menţionămlucrarea lui Bergleiter Ioanne, Vindiciae constitutionum etPrivilegiorum Nationis in Transilvania Saxonicae Libertatumque etPraerogativarum in Iisdem Fundatarum Nonnullis Publici IurisDoctorum Principiis Oppositae, tipărită la Sibiu în anul 1803(Fig. 5). Pe foaia de titlu, volumul poartă şi însemnarea

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 22

unuia dintre lectori „Stenin (?) Villieu”. O altă categorie de însemne de proprietate prezente pe

filele transilvanicelor din biblioteca muzeului din Deva suntcele aparţinând unor aşezări monahale, dintre careevidenţiem câteva titluri.

De pildă, un exemplar al volumul Decretum latinumhungaricum al lui Werböczi Istvan, tipărit în conventul de laŞumuleu Ciuc în anul 1745 poartă însemnarea deproprietate „Conventus A Carolinensis 1791”.

Ştampila unei alte mănăstiri, cea din Hunedoara, neindică exemplarele care au făcut parte din bibliotecaacesteia, în biblioteca muzeului devean ajungând circa 60dintre acestea.

Amintim astfel numele lui Martino Becano16, autorulunui Compendium manuale Controversarium Hujus Temporis deFide, et Religione tipărit la Cluj în anul 1756 (Fig. 6). Olandezde origine, Becano a trăit în secolul al XVI-lea şi s-aevidenţiat prin predilecţia sa pentru apostolatul intelectual,prin reaşezarea teologiei scolastice într-o poziţie de onoare.S-a implicat în marea dispută creată de reforma religioasă asecolului al XVI-lea, fiind apărătorul Papalităţii.Compendium-ul lui Martino Becano, tipărit „in usumiuventutis academici” la Cluj în anul 1756, provine dinmănăstirea franciscanilor din Hunedoara şi posedă şi oînsemnare de lector în limba latină pe coperta 1 verso:„Hunc Libellum donavit Adm.R.D.Nicolaus Sebesvari […]Aknensis plebanus Fri. Achatio Schwartz qui eundemV.Residentiae Szasvarosiensis Contulit anno 1765”, iar pefoaia de titlu însemnarea: ”Residentiae Szásváros […] minorStrictio obs. 1768”.

Aceeaşi ştampilă „VAJDAHUNYADI SZ. FERENCZÁRDAFÖNÖKSÉG” se regăseşte şi pe cartea tipărită laAlba Iulia, în tipografia episcopală în anul 1792: Szereday deSzt. Háronság Andrea Sigismundo, Charitas Initialis AffectiveSuper Omnia Sacramental et Virtualis sive Disquisito De AmoreDei Ad Sacramentum Poenitentia, et ad Omnium Virtutum, […].

Istoria universală scrisă de Martin Bolla, Primae LiniaeHistoriae Universalis, in usum studiosae Iuventutis Claudiopolitane.Tomus II. Historiam Aevi Medii: A Migratione Gentium Quae fuitSaeculo Christi quinto, ad Originem Protestantium, şi tipărită înoficina lui Martin Hochmeister, la Cluj în 1799 are deasemenea, ştampila Mănăstirii Franciscane din Hunedoara.

Martin Bolla (1751-1831) a fost profesor şi apoidirector la liceul piariştilor din Cluj iar ulterior, a fost alesrector al Academiei şi al institutului Theresianum din Cluj.Manualul său de istorie universală deţine certe calităţididactice, ceea ce i-a conferit un rol important în literaturadidactică din Transilvania secolului al XVIII-lea17. Alături devolumul al II-lea al istoriei universale, în biblioteca muzeuluidin Deva se află şi volumul al III-lea, pe a cărui foaie de titluse pot vedea câteva note de mână indescifrabile, precum şisemnătura unuia dintre posesori: „Ludovici Kis, 1833”.

Pe foaia de gardă a Decretului lui Werböczi, tipărit laŞumuleu Ciuc în anul 1745 se poate vedea următoareaînsemnare în limba maghiară: „Szent Ersébeti BenköAlberté ez a Törvénes könyv mely maradot a szüle NagyAtyátol Nehai Idvezült Szakáts Gyorgy. 1826” (Aceastăcarte de legi este a lui Benkö Albert din Szent Ersébet<Eliseni>, i-a rămas de la bunicul său acum mort, SzakátsGyorgy, 1826), iar la pagina 546 se găseşte semnătura:„Possidet Georgiu Szakáts […] Sz. Ersébet”.

Un exemplar în limba latină al aceluiaşi Decret al luiWerböczi, tipărit la Cluj în anul 1762, deţine pe foaia degardă însemnarea: „Nicolaus Lukáts de Densusposside[ryss], Cui symbolum quod tibi non vis i[..] alteri[…]” iar pe foaia de titlu semnătura „Ioannis Komáromi”.Volumul mai conţine numeroase adnotări făcute textului pefilele netipărite lăsate libere special pentru însemnări.

De asemenea, cartea lui Eutropius, Breviarium RomanaeHistoriae. tipărită la Cluj în 1800, ne face cunoscut faptul căacest exemplar a fost dăruit unui elev ca recompensă pentrurezultate bune la învăţătură. Însemnarea de pe coperta 1verso, spune: „Egy kis oskolai ajándék, Melyet Az1813Esztendöbéli Nyári Examenen kapott a jo igyekezetükisdec […] Kozolai János, Junius 28 SzászVároson. BaloSamuel […] profes. […]”. (Un mic cadou şcolar pe care l-aprimit la examenul de vară din anul 1813, tânărul care s-astrăduit bine Kozolai János. Pe 28 iunie, la Orăştie).

Încheiem semnalarea transilvanicelor care au avut cadestinaţie finală biblioteca muzeului din Deva menţionândcă aproape toate exemplarele provin din colecţia veche şi că,deocamdată, nu există niciun înscris din care să putem aflaprovenienţa acestora altfel decât prin însemnele deproprietate lăsate pe filele lor. Cum am putut observa, uneledintre aceste însemne de proprietate aparţin unorpersonalităţi ori instituţii cunoscute în mediile culturaletransilvănene şi nu numai, alteori însă, cele câteva notescrise pe o pagină ne aduc în atenţie persoane necunoscute

23 >>>

care, la un moment dat, au citit sau deţinut aceste cărţi şicare au dorit să se ştie că le-au aparţinut. Prezenţa acestorînsemne pe filele cărţilor susţin în continuare ideea căîntotdeauna cartea a circulat, şi că, dintr-o bibliotecă chiardezmembrată, ea poate să ajungă pe rafturile altor biblioteciîn care să capete îngrijirea şi preţuirea pe care o merită.

Lista ilustraţiilor

Fig. 1. Felmer Martino, Primae Liniae M. PrincipatusTransilvaniae Historiam Antiqui, Medii et Recentioris aevi Exhibentes etIllustrantes, Cibinii, Typis Petri Barth, 1780.

Fig. 2. Eder Joseph Carl, Breviarium Juris Transsilvanici Cumprooemio de Fontibus Juris Transs. Et Indice Locupletissimo Adcuravit Jos.Car. Eder, Cibinii. Typis Petri Bart, 1800.

Fig. 3. Sofalvi Jósef, A természet munkáibol vétetett erköltsielmélkedések Mellyeket Német Nyelven írt, és ki botsátott […],Kolosváratt, Reformátum Koll. Betüivel, 1776.

Fig. 4. [Andreas Illia], Ortus et Progressus variarum in DaciaGentium ac Religionum cum Principibus ejusdem. Primum in lucem datusAnno M.DCC.XXX, Claudiopoli, Typis Academicis SocietatisJesu, 1764.

Fig. 5. Bergleiter Ioanne, Vindiciae constititutionum etPrivilegiorum Nationis in Transilvania Saxonicae Libertatumque etPraerogativarum in Iisdem Fundatarum Nonnullis Publici Iuris DoctorumPrincipiis Oppositae, Cibinii, Typis Martini Hochmeister, 1803.

Fig. 6. Martin Becano, Compendium manuale controversiarum,hujus temporis de Fide, et Religione[…]. In ususm Juventutie Academicae,Claudiopoli, Typis Academicis Societatis Jesu, 1756.

Note:

1. Georgeta Deju, Cristina Bodó, Bibliotecarii „Societăţii de Istorie şiArheologie a comitatului Hunedoara” (Hunyadvármegyei történelmi ésrégészeti társulat), în Sargetia, XXXIV, 2006, p. 633.2. Iosif Mallász, Oscar Mailand (1858-1924), în Publicaţiile MuzeuluiJudeţului Hunedoara, anul I (XXIII), 1-2/1924, p. 6.3. Iordan Datcu, Dicţionarul etnologilor români, vol. 2, Bucureşti,Editura Saeculum I.O., 1998, p. 52. 4. Adolf Armbruster, Dacoromano-saxonica. Cronicari români despresaşi. Români în cronica săsească, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1980, p. 142-143.5. Ibidem.6. Iacob Mârza, Manuale de istorie folosite la şcolile din Transilvaniaîntre mijlocul secolului al XVIII-lea şi mijlocul secolului al XIX-lea, înSargetia, XVI-XVII, 1982-1983, p. 585.7. Enciclopedia istoriografiei româneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1978, p. 141.8. A Pallas Nagy Lexikona, vol. XVI, Budapesta, Editura Pallas,1897, p. 1125.9. Szinnyei József, Magyar írók élete és munkái,<http://mek.niif.hu/03600/03630/html/m/m15743.htm>,accesat la 18.10.2010.10. Kempelen Béla, Magyar Nemes Családok, vol. III, Budapesta,Editura Grill Károly, 1912, p. 103.11. Szinnyei József, Magyar írók élete és munkái,<http://mek.niif.hu/03600/03630/html/k/k12300.htm>,accesat la 18.10.2010.12. Maria Basarab, Cărţi manuscrise din patrimoniul culturalhunedorean, în Sargetia, XXV, 1992-1994, p. 362.13. Szinnyei József, Magyar írók élete és munkái,

<http://mek.niif.hu/03600/03630/html/s/s24343.htm>,accesat la 20.10.2010.14. Georgeta Deju, Calendare din biblioteca muzeului devean provenitede la Liceul Real Deva, în Cercetarea şi perspectivele digitizării,coordonatori Ana Maria Roman-Negoi, Eva Mârza, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2009, p. 354.15. Laura Stanciu, Rediscutarea unei controverse. Rezoluţia de Unire alui Teofil (21 martie 1697), în Annales Universitatis Apulensis. SeriesHistorica, 9/II, 2005, p. 39-42.16. William V. Bangert, Istoria iezuiţilor, Cluj-Napoca, Editura ArsLonga, 2001, p. 184, 202.17. Iacob Mârza, Lectori ai manualului de istorie a lui Martin Bolla:semnificaţii culturale şi politice, în Sargetia, XVIII-XIX, 1984-1985, p.373-374.

Bibliography

1. Armbruster, Adolf. Dacoromano-saxonica. RomanianHistorians on the Transylvanian Saxons. Romanians on TransylvanianSaxon Chronicles. Bucharest, Scientific and EncyclopedicPublishing House, 1980, 491 p.

2. Bangert, William, V.. History of Jesuits. Cluj-Napoca, ArsLonga Publishing House, 2001, 775 p.

3. Basarab, Maria. Manuscripts from the Hunedoara CulturalHeritage. În: Sargetia, XXV, 1992-1994, p. 361-374.

4. Datcu, Iordan. Dictionary of Romanian Ethnologists. vol. 2.Bucharest, Saeculum I.O. Publishing House, 1998, 327 p.

5. Deju, Georgeta. Calendars from the Library of the DevaMuseum coming from the High School of Exact Sciences of Deva. In: TheResearch and the Digitization Perspectives, coordinators Ana MariaRoman-Negoi, Eva Mârza. Cluj-Napoca, Argonaut PublishingHouse, 2009, p. 354.

6. Deju, Georgeta, Bodó, Cristina. Librarians of the Society ofHistory and Archaeology from Hunedoara County (Hunyadvármegyeitörténelmi és régészeti társulat). În: Sargetia, XXXIV, 2006, p. 633-644.

7. Enciclopedy of Romanian Historiography. Bucharest, Scientificand Encyclopedic Publishing House, 1978, 470 p.

8. Kempelen, Béla. Magyar Nemes Családok. vol. III. Budapest,Grill Károly Publishing House, 1912, 479 p. (Hungarian NobleFamilies)

9. Mallász, Iosif. Oscar Mailand (1858-1924). In: Publications ofthe Hunedoara County Museum, year I (XXIII), 1-2/1924, p. 5-11.

10. Mârza, Iacob. History Textbooks Used in the TransylvanianSchools between the Middle of the 18th Century and the Middle of the 19th

Century. În: Sargetia, XVI-XVII, 1982-1983, p. 577-605.11. Mârza, Iacob. Lectors of the History Textbook of Martin

Bolla: Cultural and Political Meanings. În: Sargetia, XVIII-XIX, 1984-1985, p. 373-389.

12. (A) Pallas Nagy Lexikona. vol. XVI. Budapest, PallasPublishing House, 1897, 1244 p.

13. Stanciu, Laura. Reopen discussion of a controversy. Teofil’sResolution of Union (21 martie 1697). În: Annales UniversitatisApulensis. Series Historica, 9/II, 2005, p. 39-45.

14. Szinnyei, József. Life and Works of Hungarian Writers<http://mek.niif.hu/03600/03630/html/m/m15743.htm>,accessed on 18.10.2010.

15. Szinnyei, József. Life and Works of Hungarian Writers<http://mek.niif.hu/03600/03630/html/k/k12300.htm>,accessed on 18.10.2010.

16. Szinnyei, József. Magyar írók élete és munkái,<http://mek.niif.hu/03600/03630/html/s/s24343.htm>,accessed on 20.10.2010.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 24

TT răim într-o lume în care tiparul a devenit unbun comun. Cărţi valoroase sau mai puţinvaloroase, romane şi povestiri romanţate au

invadat standurile bulevardelor. Prezentate într-o formăelegantă, cu design atrăgător şi preţuri acceptabile, cărţilesecolului XXI sunt menite a atrage atenţia publicului grăbit,călător şi mai ales stresat de viaţa zilnică. Cartea de istorie,economie, filosofie sau de ştiinţe reale a devenit un luxpentru public. Un lux pe care şi-l permite doar în măsura încare autorii coboară la nivelul standard al cititorului,îndeosebi urban, unde imaginea, culoarea, extravaganţa şivaloarea de ştire mondenă a informaţiei pot fi singureleînvingătoare pe piaţa nemiloasă a tipăriturilor.

În contrast cu abundenţa multicoloră a cărţilor mai multsau mai puţin valoroase informaţia electronică, web-literatura şi măsura omniprezentă a beletristicii digitizatepare a pune stăpânire peste dominaţia de odinioară atiparului tradiţional. Concurenţa acerbă dintre scrisuldigitizat şi informaţia tipărită determină deopotrivăbanalizarea scrisului prin preţul scăzut şi posibilitatea maimult decât facilă de postare electronică a scrierilor cucaracter destul de îndoielnic.

Încorsetaţi de cerinţele elementare ale secolului de a ţinepasul cu informaţia electronică privind înapoi la acelemomente în care existenţa intelectuală a omului era definităab initio de posibilitatea savurării sau publicării a unei cărţibune, astăzi, ni se pare firească întrebarea: cât valora o carteîn Transilvania la mijlocul secolului al XVIII-lea. Negândim nu numai la valoarea economică a acesteia, ci şi lainerentele costuri şi pericole prin care o carte reuşea sădevină „bestseller” pe piaţa transilvăneană. Sponsori

nobiliari, eforturi economice impresionante, tipografiutilitarişti şi cenzura croiau dimensiunea intelectualăsinuoasă a volumelor, dintre care multe le putem consideraşi astăzi ca fiind transilvanice de o valoare indubitabilă.

Departe de gândul realizării unei statistici exhaustiveprivind preţul de tipar şi valoarea de vânzare dorim a trasadrumul valorii intelectuale de la venituri, până la „produsulfinit” şi piaţa aferentă produsului intelectual. Drumul cărţiiistorice astfel devine unul sinuos, plin de peripeţii şiîmpliniri, de persoane care promovau, sau din contră,urmăreau destinul unei cărţi, de fapt reflecţia destinului deintelectual fie el preot sau laic.

Pentru a demonstra drumul anevoios al cărţii de la autorla tipar în cazul lui Bod Péter (1712-1769) istoriograful dinIghiu1, trebuie să definim această personalitatetransilvăneană marcantă a secolului al XVIII-lea. Înviziunea literaturii de specialitate el a fost personalitateaştiinţifică protestantă cea mai marcantă a secolului alXVIII-lea din Transilvania2. Această caracterizare pozitivăeste strâns legată de activitatea sa de colecţionare, elaborareşi publicare a primei enciclopedii a oamenilor de ştiinţămaghiari din Bazinul Carpatic din secolele XV-XVIII, subnumele de Athena Maghiară (Magyar Athenas)3, dar este legatşi de istorie prin diverse istoriografii descriptive ale istorieiBisericii Reformate, Unitariene, a istoriei BisericiiRomânilor etc. Reproducem crezul prin care îşi defineaactivitatea ştiinţifică: „După teologia aparţinătoare de pregătireamea, cea mai mare bucurie o am în cercetarea istoriei ţării mele; oricecarte aş primi în această materie, ea îmi este foarte dragă”4.

Istoria, va juca deci un rol definitoriu în opera lui Bodaspect semnalat şi de cei mai de seamă biografi ai lui Bod:contele Imre Mikó (1805-1876)5 şi preotul reformat Aladár

25 >>>

G U D O R B o t o n d

Cât valorează o carte? Drumul cărţii de la autor la tipar în cazul lui Bod Péter (1712-1769)

How much does a book worth? The book’s route from its author to the printing press, in the case of Bod Péter (1712-1769)

Bod Péter (1712-1769) was the most important personality of the Transylvanian Hungarian Protestantism in theeighteenth century. The study we present seeks an answer to the question regarding the financial value of one of Bod’s booksfrom the author's drawer to press. Far from an exhaustive study regarding the financial side of the book’s tortuous path topublication, the paper tries to reconstruct the route of the pre-Iluminist book, from its intellectual motivations to the finishedproduct and its usage.

Keywords: pre-Iluminism, Péter Bod, press, sponsorship censorship Institution’s address: str. N. Iorga, nr. 11-13, Alba Iulia, România, tel: +40-0258-811412, fax: +40-0258-806260Personal e-mail: gudorbotond@yahoo.com

Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Centrul de Cercetări Istorice şi Politologice “Iuliu Maniu”“1st December 1918”University of Alba Iulia, “Iuliu Maniu” Centre of Historical and Politiological Research

Sámuel (1869-1926)6 care nu a schimbat imaginea conturatăde Mikó, dar a reuşit să-i completeze biografia cu momenteesenţiale ale vieţii lui BOD, neobservate sau necunoscute decontele Mikó. Interesul său ştiinţific a fost insuflat de ideeautilitarianismului specific secolului al XVIII-lea. Dorinţa dea disemina informaţia istorică-teologică-literară de la centru(Europa de Vest) la periferie (Transilvania) l-au consacrat cadiscipol al luminii în această parte a Europei. Din punctulde vedere al idei utilitare, aşteptările lui editoriale erau foartemari: „Celor inteligenţi să placă şi celor slabi să folosească, aceastaeste câştigul meu”7.

Utilitarismul lui Bod integrează ideii de defensio theologicatoate datele culturale prin care putea să promoveze îndirecţia societăţii transilvănene un discurs percutant înlucrările sale.

Utilitarismul istorico-filologic semnala cu prisos marileteme istorice, pe care Bod le-a promovat. Preluând teologicacuzele criticii biblice privind lipsa acurateţii din textulbiblic, Bod a precizat. „Înaintea apariţiei tiparului au fost oamenicare şi-au căutat pâinea doar cu tiparul, ţinuţi de regi, împăraţi,principi, episcopi sau oameni de frunte, care nu au eliberat (Biblia)până când nu l-au comparat cu originalul, şi dacă au găsit ceva

greşeală atunci au corectat-o.”8. Utilitarismul săuastfel transpare printr-o alură criticătransferabilă politicii sale editoriale cu oputernică tentă enciclopedică şi pedagogică.Bod şi-a căutat delectarea şi în predare el fiindpedagogul contelui József Teleki (1738-1796).

Dragostea neţărmurită pe care a avut-ofaţă de carte se poate observa şi prin metoda sapedagogică prin care a promovat teologiapreiluministă a Elveţiei, cu ajutorul volumuluide istorie bisericească a lui Alfons Turettini9.Rezultatele activităţii pedagogice din Ighiu potfi considerate ca fiind remarcabile. Astfelmicuţul conte a primit o erudiţie aleasă în ŢaraVinului la Ighiu şi Ţelna după care a avut oimpresionantă peregrinare academică10.Datorită peregrinării a avut posibilitateaimplicării în dezbaterile intelectuale ale vremii

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 26

Péter Bod (1712-1769)

Biserica Reformată Ighiu - interior

Propagarea iluminismului

cu Voltaire, Rousseau şi Bernoulli11. Fiind o consecinţăfirească a iubirii de carte şi bibliotecă pe care a dobândit-oîncă din Ighiu, contele şi-a donat propria-i bibliotecă înfolosul altora. Lângă achiziţiile sale valoroase a cumpărat dela secretarul său Daniel Cornides (1732–1787), de la preotulscriitor József Péczeli (1750–1792) şi de la istoricul austriacSchwandtner bibliotecile acestora în dorinţa ca acesteimportante biblioteci şi colecţiile acestora să nu disparădupă moartea lor12.

Totodată Bod s-a implicat în dezvoltarea unorenciclopedii-dicţionare pe care le-a conceput pentru a fiutile societăţii teologice sau şcolii. Completarea Dicţionaruluilatin a lui Ferenc Páriz Pápai fost o necesitate pedagogică cuatât mai stringentă cu cât glosarul german şi istoric al luiBod a fost de neegalat în secolul al XVIII-lea. DicţionarulNoului Testament şi glosarul său istoric într-adevăr au realizat

ceea ce până atunci teologia nu a îndrăznit: formularea unorenunţuri clare şi folositoare pentru uz enciclopedic.Dictionarium latino-hungaricum, cu partea germană scrisă deBod în colaborare cu colegul său preot László Málnási şi cuBenkő13, iar mai apoi, Enciclopedia maghiară pentru indicareadrumului istoric (A históriára utat mutató magyar lexikon), înmanuscris14, au reprezentat repere ale preiluminismuluitransilvănean. Prin lexicoane transpare dorinţa lui de arealiza compendii utile pentru toate tipurile de cercetare dinPrincipat: teologie, literatură, gramatică, istorie,numismatică, paleografie, cronologie, dar îndeosebi pentrustudierea limbii latine în şcoli. Dorinţa de integrare a totceea ce oferea cultura europeană la acea dată15 a fostcompletată de scopuri foarte practice: cel al necesităţiipedagogice16. Bod a avut şi preocupări lexicografice legatede studiul istoriei. În volumul, rămas în manuscris,Enciclopedie maghiară pentru indicarea drumului istoric (Ahistóriára utat mutató magyar lexikon)17, putem recunoaşte acelmanual de îndrumare istorică prin care latura pedagogică asavantului poate fi pusă în slujba ideii de utilitas historica. Elînsuşi spunea în titlul dicţionarului istoric că, cititorul vaafla informaţii despre ţări mai importante, oameni, naţiuni,moravuri, erezii, obiceiuri liturgice şi obiceiuriextrabisericeşti18. Utilitarismul epocii sugera etalarea unuiprogram editorial care trebuia să corespundă propriilorpreocupări şi posibilităţilor trasate de societatea în care atrăit.

Programul său editorial sugera responsabilităţi multpeste nevoile parohiei sale din Ighiu, unde se afla din 1749.Această “[...] responsabilitate, care trebuie să fie în fiecare om, măîndeamnă şi pe mine, ca precum trebuie să fiu de folos prietenilor aşatrebuie să folosesc şi naţiunii mele maghiare. În aceasta să nu fiunumai cu tăcere, ci ceea ce depinde de mine să duc la bun sfârşit.Pentru că aşa cum nu ai voie să-i faci rău patriei, a nu îi folosi cândeste necesar este un mare păcat.”19. Această pledoarie pentruutilitarism în maniera Staatenkunde (cunoaşterea statului) seva materializa în politica editorială practicată, care completacalitatea sa de cleric eminent într-o perioadă în carereformismul austriac schimba din temelii vechile valorile aleTransilvaniei, trasându-le o nouă traiectorie: cea deintegrare în Imperiu.

Acceptând invitaţia epitropului general al BisericiiReformate din Transilvania, Inczédy József (1688-1750),pentru Bod, schimbarea Hoghizului cu Ighiul a însemnat,de fapt, trecerea de la sat la oraş20.

Din punctul de vedere geografic al centrelor de putereşi de cultură, se asistă bineînţeles la o schimbare a centruluide gravitaţie culturală în ceea ce priveşte cultura maghiară,care încet, odată cu decăderea Principatului autonom,migrează către Cluj şi Târgu-Mureş. Secolul al XVIII-lea aavut încă destule resurse sociale, economice, politice,religioase, culturale şi demografice care să permitădezvoltarea şi formarea unei intelectualităţi de calitate înjurul fostei reşedinţe princiare.

Invitarea lui Bod „de la oraş la sat” însemna şicontinuarea activităţii desfăşurate în biblioteca conteseiKata Bethlen. Prin scrisoarea de invitaţie din 21 oct. 1749,la 5 decembrie a prim judecătorului József Inczédi se

27 >>>

József Teleki (1738-1796)

Elev în timpul studiului, secolul al XVII-lea

promitea un climat “laborios” laIghiu, unde Bod şi-a începutactivitatea de la 8 decembrie.Desigur această activitate editorialăprodigioasă nu putea avea loc fărăasigurarea unor venituricorespunzătoare creării, dar şi aunei premergente motivaţiiştiinţifice. Drumul cărţii de la autorla tipar părea a fi unul anevoios.Pentru publicare era nevoie de oactivitate susţinută de mecenatcultural, aceasta fiind singuraposibitate de a accesa fondurinecesare editării. Pentru aceasta eranevoie de relaţii cordiale cunobilimea iluministă avidă deridicarea culturală a Principatului.Sursele de finanţare: veniturile şi cheltuielile propriiîncadrau posibilitatea publicării unor volume în funcţie deevoluţia economică proprie a autorului. Editarea unor cărţinu putea fi concepută fără o situaţie materială consistentă,care să-l ajute pe de o parte să-şi finanţeze volumele, pe dealtă parte să-şi susţină familia şi să efectueze călătorii în

regiuni limitrofe sau mai îndepărtate de localitatea Ighiu.Situaţia economică a parohiei o vom prezenta prin prismaunei Inquisitoria Diocesis Alba Carolinensis Reform[atae]Relatoria, efectuată pentru Viena în 1754 de baronul JózsefJósinczi, secretarul guvernului-fiu al aceluia care l-a invitatla Ighiu, şi înaintată Mariei Tereza în 175521. „Ştim desigur căaceastă parohie are o biserică de piatră, în partea de sud având lipităde ea casa parohială din piatră, cu grădina şi curtea ei. La est decimitir se află construit un turn sub formă săsească, sub el aflându-seintrarea în cimitir. Intrând pe această poartă, în partea dreaptă seaflă lipită de ea şcoala reformată şi casa învăţătorului, formată dindouă clădiri pentru învăţarea copiilor. În stânga, intrarea de piatră înturnul bisericii, iar lateral casa clopotarului, cu pridvorul şi cămaraei. Toate acestea sunt înconjurate de străzi, doar în faţa caseiparohiale curgând râul morii”. Conscripţia averii bisericeşticontinuă prin prezentarea şcolilor vechi, construite în jurulanului 1720, în care locuiau jelerii bisericii care lucrau la vie,fiind obligaţi a plăti diferite taxe. Cele mai mari venituri aleparohiei se bazau pe cele 9 vii aflate deasupra Ampoiului, în“Gondoş”, dintre care câteva lucrate de Bod personal, iarcelelalte lucrate cu iobagii presbiteriului (nobilimii), precumşi pe viile de pe “Dealul Popii”, deţinut în egală măsură deromâni şi maghiari, de unde parohia primea decima.Dreptul de cârciumărit a fost compromis de Mártonffy,episcopul romano-catolic de Alba Iulia, care a distruscârciuma şi buţile parohiei. Acest drept, folosit împreună cufiscul, a fost moştenit de episcop, spre nemulţumireaparohiei, care a rămas totuşi cu vămuirea de sâmbătă apieţei şi cu posibilitatea vânzării vinarsului în zilele de piaţă,veniturile fiind ale parohiei.

Problema confruntării interconfesionale în juruldreptului de cârciumărit a durat mult timp, deoarece în1766, deci cu 12 ani după conscripţie, Bod relata mâhnit căÁdám Treska, judele episcopiei catolice, a spart butoaieleparohiei în 6 martie, pe la orele amiezii22. Pe lângă toate

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 28

Biserica din Ighiu

acestea, biserica a zălogit moara lui Dantzkai, care aducea şiea veniturile cuvenite. Banii parohiei erau: “opt auri de zece,40 de zloţi maghiari, 13 zloţi româneşti, 6 taleri cu cruce, 8,5 talericu lei. Avem şi câţiva florini albi care sunt de acum, dar pentru căbiserica are multe cheltuieli, putem considera că ei nici nu sunt”.Parohia mai avea 100 de florini, daţi lui György Nagy, carelucra în schimb o vie a parohiei, şi alţi 50 daţi “oamenilor dinoraş”, care duceau gunoi în vii. Averea totală constatată aparohiei era de 768 florini maghiari şi 20 de bani. Acesteafiind posibilităţile materiale oferite de parohie, nu este demirare că preocuparea cea mai intensă a lui Bod era cea dea se îngriji de vii, cu veniturile cărora îşi putea edita cărţile,îşi putea întreţine decent familia. Bod şi-a cheltuit veniturileobţinute din vânzarea vinului în scopul finanţării cărţilor.Fiind într-o parohie nobilă, fiind el însuşi nobil23, dar fărăavere personală însemnată, trebuia să demonstreze aceastaşi prin traiul zilnic, conform modei din epoca tereziană.Veniturile din vie, must24, dijme, cârciumărit, vânzarea devolume proprii sau arendă s-au cheltuit pe următoarele:alimente (în special carne, peşte, cafea25, ceai şi mirodenii26),ustensile de scris şi de birou (pană pentru scris, călimară,suport de lumânare, stingător de lumânare, hârtie de diferitecalităţi27, ceară pentru ştampilă), editare şi cumpărare decărţi28, corespondenţă (tipografi, cumpărarea în special acărţilor de istorie, drept, teologie sau din cele scoase lalicitaţie), călătorii29 (în special la Geoagiu, Alba Iulia, Aiud,Cluj, Târgu-Mureş - cai, cazare şi vizitiu), întreţinereafamiliei şi confortul soţiei30 (piaţă la Aiud, Alba Iulia, stofe31,fonduri administrate pentru fiică, doică, slugă), donaţiipioase (pentru colegii, pentru peregrini la academiile dinApus32 sau pentru cerşetori), pentru tratamente(medicamente, farmacii), cât şi pentru lucruri interesantepentru istoria ştiinţelor (microscopu33, fixarea periodică aceasului34 sau achiziţionarea Acta Eruditorum denumitgeneric Novele). Toate aceste aspecte economice şi cotidiene,din activitatea lui Bod35 ne sugerează că el a fost extrem depreocupat de bibliotecă, confruntându-se totodată cudiverse boli, care erau tratate la un nivel empiric36. Lamoartea sa a reuşit să-şi impresioneze contemporanii săi cucele 14 opere edite: „Viro Clarissimo ac vere CeleberrimoDomino Petro Bod de F. Tsernaton, Generalis Synodi ut et TractusAlbensis Notario Disertisso, in Ecclesia M. Igensi sub 20 annorumdecursu V. D. Ministro indefesso, ibique A. 1769. d. 2 Martiianimam suo redemtur inter suspiria devota, rendensi, 14 operumin lucem editione in utraque Patria”37.

Desigur pentru o astfel de performanţă a fost nevoie debiblioteci şi cărţi. Bod nu a excelat numai în publicarea unorvolume de istorie ecleziastică şi literară, dar a fost unmaestru al clasificării bibliotecilor din preajmă, sau aceloraunde a activat. Personalitatea sa bibliofilă a fost şi rezultatullecturilor multiple din biblioteca personală38, din cea acontesei Kata Bethlen39, a Colegiului Reformat din Aiud, aconţilor László şi Sámuel Teleki, a arhivei Capitlului dinAlba Iulia sau a Bibliotecii din Leiden. În perioada studiilordin Colegiul Bethlenian începute în 1724 s-a distins cabibliotecar40. Aranjarea, ordonarea şi conspectarea modernăa bibliotecilor a deprins-o mai ales între 1736-1739, peatunci fiind numit bibliotecar al Colegiului Bethlen din

Aiud41. Colecţionar de cărţi deopotrivă din ţară, din Ungariaşi Viena, Bod şi-a întemeiat propria bibliotecăimpresionantă cu volumele achiziţionate din Ţările de Jos42.Corespondenţa sa în materie achiziţionării de carte,îndeosebi istorică şi teologică, este poate cea mai cercetatălatură a bibliofiliei lui Bod. Relaţiile sale privilegiate cufamilia Ráday43: Gedeon Ráday şi sora sa, contesa EszterTeleki Ráday din Ţelna44; cu familia conţilor Teleki: József,Ádám, Sámuel45; cu familia Bethlen: contesa Kata Bethlen,şi nu în ultimul rând; cu familia Torockay, sunt legate depreocupări privind biblioteca şi cartea. Politica sa deachiziţie a unor cărţi din Viena a folosit ruta sigură aagenţilor religioşi reformaţi, care deserveau şi aptitudinilebibliofile ale nobilimii sau ale cărturarilor transilvăneni46.Bod a sistematizat şi organizat, dar desigur a şi folositbiblioteca contesei Kata Bethlen47, biblioteca din Şard acontelui Sámuel Teleki şi a avut un aport considerabil laorganizarea bibliotecii contesei Eszter Teleki, născutăRáday, din Ţelna, despre care a avea o părere extrem depozitivă48. Contesa a fost moştenitoarea unui importantfond de carte din biblioteca familială din Ungaria, dar fiindşi colecţionară, având şi un simţ pedagogic dezvoltat.Conscripţia manuscrisă a volumelor sale a fost realizată laGorneşti49, chiar dacă acestea au fost deţinute în ŢaraVinului, la Ţelna. Bod, preotul din Ighiu, este acel care afolosit şi sistematizat biblioteca împreună cu colegul săuLászló Málnási (1722-1797), preot sibian al ConsistoriuluiGeneral Reformat. Aceste volume au fost moştenite dintrecărţile de limbă maghiară ale mamei contesei Ráday, născutăKlára Kajali, soţia contelui din Ungaria, Pál Ráday. Pentruvolumele nerecenzate de László Málnási, Péter Bod a fostrugat ferm să pregătească un inventar complementar50. Cele244 volume amintite51 reprezentau o importantă parte dinviitoarea bibliotecă a contelui Iosif Teleki.

Bod a avut un aport important şi la dezvoltarearenumitei biblioteci Teleki-Bolyai din Târgu Mureş, fondatăde contele Sámuel Teleki încă din perioada sa din Şard, delângă Ighiu52. Această bibliotecă a fost una dintre cele maicunoscute din Transilvania, deţinătoarea unui fond de carteveche europeană şi maghiară demn de invidie. Biblioteca,deloc întâmplător, a fost aşezată imediat după întoarcereacontelui din peregrinarea academică apuseană în curianobiliară de dimensiuni medii, aflată odinioară în faţabisericii reformate din Şard53. Colecţia s-a aflat la Şard între1763-1769, până la căsătoria şi mutarea tânărului conte.Cantitativ, majoritatea volumelor care au fost aduse dinperegrinarea academică, au însumat cărţi în greutate de 400de kilograme54. Colecţia reprezentativă calitativ şi cantitativa fost sistematizată după noile reguli europene alebiblioteconomiei. Existenţa acestui fond important de carteeuropeană la Şard55 ne sugerează şi facilităţile bibliograficepe care acribia lui Bod şi-a putut construii discursul prinnumeroasele volume edite şi inedite. Realizarea uneiconscripţii tematice a bibliotecii de Bod în Şard la 1768 afost pregătită în vederea enumerării, clasificării şi evaluăriiistoriografiei privind Transilvania56. Departe de sentimentulprovincialismului, Bod şi-a formulat dorinţa de a înfiinţa osocietate erudită-ştiinţifică, în cadrul căreia îl aşezau chiar

29 >>>

contemporanii lui. El a inserat ideea înfiinţării SocietăţiiAcademice transilvănene de două ori în scrierile sale; primaoară într-o scrisoare trimisă contelui Ráday57, mai apoi înprefaţa istoriei editate la Basel58, sugerează preocupareaardentă a intelectualităţii transilvănene de a organiza viaţaculturală transilvăneană la nivel academic, potrivitexemplelor oferite de Europa în schimbare.

Cea mai importantă activitate bibliotecară a lui PéterBod a fost reprezentată de sistematizarea volumelorcontesei Kata Bethlen din Făgăraş în urma căreia au rămas3 cataloage, conscripţii extrem de apreciate de literatură59.Corectarea cataloagelor manuscrise privind structura şiclasificarea bibliotecii contesei Kata Bethlen a fost cercetatăîndelung, concluziile cercetărilor demonstrândrigurozitatea, evoluţia şi modernitatea clasificării şi metodeibiblioteconomice aplicate de Bod, dar şi neajunsurileacestora. El a organizat materialul din bibliotecă în 22 defonduri, identice cu clasificarea din Athena Maghiară, dar şicu cea a propriei biblioteci60. Din punct de vedere

istoriografic, structura fondurilor este următoarea: 15 suntfonduri teologice, 3 fonduri etice şi moralizatoare, un fondde literatură pietistă, un alt fond de ştiinţă medicinală şi 2fonduri de istorie: primul de istorie locală, al doilea deistorie universală. Numele le-a aşezat în ordine, majusculelefolosite semnalând începerea unei noi înşiruiri de autori şivolume. Adesea scrierea lui Bod nu este consecventă.Uneori începe numele cu minusculă, alteori cu majusculă,dar fişele, prescurtările şi sublinierile sunt folosite riguros şiîn mod unitar pentru întreg catalogul. Locurile lipsăsugerează posibilitatea revenirii şi completării catalogului cunoile achiziţii, metodă de altfel folosită pe larg de el şipentru alte opere. Ordinea fişelor folosite este cea devenităclasică. Bod a înşirat: autorul, titlul, locul tipăririi, rareoritipograful, anul tipăririi şi formatul, eventual părţi dinlucrare. Cataloagele sale reprezintă un sistem evoluat declasificare a materialului bibliografic, acest efort fiindcontribuţia cea mai însemnată la evoluţia bibliologiei dinTransilvania în secolul al XVIII-lea61.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 30

Kata Bethlen şi Iosif Teleki

Această aplecare către bibliotecă explică şi rezultateleapreciabile în domeniul publicării unor volume înTransilvania (Sibiu, Cluj, Aiud) şi străinătate (Elveţia,Olanda). Toate aceste publicaţii însă nu puteau să apară fărăexistenţa unor contracte ferme cu tipografii şi modalităţi deplată bine conturate. Veniturile obţinute din vie şi vinînsemnau de fapt baza materială folosită la realizareaprogramului editorial. Sámuel Sárdi, tipograful din Sibiu62

care i-a tipărit operele, primea în 1750 un butoi de vin încontravaloarea tipăririi unui volum63. Contractul privindtipărirea Istoriei Bisericii Luptătoare a lui Dumnezeu (1766) afost mediat de contele József Teleki. Acesta a fost cel carea mediat între Bod, tipografie şi litograful cărţilor64. Contelea ajuns la Basel în august 1759, unde a încercat finalizareaeditării hărţilor şi volumului scris de Bod. Contele a fostacela care i-a găsit un litograf aproape necunoscut pentruhărţi, în persoana lui Cristoph Burckhard. Această alegere afost făcută datorită sfatului lui Johann Rodolf, proprietarultipografiei. Alegerea litografului nu s-a dovedit foartereuşită, deoarece cele 2000 de hărţi publicate împreună cuvolumul său au fost executate extrem de rudimentarcomparativ cu stadiul dezvoltării cartografiei în secolul alXVIII-lea. Totuşi Bod a reuşit finanţarea volumelor propriicu ajutorul mecenatului practicat de contesa Kata Bethlen,familia Teleki sau contesa Toroczkay. Ajutorul însă nu salimitat doar la finanţarea tipăriturilor, ci a vizat şi susţinereastudiilor. Sponsorizarea a început încă din perioada studiilorprin contesa Kata Bethlen şi Sámuel Türi, fiind asiguratăocuparea unei parohii bine plătite (Făgăraş-Hoghiz, Ighiu).

Însă mecenatul propriu zis a fost reprezentat definanţarea unor cărţi, aşa cum apare pe primele pagini (demulţumire) ale volumelor. Între sponsori îi regăsim pecontesa Kata Bethlen, familia Teleki de Sic (în cazulSfântului Policarp de la Smirna şi Atena Maghiară) şi conteleLászló Teleki „bărbatul care s-a comportat faţă de mine cu multăbunăvoinţă donând 217 ft” sau Eszter Ráday care i-a donat 12florini olandezi pentru Synopsis Juris Connubialis, familiaToroczkay sau cea a conţilor Kendeffy. Prin aceasta se poateobserva şi calitatea iluministă a nobilimii transilvănene, carea donat sume importante pentru actul de cultură. Dupăprocurarea banilor a fost nevoie de alegerea tipografiei. Deobicei, asemenea contemporanilor, Bod folosea o pistă falsăîmpotriva cenzurii prin distorsionarea titlui cărţii şiindicarea greşită a locului publicării. Astfel lucrări publicateîn Transilvania apar ca fiind tipărite în Openheim,Principatele Germane sau cărţi care nu aveau nimic încomun cu catolicismul au fost denumite după sfinţi: Sf.Hilarius, Sf. Heortocrat, Sf. Policarp din Smirna... În generalBod a ales trei tipografii: din Cluj, Sibiu şi Aiud. Alegereatipografului Sámuel Sárdi din Sibiu, mai apoi contractarealui István Székely Páldi (1717-1769), sau György Kis dinAiud, va atrage oprobiul cenzurii catolice. Vânzarea cărţilorse făcea prin cunoştinţe şi filieră bisericească, totuşi subprivirea „contabilă” extrem de atentă a lui Bod.

Activitatea editorială febrilă a avut şi neplăceri. Cea maiimportantă dintre acestea nu a fost reprezentată de lipsabanilor, ci de cenzură.

Impedimentul major în publicarea, republicarea sauvânzarea unei cărţi s-a dovedit a fi nemiloasa cenzurătransilvăneană. Cenzura în Transilvania a semnalat într-adevăr câteva abateri de la „etica” editorială şi a pus grelepedepse în vederea opririi fenomenului publicării fără avizulei. În cazul lui Bod, trei cărţi au fost semnalate ca tipicepentru anticatolicismul lor: Istoria bibliilor (1754), pentrupolemica sa, Sfântul Policarp din Smirna şi Athena Maghiară.

Decretul de cenzură a cerut, la 24 noiembrie 1764,adunarea şi distrugerea cărţilor lui Bod. Întâlnirea cucenzura aflată sub auspicii iezuite a avut loc înainte deactivitatea editorială propriu zisă şi anume după întoarcereadin sejurul academic (1740-1743) din Ţările de Jos. Aceastăperioadă a folosit-o nu numai pentru specializarea înteologie, istorie, drept şi filologie, ci şi pentru achiziţionareaunei consistente biblioteci, apreciată cantitativ la 4-500 devolume, însumând 700 de kg65. Din cauza acestui volumimpresionant de cărţi a fost nevoit să se întoarcă înTransilvania pe căi ocolite, pentru a evita cenzura. Legilecenzurii, în special de după 1750, pedepseau aspru„protestantismul subteran”, „transmigraţia” cărţii interzise,dinspre Austria către Transilvania66. Astfel, cele două tipuride cenzură, cenzura preventivă şi cea represivă67, auinfluenţat viaţa şi opera lui Bod. Prima i-a influenţatitinerariul peregrin, a doua a încercat să-i distrugă faima şiopera. Pe lângă cărţile lui Bod, Viena a cerut insistentcenzurarea mărturisirii de credinţă a reformaţilor (aCatehismului Heidelbergian)68. Cu aplicarea prevederilorcenzurii responsabil a fost episcopul romano catolic AntalBajthay. Ordinul Vienei a fost fără echivoc: confiscarea şiinterzicerea catehismului69. Însuşi Bod a fost vizibil afectatde cenzură, dar şi de problema generală a CatehismuluiHeidelbergian70. Cele trei mari ciocniri cu cenzura timpuluiau fost urmate de a patra, când, la trei ani după moartea sa,a fost pusă sub acuzare cartea sa beletristică SfântuluiHilarius. Fiind trimis spre judecată potrivit denunţuluicenzurii, doar moartea sa, survenită la 2 martie, l-a ocrotitde pedeapsa habsburgilor71. O nouă variantă acircumstanţelor morţii ne este oferită de istoricii unitarieni,János Tőzsér Kénosi şi István Fosztó Uzoni. Conformacestora, cauza morţii lui Bod a fost frica de cenzuravieneză şi urmările fatale ale procesul intentat deopotrivătipografului şi autorului.: „Folosind permisiunea iubitoare şipioasă a casei de Austria pentru tipărirea unor volume, nu se sfiesc săscrie şi să vorbească lucruri îndepărtate de adevăr, precum în acestevremuri recente la 24 noiembrie 1768, un anume bărbat preocupat înincriminarea religiei altora, fără nici o reţinere, şi văzând aceastadomnitorul a procedat la un rescript imperial pentru a opri acesteincriminări. A poruncit ca aceste cărţi să le caute, să le adune,folosirea acestora să se interzică, iar autorii, tipăritorii şi ajutătoriiacestora să fie găsiţi. Aşa l-au găsit pe autorul Bod Péter, preotulreformat din Ighiu şi notarul general al Bisericii Reformate dinTransilvania, şi pe tipograful din Cluj, Páldi, care au nesocotitrescriptul din 1753 (care interzicea publicarea cărţilor fără aprobareprealabilă), pe care i-au pedepsit cu 200 de forinţi de aur, pe lângăprezentarea supărării imperiale. Comparând aceştia, le-a fost citită

31 >>>

rescripţia imperială în faţa delegaţilor Guberniului. Când auconştientizat că au lezat porunca majestăţii sale, în urma friciineţărmurite, la ambii s-a observat creşterea tensiunii arteriale, înurma căreia au suferit hemoragie cerebrală şi au decedat amândoi:tipograful imediat la o zi după întâmplări, în Cluj, autorul cărţii cucâteva zile după aflarea rescriptului, dar cu câte zile exact aceasta nuo ştiu. Este sigur că, în 2 martie 1769, în ziua numelui papeiSimplicius, a murit în Ighiu. După moartea lor, cu repeziciuneavântului, s-a răspândit următorul proverb: I-a lovit guta vieneză şi peBod, şi pe Páldi.”72. Repercusiunile cenzurii au dezvoltat osolidaritate remarcabilă în mediul ecleziastic şi peregrinii dinŢările de Jos, dar şi o împotrivire nedisimulată a nobilimiitransilvănene din jurul lui Bod faţă de cenzură.

Drumul cărţii de la autor la tipar astfel a produs efectesociale măsurabile şi surprinzătoare care s-au conformatcerinţei lui Bod potrivit căreia: „Se cade, dar mai mult ca atât,este o necesitate, acela care vrea să vadă ţările străine, să-şi cunoascăîntâi propria-i patrie”73 Utilitarismul cunoaşterii propriei ţări:Transilvania prin carte părea un periplu interesant dar înacelaşi timp periculos şi scump.

Răspunzând la întrebarea pe care am pus-o la începutulacestei lucrări putem concluziona că nicidecum doar costultipografic de 270 florini, nici cele 2 butoaie de vin, nici chiarsponsorizarea consistentă sau preţul de anticariat reprezintăvaloarea intrinsecă a publicaţiilor lui Bod. Adevărata valoarea lor constă în efectul asupra societăţii transilvănene, însolidaritatea culturală nedisimulată din jurul acestora faţă decenzură, în recunoaşterea socială largă a calităţii informaţieioferite în conţinutul lor. Valoare cărţilor lui Bod este deciuna inestimabilă pentru că s-a clădit pe nobleţe, lumină şicredinţă! Altfel nu regăseam volumele amintite pe rafturilecenzorilor de altădată, sau în bibliotecile din Olanda sauElveţia. Valoarea acestora este dată de metamorfozailuministă a Athenei ighiene într-una transilvăneană.

Note:

1. Gudor Botond, Istoricul Bod Péter, ed. Mega, Cluj, 2008.2. Kosáry Domokos, Művelődés a XVIII. században Magyarországon,Budapest, 1996, p. 149.3. Bod Péter, Magyar Athenas avagy az Erdélyben és Magyar-Országban élt tudós embereknek, nevezetesebben a kik valami, világ eleibebotsátott irások által esméretésekke lettek, ‘s jó emlékezeteket fen-hagyták,Históriájok. Mellyet sok esztendők-alatt, nem kevés szorgalmatossággalegybe-szedegetett, és az mostan élőknek, ‘s ez-után következendőknektanuságokra, ‘s jóra-való felserkentésekre közönségessé tett. F. TS. BodPéter. A’ M. Igeni Ekklésiában a’ Krisztus Szolgája. Nyomtattatott,Szeben, 1766.4. Ladányi Sándor, Bod Péter egyházi jellegű művei, în Bod Péterírásaiból, írásairól, Budapest, 2000, p. 83.5. Gróf Mikó Imre, Bod Péter élete és munkái, Pest, 1864.6. Sámuel Aladár, Felsőcsernátoni Bod Péter élete és művei, Budapest,1899.7. Cuvânt de introducere, în Bod Péter, A szent bibliának históriája,mellyben az Istennek ó és új testamentuma szerént való szent beszédénekmeg-irattatása, annak mind ez ideig tsudálatos megtartása, különbözőnyelvekre, azok között a magyar nyelvre való fordíttatása, és azokon valóki-nyomattatása röviden elő adattatik. Szebenben, 1748. Ny. Sárdi

Sámuel által., Szeben 1748.8. Ibidem, p. 19.9. Johannes Alfonz Turretini, Compendium Historiae Ecclesiaticae adChristo nato usque ad res cum contitu actione ad presens, Halle, 1750.10. „Egy erdélyi gróf a felvilágosult Európában (Teleki Józsefutazásai 1759-1761)”, în Régi Magyar Prózai Emlékek, ed. TolnaiGábor, vol. 7, Budapest, 1987.11. Vezi propriul volum publicat: Essoi sur la foiblesse des esprits-forts,Leyden, 1760, şi reeditat în Amsterdam, 1762; La cour de LouisXV. Journal de voyage du comte J. Teleki, ed. Tolnai Gábor, Bp., 1943. 12. În Memoriile fiului său a cumpărat colecţia Cornides pentru aproteja-o de dispersie. Vezi F. Csanak Dóra, „Kéziratoshagyatékok az Akadémiai Könyvtárban” in Magyar Könyvszemle,an 116, 2000, nr.3. Cf. Teleki László: Lebensbeschreibung desReichsgrafen Joseph Teleki von Szék, Sibiu, 1800, p. 36.13. Bod Péter, Pápai Páriz Ferenc, Szenci Molnár Albert,Dictionarium latino-hungaricum-germanicum, Cibinii, 1767.14. Cel mai recent studiu în revista Látó din Târgu Mureş deCsizmadia Gabriella, Bod Péter Históriákra utat mutató MagyarLeksikon, Látó, Marosvásárhely, 2007 március.15. Motivaţia recuperării memoriei înaintaşilor la Bod:„Resplendescente in Europa regionibus elegantiorumliterarum luce, suavissimo illius splendore plures in Hungaria acTransilvania capti ac excitati, diligentius cum Musis mansuetioribuscommercium habebant. Testes adsunt tot insignes Viri, quorum immortalismemoria apud gratam Posteritatem in Historia Civilii ac Ecclesiastica hodiequoque magnó eorum merito celebratur.” În Prefaţa lui Bod către colegulsău Málnási László. Bod Péter, Pápai Páriz Ferenc, Szenci MolnárAlbert, Dictionarium latino-hungaricum-germanicum, p. 2.16. „Quanta fit necessitas hujus Lexici in Scholis Transilvanicis, ubimaxima est honorum omnis generis Auctorum penuria, qui ne infanoquidem pretio acquiri possunt, loquitur ipsa Scholarum neccesitas. Hoc veroqui possidet, non solum Fontem Latinitatis, sed et Magnum eruditionisPromtuarium ad manus habet. Discenda enim est Ligva Romana, ac fereprimitiae aetatis (si quis olim in luce hominum versari peroptet) eidemconsecrandae.” În Prefaţa lui Bod adresată colegul său MálnásiLászló. Ibidem, p. 2.17. Bod Péter, A históriákra utat mutató Magyar lexikon mellyben anevezetesebb országok, nemzetek, folyóvízek, emberek előszámláltatnak, aznemzetek között s nevezetesen pedig a Magyar nemzetbe valórendtartásoknak, szokásoknak eretnekségeknek, Isteni tiszteletekben valóceremóniáknak, az külső társaságba való különböző életszokásoknakeredetek felkerestetik és röviden előadatik, ms. 10, BibliothecaTelekiana Târgu Mureş, Tq H-52, 1748, ms, p. 1-493.18. „A nevezetesebb országok, nemzetek, folyóvízek, emberekelőszámláltatnak az Nemzetek között s nevezetesen pedig a Magyarnemzetbe való Rendtartásoknak, szokásoknak, eretnekségeknek, Istenitiszteletekben való ceremóniáknak, az Külső Társaságba való külömbözőélet módjainak Eredetek fel kerestetik és röviden elő adatik.”, în Paginade titlu, Ibidem.19. Din Prefaţa la Bod Péter, Magyar Athenas, Szeben, 1766.20. Bod Péter, Papi hivatalába tartozó dolgainak lajstroma (Lucrurileaparţinând statutului de preot), Biblioteca Teologiei Protestante -Cluj, Ms 113: “Din Preoţia de la sat am fost dus în mare cinstefaţă de Dumnezeu şi oameni în preoţia din Ighiu […] la 2octombrie 1749 am venit la Ighiu şi la 7 octombrie mi-amînceput activitatea”, p. 16.21. “Hoc eadem Inquisitio Continuata Die secunda mensis september inoppido Magyar Igen.” În Inquisitoria Dioceseos Alba CarolinensisReformatae Relatoria 1755, Biserica Reformată Ighiu, Ms, p. 25-44.22. Bod Péter, Házi diárium, Magyarigen, 1750-1769, BibliotecaCentral Universitară-Cluj, p. 132.23. Aceasta o demonstrează şi cererea pe care a adresat-ocapitlului din Alba Iulia în 1750: “Dând diploma nobiliară în Capitlul

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 32

din Alba Carolină, am primit-o în două copii - plătind 4 florini maghiarişi 48 bani”, în Ibidem, p. 2.24. 1 găleată de must valora 1 mărieş, Ibidem, p. 8.25. Cafeaua a fost foarte des cumpărată, deci şi folosită. Preţulfiind de 0,90 - 1 florin, ibidem, p. 32 –190. Ceaiul – Herba - era maiscump decât cafeaua.26. Safran, orez, sare de Anglia, foi de lămâie etc.27. Hârtia a cumpărat-o constant, ea fiind de două calităţi: unasuperioară, alta inferioară. 1 legătură de hârtie – 3,60 florini.,Ibidem, p. 25. Cea mai bună era de Deva.28. De fapt cea mai costisitoare cheltuială. Este posibilăreconstituirea achiziţiei de carte după 1750, potrivit însemnărilorfăcute lunar.29. Călătoriile erau de durată şi costau: la Aiud costa 0,33 florini,la Alba 0,30 florini adăugându-se cheltuielile de cazare, vizitiu şimâncarea animalelor.30. Bod, cu regrete notează, sub un singur capitol de cheltuieli,blana soţiei - care valora 38,09 florini şi consemna obiceiul ei dea merge când la piaţa din Alba, când la Aiud. Acest fapt desiguri-a redus posibilităţile de cumpărare a unor cărţi (Ibidem, p. 109,116).31. Bod cumpără stofe englezeşti, franceze, dar şi o mantienemţească.32. Donează fostului elev Türi Sámuel, viitor agent reformat înViena, o sumă importantă, dar cea mai mare contribuţie o va aveapentru ginerele şi succesorul său în Ighiu, Deák János, în 1764:16,20 florini, Ibidem, p. 120.33. Microscopul a fost descoperit de olandezul Leuwenhoek în1680 şi credem că el a fost achiziţionat în 1763 prin filierăolandeză, având doar preţul simbolic de 0,60 florini. Acest obiecta reprezentat faimosul şi simplul microscop fabricat înlaboratoarele celebrului său profesor Peter Musschenbroek dinLeiden.34. Timpul devine un dar preţios pentru un cercetător prolificcum era Bod. Fixarea periodică a ceasului ne arată importanţatimpului disponibil şi util pentru Bod.35. Sípos Gábor, “Bod Péter mint generális nótárius”, înConfessio, Budapest, 2/2002.36. Plăteşte chirurgului cetăţii din Alba, numit Paxi, la 30 mai1768, 2,38 florini pentru tăierea temporară a arterelor şiîmprospătarea sângelui, Ibidem, p. 164.37. Nomina Clarissimorum ac Reverendorum Pastorum, qui eo temporequo hocce Protocollum fuisset adornatum: veterique Protocollo scriptisprorsus referto substitutum, supra fidem multorum inter sese fratresconjunctissimi in hoc Tractu Albensi numerabantur, scilicet, Alba Iulia,ms.38. Radvánszky Béla, “Bod Péter könyvtárának jegyzéke”, înMagyar könyvszemle, Budapest, 1886, p. 59-86.39. Iacob Mârza, Etape şi momente din istoria învăţământului înTransilvania (sec. XVIII-XIX), Ed. Imago, Sibiu, 2002, p. 401-422,Simon Melinda - Szabó Ágnes, Bethlen Kata könyvtáránakrekonstrukciója, Szeged, Scriptum, 1997.40. “1732 Bod Péter. Thecarius et academia salutavit. Generalis notarius1767 constitutus”, în Jakó Zsigmond - Juhász István, Nagyenyedidiákok 1662-1884, Bukarest, Kriterion, 1979, p. 148.41. Vita Zsigmond, „Bod Péter könyvtára”, în Vita Zsigmond,Művelődés és népszolgálat, Bukarest, Kriterion, 1983, p. 32, 280.42. M. Hubbes Éva, Bod Péter könyvtára és annak maradékaiSzékelyudvarhelyen, în Bod Péter a historia litteraria művelője, HistoriaLitteraria 15, Budapest, Ed. Universitas, 2004., p. 47-58,Radvánszky Béla, “Bod Péter könyvtárának jegyzéke” 1886, p.59-86, Vita Zsigmond, „Bod Péter könyvtára” 1983, p. 53-59. 43. Segesváry Viktor, A Ráday könyvtár 18. századi története,Budapest, 1992, p. 66, 69-71, 73, 74, 76, 78-80, 219, 222, 248,

258, 277, 280, 292.44. Bod apare cu primele sale volume teologice, dar este şi celcare a folosit, respectiv cel care a ajutat, la sistematizareabibliotecii împreună cu colegul său Málnási; vezi Ráday Eszterkönyvei, 1755 die 17 iun, Bibliotheca Telekiana Târgu Mureş, ms,p. 35. Aceste volume au fost moştenite de la mama sa, KajaliKlára, soţia lui Ráday Pál. Cf. Ibidem, p. 35. şi Segesváry Viktor, ARáday könyvtár 1992, p. 280. Pentru volumele nerecenzate deMálnási László, Bod Péter a fost rugat ferm să pregătească uninventar complementar. Vezi în Szabó Ágnes, Bod Péter leveleiRáday Gedeonhoz, în A Ráday Gyűjtemény Évkönyve, nr. X, Budapest,2002, p. 208.45. Dée Nagy Anikó, A könytáralapító Teleki Sámuel, Kolozsvár,1997. Despre volumele colecţionate de colegii lui Bod, preotulConsistoriului Suprem Reformat din Sibiu şi urmaşul lui Bod lacurtea contesei Bethlen, preotul Málnási László şi episcopulprofesor din Odorhei, peregrinul odinioară din Leiden,Borosnyai Lukács János, vezi A székelyudvarhelyi TudományosKönyvtár története (Istoria bibliotecii din Odorhei) în Jakó Zsigmond,„A székelyudvarhelyi Tudományos Könyvtár története”, în JakóZsigmond, Írás, könyv, értelmiség, Bukarest, 1976, p. 219-252.46. Somkuti Gabriella, Ráday Gedeon bécsi könyvbeszerzője (NagySámuel 1730-1802), în Magyar Könyvszemle, Budapest, 1968/2, p.147-170.47. Simon Melinda - Szabó Ágnes, Bethlen Kata könyvtáránakrekonstrukciója, Szeged, Scriptum, 1997 Cf. Catalogul bibliotecii luiBethlen Kata în Eva Mârza, „Catalogul bibliotecii lui BethlenKata”, în Emlékkönyv a Teleki Téka alapításának 200. Évfordulójára1802-2002, Marosvásárhely, 2002, p. 401 - 422 şi Bellágh 2004, p.33-45.48. „A învăţat ca după aceea să-şi poată învăţa copiii, pentru că ştiinţamaternă să fie pe gâtul copiilor ca un lanţ de aur.” (la înmormântareacontesei Ráday Eszter din Ţelna)49. „Méltóságos Ráday Ester Aszszony ő Nga KönyveinekLajstroma, 1757” Vezi în Ráday Eszter könyvei, Biblioteca Teleki,Târgu Mureş, ms. 95, collig. 10, 1755. 50. Szabó Ágnes, Bod Péter levelei Ráday Gedeonhoz, în A RádayGyűjtemény Évkönyve, nr. X, Budapest, 2002, p. 208.51. Deé Nagy Anikó, „Könyvgyűjtő asszonyok a XVIII.században. (Buchsammelnde Frauen in Siebenbürgen im 18.Jahrhundert.)” în Emlékkönyv Jakó Zsigmond születéséneknyolcvanadik évfordulójára, ed.: Kovács András, Sípos Gábor, TonkSándor, Kolozsvár, 1996, p. 135-147.52. Teleki Sámuel és a Teleki Téka, editor Deé Nagy Anikó,Kriterion, Bucuresti, 1976, p. 1-259.53. Vezi Castelul din Sard în B. Nagy Margit: Várak, kastélyok,udvarházak. Ahogy a régiek látták. XVII–XVIII. századi erdélyiösszeírások és leltárak, ed. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest 1973, p.412.54. Dée Nagy Anikó, A könytáralapító Teleki Sámuel, Kolozsvár,1997, p. 37.55. „Singurătatea de la Şard” în Deé Nagy, A könyvtáralapító 1997,p. 37-40.56. Bod Péter, Necessaria ac utilis Scriptorum Historiae HungaricaeNotitia 1768, Bibliotheca Telekiana Târgu Mureş, Tq. 1510/a şiTq. 1510/b.57. Vezi scrisoarea lui Bod din 1756 către contele Ráday Gedeon,în Szabó Ágnes, „Bod Péter levelei Ráday Gedeonhoz”, în ARáday Gyűjtemény Évkönyve, nr. X, Budapest, 2002, p. 215.58. Bod Péter, Az Isten vítézkedő Anyaszentegyháza, Basel, 1760.59. Simon Melinda - Szabó Ágnes, Bethlen Kata könyvtáránakrekonstrukciója, Szeged, Scriptum, 1997, Cfr. Eva Mârza, op. cit., p.401-422.60. Simon Melinda - Szabó Ágnes, Bethlen Kata könyvtárának

33 >>>

rekonstrukciója, Szeged, Scriptum, 1997, p. XVI-XVII.61. Catalogul bibliotecii lui Bethlen Kata, în Eva Mârza, op. cit., p. 404-405.62. Pe tipograf l-a cunoscut încă din perioada sa de preoţie dinHoghiz (1746-1749), când a fost trimis să oficieze un botez laSibiu în 27 octombrie 1746, unde naşul de botez a fost Sárdi. Veziconcluziile lui Veress László, “Bod Péter olthévízi szolgálata(1743-1749)”, Út- teológiai tudomány, egyházi szolgálat, Cluj, an XXX,nr. 3, iul.-sept. 2004, p. 135, apud Iubar Solis Justitiae (1725-1749).63. Bod Péter, Házi diárium, Magyarigen, 1750-1769, BibliotecaCentral Universitară Cluj,ms, p. 10.64. Vezi contractul cu Bruckhardt in Paleográfiai olvasókönyvkönyvtár szakos hallgatóknak , ed. Hegyi Ádám, Simon Melinda,Zvara Edina, Szeged, 2007, p. 27.65. Buzogány Dezső, în Introducerea la Bod Péter, Erdélyireformátus zsinatok végzései. 1601-1762, Kolozsvár, 1999, p. 21.66. Jean Pierre Lavandier, Le livre au temps de Marie Thérése, code delois de censure du livre pour le pays Austro-Bohémiens 1740-1780, înHistoire de la pensée littéraire viennoise, 1, New York-Vienne, PeterLang (ed.), 1993, p. 81.67. Vezi Censure and censorship: Impediments to Free Publication in theAge of Enlightment, în Robert Shackleton, Censure and censorship:Impediments to Free Publication in the Age of Enlightenment, publishedby the Humanities Research Center, University of Texas atAustin, Bibliographical Monograph Series 8, 1998, p. 11.68. Jan Andrea Bernard, Rosius á Porta (1734-1806). Ein leben imSpannungsfeld von Orthodoxie, Aufklärung und Pietismus, Zürich, 2005,p. 61-65.69. Rescriptul imperial privind cenzura acestor cărţi a fost caurmare a nerespectării ordinului imperial din 1753, fiind întărit la6 martie 1769 în Sibiu, deci cu patru zile după moartea lui Bod.Efectele rescriptului sunt cunoscute. Catehismul însă a fost„cruţat“ după înaintarea explicaţiilor lui Borosnyai, amintite încele ce urmează. Textul rescriptului imperial este reprodus pebaza Arhivei din Solnoc-Dăbâca, în Irodalomtörténeti Közlemények,ed. Szilády Áron, 22 évf. 1912, p. 120-121.70. Bod Péter, Historia Hungarorum ecclesiastica inde ab exordio NoviTestamenti ad nostra usque tempora ex monumentis partim editis, partimineditis, fide dignis, collecta studio et labore Petri Bod de Felső-Csernáton V.D. Ministri M. Igeniensis et Synodi Generalis Reformatorum inTransylvania Notarii, editori L. W. E. Rauwenhoff şi CarolusSzalay, vol I-IV Utrecht, 1888-1900, I, p. 355.71. Sípos Gábor, „Bod Péter mint generalis notarius”, în Bod Pétera historia litteraria művelője, Historia Litteraria 15, Ed. Universitas,Budapest, 2004., p. 163. Cf. Sámuel Aladár, Felsőcsernátoni Bod Péter1899, p. 69.72. Kénosi Tőzsér János - Uzoni Fosztó István, Az ErdélyiUnitárius Egyház Története, I, Az Erdélyi Unitárius EgyházGyűjtőlevéltárának kiadványai 4/1, Kolozsvár, 2005, p. 256, p.264. Cf. Nagy Géza, “Bod Péter” în Református Szemle, an LV, 5-6, sept.-dec. 1962, p. 264. Şedinţa Consistoriului SupremReformat din 6 martie 1769, unde s-a discutat despre colectareavolumelor scrise de Bod incriminate de cenzură a luat în calcul şimoartea din 2 martie a preotului, prin care pedeapsa cenzurii afost prescrisă.73. Bod, Isten vitézkedő Anyaszentegyháza, Basel, 1766, p. 12.

Bibliography:

Gudor Botond, The historian Peter Bod, ed. Mega, Cluj,2008.

Domokos Kosáry, Culture in the XVIII. century inHungary, Budapest, 1996.

Peter Bod, Hungarian Athenas, Sibiu, 1766.Count Imre Miko, Peter Bod’s life and works, Pest, 1864.Peter Bod, The history of the Holy Bible, Sibiu, 1748. Péter Bod, Hungarian historiographical lexicon, ms. 10,

Bibliotheca Telekiana Târgu Mureş, Tq H-52, ms, 1748.Peter Bod, Diary, Magyarigen, 1750-1769, Biblioteca

Central Universitara, Cluj.Gabor Sipos, “Bod Peter as General Notary”, in

Confessio, Budapest, 2 / 2002.Zsigmond Vita, “Bod Péter Library”, in Zsigmond

Vita, Culture and serving the peoples, Bucharest, Kriterion 1983.Viktor Segesváry, The History of the Ráday library in the

18th Century, Budapest, 1992.Dee Aniko Nagy, The great library founder Samuel Teleki,

Cluj-Napoca, 1997.Melinda Simon - Agnes Szabo, Reconstruction of the

Bethlen Kata’s library, Szeged, Scriptum, 1997.Ágnes Szabó, Péter Bod letters to the count Gedeon Ráday, in

the Ráday Yearbook Collection, nr . X, Budapest, 2002.Peter Bod, Fighting Church of God, Basel, 1760th.Jean Pierre Lavandier, Le livre au temps de Marie Thérése,

code de lois de censure du livre pour le pays Austro-Bohémiens 1740-1780, în Histoire de la pensée littéraire viennoise, 1, New York-Vienne, Peter Lang (ed.), 1993.

Robert Shackleton, Censure and censorship: Impediments toFree Publication in the Age of Enlightenment, published by theHumanities Research Center, University of Texas at Austin,Bibliographical Monograph Series 8, 1998.

Jan Andrea Bernard, Rosius à Porta (1734-1806) . EinLeben im Spannungsfeld von Orthodoxy, Aufklärung und Pietismus,Zurich, 2005.

Peter Bod, Historia ecclesiastica Hungarorum indices abexordio Novi testamenti usque ad nostra Tempora ex monumentisEditis partim, partim ineditis, dignis fide, labore et studio PetriCollecto Bod de-Felso Csernáton D. Ministro M. Igeniensis Synodi etgeneralis Reformatorum Notarii in Transylvania, Editor L. W. E.Carolus Rauwenhoff and Szalay, vol I-IV, Utrecht, 1888-1900.

John Tőzsér Kénosi - Stephen Fosztó Uzoni, History ofthe Transylvanian Unitarian Church, I, the TransylvanianUnitarian Church publications 4 / 1, Cluj-Napoca, 2005.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 34

ÎÎ n anul 1777 Universitatea din Tirnavia,împreună cu tipografia sa, au fost mutate laBuda, unde aceasta din urmă a desfăşurat o

prodigioasă activitate, publicând cărţi în nu mai puţin de 16limbi. În perioada 1780-1830 la Buda, în TipografiaCrăieştii Universităţi, apar peste 200 de cărţi româneşti: cuconţinut religios şi îndeosebi laic (manuale şcolare, tipărituricu caracter economic, istoric, filologic, geografic, literar,filosofic) care au circulat intens în întreg spaţiul locuit deromâni, în ciuda numeroaselor oprelişti datorateautorităţilor bisericeşti şi domneşti1. Tipăriturile eraufrumos decorate cu gravuri în lemn, în metal sau culitografii2, insuficient cercetate până în prezent.

Studiul de faţă îşi propune să scoată la lumină o rută decirculaţie a gravurii. Pentru atingerea scopului trebuie să sedescopere eventualele surse de inspiraţie ale gravurilordin cărţile româneşti vechi apărute la Buda, precum şiimpactul pe care acestea l-au avut ulterior asupraomonimelor sale din spaţiul românesc, adică felul în caregravura din oraşul maghiar de pe Dunăre a influenţat larândul ei ilustraţia din cele trei ţări româneşti. Cercetările arputea fi utile atât istoriografiei româneşti, cât şi celeimaghiare, şi nu numai, întru-cât la activitatea secţieiromâneşti a tipografiei în discuţie au contribuit în primulrând românii şi maghiarii, dar şi nemţii sau reprezentanţi aialtor etnii.

Surse de inspiraţiePrima carte în limba română apare în cadrul tipografiei

de la Buda în anul 1780. Este vorba de Catekizmul csel mareku entrebery si reszpunszury tipărit cu litere latine, dar cuortografie maghiară. Cărţile ulterioare, nu multe la număr,au apărut în aceleaşi condiţii până când, în anul 1795, aufost cumpărate literele chirilice de la Tipografia lui ŞtefanNovacovici din Viena3. Catekizmul este decorat doar cu treimici ornamente, care se vor repeta în alte cărţi româneştiapărute în această tipografie şi despre care Gh. Oprescuspune că sunt „de modă franceză”4. De altfel, timp deaproape 25 de ani, tipăriturile româneşti de la Buda au fostdecorate doar cu viniete şi frontispicii. Prima carte care vaconţine şi ilustraţii, o tipăritură deosebit de elegantă, va fiMineiul cu cele două ediţii ale sale: 1804, 1805.

Monumentala carte liturgică – cuprinde 12 volume careindică pe luni şi pe zile slujbele religioase referitoare la sfinţisau evenimentele sărbătorite – a fost editată de profesorulşi medicul oculist sibian Ioan Molnar-Piuariu, având camodel textul Mineiului imprimat la Râmnic între anii 1776-1780, revizuit de episcopul Iosif Sevastis al Argeşului.Ediţia din 1804 a fost destinată Ţării Româneşti, fiindsolicitată expres de ierarhul argeşean, iar ediţia din anulurmător a fost tipărită pentru Transilvania. Diferenţa dintrecele două ediţii constă în textul redat pe foaia de titlu şiprefaţă5.

Mai mult, ilustraţiile acestei tipărituri (cu excepţia adouă dintre ele – Bunavestire, Adormirea Maicii

35 >>>

A n c a E l i s a b e t a T A T A YAcademia Română, Institutul de Istorie “George Bariţiu” din Cluj-NapocaRomanian Academy, “George Bariţiu” Institute of History of Cluj-Napoca

Viena, Buda, spaţiul românesc – rută de circulaţie a gravurii(1780-1830)

Vienna, Buda, the Romanian Area – Circulation Route of the Engraving (1780-1830)

Between the years 1780-1830 more than 200 Romanian books were published in the University Typography from Buda(religious books and particularly laic ones) which were beautifully adorned with woodcuts, puncheon prints and lithography.Sources of Inspiration. For the religious books they often appealed to similar books printed on the Romanian space (Râmnic,Blaj, Sibiu, Braşov), in order to render their manner of illustration. There are also exceptions, when the source of inspirationcomes from the Occident, especially from Vienna. As regards the laic books, they used foreign models, particularly Hungarianand Austrian ones. Impact. Examining the books from the Romanian area I was surprised to find in Braşov, Sibiu, Buzău andMănăstirea Neamţ graphic elements which derived from the religious books from Buda. Consequently, I can say that a regularroute was created, Vienna-Buda-the Romanian area and vice versa, where there used to circulate Romanian books and theirengravings.

Keywords: Buda, printing house, old Romanian books, woodcut, puncheon printInstitution’s address: str. Kogălniceanu 12-14, Cluj-Napoca, 400088, România,

tel/fax: +40-264-598 343, e-mail: istorie@acad-cluj.roPersonal e-mail: ancatatai@yahoo.com

Domnului), respectiv Foaia de titlu, Răstignirea, Cei 40de mucenici, Constantin şi Elena, Samuil şi Saul,Sfântul Nicolae, sunt înspirate din gravurile în lemn aleaceleiaşi ediţii râmnicene6. Din documentele tipografiei dela Buda reiese că xilogravurile Mineiului sunt realizate deCarolus Fridericus Hederich Frigyes7, nume ce pare deorigine germană.

Modelul de inspiraţie ales, revizuirea textului de cătreepiscopul argeşean, originea sibiană a comanditarului,

precum şi faptul că unul dintre tirajeera destinat în mod expres ŢăriiRomâneşti, dovedesc cu prisosinţăstrânsele legături dintre româniitransilvăneni, sau cei de la Buda, şicei din principate.

Răspândirea tipăriturii în cauză s-a făcut şi în principatul român de laest de Carpaţi, după cum nemărturiseşte însuşi savantul NicolaeIorga: „Din această strălucită carte,colecţii, «trupuri», se vândură îndatăpână în Moldova”. Pe bună dreptateacelaşi reputat istoric mai afirmă:”Pretutindeni se întâlnesc marilevolume pe hărtie albă, tare, cufrumoasa literă mascată şi titlulînflorit cu chinovar, – poate cea maifrumoasă lucrare tipografică pe care,în desfăşurarea ei, a avut-o Bisericanoastră”8.

În anul 1807 vor ieşi de subteascuri alte două tipărituri religioase bogat ornamentate cugravuri în lemn, dar şi în metal: Acatist şi Polustav.

Acatistul – carte de imnuri şi rugăciuni adresate MaiciiDomnului sau altor sfinţi – deşi de dimensiuni reduse, esteilustrat cu 5 gravuri în lemn (Izvorul Tămăduirii, Isus înslavă, Emmanuel în potir, Bunavestire, SfantulNicolae), cu 2 în metal (Imnul serafimilor, Îngerulpăzitor), cu câteva frontispicii, viniete şi litere ornamentate.

Toate gravurile în lemn şi una în metal(Imnul serafimilor) au ca puncte deplecare gravurile semnate de PetruPapavici Tipograf din Acatistierul de laBlaj din 1774 (care se repetă şi în altetipărituri blăjene) sau pe cele dinCeaslovul din 1790 şi Acatistul din 1792de la Sibiu, unele atribuite lui DimitrieFinta (care se repetă şi în alte tipăriturisibiene). Precizăm că şi în Ceaslovul de laBraşov din 1806 întâlnim xilogravuraImnul serafimilor. Ca atare, pentrumodelul în metal de la Buda, autorulputea sa folosească una dintre cele treivariante în lemn: de la Blaj, Sibiu sauBraşov. În ceea ce priveşte cealaltăgravură în metal, din cercetărileefectuate până în momentul de faţa, nuam reuşit să-i găsim un model apropiat,deşi această temă se mai întâlneşte înCeaslovul de la Rădăuţi din 1745.

Polustavul, denumit şi Ceaslov sauOrologhion, este o culegere care cuprindecântări şi rugăciuni rostite la anumiteore. El este decorat cu 4 gravuri în

metal (Foaia de titlu, Bunavestire, Isus Mare Arhiereupe nori, Emmanuel în potir) şi una în lemn (Izvorultămăduirii) apărută anterior şi în Acatist. Deşi cele 5

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 36

1. Răstignirea, Minei, Buda, 1804, 1805.

2. Răstignirea, Minei, Râmnic, 1776-1780.

gravuri din Polustavul de la Buda din 1807 au ca modelelucrări similare apărute la Blaj în repetate rânduri, darpentru prima oară în diferite cărţi (Foaia de titlu,Emmanuel în potir – în Polustav, 1773; Bunavestire – înCatavasier, 1769; Isus Mare Arhiereu pe nori – înCatavasier 1777; Izvorul tămăduirii – în Acatist, 1774), seprea poate ca autorul din Buda să fi cunoscut ediţia a II-a aPolustavului blăjean din 1793, singura în care se găsesc toateaceste 5 imagini9. Pe de altă parte la Sibiu, în 1791, înPsaltire, apare de asemenea o variantă a gravurii Isus MareArhiereu pe nori, care, desigur este inspirată din ediţiablăjeană, dar, care alături de ea a putut inspira pe meşteriigravori de la Buda. Ceaslovul de la Braşov din 1806 conţineşi el această teme.

Gravurile Acatistului şi Polustavului de la Buda din 1807mărturisesc că meşterii din această oficină cunoşteau – înmare măsură datorită activităţii de aici a corifeilor ŞcoliiArdelene – producţiile tipografice din Blaj şi Sibiu, saupoate chiar din Braşov. Nu întâmplător s-a apelat lagravurile din renumitele centre româneşti, a căror valoareartistică deosebită a fost demonstrată şi de cercetărileulterioare10. În respectivele gravuri este evidentă împletireaarmonioasă dintre tradiţie şi inovaţie.

Mai amintim că Octoihul, apărut la Buda în anul 1811, arede asemenea ca punct de plecare o variantă similară,

3. Emmanuel în potir, Acatist, Buda, 1807.

4. P(etru) T(ipograf), Emmanuel în potir, Acatistier, Blaj, 1774. 37 >>>

5. D(imitrie) F(inta), Emmanuel în potir, Ceaslov, Sibiu, 1790.

râmniceană, mai puţin luxoasă11. „Prea frumoasa gravură”în lemn12 de mari dimensiuni, ce înfăţişează pe Sfântul IoanDamaschin în cartea de la Buda, are la origine o gravurăucraineană, prelucrată ulterior la Râmnic şi Blaj13.

Dacă până acum au fost prezentate o serie de gravuri (înlemn sau în metal), apărute în cărţi religioase româneşti dela Buda, care au fost inspirate din omonime apărute laRâmnic, Blaj, Sibiu sau Braşov, în cele ce urmează vor fiaduse în discuţie alte teme iconografice, de asemeneareligioase, care au ca puncte de plecare modele occidentale,mai exact vieneze, sau care provin direct de acolo.

Prima Psaltire ilustrată românească apărută la Buda s-arpărea14 că este cea din 1808. Aceasta conţine o gravura înaramă reprezentându-l pe David semnată Bindersc(ulpsit). Este vorba de János Fülöp Binder (1736?,Bratislava-1811, Buda), despre care se ştie că era unimportant gravor în aramă (printre primii din Buda), descene religioase şi laice15. Frapant la această ilustraţie estecadrul în care regele îşi desfăşoară activitatea, nemaiîntâlnitîn spaţiul românesc16 în vreo gravură similară: „În dreaptaapare o grădină, cu arborii tăiaţi ca la Versailles sau ca la

Schönbrunn, cu statui şi havuzuri printre boschete; iar desus, din aceeaşi parte, cad asupra lui David raze de lumină,trimise de ochiul lui Dumnezeu”17. Totuşi, în contextul încare Binder era un renumit gravor, iubitor al barocului,cunoscut pentru panoramele pe care le realiza, se poateexplica amploarea decorului. Interesant este faptul că, înPsaltirea în limba română de la Viena din 1793, se găseştegravura în metal a prorocului David, semnată şi datatăUsod(?) Tzelter(?) 1793, care, indubitabil a servit dreptmodel lui Binder.

Gravura în metal din Psaltirea de la 1808 se maiîntâlneşte la Buda în ediţiile ulterioare din 1813 şi 1817,ultima fără semnătură (probabil s-a şters de pe placă). În1818 se tipăreşte o nouă Psaltire în oraşul maghiar de peDunăre, al cărei text îl urmează pe cel al ediţiei de la Iaşi din1817. În schimb avem de-a face cu un alt David: deasemenea gravat în metal şi poziţionat într-o gradină cupalat, dar semnat Prixner sc. Pest. Cadrul asemănător, darcare nu este identic, sugerează faptul că pe Prixner l-a pututinspira fie Binder, fie Usod(?) Tzelter(?).

Reuşite gravuri în metal, înfăţişându-i separat pe ceipatru evanghelişti, întâlnim în Evanghelia apărută în 1812 la

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 38

6. Binder sc(ulpsit), David, Psaltire, Buda, 1808.

7. Usod(?) Tzelter(?) 1793, David, Psaltire, Viena, 1793.

Buda cu binecuvântarea Mitropolitului Bisericii Răsăritenedin Karloviţ, Ştefan Stratimirovici. Respectivele ilustraţiilucrate cu dăltiţa, la care se foloseşte deopotrivă şi manierapunctată, atât de uzitată de gravorii vienezi, sunt semnate înlimba slavonă: Reazal (a sculptat) Venţel EngelmannBeci (Viena) şi datate 1794 şi 1795. Este vorba de gravorulvienez cu reputaţie, care alcătuia şi hărţi, Johann WenzelEngelmann (circa 1748- circa 1803)18. Deci plăcile gravateau fost realizate la Viena, unde cel mai probabil au şi fostutilizate, pentru ca apoi să fie aduse la Buda şi refolosite.

Câtă vreme la sfârşitul secolului al XVIII-lea şiînceputul celui de al XIX-lea în Ţările Române domnea încămonopolul, datorat în special Bisericii, asupra tiparului, încentrele din afara spaţiului locuit de români încep să aparădin ce în ce mai multe cărţi laice. Ne referim desigur, în modspecial la Viena şi Buda19. Se tipăresc astfel numeroasetraduceri cu conţinut istoric, geografic, economic, literar şide popularizare a ştiinţei, alături de care văd luminatiparului şi opere originale, calendare, reviste ş.a. În urmacercetărilor efectuate la Bucureşti şi Budapesta până înmomentul de faţă am depistat unele gravuri occidentalecare au influenţat ilustraţii din cărţile laice româneşti tipăritela Buda. Ne vom limita acum la un singur exemplu de carte.

Astfel, în 181920, apar la Buda două volume din Plutarhnou sau pe scurt scrierea vieţilor celor mai vestiţi bărbaţi şi mueri atoate neamurilor, din ceale mai vechi vremi până în vremile noastre, otraducere realizată de Nicola Nicolau după primele douăvolume ale lui Pierre Blanchard, împodobite cu portretelebărbaţilor „cu duh mare” din antichitate. Se pare că şiurmătoarele două tomuri au fost tălmăcite pe româneşte de

acelaşi traducător, însă acestea nu au mai apărut21.Tomul III din Bibliografia românească veche anunţă pentru

această tipăritură „24 de portrete, câte 6 pe o pagină” înprimul volum, iar în cel de al doilea, „2 gravuri cu 12portrete”22. Gh. Oprescu susţine că avem de-a face cu„douăzeci şi patru de chipuri ovale, câte şase pe o pagină.[…] Toate portretele fac parte din primul volum, căci celde-al doilea nu mai conţine nici o gravură”23. Investigaţiilepe care le-am întreprins au scos la iveală deseori patruplanşe pentru primul volum, în timp ce în cel de-al doileaam depistat ilustraţii doar într-un exemplar al BiblioteciiAcademiei din Bucureşti, în număr de trei.

Plutarh, personalitate greacă antică, este renumit maiales pentru scrierile sale biografice, istorice şi filosofice.Lucrarea Vieţi paralele ale oamenilor iluştri este cea maicunoscută şi citită operă a sa, cuprinzând 50 de biografii,dintre care 46 sunt perechi, comparându-se un grec cu unroman24. Sunt folosite perechile pentru a li se evidenţiapersonajelor virtuţile şi viciile. Ne explicăm astfel de cefiecare planşă cuprinde câte trei grupuri cu douăpersonalităţi afrontate. Aşadar, înţelegem de ce PierreBlanchard şi-a intitulat culegerea sa de biografii Plutarh nou:pentru a-şi manifesta cinstea şi admiraţia faţă de ilustrul săuînaintaş. Fiecare personaj din gravură este încadrat într-unmedalion rotund şi însoţit de inscripţia care-l desemnează.„Deşi numele eroilor este scris cu chirilice, ele sunt deprovenienţă străină”25.

Cea de-a doua serie de portrete din primul volumpoartă semnătura: Lehnhardt sc(ulpsit) Pest. Este vorbade Sámuel Lehnhardt (cc. 1790-după 1840), care, după

9. Personalităţi antice, Neuer Plutarch, Viena, 1807.8. Lehnhardt sc(ulpsit) Pest, Personalităţi antice, Plutarh Nou, Buda,1819.

39 >>>

studiile efectuate la Viena în perioada 1814-1816, din 1817se stabileşte la Pesta unde va activa. El s-a remarcat prinportrete, vedute, hărţi sau prin compoziţiile cu temeinspirate din antichitate, fiind unul dintre cei mairemarcabili gravori din Ungaria primei jumătăţi a secoluluial XIX-lea26. Cu siguranţă Lehnhardt a avut cunoştinţădespre ediţiile anterioare ale volumelor din Plutarh nou, caresunt însoţite de acelaşi tip de planşe, dar personalităţile suntdispuse în altă ordine. Ne referim în primul rând la NeuerPlutarch, Viena, 180727.

Alte ilustraţii laice tipărite în cărţile româneşti de laBuda sunt semnate de autori precum Ehrenreich AdámSándor, Geiger Andreas, Wokal Lipót, toţi fiind renumiţigravori ai timpului cu studii efectuate la Viena sau Pesta28.

ImpactÎn primele trei decenii ale veacului al XIX-lea, la Braşov

apar o serie de tipărituri româneşti, multe dintre ele lainiţiativa fraţilor Boghici. După ce tipografia de la poaleleTâmpei a obţinut dreptul de a edita cărţi în limba română(1804), unul dintre meşteri a fost trimis la Buda pentrudocumentare29. Se pare că relaţiile dintre cele două oficineau fost de lungă durată, întrucât în Psaltirea tipărită la Braşovîn 1827 întâlnim reprezentarea lui David în grădina cupalat. Modelul este, bineînţeles, cel din Psaltirea româneascăde la Buda din 1808, 1813 sau din 1817.

Faptul că Psaltirile din capitala maghiară au circulat şi lasud de Carpaţi este dovedit şi de apariţia la Buzău, înPsaltirile din 1856 şi 1860, a unui David semnat Rehacehsp.(?), care este inspirat, de data aceasta, din cel din Psaltireade la Buda din 181830.

În Moldova, la Mănăstirea Neamţ, a existat o veritabilăşcoală de gravură în lemn deosebit de prodigioasă, unde auapărut numeroase cărţi frumos împodobite. În cărţile deaici sunt prezente, de data aceasta, elemente decorative –viniete sau frontispicii – existente anterior în cărţileromâneşti de la Buda. Astfel, în Noul Testament din 1818 dela Mănăstirea Neamţ se găsesc două viniete pe care le aflămanterior la Buda, fiecare în altă tipăritură. Concret, o vinietăcu elemente vegetale de la Neamţ din 1818 apare şi la Budaîn vestitul Minei din 1804-1805, iar o alta – reprezentând uncastel cu o gradină în faţa lui – o găsim la Buda în Disertaţiedespre zahăr din 1813, de data aceasta figurând cafrontispiciu.

Revenind la arealul transilvan, am constatat că Mineieletipărite la Sibiu în 1854 de către episcopul Andrei Şagunaconţin anumite frontispicii de inspiraţie budensă. Maimult, însuşi cadrul foii de titlu pleacă după cel dinexemplarele de la Buda. O atentă privire asupra celor douăfoi, ne demonstrează, că dacă acea a Mineiului de la Buda eraalcătuită din moduli, precum spune şi Gh. Oprescu31, cea dela Sibiu este trasă după o singură placă.

Înrâurirea gravurilor de la Buda s-a exercitat şi asupraaltor domenii artistice. Astfel, un caz cu totul aparte pentrustudiul nostru este cel în care o gravură a influenţat opictură. În Calendariu…pre 100 de ani, alcătuit de NicolaNicolau din Braşov şi imprimat la Buda în 1814, se află ointeresantă ilustraţie în metal, intitulată Roata lumii, alăturide ornamente în lemn. Ilustraţia în metal poartă următoarea

explicaţie: Nestatornica roată a lumii şi primejdioaseleale ei valuri, fiind semnată Prixner sc. Pest. Despregravor, pe care l-am mai întâlnit semnându-l pe David dinPsaltirea din 1818, ştim că a trăit între 1746 şi 1819, activândun timp la Viena, iar apoi, după 1800, la Pesta. El eraapreciat pentru imagini simbolice, cum este şi aceasta dinCalendar32.

Considerăm că pictura executată de Ioan Eliazar dinValea Chioarului, pe numele său de mirean Lazar Toacaci,terminată în 1833, de la biserica de lemn cu hramul „Sf.Arhangheli Mihail şi Gavril” din Răstoci (jud. Sălaj)33, a avut capunct de pornire gravura de la Buda din 181434. Dintreasemănări menţionăm: poziţionarea roţii în centrul imaginii;înfăţişarea celor 4 personaje şi locul pe care îl ocupă acesteaîn spaţiu; prezenţa pe sol a şarpelui, coasei şi a mormântuluicu cruce, a corăbiei mult simplificată, inscripţiile.

Respectiva gravură, apărută într-o tipăritură româneascăde la Buda, complexă din punct de vedere al simbolisticii,indubitabil a dat mult de gândit oamenilor din vremeaaceea, şi dă şi celor din prezent, asupra sensului vieţii şi almorţii. Nu întâmplător această ilustraţie cu adânci implicaţiiasupra scurgerii inexorabile a timpului a apărut într-uncalendar pentru 100 de ani.

***

În concluzie, se observă că pentru cărţile religioase s-aapelat cel mai adesea la modele similare tipărite în spaţiulromânesc (Râmnic, Blaj, Sibiu, Braşov), atât în ce priveştetextul, cât şi în ce priveşte ilustraţia lor. Există însă şiexcepţii, când sursa de inspiraţie a imaginii provine dinOccident, în mod deosebit de la Viena. În schimb, pentrudecorarea cu gravuri a tipăriturilor laice s-a recurs numai lamodele străine: ungureşti, austriece ş a.. Ca dovadă, gravorii,atunci când semnează, îşi dezvăluie apartenenţa laneamurile amintite mai sus. Pe de altă parte, examinândcărţile tipărite în spaţiul românesc am fost plăcut surprinşicând am depistat la Braşov, Sibiu, Buzău sau MănăstireaNeamţ elemente grafice care provin din cărţile religioaseapărute la Buda.

Aşadar, se poate spune că s-a creat o rută, Viena-Buda-spaţiul românesc, şi invers, pe care circulau intens cărţileromâneşti şi gravurile acestora. Schimbul reciproc de idei,informaţii şi oameni, rolul acestora, precum şi formareaelitelor în plan artistic, au contribuit la dezvoltarea artei şiculturii, precum şi la promovarea ideilor progresiste care audus la închegarea conştiinţei neamului românesc.

Note:

1. Despre istoria tipografiei româneşti din Buda vezi îndeosebi:Andrei Veress, Tipografia românească din Buda, în Boabe de grâu, III, nr.12, 1932, p. 593-612; Péter Király, Typographia Universitatis HungaricaeBudae, 1777-1848, Budapest, Akadémiai Kiadó, 1983; Käfer István,Az Egyetemi Nyomda négyszáz éve (1577-1977), Budapest, AkadémiaiKiadó, 1977; Domokos Sámuel, Tipografia din Buda. Contribuţia ei laformarea ştiinţei şi literaturii române din Transilvania la începutul secolului alXIX-lea, Giula-Gyula, Editura Noi, 1994; Berényi Maria, Culturăromânească la Budapesta în secolul al XIX, Teză de doctorat susţinută înanul 2000, coordonator ştiinţific Prof. Univ. Dr. Nicolae Bocşan,

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 40

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.2. Anca Elisabeta Tatay, Incursiune în gravura cărţii româneşti vechi de laBuda, 1780-1830, în Danubius, XXVI, 2008, p. 251-262.3. Andrei Veress, op. cit., p. 595; Monica Avram, Activitatea tipografieide la Buda de la începuturi şi până la cenzoratul lui Petru Maior, în Libraria.Studii şi cercetări de bibliologie, V, 2006, p. 146.4. Gh. Oprescu, Grafica românească în secolul al XIX-lea, vol. I,Bucureşti, Fundaţia Regală Pentru Literatură şi Artă, 1942, p. 152.5. Andrei Veress, op. cit., p. 596; Dan Rîpă-Buicliu, Bibliografiaromânească veche, Additamenta, I (1536-1830), Galaţi, Editura Alma,2000, p. 354-356.6. Anca Elisabeta Tatay, Xilogravurile Mineiului de la Buda din 1804 şi1805, în Apulum, XLVI, 2009, p. 119-137.7. Andrei Veress, A budai Egyetemi Nyomda román kiadványainakdokumentumay, Budapest, Académiai Kiadó, 1982, p. 98; Dan Rîpă-Buicliu, op. cit., p. 355.8. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a românilor,vol. II, Vălenii de Munte, Tipografia „Neamul Romănesc”, 1909, p.229.9. Anca Elisabeta Tatay, Gravura în metal din cărţile româneşti religioaseapărute la Buda (1780-1830), în Lucrările sesiunii naţionale a doctoranzilorîn istorie, Ediţia I, Oradea, 22-23 mai 2009, coordonatori Mihai D.Drecin, Ioan Horga, Barbu Ştefănescu, Oradea, EdituraUniversităţii din Oradea, p. 263.10. Vezi Gh. Oprescu, op. cit., Cornel Tatai-Baltă, Gravorii în lemn dela Blaj (1750-1830), Blaj, Editura Eventus, 1995; Anca ElisabetaTatai, Xilogravura de la Sibiu (sfârşitul secolului al XVIII-lea—începutulsecolului al XIX-lea), Alba Iulia, Editura Altip, 2007.11. Nicolae Iorga, op. cit., p. 230; Mircea Anghelescu, L’Imprimerie del’Université de Buda et les luministes roumains, în Tipographia UniversitatisHungaricae Budae, 1777-1848, coordonator Péter Király, Budapest,Académiai Kiadó, 1983, p. 290.12. Gh. Oprescu, op. cit., 152, fig. 62.13. Cornel Tatai-Baltă, Reprezentarea Sfântului Ioan Damaschin înOctoihurile româneşti vechi, în Ars Transsilvaniae, VIII-IX, 1998-1999, p.249, 255, 256, fig. 6, 7, 17, 18.14. Andrei Veress, op. cit., p. 595 vorbeşte de o Psaltire apărută înultimul deceniu al secolului al XVIII-lea la Buda, dar Ioan Bianu,Nerva Hodoş, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche (1508-1830), Tom. I-IV, Bucureşti, Editura Socec& CO., Soc. Anonimă,1903-1944, sau contributiile ulterioare vorbesc de o primă Psaltire,dar neilustrată cu portretul lui David, abia în 1802.15. Ulrich Thieme, Felix Becker, Allgemeines Lexikon der BildendenKünstler von der Antike bis zur Gegenwart, vol. IV, Leipzig, Verlag vonE. A. Seemann, 1910, p. 37; Gh. Oprescu, op. cit., p. 222; RózsaGyörgy, Grafikatörteneti tanulmanyok. Fejezetek a magyar vonatkozasugrafikai abrazolasok multjabol, Budapest, Akadémiai Kiadó, 1998, p.61-62; http://hu.wikipedia.org/wiki/ (2010.10.10).16. Dintre Psaltirile tipărite în centrele tipografice româneşti leamintim doar pe cele de la: Govora, 1637, Târgovişte, 1710, Râmnic,1751, Blaj, 1764, Iaşi, 1766.17. Gh. Oprescu, op. cit., p. 222.18. Ulrich Thieme, Felix Becker, op. cit., vol. X, p. 542; Gh. Oprescu,op. cit., p. 219; http://www.stub.unibe .ch/stub/ ryhiner/ -mapmak/e1.html (2010.10.10); http://ester. utlib.ee/ search ~S1?/ -aEngelma nn+Bernt, +toimetaja /aengel mann+ bernt+toi me taja /-3%2C-1%2C0%2CB/ exact&FF=aengelmann +johann+wens~bel+1748+1803+grave erija &1%2C5%2C (2010.10.10).19. Mircea Tomescu, Istoria cărţii româneşti de la începuturi până la 1918,Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968, p. 121.20. Ioan Bianu, Dan Simonescu, op. cit., Tom. IV, p.305, anunţăprezenţa unei ediţii anterioare, respectiv în anul 1817.21. Alexandru Duţu în Coordonate ale culturii româneşti în secolul XVIII,(1700-1821), Studii şi texte, Bucureşti, 1968, p. 225 afirmă: „Amindicat în «Steaua», 1966, p. 120-121, că Nicola Nicolau a tradusîntreaga lucrare a lui Pierre Blanchard după o versiune germană, darvolumele III şi IV nu au mai văzut lumina tiparului”.

22. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Dan Simonescu, op. cit., Tom. III, p.290.23. Gh. Oprescu, op. cit., p. 231.24. N. I. Barbu, Plutarh. Viaţa şi opera sa. Studiu introductiv laPlutarh, Vieţi paralele, vol. 1, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966, p.XXXIII.25. Gh. Oprescu, op. cit., p. 231.26. Kinga Frojimovics, Géza Komoróczy, Viktória Pusztai, AndreaStrbik, Jewish Budapest: Monuments, Rites, History, Budapest, CentralEuropean University Press, 1999, p. 509; Ilona Mona, HungarianMusic Publication 1774-1867, în Studia Musicologica AcademiaeScientiarum Hungaricae, T. 16, Facs. ¼ (1974), p. 270; http://www.katolikus.hu/hungariae/katal4-eng.html (2010. 10.10).27. Din cercetările efectuate mai avem cunoştinţă despre ediţiafranceză Nouveau Plutarque, Paris, 1803-1804 şi despre o alta, în limbagermană, Neuer Plutarch, apărută la Pesta în 1815.28. Vezi pentru bibliografia lor Ulrich Thieme, Felix Becker, op. cit.Vol. I-XXXVII; Pataky Dénes, A Magyar Rézmetszés Története. AXVI. Századtól 1850-ig, Budapest, Közoktatásügyi Kiadóvállalat,1951.29. Ruxandra Nazare, Cărţile tipărite de negustorii braşoveni, fraţiiConstantin şi Ioan Boghici, în Libraria. Studii şi cercetări de bibliologie, VI,2007, p. 313.30. Anca Elisabeta Tatay, Gravura în metal din..., p. 265; idem,Consideraţii referitoare la tipografia de la Buda şi cultura din ŢaraRomânească şi Moldova, în Lucrările conferinţei cu participare internaţională„Bibliologie şi patrimoniu cultural-naţional: cercetarea şi perspectiveledigitizării”, Ediţia a III-a, Alba Iulia, 2009, coordonatori Eva Mârza,Ana-Maria Roman Negoi, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2009, p.301-302.31. Gh. Oprescu, op. cit., p. 152.32. Ulrich Thieme, Felix Becker, op. cit., vol. XXVII, 1933, p. 409;Gh. Oprescu, op. cit., p. 222-223.33. Valer Hossu, Răstoci - O istorie într-un sat, Cluj-Napoca, 1996, p.70-71; http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_ din_R% -C4% 83stoci (21. 10. 2010 ); Carol Harsan, O icoană din Răstoci pebiroul Papei Ioan Paul al II-lea, în România liberă, 4 noiembrie 2006.34. Anca Elisabeta Tatay, Gravura „Roata vieţii” din „Calendarul pe 100de ani” de la Buda din 1814, în Libraria, nr. VIII, 2009, p. 173.

Bibliography:

1. Bianu, Ioan, Hodoş, Nerva, Simonescu, Dan, The OldRomanian Bibliography (1508-1830), Tom. I-IV, Bucureşti, EdituraSocec& CO., Soc. Anonimă, 1903-1944.

2. Domokos Sámuel, The Typography of Buda. Its Contribution tothe Formation of the Romanian Science and Literature from Transilvaniaat the Beginnind of the 19th Century, Giula-Gyula, Editura Noi,1994.

3. Oprescu, Gh., The Romanian Graphic Arts in the 19th Century,vol. I, Bucureşti, Fundaţia Regală Pentru Literatură Şi Artă, 1942.

4. Tatay, Anca Elisabeta, Incursion in the Engraving of the OldRomanian Books from Buda, 1780-1830, în Danubius, XXVI, 2008,p. 251-262.

5. Thieme, Ulrich, Becker, Felix, Encyclopedic Dictionary ofVisual Artists from the Ancient Time up to the Present, vol. I-XXXVII,Leipzig, 1907-1950.

6. Veress, Andrei, The Romanian Typography from Buda, în Boabede grâu, III, nr 12, 1932, p. 593-612.

41 >>>

1. La Bibliothèque de l’évêque Ignace Batthyàny

A travers les derniers trois siècles, on a assisté à unemultiplication des bibliothèques et des livres et à leurenrichissement par l’acquisition des exemplaires rares. Ceslivres furent sources d’inspiration et de tentation, mais ausside témoignages concernant le changement du mentalcollectif et individuel. Les Batthyány rendent le meilleurexemple d’une famille qui au XVIIIe siècle, ils étaitparfaitement intégrés dans l’aristocratie autrichiennesachant s’adapter à tous les changements du moment.Outre les conclusions concernant le rôle et leur positiondans la Maison d’Autriche et dans le Royaume de Hongrie,comme en Transylvanie, il reste toujours à compléter, lerôle européenne de cette famille pour l’histoire du livre.

Pour cela il nous faut souligner l’intérêt pour la cultureet pour le mécénat qu’ils manifestèrent si n’était que par lafondation des bibliothèques, d’abord par Balthasar IIBatthyány I, au XVIe siècle, par Adam I au XVIIe siècle etpar Charles-Joseph, Théodore et le primat JosephBatthyány, au XVIIIe siècle. Leurs livres enrichissent de nosjours, les grandes bibliothèques de plusieurs pays3. Seule laBibliothèque fondée par Ignace Batthyány (1741-1798), seconstitue toujours dans une Bibliothèque de grande valeureuropéenne.

Elle est due à son goût pour les livres et les textes rares,ainsi que pour les travaux d’érudition auxquels il s’apprêtaiten tant qu’historien et théologien. On arrive facilement àfaire le brossage du portrait de l’évêque et celui du savantpar excellence, dans les sens du XVIIIe siècle. Surtout en

ayant en vu ses projets historiques et culturels, dont le plusimportante fut la fondation de l’Institutum Batthyaniani 4, avecson Observatoire astronomique, sa Bibliothèque et sonImprimerie, placé à Alba Iulia, siège du grand diocèse deTransylvanie.

Son portrait pourrait s’achever par le simple traitementdu contenu de sa très riche bibliothèque et notamment, parla présentation de ses livres. Car elle est à l’image del’homme et prélat ouvert d’esprit, qu’il fut Batthyàny. Déjàson premier catalogue de livres, reflète ses goûts et sonintérêt pour certains domaines de la recherche.

Le noyau de sa bibliothèque se constitue autour desacquisitions effectuées lors de son séjour d’études à Romeet de ses 15 années passées à Eger5 en tant que haut prélat,mais sa valeur haussa considérablement par l’achat de lacollection de l’archevêque de Vienne, le CardinalChristophoro, Migazzi, en 1782. Seule cette acquisitionapporta plus de huit mille volumes en provenanced’Europe, dont des incunables et des manuscrits surparchemin, parmi lesquels, un évangéliaire carolingien, detrès grande valeur6.

Les codex, véritables « mirabilia » couvrent une longuepériode du IXe au XVIIIe siècle, tandis que 273 d’entreeux, sont écrits avant 1526. Le support de l’écriture, enencre d’or ou de couleurs différentes est pour une centainede manuscrits, le parchemin, mais ce qui leur rend encoreplus de valeur et de beauté, ce sont les riches ornementsdont ils sont illuminés. Par le contenu, la plupart sont desmanuscrits religieux, tels des bibles, des études d’exégèsesbibliques, des homélies, des sermons, des missels, mais aussi

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 42

D o i n a H E N D R E B I R OBiblioteca Naţională a României, Filiala Batthyaneum

National Library of Romania, Batthyaneum Branch

La Bibliothèque Batthyaneum et les livres français provenant de Lyon,ancien carrefour typographique. XVIe -XVIIIe siècles

The Batthyaneum Library and the French book from Lyon, old typografical centre. XVIth-XVIIIth century

The study of the French books from the Batthyaneum Library was performed in time by several researchers and librarians.After a recent centralization of the fund, the result shows about five thousand bibliographical items, demanding a deeperresearch. After a presentation of the founder Ignatius Batthyanyi and of the Batthyaneum Library, as well as of some referenceworks regarding French civilization, we describe several manuscripts and prints from the Gallica fund preserved here,especially those from the important printing center of Lyon, work of more than one hundred and twenty publishers, coveringthe sixteenth to the eighteenth centuries. This communication is part of a comprehensive recovery project, patterned after themodel of the French National Library and the National Library Szecsenyi in Budapest, and will end with a complexbibliography. One will also separately compile a catalogue of Lyonese books.

Keywords: old French books, Batthyaneum Library, Gallica fund, Lyonese booksInstitution’s address: str. Gabriel Bethlen, nr. 1, Alba Iulia, România, tel./ fax: +40.258-811939Personal e-mail: doina.hendrebiro@bibnat.ro

des ouvrages sur l’Histoire de l’Eglise, suivies par celles duDroit canon et du Droit civil.

La langue prédominante de la rédaction des manuscritset des imprimés est le latin, langue qui a conféré pendantdes siècles l’unité de la culture européenne, toutefois ontrouve des écrites dans environ trente autres langues, dontle français.

2. … Et ses Mirabilia

Avant de passer aux imprimés, il faut mentionnerquelques manuscrits sur parchemin, qui pourraient en avoirun rapport direct à la France, comme lieu d’exécution ou dedécoration, tels sont7:

Liber de bello Jugurthino8, écrit par deux copistes, chaqueparagraphe commence avec une lettre onciale et beaucoupdes gloses sont annotées entre les lignes. Nous présentonsl’ouvrage, car sa reliure de XIV renferme comme pages degarde, deux fragments de livre de compte français de XIIIe-XIVe siècle.

Psalterium Davidicum cum calendario9, dont l’iconographieprésente un rapport direct entre le texte richement illustréavec les signes zodiacaux et les métiers pratiqués pendantl’année. Les pages sont décorés, avec les initiales et lesbaguettes peintes, historiées ou ornées, en or et pigmentsbleu et rose, ayant un rôle symbolique, historique etesthétique à la fois. La plus belle c’est la page 9 avec le B enmajuscule, et les figures du Roi David et de Jésus Christ surle fond d’or. Le peintre flamand ou français est méconnu,mais des ressemblances ont déjà été faites avec « Les richesheures de Duc du Berry », des frères Limbourg10.

Biblia sacra11, est un manuscrit écrit sur deux colonnesavec des caractères gotiques minuscules, sur un très finparchemin. Il comporte quatre-vingt six initiales historiéesavec des figures des saints et des scènes religieuses enminiature, parfois terminées en rinceaux et bordures enmarge des pages, ornés des motifs géométriques etvégétaux. L’ensemble suggère la facture artistique desenluminures françaises de XIIe siècle.

Horae cannonicae(diurnae) Latinae et Gallice12, est un livred’heures, sans calendrier écrit en latin et français, en encrerouge et noir, en plein page, encadré des feuillages ou desrinceaux et richement orné de grandes initiales historiées oufiligranées, en bleu, rouge et vert sur fond doré. L’unité dutexte est donnée par les baguettes décoratives, de mêmefacture. Mais le comble de la perfection est rendu par les 55miniatures, qui occupent la moitié de la page, projeté sur unfond marbré et représentant des scènes religieuses. Lesspécialistes ont fait une approche avec le coloris,l’iconographie et la facture des « Très riches Heures du Duc deBerry ».

Psalterium Davidicum13, c’est un des plus beau psautierhistorié de la Bibliothèque, écrit en latin sur parchemin,avec les saints français inscrits dans son calendrier. Ilcomprenne treize pages peintes avec des miniatures en or etpigments par un peintre flamand. Les pages comportentparfois des doubles images, prélevées de l’iconographie duRoi David et de la vie de Jésus Christ, des vignetes, des

bordures et des rinceaux ornés des motifs végétaux etanimaux, dont les oiseaux, les chevaux et pour la premièrefois, la gorille y apparaissent.

Si dans une première étape nous avons cité quelquesouvrages, notamment pour leur esthétique, poursuivonsavec l’exemple d’un manuscrit français, celui de PetrusLombardus episcopus Parisiensis, « Sententiarum », libri IV, duXIIIe siècle, important cette fois pour le lieu d’apparition etson contenu, étant donné qu’il s’agit d’un livre de Droitcanon.

La Bibliothèque conserve également, 571 incunables,issues de 223 maisons d’édition européennes, qui ontdéroulé leur activité typographique dans 38 villes. Les plusgrandes, y sont représentées par la production desimprimeurs, tels, Antonius Köberger, Erhardus Radtolt,Antonius Saorg, Nicolaus Jenson, Alde Manuce, JohannesZaines, entre autres. Mais la valeur de cette collection estconférée aussi, par l’ancienneté et par la rareté desexemplaires, car la collection compte une trentained’éditions princeps et un grand nombre d’éditions rares.

Désormais, les incunables français de la BibliothèqueBatthyaneum, ont été publiés en 197514 . Parmi lesincunables ayant une liaison à la France d’aujourd’hui,citons l’ouvrage le plus ancien, Summa de casibus conscientiaed’Astesanus de Ast, imprimé par Johannes Mentelin en 1466à Strasbourg, et De bello Gallico, Caesar Caius Iulius, liber VII,Venetiis, par Nicolaus Genson Gallicus, 1471, pour son contenurelatif à l’histoire de France. Toutefois, une listed’incunables issus des importants centres typographiquesde France, est donnée dans les annexes. Une bonne partie,proviennent de Strasbourg, et sont des ouvrages entréesdans la Bibliothèque de Batthyany, par l’achat des livres del’Eglise Saint Jacob de Levoca, livres désormais étudiés etcatalogués15.

3. Livres français anciens de la BibliothèqueBatthyaneum

A partir du XVIe siècle, on assiste en Europe à uneimportante circulation de livres français, transmis par deséditeurs et des libraires, processus amplifié par lesinnovations dans le domaine de l’imprimerie, et par ladiffusion des idées de la Réforme. Ces facteurs, menèrentimplicitement, à la hausse de l’intérêt pour les ouvragesfrançais en soi, à part les contenus proprement dit deslivres. Donc, rien de surprenant, quant à la diversité desdisciplines et de la provenance des livres abrités dans lesbibliothèques européennes.

Fait normal si dans la Bibliothèque Batthyaneum, leslivres français trouvèrent-ils une place important. Il noussemble intéressant d’aborder le patrimoine de laBibliothèque d’Alba Iulia, non seulement du point de vuede l’histoire du livre, mais aussi du point de vue d’untransfert culturel. Il faut « diriger la recherche historique dans lesens de l’orientation méthodologique, visant à mettre en évidenceles interférences qui existent entre différents espacesculturels et les mécanismes qui les génèrent. Considérerd’abord le livre comme une forme identitaire et ensuite,

43 >>>

comme un objet mobil, qui comporte une dimensionculturelle, et une valeur économique, car c’est le résultatd’une production intellectuelle et d’une fabricationmatérielle16.

A partir de cette perspective, les livres et lespublications étrangers de la bibliothèque, originaux outraductions, reçoivent des nouvelles connotations,restituant plus d’informations sur les possesseursprécédents et sur la personnalité du fondateur même.

Ce type d’analyse, nous a permis d’observer « le processusde translation des livres, entre son contexte d’émergence et le nouveaucontexte de réception »17 et cet examen, a mit en valeur le rôlede toutes les instances de médiation : éditeurs, traducteurs,libraires, bibliothécaires, collectionneurs, voyageurs, ainsique la transformation sémantique liée à l’importation delivres français. Il est important de savoir quel usage en a étéfaite de ces livres français, dans le cas échéante, commentIgnace les a traité, tout en sachant que l’évêque connaissaitet employait la langue, pour écrire une partie de sacorrespondance, qu’il a traduit lui-même la méthodedidactique de Beuvelet18 et qu’il a édité dans son imprimerie,d’Alba Iulia, la traduction d’une ouvrage d’enseignementpour les jeunes filles, d’italien en français, faite par sa nièceSéraphine Batthyány19.

Parmi les exemplaires de la collection des Bibles de laBibliothèque Batthyaneum, formée de 660 exemplaires,dans plus de 30 langues et idiomes et dans une variétéinfinie de modes d’impression, de reliure et dans certainscas, d’illustration, mentionnons ceux qui sont issus despresses des Estienne ou des imprimeurs lyonnais. Ellescomprennent des nombreux in-folio avec des tomesvolumineux et très lourds, reliés en bois et cuire etcomportant des chaînes. Pour exemplifier cette collection,nous donnons dans les annexes, une liste de trente-troisBibles inclues dans notre fond Gallica.

Un domaine tout aussi bien représentés que lathéologie, est celui des sciences, par les livres de médecineou d’autres, telles, la géographie, l’astronomie, la chimie, laphysique et les sciences naturelles, bien que moinsnombreux, qui couvrent des domaines d’intérêts diverses20.Grâce aux recherches du professeur Constantin Bart, lefonds médical d’environ 2000 titres, fut publié21. Il signalaaussi les 49 manuscrits et les 37 incunables ayant une liaisondirecte avec la médicine, ainsi que les écrits de plus de 10auteurs appartenant à la Faculté de Médicine deMontpellier, comme, Arnaud de Villeneuve et RaymondLulle. Citons dans cette catégorie, « De planetarium in fluxu incorpus humanum » de Mesmer, dont un deuxième exemplairese conserve de nos jours à Vienne.

Sans vouloir minimiser l’importance d’autres domainesscientifiques existants, ajoutons celui de l’Histoire, commedomaine amplement représenté, par d’importants livresrares, à partir du XVIe siècle, ayant une circulationrestreinte dans les grandes bibliothèques. Il s’agitd’Antiquitatum variarum autores, quorum catalogum sequenscontinet pagella, Apud Seb. Gryphium, Lugdunum, apparu en1522. Auquel s’ajoutent au XVIIe et au XVIIIe siècles, desnombreux plans, cartes, traités de fortifications du maréchal

Vauban, ainsi que tous les ouvrages de stratégie militaire deMontecucoli, d’Eugène de Savoie et d’autres maréchaux.

Arrivés dans ce point de l’énumération, il nous fautrevenir brièvement à la deuxième partie de notre étude. Detraiter la production typographique d’une centained’éditeurs et des libraires lyonnais, richement représentésdans la Bibliothèque d’Alba Iulia, par leurs ouvrages22.

4. Lyon, l’important centre typographique del’Europe

Entre 1525 et 1540, Lyon était la seconde ville deFrance comptant 40.000 habitants, très fréquentée par toutel’Europe pendant les quatre foires qu’on organisaitannuellement. Parmi d’autres manufactures, l’imprimerienaquit grâce à Barthélemy Buyer, qui finança les frais d’unpremier atelier, celui deGuillaume Leroy, imprimeuroriginaire de Liège, qui publia le 7 septembre 1473,l’ouvrage Compendium breve quinque continens libros.

Vers la fin du XV siècle Lyon était devenu le siège ducommerce international du livre, avec ses environ cinquanteimprimeurs chiffre qui haussa milieu du XVIe siècle, lenombre d’ateliers typographiques qui fonctionnaient àLyon augmenta à 450..dont certains, venus « avec leur matérielet leur savoir-faire », de Venise, de la Hollande et del’Allemagne. C’est ici qu’apparut le premier livre historiéimprimé en France et décoré par la technique de la gravureen taille-douce23.

C’est à Lyon que furent imprimés pour la première foisen France des livres avec des caractères hébraïques etnotamment en italique, nommé aussi « caractères de civilité »,ainsi que des impressions musicales. « Les maîtres imprimeursà la tête des nombreux ateliers, travaillaient surtout sur commande,pendant que les marchands imprimeurs dirigeaient une cinquième desateliers lyonnais. Ils pratiquaient leur propre politique d’édition,imprimaient, publiaient et diffusaient leurs ouvrages. Hommescultivés, passionnées par l’Humanisme qui se propage dans toutel’Europe, il eurent un rôle fondamental dans la diffusion des idéesnouvelles »24.

Les domaines du savoir étaient amplement représentés,par des bibles illustrées, ouvrages de droit, d’érudition, descience et de médecine, d’histoire et de littérature avec desauteurs lyonnais ou ayant vécu à Lyon, mais aussi desécrivains hôtes de Lyon à la Renaissance, tels Rabelais,Marguerite d’Angoulême, Bonaventure des Périers, Lemairede Belges, Clément Marot. S’ajoutent aussi des pamphlets etdes pièces de circonstances. Une partie de cette production,se retrouve désormais parmi les livres français de laBibliothèque Batthyaneum. Elle abrite aujourd’hui lesœuvres issues de 25 ateliers de XVIe siècle, de 56 ateliers deXVIIe et 19 de XVIIIe siècle.

Ainsi s’explique le rôle des livres, dans l’avènement del’esprit scientifique tout à la longue des siècles. De même,quel fut le parcours des idées dans toute l’Europe, afin decréer une nouvelle orientation des esprits chez les historienset les ecclésiastes.

Toutefois, une simple énumération des bibliothèquesfondées dans cette espace par les hommes d’Eglise suffiraitpour mettre en évidence l’ouverture culturelle enregistrée

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 44

dans les provinces appartenant à la Maison d’Autriche,notamment en Transylvanie. Autrement dit, dans cesconditions, devint plus claire l’affirmation selon laquelle,«les rapports intellectuels étaient maintenus, jouant un rôleconsidérable dans la vulgarisation des idées nouvelles »25.

ANNEXES

I. LIVRES PROVENANT DE CERTAINES VILLESFRANÇAISES DANS LA BIBLIOTHEQUEBATTHYANEUM

STRASBOURG :BAYSIO GUIDO DE -. Rosarium decretorum, Argentorati,

Johannes Mentelin, vers 1470. Signature de Johannes Henckel: Isliber fuit ab antiquo Ecclesie sancti Jacobi Leutschonie. Le livre estrichement orné, dans un scriptorium de Levocsa, d’après Varju Elemér.

SANCTA MARIA, PAULUS DE -. Dialogus qui vocaturScrutinium scripturarum. (Argentorati, Johannes Mentelin,environ 1470.) Les inscriptions indiquent les possesseurs :« Magister Paulus Wan Sacrae theologiae doctor, canonicus ecclesiePataviensis et confrater », Wann Pál qui fut dès 1469 professeur del’Université de Vienne, « Iste liber est Monasterii Celle Marie inAustria et emptus anno 1492 ». Enfin l’ex-libris du cardinalCristophoro Migazzi, colé à l’intérieur, confirme le troisièmepossesseur du livre.

BERNARDUS PARMENSIS. Casus longi super decretales.Argentinae, 1484. Sur la page de garde, un mot inscrit, Hospitalis,avec une écriture de XVe siècle.

SABUNDE, RAYMUNDUS DE - Theologia naturalis siveliber creaturarum. Argentinae, Martinus Flach, 1496. En craierouge, sur la page de garde, Ad hospitalem leporosorum Sancte ElisabetLewtschovie. Sur le verso, au début du XVIe siècle, Liber ecclesieSancti Jacobi in Lewthscha.

JACOBI WIMPHELINGI de integritate libellus.Argentinae, Joannes Knoblouch, 1506. coll.: RABANI deinstitutione clericorum ad Heistulphum archiepiscopum libritres. Phorcae, Thomas Antselmi Badensis, 1505. Coll.: Manualecuratorum, praedicandi prebens modum: tam latino quamvulgari sermone practice illuminatum. 1506. Inscriptions: JoannisHenckel plebani Lewtshowiensis per venerabilem dominum JoannemVillacum plebanum de ... ssy, 1517; Inscription de XVIIIe siècle:Parrochiae Leutzschoviensis et Joannis Henckel.

GEILER, JOHANNES - DE KEISERSBERG. Naviculasive speculum fatorum. Argentorati, Johannes Knoblauch, 1513.Inscription de XVIIIe siècle: Parochiae Leutschoviensis.

GERSON, JOHANNES -. Opera. Argentinae, JohannesKnoblauch, 1514. Pars II. (Joannis Henckel), pars III (1516) et IV(Joannis Henckel plebani Lewtschouiensis).

LYON :TURRECREMATA, JOHANNES DE - Summae de

ecclesia domini. Lugduni, Johannes Treschsel, 1496. Inscription:Iste liber emptus est per me Joannem Henckel plebanum Leutzsehouiensemanno dui 1516 Bude denariis centum.

OPUS REGALE, in quo continentur infrascripta opuscula:Epistola consolatoria in qua ... remedia ad repellendum omnescausas tristitiae, de officio ... etc. Lugduni Stephanus Gueynard,sine anno. Inscription de XVIIIe siècle: Georgij Moelner sum.Alább: Ecclesiae Leutschoviensis et Iste liber emptus est per me Matheumplebanum Montis sancti Georgy pro 1. floreno in auro. Anno 1510 M. W.(Matheus Walloch). En encre noire: Johannes Schtel c. Numis. 1529.

ARETIO, ANGELVS DE - Lectura super Institutionumlibri IV. Lugduni, Nicolaus de Benedictis, 1510. Inscription : Hic

liber donatus est mihi Joanni Henckel post mortem reverendissimi dominiSigismundi episcopi Waradiensis.

ANTON II, JOHANNES -. Commentaria super decretum.Lugduni, Johannes Cleyn, 1511. attribué à Johannes Henckel,

PARIS:HORAE Beatae Virginis secundum usum Romanum.

Parisiis, Thielmann Kerner, 1503, reliure de XVIIIe siècle.HEURES a lusaige de Rome. Paris, Gillet Hardouyn, 1505,

reliure de XVIIIe siècle. BERNARDUS SANCTUS. Opus praeclarum complectens

sermones. Parisiis, Johannes Parvus, sine anno. Inscription :Joannis Henckel plebani Leutschoviensis. 1516. Cracovie fl. 11 in auro, età la fin du livre : Joannis Henckel.

HEURES. In colofon: Le presentes heures longues sont alusaige de Rome toutes au long sans riens requerir ont essenouvellement Imprimees a Paris pour Germain Hardouynlibrarire Callendrier pour les années 1520-1530.

II. EDITEURS LYONNAIS A ALBA IULIA

1. ANTONII ISOBURGER, 15152. FRANCISCUS FRADIN, 15153. JACOBUS SACCION/SACONUS, 15194. JODACO BADIO, 15195. JACOBUS MYT, 15206. GERARDUM ROSE, 15387. JOANNES TARNACSIUM/TORNAESIUS, Jean de

Tournes, 1552, 15828. PETRUS ANTESIGNATUS, 15549. MATHIEU BONHOMME, 1554 ; 1558 ; 156010. SILVIUS JOHANNES FRELLONIUS,155511. SALAMANDRAE (Matthias Bonhome ?), 155612. BARTHOLOMEUM VINCENTIUM, 1557 ; 157713. A. VINCENTIUM (Vincentium Portonarium?), 155814. GUILLELMUS ROUILLIS, 1558 ; 1569 G.

ROUILLIUM, 157015. HUGONEM A PORTA, 1558 ;1593 ;160316. JACOBI JUNTAE, 156217. JOANNES MARESCHAL, 156318. JACOBI JUNAL HAEREDES, 1564 19. BARTHOLOMEUM HONORATUM, 158120. GUILLELMUS LAEMARIUS, 1589 /Guillaume

Lemaire21. JACOBUS BERIER, 1591 22. JACOBUS ROUSSIN, 159523. FRANCISCI FABI, 159924. RAPHELENGIUS, 159925. GRYPIUS SEBASTIEN, 1522, 152825. BERINGOS FRATRES, 160026. ANTOINE DE HARSAY, 160227. MORILLO N.C., 160728. PAULI FRELLEN, 160829. ARNAUD LAURENT, 160930. CLAUDE RIGAUD, 160931. IACOBI CARDON/CARDONET, 1615, 162232. PETRUS CAVELLOT, 162233. PETRUS CANELLAT/CARELIAT ?, 1620, 162234. LUDOVICUS PROST, 162435. ANDREAS MATHEUS PROST, 162837. IACOBUS PROST, 1628, 163438. PETRUS PROST, 163039. JOHANNES WORDANUS, 163040. CHARD. ANTOINE, 162841. CLAUDIUS LANDRI/Landry, 1624

45 >>>

42. ASING DE FRIES, 163243. SYMPHONIARIUM BERAUD, 163444. ELHARDUS, 163145. LAURENTIUS DURAND, 1623, 1634, 163546. ELZEVIR BONAVENTURA47. ELZEVIR ABRAHAM48. ELZEVIR LUDOVICUS, 1630, 1648, 165049. CHALMETTE, 164850. JOANNIS MAIRE, 164851. JEAN-BAPTISTE DE VILLE, 164852. GABRIEL BOISSART, 164353. CLAUDIUS DU FOUR, 164154. ANTONIUS BARET, 165755. PHILIPPE BORDE, 165756. JOANNES DEVENT, 165257. PETRUS RIGAUD, 165358. GUILLELMUS BARBIER, 164959. INC. NICCL. A DORP ? 164860. MARC RAVAND, 165861, BENEDICTUS CORAL, 166362. VIDUA BENEDICTUS CORAL, 63. JACOBUS FAETON, 166464. ADAMUS DEMEN, 1664, 166665. PETRUS BAILLY, 166366. ANTONIUS JOANNES HUGUETAN, 166667. REMEUS G. ?, 166668. ROMANS G., 166769. CLAUDIUS BOURGELOT, 166970. PETRUS CHEVALLIER, 167271. OFFICINA HACKIANA, 167372. BARTHOLOMAEUS RIVIERE, 167473. CERTE J, 167574. JOANNES GALLEMART, 167675. JACOBUS MERLAN, hostii bibliopolanum, 167976. JACOBUS FACTEN, 168577. GIACOMO ARISSON, 1677, 169178. FLORUS MARTIN, 169379. FREDERICUS HAARING, 179380. ANTOINE BOUDEL(T) ? 179581. ANDRE CARNIER, 169582. GABRIELIS ET SAMUELIS DE TOURNES, 170083. JEAN-MARIE BRUYSET, 170184. RICHARD LALEMENT, 170185. JACOBUS LIONIS, 170286. HILARIUS BARITEL, 170287. CHRISTOPHORUS BARITEL, 170288. LINDEN JOANNIS VANDER, 171089. JACQUES CERTE, 172390. JOANNES POSUEL, 171791. LAURENTIUS ANISSON, 171792. ANTOINE BOUDET, 173393. CLAUDE PLAIGNARD, 173994. ARTYMEL DELAROCHE, 174295. PETRUS VANDER, 174596. DELAROCHE, VEUVE ET FILS, 174697. SAMUELIS LUCTITMANS, 175198. REGAULD, 1770 ??? RIGAULD ??? 99. BENOIT DUPLAIN, 1773100. DUPLAIN, FRERES, 1775101. FACHEUX, 1779

ANNEES INCERTAINES :

Jannis, Marion, Joannis Mares, XVI ?; Jacobus Stoer ;

Joannis Pillehotte ; Pauli Gruitis ; JacobusHacilius/Hackius/Officina Hackiana ; Theodorus Hock ;Joannis Antonius Muguet ; Alonso Gomez ;

III. CERTAINS BIBLES IMPRIMEES EN FRANCE

XVIe siècle.

Biblia sacra utriusque testamenti iuxta hebraicam et graecam veritatem,vetustissimorumque ac emendatissimorum codicum fidem diligentissimaerecognita. Positis suis locis (ubi opus videbatur), figuris quisdam. Additisquoque ad singula capita singulis argumentis hactenusnon nisis studiosishaud du die prenitate sua placituris. Adest index rerum biblicarum unacumhebraicarum vocum dictionario. Hac omnia nova. Quibus tertiusMachabeorum liber paucissimis cognitus, iam recens accesit, Coloniae,1527( 1477 ?), Petrus Quentel, 16 + CCCXXV + 2 +fol.LXXXVII + 10, A III 15

Biblia latina, Lugdunum, 1531, I. Mares, 20+508+156+116,CVI 9

Biblia latina, Hebraeca, Caldaeca, Graeca et Latina nomina virorummulierum, populorum idolorum, urbium aluviorummontium, ceterumquelocorum quae in Bibliis leguntur restituta cumlatina interpretatione.Locorum descriptio et cosmographia ; Index pruterea perum et sententiarum,que iisdem Bibliis continentur. His accesserunt schemata TabernaculiMosayci et Templis Solomonis quae praecunte Francisco VatabloHebraicarum literarum Regio professore doctissimo sumina arte et fideexpressa sunt, Parisiis, 1540, Robertus Stefanus,(22)+fol.104+fol.92, A II 4

Biblia, quid in hac editionepraesti tutum sit, vide in eaquam operipraeposuimus, ad lectorem epistola, Lutetiae, 1545, RobertusStephanus, (24)+fol.156+fol.172+fol.116+fol.128+(80), B V 10

Biblia, His accessperunt schemata Tabernaculi Mosaici et TempliSolomonis ; quae praecunte Franciscus Vatablo Hebraicarum literarumRegio professore doctissimo, suma arta et fide expressa sunt ; Index cumrerum et sententiarum quare in his continentur ; Hebraeca, Caldaeca,Graeca et Latina nomina virorum mulierum, populorum idolorum, urbiumaluviorummontium, ceterumque locorum quae in Bibliis leguntur restitutacumlatina interpretatione. Locorum descriptio et cosmographia, Lutetiae,1546, Robertus Stefanus, (16)+362+98fol., BII 7

Biblia sacra iuxta vulgata quem dicunt editionem, a mendis quibusinnumeris partim scriborum incuria, partim sciolorum audacia acatebat,summa cura parique fide repugnata, atque ad priscorum probatispimorumque exemplariorum normam ad lirbita interdum frontiumautoritate Ioannis Benedicti parisiensis theologi industrea restituta,Amorumque a mundo creato ad Christum usque natum supputationeillustrata. Adiecta est Suis( ?) Hebraicarum, Graecarum, caeterumquepregrinarum vocum cum illarum varia a nostra probatione interpretatio.Cum et sententiarum insignium copiasum, juxta ac accurate collectumindicem suppegimus. Dus postremo indices etiamnum accessere quorum priorquae in scholis notatu dignissima occurere alter vero insigniumlocorumnomine colligit, Parisiis, 1552, Carolus Guillard et GuillelmusDesboys, (16)+964+260+(208), A IV 1

Biblia sacrosancta veteris et novi Testamenti, iuxta vulgatam editionem,Lugduni, 1555, Michael Sylvius, Ioannes Frellonius, (16) + fol.477 + (52), D IV 6

Biblia sacra veteri et nivi Testamenti iuxta vulgatam quam dicunteditionem Ioannis Benediti Parisiensis Theologi industrea accurate recognitaet emendata, amorumque a mundo condito ad Christum usque natumsupputatione illustrata ; Adjectis ad singula quaeque capita crenibusargumentis : et ad finem voluminis Hebraicarum, Graecorum caeterarumqueperegrinarum vocum interpretationibus ex totibus item judicibus, quorumprimus sententias in toto contextu Bibliorum maxime imagines, secundusquein scholiis notitiae dignissima occurunt, tertius locorum illustrium nomina

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 46

comprehendit atque explanat ; Porro characteres seu signa, quae legentipassim occurent epistola sumcupatoria( ?) tertio ab hinc folio manifestabit ;Ec ultima editione eaque omnium castigatissima nempe ad fontes deintegrocollata : et praeterea schematibus etiam quibusdam pulcherimis oportunislocis ornata, Parisiis, 1563, Guilelmus Merlin et soc.,(16)+508+392+236, E II 1

Biblia latino gallica. La Bible françois latine qui est toute la sainteEcriture contenant le vieil et Noueau Testament, au Alliance,Genève,1568, Jaques Bourgeois, (12)+394+98+126+(12), B III 5

Biblia sacra _ , ad vetustissima exemplaria castigata, nec non figuris etchorographicis descriptionibus illustrata. Quid autem in horum Bibliorumcastigatione praestitum sit sub equeris praefatio latius indicabit ; accesseruntpraeterea Hebraicorum Chaldaeorum Graecorum nomine interpretationescumjudicibus copiosissimis, Lugduni, 1569, Guilel. Rouillius,(16)+fol.394, D II 4

Biblia, Testamentum novum/_/ est autem interpretatio syriaca noviTestamenti hebr. Typ. Descr. Pler. etc. locis emendata, eius etiamgrammatica chald. Et Syra. Eodem sermone latino reddita, authore,Immanuele Fremellio, voir Fremellius, Parisiis, 1569, Stephan.Henricus, 12+710+100 col., AII 1

Biblia sacra veteris et novi Testamenti iuxta vulgatam aeditionem abaliquod theologis Parisiensis ibus accuraterecognita et emendata,annorumque à Mundo condite ad Christum usque natium supputationeillustrata, Parisiis, 1573, Sebas. Nivellius, (24) + 5 + 8 + 400 + 236+ EVI + CVI + FVIII, G I 7

Bible, La Sainte _ , Lyon, 1580, Estienne Michel, (12) + 356+ 220 + (22), B III 1

Bibliorum_ codex sacer. Et authenticus, testamenti utriusque veteris etnovi, ex hebraea et graeca veritati, Francforti, 1591, Samuelis Selfischi,(12)+98+(10), T VI 31 ( Y compris celles apparues en France)

XVIIe siècle.

Beze Theodor, Les psaumes de David mis en rime parClement Marot, Leyden, 1665, chez Philippe de Cro(s),176+40, FVI23

Biblia sacra vulgatae, Lutetiae Parisiorum, 1618, Roberti Fouet,Nicolai B(r)uon, Sebastien Cramoisy, (8)+956+24+(90), E II 4

Biblia, Hebraica, Samaritana, Chaldaica, Graece, Syriaca, Latina,Arabica, quibus textus originales totius originales totius Scripturae Sacraequorum pars in editione Complutensi deinde in Antverpiensi Regiissumptibus extat, nunc integri exmanuscriptis toto fere orbe quaestisexemplaribus, exhibentur, Lutetiae Parisiorum, 1628-1645, AntoniusVitré, I : (74)+774 ; II : 920 ; III : 548+262 ; IV : 644+228+140 ;V : 548+(4) ; VI : 792 ; VII :908 ; VIII : 772 ; XIX : 76+64+466 ;X : 800+76 ; A I 1-10

Bible, Qui est toute la Sainte Ecriture du vieil et Nouveau Testament,autrement l’Ancienne et la nouvelle alliance, de tout revenu conféré sur lestextes hébreux et grecs, Sedan, 1633, Jean Jannon, fol.364+88+112+1/2p, D VI 8

Biblia sacra, Veteris et novi Testamenti, Parisiis, 1640-1642, Typ.Reg., I : 14+836 ; II : 4+790 ; III : 4+684 ; IV : 4+730 ; V :4+852 ; VI : 4+518 ; VII : 4+506+2 ; VIII : 2+507+ Actaapostolorum, Epistolae, Apocalypsis, 1130, E I 1-8

Biblia maxima versionum, cumlinguis orientalibus : pluribus sacrism.s. cidicibus ; innumeris fere ss. Et veteribus patribus et interpretibusorthodoxis collectarum ; earumque concordantia cum Vulgata et expositioneliterali ; annotationibus Nicolai de Lira, Ioannis Guill. Estir, stephaniMenochir et Iacobi Tireni ; acceditis amplissimus prolegomenis, chronicosacreo, studio et opera Ioan de la Haye, Parisiis, 1660, ioan. Hernault,Bachet et Socior, I :5 (8)+10+1+14+180+514 ; II : (4)+730 ; III :(2)+832 ; IV : (4)+874 ; V : (4)+842 ; VI : (4)+860 ; VII :(4)+490 ; VIII : (4)+610 ; IX : (4)+520 ; X : (4)+488) ; XI :14+836 ; XII : 4+790 ; XIII : 4+684 ; XIV : 4+740 ; XV :

4+852 ; XVI : 4+518 ; XVII : 4+506+2 ; XVIII : 2+507 : XIX :1130 ; F I 1-19

XVIIIe siècle.

Bible, la Saint_ traduite en françois sur la Vulgate, avec des notescourtes de S.S. Pères et des meilleurs intérpretes, pour l’intelligence desendroits les plus difficiles…, A Liège et se vend à Bruxelles, 1700,chez Eugène Henri Fnica, (1)+664, Troisième tome,Histoire etconcorde des quatre évangélistes, (4)+254+(1), K8IX22

Bible, La Sainte_ traduit en Français le latin de Vulgate à coté avecdes courtes notes tirées des Saints Pères et des meilleurs interprètes, pourl’intelligence des endroits les plus difficiles : et la concorde des quatreEvangelistes en latin et en François. Nouvelle edition enrichie de cartesgéographiques et des figures avec les traitez de chronologie et de géographie ;les sommaires des livres tout de Vieux que du Nouveau Testament ; et toutesles tables tirées de la Grande Bible Latine, D. Antoine Vitré. De plus uneidée générale de l’Ecriture Sainte avec différentes manières et diverse règlespour l’expliquer. Le tout augmenté d’unetable très ample des Matières enFrançois et en latin, à Liege, 1702, Jean François Broncart,(2)+XLVIII+922+ 2 gravures ; II : (2)+850+2 gravures ; III :(2)+502+172+(208)+1 carte+ 2 gravures, A II 8.9.10

Biblia hebraica, secundum, ultimam editionem Jos. Athiae a ioanneLeusden demo recognitare, recensita atque ad Masoram et correctiones Boni,Cergi, stephani, Plantini, aliorumque Editiones, exquisite adornatavariusque Notis illustrata ab Everardo va der Hooght, V.D.M.,Amsterdami, et Utrjechti, Boomet socie., (52) + 333 + (2) + 352+ (48), D IV 5

Biblia sacra Vulgata editionis Sixti V et Clementi VIII, Pont. Max.,autoritate recognita versiculis distincta ; una cumselectis annotationibus exoptimis quibusque interpretibus excerptisProegomenis novis tabulischronologicis et historicis et geograficis illustrata, indiceque Epistolarum etevangeliarum aucta, auctore J. B. Hamel, Parisiis, 1706, DyonisiusMariette, I : 10+XXXI+520 ; II : 504+12, A II 11

Biblia sacra, Lugduni, 1716, Andreas Laurens, II : 527 ; III :422 ; IV : (1)+472+(2), O9 I 5-7

Bible,La sainte _ , ou le vieux et le nouveau testament, à la Haye,Pierre Paupie, I : 12+CLVIII+416+22+5 ; II :2+XXIV+386+3 ; III : 2+VIII+285+13 ; IV : 4+XII+328+18 ;V : 4+X+328 ; VI : 18+XL+222 ; VII : 4+XXIV+250,Amsterdam, 1748 ; VIII : LII+248, Amsterdam, 1760 ;IX :XVI+274, Amsterdam, 1761, GIII 8-16

Bible, La sainte _ , Qui contient le vieux et le nouveaux Testament,c’est-à-dire l’ancienne et la nouvelle alliance, le tout revue et conféré sur lestextes hébreux et grecs, par les pasteurs et les Professeurs de l’Eglise deGenève, avec les Psaumes de David, mis envers français, Genève, 1712,compagnie des Libraires, (18)+980+160+296+(136), D IV 1

Bible, La Sainte_ , contenant l’ancien et le nouveau Testament,traduite en françois sur la Vulgate par Monsieur Le Maestre de Saci, àMons, 1713, Gaspar Migeot, I : 6+VI+2+810 ; II : 6 + 811 +1505, A IV 11-12

Bible, La Sainte_, contenant l’ancien et le nouveau Testament, traduiteen françois sur la Vulgate par Monsieur Le Maestre de Saci, Paris, 1724,Guillaume Desprez et Jean Desessartre, 12+856+XXXII, A II12

Bible, La sainte _, en latin et en français, avec des notes litterales,critiques et historiques, des prefaces et des dissertations, tirées du commentairede Don Augustin Calmet, Abbé de Senones, de M. l’Abbée de Vence et desauteurs les plus célèbres, pour faciliter l’intelligence de l’Ecriture Sainte,Paris, Hippolite Louis Guerin, I : X+958+7 tab. ; II :2+II+782+8tab. ; III : 4+592+3cartes ; IV : 4+790+14cartes ;V : VI+754+3cartes ; VI : 4+680+1carte ; VII : 4+924 ; VIII :4+842 ; IX : VI+930+1carte, E IV 1-9

Bible, La sainte _, en latin et en français, continuatio (II), Paris,

47 >>>

1750, Hippolite Louis Guerin, X : 6+654+2cartes ; XI : 4+614 ;XII : IV+448+1carte ; XIII : VIII+928 ; XIV : XXIV+188, E IV10-14

Bible, _ , de Sacy traduite en français avec l’explication du Sensspirituel, tirée des sains pères et des auteurs ecclesiastiques, paris, 1763,Guillaume Desprez, I : LXIV+804+2 ; II : LX+4+784 ; III :16+499+5 ; IV : 18+708+4 ; V : 16+656+8 ; VI : 2+X+838 ;VII : XXIV+556+4 ; VIII : XIV+2+263+1 ; IX : 16+644+12 ;X : XLIV+4+624 ; XI : 40+656 ; XII : 4+668 ; XIII : 4+608+4 ;XIV : 36+4+544 ; XV : XVI+3+710 ; XVI : XXIV+629+3 ;XXV : XXVI+2+871+6 ; XXVII : XXVIII+4+744 ; XXIX :5+316 ; XXX : XVI+4+560 ; XXXI : XXIV+659+5 ; XXXII :XXIV+760 ; XXXIII : 2+44+ ; XXXIV : 347+3 ; XXXV :VIII+IX+3+786 ; XXXVI : 16+928, E V 5-25

Bible, La Bible enfin expliquée par plusieurs aumoniers, Londres,1777, I : 364 ; II : 356 ;

Bibliorum, sacrorum latinae versiones antiqua seu vetus italica etcaeterae quaequnque in Codicibus Mss. Et antiquorum libris reperiripotuerunt : Suae cum Vulgata Latina et textu Graeco comparantur,accedunt, praefaciones, observationes notre indesque novus ad vulgatamregione editam, idemque locumpletissimus, Opera et studio D. PetriSabatier, O.S.B.E.C.S.M., Rhemensis/Reims, Parisiis, 1751, I :(8)+LXXX+910 ; II : (2)+1120 ; III : (2)+XXXIV+1116 ;AII5.6.7.

Note:

1. Ont été étudié soit certaines domaines, comme la Médicine,par Constantin Bart et l’activité d’éditeurs tels, Plantin, Elzevirpar Iacob Mârza et des Estienne par Ileana Dârja, soit desauteurs, notamment des philosophes, comme Voltaire, par IacobMârza et J.J. Rousseau, par Gabriela Dănilă en collaboration avecViorica Sipos. 2. Cărţi şi documente franceze în Biblioteca Batthyaneum AlbaIulia. Contribuţii la seria Gallica. = Bibliografia NaţionalăRomână. Informare şi documentare în Biblioteca Naţională aRomâniei. Vol. I. Bucureşti 2008, 11-16.3. Batthyány, o familie de magnaţi, o familie de bibliofili dinspaţiul european al secolului al XVIII-lea,. = Revista română deistorie a cărţii. nr. 3(2006)/4(2007), . Bucureşti. 210-217; 4. Voir les ouvrages de Zsigmond Jakó, Batthyàny Ignàc, a tudos ésa tudomàny szervezö/ Ignace Batthyàny, le savant et le créateur des sciences,Erdély Muzeum, Kolozsvàr (76-79) et de Vencel Biró, GrófBatthyàny Ignàc levelei /La correspondance d’Ignace Batthyany, ErdélyMuzeum, Kolozsvar-Cluj, 1941. 5. Les collections appartenant en partie à des ordres religieux,destitués en Bohême, en Slovaquie et en Autriche, en partieacheté par ses propres moyens. 6. Codex aureus ou Das Lorscher Evangeliar, voir dans: Szentivàny,Robertus, Catalogus concinnus librorum manuscriptorum BibliothecaeBatthyanyanae, Editio quarta, retractata, adaucta illuminata,Szeged, 1958. Simionescu, Dan, Codex Aureus, Meridiane,Bucureşti, 1972.7. Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, Biblioteca Centrala de Stat,Bucuresti, 1957, pp. 13-45.8. Caius Sallustius Crispus, Liber de bello Jugurthino, Xe siècle, mss.III 79.9. Psalterium Davidicum cum calendario, XIIIe siècle, Mss. III. 3410. Mârza, Iacob, Bica, Lucia, Cristina, Psaltirea lui David cucalendar/Le Psautier de David comportant un calendrier, Meridiane,Bucureşti, 1977. Varju, Elemér, A gyulafehérvàri Batthyány könyvtàr,Budapest, 1899, pp. 101-271. 11. Biblia sacra, XIIIe siècle, Mss. III. 121.

12. Horae cannonicae(diurnae) Latinae et Gallice, XVe siècle, Mss. III.87, (22X15cm, 350 f.), appelé aussi Codes Burgundus.13. Psalterium Davidicum, Saec XV, Mss. III. 127.14. Par Dima-Drăgan, dans le Bulletin du bibliophile, Bucarest, nr.1, pp. 1-27. 15. Mârza, Eva, Tipărituri slovace în Biblioteca Batthyaneum (sec. XVI-XVII)/ Des livres imprimés slovaques dans la Bibliothèque Batthyaneum(XVIe– XVII siècles), Apulum, XIX, 1981. Vide et : Mârza, Eva,Mârza, Iacob, Catalogul de la Levoca. Contribuţii cu privire lafondul de provenienţă slovacă din Biblioteca Batthyaneum AlbaIulia /Le catalogue de Levoca. Contributions concernant le fonddes livres slovaque de la Bibliothèque Batthyaneum d’Alba Iulia,XIII, 1975.16. Espagne, Michel, Transferts culturels et histoire du livre, dans larevue Histoire et civilisation du livre, dir., Barbier, Frédéric, V,Librairie Droz, Genève, 2009, p. 201. 17. Idem, p. 203. 18. Beuvelet, Matthieu, traduit du français, par Ignace Batthyány,Norma cleri, quam pro institutione clericorum seminarii NicolaiChardonensis olim gallice edidit, in usum seminarii Albensis et totius cleriTransylvaniae latinam reddidit et quorum vis ecclesiasticorum necessittatibusaccomodavit..., Agriae, 1780, Typis scholae episcop./ Editio altera,et auctior, Viennae, 1784. 19. Séraphine Batthyány, Pensées instructives et toutes sortes d’exemples,propres à former le coeur des jeunes gens, Clausenburg, 1787, édité parIgnace Batthyàny20. Mârza, Iacob, Un tezaur al culturii europene în BibliotecaBatthyaneum din Alba Iulia / Un trésor de la culture européenne dans laBibliothèque Batthyaneum d’Alba Iulia, Secolul XX, nr.272-273-274(8, 9, 10), 1983. J. Macurek, Prameny kdejinàm ceskoslovenskum, dansVestnik kràlovské ceske spolecnosti nauk, I, 1924, pp. 36-94 ; voiraussi Pàll Francisc, Documents inédits du XIVe et XVe sièclesconcernant la Bohème (de la Bibliothèque Batthyaneum, Roumanie), Foliadiplomatica I, Brno, 1971, pp. 253-255.21. Bart, Constantin, Une bibliothèque documentaire d’Alba Iulia:Batthyaneum, dans Acta Musei Apulensis, 1968. 22. Une étude approfondie se poursuit momentanément et uncatalogue est envisageable l’année prochaine, en collaborationavec Madame Bianca Biro, latiniste, spécialiste de la périodePatristique, qui vit actuellement à Lyon. 23. Galindo, Denis, Bibliographie lyonnaise du XVIe siècle, dans Lyonet ses livres, Dossier édité sous la direction de Varry, Dominique,ENSSIB, Lyon 2009. NOTA : Voir dans les annexes, la liste des éditeurs lyonnais, quisera complété et mise à jour au fur et à mesure. 24. Editeurs et imprimeurs lyonnais. Au temps de Louise Labé,passim, www.2.ac-Lyon/Lyon/imprimerie/pdf 25. Benoît, Bruno, L’imprimerie à Lyon au temps de la Renaissance,format électronique, www.millenaire.3.com.

Bibliographie

Mârza, Iacob, Bica, Lucia, Cristina, Psaltirea lui David cucalendar/Le Psautier de David comportant un calendrier, Meridiane,Bucureşti, 1977Szentivàny, Robertus, Catalogus concinnus librorum manuscriptorumBibliothecae Batthyanyanae, Editio quarta, retractata, adauctailluminata, Szeged, 1958. Simionescu, Dan, Codex Aureus, Meridiane, Bucureşti, 1972.Vencel Biró, Gróf Batthyàny Ignàc levelei /La correspondance d’IgnaceBatthyany, Erdély Muzeum, Kolozsvar-Cluj, 1941Zsigmond Jakó, Batthyàny Ignàc, a tudos és a tudomàny szervezö/Ignace Batthyàny, le savant et le créateur des sciences, Erdély Muzeum,Kolozsvàr.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 48

ÎÎ nsemnările de pe cărţile manuscrise sautipărite atrag atenţia, după cartea în sine,asupra parcursului pe care l-a avut lucrarea de-

a lungul timpului; sunt deosebit de interesante deoarececonţin informaţii vii despre “viaţa” cărţii. În cercetarea defaţă am ales să ne ocupăm de o temă care ne preocupă demai multă vreme şi care oferă încă elemente necunoscutepentru spaţiul românesc, anume: Enea Silvio Piccolomini,cunoscut ca papa Pius al II-lea (1458-1464). Legătura cutitlul conferinţei este evidentă, ocupându-ne în aceastăcercetare numai de prezenţa ediţiilor piccolominiene desecol XVI-XVIII aflate în biblioteci clujene şi în fondul decarte veche al Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia.

Activitatea politico-diplomatică pe care a întreprins-oEnea Silvio Piccolomini în contextul înaintării puteriiotomane în spaţiul central-european este suficientcunoscută cercetătorilor români preocupaţi de secolul alXV-lea european sau de cel românesc; din acest motiv nevom limita la a o prezenta numai în cazul în care esterelevantă cercetării de faţă. Ne vom opri asupra activităţiiliterare a umanistului italian, cu precădere asupra acelorlucrări care se regăsesc în fondurile de carte veche dinbibliotecile cercetate.

Enea Silvio Piccolomini (1405-1464) şi-a început detimpuriu activitatea literară, încă din timpul studiilor

efectuate la Siena (1423), unde a intrat în contact cu cerculumaniştilor locali care i-au influenţat viitorul stil literar.Activitatea sa literară s-a creionat pe parcursul timpului,adoptând mai multe stiluri, în funcţie de starea de spirit şide ceea ce dorea să sublinieze prin scriere. Deşi a ajuns pescaunul sfântului Petru, scrierile din adolescenţă nu vesteausupunerea, specifică unui viitor prelat; totuşi a fost nevoit săle retracteze printr-o bulă în anul 14631. Printre primele salescrieri se găsesc cele al căror conţinut a fost scris de unumanist cu o gândire neîngrădită, liberă care a reuşit să deanaştere la lucrări precum Cinthia (volum de elegii dinperioada 1423-1442), Chrysis (comedie în versuri în stilul luiPlautus şi Terentius), Nymphilexis (poem erotic pierdut), DeEuryalo et Lucretia (nuvelă de dragoste cunoscută şi subnumele De duobus amantibus) etc. Aceste scrieri lirice şi epiceau fost urmate de unele cu tentă politică, filosofică,teologică sau geografico-istorică scrise până la obţinereafuncţiei supreme în Biserica Catolică. Pe parcursulpontificatului care s-a întins între anii 1458-1464, a scris pelângă propria biografie şi câteva lucrări istorice sauteologico-filosofice.

Fondurile de carte veche de la Alba Iulia şi de la Clujadăpostesc lucrări din toate aceste perioade de creaţie, cuprecădere din cea de-a doua perioadă care a fost şi cea maiprolifică în scrieri. Odată cu apariţia tiparului, lucrările lui

49 >>>

A n d r e e a M Â R Z AUniversitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca, Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Dep. Blaj“Babeş-Bolyai” University of Cluj Napoca, Faculty of Greek-Catholic Theology, Dept. Blaj

Însemnări de proprietate pe lucrările lui Enea Silvio Piccolomini de secol XVI-XVIII aflate în biblioteci din Cluj-Napoca şi Alba Iulia

Notes of property on the works of Enea Silvio Piccolomini dated from the 16th to the 18th century which can be found in the libraries of Cluj-Napoca and Alba-Iulia

The present research has as a starting point the notes of property which have been found on the works of Enea SilvioPiccolomini (Pope Pius the 2nd) which are to be found in the stocks of old books from the libraries in Cluj-Napoca and Alba-Iulia (The Central University Library „Lucian Blaga”, The Romanian Academy Library, The History Institute Library „GeorgeBariţiu”) and Alba Iulia (The Batthyaneum Library). The subject we have been pondering over is temporal, within the limitsof the 16th to the 18th century.

The most frequent editions which can be found in the vast majority of the libraries where this research has taken placewere printed in Helmstadt at the expense of Johann Melchior Süstermann, being released at the end of the 17th to 18th century;they contain works which are geographic, historical and political in character, without any reference to the literary worksthrough which Piccolomini became known in the literary field, such as the short story De duobus amantibus (De Euryalo etLucretia). Besides these, there are also works which have been printed in Cologne, Basel, Frankfurt, Leipzig or Strasbourg.

Among the owners of these Piccolomini editions, a few famous names within the Transylvanian culture can bedistinguished: Johann Henckel, Bátthyany Ignác, Kemény József, Timotei Cipariu, Volfgang Cserey or Torma Károly and someothers who owned excerpts of Enea Silvio Piccolomini’s vast literary work.

Keywords: notes of property, library, printed book, Transylvania, Enea Silvio PiccolominiInstitution’s address: Str. Moţilor, nr. 26, Cluj Napoca; tel. +40 0264 599579, e-mail: gct@gct.ubbcluj.roPersonal e-mail: dejka78@yahoo.com

Enea Silvio Piccolomini au cunoscut o reală răspândire,dovadă stând ediţiile din bibliotecile cercetate. Considerămcă atât secolul al XVI-lea, cât şi cel al XVII-lea şi al XVIII-lea au fost interesate de scrierile lui Piccolomini datorităcuriozităţii stârnite de alegerea unui umanist pe scaunulsfântului Petru, datorită caracterului scrierilor sale şi, nu înultimul rând, datorită rolului său avut în evenimentelediplomatico-politice din epoca în care a trăit; de exemplu,nuvela de dragoste De Euryalo et Lucretia a fost una dintrecele mai bine vândute scrieri din secolul al XVI-lea,cunoscând traduceri în italiană, franceză, spaniolă încă dinsecolul al XV-lea2.

Vom prezenta în continuare pe scurt conţinutullucrărilor piccolominiene care se găsesc în bibliotecilecercetate, urmând ca în final să ne oprim asupraînsemnărilor de proprietate care ascund nume foarteinteresante pentru cultura transilvană a secolelor XVI-XVIII. Cea mai veche lucrare se găseşte în fondulBibliotecii Academiei Române, filiala Cluj şi a ajuns aici dinfondul reformat; este vorba de Historia Bohemica, finalizatăde Piccolomini în anul 1458 cu puţin înainte de a fi alespapă şi dedicată regelui Alfons al V-lea de Neapole şiAragon; ediţia clujeană aparţine anului 15243. Sursaprincipală de inspiraţie a lui Piccolomini a fost călătoria pecare a întreprins-o în anul 1451 în Boemia unde a condus oambasadă care urma să ducă tratative cu Jiří din Poděbradydespre răspândirea continuă a schismei în regiune; o altăsursă au constituit-o discuţiile cu prietenii săi cehi4. Pe lângăaceastă ediţie de la început de secol XVI, lucrarea a fostretipărită şi în anii 1571, 1687 sau 1699, dovadă în acest sensstând şi exemplarele cercetate5.

Două dintre bibliotecile clujene păstrează o altă lucraretimpurie piccolominiană; este vorba de lucrarea tipărită înanul 1535 Commentarior[um] Aeneae Sylvii Piccolominei Senensis,de actis [et] gestis in concilio Basileae celebrato, libri duo [...] care segăseşte printre alte lucrări din secolul al XVI-lea într-unopus numit Fasciculus rerum expetendarum ac fugiendarum […];lucrarea lui Piccolomini este cunoscută şi sub numele Degestis concilii Basiliensis commentariorum libri duo, fiind scrisă deautor în anul 1440; conţine un comentariu al evenimentelordin cadrul conciliului de la Basel şi discută pe larg teoriaconciliarismului (superioritatea conciliului asupra papei şilipsa oricărei puteri din partea papei în a dizolva sautransfera conciliul)6. În acelaşi Fasciculus […] care conţinelucrarea despre conciliul de la Basel găsim şi scrisoarea luiPiccolomini către “ad Iohannem de Segovia theologu[m]”,căruia i-a dedicat o scriere despre încoronarea antipapeiFelix al V-lea7. Lucrarea despre conciliul de la Basel a fostretipărită în anul 1700 la Helmstadt, prin grija lui JohannMelchior Süstermann; chiar dacă denumirea diferă, fiindvorba de data aceasta de trei cărţi despre conciliul de laBasel (Commentariorum historicorum libri III. De concilioBasileensi), cea de-a treia carte conţine aceeaşi scrisoarepiccolominiană către Juan de Segovia, care era separată deconţinutul ediţiei din anul 15358; o nouă ediţie aComentariilor […] apare în anul 1571 la Basel, în tipografialui Henric Petrina, dar şi în anul 1791 la Leipzig şiFrankfurt9.

O lucrare timpurie, încă de pe vremea conciliului de laBasel este Libellus dialogorum de generalis Concilii authoritate etgestis Basileensium, pe care a scris-o în anul 1440; conţinedialoguri fictive între Piccolomini, Nicolaus Cusanus,Stefano Caccia şi Martin Lefranc; a fost scrisă în perioada încare Piccolomini era adeptul teoriei conciliariste şi este unrăspuns dat universităţii din Köln cu privire la problemasuperiorităţii conciliului asupra papei10. Lucrarea se găseştedoar în fondul BCU Cluj11.

Până a începe să scrie lucrări cu caracter istoric şiteologic, Piccolomini s-a făcut cunoscut printr-o serie descrieri epice, cum este nuvela De Euryalo et Lucretia, care areun conţinut apropiat de cele boccacciene şi prezintă, cunume fictive, o aventură a cancelarului german KasparSchlick care l-a însoţit pe împăratul Sigismund deLuxemburg la încoronarea acestuia din Italia; până în anul1500 a fost tipărită de 73 de ori12. Pentru perioada care nepreocupă în această cercetare, singurul exemplar se găseşteîn fondul Blaj al BAR Cluj, fiind inclus în Opera quae exstantomnia […] apărută în anul 1571 la Basel, în tipografia luiHenric Petrina13.

Piccolomini a fost şi un bun cunoscător al istoriei şigeografiei europene, realizând un mare proiect care a primitnumele de Opera geographica et historica sau Historia rerumubique gestarum locorumque descriptio sau Cosmographia; este unproiect nefinalizat, care cuprinde doar două părţi: De Europaşi De Asia, dar care, după conţinut, ar fi trebuit să includă şio parte despre Africa. Sunt analizate foarte multe regiunidin Asia, în special Asia Mică; partea care tratează Europadescrie toate ţinuturile pe care Piccolomini le-a cunoscut înmare parte datorită activităţii sale diplomatice care l-a purtatdin Italia până în Scoţia sau din Franţa până spre Ungariaactuală. Exemplarele din bibliotecile cercetate aparţin anilor1571, 1699 şi 170714. Ediţia din anul 1707 de la BB din AlbaIulia este interesantă deoarece, deşi a apărut la Frankfurt şiLeipzig, a fost tipărit pe cheltuiala aceluiaşi Johann MelchiorSüstermann care în anii 1699-1700 tipărea operapiccolominiană la Helmstadt.

Tot la domeniul istorie se referă Historia rerum FridericiIII. imperatoris, pe care Piccolomini i-a dedicat-o împăratuluiFrederic al III-lea; este o istorie văzută din punct de vederesubiectiv pentru scrierea căreia s-a inspirat din propriaexperienţă: călătoria în Boemia, participarea la căsătoriaviitorului împărat Frederic al III-lea, anii petrecuţi la curteavieneză în calitate de secretar etc., dar şi din istoria lui Ottovon Freising15.

Interesantă este forma uneia dintre ultimele sale lucrăriintitulate Epitome Decadum Blondi Ab inclinatione imperii ad Joh.XXIII papae tempora, un omagiu adus lucrării cunoscutuluisău, umanistul Flavio Biondo, care a scris o istorie aImperiului Roman până în contemporaneitate. Piccolominia rezumat lucrarea lui Biondo, fapt care a favorizatrăspândirea celor două variante: istoria lui Biondo şirezumatele lui Piccolomini16. Această lucrare se găseşte înfondurile cercetate în două ediţii: din anul 1571 şi 170017.

Antonio Beccadelli, zis şi Il Panormitano, careconducea Academia de la Neapole a fost un alt apropiat allui Piccolomini. Pe baza lucrării lui Panormitanus,

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 50

Piccolomini a scris un comentariu cu titlul In libros AntoniiPanormitae, poetae, De dictis et factis Alfonsi regis memorabilibuscommentarius, care este o istorie a domniei regelui Alfons alV-lea de Neapole şi Aragon18. În bibliotecile din Cluj şi AlbaIulia nu s-au păstrat decât două ediţii ale acestei lucrări,prima cuprinsă în lucrarea Opera quae extant omnia […] dinanul 1571, iar cea de-a doua în ediţia din anul 170019.

Un parcurs curios îl are lucrarea Historia Gothorum, defapt un rezumat al lucrării lui Iordanes pe care Piccolominia găsit-o între zidurile mănăstirii Göttweig, pe malulDunării. Dacă stăm şi analizăm modul de elaborare alultimelor trei lucrări prezentate aici, vom observa căPiccolomini a preluat atât scrierile lui Flavio Biondo, cât şicele ale lui Antonio Panormitano şi Iordanes şi le-arezumat, mizând şi “pe ignoranţa cititorilor, care şi aşa eraupuţini la număr”, dar ajutând în acest mod şi la răspândirealor. Historia Gothorum a fost tipărită pentru prima dată înanul 1730, prefaţa fiindu-i scrisă de Johann Karl Newen vonNewenstein, librar şi editor german20; această primă ediţie segăseşte doar în fondul BCU, provenind din bibliotecaînvăţatului ardelean Torma Károly.

Lucrările piccolominiene prezentate în rândurile de maisus au avut drumuri diferite până să ajungă în custodiabibliotecilor actuale din Cluj sau Alba Iulia. Ele s-au aflatprintre cărţile manuscrise şi tipărite ale unor personalităţitransilvane şi nu numai, care au avut un rol important îndezvoltarea culturală a regiunii.

Cea mai interesantă personalitate, căreia i-a aparţinut şicel mai vechi exemplar din lucrările prezentate, a fostJohannes Henckel care a deţinut printre lucrările biblioteciisale şi un exemplar din Historia Bohemica a lui Piccolomini.Semnătura autografă a lui Henckel pe fila A2 şi pe forzaţulcelei de-a doua coperţi este relevantă: “Johannis Henckellisenioris sum”; lucrarea a fost tipărită în anul 1524, cândHenckel era deja în vârstă, de aici şi adjectivul “senioris”.Biblioteca lui Johannes Henckel a circulat cu proprietarulsău prin Europa Centrală acolo unde l-a dus activitatea,ajungând din Levoča şi Košice (Slovacia) până la Oradea21.Până să intre în fondul actual al BAR Cluj, lucrarea a fostdeţinută de Biblioteca Colegiului Reformat din Cluj. Carteanu conţine nicio altă însemnare de proprietate până în anulmorţii lui Henckel (1539), în schimb are două însemnări totdin secolul al XVI-lea, mai exact de la sfârşitul secoluluicând la data de 27 septembrie 1592 lucrarea se afla înposesia lui “Jo. Galfy”, iar la data de 8 martie 1593 se găsea“in Arce Höst”, posibil localitatea Chust (Hust) dinUcraina. O altă însemnare atrage printr-o poezioară despreunul dintre proprietarii aceleiaşi lucrări a lui Piccolomini, unanume Michael poreclit “Caglijas de Agria”: “Si vis scirequis fuit d[omi]num [sic] tutorq[ue] libelli / E[ni]m egovocor Mich[ae]l cognomine / Caglijas de Agria”.

Fasciculus rerum […] din anul 1535 conţine una dinlucrările lui Piccolomini despre conciliul de la Basel aaparţinut lui “Pauli Lepesi de Hegies”, fiind cumpărată ladata de 9 martie 1673 pe când se afla în “exilul transilvan”;tot acelaşi exemplar s-a aflat şi în posesia lui Adam Franc;cele două însemnări de proprietate aparţin exemplaruluiaflat în fondul reformat al BAR Cluj. În aceeaşi bibliotecă

clujeană, de data aceasta provenind din biblioteca blăjeană,se găseşte şi Opera quae extant omnia […], care s-a aflatprintre cărţile lui Timotei Cipariu, după cum reiese de peştampilă; lucrarea are şi un ex libris căruia nu i-am putut găsiproprietarul; înainte de a intra în biblioteca cărturaruluiblăjean, lucrarea s-a aflat printre cărţile lui LaurentiusSaradzi care a cumpărat-o în anul “79”; acest exemplarconţine un probatio calami sub forma: “Was [Gott] will / WieGott will / Wen [Gott] will”. Din biblioteca lui Cipariuprovine şi lucrarea Commentariorum historicorum libri III. Deconcilio Basileensi, tipărită în anul 1791, pe care acesta acumpărat-o direct sau prin intermediar de la “C. F. Ililisch”care o deţinea la Wittenberg în anul 1797.

Trecând la fondul de carte veche de la BCU, esteinteresant de observat că prima ediţie tipărită a lucrăriipiccolominiene Historia Gothorum s-a aflat în biblioteca luiTorma Károly, un important om de cultură transilvănean,cu numeroase studii de arheologie, editor al multor lucrăriîn domeniu; se pare că o parte a bibliotecii sale a fost donatăMuzeului Ardelean de către sora sa, Zsófia, şi ea arheologde renume, iar de aici a ajuns în custodia BCU Cluj22.

Pe filiera Bibliotecii Muzeului Ardelean a ajuns încolecţiile BCU lucrarea istorică a lui Piccolomini HistoriaBohemica, lucrare colligat tot cu o Historia Bohemica, ultimafiind scrisă de Jo. Dubravius, episcop de Olomouc (Cehia);tipărite în anul 1687, cele două lucrări se aflau în bibliotecalui Kemény József la data de 9 februarie 1836, după cumrezultă din complexa însemnare de pe verso-ul foii liminareal primei coperţi, care conţine un amplu comentariu legatde istoria Ungariei. Foaia de titlu are lipită o etichetă cuiniţialele lui Kemény József23. Volumul de la BCU careconţine 5 lucrări piccolominiene în colligat a aparţinut luiW[olfgang] Cserey, fiind primit în dar la data de 10noiembrie 1792 de la “Ill[ustrissima] D[omi]na MatreTasnadini in Silvania”. Nu am reuşit să identificăm cuprecizie acest proprietar, membru al familiei Csereycunoscută în zona Zalăului deoarece există două persoanecare au purtat acest nume, anume Volfgang Cserey senior,funcţionar de rang înalt în Cancelalria aulică transilvană, darşi consilier intim al Mariei Tereza, şi fiul său, VolfgangCserey junior (1773-1842), cunoscut lumii ştiinţificecontemporane pentru grădina sa botanică din Crasna24.Ambii ar fi putut primi în dar lucrarea piccolominiană.Ediţia lucrării Analecta Monumentorum omnis aevi Vindobonensiaîngrijită de Adam Francisc Kollar în anul 1761-1762 carecuprinde 2 lucrări piccolominiene a fost cumpărată de lacolegiul reformat din Debrecen în anul 1777 de către Sig.Samuel Mindszenti, un alt erudit transilvănean care în jurulanului 1777 când a fost cumpărată cartea, era student25.

Exemplarele aparţinând perioadei cercetate, păstrate înfondul de carte veche al Bibliotecii Batthyaneum conţindoar o singură însemnare de proprietate, ceea ce poate fipus în legătură cu faptul că, în mare majoritate, ele au fostcumpărate pentru bibliotecă imediat după tipărire şi nu auavut o circulaţie asemănătoare cu cele de la BibiliotecaAcademiei Române sau cele de la Biblioteca CentralăUniversitară “Lucian Blaga” care deţin însemnări deproprietate sau alte note ce le atestă circulaţia prin

51 >>>

bibliotecile cărturarilor vremii. Dintre lucrările de laBiblioteca Batthyaneum, putem să confirmăm cu siguranţăcă una singură s-a aflat în fondul iniţial al bibliotecii; estevorba de lucrarea Historia rerum Friderici Tertii imperatoris dinanul 1685 care, pe forzaţul primei coperte, are un ex libriscare conţine blazonul lui Bátthyany Ignác; respectiva lucrareapare în Catalogul cărţilor cardinalului Christophor Migazzi26.Restul lucrărilor din biblioteca albaiuliană nu oferăinformaţii care să ateste clar provenienţa lor.

Nici singurul exemplar de la Biblioteca Institutului deIstorie “George Bariţiu” din Cluj nu conţine informaţiiclare despre circulaţia sa din anul 1640 când a fost tipărit;ştampile sale amintesc bibliotecile “M. kir. Ferenc JózsefTudományegystam Kolozsvár, Történeti IntézeténekKönyvtára”, “Biblioth. Reg. Scient. Universit. Hungaricae”şi cea a Facultăţii de Litere şi Filosofie Cluj, respectivSeminarul de Istorie Universală.

Cele mai bogate în însemnări rămân exemplarele dinfondul reformat şi din cel blăjean al Bibliotecii AcademieiRomâne; din păcate, tocmai aceste însemnări de proprietatenu au putut fi identificate în totalitate şi din cauza faptuluică lucrările au circulat şi în afara spaţiului transilvan de undeau fost cumpărate; ca exemple de proprietari neidentificaţiputem aminti pe următorii: “Jo. Galfy”, Michael poreclit“Caglijas de Agria”, “Pauli Lepesi de Hegies”, care în anul1673 se afla în “exilul transilvan”, Adam Franc, LaurentiusSaradzi sau “C. F. Ililisch” care o deţinea la Wittenberg înanul 1797 o lucrare ajunsă în biblioteca lui Cipariu.

Lucrările piccolominiene amintite în contribuţia de faţăconţin informaţii cu caracter istoric, geografic, politic,intrând în bibliotecile unor personalităţi importante pe plancultural, politic sau religios din Transilvania; este vorba deJohann Henckel, Bátthyany Ignác, Kemény József, TimoteiCipariu, Volfgang Cserey sau Torma Károly; lor li se adaugăşi alte nume rămase neidentificate pentru moment, dar caresubliniază cât de amplă a fost circulaţia de carte din secoleleXVI-XVIII şi cât de larg a fost orizontul cultural alpersonalităţilor care au deţinut în bibliotecile lor nu numaiaceste exemplare.

Biblioteca Academiei RomâneFiliala Cluj

Cota: R 84243Fasciculus rerum expetendarum ac fugiendarum, in quo primu[m]

continetur Concilium Basiliense, non illud, quod in magnoConcilior[um] volumine vulgo circumfertur, sed quod AeneasSylvius (qui postea Pius II. est appellatus) [et] eidem Conciliopraesens interfuit fideliter [et] eleganter conscripsit. Insuntpraeterea huic operae nobilissimo, summorum aliquot virorumepistolae, libelli et tractatus et opuscula numero LXVI, inquibus et admirandae quaedam et opstupenda invenies. Quaesi futurum concilium celebrari contigerit, summopere tamquecognitu necessaria, ab optimis quibusque expostulabunt. [...],[Coloniae], anno MDXXXV.

Descriere: hârtie; CCXLII f. (307 x 202 mm.), 1 col.,filigrane: de exemplu: f. CXLIX, CLIII, CLV27: cap de bou cu

o floare în partea superioară şi un cerc în cea inferioară (sauvariante ale acestui tip de filigran); f. CLXIX28: motivgeometric: cerc cu o cruce (sau variante ale acestui tip defiligran); f. CCXLII29: coroană; foaia liminară de la coperta adoua30: o cruce dublă; conservare bună.

Legătură: (319 x 206 mm.); tăblii de lemn îmbrăcate pejumătate în piele de viţel; a doua copertă are şi cealalatăjumătate de tăblie îmbrăcată tot în piele de viţel; urme deîncuietori pe cea de-a doua copertă; ornamente geometrice şiflorale; cotorul coperţii în relief; 5 nervuri, iar Kapitalband estepăstrat în ambele părţi ale cotorului. Pe cotor, în parteasuperioară, este un eticheta cu litera “H”, iar în parteainferioară scrisul a fost şters. Urme de cari pe copertă şi pecâteva file. Fragmenta codici utilizaţi la întărirea cotorului.

Note: în interiorul primei coperţi, pe tălie mai multe cote,toate tăiate: “FH UH 34”, “h K 21”, “h H 20”; pagina de titlu:“Superanda omnis fortuna ferenda est Pauli Lepesi de Hegiesa[nn]o 1673 die 9 Martij in exilio Transylvanico comparatus” şi“Ex libris Adami Franci sit”. Eticheta bibliotecii actuale: tăbliasuperiară a coperţii; colophon: “Coloniae ex aedibus nostris,anno a natali Christiano MDXXXV quarto Idus Martias”.

Provenienţă: fond reformat.Cuprins: 1. Commentarior[um] Aeneae Sylvii Piccolominei

Senensis, de actis [et] gestis in concilio Basileae celebrato, libriduo [...]

2. Eiusdem Aeneae Sylvii ad Iohannem de Segoviatheologu[m] epistola [...] (f. 26)

3. Iuliani cardinalis sancti Angeli viri praestantiss[imi] [et]ad Germaniam legati epistolae duae [...] (f. 27 [et] 32)

4. Universitatis Parrhisiensis ad futurum concilium contraLeonem X appellatio [...] (f. 34)

5. Orationes duae quarum altera a legato Leonis X procolligendis decimis, altera a Germano quopiam [...] (f. 36)

6. Vita [et] gesta Hildebrandi qui Romanus pontifex factus[...] (f. 39)

7. Appendix de eodem Hildebrando, desumpta ex librishistoriar[um] reverendi in Christo patris Ottonis, Frisingensisepiscopi (f. 44)

8. De Silvestro eius nominis II (cuius Beno cardinalismentione[m] facit) [...] (f. eodem)

9. De Bonifacio VIII ex Co[m]mentariis Petri Criniti [...](ibidem)

10. Vita Henrici IIII Caesaris Augusti, ducis Bavariae VII[...] (f. 45)

11. Epistolae IX eiusdem Henrici IIII ad pontificemRom[anum] ac alios principes [...] (f. 50)

12. Leges ac co[n]stitutiones imperiales a multis saepenumero desideratae, sub AUREA BULLA Caroli IIIIRom[ani] imperatoris (f. 54)

13. Constantini magni donationis [...] privilegiu[m],Bartholomea Picerno ad Iulium II pont[ificem] Rom[anum]interprete (f. 62)

14. Ulrichi Hutteni in declamationem Laurentii Vallae,co[n]tra praetactam Constantini donationem, ad Leonem Xdiserta admodum [et] non indocta praefatio (f. 64)

15. Laurentii Vallensis, [...], de falso credita [et] conficta [...]Constantini donatione declamatio (f. 66)

16. Nicolai de Cusa cardinalis, Antonini archiepiscopiFlorentini, Raphaelis Volterrani, Hieronymi Cathalani, iurisutriusq[ue] doctoris, cubicularii Alexandri VI de eademdonatione, annotationes (f. 79 et 80)

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 52

17. O[rthuini] G[ratii] in Lau[rentiu]m Vallam conclusioepistolaris [...] (f. 80)

18. Item ex Pomponio Laeto, Socrate Graeco, Theodorico,Zozomeno, Baptista Egnatio, Sexto Aurelio Victore pereundem Orth. G. receptae de eadem materia additiones suntadiectae (f. 81)

19. Professio fidei fratrum Waldensium, regi Vladislao adHungariam missa [...] (ibidem)

20. Responsio excusatoria fratrum Waldensium contrabinas literas r[everendi] p[atris] Augustini [...] ad eundemregem datas (f. 86)

21. Guilhelmi Widefordi contra Iohannem Wiclephum [...](f. 96)

22. Articuli Iohannis Wiclephi damnati pe conciliumConstantiense [...] (f. 133)

23. Rationes ac reprobationes articulorum Wiclephi [et]sectatoris eius Iohannes Huss [...] (f. 140)

24. Doctrina Iohannis Wiclephi [...] [et] de Ioha[n]ne Hussac Hieronymo Pragensi, ex Aenea Sylvio (f. 148)

25. Sententia damnationis doctrinae Iohannis Wiclephi [et]articulorum XLV lata per sacrosanctam synodumConstantiensem (f. 150)

26. Sententia diffinitiva per praedictum concilium contraIohannem Huss [...] (f. 151)

27. Tenor sententiae deffinitivae contra HieronymumPragensem [...] (ibidem)

28. Pogii Florentini. De Hieronymi Pragensis obitu [et]supplicio vera descriptio [...] (f. 152)

29. Leonardi Aretini [...] adversus hypocritas libellus [...] (f.154)

30. Quomodo Bohemi vocati sint ad Basiliensem synodumoecomenicam [et] quid illic egerint, cum oratione Iulianicardinalis ad illorum legatos (f. 156)

31. Petitiones Bohemorum propositae in Basiliensiconcilio [...] (f. 160)

32. De Eugenii IIII practica ut concilium Basiliense rexFrancorum dissolueret ex Nicolao a Clamengiis archidiacono(f. 161)

33. Friderici Romanorum regis semper Augusti, adCarolum Franciae regem epistola [...] (f. 162)

34. Synodus Aribonis archiepiscopi Moguntini, [...], habitaanno domini MXXIII (ibidem)

35. Paradoxa D. Iohannis Wesalien[sis] concinatorisWormaciensis [...] (f. 163)

36. Examen sex dierum contra eundem per eosdeminquisitores cui Dieter comes Isenbergen[sis] archiepiscopusMoguntinus interfuit (f. 164)

37. Gravamina Germaniae nationis ac sacri imperiiRom[ani] [...] (f. 167)

38. Epistola Ia. Regii ad divum Maximilianum [...] (f. 169)39. Divi Maximiliani querela contra abusus atque

gravamina Romanistarum [...] (f. 170)40. Epistola Adriani papae VI ad illustrissimos Germaniae

principes, qua eos ad co[n]cordiam observandam hortatur (f.171)

41. Instructio eiusdem ad d[ominum] FranciscumCheregatum [...] (f. 172)

42. Responsio illustrissimorum ac reverendissimorumprincipum, necnon [et] aliorum sacri Romani imperii ordinum,pontificio legato reddita, in qua contra abusus admirandaquaedam invenies (f. 173)

43. Replicatio pontificii oratoris ad Germaniae principes,

in qua de annatis, de concilio generali, de concinatoribus, declericis uxoratis [et] rebus aliis [...] (f. 175)

44. Tabula centum gravaminum [...] (f. 176)45. Ennumeratio centum gravaminum Germanicae

nationis [...] (f. 177)46. Apostoli per nationem Gallicanam dominis

cardinalibus dati contra annatas [...] (f. 189)47. Disputatio Nicolai de Clamengiis archidiaconi habita

[...] ad scholasticum Parrhisiensem (f. 197)48. De emendatione ecclesiae libellus per reverendissimum

dominum Petrum de Aliaco cardinale[m] Cameracensem [...](f. 203)

49. De reformatione ecclesiae circa totum corpusuniversalis ecclesiae (f. 204)

50. De reformatione capitis, status videlicet papalis [et]Romanae curiae ac cardinalium ex eodem (f. 204)

51. De reformatione praelatorum ex eodem (f. 205)52. De reformatione religionum ac religiosorum per

eundem (f. 206)53. De reformatione caeterorum ecclesiasticorum per

eundem (f. 206)54. De reformatione laicorum [et] principum per eundem

(f. 207)55. Singulis deceniis generale concilium esse celebrandum

require in epistola Orthuini Gratii (f. 208)56. Iohhanis Francisci Pici Mirandulae domini [et]c. ad

Leonem decimu[m] pontificem maximum, de reformandismoribus oratio (f. 208)

57. Duae pestes, quibus concilia generalia, quo minus fiantac celebrentur, perperam impendiuntur, in epistola OrthuiniGratii (f. 211)

58. Constitutiones ad removendos abusus [et] ordinationesad vitam cleri reformandam per reverendissimum [...]Laurentium cardinalem [et] ad Germaniam [et]c de laterelegatum nuper Ratispone aedite (f. 211)

59. Oratio Antonii Cornelii Lynnichani elegantissima,Coloniae coram frequenti clero habita [...] (f. 215)

60. Desiderii Erasmi Roterodami, [...], liber de faciendaecclesiae concordia deq[ue] sedandis opinionu[m] dissidiis [...](f. 218)

61. Precatio ad dominum Iesum pro pace commnumi [et]ecclesiae (f. 233)

62. De tyrannide principis Turcarum [et] quantaOtomanus ac succesores eius in perniciem omnium nostrumpatraverint, in epistola Orthuini Gratii (f. 234)

63. Epistola Iohannis Fabri doctoris [...] ad praesulemTridentinum [...] de bello Turcis inferendo (ibidem)

64. Oratio de origine, potentia ac tyrannide Turcarum adserenissimum ac potentissimum Henricum octavum Angliaeregem Londini a r[everendissimo] episcopo Viennensi publicehabita [...] (f. 235)

65. Epistola Orthuini Gratii Daven[sis] ad lectorem acbonos omnes per modum perorationis [...] (f. 239)

66. Omnia ferme haec cum suis praefatiunculis siveepistolaribus, numero (ut opinor) 29 perorationibus ab eodemsunt aedita.

Cota: R 86606Aeneae Silvii Senensis De Bohemoru[m] origine ac gestis historia,

uariaru[m] reru[m] narrationem complectens. Cui nuncprimum copiosus accessit index, quo facilius studioso lectorisit obuiam, quicquid de una quaq[ue] re, cuius in hoc libello sit

53 >>>

mentio sare desiderat, Coloniae, apud Heronem Alopecium,Anno MDXXIIII, Mense Octobri.

Descriere: hârtie; 174 pag. (156 x 100 mm.), 1 col.;conservare bună.

Legătură: colligat cu R 86607 care este fără pagină de titlu,dar cu colophon: “Vvolfgandus Caephalius Argentiae suo aereet impensis excusit. Anno salutis MDXXV”.

163 x 103 mm.; tăblii de lemn îmbrăcate în piele maro;motive geometrice şi simple motive florale apar pe coperta 1 (2chenare cu linii duble, iniţial aurite, între cele două chenare segăseşte însemnarea: “Vis vis audes lector cuiuslibet oravidere”); tăblia de pe coperta 1 este ruptă la jumătate;încuietorile se păstrează parţial; pe coperta 1 în mijloc aparelitera “I”; pe coperta 2 apar doar motive geometrice, iar înmijloc se găseşte litera “H”; între chenare apare însemnarea“Tempus habes Caesaris hic formas nomina”; urme defragmenta codici utilizate la întărirea legăturii; 4 nervuri;Kapitalband parţial doar în partea superioară; pe cotorul cumotive geometrice şi florale se găseşte eticheta “84”.

Note: pe forzaţul primei coperţi este lipită o foaie cu uncitat păstrat parţial şi deteriorat; pe f. A2 semnătura autografă“Johannis Henckelli senioris sum”, ştampila BiblioteciiAcademiei Române şi “Kolozsvári Ref. KollégiumKönyvtára”, cota actuală R 86607 şi “XI 783”; cu o filă înaintede pagina de titlu a lucrării lui Piccolomini apare cota “XI 773a)”, iar pe verso-ul aceleiaşi file o gravură cu un motto înebraică, greacă şi latină; pe pagina de titlu a lucrării cu cota R86606: ştampila colegiului reformat şi a Bibliotecii AcademieiRomâne; scrute însemnări marginale referitoare la text;alteînsemnări de proprietate: la pag. 154: “Jo. Galfy anno 1592,27 die Septemb.” şi cu altă mână “In anno 1593 die vero 8martij in Arce Höst capite […]”; pe verso-ul ultimei paginitipărite: colophon-ul: “Excusum Coloniae Agrippinae, apudHeronem Alopecium, Anno MDXXIIII Mense Octobri”,însemnarea autografă, dar tăiată: “Johannis Henckelli seniorissum” şi ştampilele colegiului reformat şi cea a BiblioteciiAcademiei Române. Pe forzaţul celei de-a doua coperţi:“Domorum aedis [...] fratris [...]” şi “Si vis scire quis fuitd[omi]num tutorq[ue] libelli / E[ni]m ego vocor Mich[ae]lcognomine / Caglijas de Agria”; pe forzaţul celei de-a douacoperţi “Anno 1593 die 8 Martii”; textul conţine destul demulte note marginale referitoare la text.

Provenienţă: fondul reformat.

Cota: R 113622Aeneae Sylvii Piccolominei postea Pii II. Papae, Opera

geographica et historica, Helmstadii, Impensis Joh. Melch.Sustermanni bibliopolae ibid., MDCIC.

Descriere: hârtie; 374 pag. (200 x 155 mm.); 1 col;conservare bună.

Legătură: (206 x 160 mm.); pergament fără decoraţii; 3nervuri; Kapitalband în partea inferioară şi superioară; transăneagră; cotorul coperţii cu două etichete “II”, “13”; coperta adoua este puţin deteriorată în interior: urme de umezeală şimucegai care au pătruns şi în text. Colligat cu R 113623-R113627.

Note: pe foaia de titlu se găseşte o ştampilă care conţinelitera “R” de la fondul reformat, o cotă “VII. 219” scrisă cucreion albastru, iar numărul “1559” este tăiat cu creionalbastru. În interiorul primei coperţi se găseşte eticheta

“Academia R.P.R. / Filiala Cluj / Biblioteca / R 113622-R113627”. Volumul colligat are la final 12 f.; prima dintre eleconţine un cuprins: “Materiae quae in operibus hisceGeographicis [et] Historicis continentur sunt: 1.Cosmographia; 2. Historia rerum Friderici III Imperatoris”; 3.Historia Bohemica; 4. De concilio Basileensi; 5. Commentariusin libros Antonij Panormitae poetae de dictis [et] factisAlphonsi Regis memorabilibus; 6. Epitome Decadum Blondiab Inclinatione Imperij ad Johannis XXIII Papae tempora”.

Provenienţă: conform cotei vechi şi a celei actuale: fondulreformat31.

Cuprins: Praefatio (p. 3-6)a. De mundo in universo (p. 7)b. De Asia (p. 19)c. De Europa (p. 219)

Cota: R 113623Aeneae Sylvii Episcopi Senensis postea Pii Papae II,

Historia rerum Friderici III. Imperatoris, Helmstadii, Impensis Joh.Melchioris Sustermanni, anno MDCC.

Descriere: 224 pag.; 1 col.

Cota: R 113624Aeneae Sylvii Piccolominei postea Pii II. Papae, Historia

Bohemica, Helmstadii, Sumptibus Joh. Melchioris Sustermanni,anno MDCXCIX.

Descriere: 128 pag.; 1 col.

Cota: R 113625Aeneae Sylvii postea Pii II Pontificis Romani,

Commentariorum historicorum libri III. De concilio Basileensi,Helmstadii, Impensis Joh. Melchioris Sustermanni, annoMDCC.

Descriere: 160 pag.; 1 col. Cuprins: Commentariorum Aeneae Sylvii Piccolominei

De Gestis Basileensis concilii, liber I (p. 5)Aeneae Sylvii Piccolominei Senensis De Gestis Basileensis

concilii Commentariorum liber II (p. 83)Aeneae Sylvii Commentariorum concilii Basileensis liber

III. Ad Johannem de Segovia, theologiae magistrum (p. 113)Exemplum literarum quas Julianus Cardinalis Sancti

Angeli, legatus in Germania, mira libertate scripsit adEugenium Pont. Rom. Conantem dissolvere conciliumBasileense (p. 119)

Exemplum alterius epistolae eiusdem domini legati, missaead Eugenium Pontificem Romanum (p. 139)

Pii Papae II. Bulla retractationum omnium dudum per eumin minoribus adhuc agentem pro concilio Basilien. Et contraEugenium summum pontificem scriptorium (p. 149)

Cota: R 113626Aeneae Sylvii Episcopi Senensis, In libros Antonii Panormitae

poetae, De dictis [et] factis Alphonsi regis memorabilibus commentarius,Helmstadii, Impensis Jo. Melchioris Sustermanni, annoMDCC.

Descriere: 54 pag.; 1 col.Note: foarte scurte comentarii la text – 3-4 cuvinte pe

margine.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 54

Cota: R 113627Aeneae Sylvii Piccolominei postea Pii II Pont. Maximi,

Epitome decadum Blondi Ab inclinatione imperii ad Joh. XXIII Papaetempora, Helmstadii, Impensis Joh. Melchioris Sustermanii,anno MDCC.

Descriere: 256 pag.; 1 col.Cuprins: Aeneae Sylvii Pii Pontificis Maximi Decadum

Blondi, Epitome ex libro I (p. 3)Ex libro primo secundae decadis (p. 83)

Cota: B 3920Aeneae Sylvii Piccolominei Senensis, qui post adeptum

pontificatum Pius eius nominis secundus appellatus est, Operaquae extant omnia, nunc demum post corruptissimas aeditionessumma diligentia castigata [et] in unum corpus redacta,quorum elenchum verba pagella indicabit. His quoque accessitGnomologia ex omnibus Sylvii operibus collecta [et] Indexrerum verborum omnium copiosissimus, Basileae, Ex officinaHenric Petrina, cum gratia [et] privilegio Caes. Maiest., [1571].

Descriere: hârtie; 1086 pag. + 2 + α2-γ4 + 2 (301 x 200mm.), 1-2 col., filigran: de exemplu: foaia liminară de la primaşi cea de-a doua copertă: crin32; conservare bună.

Legătură: 325 x 210 mm.; tăblii de lemn îmbrăcate în pielede porc, bogat ornamentată cu motive geometrice şi florale;încuietori păstrate parţial; 5 nervuri, iar Kapitalband păstrat înambele părţi ale cotorului.

Note: pagina de titlu: “Confide recte agere / Ama dio etnon fallire / Virij […] et lapsa die”, “Was [Gott] will / WieGott will / Wen [Gott] will” şi “Sum Laurentij Saradzi ex [sic]empto a[nn]o 79”; ştampila lui Timotei Cipariu; pe foaialiminară: ştampila Bibliotecii Centrale din Blaj şi a BiblioteciiCentrale Arhidiecezane Blaj, nr. de inventar 5007. Pe cotor înpartea superioară: “Aeneae Sylvii opera / 199”, iar în parteainferioară “D 45”. Pe forzaţul primei coperte: un ex librisneidentificat. Scurte însemnări marginale: v. p. 61, p. 635, p.637.

Provenienţă: fondul Blaj, biblioteca lui Timotei Cipariu.Cuprins: a.1. Bulla retractationum.2. De gestis concilii Basiliensis commentariorum libri duo

(fol. 1)3. De coronatione Felicis Quinti Pontificis Max[imi] lib[er]

1 (fol. 61)4. Argumentum sequentium duarum epistolarum (fol. 80)5. De ortu [et] historia Bohemorum lib[er] 1 (fol. 81)6. Abbreviationum Flavij Blondi Foroliuiensis, ab

inclinatione imperii usque ad tempora Ioannis XXIII PontificisMax[imi] lib[ri] 20 (fol. 144)

7. Cosmographiae vel de mundo universo historiarumlib[er] 1 (fol. 281)

8. Europa, in qua sui temporis varias historias complectiturlib[er] 1 (fol. 387)

9. In Antonii Panormitae de dictis et de factis AlphonsiArragonum regis libros quatuor commentaria (fol. 472)

10. In triumphum Alphonsi (fol. 497)11. Epistolarum opus fol. 500 in quo comprehenduntur

quae praeterea a Tritemio annotatur12. Quaestionum solutio lib[er] 1 (fol. 594)13. De fortuna lib[er] 1 (fol. 611)

14. De poeticae laudibus lib[er] 1 (fol. 619)15. De duobus amantibus lib[er] 1 (fol. 623)16. Contra Bohemos [et] Thaboritas, de sacra

communione suv utraque specie lib[er] 1 (fol. 660)17. De clade Constantinopolitana [et] bello contra Turcas

suscipiendo lib[er] 1 (fol. 678)18. De clade universalis ecclesiae lib[er] 1 (fol. 712)19. Descriptio urbis Viennensis lib[er] 1 (fol. 718)20. De miseria curialium lib[er] 1 (fol. 720)21. De rebus a se gestibus lib[er] 1 (fol. 756)22. De papae officio [et] eius officialibus lib[er] 1 (fol. 801)23. De gravamine Germanicae nationis (fol. 836)24. De fide Christianorum ad Turcam lib[er] 1 (fol. 872)25. Oratio in conventu Mantuano (fol. 905)26. De profectione in Turcas lib[er] 1 (fol. 914)27. Ad Calixtum papam oratio (fol. 923)28. Oratio coram coetu cardinalium (fol. 928)29. De amore Guisgardi [et] Sigismundae Tancredi

Salernitanorum principis filiae tractatus ab Aenea Sylvio exvulgari in linguan Latinam conversus (fol. 955)

30. De vindicta illatae violentiae, quam de se extorsitLucretia Romana speculum pudicitiae lib[er] 1 (fol. 959)

31. In Salvatoris nostri laudem carmen saphicum (fol. 963)32. De liberorum educatione ad Ladislaum Ungariae [et]

Bohemiae regem lib[er] 1 (fol. 965)33. De grammatica ad eundem lib[er] 1 (fol. 976)34. De arte rhetorica [et] epistolarum partibus ad

illustrissimum principem Marchionem Badensem,archiepiscopum Treverensem libri (fol. 992)

35. Germaniae, statusque Apostolicae sedis descriptio (fol.1035-1086).

b.Gnomologia ex Aeneae Sylvii Piccolominei Senensis, qui

post adeptum pontificatum Pius cognominatus est, omnibusoperibus diligenter collecta, per Conradum LycosthenemRubeaquensem (α1-[δ1]).

Cota: B 4894Aeneae Sylvii postea Pii II. Pontificis Romani

Commentariorum historicorum libri III. De concilio Basileensi juxtaeditionem Coloniensem anno 1535 editi ad illustrandaconcordata principum, Francofurti [et] Lipsiae, 1791.

Descriere: hârtie; 218 pag. (175 x 105 mm.); 1 col.;conservare bună.

Legătură: 177 x 107 mm.; tăblii de carton presat; transăroşiatică-portocalie; cotor cu linii paralele aurii; în parteasuperioară este scris pe fond roşu autorul şi titlul lucrării: “AenSilvii / De / Concili / Basileen”.

Note: forzaţul primei coperte: “Stemler”; foaia liminară:cota actuală (B 4894), apoi “XLVIII” şi “C 44”, ştampilaBibliotecii Arhidiecezane din Blaj cu nr. de inventar 8435,ştampila lui Timotei Cipariu, ştampila Bibliotecii Central Blaj şiînsemnarea de proprietate: “Est C. F. Ililisch D., Vitebergae,1797”; pe pagina de titlu apare de două ori ştampila lui TimoteiCipariu, iar pe verso-ul aceleiaşi pagini ştampila “AcademiaR.S.R., filiala Cluj, Bibiloteca, nr. 4894 1973”; de asemeneaştampila Bibliotecii Centrale Blaj se găseşte la p. 25, 163, 189,191, iar la p. 218 ştampila “Academia R.P.R. / Filiala Cluj /Biblioteca / nr. 9021 1960”, dar este tăiată.

Provenienţă: fondul Blaj din biblioteca lui TimoteiCipariu.

55 >>>

Cuprins: Praefatio (p. III)Praefatio (p. 1)Commentariorum Aeneae Sylvii Piccolominei De gestis

Besileensis concilii Liber I (p. 5)Aeneae Sylvii Piccolominei Senensis De gestis Basileensis

concilii Commentariorum Liber II (p. 136)Aeneae Sylvii Commentariorum concilii Basileensis Liber

III. Ad Johannem de Segovia , theologiae magistrum (p. 184)Index (p. 193)

Biblioteca Institutului de Istorie “George Bariţiu” Cluj-Napoca

Cota: BIG 4239Eneas Silvius Piccolomini, Parallela alfonsina sive

apophthegmata caesarum, principumque Germanorum et aliorum;Alfonsi Aragonum regis dictis [et] factis memorabilibus per AntoniumPanormitam descriptis, sigillatim comparata. Auctore AeneaSylvio Piccolominaeo, episcopo Senensi, qui postea Papa PiusII. dictus. Omnia nunc primum et correctiora [et] […]composita, Hanoviae, Typis Wechelianis apud heredes IoannisAubrij, 1640.

Descriere: colligat cu BIG 4238 (De regibus Siciliae etApuliae in queis et nominatim De Alfonso rege Arragonum, EpitomeFelini Sandei Ferrariensis IC. ad Alexandrum VI. Pont. Max. nuncprimum in lucem edita, […], Hanoviae, Typis Wechelianis,apud Heredes Ioannis Aubrii, MDCXI) şi BIG 4240 (D.Samuel Stryken, Pfandungs-Recht worinnen gezeiget wird wie man mitden Pfandungen verfahren […], Franckfurt an der Oder [sic], BeyJeremias Schrey und Johann Christoph Hartmann, Anno 1693[lucrare incompletă]); hârtie, 184 pag. (200 x 156 mm.); 1 col.;filigran (o jumătate pe foaia liminară de la prima copertă);conservare bună.

Legătură: 208 x 163 mm.; tăblii de lemn îmbrăcate în pielede viţel; tranşă roşiatică de culoarea marmurei; pe coperta întâise află presat la rece un blazon destul de deteriorat (în parteasuperioară are o coroană, 4 câmpuri, textul se poate citi parţial“Leopold Ioseph des H. F. F. Graf V […]); în partea stângă susa coperţii se află eticheta cu cota actuală (Biblioteca Inst. Ist.Univ. 4238-4240); cotorul coperţii este deteriorat, la fel şicoperta a doua care este prinsă de cotor cu bandă adezivătransparentă; cea de-a doua copertă nu este cea originală, arealte dimensiuni (217 x 155 mm.) decât prima; 6 nervuri;Kapitalband păstrat; pe cotor motive geometrice şi florale; pecoperta a doua: urme de cari.

Note: pe forzaţul primei coperte: în stânga sus probabil ocotă veche (LXVI); pe foaia liminară N-rul inv. 583, ştampilaFacultatea de Litere şi Filosofie Cluj, Seminarul de IstorieUniversală şi ştampila “M. kir. Ferenc JózsefTudományegystam Kolozsvár, Történeti IntézeténekKönyvtára”; pe foaia de titlu: stânga sus: cota actuală; dreaptasus: ştampila cu textul: Kiadatott n. 27065 – 900 sz. min. rend.alapján (cu creionul 467); în josul paginii: ştampila “Facultateade Litere şi Filosofie Cluj, Seminarul de Istorie Universală şiştampila “M. kir. Ferenc József Tudományegystam Kolozsvár,Történeti Intézetének Könyvtára” şi un număr de inventar: Nr.I. 445; pe verso-ul foii de titlu: N-rul inv. 2924 şi ştampila:“Biblioth. Reg. Scient. Universit. Hungaricae”.

Provenienţă: v. ştampilele Cuprins: Antonii Panormitae poetae, De dictis et factis

Alphonsi Regis memorabilibus, Libri IV. Cum commentario

Aeneae, Episcopi Senensis, in eosdem (p. 3)33.Bartholomaei Faccii De Humanae vitae felicitate ad

Alphonsum Aragonum ac Siciliae etc. Regem inclytum Liberincipit (p. 106)

Iannotii Manetti, et Honofri Parenti, Florentinorumlegatorum oratio ad Alfonsum clarissimum Aragonum Regem,in nuptiali unici filij inclyti Calabriae Ducis celebritate (p. 169)

Iannotii Manetti Florentini oratoris oratio ad Alfonsumclarissimum Aragonum Regem: de laudibus pacis Neapolidicta (p. 177).

Biblioteca Naţională a RomânieiBiblioteca Batthyaneum, Alba Iulia

Cota: O2 IV 25Aeneae Sylvii postea Pii II Pontificis Romani,

Commentariorum historicorum libri III. De concilio Basileensi,Helmstadii, Impensis Joh. Melchioris Sustermanni, annoMDCC (Inv. 7392).

Descriere: hârtie; 194 x 157 mm.; 1 col.; conservare bunăcu mici urme de umezeală.

Legătură: 204 x 161 mm; copertă de carton cu un singurchenar, îmbrăcată în piele; cotor cu motive geometrice şiflorale aurii; 6 nervuri; Kapitalband superior şi inferior; înpartea superioară a cotorului se văd urmele unei etichete maivechi care a fost ruptă, chiar smulsă; dedesubt este titlul lucrăriiscris cu litere aurii: “An. Sylv. / Conc. / Basil.”; în partea de josa cotorului: eticheta cu cota actuală: “O2 IV 25”. Tranşăroşiatică. Forzaţul de la prima şi ultima copertă are o foaie cumotive de marmură.

Note: fără însemnări. Cota actuală, scrisă cu creioncărămiziu, se găseşte şi pe foaia liminară de la prima copertă;tot acolo şi ştampila bibliotecii şi nr. de inventar: “Inv. 7392”;ştampila actuală şi pe foaia de titlu.

Provenienţă: inventarele bibliotecii nu o indică. Cuprins: De concilio BasileensiArgumentum sequentium duarum epistolarum (p. 118)Exemplum literarum quas Julianus cardinalis Sancti Angeli

Legatus in Germania, mira libertate scripsit ad EugeniumPont. Rom. conantem dissolvere concilium Basileense (p. 119)

Exemplum alterius epistolae ejusdem domini legati missaead Eugenium Pontificem Romanum (p. 139)

Pii Papae II. Bulla retractationum omnium dudum per eumin minoribus adhuc agentem pro concilio Basilien. et contraEugenium summum pontificem scriptorum (p. 149).

Cota: L2 VI 21Aeneae Sylvii Piccolominei postea Pii II Pont. Maximi,

Epitome Decadum Blondi Ab inclinatione imperii ad Joh. XXIII Papaetempora, Helmstadii, Impensis Joh. Melchioris Sustermanni,anno MDCC (Inv. 6480).

Descriere: hârtie; 194 x 157 mm.; 1 col.; mai multe petede umezeală; stare bună.

Legătură34: În partea superioară a cotorului se află titlullucrării: “En. Sylvii / Ep. Dec. / Blon.“; în josul cotorului segăseşte cota actuală pe o etichetă.

Note: nicio însemnare; pe verso-ul foii liminare se aflăcota actuală (scrisă cu creion cărămiziu), ştampila bibliotecii şiinventarul; ştampila se află şi pe foaia de titlu.

Provenienţă: inventarele bibliotecii nu o indică.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 56

Cota: Y2 III 2Aeneae Silvii episcopi Senensis postea Pii Papae II Historia

rerum Friderici Tertii imperatoris ex mscto optimae notae, nuncprimum edita, cum specimine annotationum Jo. HenriciBoecleri V. Cl. In eandem accesserunt diplomata et documentavaria, rebus Friderici III illustrandis, [...], Argentorati, Typis [et]Sumptibus Josiae Staedelii [et] Joh. Friderici Spoor,MDCLXXXV (Inv. 9896).

Descriere: hârtie; 320 x 187 mm.; 1 col.; filigranneidentificat pe foaia liminara de la coperta a II-a, conservarebună, dar există pete de umezeală.

Legătură: 325 x 200 mm.; copertă din carton presatîmbrăcată în piele de viţel; copertă simplă, fără motive; 5nervuri; Kapitalband superior şi inferior; pe forzaţul primeicoperţi se află ex libris-ul lui Batthyany. Cotorul are motivegeometrice şi florale; în partea superioară: “AENEAE SYLVY/ HISTORIA FRID. III”, iar în partea inferioară cota actuală.Pe copertă şi cotor câteva urme de cari. Cea de-a doua copertăare pielea zgâriată în mai multe locuri.

Note: pe forzaţul primei coperţi se află cota actuală (scrisăcu creion cărămiziu), ştampila bibliotecii şi nr. de inventar “Inv.9896”. Pe foaia liminară de la prima copertă: o serie de trimiterila lucrări din secolul al XVIII-lea; nicio însemnare.

Provenienţă: fondul Bátthyani Ignác (ex-libris-ul cublazonul său pe forzaţul primei coperte)35.

Cuprins: I. Aeneae Silvij, Episcopi Senensis, qui posteaPius, Papa II fuit, Historia Friderici III. Imperatoris (S. pag. 1)

II. Specimen Annotationum Jo. Henrici Boecleri, inAeneae Silvij Historiam Friderici III. Imp. (S. p. 121)

III. Diplomata [et] Documenta varia Rebus Friderici IIIillustrandis: ut [et] Figurae, Imagines, Nummi (D. p. 1)

IV. Annales de Gestis Caroli M. Poeta anonymi (A. p. 3)V. Karoli M. Francorum Regis [et] Imp. Vita, descripta, ut

videtur, magna parte a Monacho coenobij Egolismensis S.Eparchij annalibus illis plebeoi [et] rusticano sermonecompositis, quos [et] Reghino Abbas Brumiensis ad annum1314 sequutum se ait, nonnullis interpolatis, quibusdam etiamadditis (A. p. 45)

VI. Thegani Chor Episcopi Treverensis Opus de gestisDomini Ludevvici Imp. (A. p. 67)

VII. Nithardi, Angilberti filij, Karoli M. Imp. ex Berthafilia nepotis, de Dissenssionibus Filiorum Lodhvvici Pij adannum usq[ue] 843 libri quattuor (A. p. 83)

VIII. Ludovici Germaniae Regis, Pij Fil. Diploma RatoldoArgentoratensi Episcopo datum (A. p. III)

IX. Formulae Foederis Ludovici Germaniae [et] CaroliGalliae Regum, Pij Filiorum, Magni Nepotum, quod apudArgentoratum A. C. DCCCXLII percussum est, utriusquelinguae monumentum, ut unum omnium quae hodie supersuntaetate antiquissimum, ita obscurissimum hactenus habitum: inArchetypis restitutum [et] παραλλήλως Notis expositum, studioMarquardi Freheri (A. p. 113)

X. Erckenbaldi, Episcopi Argentinensis, sub Ottone M. deAntecessoribus suis in Episcopatu Carmen ex CodiceAugustanae Bibliothecae (A. p. 120)

XI. Alberti, Abbatis Stadensis Chronicon a condito urbeusque ad A. C. 1256 (St. p. 123)

XII. Martini Poloni, Chronicon Romanorum Pontificum[et] Imperatorum (P. p. 337)

XIII. Andreae, Presbyteri Ratisbonensis, Chronica de

Principibus terrae Bavarorum (R. p. 1)XIV. Index Diplomatum Friderici III. [et] Documentorum

variorum eo pertinentiumXV. Index praecipuarum rerum [et] verborum.

Cota: Z2 V 23Aeneae Sylvii Episcopi Senensis postea, Pii Papae II.,

Historia rerum Friderici III. Imperatoris, Helmstadii, Impensis Joh. Melchioris Sustermanni, Anno

MDCC. (Inv. 10208)

Descriere: hârtie, 194 x 157 mm.; 1 col.; conservare bună.Legătură36: în partea superioară a cotorului: “Aen. Sylv. /

Hist. Frid. / Imper.”Note: pe foaia liminară de la prima copertă se află cota

“Z2 VI 23” [sic] şi nu “Z2 V 23”, scrisă cu creion cărămiziu,ştampila bibliotecii şi nr. de inventar “Inv. 10208”, pe foaia detitlu se găseşte ştampila bibliotecii; în josul cotorului se găseştecota actuală pe o etichetă.

Provenienţă: nu s-a putut stabili provenienţa lucrării.Cuprins37.

Cota: Z2 V 24Aeneae Sylvii Piccolominei postea Pii II. Papae, Historia

Bohemica, Helmestadii, Sumptibus Joh. Melchioris Sustermanni,Anno MDCXCIX. (Inv. 10209)

Descriere: hârtie, 194 x 157 mm.; 1 col.; conservare bună.Legătură38: colligat cu “Aeneae Sylvii Episcopi Senensi, In

libros Antonii Panormitae poetae, De dictis et factis Alphonsi regismemorabilibus, Commentarius, Helmstadii, Impensis Jo.Melchioris Sustermanni, Anno MDCC”; în partea superioară acotorului: “AEN. SYLV. / HIST. / BOH.” şi “ITEM / DEDICTIS / ALPHONSI”; în josul cotorului se găseşte cotaactuală pe o etichetă.

Note: pe foaia liminară de la prima copertă se află cota“Z2 VI 24” [sic] şi nu “Z2 V 24”, scrisă cu creion cărămiziu,ştampila bibliotecii şi nr. de inventar “Inv. 10209”; pe foaia detitlu a primei lucrări din colligat se află ştampila bibliotecii. Nuare însemnări.

Provenienţă: nu s-a putut stabili provenienţa lucrării.Cuprins39.

Cota: L2 VI 20Aeneae Sylvii Piccolominei postea Pii II Papae, Opera

geographica et historica cum praefatione de eiusdem vita et libris tum editistum manuscriptis, Francof. [et] Lipsiae, Impensis Joh. Melch.Süstermanni, Bibliopol. Helmst. MDCCVII. (Inv. 6479)

Descriere: hârtie, 194 x 157 mm.; 1 col.; conservare bună.Legătură40: în partea superioară a cotorului: “AEN. SYLV.

/ OPERA / GEOGR. HISTORICA”; în josul cotorului segăseşte pe o etichetă cota actuală. Prima copertă are în piele ogaură.

Note: pe foaia liminară verso de la prima copertă se aflăcota actuală, ştampila bibliotecii şi nr. de inventar “Inv. 6479”;pe foaia de titlu se află ştampila bibliotecii. Nicio însemnare.

Provenienţă: nu s-a putut stabili provenienţa lucrării.Cuprins41.

Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga”, Cluj-Napoca

57 >>>

Colecţii speciale

Cota: P 49313Cl. V. Aen. Sylvii, qui postea summus pontifex, Pii II.

nomen obtinuit. Historia Gothorum, Palmaria gentis monumentacomplectens; quae in hunc diem nunquam fuit edita, et interejus scripta reperta. Cum luculenta praefatione Jo. Car.Neweni, Colon. Caes. Aul. Poet. Laur., Francofurti et Lipsiae,MDCCXXX.

Descriere: hârtie; 40 pag.; 190 x 145 mm.; 1 col.; câtevapete de umezeală, dar stare de conservare bună.

Legătură: recentă de carton; 197 x 116 mm.; cotor deculoare roşie.

Note: pe prima copertă se găseşte cota actuală (49313); pefoaia de titlu: în partea superioară cota “III 356”, numărul:“56” şi ştampila proprietarului Torma Károly. Pe verso-ulpaginii de titlu: ştampila “Erdélyi Muzeum Könyvtára” şi cotaactuală. Ştampila lui Torma Károly se găseşte şi la pag. 33.

Provenienţă: biblioteca lui Torma Károly şi BibliotecaMuzeului Ardelean.

Cuprins: Illustres, clarissimi, ornatissimique viri Praefamen Aeneae Sylvii Historia Gothorum (p. 1)

Cota: Rare 182Fasciculus rerum expetendarum ac fugiendarum. In quo primu[m]

continetur Concilium Basiliense non illud, quod in magnoConcilior[um] volumine vulgo circumfertur, sed quod AeneasSylvius (qui postea Pius II est appellatus) [et] eidem Conciliopraesens interfuit, fideliter [et] eleganter conscripsit. Insuntpraeterea huic operi nobilissimo, summorum aliquotvirorumepistolae, libelli, tractatus [et] opuscula, numero (ni fallar)LXVI in quibus [et] admiranda quaedam [et] obstupendainvenies. Quae, si futurum co[n]ciliu[m] celebrari co[n]tigerit,summopere tanq[uam] cognitu necessaria, ab optimisq[ui]busq[ue] expostulabunt. Lege indicem subsequentem,[Coloniae, typis Quentelianis], Anno MDXXXV.

Descriere: hârtie; CCXLII f. (305 x 190 mm.); 1 col.;puţine pete de umezeală; conservare bună.

Legătură: 307 x 200 mm.; carton presat, la suprafaţă cuhârtie marmorată; cotorul este puţin dezlipit în parteasuperioară; 4 nervuri în relief; tranşă roşiatică; prima copertămai deteriorată decât a doua; filigran: crin42.

Note: prima copertă: pe forzaţ: ex libris-ul “ErdélyiNemzeti Muzeum Könyvtára” şi cota actuală; pe foaialiminară: în partea superioară cota “8606” şi în cea inferioară“340”; pe pagina de titlu: ştampila “Biblioteca CentralăUniversitară Cluj”, iar pe verso: ştampila: “Incunabule 55”,“Erdélyi Muzeum Könyvtára”; pe f. A ii în partea superioară:“Nro 31”. Scurte comentarii la text.

Provenienţă: biblioteca Muzeului Ardelean.Cuprins43.

Cota: BMV 7927Jo. Dubravii, Olomuzensis Episcopi, Historia Bohemica a Cl.

V. Thoma Jordano, medico, genealogiarum, episcoporum,regum, ducum Catalogis ornate [et] necesariis annotationibusillustrate. Cui in fine adjecta Aeneae Sylvii, cardinalis DeBohemorum origine ac gestis Historia, Francofurti, ImpensisJohannis Georgii Steck, bibliopolae Wratislaviensis,

Imprimebat Johannes Philippus Andreae, MDCLXXXVII44.

Descriere: hârtie; 194 pag. (172 x 100 mm.), 1 col.;conservare bună.

Legătură: tăblii de lemn îmbrăcate în pergament (178 x105 mm.); Kapitalband păstrat în ambele părţi ale cotorului. Pecotor, în partea superioară, scris cu cerneală, se găsesc titlurilecelor două lucrări colligate: “Io. Dubravii / Historia /Bohemica / - 1527 / Aeneae Sylvii / De / Bohemorumorigine et gestis / Historia / - 1458”.

Note: prima copertă: pe forzaţ: “BMV 7927” şi “RMK3437”; pe foaia liminară: “No: 182”; pe verso-ul foii liminarecomentariul semnat de Joseph Kemény: “Haec edition anni1687 laudatur in Cat. Bibl. Ebnerianae vol. III, p. 375. DeDubravio vide Denis Wiens Bruchenckergeschichte 1782 in4°, pag. 49, 50, 149, 225, 305. Editio anni 1575 in folio estperraro vide Catal. Biblioth. Ebnerianae vol. II, p. 349, nro.4520, edit. A[nn]i 1602 … vid. p. 411. Nota bene: ExEpistola Dedicatoria Cratonis Dubravio praemissa, pag. 4constat: Notas marginales Dubravio adjetas non esseejusdem Dubravii, sed Thomae Iordani opus, - fuit sane idinfelix Iordani partus, nam notae hae saepius inter se haudconhaerent. Plura hujus rei producere possem exempla, sedquum prolixior hoc loco esse nolim, unicum sufficiatadduxisse exemplum: Pagina 818 Iordanus margini haecsubiicit: “Ludovicus / II Rex Hungariae / filius Regi /Uladislao II / natus anno 1503” – pagina vero 835 / ubiDubravius ennarrat Ludovicum II defuncto patri im[m]ediatesuccessive / Iordanus in margine haec habet: “Undecimannorum Rex Ludovicus legendi imperitus” – Paulo anteavero pagina 833, de morte Uladislai II in margine haecsubnectit: “Anno 1516 die 13 martii, aetatis 61” mortuusUladislaus II ergo iuxta assertum Iordani, Ludovicus II anno1516 fuit undecim annorum, - sed quomodo is qui anno 1503natus perhibetur / teste Iordano / a[nn]o 1516 undecimannorum esse possit? – id combinari nullatenus potest.Iordanus certe fers medicus melior quam arithmeticus fuit.Dicit Crato incitata Praefatione: Iordanum in cencinandis hisnotis Historicos Hungaricos, Szlezios et Polonos evolvisse, etusuasse, - quod tamen vix crediderim, nam probationis fideiscriptores indicant: Ludovicum II a[nn]o 1506 natum, et duma[nn]o 1516 Patri succederet, 10 annorum fuisse. – Cauteigitur Lector Notis marginalibus utatur. Viennae 9 febr. 1836Ios. Kemény”. Pagina de titlu conţine cota actuală şi oetichetă albastră cu iniţialele “JK” (Joseph Kemény). Peverso-ul paginii de titlu se găseşte ştampila “Erdélyi MuzeumKönyvtára” şi “Biblioteca Centrală Universitară Cluj”.

Provenienţă: Biblioteca Muzeului Ardelean.Cuprins: Aeneae Sylvii, Senensis, S. Rom. Eccles.

Cardinalis, tituli S. Sabinae, De Bohemorum, [et] ex his Impp.Rom. aliquot origine ac gestis, ad Illustrissimum Principem [et]Dominum Alfonsum, regem Aragonum, Historia (p. 3)

Aeneae Sylvii, qui et Pius II Pontifex Maximus fuit, Breveelogium (p. 182).

Cota: P 387087Aeneae Sylvii Piccolominei postea Pii II papae, Opera

geographica et historica, Helmstadii, Impensis Joh. Melch.Sustermanni, anno MDCIC.

Descriere: hârtie; 374 p. (195 x 158 mm.); 1 col.;conservare bună.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 58

Legătură: tăblii de lemn îmbrăcate în pergament; 205 x170 mm.; Kapitalband integral în ambele părţi; tranşăportocalie; pe cotor sunt scrise cu cerneală maro titlurilelucrărilor din acest colligat: “Aeneae Sylvii Opera Geographica[et] Historica, Ejusdem Historia Bohemica, item HistoriaRerum Frider. III. Imper. it[em] Epitome Decadum Blondi,It[em] Libri III de Concilio Basileensi”; filigran: stemă simplăcu o bandă în interior şi cu o coroană deasupra45.

Note: prima copertă: forzaţ: “W. de Cserey abIll[ustrissima] D[omi]na Matre Tasnadini in Silvania donoaccepit die 10 Nov[embris] 1792”; ex-libris-ul “ErdélyiNemzeti Muzeum Könyvtára” şi, probabil, o cotă: “3449”. Pefoaia liminară: ex libris-ul “Biblioteca Universităţii din Cluj”.Pe verso-ul paginii de titlu a lucrării Opera geographica […] segăseşte actuala cotă “387087”, ştampila “Erdélyi MuzeumKönyvtára” şi o cotă tăiată “38985”.

Provenienţă: fondul Biblioteca Muzeului Ardelean.Cuprins46.

Cota: P 387088Aeneae Sylvii Piccolominei postea Pii II Papae, Historia

Bohemica, Sumptibus Joh. Melchioris Sustermanni,MDCXCIX47.

Cota: P 387089Aeneae Sylvii episcopi Senensis postea Pii Papae II,

Historia rerum Friderici III imperatoris, Helmstadii, Impensis Joh.Melchioris Sustermanni, anno MDCC48.

Cota: P 387090Aeneae Sylvii Piccolominei postea Pii II Pont. Maximi,

Epitome Decadum Blondi Ab inclinatione imperii ad Joh. XXIII papaetempora, Helmstadii, Impensis Joh. Melchioris Sustermanni,anno MDCC49.

Cota: P 387091Aeneae Sylvii postea Pii II pontificis romani,

Commentariorum historicorum libri III de Concilio Basileensi,Helmstadii, Impensis Joh. Melchioris Sustermanni, annoMDCC.

Cota: P 387092Aeneae Sylvii episcopi Senensis, In libros Antonii Panormitae

poetae, De dictis et factis Alphonsi Regis memorabilibus commentarius,Helmstadi, Impensis Jo. Melchioris Sustermanni, annoMDCC51.

Cota: P 31450Analecta monumentorum omnis aevi Vindobonensia.

Opera et studio Adami Francisci Kollarii, PannoniiNeosoliensis, Mariae Theresiae Aug. Consiliis, et Aug.Bibliothecae Vindobonensis primi custodis, tomus II,Vindobonae, Typis et Sumptibus Joannis Thomae Trattner,Aug. Aulae, et Inclytorum Inferioris Austriae ordinum Typogr.,Anno 1762.

Descriere: hârtie; 1404 pag. + Uuuu-Yyyy3 (390 x 230mm.); 2 col.; filigran; conservare bună.

Legătură: tăblii de lemn îmbrăcate în piele de viţel; 400 x250 mm.; 3 colţuri întărite tot cu un material maro;Kapitalband în partea superioară şi inferioară; 6 nervuri; pecotor se găsesc dreptunghiuri cu figuri geometrice şi florale

aurite; în partea superioară a cotorului: “Kollarii / Analecta /Vindebonensia / Tomus II”; tranşă roşie; pe prima copertă, înpartea superioară: eticheta Erdélyi Múzeum Könyvtára (1859)31450”; pe forzaţul primei coperte: ex libris-ul ErdélyiMúzeum Könyvtára; forzaţul şi foaia liminară: hârtie cu motivede marmură cărămizie; pe verso-ul paginii de titlu: ştampilaErdélyi Múzeum Könyvtára şi cota 31450.

Note: primul volum al lucrării aminteşte pe prima foaieliminară verso unul dintre posesorii lucrării: “Liber KollegiiReformatorum Debrecinensis proprio eiusdem aere emtus Sig:Samuel Mindszenti D[on]o 1777”; foaia liminară recto de la adoua copertă: mai multe cote posibile sau încercări de peniţă:“G. A. IIII 2”, “G. III 24”, “G. III 19”.

Provenienţă: Erdélyi Múzeum Könyvtára.Cuprins: Aeneae Sylvii Senensis, sive Pii Papae II, Historia

Austriaca, ex codicibus, auctoris manu scriptis Caesaris, nuncprimum integer edita (pag. 1)

Aeneae Sylvii Libellus dialogorum, de autoritategeneralium Conciliorum et gestis Basileensium scriptus, acresponse loco ad superiorem sententiam Coloniensibussubmissus. Prodit nunc primum in lucem ex binis manuexaratis codd. Caesareis (p. 686)

Aeneae Sylvii eadem de re ad Hartungum Capellam,imperatori Friderico III. a secretis, epistola, hactenus inedita (p.790).

Note:

1. Prin această bulă intitulată Pii Papae II. Bulla Retractationumomnium dudum per eum in minoribus adhuc agentem pro concilio Basilien.et contra Eugenium summum pontificem scriptorum, papa Pius al II-leaa ajuns să retracteze nu numai scrierile în care îşi prezenta opiniileconciliariste, ci şi scrierile din perioada tinereţii (comedii, nuvele,elegii), care nu mai erau în consonanţă cu poziţia pe care odeţinea în Biserică începând cu anul 1458.2. Andreea Mârza, Enea Silvio Piccolomini şi Cruciada Târzie, Cluj,Ed. Mega, 2009, p. 79.3. Lucrarea de la Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj – încontinuare BAR – aparţine anului 1524, fiind tipărită în tipografialui Hero Alopecius la Köln (cota R 86606). Despre HeroAlopecius (numit şi Fuchs) şi activitatea sa tipografică v.:http://www.deutsche-biographie.de/pdfADB_001-352-02.pdf(consultat la data de 3 iunie 2010).4. Aeneae Silvii, Historia Bohemica – Historie Česká, k vydánípřipravili a z latinského originálu přeložili Dana Martínkova,Alena Hadranová a Jiři Matl. Úvodní studii napsal FrantišekŠmahel, Praha, 1998, p. XXVIII-XXXIII; A. Mârza, op.cit., p.89-90, 122-123.5. O găsim şi în alte ediţii târzii tot la BAR: cota R 113624 dinanul 1699, lucrare apărută în tipografia lui Johann MelchiorSüstermann sau în fondul Blaj tot la BAR sub cota B 3920 dinanul 1571, în fondul Bibliotecii Centrale Universitare “LucianBlaga” – în continuare BCU - la cota P 387088 ediţia din anul1699, dar şi la cota BMV 7927 ediţia din anul 1687, apărută laFrankfurt, sau în cel al Bibliotecii Batthyaneum – în continuareBB – la cota Z2 V 24 ediţia din anul 1699.6. C. Ugurgieri della Berardenga, Pio II Piccolomini con notizie su PioIII e altri membri della famiglia, Firenze, 1973, p. 109; OvidiuMureşan, Umanism, Renaştere şi Papalitate în secolul al XV-lea, Cluj,2005, p. 54-55; Gioacchino Paparelli, Enea Silvio Piccolomini (PioII), Bari, 1950, p. 79; A. Mârza, op. cit., p. 75.7. Lucrarea Fasciculus rerum expetendarum ac fugiendarum […] conţine

59 >>>

atât comentariul asupra conciliului de la Basel, cât şi o scrisoare alui Piccolomini către Juan de Segovia şi se găseşte şi la BCU (cotaRare 182).8. Lucrarea Commentariorum historicorum libri III. De concilio Basileensise găseşte în fondul reformat al BAR la cota R 113625, în cel alBCU la cota P 387091 şi în fondul BB la cota O2 IV 25. Lucrarease mai găseşte la BCU şi în ediţia îngrijită de Adam FranciscKollar apărută în anul 1762, care este acel de-al doilea volum allucrării Analecta Monumentorum omnis aevi Vindobonensia.9. Le regăsim în fondul Blaj de la BAR: cea din anul 1571 apareîn lucrarea Opera quae exstant omnia […] şi poartă cota B 3920, iarcea din anul 1791 poartă cota B 4894.10. G. Paparelli, op. cit., p. 77-80; A. Mârza, op. cit., p. 75-76.11. BCU cota P 31450, în volumul îngrijit de Adam FranciscKollar. 12. A. Mârza, op.cit., p. 79.13. V. lucrarea cu cota B 3920.14. V. BAR pentru ediţia din 1571 cu cota B 3920, BAR cu cotaR 113622, BCU cu cota P 387087 pentru ediţia din 1699. Ediţiadin anul 1707 de la BB este identică în format, structură cu celedin 1699, diferă doar localitatea de apariţie.15. A. Mârza, op.cit., p. 86. Lucrarea a fost retipărită în anul 1685la Strassburg, ediţia fiind îngrijită şi îmbunătăţită de JohannHeinrich Boecler – v. exemplarul de la BB cota Y2 III 2 – sau înanul 1700 la Helmstedt unde Johann Melchior Süstermann asprijinit financiar retipărirea – v. exemplarele de la BB cota Z2 V23, BAR cota R 113623, BCU cota P 387089. BCU deţine olucrare intitulată Analecta Monumentorum omnis aevi Vindobonensia,care conţine în volumul al II-lea lucrarea: Historia Austriaca; esteuna şi aceeaşi lucrare cu Historia rerum Friderici III. imperatoris; v.cota P 31450.16. G. Paparelli, op. cit., p. 297; Ronald G. Witt, “The HumanistMovement”, în Handbuch of European History 1400-1600. LateMiddle Ages, Renaissance and Reformation, Thomas A. Brady, HeikoA. Oberman, James D.Tracy (ed.), vol. 2, Leiden-New York-Köln, 1995, p. 103; A. Mârza, op. cit., p. 93.17. BAR fond Blaj cota B 3920 pentru anul 1571, cota R 113627pentru anul 1700, BCU cota P 387090 pentru ediţia din 1700 şiBB cota L2 VI 21 pentru aceeaşi ediţie. 18. G. Paparelli, op. cit., p. 163; A. Mârza, op. cit., p. 85.19. BAR fond Blaj cota B 3920 pentru ediţia din 1571, cota R113626 pentru cea din 1700, BCU cota P 387092 pentru anul1700 şi BB cota Z2 V 24 pentru acelaşi an.20. O. Mureşan, op. cit., p. 38, 65; G. Paparelli, op. cit., p. 159; v. şihttp://de.wikisource.org/wiki/ADB:Newen,_Johann_Karl(consultat la data de 3 iunie 2010).21. Eva Selecká, Stredoveká Levočská Knižnica, Martin, 1974, p. 49-52; Henrik Ruciński, “Henckel Ján (1481-1539)”, în HistoriaScepusii, vol. I, ed. M. Homza – S. Sroka, Bratislava-Krakow, p.524.22. Despre Torma Károly, v. informaţii pe site-urilehttp://www.primariauriu.ro/istoric.html şi http://hu.wiki -pedia.org/ wiki/Torma_K%C3%A1roly (consultate la data de 19iunie 2010) sau în Vox Libri, nr. 14-2010, p. 41-42: familia Torma,care a dat Transilvaniei trei nume importante în arheologiasecolului al XIX-lea (pe Torma Jozséf – tatăl celor doi -, istoricşi arheolog, pe Torma Károly şi Torma Zsófia, ambii arheologiimportanţi) a deţinut una dintre cele mai valoroase biblioteci dinTransilvania; născut în anul 1829, Torma Károly a devenit lavremea lui “cel mai de seamă epigrafist al Daciei”, donândoraşului Dej o bibliotecă de peste 2000 de volume vechi şidocumente ce datează din secolul al XIII-lea; pentru meritele saleştiinţifice, după anul 1861 devine membru corespondent alAcademiei Maghiare de Ştiinţe; a fost colaborator al lui Theodor

Mommsen, a editat şi publicat în reviste ca Ephemeris Epigraphica,Erdélyi Múzeum, Archaeologiai Értesítő, Arch.-epigr. Mittheilungen ausOesterreich.23. http://www.bcucluj.ro/donatii.html#kemeny (consultat ladat de 19 iunie 2010): De formaţie jurist, a studiat la Academiade Drept din Cluj; a lucrat o perioada la Trezoreria din Sibiu, darîn anul 1835 demisionează şi se implică în viaţa politică. Seretrage din viaţa publică în anul 1846 şi se dedică exclusivcercetării istoriei şi vestigiilor Transilvaniei. V. şi Szinnyei József,Magyar Írók élete és munkai […], V. Kötet, Budapest, 1897, p. 1435-1442 sau site-ul http://www.biographien.ac.at/oebl/oebl_K/ -Kemeny_Jozsef_1795_1855.xml (consultat la data de 19 iunie2010)24. Gábor Sipos, “Wolfgang Cserey, botanist şi grădina sabotanică din Crasna”, în Acta Musei Porolissensis, XII / 1988, p.801-806.25. Mai multe informaţii v. la Szinnyei József, op. cit., VIII. Kötet,p. 1442-1443.26. V. Ileana Dârja, Fondul Migazzi: surse documentare, Alba Iulia,1998, p. 175, unde în cadrul secţiunii [Historia Profana] aparelucrarea piccolominiană.27. http://www.ksbm.oeaw.ac.at/_scripts/ php/load WmarkImgPDF.php?refnr_wm=AT4000-437_I (consultat la data de 21mai 2010). 28. http://www.ksbm.oeaw.ac.at/_scripts/php/loadWmarkImgPDF.php?refnr_wm=AT4000-450_230 (consultat la data de21 mai 2010).29. http://www.ksbm.oeaw.ac.at/_scripts/php/loadWmarkImgPDF.php?refnr_wm=AT5000-739B_4 (consultat la data de21 mai 2010).30. http://www.ksbm.oeaw.ac.at/_scripts/php/loadWmarkImgPDF.php?refnr_wm=AT5000-677_20 (consultat la data de21 mai 2010). V. şi C. M. Briquet, Les Filigranes. Dictionnairehistorique des marques du papier de leurs apparition vers 1282 jusqu’en1600, vol. 2, Paris, 1907, nr. 5755.31. Având în vedere că este vorba de un colligat cu R 113623-R113627, vom dezvolta în continuare doar secţiunile “Descriere”,“Note” şi “Cuprins” în cazul în care este nevoie.32. Sau variantă apropiată a filigranului v. http:// -www.ksbm.oeaw.ac.at /_scripts/ php/load Wmark ImgPDF.php? refnr_wm=AT5000-553_257 (consultat la data de 22mai 2010).33. Ediţia din anul 1640 este identică cu cea din 1700 de la BAR,BCU Cluj şi cu exemplarul de la BB.34. Lucrarea are acelaşi tip de legătură şi dimensiuni ca şiprecedenta.35. Lucrarea face parte din fondul Migazzi; v. amănunte în Il.Dârja, op. cit., vol. I, p. 175.36. Lucrarea are acelaşi tip de legătură şi dimensiuni cu cea cucota L2 VI 21 sau O2 IV 25.37. Cuprinsul este acelaşi cu cel al exemplarelor de la BAR şiBCU Cluj.38. Lucrarea are acelaşi tip de legătură şi dimensiuni cu cea cucota L2 VI 21 sau O2 IV 25 sau cu lucrarea precedentă.39. Cuprinsul este acelaşi cu cel al exemplarelor de la BAR şiBCU Cluj.40. Lucrarea are acelaşi tip de legătură şi dimensiuni cu cea cucota L2 VI 21 sau O2 IV 25 sau cu lucrarea precedentă.41. Cuprinsul este acelaşi cu cel al exemplarelor de la BAR şiBCU Cluj.42. Nu am reuşit să identificăm filigranul în lucrările despecialitate tipărite sau de pe internet.43. Aceeaşi lucrarea se găseşte şi în fondul de carte de la BAR,filiala Cluj. “Cuprinsul” i-a fost prezentat mai sus. V. lucrarea de

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 60

la BAR.44. Vom prezenta doar descrierea lucrării piccolominiene, însăînsemnările şi notele de proprietate au fost preluate de pe ambelelucrări. Foaia de titlu propriu-zisă a lucrării piccolominieneconţine următoarele informaţii “Aeneae Sylvii Senensis, S. Rom.Ecclesiae Cardinalis, Tituli S. Sabinae, De Bohemorum et ex hisimperatorum aliquot origine ac gestis, ad Illustrissimum Principem [et]Dominum Alfonsum, Regem Aragonum, Historia. Francofurti,Impensis Johannis Georgii Steck, Bibliopolae Wratislaviensis,Imprimebat Johannes Philippus Andreae, MDCLXXXVII”.45. Nu am reuşit să identificăm filigranul în lucrările despecialitate tipărite sau de pe internet.46. Vezi aceeaşi ediţie din aceeaşi lucrare în fondul BAR Cluj. 47. Nu mai analizăm aici informaţiile legate de “Descriere”,“Legătură”, “Note”, “Provenienţă” deoarece lucrarea estecolligat cu 387087. Informaţii despre “Cuprins” v. şi mai sus înfondul BAR Cluj, care deţine acelaşi exemplar.48. Nu mai analizăm aici informaţiile legate de “Descriere”,“Legătură”, “Note”, “Provenienţă” deoarece lucrarea estecolligat cu 387087. Informaţii despre “Cuprins” v. şi mai sus înfondul BAR Cluj, care deţine acelaşi exemplar.49. Nu mai analizăm aici informaţiile legate de “Descriere”,“Legătură”, “Note”, “Provenienţă” deoarece lucrarea estecolligat cu 387087. Informaţii despre “Cuprins” v. şi mai sus înfondul BAR Cluj, care deţine acelaşi exemplar.50. Nu mai analizăm aici informaţiile legate de “Descriere”,“Legătură”, “Note”, “Provenienţă” deoarece lucrarea estecolligat cu 387087. Informaţii despre “Cuprins” v. şi mai sus înfondul BAR Cluj, care deţine acelaşi exemplar.51. Nu mai analizăm aici informaţiile legate de “Descriere”,“Legătură”, “Note”, “Provenienţă” deoarece lucrarea estecolligat cu 387087. Informaţii despre “Cuprins” v. şi mai sus înfondul BAR Cluj, care deţine acelaşi exemplar.

Bibliography:

Aeneae Silvii, Historia Bohemica – Historie Česká, k vydánípřipravili a z latinského originálu přeložili DanaMartínkova, Alena Hadranová a Jiři Matl. Úvodní studiinapsal František Šmahel, Praha, 1998,

Briquet, C. M., Les Filigranes. Dictionnaire historique desmarques du papier de leurs apparition vers 1282 jusqu’en 1600, vol.2, Paris, 1907.

Dârja, Ileana, Fondul Migazzi: surse documentare / TheMigazzi fund: documentary sources, Alba Iulia, 1998.

Mârza, Andreea, Enea Silvio Piccolomini şi Cruciada Târzie/ Enea Silvio Piccolomini and the Late Crusade, Cluj, Ed. Mega,2009, 308 p.

Mureşan, Ovidiu, Umanism, Renaştere şi Papalitate în secolulal XV-lea / Humanism, Renaissance, and Papacy in the XVthcentury, Cluj, Ed. Tribuna, 2005, 160 p.

Paparelli, Gioacchino, Enea Silvio Piccolomini (Pio II),Bari, Ed. Gius. Laterza & Figli, 1950, 386 p.

Ruciński, Henrik, “Henckel Ján (1481-1539)”. InHistoria Scepusii, vol. I, ed. M. Homza – S. Sroka, Bratislava-Krakow, 2009, 663 p.

Selecká, Eva, Stredoveká Levočská Knižnica, Martin, Ed.Matica Slovenská, 1974, 213 p.

Sipos, Gábor, Wolfgang Cserey, botanist şi grădina sa botanicădin Crasna / Wolfgang Cserey, botanicist, and his botanical garden

from Crasna. In Acta Musei Porolissensis, XII / 1988, p. 801-806.

Szinnyei József, Magyar Írók élete és munkai […], V, VIIIKötet, Budapest, 1897.

Ugurgieri della Berardenga, C., Pio II Piccolomini connotizie su Pio III e altri membri della famiglia, Firenze, 1973.

Vox Libri, nr. 14-2010, p. 41-42.Witt, Ronald G., The Humanist Movement. In Handbuch of

European History 1400-1600. Late Middle Ages, Renaissance and Reformation, Thomas A. Brady, Heiko A.

Oberman, James D.Tracy (ed.), vol. 2, Leiden-New York-Köln, 1995.

Site-uri: http://www.biographien.ac.at/oebl/oebl_K/Kemeny_

Jozsef_1795_1855.xml (consultat la data de 19 iunie 2010)http://www.bcucluj . ro/donat i i .html#kemeny

(consultat la dat de 19 iunie 2010)http://www.primariauriu.ro/istoric.html (consultat la

data de 19 iunie 2010)http://hu.wikipedia.org/wiki/Torma_K%C3%A1roly

(consultat la data de 19 iunie 2010) http://de.wikisource.org/wiki/ADB:Newen,_Johann_

Karl (consultat la data de 3 iunie 2010) http://www.deutsche-biographie.de/pdfADB_001-

352-02.pdf (consultat la data de 3 iunie 2010).http://www.ksbm.oeaw.ac.at/_scripts/php/loadWmar

kImgPDF.php?refnr_wm=AT4000-437_I (consultat la datade 21 mai 2010).

http://www.ksbm.oeaw.ac.at/_scripts/php/loadWmarkImgPDF.php?refnr_wm=AT4000-450_230 (consultat ladata de 21 mai 2010).

http://www.ksbm.oeaw.ac.at/_scripts/php/loadWmarkImgPDF.php?refnr_wm=AT5000-739B_4 (consultat ladata de 21 mai 2010).

http://www.ksbm.oeaw.ac.at/_scripts/php/loadWmarkImgPDF.php?refnr_wm=AT5000-677_20 (consultat ladata de 21 mai 2010).

http://www.ksbm.oeaw.ac.at/_scripts/php/loadWmarkImgPDF.php?refnr_wm=AT5000-553_257 (consultat ladata de 22 mai 2010).

Studiul face parte din programul de cercetare CNCSIS-UEFISCSU PN II-RU-TE 290/2010.

61 >>>

II nteresul pentru plante datează de laînceputurile civilizaţiei. Înainte de a-şi dezvoltasimţul estetic, omul, care şi-a procurat

majoritatea hranei şi obiectelor utilitare din regnul vegetal,acesta fiind mereu şi o nesecată sursă pentru remediilediferitelor boli, şi-a concentrat atenţia spre cunoaşterea lui.Este de înţeles de ce botanica a fost una din primele ştiinţe;s-au studiat plantele, s-au evaluat, s-a căutat utilizarea câtmai eficientă a potenţialului acestora şi s-a încercat mereuameliorarea lor.

Botanica, s-a dezvoltat pe baza observaţiilor acumulatepermanent şi reevaluate mereu. În paralel, ca ştiinţa, adevenit apanajul specialiştilor şi s-a materializat în tratate, întimp ce „botanica populară” s-a transmis pe cale orală, rarprin însemnări manuscrise, disparate1.

În studiul acestei ramuri a „ştiinţelor populare”cercetarea de teren se împleteşte cu cea de cabinet, deoarecevechile lucrări de botanică au consemnat denumirilepopulare ale plantelor, utilizarea lor, chiar credinţe legate deacestea. Cercetarea de teren dă certitudinea vechimii, pentrucă un informator răspunde prin „o ştim de la moşistrămoşi” dar trebuie o altă dovadă care să încadrezecronologic această „perioadă a strămoşilor”, aşa că tocmaiconsemnările din vechi tratate ne oferă câteva repere înacest sens.

În investigaţiile noastre pentru a afla vechimea unorcunoştinţe şi denumiri de plante utilizate în etnoiatrie sauprezente în credinţele magice populare, consultarea unormateriale din biblioteca Bruckenthal a fost o necesară şifructuoasă etapă, „Herbariul” lui Hieronymus Bock dinsecolul al XVI-lea fiind un material de referinţă2.

Demersul nostru prezintă rezultatele acestei etape, celetrei ediţii de mare valoare aflate în bibliotecă, în paginilecărora am găsit informaţii, unele reproduse după scriitoriantici, care ne-au ajutat în cercetare.

Aflată în fruntea ştiinţelor naturii, botanica antichităţii alăsat nume care au străbătut secolele, tratatele unui Galen(sec. III d. Ch. ) sau Dioscoride (sec. I î. Ch.), spre a pomenidoar dintre cele mai celebre3, fiind păstrate şi copiate mereu,deoarece erau considerate opere de căpetenie într-undomeniu atât de util. Anticii au consemnat plantele locale,le-au făcut descrierea şi le-au dat denumirile în limbilematerne, latina sau greaca, ba uneori şi denumirile folositede alte popoare (aşa ne-au parvenit unele denumiri dacice),apoi s-au concentrat pe relevarea calităţilor, mai ales celevindecătoare.

Bibliotecile mănăstireşti colecţionau şi păstrau cudeosebire aceste lucrări şi pe tot parcursul evului mediu s-auilizat zestrea antică de cunoştinţe botanice şi medicale lacare s-au adăugat mai apoi tratate arabe, numele luiAvicenna (sec. X-XI) fiind cel mai cunoscut şi onorat4. Pelângă mânăstiri funcţionau „bolniţe”, primele spitale,călugării fiind şi cei care îngrijau bolnavii aşa că aveau ooarecare pregătire în acest sens. În acumulareacunoştinţelor foloseau biblioteca aşezămintelor, completatăde propriile observaţii. Grădinile mânăstireşti erau şi sursede hrană şi de plante medicinale; era de înţeles de ce mulţimembri ai clerului aveau în epocă preţioase cunoştinţemedicale şi implicit cunoştinţe de botanică. Tratatele anticeerau îmbogăţite cu completări rezultate din activitateaacestora, ilustrate, pentru o mai bună recunoaştere.Cunoştinţele erau atât rezultatul lecturilor, al propriilor

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 62

C a r m i n a M A I O RComplexul Naţional Muzeal “Astra” Sibiu

The Astra National Museum Complex from Sibiu

Herbariile secolului XVI, material bibliografic de valoare pentru studiul botanicii populare şi al etnoiatriei.

Trei ediţii alel Herbariului lui Hieronymus Bock, Strasburg, 1539, 1546, 1572aflate în Biblioteca Brukenthal

The XVIth century Herbaria. The three editions of Hieronymus Bock from Strassbourg in the Brukenthal Library

In the library of Brukenthal Museum there are three editions (1539, 1546, 1572) of Hieronymus Bock’s Kreuterbuch. .Hieronymus Bock, latinised Tragus (1498-1554), was a German botanist, physician and priest, considered one of „”TheFathers of Botany” . He is the autor of an important herbary which is one of the first attempt to classify plants in a systematicmanner according to their form. The Brukenthal Library posesed the first edition from 1539, the second one from 1546 andthe one from 1572, three precious books with many interesting information to study.

Keywords: old books from Transylvania, Brukenthal Library, herbaria, Hieronymus BockInstitution’s address: Piaţa Mică, nr. 11, 550182, Sibiu, România,

tel.: +40-269-218195, fax: +40-269-218060, e-mail: office@muzeulastra.roPersonal e-mail: carminamaior@yahoo.com

observaţii şi evident a unor vechi tradiţii de medicinăpopulară.

Renaşterea deschide noi perspective ştiinţelor, mai alescercetării naturii. Antichitatea constituia inspiraţia epocii;este recunoscută şi reevaluată. Oamenii Renaşterii nuconsideră valorile antice dogme ci impuls spre progres; înspiritul ei se dezvoltă ştiinţele, se fac observaţii,experimente. Ştiinţele naturii fac şi ele paşi înainte. Unexemplu este activitatea din sec XVI a lui HieronymusBock, preot, medic şi unul din părinţii botanicii moderne.

Despre viaţa lui sunt puţine date însă opera sa a fostconsiderată suficient de importantă pentru a fi reeditată depeste 14 ori, la diferenţe mici de timp, numai pe parcursulsecolului al XVI-lea, lucru ce demonstrează interesul pecare l-a trezit mai ales în rândul medicilor, farmaciştilor şievident, botaniştilor, ca şi necesitatea ei5.

Despre autor sunt date sumare iar unele dicţionare au şidate inexacte despre ediţiile operei sale, de unde sepresupune raritatea unora dintre acestea sau preluarea decătre autori a informaţiilor fără a mai verifica ei însuşi sursa.

Născut în jurul anului 1489 la Heidelsheim, studiază laUniversitatea din Heidelberg, prin 1519, unde alături delecturi filozofice şi teologice, dezvoltă un mare interespentru medicină şi botanică. Funcţionează ca profesor şibotanist în Zveibrucken, reşedinţa Ducelui Ludwig al II-lea,perioadă în care face numeroase excursii din Ardeni în Alpiielveţieni unde observă, colecţionează şi studiază plantele. Seocupă de grădinile ducelui şi are, se pare, şi o grădinăpersonală, unde îşi face studiile botanice, a căror rezultat vafi tratatul său despre flora germană „Das Kreutter BuchDarinn Underscheidt, Namen und Wurckung der Kreutter,Stauden, Hecken und Beumen, sampt ihren Fruchten so inDeutchen Landen wachsen durch Hieronymus Bock,Tragus auss langwirigen und gewisser erfarungbeschrieben” un „Herbariu” în care pe lângă informaţiile pecare le avea din tratatele antichităţii şi cele ale lui Avicenna,autori pe care îi citează frecvent, adaugă propriile luiobservaţii. O primă formă a tratatului său este redactatăprin 1530 dar apare doar în 1539 la Strasburg. Materialelesunt completate şi reorganizate pentru următoarea ediţiedin 1546. Această carte va fi modelul reeditărilor ce vorurma.

În paralel cu activitatea de botanist îşi desfăşoară şiactivitatea religioasă, în calitate de pastor la parohia dinHornbach începând de prin 1533. Probleme privindconflictele religioase din epocă îi întrerup activitateareligioasă între 1550-1552, când cunoştinţele medicale şibotanice îl recomandă pentru postul de medic personal alcontelui Philipp al II-lea de Saarbrucken, protector care îiîncredinţează şi grădina, astfel Bock îşi continuă studiilebotanice care-l pasionau. Revine la parohia din Hornbach,când lucrurile se mai liniştesc. Aici va şi muri în 1554.

Opera sa va fi preţuită, el fiind considerat alături deOtto Brunfels şi Leonard Fuchs părinte al botaniciimoderne6. Acest titlu simbolic se datorează faptului căpasiunea sa pentru cercetarea plantelor ca şi solida sacultură în domeniu l-au făcut să depăşască graniţele epocii.El face trecerea de la scolasticismul filologic medieval care

considera „botanica” tratatelor antice, imuabilă, spre epocamodernă, bazată pe observarea şi descrierea naturii. Îiurmează pe antici (Dioscoride) dând numele, descrierea,caracteristicile şi utilitatea medicală a plantelor dar îşidezvoltă propriul sistem: observă natura, clasifică planteledupă relaţii şi asemănări7. Este adevărat că vor mai trecedouă secole până la clasificarea ştiinţifică începută deLinne8, până când plantele vor fi grupate corect pe genuri,specii, familii, până când vor fi denumite corect, până se vorrecunoaşte şi explica multiplele posibilităţi pe care le oferă,dar pasul făcut de Bock este esenţial. Scris în limba germanăHerbarul său va fi tradus şi în latină, probabil prin 1552. Dealtfel autorul are şi un pseudonim latin, cum era moda înepocă: Tragus, care traducea de fapt numele său de familie(Bock în germană şi Tragus în latină înseamnă Ţap).

Pe parcursul secolului al XVI-lea, lucrarea sa estepublicată la Strasburg de către editorul Wendelius Rihel şiurmaşul acestuia9. Ediţia din 1539 cuprinde sigla editorului,pomenit şi în colofonul ediţiei din 1546, în cel din 1572apare însă Iosias Rihel, care-i moştenise firma şi îi continuaactivitatea editorială.

Cele trei ediţii aflate în Biblioteca Brukenthal suntcuprinse în Catalogul cărţii străine de secol XVI realizat dedoamna Olga Şerbănescu10 Demersul nostru adaugă uneledetalii de interes despre aceste preţioase exemplare.

Reproducem prezentarea primului exemplar dincatalog, poziţia 303:

„Bock, Hieronymus,Das Kreuter Buch // oder Herbarius. // Das buch von allen

kreuterny /…/ len und andern dingen – wie mans bruchen //sundtheit der menschen – von neüwern cor- // rigiert und gebessert.// Item wie man verston soll die gradus. Alls wann man list //daskraut ist warm / kalt / trucken / oder feücht. u. // Am ersten /andern / dritten oder vier- // den grad / vor nit im truck //aussgangen. // M.D.XXX.

Colofon: Gedruckt zu Strassburg durch Wendel Rihel im iarM.D.XXXIX. am sechsten // tag des Mertzen

Aspect grafic: tipar negru, ornamente tipografice,ilustraţii colorate ulterior manual.

Paginaţie: 4 f. nen, 434 p. num, 20 f. nen, + 174 f. num,88 f. num, 1 f. nen, in folio, 49 r. / pag.

Legătura: coperte din carton învelite în piele brună,(sec.XX).

Cota: v. II. 692.Nr. inv: 197914.Notă: exemplar defect, lipsesc multe foi.Notă: există foi albe intercalate cuprinzând registre de

plante manuscrise.”11

Diferenţa de ani de la foaia de titlu la colofon nu este oinadvertenţă deoarece editorul a respectat anul în carelucrarea a fost scrisă, însă tipărirea ei a necesitat câţiva aniprobabil până când a avut fondurile necesare să o facă, dealtfel pentru acea perioadă nu este un caz singular. Aşa seexplică şi dedicarea lucrării, după obiceiul vremii, unuimecenat, din mărimile vremii.

Exemplarul are foaia de titlu ca şi foaia următoarepăstrate fragmentar. La prima s-au deteriorat marginile, s-apăstrat însă titlu, în chenar, cu menţionarea anului 1530.

63 >>>

Din decorul aflat în exteriorul chenarului, din parteasuperioară, se păstrează, la mijloc un cap de înger cu aripiîncadrat de două crengi sau ghirlande ce pornesc dintr-ocoroană, iar în partea dreapta, picioarele unui personajneidentificabil şi degetele care ţin un obiect pe care suntlitere mari de tipar TIRIP sau TIRID (o posibilămenţionare a graficianului ?). Din scena din dreapta s-aupăstrat literele mari de tipar ..._IENUS şi partea de sus aunei siluete masculine mirosind o floare, probabil Galienus.Din partea dreaptă nu s-a păstrat nimic. În schimb în parteade jos, o scenă este aproape integral păstrată. Reprezintă omasă rotundă cu trei picioare sub care se află doi saci plinişi pe care sunt părţi de plante. Deasupra ei, un personajmasculin, „farmacistul”, cântăreşte într-o balanţă pe care oţine în mâna stângă şi oferă în acelaşi timp „leacul” unuipersonaj feminin aflat în stânga mesei, într-o atitudine desolicitant. În spatele personajului masculin se vede un mojarmare cu un pisălog ţinut de două mâini, restul paginiilipseşte. Scena este în ton cu conţinutul lucrării.

A doua filă, cuprindea un frumos desen reprezentândun blazon, pe toată jumătatea inferioară a paginii. Dinnefericire lipseşte aproape o treime din filă, în partea de susşi cea din dreapta, ceea ce afectează textul aflat deasuprablazonului, se distinge doar cuvântul „Strasburg” şi un Munde se presupune că ar fi locul şi anul editării.

Această primă ediţie are o „istorie” aparte. În primulrând este destul de controversat prezentată în bibliografiade specialitate. Revai Nagy Lexikona, Der GrosseBrockhaus Dritter Band, Meyers Neues Lexikon, The New

Encyclopedia Britannica e.t.c. o pomenesc pe când Graesseşi Brunet o consideră pe cea din 1546 drept primă ediţie, iarLe Grand Larousse din 1928 dă anul 1559 pentru primaediţie12. De asemenea sunt autori care menţionează ediţia13,ca neilustrată, ceea ce este contrazis de exemplarul nostrucare are ilustrate toate plantele şi chiar colorate manual.Este adevărat că nu poate fi identificat graficianulneexistând sigle pe desene dar se observă că sunt douămâini care s-au ocupat de ilustraţii. Cel care a executatpagina de titlu este un desenator experimentat, pe când celcare a ilustrat plantele nu are incă suficient exerciţiu, astfelcă desenele sale nu reprezintă toate părţile plantei, nu aufineţea şi minuţiozitatea necesară unui „Herbariu” şiîngreunează identificarea, deşi nu i se poate nega talentul.

Considerat in folio de unii autori, ediţia primă, cel puţinexemplarul prezentat, este de fapt in 8... mare, pe hârtiemanuală, filigranată. A fost restaurat prin anii 70’, 80’ aisecolului trecut când a fost copertat imitându-se formacopertelor cărţilor din secolul XVI şi posibil să i se fiadăugat şi unele coli unde lipseau, dar de-a lungul timpuluimai fusese refăcut şi completate foile lipsă, deoarece a fostintens folosit. Mărturie stau marginile corupte, patinauzuală, multiplele însemnări care tind să completezepaginile lipsă (unde scrisul îl imită pe cel al tiparului; posibilca cel care a făcut-o să fi copiat de pe un exemplar întreg),sau să completeze informaţia cărţii (numele plantelor, listetip index, numerotări), făcute cu cerneală şi creion îndiferite perioade destul de greu de identificat. Cert este că aaparţinut unor persoane extrem de interesate profesional,

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 64

fig. 1

farmacişti, medici sau botanişti deoarece cartea a fostutilizată profesional, insemnările manuscrise sunt tot deaceastă natură, nu apar semnături de posesori sau alte detaliidecât acele care ţin de conţinut.

În ceea ce priveşte conţinutul, după dedicaţii, aceastăprimă ediţie prezintă plantele cu denumirea latină uzuală înepocă, în ordine alfabetică, printre ele strecurându-se şi alteelemente utilizate ca remedii vindecătoare (arsenicul,coralul, cantaridele). Fiecare plantă constituie „un capitol”,numerotat ca atare, sunt 435 astfel de capitole. Planta aparecu toate denumirile din tratatele antice şi arabe a cărorautori sunt citaţi în text şi în note marginale tipărite. Dovadaaceasta de bună informare privind „bibliografia îndomeniu” a epocii este extrem de utilă cercetării deoarececonsemnează vechimea cunoştinţelor botanice ale unorpopoare din antichitate până în vremea sa. Textul este pedouă coloane, denumirea plantei este tipărită cu litere maimari şi îngroşate faţă de restul textului. Un desen coloratmanual însoţeşte fiecare prezentare, suficient de sugestivpentru a reprezenta planta dar nu destul de minuţios cum secere într-o astfel de lucrare.

Această primă parte este completată de un „Register”de boli şi remedii din plantele descrise, pentru fiecare, un„Index” al denumirilor latine şi gredeşti ale plantelordescrise, un „Register” al denumirilor lor germane, cu textulpe trei coloane şi un „Register” în care apar numeleplantelor şi „familia” din care fac parte, aceasta fiindcontribuţia de valoare, clasificarea pe care o face Bock,grupându-le după aspect, exterior. Chiar dacă acest criteriun-a rezistat analizelor ulterioare, ideea unei clasificări avândo bază de referinţă rezultată din observaţie, este un pasînainte pentru botanica pe calea de a deveni într-adevărştiinţă.

În a doua parte a lucrării autorul analizează, dupăcriteriul său,”familiile” de plante începând cu urzicile. Fărăa mai avea reprezentări grafice, tot pe „capitole”, conformunui plan, fiecare este prezentată din punct de vedere alnumelui, al dezvoltării şi al utilizării medicale în ”exterior”şi în „interior”. Textul nu mai este pe două coloane şi aparornamente tipografice, respectiv iniţiale ornate. Sunturmate tot de un „Index” al denumirilor latine, un”Register” al celor germane şi unul al bolilor şi remediilorîn finalul căruia se află colofonul. Pe verso-ul acestei ultimefile la mijloc este marca tipografică a lui Wendelinus Rihel :reprezentarea figurii Famei, cu cuafura şi veşmânt specificepocii, cu aripi şi însemne în mâini, aflată pe un piedestal pecare, pe un scut sunt iniţialele W. R. Realizarea grafică parea fi făcută de cel care a realizat şi prima pagină.

Completările manuscrise efectuate de diverşii posesorisunt greu de descifrat. Aceştia au simţit nevoia de a-şifacilita acesul la informaţia cărţii, creându-şi propriul indexşi adăugând denumirea plantelor uzuală în epoca lor.

Ca o curiozitate merită menţionat faptul căMandragora, celebra mătrăgună, plantă cu valenţe magice,foarte la modă în epocă, este reprezentată conformcredinţelor ca având rădăcină de formă umană bărbăteascăşi femeiască.

Exemplarul provine din vechiul fond de carte, valoarea

sa este cu atât mai mare cu cât ne aduce clarificări privindaceastă primă ediţie a operei lui Bock, incomplet cunoscută,judecând după bibliografia de specialitate.

Biblioteca Bruckenthal posedă şi un frumos exemplardin ediţia a doua, din 1546, aflat în catalog la poziţia 304:

„Bock, Hieronymus,/ Kreüterbuch, Strasbourg, 1546./Colofon: Gedruckt zu Strassburg bei Wendel Rihel den ersten

Aprilis / Im Iar. M.D.XLVI.Kreüter Buch // dritte Theile // von Stauden / Hecken / unnd //

Beümen / so in Deütschen Landen wachsen / mit // iren früchten /underscheid / namen und würckungen / sampt der // selbigen eigentlichemund wolgegründtem gebrauch in der // Artznei / seer fleissig darge- //geben. // Durch H. Hieronymum Bock / aus langwi- // riger undgewisser erfarung / ietz zum ersten / beschri / // ben und in druck bracht.// MIT SEINEN ARTIGEN Figuren der Stauden // Hecken undBeumen / Auch dreien volkomnen nutzlichen Re- // gisteren / denen gleich/ so dem Ersten und Anderen theil // dises Kreüter Buchs / newlich beiuns im // Glentzen ausgegangen / vor- // gesetzet sind. // Mitkeiserlicher Freiheit auff Siben iar. // M.D.XLVI.

Colofon: Gedruckt zu Strassburg bei Wendel Rihel / den XXVIII.Augusti / im Jar M.D.XLVI.

Bibliografie: Brunet, I, 1023.Aspect grafic: tipar negru, ornamente tipografice, ilustraţii

colorate manual.Paginaţie: 17 f. nen, 1 f. albă, 353 f. num. + 5 f. nen, 71 f.

num, in in folio, 48 r. / pag.Legătura: coperte din lemn învelite în piele gălbuie,

ornamente executate prin presare la rece, urme de încuietori dinmetal, (sec.XVI).

Cota: v. III. 980.Nr. inv: 149512.Notă: exemplar defect: lipseşte f. de titlu”.Legătura acestui exemplar specifică secolului XVI a

necesitat o intervenţie de restaurare şi conservare efectuatăîn anii 1970. Se observă, în ciuda uzurii, că pe coperte auexistat două ornamente geometrice centrale, încadrate închenare dreptunghiulare suprapuse, cu motive fitomorfe,cotorul are şase nervuri proeminente fără vreun altornament.

Pe forzaţul primei coperte unul din posesori a scris cucerneală „Krauterbuch der Hieronymus Bock zu Hornbachim Wasgau gedrucht im Strasburg bei Wendel Rihel”(Herbarul lui Hieronymus Bock din Hornbach în Wasgautipărită în Strasburg de Wendel Rihel), urmată de o altăînsemnare cu cerneală decolorată, ilizibilă. Două urme deştampile mici, ovale, destul de şterse, arată provenienţaexemplarului de la „SIEBENBURGISCHER VEREINTFUR NATURVISEN HERMANNSTADT”(MuzeulSibian de Ştiinţele Naturii).

Exemplarul este in 4 mare pe hârtie manuală,filigranată. Iniţialele ornate sunt deosebit de elegantrealizate iar ilustraţia este foarte minuţios lucrată de către uncunoscut artist al epocii David Kandel14, care-şi deseneazăsigla pe unele imagini. Gravurile în lemn care au fostutilizate la acest exemplar vor rămâne drept model şi pentruurmătoarele ediţii deoarece îndeplinesc toate cerinţeleestetice şi ştiinţifice ale epocii. Plantele sunt desenate dupănatură, cu toate componentele lor: rădăcină, tulpină, frunze,flori, fructe, (uneori chiar mai multe soiuri: Mărul are flori,mere roşii şi galbene). Mătrăguna nu mai apare cu rădăcini-

65 >>>

oameni ca în fanteziile medievale. Utilizarea şi efecteleconsumului este sugerat de animalele, păsările şi silueteleumane în diverse ipostaze care însoţesc imaginea plantei(sub Viţa de vie doarme un beţiv). Colorarea manuală s-afăcut cu multă atenţie şi respect pentru veridicitate. Deşiexemplarul a fost folosit, eleganţa execuţiei, prospeţimeacolorilor nealterate de timp, a impus respect proprietarilorcare l-au păstrat în bună stare fără a face însemnări pe el.

Foaia de titlu lipseşte, există doar o filă albă adaus lacopertare. Pe prima filă ce cuprinde dedicaţia către Philip alII-lea de Hessen, sunt înscrise cu cerneală cota biblioteciiBruckenthal, actualul posesor, cea a muzeului de Naturale şiştampila acestuia din urmă, fostul posesor.

Următoarela file, constituind cuvintele introductive,„worret”, cum apare menţiunea în susul paginilor, cuprindcuvântul lui Hieronomus Bock către cititori urmat de cel allui Wendelinus Rihelius, tipograful editor, care-şi dateazăintervenţia folosind cifre arabe: 1546.

Spre deosebire de prima ediţie, acum conţinutul estebine structurat şi lipsesc alte elemente utilizate în remedii,sunt prezentate doar plante. Cartea are trei părţi, primeledouă cuprind plante ierboase iar a treia, arbori. De aceastădată autorul grupează plantele după criteriul său, aspectulexterior, în familii, începând cu urzica. Păstrează sistemul cafiecare plantă să fie „un capitol”, dar toate informaţiile suntexpuse după planul care apăruse în primul volum cusubtitluri: nume, aspect, utilizare externă, internă. O seriede note marginale tipărite punctează şi ele cele maiimportante informaţii.

Partea întâi debutează cu „indexul” denumirilor latineşi greceşti ale plantelor prezentate, „registerul” numirilorgermane şi „registerul” bolilor şi remediilor din plante,urmează 200 de „capitole” şi se încheie cu „Amen” şipsalmul 115 „Non nobis Domine, non nobis, sed Nominetuo da gloriam” urmat de o corectură, adică o erată.

Partea a doua are 150 capitole şi se încheie cu uncolofon cu data aprilie 1546 în cifre romane.

Urmează o foaie albă cu o însemnare în cerneală în careunul din proprietari a calculat vechimea exemplarului pecare-l poseda la anul 1662.

A treia parte are o foaie de titlu şi o „prefaţă”, cuvântullui Wendel Rihel către cititori. Apoi sunt prezentate Indexullatin al plantelor conţinute, „Registerul” cu denumirigermane şi cel al bolilor şi remediilor după care sunt 80 de„capitole”. Din nou acel „Amen” , psalmul 115 şi colofonulcu data 1546. Foaia liberă de la sfârşit are câteva calculeînsemnate cu creionul de un proprieter din 1760 obsedat şiel de vechimea cărţii.

Al treilea exemplar din colecţia bibliotecii, achiziţionatîn 1964 cu 750 lei de la un anticariat, conform ştampilei depe ultima filă, este prezentat în catalog la poziţia 305:

„Bock HieronymusKreutterbuch // darin underscheidt Name // unnd würckunng der

Kreutter, Stau- // den / Hecken und Beümen / sampt iren Früchten / soinn Teütschen Landen // wachsen / Auch derselbigen eygentlicher undwogegründter gebrauch in der Artz - // ney / fleissig dargeben / Leibsgesundheyt zu fürdern und zu behalten / sehr nutzlich und tröst- // lich /Vorab dem gemeynen eynfaltigen Mann. Durch H. HIERONYMUM// BOCK / auss langwiriger unnd gewisser er- // fahrung beschriben. //

<und ietzund von newen fleissig ubersehen / gebessert und // gemehret /dazu mit hüpchen artigen und lablichen figuren der // Kreütter /allenthalben gezieret. // Sampt drey vollkomnen nützlichen Registern /Under welchen / Das erst // die gemeine Latinische unnd Griechischenamen der Kreutter / Stauden // Hecken und Beümen hat / Das AnderTeütsche / Das Dritt die anzeyg der // Artzney und Rhat für allerleyBranckheyten unnd // Leibs gepreste. // Gedruckt zu Strassburg / mitRömischer Keys. // Mayestat Freyheyt auff acht Jar. M.D.LXXII.

Colofon: Gedruckt zu Strassburg durch Iosiam Rihel / im Jar.M.D.LXXII.

Bibliografie: Brunet, I, 1023.Graesse: I, 458.VD.16: B.6021.Aspect grafic: tipar negru şi roşu, ornamente tipografice,

marcă tipografică, ilustraţii.Paginaţie: 19 f. nen, 369 f. num, 17 f. nen, in folio, 45 r. / pag.Coperte din lemn învelite în piele gălbuie, ornamente

executate prin presare la rece, încuietori din metal, (sec.XVI).Cota: v. III. 1116.Nr. inv: 198338.”Pe coperţile originale din piele, în ciuda uzurii se mai

poate observa un ornament de tipul unui blazon încadrat închenare cu motive fitomorfe.

Pe foaia liberă cineva a creionat cu pricepere un portretal lui Napoleon, aşa cum pe marginea foii 365, o altă mânăşi-a încarcat talentul desenând cu cerneală, un personajmânând căruţa.

Încă de la foaia de titlu, executată după toate regulilevremii, cu litere de trei mărimi în două culori şi cuinformaţiile necesare privind ediţia, titlu, anul apariţiei,patronajul lui Philipp graf de Nassau, şi marca tipografului,se observă o încărcare a decorului ornamentelortipografice. Iniţialele ornate au un decor mai încărcatpierzând eleganţa din ediţiile anterioare. Marca tipografuluieste şi ea mai încărcată : Fama are bustul gol, este încadratăde o ramă ovală cu decor dublu, spirală şi volute, fructe,figuri alegorice. Iniţialele aparţin lui Iosia Rihel.

Cuvântul introductiv semnat de Hieronymus Bock estedatat anul 51 şi este o reproducere dintr-o ediţie anterioarădeoarece în 1572 acesta era decedat. Anul poate fi cel alunei ediţii anterioare sau al său, la data redactării textului.

Indexul denumirilor în latină are menţiunea „Indexnomenclationum latinarum que stirpibus tam a probatisautoribus quam ab officinis & vulgo herbariorumtribuntur”.

Şi este urmat de „Registerul„ denumirilor germanedupă care este o „erată”. O vignetă, cu un motiv geometric,floral încheie pagina.

O foaie ce urmează, pe faţă goală, are pe verso portretullui Bock executat de David Kandel, care îşi înscrie iniţialele.Portretul îl reprezintă din profil în straiul simplu alprofesiei, din profil, ţinând în mână o plantă înflorită. Esteîncadrat de coloanele împodobite cu siluete umane ale unuiportic, pe frontonul căruia un cap de leu cu coarne deberbec ţine în gură frânghia unei tabele, şi ea împodobită,pe care este inscripţia: ”EFIGIES, HIERONYMI TRAGIANNO AETATIS SVA 46”. Pe acoperişul frontonului suntdouă vaze cu fructe. Sub imaginea care ocupă toatăjumătatea superioară a filei, este o „epigramă dedicatorie” allui Ioan Sapidus dedicată cititorului studios în care îl

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 66

elogiază pe Hieronymus Bock, în limba latină.Următoarea foaie începe prima parte a lucrării, cu

familia urzicilor. Textul nu diferă de cel al ediţiei din 1546,şi nici aranjarea în pagină. Ilustraţia este şi ea aceeaşiaparţinând lui David Kandel, doar că acest exemplar nu areilustraţiile colorate. Prima parte conţine cele 200 „capitole”,a doua parte 150, iar a treia 81. Fiecare parte se încheie cupsalmul 115 urmat de o vignetă. Cele trei părţi nu au foi detitlu separate, nici index latin sau german de denumiri. Un„Register” al afecţiunilor, grupate după organele şi părţilecorpului, şi remediilor din plante folosite la vindecare,încheie lucrarea. Pe o foaie separată este colofonul cunumele lui Iosias Rihel.

Această ediţie nu aduce materiale în plus, doar seremarcă printr-o mai simplă structurare a conţinutului şifaptul că plantele aveau deja nume recunoscutes de cei carele utilizează, după cum rezultă din indexul denumirilorlatine.

Biblioteca Brukenthal are privilegiul de a poseda acestetrei ediţii diferite care definesc importanţa operei luiHieronymus Bock. Prima arată efortul, erudiţia şicapacitatea analitică a lui Bock. Materialul este considerabilşi autorul îl prezintă căutând o modalitate cât mai potrivităîn a-l structura. Este o ediţie mai rară deci cu atât maiimportantă. A doua ediţie este bine structurată şibeneficiază de o ilustraţie pe măsura informaţiei, de bunăcalitate. Autorul şi-a pus în practică metoda sa de clasificare,a verificat prin propriile studii veridicitatea afirmaţiilor dintratatele antice citate. A treia ediţie, apărută postum, denotăimportanţa operei, receptarea ei în intervalul de timp trecutde la prima apariţie, a valoarea lucrării recunoscută în epocă.

Prezenţa unor astfel de cărţi în biblioteca sibiană oferăspecialiştilor din diferite domenii oportunitate de a le studiapentru că informaţiile oferite pot fi mereu revalorificate înlumina cercetărilor moderne.

Note:

1. Maior C , Şerbănescu O.: Pagini de medicină populară românească-însemnări. Manuscrise de „leacuri” în biblioteca muzeului Brukenthal înRevista de sociologie,an I, nr. 1, Ed. U.L.B. , Sibiu 2003, pag, 134-138.2. Utilizăm denumirea latinizată folosită în epocă pentru uşurinţaexprimării. 3. Dioscorides Pedanios, medic şi botanist grec din Asia Mică; înlucrarea sa ”Despre mijloacele de vindecare”, menţionează şinume dacice de plante. Galenus sau Galienus, considerat ultimulmare medic al antichităţii greco-romane în cele peste 80 delucrări,în majoritate pierdute,a pus bazele unor ramuri alemedicinei c.f. Dicţionar Enciclopedic Romîn, Ed. Politică, Bucureşti1964, vol II: (pag. 103 şi 496). 4. Abu Ali Ibn Sina latinizat Avicenna (980-1037) n. în Buhara,filozof, medic, cercetător al naturii, a scris peste 300 lucrări, înparte pierdute. A dezvoltat o activitate rodnică în domeniulştiinţelor naturii; opera sa medicală a stat cinci secole la bazastudiului medicinii din Orient şi Occident: “Cartea tămăduirii”,“Cartea cunoştinţei”, “Cartea medicinei”c.f. Dicţionar EnciclopedicRomîn, Ed. Politică, Bucureşti 1964, vol II, pag 746. 5. Ediţii în 1539, 1546, 1551, 1553, 1556, 1560, 1565, 1672, 1574,1577, 1780, 1586,1587, 1595.....(în bibliografia de specialitate)

6. Der Grosse Brockhaus, Dritter Band, Leipzig, 1929, pag. 72.7. The New Encyclopedia Britannica, vol. II, Chicago, Auckland,London... 1994, pag. 313.8. Karl von Linne, 1707-1778, savant suedez, pune bazeleclasificării botanice şi introduce nomenclatura binară la plante şianimale; c.f Dicţionar Enciclopedic Romîn, Ed. Politică, Bucureşti1964, vol III, pag.136-137. 9. Deşi toate ediţiile operei lui Bock, din sec. al XVI-lea apar laStrasburg la această “editură” sau “tipografie” aparţinând familieiRihel, conform tuturor menţionărilor acestora în literature despecialitate, totuşi aceasta nu este pomenită de Barge H.:Geschichte der Buchdruckerkunst von ihren Unfangen bis zur Gegenwart,Leipzig, 1940.10. Şerbănescu O. : Catalogul Cărţii străine din secolul al XVI-lea,volumul II, seria Bibliotheca Brvkenthal, Sibiu, pag. 71.11. Reproducem în întregime prezentarea făcută fiecăruiexemplar, cu acordul autoarei, de a cărei colaborare ne-ambucurat şi la redactarea prezentului articol.12. A se vedea lista bibliografică.13. Arber Agnes Herbal: Their Origin and Evolution, CambridgeUniversity Press, 1986; Green Ed. Lee: Landmarks of BotanicalHistory, Stanford University Press, 1983.14. Benezit E: Dictionnaire critique et documentaire des peintres,sculpteurs, designateurs et graveurs, Tome 7, Hheiweg-Koster, Grund,1999, pag. 681.

Bibliography:

1. Bénézit, E, Dictionnaire critique et documentaire despeintres, sculpteurs, dessinateurs et graveurs / Critical anddocumentary dictionary of painters, sculptors, designers and engravers,Tome 1-14, Gründ, 1999.

2. Brunet, Jacques-Charles, Manuel du libraire et del’amateur de livres / Handbook of the librarian and of the booklover, Tome premier, Paris, 1860.

3. Graesse, Jean, George, Théodore, Trésor de livres rareset précieux / Treasury of rare precious books, Tome premier,Dresda, Geneva, Londra, Paris, 1859.

4. Der Grosse Brockhaus, Fünfzehnte Auflage, DritterBand, Leipzig, 1929.

5. Larousse du XX-e siécle en six volumes, Tome premier,Paris, 1928.

6. Meyers Lexikon, Siebente Auflage, Zweyter Band,Leipzig, 1925.

7. Nägler, G. K, Die Monogramisten / The Monogramists,Band 1-5, München, 1858-1879.

8. Nägler, G. K, Neues allgemeines Künstler-Lexikon, Band1-25, Leipzig, s.a.

9. The New Encyclopedia Britannica, Volume 2, Chicago,Auckland, London…, 1994.

10. Révai Nagy Lexikona, III. kötet, Budapest, 1911.11. Şerbănescu, Olga, Catalogul cărţii străine din secolul al

XVI-lea / The Catalogue of the foreign book from the XVIthcentury, vol. 2, Sibiu, 2010.

12. Thieme Ulrich - Becker Felix, Allgemeines Lexikon derbildenden Künstler von der Antike bis zu Gegenwart / The generallexicon of plastic artists from the Antiquity to present time, vol. 1-37, Leipzig, 1907-1950.

67 >>>

Lista ilustraţiilor:

1. Cele trei ediţii ale lui Hieronymus Bock din BibliotecaBrukenthal.

2. Foaia de titlu a ediţiei din 1539.3. A doua filă a ediţiei din 1539. 4-5. Mătrăguna în ediţia din 1539.6. Sigla lui Wendelinus Rihel pe ediţia din 1539. 7. Prima parte,”familia” urzicilor, în ediţia din 1546.8. Reprezentarea Mătrăgunei în ediţia din 1546.9. Model de iniţială ornată în ediţia din 1546.10. Modelul de prezentarea plantei în ediţia din 1546.11. Foaia de titlu a ediţiei din 1572.12. Portretul lui Hieronymus Bock, în ediţia 1572.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 68

fig. 2

fig. 3

fig. 4

fig. 5

fig. 7

fig. 6

fig. 8

69 >>>

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 70

fig. 9

fig. 11

fig. 12

fig. 10

DD in galeria personalităţilor marcante aleRenaşterii franceze, l-am ales de aceastădată pe Pierre de La Ramée, care, prin

operele sale, este prezent la loc de cinste şi în marilebiblioteci transilvănene.

Formaţia sa multilaterală s-a afirmat atât în domeniulumanist, cât şi în cel ştiinţific. Umanist, filosof,matematician şi istoric, a avut rezultate remarcabile în toatedomeniile de care s-a ocupat. A fost o figură exemplară aRenaşterii, un iniţiator şi un reformator.

Pierre de La Ramée (Petrus Ramus) s-a născut în anul1515, într-o familie nobilă, dar scăpătată. A învăţat să scrieşi să citească în satul său natal. De mic, era deştept, vioi şiîndrăzneţ. Din dorinţa de a studia la şcoli mai înalte, a plecatsingur, pe jos, la Paris, deşi avea doar opt ani. A fost servitorla un tânăr bogat, care îşi făcea studiile la Paris, la ColegiulNavarra. Cu voia stăpânului său, noaptea învăţa din cărţileacestuia şi, în scurtă vreme, a putut să urmeze cursurileFacultăţii de Arte. La cursurile de filosofie, a fost coleg şi cuviitorul poet Pierre de Ronsard. În anul 1536, îşi dăexamenul de „magister artium”. Teza pe care şi-o propuseseera o critică violentă a filosofiei lui Aristotel. Titlul demagistru îi oferă posibilitatea de a preda „artele liberale” îndiferite colegii ale Universităţii din Paris, încercând în acelaşitimp să reformeze învăţământul. Reforma în învăţământulfilosofic i s-a părut cea mai urgentă. Filosofia sa, foarterăspândită în întreaga Europă în epoca Renaşterii, poartănumele de „ramism”. El a căutat, în raţiune şi nu înautoritatea anticilor, criteriul adevărului.

În anul 1543, a publicat Dialectices partitiones şi

Aristotelicae animadversiones. Prima lucrare era un tratat delogică, scris într-o limbă concisă şi elegantă, iar cea de-adoua cuprindea o critică aspră a filosofiei lui Aristotel şi,mai ales, a logicii sale. Această critică a stârnit o adevăratăfurtună şi, dacă teza pe care o susţinuse cu şapte ani în urmăla examenul de magistru i-a fost trecută cu vederea şi pusăpe seama tinereţii, de această dată atacurile lui nu puteau filăsate nepedepsite. Francisc I a condamnat cărţile lui Ramusşi a oprit vânzarea lor. De asemenea, i-a fost interzis să maiţină cursuri de filosofie şi „de a mai batjocori pe Aristotel şipe ceilalţi autori vechi, primiţi şi aprobaţi”1.

După moartea lui Francisc I, au urmat vremuri maibune pentru Pierre de La Ramée. Charles de Lorraine,vechiul său coleg de şcoală şi fostul preceptor al regeluiHenric al II-lea, l-a îndemnat pe acesta să-i ridice pedeapsa,redându-i dreptul de a se ocupa de filosofie.

Ramus a dorit să reformeze nu numai logica, ci să„modernizeze” toate ştiinţele timpului său, spre a le uşura,pe de o parte, studiul şi, pe de altă parte, progresul. În anul1551, a fost numit „lector regal”, adică profesor la Collègede France, iar acest lucru i-a facilitat munca de difuzare aideilor noi, a proiectelor de reformă pe care le-a avut înmulte domenii. Cursurile sale s-au bucurat de un deosebitsucces. Uneori, chiar şi două mii de persoane se adunau să-l asculte. Mulţi străini, mai ales admiratori germani, veneaula Paris, interesaţi de prelegerile sale. În această perioadă, şi-a completat şi şi-a reeditat vechile lucrări.

Liniştea relativă de care s-a bucurat în timpul domnieilui Henric al II-lea nu a ţinut mult timp. Sfârşitul vieţii salea fost tulburat de conflictele religioase care agitau Franţa în

71 >>>

E l e n a D A M I A NBiblioteca Academiei Române, Filiala Cluj-NapocaRomanian Academy Library, Cluj-Napoca Branch

Pierre de la Ramée, personalitate marcantă a Renaşterii franceze, în bibliotecile transilvănene

Pierre de La Ramée, leading personality of the French Renaissance, in Transylvanian libraries

Pierre de La Ramée (1515-1572), leading figure of the French Renaissance, humanist, philosopher, mathematician andhistorian, is also prominently represented with his works in the Transylvanian libraries. Many of the 59 specimens preservedin seven libraries in six major cities of Transylvania (Cluj-Napoca, Sibiu, Târgu Mureş, Alba Iulia, Satu Mare and Zalău) areconsidered rare books, and their presence is a proud moment for any library. Books by Pierre de La Ramée, true monumentsof culture, have circulated in Transylvania since the late sixteenth century and the beginning of the seventeenth century,representing for the Transylvanian intelligentsia tools for learning and reflecting its efforts to keep up with the West.

Keywords: Transylvanian libraries, Renaissance books, bibliophile rarities, Pierre de La Ramée, reformersInstitution’s address: Str. M. Kogălniceanu 12-14, Cluj-Napoca, web: http://www.bibacadcj.ro/Personal e-mail: elena@sese.ro

a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Între 1550 şi 1560,protestantismul se întinsese chiar şi în cercurile culte. Pierrede La Ramée privea cu simpatie protestanstimul şi datorităfaptului că era un adversar al lui Aristotel – filosoful oficialal catolicismului. De asemenea, „ardoarea logică” afilosofului îl determina să favorizeze protestantismul, lucruce i-a atras toate urmările războaielor religioase. DupăNoaptea Sfântului Bartolomeu, respectiv a treia zi, în 26august 1572, a fost ucis de o bandă de asasini. Părereagenerală a biografilor săi este că filosoful a fost victima nuatât a credinţelor sale religioase, cât a duşmăniilor pe care şile-a atras datorită ideilor sale reformatoare. Mărturiileistorice par a dovedi că ucigaşii au fost plătiţi de adversarulsău, Jacques Charpentier. A fost o răzbunare personală, carenu umărea un simplu „huguenot”, ci vroia să-l pedepseascăpe filosof pentru ideile sale. Pierre de La Ramée a rămas înamintirea posterităţii ca un martir al încercărilor sale dereformă intelectuală2.

Pierre de La Ramée a arătat un viu interes pentruproblemele de limbă. A fost autorul unui proiect dereformă a ortografiei şi a pronunţiei şi s-a ocupat în câtevalucrări de gramatica greacă, latină şi franceză. În domeniulmatematicii, a avut idei noi, mai ales pentru algebră, dar l-ainteresat şi istoria matematicii. Istoria l-a captivat, deasemenea, interesându-l în special originea galică a Franţei.A avut un program de reformă a învăţământului universitar,luptând pentru introducerea şi dezvoltarea studiuluiştiinţelor exacte şi al dreptului. Prin lucrările sale, acontribuit la reînnoirea ştiinţifică în Franţa, în epocaRenaşterii3.

Pierre de La Ramée şi filosofiaÎn anul 1555, Pierre de La Ramée a publicat La

Dialectique, considerată de specialişti drept cea maiînsemnată dintre operele filosofice apărute în limbafranceză, înaintea lucrării Discours de la Méthode(Descartes, 1637). În 1556, a apărut şi Dialecticae libriduo (o completare la lucrările sale anterioare carecuprindea ultimele lui păreri în materie de logică). LaDialectique avusese şi câteva redactări mai vechi în limbalatină, în 1543, 1547 şi 1553. Sub titlul Scholae dialecticaea reluat, pentru ultima oară şi cu multe schimbări,critica logicii lui Aristotel, pe care o aborda cu maimultă blândeţe decât la început. Alte două lucrări aucompletat ceva mai târziu seria: Scholarum physicarumlibri octo in totidem acroamaticos libros Aristotelis (1565) şiMetaphysicarum scholarum libri quator decim in totidemmetaphysicos libros (1566).

La Dialectique, lucrarea sa de căpătâi, în care-şiexpune doctrina, este socotită primul tratat de filosofieîn limba franceză, care marchează un moment deseamă în cadrul Reanşterii franceze. Meditaţia safilosofică asupra metodei anticipează cu aproape o sutăde ani celebrele reguli ale lui Descartes. Lucrareaprezintă interes şi din punct de vedere literar. Acesttratat se face remarcat prin faptul că citateleîmprumutate din autorii antici pentru ilustrarea

principiilor sale sunt traduse în versuri, în limba franceză, decătre cei mai cunoscuţi poeţi contemporani lui (Ronsard,Du Bellay, Belleau, Pasquier, Peletier etc.), ceea ce denotăstima imensă de care se bucura printre prietenii săi4.

Lucrările sale de filosofie se găsesc în biblioteciletransilvănene în număr relativ mare. De pildă, la BibliotecaAcademiei Române, Filiala Cluj-Napoca (BACJN), segăsesc 12 exemplare (ediţii apărute între 1567 şi 1599,existente în fondurile Reformat, Catolic şi Unitarian;exemplarele sunt bine păstrate, legate artistic în pergamentsau piele). La Biblioteca Muzeului Naţional Brukenthal dinSibiu (BBSB), se găsesc 8 exemplare (tipărite între 1556 şi1587). La Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”din Cluj-Napoca (BCUCJN), se păstrează 4 exemplare(ediţiile din 1556, 1582, 1587, 1591); la Biblioteca Naţionalăa României. Filiala Batthyaneaum din Alba Iulia (BBAI), sepăstrează 3 exemplare, tipărite în 1591; la BibliotecaJudeţeană Satu Mare (BJSM) – 3 exemplare (1587, 1588,1590); la Biblioteca Judeţeană Mureş. Biblioteca Teleki-Bolyai din Târgu Mureş (BTBTGM) – 1 exemplar (1577); laBiblioteca Documentară a Muzeului Orăşenesc de Istorie(Bethlen) din Aiud (BDBA), nu mai există niciun exemplar,deşi în catalogul manuscris din 1752 al Bibliotecii Bethlendin Aiud erau menţionate 11 opere5.

Pierre de La Ramée şi gramaticaSpiritul său enciclopedic s-a manifestat şi materializat cu

rezultate deosebite şi în domeniul filologic. Aşa cum am maiarătat, Ramus a fost autorul unui proiect de reformă aortografiei (foarte importantă în secolul al XVI-lea, secolultiparului) şi a pronunţiei, dar s-a ocupat în câteva lucrări degramatica greacă, latină şi franceză6.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 72

Pierre de la Ramée

http://fr.wikipedia.org/wiki/Pierre_de_La_Ram%C3%A9e

Lucrarea Gramere din 1562 este o operă foarte rară şiapreciată în epocă, după afirmaţiile lui F. Brunot. Eadebutează printr-un expozeu al sistemului său grafic.Autorul este un reprezentant tipic al patriotismuluilingvistic burghez din secolul al XVI-lea. Este uncontinuator al lui Louis Meigret (autorul unor gramaticiliterare, care îşi propunea să stabilească o normă a limbiiliterare; prima sa lucrare de acest gen este Trette de lagrammere françoise, Paris, 1550) şi al lui Robert Estienne(Traicte de la grammaire françoise, Geneva, 1557), dar sistemulsău gramatical este mai radical. Atât Ramée, cât şi Meigretpun problema uzanţei („du bon et du mauvais usage”),problemă care fusese pusă şi de Geoffroy Tory, înChampfleury (1529). Ramée îşi propusese să stabileascăpentru limba franceză „la loi de bien parler”, adică regulifixe care să-i confere un caracter definitiv şi care să-i aducăatributul de limbă clasică. Chiar dacă nu a reuşit , meritorierămâne strădania sa pe acest tărâm puţin explorat pânăatunci. Pentru Franţa, studiile gramaticale începeau cuadevărat abia în secolul al XVI-lea; în epoca Renaşterii,francezii şi-au dat seama că limba lor este demnă de a fistudiată, preocupându-i nu numia bogăţia şi calităţile ei, ci şiviitorul acesteia7.

Ediţia a doua a gramaticii lui Ramus, cea din 1572(Grammaire) este mult ameliorată. Evantaiul straturilor depopulaţie a căror limbă o admite este mult mai larg (laînceput a optat doar pentru limba poporului), el incluzândacum şi limba poporului din Paris. El afirmă: „selon lejugement de Platon, Aristote, Varron, Cicéron, le peuple estsouverain de sa langue...”8. Sintaxa părţilor de vorbire estetratată separat. Există la Ramus multă îndrăzneală, un spiritnovator, chiar unele extravaganţe; verbele sunt împărţite îndouă grupe, după cum au i sau e în desinenţa infinitivului;clasificarea timpurilor exclude timpurile compuse(considerate de el ca fenomene de sintaxă); subjonctivul arfi un nou prezent, iar imperativul, un al doilea viitor. Părţilede vorbire sunt împărţite în două clase, după cum sunt saunu susceptibile de a avea număr9.

Lui Ramus i se datorează distincţia dintre u şi v, i şi j,confundate în acea vreme.

Din lucrările sale de gramatică, lucrări extrem de rare, încolecţiile transilvănene se păstrează câteva ediţii. Încolecţiile BACJN, 5 exemplare:

Grammatica Graeca..., Francofurti, apud AndreamWechelum, 1577, in-8º, 423 p. (fond Catolic, ediţie foartevaloroasă, legată în pergament, în 1587, cu super ex librisI.Z.D. şi cu multe însemnări manuscrise).

Grammatica ..., Hanoviae, apud Guilielmum Antonium,1604, in-12º, 178 p. (fond Reformat).

Scholae in tres primas liberales artes: Videlicet: 1. Grammaticae.2. Rhetoricae. 3. Dialecticae..., Francofurti, apud AndreamWechelum, 1581, in-8º, 258 p., legată artistic în pergament(fond Catolic).

Idem, 1595, in-8º, 258 p., legată în pergament (fondReformat).

Scholarum grammaticarum libri XX (fără foaie de titlu;fond Reformat)10.

În colecţiile BBSB, se păstrează Grammatica (editio

postrema) şi Rudimenta grammaticae (editio postrema),Francofurdi, haeredes Andr. Wecheli, 1585.

Pierre de La Ramée şi matematicaPierre de La Ramée a fost un propagator al matematicii

pe care a ilustrat-o în mod strălucit. S-a remarcat, deasemenea, ca istoric al matematicii – primele trei cărţi dinlucrarea Scholarum mathematicarum libri XXXI suntconsacrate istoriei matematicii. Idei novatoare a avut maiales în domeniul algebrei.

Lucrarea sa Arithmetica, apărută la Paris, în 1555, acunoscut numeroase ediţii şi a fost tradusă şi în limbaengleză. Manualele de matematică publicate anterior le-agrupat într-o lucrare unitară, intitulată Scholarummathematicarum libri XXXI, tipărită la Basel, în 1569. Câtevadin ideile sale ar fi: comentariul asupra numerelor negative,bazat pe opoziţia logică dintre afirmaţie şi negaţie; douănegaţii echivalează cu o afirmaţie, scria el; aritmetica,susţinea el, trebuie predată înainte de geometrie; mai puţinfericită este intervenţia lui în geometrie. În cursurile sale dela Collège de France (din 1551), el a introdus Elementele luiEuclid (inovaţie îndrăzneaţă), pe care le-a tradus primul înlimba franceză. A fost cel dintâi profesor de matematică dela Collège de France11. Lupta împotriva limbii latine era cuatât mai dificilă, cu cât învăţământul se făcea în aceastălimbă. Până la Pierre de La Ramée, învăţământul a fostexclusiv în limba latină; el a fost primul profesor care apredat în limba franceză matematicile.

Cele mai cunoscute lucrări ale lui de matematică suntprezente în bibliotecile transilvănene în 7 exemplare: la Cluj(BACJN), 6 exemplare, iar la Târgu Mureş (BTBTGM), 1exemplar:

Scholarum mathematicarum libri unus et triginta. A LazaroSchonero recogniti et emendati, Francofurti, apud AndreaeWecheli, haeredes Claudium Marnium et JoannemAubrium, 1599, in-4º, 314 p. (la BACJN, 1 exemplar dinfondul Catolic, cu o legătură artistică în pergament, cumulte însemnări manuscrise, iar pe pagina întâi, mai mulţiposesori; cu ex libris Michaëlis Györffi şi anul 1603, pecopertă; un al doilea exemplar este din fondul Reformat.

Arithmetices libri duo et algebrae totidem a Lazaro Schoneroemendati et explicati, Francofurdi, apud heredes AndreaeWecheli, 1586, in-8º, 406 p. (la BACJN, 1 exemplar legat înpergament, în fondul Unitarian; o ediţie din 1592 esteprezentă la BTBTGM).

Arithmeticae libri duo et Geometriae septem et viginti. A LazaroSchonero recogniti et aucti, Francofurti, apud Andreae Wecheliheredes, Claudium Marnium et Joannem Aubrium, 1599,in-4º, 240 + 178 +4 p. Errata (la BACJN, 1 exemplar înfondul Catolic, legat artistic în pergament).

Arithmetices libri duo. Nunc primum hac manuali forma ingratiam studiosae juventutis in lucem edita, Hanoviae, apudGuilielmum Antonium, 1604, in-12º, 81 p. (la BACJN, 1exemplar, legat artistic în piele, în fondul Reformat).

Geometriae libri XXVII..., Hanoviae, apud GuilielmumAntonium, 1604, in-12º, 69 p. (la BACJN, 1 exemplar legatartistic în piele, în fondul Reformat)12.

Numărul relativ mic de exemplare se explică şi prin

73 >>>

faptul că, în domeniul ştiinţelor, Renaşterea a înregistratprogrese evidente, însă adevărata renaştere a ştiinţelor va firealizarea cea mai importantă a secolului al XVII-lea. Dealtfel, diversele descoperiri ştiinţifice, dincolo de un cercrestrâns al unei elite intelectuale, au avut de întâmpinat orezistenţă serioasă din partea Bisericii.

Pierre de La Ramée şi istoriaPasionat de istorie, Pierre de La Ramée a întreprins

cercetări ştiinţifice despre originile galice ale Franţei, înlucrarea sa din 1559, De moribus veterum Gallorum, tradusă înlimba franceză, în acelaşi an, de Michel de Castelnau. A fostpreocupat şi de istoria romană în De Caesaris militia (1559),lucrare tradusă în franceză, în 1583, de către acelaşitraducător13.

În Transilvania, se păstrează un singur exemplar dinLiber de moribus veterum Gallorum, Basileae, 1574 (laBCUCJN).

Pierre de La Ramée – comentatorPierre de La Ramée a fost şi un comentator strălucit.

Dintre autorii clasici latini, l-a comentat pe Marcus TulliusCicero (106-43 î.d.Chr., om politic, orator, filosof şiscriitor). Lucrările care se păstrează în Transilvania sunt: Delegibus liber I..., Lutetiae, ex officina Michaelis Vascosani,1554, in-4º, 43 f. (la BTBTGM, cu ex libris-ul lui TelekiSámuel) şi In Ciceronis orationes..., Francofurti, apud haeredesAndr. Wecheli, 1582 (BBSB); un alt exemplar, din 1575, aloperelor lui Cicero comentate de Ramus se află laBiblioteca Documentară Zalău (BDZ). De asemenea, acomentat şi operele lui Marcus Fabius Quintilianus (cca 35-96 d.Chr., orator); un exemplar din 1559 se află la BBSB.

Pierre de La Ramée şi Universitatea din ClujNumele lui Pierre de La Ramée este legat şi de istoricul

Universităţii din Cluj, înfiinţată prin decretul din 12 mai1581, organizată şi îndrumată de iezuiţi, printre care şiînvăţatul Antonio Possevino, autorul renumitei lucrăriTransilvania, din 1583. Aceasta este prima universitate dinţara noastră.

Cea dintâi tentativă de organizare a universităţii îiaparţine lui Ioan Sigismund. Atras la calvinism prininfluenţa nobililor şi a anturajului de la curte, principeleIoan Sigismund s-a lăsat convins de necesitatea înfiinţăriiunui colegiu, în slujba acestei confesiuni. În anul 1565,Dieta întrunită la Cluj a hotărât, cu acordul principelui,întemeierea colegiului pentru promovarea Reformei înTransilvania. În vederea organizării acestei şcoli superioare,au fost invitaţi la curte învăţaţi din Elveţia şi Franţa.Emisarii transilvăneni l-au invitat şi pe renumitul umanistfrancez Petrus Ramus, profesor la Sorbona (invitaţie ce nua fost onorată). Întrucât Ioan Sigismund a murit tânăr, laînceputul anului 1571, proiectul său a fost realizat maitârziu14.

ConcluziiÎn urma cercetărilor efectuate în 33 de biblioteci din 18

oraşe transilvănene, am găsit, până în prezent, 59 de

exemplare ale operelor lui Pierre de La Ramée, în 7biblioteci din 6 oraşe. Repartiţia pe biblioteci se prezintăastfel:

- Biblioteca Academiei Române. Filiala Cluj-Napoca(BACJN) = 28 exemplare;

- Biblioteca Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu(BBSB) = 16 exemplare;

- Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” dinCluj-Napoca (BCUCJN) = 5 exemplare;

- Biblioteca Judeţeană Mureş. Biblioteca Teleki-Bolyaidin Târgu Mureş (BTBTGM) = 3 exemplare;

- Biblioteca Naţională a României. Filiala Batthyaneumdin Alba Iulia (BBAI) = 3 exemplare;

- Biblioteca Judeţeană Satu Mare (BJSM) = 3 exemplare;- Biblioteca Documentară Zalău (BDZ) = 1 exemplar.Repartiţia operelor pe domenii:- Lucrări de filosofie = 31- Lucrări de matematică = 8- Lucrări de gramatică = 7- Comentarii ale clasicilor latini = 4- Lucrări de istorie = 1- Polemici = 8__________________________________Total = 59 exemplare.

Ca număr de exemplare prezente în colecţiiletransilvănene, Pierre de La Ramée se situează pe locul alpatrulea (după Jean Calvin, cu 207 opere, Théodore deBèze, cu 186 exemplare şi Henri II Estienne, cu 184exemplare)15. Multe din operele sale, considerate rarităţibibliofile, sunt întâlnite în cele mai importante colecţii dinTransilvania, exemplare bine păstrate, legate artistic în ceamai mare parte, cu multe însemnări manuscrise. Prezenţaacestora constituie o mândrie pentru orice bibliotecă şipunerea lor în valoare reprezintă o onoare.

Aşadar, cărţile autorilor francezi din epoca Renaşterii,printre care şi cele ale lui Pierre de La Ramée, au circulat peteritoriul Transilvaniei încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui de al XVII-lea. Aceste monumente aleculturii au reprezentat instrumente de lucru necesareintelectualităţii transilvănene în formare, oglindindstrădaniile acesteia de a ţine pasul cu Apusul.

Cartea franceză a Renaşterii este o parte esenţială abogatei moşteniri culturale pe care ne-au lăsat-o generaţiilede erudiţi şi cele de colecţionari de cărţi, fiind un martortăcut, dar elocvent al istoriei. Acest tezaur încă insuficientstudiat şi valorificat aşteaptă, desigur, noi şi valoroasecontribuţii.

Note:

1. P.P. Negulescu, Filosofia Renaşterii, ediţie îngrijită de Gh.Vlăduţescu, Alexandru Boboc, Sabin Totu, Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 2006, p. 344. 2. Ibidem, p. 345-347.3. P.P. Negulescu, op. cit., p. 341-358; Dictionnaire des Lettresfrançaises. Le seizième siècle, sous la direction de Georges Grente;collaborateurs: Albert Pauphilet, Louis Pichard, Robert Barroux,

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 74

Paris, Arthème Fayard, 1951, p. 596-598; Histoire de la littératurefrançaise, Vol. I, coordonator Angela Ion, Bucureşti, EdituraDidactică şi Pedagogică, 1982, p. 146; Dicţionar istoric critic.Literatura franceză, coordonator Angela Ion, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p.41; Elena Damian, Carteafranceză a Renaşterii în fondurile Bibliotecii academice clujene (II), în„Biblioteca şi cercetarea”, XII, Cluj-Napoca, 1988, p. 172; LaGrande Encyclopédie..., sous la direction de Berthelot, vol. I-XXXI,Paris, H. Lamirault et C-ie, Editeurs, 1885-1902, vol. XXIX, p.801.4. Elena Damian, op. cit., p. 173.5. În anul 1753, a fost realizat Catalogus alphabeticus librorum illustrisCollegii Alba N. Enyedienses renovatus anno 1752 diebus novembris, alcărui autor nu este cunoscut. Catalogul păstrat în manuscris areformă de carte (20 x 30 cm) şi însumează 294 de pagini (Ms 192).Cărţile sunt înregistrate în ordinea alfabetică a autorilor sau atitlurilor (peste 4000 de volume). În acest catalog, printre autoriicu cel mai mare număr de opere se află şi Pierre de La Ramée.Dacă în 1752 Ramus figura cu 11 opere (printre care Physica etmetaphysica, Dialectica..., Schola rhetorica...), astăzi în fondurilebibliotecii din Aiud nu am mai întâlnit niciun exemplar. VeziGyörfi Dionisie, Catalogul din 1752 al Bibliotecii Documentare„Bethlen” din Aiud, în „Biblioteca şi cercetarea”, IX, Cluj-Napoca,1985, p. 259-2616. N. N. Condeescu, Traîté d´histoire de la langue française, texte établiet augmenté par Ecaterina Cleynen-Serghiev, Bucureşti, EdituraDidactică şi Pedagogică, 1973, p. 199; Yves Girard, Marc-RenéJung, Littérature française. La Renaissance, vol. I (1480-1548), Paris,B. Arthaud, 1972, p. 35.7. N. N. Condeescu, op. cit., p. 200-213; Dictionnaire des Lettresfrançaises. Le seizième siècle, op. cit., p. 359.8. N. N. Condeescu, op. cit., p. 212; Dictionnaire des Lettres françaises.Le seizième siècle, op. cit., p. 416.9. N. N. Condeescu, op. cit., p. 212.10. Elena Damian, Gramatica franceză în epoca Renaşterii, în„Biblioteca şi cercetarea”, XVI, Cluj-Napoca, 1992, p. 54-67.11. La Grande Encyclopédie..., vol. XXIX, op. cit., p. 801.12. Elena Damian, Cartea franceză a Renaşterii..., op. cit., p. 174;idem, Cartea franceză de matematică din epoca Renaşterii în colecţiileBibliotecii academice clujene, în „Libraria. Studii şi cercetări debibliologie. Anuar II”, Târgu Mureş, 2003, p. 181-182.13. Histoire de la littérature française, vol.I, op.cit., p. 146.14. Împrejurările politice zădărnicesc înfiinţarea acestei instituţii.Deşi Reforma câştigase teren şi în Transilvania, mai ales dupăalegerea ca principe a catolicului Ştefan Báthory, în 1571, începeofensiva împotriva ei. Influenţa acestuia sporeşte şi mai multdupă ce este ales şi rege al Poloniei, în 1575. Iezuiţilor, deveniţisfătuitorii săi, Báthory le permite să se aşeze la Mănăştur, lângăCluj, în 1579, iar peste doi ani, chiar în vatra oraşului; aici, iezuiţiireuşesc să convertească la catolicism vreo 400 de persoane. Înacest climat spiritual, în care se simţea şi suflul umanist alRenaşterii, ia fiinţă în 1581 Univeristatea din Cluj. Ea a fostorganizată după modelul universităţilor din Apus; era frecventatăde tinerii transilvăneni, care, în 1585, erau în număr de peste 130.În apropierea universităţii, s-a construit, în anul 1583, un colegiu-seminar pentru studenţii săraci şi un altul pentru fiii de nobili,după modelul celor din Boemia, Polonia şi Germania. Scopulvenirii iezuiţilor la Cluj, în 1579, a fost acela de a fonda un colegiucatolic în acest oraş. De fapt, cea mai importantă latură aactivităţii iezuiţilor în Transilvania a fost revigorareaînvăţământului catolic, prin întemeierea de şcoli şi de bibliotecibine organizate. Scurta existenţă a universităţii a fost tulburată de conflictelereligioase. Reformaţii nu vroiau să accepte Contrareforma,

revenirea catolicilor şi a iezuiţilor. În 1603, iezuiţii au fost alungaţide populaţia reformată, bunurile lor, devastate, sau confiscate, iarporţile universităţii, închise. Biblioteca iezuită din Cluj consta din2671 opere, înainte de devastarea ei. „Cea mai bine organizată şicea mai mare bibliotecă şcolară transilvăneană din cursulsecolului al XVI-lea” a fost cea a Universităţii iezuite din Cluj. Laînfiinţarea ei (1581), principele Ştefan Báthory a strâns acoloîntregul fond care s-a mai putut găsi în biblotecile medievalecatolice. Până la moartea sa (1586), principele s-a îngrijit dedotarea cu cărţi a noii instituţii. Profesorii iezuiţi au adus şi ei cărţiştiinţifice moderne. Deşi în 1603 biblioteca a fost devastată, ea nua fost distrusă întru totul, ci doar împrăştiată. Din această colecţiede cărţi fac parte şi operele lui Ramus. a). Jakó, Zsigmond, Philobiblon transilvan. Studii, cu o introducerede prof.dr.Virgil Cândea, Bucureşti, Editura Kriterion, 1977, p.392.b) Istoria învăţământului din România, vol. I (De la origini până la1821), colectivul de redacţie: acad.Ştefan Pascu (redactorresponsabil), Anghel Manolache, Gheorghe Pârnuţă, Ion Verdeş,Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983, p. 123-124;Istoria Clujului, sub redacţia acad.prof. Ştefan Pascu, Cluj, 1974, p.146-147; Nicolae Bocşan, Historique de l’Université de Cluj, în„Transylvanian Review”, vol. IV, 1995, nr. 1, p. 3.15. Pentru Franţa, Renaşterea corespunde, în mare, secolului alXVI-lea, aşa cum afirmă o bună parte a cercetătorilor dindomeniu. Autorii lucrării Littérature française. La Renaissancepropun perioada 1480-1624, ceea ce corespunde mai bine, dinpunctul lor de vedere, Renaşterii: prima Renaştere sau ceatimpurie (1480-1548), Renaşterea propriu-zisă şi Reforma (1548-1570) şi criza intelectuală (1570-1624). Vezi: Yves Giraud, MarcRené Jung, Littérature française. La Renaissance, vol. I, 1480-1548,Paris, B. Arthaud, 1972; Enea Balmas, Littérature française. LaRenaissance, vol. II, 1548-1570, Paris, B. Arthaud, 1974; JacquesMorel, Littérature française. La Renaissance, vol. III, 1570-1624,Paris, B. Arthaud, 1973. Operele lui Ramus (apărute în epocaRenaşterii) pe care le-am găsit în bibliotecile transilvănene au fosttipărite între anii 1554 şi 1604.

Bibliography:

***, Dictionnaire des Lettres françaises. Le seizième siècle /Dictionary of French letters. The sixteenth century, sous ladirection de Georges Grente; collaborateurs: AlbertPauphilet, Louis Pichard, Robert Barroux, Paris, ArthèmeFayard, 1951.

***, Histoire de la littérature française / History of Frenchliterature, Vol. I, coord. by Angela Ion, Bucureşti, EdituraDidactică şi Pedagogică, 1982.

N. N. Condeescu, Traîté d´histoire de la langue française /Treatise on the history of French language, texte établi etaugmenté par Ecaterina Cleynen-Serghiev, Bucureşti,Editura Didactică şi Pedagogică, 1973.

Elena Damian, Cartea franceză a Renaşterii în fondurileBibliotecii academice clujene (II) / French book from the Renaissancein the funds of the Academic Library from Cluj (II), in„Biblioteca şi cercetarea”, XII, Cluj-Napoca, 1988.

Elena Damian, Gramatica franceză în epoca Renaşterii /French grammar during the Renaissance, in „Biblioteca şicercetarea”, XVI, Cluj-Napoca, 1992.

P.P. Negulescu, Filosofia Renaşterii / The philosophy ofRenaissance, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2006.

75 >>>

ÎÎ n Biblioteca Academiei Române, filiala dinBucureşti, se păstrează un exemplar din Atlasminor (a I. Hondio plurimis aeneis Tabulis auctus et

illustratus denuo recognit additisque novis delineationis emendatus) allui Gerard Mercator. Volumul a apărut în 1628, fiindpublicat la Amsterdam de editorul Jan Jansson; plăcilefuseseră achiziţionate încă din 1604 de la familia Mercatorde către Jodocus Hondius, socrul lui Jansson1. Deşi lipsescnumeroase pagini din exemplarul deţinut de BAR sub cotaH.I.64, s-au păstrat cele care cuprind hărţile şi prezentăriledespre Transilvania (paginile 130-133) şi Valahia (paginile554-555, pe aceeaşi hartă fiind reprezentată şi Moldova).Scopul comparaţiei dintre acest atlas şi mai vechiul Atlas sivecosmographicæ meditationes de fabrica mundi et fabricati figura2,publicat la Duisburg, în 1595, sub îngrijirea lui Rumold3,unul din fiii lui Gerard Mercator (care decedase în 1594),este de a identifica variaţii grafice de toponimie românească

şi eventuala lor relevanţă pentru istoria limbii, cu toaterezervele impuse de incertitudinea raportuluifonem/grafem şi a surselor cartografice utilizate.

Cele două atlase diferă prin format şi prin conţinut.Atlas (1628) este alb-negru, are 668 de pagini din care 118hărţi, şi dimensiunile aproximative de 180-190 x 230-245mm. Atlas (1595) este în format octavo şi are 284 de pagini,din care 111 hărţi. Hărţile diferă, cele din 1628 fiind nougravate de Pieter van der Keere şi Abraham Goos4; dupăcum se va vedea mai jos, există deosebiri şi între aşezărilecare figurează în reprezentarea cartografică, deosebiri carepot contribui la soluţionarea unor îndelungate controversedin istoriografia românească.

Date fiind dimensiunile sale, Atlas (1628) prezintăinformaţii mai bogate. Secţiunea despre Transilvania estestructurată astfel: informaţii despre Dacia Ripensis, cunumele date de istoricii antici triburilor ce o populau,despre numele sub care este cunoscută în prezent regiunea

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 76

I o a n a C O S T A C H EUniversitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine

Universitatea din Oxford, Facultatea de Limbi Medievale şi ModerneUniversity of Bucharest, Faculty of Foreign Languages and Literatures

University of Oxford, Faculty of Medieval and Modern Languages

Toponimie românească în Atlas minor (1628) al lui Gerard Mercator(comparaţie cu Atlas sive cosmographicæ meditationes, Duisburg, 1595)

Romanian Place Names in Gerard Mercator’s (1628) Atlas Minor. A Comparison with Atlas sive Cosmographicæ Meditationes, Duisburg, 1595

The comparative analysis of a selective corpus of Romanian place names found in different editions of cartographic workby Gerard Mercator indicates that medieval and Renaissance maps can indeed serve as a source of data in linguistic as well ashistorical and geographical research. There are many factors that discourage complete reliance on them: the uncertainty of thecartographer’s sources and informants, the multilingual nature of the work, local biases which the bona fide cartographermight not have been aware of, the inconsistency of spelling, the notoriously intractable issue of reconciling phonetics andwriting. Nonetheless, such information can be put to good use by the discriminating and cautious researcher wishing toestablish relative dates, demographics, or stages in the phonological adaptation of loan words.

Keywords: Mercator, maps, Transylvania, Wallachia, Moldavia, Romanian place names, toponyms, phonologicalprocesses, loan words, language history

Institution’s address: 1. University of Bucharest, Faculty of Foreign Languages and Literatures

Str. Pitar Moş nr. 7-13, Bucureşti, cod 010451, România tel: +4021- 312 13 13 / +4021-314 35 08, fax +4021- 312 13 13 E-mail: office@limbi-straine.ro, www.limbi-straine.ro

2. University of Oxford, Faculty of Medieval and Modern Languages41 & 47 Wellington SquareOxford OX1 2JF, UK Tel.: 44 1865 270750e-mail: reception@mod-langs.ox.ac.uk, www.mod-langs.ox.ac.uk

Personal e-mail: ioanna.maria.costache@gmail.com

(popular Septemcastrensis, în germană Siebenburgen, înmaghiară Erdeli), date despre flora sălbatică şi cea cultivată(ţintaură, genţiană, pelin, crocus, respectiv viţă de vie, gutui,cireş, pepene), precum şi despre exploatările de sare şi dediverse minereuri. Prezentarea faunei începe cu oenumerare a păsărilor (vulturi, şoimi, fazani, potârnichi,păuni, galinacee, lebede, sturzi) şi continuă cu animalelemari şi mici: bourul („Bubali”), cerbul, ursul, râsul, iepurele.Se revine la detaliile istorice: războaiele lui Traian contradacilor conduşi de Decebal, sosirea maghiarilor şi a saşilor,relaţiile dintre „Mathia Huniade” şi „Dracula,” cele treinaţiuni („Saxones, Ciculos, Hungaros”) şi repartiţia lorgeografică. Urmează o prezentare a principalelor cetăţi, cuprecizări care ţin nu atât de geografia umană, cât deliteratura turistică: Cibinum, Sibiul, care „est Metropolis &Hermanstat dicitur,” are parte de o amplasare admirabilă,are catedrală şi poate fi comparat cu Viena. „Brassovia siveCorona Germanis Cronstat” se mândreşte cu „Academia &Bibliotheca.” Bistriţa, Mediaşul, Sebeşul se află în regiunifoarte roditoare. Clujul, cetate întărită, este faimos pentruclădirile splendide, iar Alba Iulia, „urbs vetustissima,” esteun celebru scaun episcopal. Schimbarea subiectului aduce şio schimbare de stil: prezentarea reţelei hidrografice este maitehnică, incluzând date despre cursul apelor, afluenţi, speciide peşti; sunt enumeraţi munţii şi speciile de copaci din„silvæ frequentes,” nefiind omise nici ciupercile(„agaricum”). Nota de subiectivism se face din nou simţităîn consideraţiile etnografice privitoare la locuitoriiTransilvaniei, obiceiurile şi moravurile lor: valahii suntoameni aspri şi îndemânatici, de rit grecesc, dar cu apucăturipăgâne („moribus Paganismum redolentibus”), care jură peJupiter şi pe Venera, socotind-o pe aceasta din urmă sfântă(„quam sanctam vocant”: posibilă contaminare cu numeleSfintei Vineri?). Secuii, neam aprig şi războinic („genushominum ferox & bellicosum”), au o organizare socială deun egalitarism care evocă societatea helvetă: „inter eosnullus neque Nobilis neque rusticus, omnes eodem jurecensentur, Helvetiorum instar.” Maghiarii sunt cei caredeţin „magna potentia & autoritas,” informaţie cu care seîncheie brusc secţiunea dedicată Transilvaniei, parte a lumiidespre care s-au spus destule („breviter dicta sufficiant”).

Ediţia Duisburg alocă Transilvaniei o singură pagină(XXVIII), în care comprimă istoria antică, evenimentelecontemporane, amplasarea cetăţilor raportată la paralela de47°, numărul de sate care aparţin de fiecare cetate, etnialocuitorilor, elemente de organizare ecleziastică.

Este posibil ca diferenţa dintre cele două atlase săreflecte nu doar cantitatea şi calitatea informaţiilordisponibile în 1628 comparativ cu 1595, ci şi intenţiadiferită care a stat la baza fiecăruia. Prefaţa atlasului din1628 îl declară explicit ca fiind un demers persuasiv, chiarseducător, în urma căruia cititorul să fie neapărat convins căgeografia este cea dintâi dintre disciplinele liberale şi oneîntrecută sursă de delectare: „Nihilo secius & in privatisactionibus plurimum adferens & commoditatis &voluptatis.” Eventualele suspiciuni de laxitate morală suntprompt contracarate prin asumarea misiunii educative: „uthac ratione & Geographiæ studiosis adolescentibus

prodesse, & omnem conquerendi causam eripere possem.”Odată ţelurile stabilite, atlasul din 1628 se transformă într-o acumulare de argumente pro domo.

Informaţiile despre „Valachia, Servia, Bulgaria,Romania”5 sunt surprinzător de succinte în comparaţie cucele despre Transilvania, fiind toate grupate pe o singurăpagină, însă sunt structurate la fel (amplasare, vecini, istorie,ape, munţi, floră, faună, resurse, aşezări) şi în marcatcontrast cu secţiunea corespunzătoare din Atlas 1595, încare cele câteva paragrafe de sub titlul „Valachia: Servia,Bvlgaria, Romania” (p. 266) tratează de fapt despreImperiul Otoman şi despre organizarea ecleziastică a ţărilorcreştine de sub dominaţia acestuia. O primă concluzie estecă textele din 1628 constituie o sursă mult mai bogată deinformaţii lingvistice, geografice, istorice sau economice.Doar categoria lingvistică va fi analizată, în conjuncţie cuhărţile din ambele atlase, nefiind de competenţa noastră odiscuţie privitoare la acurateţea informaţiilor din celelaltecategorii.

Pentru unele localităţi, atlasele dau mai multe denumiri,în diverse limbi (română, germană, maghiară); în altesituaţii, se regăsesc exclusiv exonime (germane, maghiare,ruseşti, turceşti, greceşti), cazuri care nu vor fi supuseanalizei, ci eventual menţionate ca alternative la endonimulfamiliar. Nu sunt incluse în corpus decât unele dintoponimele desemnând scaunele săseşti, „Zarwariensis,Zabesiensis, Millenbach, Reusmark, Segesburgensis,Schesburg, forte Ollezna, Schenkerstul & Repensis sedReps forte” sau principalele aşezări secuieşti, „Sepsi, Orbai,Kysdi, Czyk, Gyrgio, Markus Zeek, Aranyas Zeek.”Multilingvismul era o trăsătură a lucrărilor cartografice şigeografice din epocă; de exemplu, în ChorographiaTransylvaniæ6 a lui Reichersdorff, apărută în 1550, suntenumerate în paralel denumirile în limba latină şi în limbagermană ale oraşelor Sibiu, Braşov, Bistriţa, Sighişoara,Mediaş, Sebeş, Cluj.

În tabelele de mai jos este sintetizat corpusul selectivalcătuit pe baza hărţilor din cele două atlase şi a textului dinediţia 1628. Lecţiunile incerte, fie din cauza neclarităţiitipăriturii, fie din cauza localizării greşite a toponimului pehartă, sunt precedate de semnul întrebării.

Principalele dificultăţi în analizarea toponimelor sedatorează variaţiilor de grafie şi imposibilităţii de a stabilidacă pronunţia redată corespunde numelui românesc sauunei forme maghiarizate/germanizate/latinizate30. Prezintăinteres pentru istoria limbii acele denumiri mai apropiate deetimon (Rebnick, Tartros, Nemecz), care confirmăetimologiile propuse de lingvişti. Toponime ca Dembouiza,Flotz/Folonicz, Targorod sunt relevante pentruproblematica denumirii, statutului şi organizării aşezărilorurbane din România medievală. Corpusul alcătuit pe bazacelor două atlase nu este exhaustiv, astfel că atlasul deţinutde BAR poate constitui o importantă sursă pentru cercetăriulterioare de lingvistică, istorie, geografie, heraldică,reprezentare şi mentalităţi.

77 >>>

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 78

Tabelul 1. Nume de localităţi / regiuni

Note:

1. Norman J. W. Thrower, Maps and Civilization: Cartography inCulture and Society, ediţia a 3-a, Chicago, University of ChicagoPress, 2008, p. 80.2. Deţinut de Library of Congress, Lessing J. RosenwaldCollection. Consultat în format CD-ROM. 3. Gerard Mercator murise în 1594, astfel că ediţia a fost îngrijităde fiul său Rumold. Carl Moreland, David Bannister, AntiqueMaps, London, Phaidon Press, 2000, p. 97.4. Ibidem, p. 98.5. De fapt, partea europeană a Imperiului Otoman.6. Georg von Reichersdorff, Chorographia Transylvaniæ, quaæ Dacia

olim appellata, aliarumque prouinciarum & regionum succinta descriptio& explicatio, Viena, 1550, f 7v. Lucrare consultată prinamabilitatea bibliotecii deţinătoare, Bayerische Staatsbibliothekdin München. 7. Argumentele pro şi contra, prezentate din perspectiva unuiadept al ipotezei identităţii, sunt prezentate de Constantin Moisil,Bucureştii vechi, în Boabe de grâu, anul III, nr. 9, septemvrie (sic!)1932, p. 385-424. 8. Laurenţiu Rădvan, Oraşele din Ţara Românească până la sfârşitulsecolului al XVI-lea, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru IoanCuza,” 2004, p. 104-105.9. George Ioan Lahovari, Marele dicţionar geografic al României,Bucureşti, Stab. Grafic J. V. Socecŭ, vol. 2, 1899, p. 336.

79 >>>

Tabelul 2. Ape

10. Pentru o prezentare comprehensivă, a se vedea Ionel Cândea,Cetatea Albă în istoriografia românească, în Studii şi Materiale de IstorieMedie, vol. XIX, 2001, p. 217-226, unde Bielogrod este formacitată din Descrierea Moldovei a lui Cantemir (p. 222).11. Rădvan, op. cit. p. 433-444.12. C. Chiriţa, Dicţionar geografic al judeţului Fălciu, Iaşi, TipografiaPetru C. Popovici, 1893, p. 160.13. George Ioan Lahovari, Marele dicţionar geografic al României, vol.5, Bucureşti, Stab. Grafic J. V. Socecŭ 1902, p. 130.14. Iorgu Iordan, Toponimia românească, Bucureşti, EdituraAcademiei Republicii Populare Romîne, 1963, p. 98.15. Franz Miklosich, Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum emendatumauctum, Vindobonae Guilelmus Braumueller, 1862-1865, p. 809.16. Rădvan, op. cit. p. 468; pentru istoricul oraşului, vide pp. 468-479.17. Denis Diderot, Jean-Baptiste le Rond d’Alembert,Encyclopédie, ou dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers,première édition, tom XV, Paris, 1751, p. 911 18. Pentru explicarea amănunţită a perechilor toponimice de tipul„Târgul de Jos – Târgul de Sus,” cu aplicare la alte localităţi, videRădvan 2004, p. 324-326.19. Georg von Reichersdorff, Moldaviae, quae olim Daciae parschorographia, Vienna, Singrenius, 1541. Lucrare consultată prinamabilitatea bibliotecii deţinătoare, Bayerische Staatsbibliothekdin München. 20. Despre metateza Tatros – Trotuş şi celelalte forme alehidronimului, a se vedea Iordan, op. cit. p. 123.21. Date geografice despre Transilvania, Moldavia şi Valachia dela anulu1597, în Transilvania - Fói’a Associatiunei transilvane pentru literatur’aromana si cultur’a poporului romanu, anulu XVIII, nr. 13-14, Sibiiu, 1-15 Iuliu 1887, p. 113. 22. Earl R. Anderson, Folk Taxonomies in Early English, Madison,NJ/London: Fairleigh Dickinson/Assoc. U.P. 2003, p. 132.23. Ioan Bogdan, Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cuBraşovul şi cu Ţara Ungurească în sec. XV şi XVI. Volumul 1: 1413-1508, Bucureşti, Inst. de Arte Grafice Carol Göbl, 1905, p. 3124. Rădvan, op. cit. p. 140.25. Alexandru Madgearu, Castrum Argyas: Poienari sau Curtea deArgeş? În Studia varia in honorem professoris Ştefan Ştefănescu octogenarii,coordonatori Cristian Luca, Ionel Cândea, Bucureşti-Brăila,Editura Academiei Române, Editura Istros - Muzeul Brăilei,2009, p. 203-216.26. Ibidem, p. 206.27. George Ioan Lahovari, Marele dicţionar geografic, vol. 5, p. 167.28. P.P. Panaitescu, Călători poloni în Ţările Române. AcademiaRomână – Studii şi cercetări XVII, Bucureşti, Cultura naţională,1930, p. 7. Conform notei editorului, „Thetra” este satul Tabăra,unde fusese ucis în 1552 Ştefan, fiul lui Petru Rareş.29. Caius Plinius Secundus, Naturalis historiae lib. IV, în Histoirenaturelle de Pline traduite en françois avec le texte latin rétabli d’après lesmeilleures leçons manuſcrites. Tome second. A Paris chez la veuve Desaint,Libraire, rue du Foin, près de la rue S. Jacques. M.DCC.LXXI. P. 354,nota 368.30. Pentru ambiguităţi similare şi evoluţia toponimelor şi anumelor de persoană, a se vedea Ion Nicolae, Bogdan Suditu,Toponimie românească şi internaţională, Editura Meronia, Bucureşti2008. p. 76-81.

Bibliography

Anderson, Earl R. Folk Taxonomies in Early English.Madison, NJ/London: Fairleigh Dickinson/Assoc. U.P.,2003.

Cândea, Ionel. Cetatea Albă în istoriografia românească /The Akkerman Fortress in Romanian Historiography, în Studii şiMateriale de Istorie Medie, vol. XIX, 2001, p. 217-226.

Chiriţa, C. Dicţionar geografic al judeţului Fălciu /Geographical Dictionary of Falciu County, Iaşi, Tipografia PetruC. Popovici, 1893.

Diderot, Denis, Jean-Baptiste le Rond d’Alembert.Encyclopédie, ou dictionnaire raisonné des sciences, des arts et desmétiers / Encyclopedia, or reasoned dictionary of sciences, arts andtrades. Première édition, tom XV, Paris, 1751.

Gaius Plinius Secundus, Naturalis historiae lib. IV, înHistoire naturelle de Pline traduite en françois avec le texte latinrétabli d’après les meilleures leçons manuſcrites. Tome second. A Parischez la veuve Desaint, Libraire, rue du Foin, près de la rue S.Jacques. M.DCC.LXXI.

Iordan, Iorgu. Toponimia românească / RomanianToponymy, Bucureşti, Editura Academiei Republicii PopulareRomîne, 1963.

Lahovari, George Ioan. Marele dicţionar geografic alRomâniei / Grand Geographical Dictionary of Romania, vol. 2,Bucureşti, Stab. Grafic J. V. Socecŭ, 1899

Lahovari, George Ioan. Marele dicţionar geografic alRomâniei / Grand Geographical Dictionary of Romania, vol. 5,Bucureşti, Stab. Grafic J. V. Socecŭ, 1902.

Madgearu, Alexandru. Castrum Argyas: Poienari sauCurtea de Argeş?/ Castrum Argyas: Poienari or Curtea de Argeş?În: Studia varia in homorem professoris Ştefan Ştefănescu octogenarii,coordonatori Cristian Luca, Ionel Cândea. Bucureşti-Brăilam Editura Academiei Române, Muzeul Brăilei,Editura Istros, 2009.

Mercator, Gerard. Atlas sive cosmographicæ meditationes defabrica mundi et fabricati figura. Duisburg, 1595.

Mercator, Gerard. Atlas minor. Amsterdam, Jan Jansson,1628.

Miklosich, Franz. Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinumemendatum auctum, Vindobonae Guilelmus Braumueller,1862-1865.

Moisil, Constantin. Bucureştii vechi / Old Bucharest, înBoabe de grâu, anul III, nr. 9, septembrie 1932, p. 385-424.

Moreland, Carl, David Bannister. Antique Maps,London, Phaidon Press, 2000.

Nicolae, Ion, Bogdan Suditu, Toponimie românească şiinternaţională / Romanian and International Toponymy,Bucureşti, Editura Meronia, 2008.

Panaitescu, P.P. Călători poloni în Ţările Române, AcademiaRomână – Studii şi cercetări XVII / Polish Travellers in theRomanian Principalities – Romanian Academy Studies andResearch XVII, Bucureşti, Cultura naţională, 1930.

Von Reichersdorff, Georg. Moldaviae, quae olim Daciaepars chorographia. Vienna, Singrenius 1541.

Von Reichersdorff, Georg. Chorographia Transylvaniæ,quaæ Dacia olim appellata, aliarumque prouinciarum & regionumsuccinta descriptio & explicatio, Viena, 1550.

Thrower, Norman J.W. Maps and Civilization: Cartographyin Culture and Society, ediţia a 3-a, Chicago, University ofChicago Press, 2008.

Transilvania, anul XVIII, nr. 13-14, Sibiu, 1-15 iulie1887.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 80

II maginile istorice ale oraşelor noastre au fostrealizate, în ultimele patru secole, pe o gamăfoarte variată de suporturi: pe pereţi (ai caselor

sau capelelor), pe monede şi pe medalii, pe altare şi alteobiecte de cult, pe decoruri scenografice, pe documente şialte obiecte de breaslă, pe cărţi de joc şi chiar pe veselă. Eleau fost marcate de spiritul fiecărei epoci istorice şi culturalecăreia i-au aparţinut, de stilurile artistice ale vremii, dar şi descopurile pentru care au fost realizate. O bună parte a lor aufăcut subiectul unor tablouri sau altor lucrări de artă, însămarea majoritate a imaginilor de oraşe au fost tipărite.

Imaginile tipărite ale oraşelor apar în ultimele decenii alesecolului al XV-lea, odată cu primele cărţi ilustrate.

Dacă în 1474 exista o singură imagine de oraş publicată,cea a oraşului Köln, 100% fantezistă, în 1486 erau deja 44,dintre care două identificabile (Veneţia şi Vatican)1. Se parecă în această creştere a producţiei de imagini un rolimportant l-a avut dezvoltarea mobilităţii societăţii Europeioccidentale.

În secolul al XVI-lea se puteau găsi publicate, în cărţicare se ocupau doar sau mai ales de oraşe, 30 dereprezentări de oraşe europene considerate conforme curealitatea. La mijlocul secolului numărul era dublu, lasfârşitul său, împătrit. Treizeci de ani mai târziu numărulacestora s-a dublat din nou, iar la mijlocul secolului al XVII-lea se găseau 2000 de vederi generale numai în manualele luiMatthäus Merian2.

Oraşele importante aveau mai multe vederi, din toatedirecţiile, din profil, din perspectiva zborului de pasăre;aveau, de asemenea, monografii şi planuri. Ploaia de imaginia determinat – la jumătatea secolului al XVII-lea – o

perioadă de stagnare a categoriei cărţilor cu imagini deoraşe. S-au vândut în continuare bine, dar nu s-au mai făcutimagini noi, ci s-au copiat cele existente.

Popularitatea vederilor de oraşe a rămas neîntreruptă,fapt demonstrat şi de colecţia a lui Gabriel Bodenehr (1673-1766), Europens Pracht und Macht – tipărită în mai multe ediţiiîntre 1690 şi 1750 –, care avea pretenţia valorii celei realizatede Merian, dar prezenta numai o selecţie de vedute.

Cărţile cu imagini de oraşe au fost un fenomen de piaţă.Ele satisfăceau nevoia de imagini ale locurilor îndepărtatepentru uzul celor ce nu puteau călători.

În secolul al XVIII-lea piaţa acestui tip de cărţi s-aschimbat, acestea mutându-se din librării la anticari şicolecţionari.

Principatele române reprezintă pentru mai multe secoleteatrul de război şi punctul nodal al legăturilor politicedintre Apus şi Răsărit. Astfel, lumea noastră vine în contactcu diverse culturi prin intermediul călătorilor. Ei îşi vor notaimpresiile în cărţi publicate în limba latină sau cea aprincipalelor imprimerii europene. Cele mai multe dinaceste lucrări se referă la ţările române în cadrul conflictelordintre lumea europeană şi cea otomană3. Denumirileoraşelor din spaţiul românesc sunt preluate fie în transcrierelatină, fie în varianta germană, alte denumiri apărând înlimba maghiară, fiind preluate din diferite cronici sau alt gende scrieri.

În timpul alcătuirii repertoriului imaginilor istorice aleoraşelor actualei Românii am identificat 62 de lucrări,tipărite în diferite limbi în mari centre tipograficeoccidentale, în intervalul 1596-1864, ce conţin imagini deoraşe.

Cu această ocazie voi analiza imaginile din trei

81 >>>

A n d a - L u c i a S P Â N UAcademia Română, Institutul de Cercetări Socio-Umane SibiuRomanian Academy, The Institute of Socio-Human Research of Sibiu

Imagini ale oraşelor actualei Românii în vechi cărţi europeneaflate în Biblioteca Brukenthal

Historical Images of Present Day Romania Towns in Old European books from the Brukenthal Library

Making the repertoire of historic images of present day Romania towns I identified 62 works, printed in importantprinting centers from Western Europe, printed between 1596-1864. They are written in different languages and contain severalimages of towns. On this occasion I will analyze the images of three books, all appeared in print both as a Latin version anda German one, in several editions, which are (also) preserved in Brukenthal Library.

Such images circulated widely, being used by several publishers to illustrate historical or scientific books. The townviews(and others images) were overtaken either in their original form or with minor changes in text, details or dimensions.

Keywords: town-view, historical image, old book, source, taking overInstitution’s address: Bv Victoriei 40, 550024 Sibiu, România, tel.: 0269/212604, fax: 0269/216605Personal e-mail: spanu@icsusib.ro

asemenea lucrări, toate apărute în tiraje mari, atât în variantalatină cât şi în varianta germană, în mai multe ediţii, şi carese găsesc (şi) în Biblioteca Brukenthal4.

S-a considerat că multe dintre gravurile secolelor alXVI-lea – al XVIII-lea includ, alături de exagerărilespecifice epocii, şi o serie de informaţii reale5. Fără aexclude posibilele excepţii, consider că reprezentărileoraşelor noastre, realizate în acest secol, ca şi cele ante -rioare, de altfel, sunt rezultatul folosirii imaginaţiei pentruînfăţişarea unui anumit loc.

Reprezentările grafice ale oraşelor noastre din perioadasecolelor al XVI-lea – al XVIII-lea au fost realizate, înmarea lor majoritate, de către călători veniţi din Occident(sau de anumiţi artişti, la cererea acestora). Pentru a puteadesena un loc necunoscut lor (pe care îl aveau în faţa ochilorsau pe care şi-l imaginau), aceşti artişti trebuiau mai întâi săîl înţeleagă, să îl încadreze într-un tipar cunoscut, funcţie deinformaţiile deţinute. Modalitatea de a face acest lucru eraaceea de a adapta o schemă tipică de oraş, pe care ocunoşteau deja, prin adăugarea unui număr de trăsăturidistinctive, suficiente pentru ca oraşul astfel rezultat săpoată fi acceptat (sau chiar recunoscut) de către eventualiiprivitori ai imaginii6.

Mai mult, aceste imagini erau destinate celor rămaşiacasă, care nu au văzut şi, probabil, nu aveau să vadăniciodată locurile respective, dar recunoşteau în ele ceea ceei defineau prin termenul de „oraş”. Acesta este motivulpentru care oraşele din spaţiul actualei Românii,reprezentate de artiştii acelor secole, arătau ca celeoccidentale. Din acest motiv imaginile oraşelor ŢărilorRomâne nu sunt decât adaptări ale unor oraşe medievale

apusene. Acest lucru este valabil şi pentru vederi aleoraşelor Transilvaniei, care însă corespund, din punct devedere al aspectului, realităţii occidentale7.

Un exemplu de eveniment cu un asemenea ecou înOccident încât a fost imortalizat în imagini a fost RecucerireaTârgoviştei de către Mihai Viteazul, în octombrie 15958.

Cu excepţia textelor de deasupra şi de sub imaginea ceprezintă bătălia respectivă, realizată de către Theodor deBry, nu există în cartea lui Boissard[us]9 (1528-1602) şi altelecare să descrie Târgoviştea. Există însă descrieri ale oraşuluiTârgovişte, contemporane cu evenimentul amintit, careoferă chiar amănunte privitoare la lucrările de întărire aleoraşului, realizate de Sinan, lucrări care nu pot fi identificatedoar privind imaginea:

Giuseppe Pisculo10 ne spune că : Sinan a plecat dinBucureşti îndreptându-se cu armata spre Târgovişte, unde a ajuns la29 august acolo a început îndată nişte lucrări de întărire şi anumefiind palatul principelui înconjurat de o palancă sau de o palisadădupă obiceiul acelei ţări, el a făcut o alta alături, lăsând la mijloc uninterval de 2 paşi; apoi a pus să se sape pe dinafară un şanţ, aruncândpământul între cele două palisade şi făcând astfel un val de pământ cutrei laturi în total, dar care nu se sprijineau una pe alta; avea în spatespre răsărit un râu de puţină însemnătate, care nu vine mare decât întimpul ploilor, în faţă este oraşul sau satul care se întinde de-a lungulrâului lung şi îngust (...).

Fortul de la Târgovişte ridicat de Sinan de la 30 august până la15 octombrie are de jur împrejur 1000 de braţe pe partea dinăuntrufiind măsurat astfel de pe valul de pământ. Are un turn nu prea înaltcu patru săcăluşe deasupra şi cu gabioanele sale care nu erau încăumplute, căci nu le terminaseră (...) din lipsă de timp şi şanţulrămăsese în multe locuri încă prea puţin săpat11.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 82

Planşa dintre paginile 292 şi 293, Târgovişte

Alte detalii ne oferă şi o altă sursă12:Cetatea pe care au făcut-o turcii [la Târgovişte] are un zid

înconjurător măsurând pe dinafară 400 de paşi de ai calului meu caresunt aproape cam cât paşii unui om obişnuit. Are trei turnuleţe micirotunde, iar a patra latură alcătuieşte poarta dinspre răsărit, mică şiacoperită cu benzi de fier. Alte două mai mici sunt la nord, spre râu,al cărui ţărm ajută la întărirea şi mai puternică a acelei fortăreţe.Dinspre miazăzi se trăsese un şanţ larg de peste 8 braţe şi seumpluseră palisadele şi gabioanele suprapuse cu pământ nisipos şi cupietriş. Aceste zaplazuri largi de opt braţe înconjurau acea cetate cubârne înfipte de-a curmezişul şi consolidate puternic cu pari de lemndupă o lucrătură foarte bună. Dar turnuleţele nu aveau ferăstruici saudeschizături pentru tunuri şi cele 40 de bombarde erau aşezate îngabioanele atât ale turnuleţelor, cât şi ale curtinelor; erau mici (toate)şi învechite (...). Toată cetatea era legată pe dinafară cu gratii şi cugard şi pe dinăuntru erau date cu tencuială de var, pentru ca să ţinăstrâns pământul. Dinspre răsărit se trăsese o tranşee de la turnuleţulfăcut dintr-o bisericuţă până la râul Ialomiţa care curge pe acolo. Lacapătul ei fusese făcută o mică întăritură cu patru flancuri în scopulde a o păzi, mărind cetatea. În această cetate se află biserica nouă asfântului Francisc unde stau câţiva călugări şi palatul domnesc care arămas nevătămat împreună cu biserica; toate celelalte au fost prefăcuteîn cenuşă, afară de biserica mitropoliei, mare şi bogată, în care slujescpreoţi români de religie ortodoxă13.

Imaginea luptei de la Târgovişte, între Mihai Viteazul,Sigismund Bathory şi Sinan Paşa, la 18 octombrie 1595, estepreluată de la de Bry de către Hans Johann Sibmacher şieste publicată în mai multe variante, de către diferiţi editori.Una dintre acestea reprezintă un oraş medieval înconjuratde ziduri de apărare, cu turnuri, case redate schematic şiimagini alegorice14, şi este planşa dintre paginile 292 şi 293,în Ortelius Hieronimus, Chronologie oder historische Beschreibungaller Kriegsempöungen (Nürnberg, 1603), nefiind însoţită de untext explicativ. Sibmacher foloseşte o imagine-convenţie aunui oraş medieval înconjurat de ziduri de apărare, preluândşi elementele alegorice din imaginea anterioară, cometa(Sigismund Bathory) şi acvila (Sinan Paşa). În prim planeste tabăra lui Sigismund Bathory, în planul doi oraşulîntărit, iar în fortificaţie o spărtură prin care soldaţii pătrundîn cetate.

În Turckische und Ungarische Chronica, oder Kurze HistorischeBeschreibung aller deren zwischen dem hochloblichsten Ertz HaußOesterreich auch andern Christischen Potentaten dem Türchen ...,apărută la Nürnberg, în 1663, se poate regăsi imaginearealizată de acelaşi autor15, cu foarte puţine diferenţe,datorate faptului că explicaţiile au fost introduse, printr-uncartuş, în spaţiul imaginii.

Textul ce însoţeşte cea de a doua imagine este la pagina206, coloana din dreapta, în lucrarea amintită: În 17 octombries-au apropiat [armatele] dinspre Transilvania până în faţaTârgoviştei, unde Sinan Paşa adunase toate forţele sale în tabăradinaintea oraşului. Oraşul şi castelul pe care Voievodul Mihai l-aconstruit dintr-o mănăstire fusese luat în stăpânire de Hassan Paşaîmpreună cu 400 de turci. Sinan Paşa a părăsit degrabă locul.

Alături de Lupta de la Târgovişte (octombrie 1595),Johann Sibmacher a mai gravat în Chronologia... luiHieronymus şi imaginile reprezentând Lupta de la Timişoara(iunie 1595)16 şi Cucerirea Oradiei de către turci (1598)17.

Aceste trei vederi create de Sibmacher vor fi folositefără modificări şi în cartea Ortelius redivivus et continuatus ...18,de data aceasta fiind completate şi de alte imagini, dintrecare unele executate de Schnitzer Lucas19, cum este, deexemplu cazul reprezentării cetăţii Satu Mare (Zatmar)20.

Imaginile sunt realizate după procedeul tipic alperioadei, în prim-plan fiind vederea panoramică a uneibătălii şi în planul doi cetatea, recunoscută, aproapeîntotdeauna, numai datorită faptului că i se menţioneazănumele. Este vorba de un gen de vedere prin care ceea ceeste înfăţişat în prim-plan completează datele pe care lecunoaştem despre un loc (oraş, în cazurile discutate aici)într-o anume perioadă. În rest, artistul foloseşte o convenţiecu funcţie de reper topografic şi cronologic21.

În tot cursul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea,artistul nu era interesat în redarea concretului, în zugrăvireaaspectelor originale ale oraşelor, ci în exprimareaabstractului. Astfel că diferite oraşe erau reprezentate caoraşe-cetate de tip occidental, tratate conform formuleiobişnuite în această perioadă22.

Acest tip de imagini au circulat foarte mult, fiindfolosite de mai mulţi editori, pentru ilustrarea lucrărilor caretratau evenimentele epocii. Acest mod de preluare, în modrepetat, a imaginilor se va transforma într-un adevăratfenomen ce se va generaliza. Vederile de oraşe (şi nu numai)erau preluate fie în forma lor originală, fie cu textulmodificat sau cu schimbarea personajelor ce populau prim-planul sau, în cel mai fericit caz, cu retuşuri şi uneori cuschimbarea dimensiunilor.

Copierea era o importantă parte din pregătireaartistului, mai ales dacă acesta se pregătea în domeniul

83 >>>

Historia Chronologica, varianta germană, p. 88, Târgovişte

artelor grafice. Reproducerea era o modalitate acceptată,dacă nu chiar o cerinţă în procesul educaţiei artistului23.Aegidius Sadeler, de pildă, gravor imperial la curtea lui

Rudolf al II-lea, realiza multe copii ale operelor unor artişticelebri ai vremii, pentru a completa bogatele colecţii aleacestuia24.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 84

Ortelius redivivus, planşa dintre paginile 194 şi 195, Timişoara

Ortelius redivivus, planşa dintre paginile 246 şi 247, Oradea

Studiul copiilor (succesive, în anumite situaţii) şi altransformărilor suferite de acestea rămâne una dintre celemai mari sarcini ale istoriei (istoricului) imaginilor25.

Note:

1. Wolfgang Behringer, Die großen Städtebücher und ihreVoraussetzungen, în Das Bild der Stadt in der Neuzeit 1400-1800,unter Mitwirkung zehlreicher Autoren herausgegeben vonWolfgang Behringer und Bernd Roeck, München, Verlag C.H.Beck, 1999, p. 82.2. Ibidem, p. 88.3. The Romanian World in Images. XV–XIX Centuries, interactiveCD-ROM / Lumea românească în imagini. Secolele XV–XIX,CD-ROM interactiv, NOI Media Print, Bucureşti, [2004].4. Jean Jacques Boissardus, Pannoniae Historia Chronologica,Frankfurt, 1596. Cota Bibliotecii Brukenthal: V I 455.Hieronimus Ortelius, Chronologie oder historische Beschreibung allerKriegsempörungen, Nürnberg. Mai multe exemplare, din mai multeediţii. Cotele Bibliotecii Brukenthal: V I 4851/ediţie din 1602 , VI 5430/ediţie din 1603, V I 7177/ediţie din 1613, V I 7231/ediţieîn 4 vol. (vol. 1-3 din 1602 şi vol. 4/Appendix din 1622).Paulus Fürsten, Ortelius redivivus et continuatus oder der Ungarische undSiebenbürgische Kriegs, Frankfurt am Mayn, 1665. Mai multeexemplare, din aceeaşi ediţie. Cotele Bibliotecii Brukenthal: V III1532, V III 1804, V III 1823.5. Florenţa Ivaniuc, Peisajul românesc în gravura universală din secoleleXVI-XVIII: între realitate şi convenţie, în Roumania and WesternCivilization. România şi civilizaţia Occidentală, Iaşi, 1997, p. 74.6. E. H. Gombrich, Artă şi iluzie, Editura Meridiane, Bucureşti,1973, p. 104.7. Andrei Cornea, De la portulan la vederea turistică. Ilustratori străinişi realităţi ro mâneşti în secolele XVIII-XIX, Editura Sport-Turism,Bucureşti, 1977, p. 38.8. Târgoviştea fusese cucerită de turci cu două luni înainte.9. Jean Jacques Boissardus, Pannoniae Historia Chronologica,Frankfurt, 1596.10. După textul italian publicat de A. Veress, Campania creştinilorcontra lui Sinan Paşa din 1595, în Analele Academiei Române. MemoriileSecţiei Istorice, IV, 1924, p 146 ş.u.11. Giuseppe Pisculo, 1595, în Călători străini …, III, p. 630-631.12. Relaţia e călătorie a lui Filippo Pigafetta a fost tradusă şipublicată de A. Veress, Campania creştinilor contra lui Sinan Paşa din1595, în Analele Academiei Române. Memoriile Secţiei Istorice, IV,1924, p 141 ş.u.13. Filippo Pigafetta, 1595, în Călători străini …, III, p. 549-550.14. Abris der Belegrung Tervovist, und der Schlacht, so vom Pr. vonSiebenbürgen geschehen Anno 1595. Mense Octob15. Schlacht zwischen dem fürsten von Siebenbürg: unnd Sinan Bassa miteroberung Tergovist un Bogerist unnd Hirgio, planşa 15 în lucrareaamintită.16. Contrafactur wie die Vöstung Temeswar, vom Fürsten ausSiebenbürgen bellegert Gewest. Anno 1596, planşa dintre paginile 316şi 317.17. Wahre Contrafactur der Vöstung Gros Waradein, in ober Unger. Wiedie Türken belegert gewest. Anno 1598, planşa dintre paginile 416 ţi417.18. Paulus Fürsten, Ortelius redivivus et continuatus oder der Ungarischeund Siebenbürgische Kriegs, Frankfurt am Mayn, 1665. Vedereaoraşului Târgovişte este planşa dintre paginile 182 şi 183: Abrisder Belegrung Tervovist, und der Schlacht, so vom Pr. von Siebenbürgengeschehen Anno 1595. Mense Octob; vederea oraşului Timişoara este

planşa dintre paginile 195 şi 196: Contrafactur wie die VöstungTemeswar, vom Fürsten aus Siebenbürgen bellegert Gewest. Anno 1596;vederea oraşului Oradea este planşa dintre paginile 247 şi 248:Wahre Contrafactur der Vöstung Gros Waradein, in ober Unger. Wie dieTürken belegert gewest. Anno 1598.19. Lumea românească în imagini..., Bucureşti, [2004].20. Urbs et fortasitium Zatmaria’ in Ungaria munitum a Rudolfo II,planşa II, dintre paginile 212 şi 213.21. Lumea românească în imagini..., Bucureşti, [2004].22. Andrei Cornea, op. cit., passim.23. Andrea Bubenik, The Art of Albrecht Dürer in the Context of theCourt of Rudolf II, Studia Rudolphina. Bulletin of the ResearchCenter for Visual Arts and Culture in the Age of Rudolf II,Institute of Art History, Academy of Sciences of the CzechRepublic, 2005, 5, p. 20.24. Ibidem.25. David Freedberg, The Power of Images: Studies in the History andTheorie of Response, Chicago, University of Chicago Press, 1989, p.121.

Bibliography

***, The Romanian World in Images. XV–XIX Centuries,interactive CD-ROM / Lumea românească în imagini. SecoleleXV–XIX, CD-ROM interactiv, NOI Media Print,Bucureşti, [2004].

Wolfgang Behringer, Die großen Städtebücher und ihreVoraussetzungen / The great city books and their publication, inDas Bild der Stadt in der Neuzeit 1400-1800, unter Mitwirkungzehlreicher Autoren herausgegeben von WolfgangBehringer und Bernd Roeck, München, Verlag C.H. Beck,1999.

Jean Jacques Boissardus, Pannoniae Historia Chronologica,Frankfurt, 1596. Cota Bibliotecii Brukenthal: V I 455.

Andrei Cornea, De la portulan la vederea turistică. Ilustratoristrăini şi realităţi ro mâneşti în secolele XVIII-XIX / From theportolan chart to the touristic card. Foreign illustrators and Romanianrealities in the XVIIIth and XIXth centuries, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1977.

Paulus Fürsten, Ortelius redivivus et continuatus oder derUngarische und Siebenbürgische Kriegs, Frankfurt am Mayn,1665. Mai multe exemplare, din aceeaşi ediţie. CoteleBibliotecii Brukenthal: V III 1532, V III 1804, V III 1823.

E. H. Gombrich, Artă şi iluzie / Art and illusion, EdituraMeridiane, Bucureşti, 1973.

Hieronimus Ortelius, Chronologie oder historischeBeschreibung aller Kriegsempörungen / Chronology or historicaltranscription of all wars, Nürnberg. Several copies, severaleditions.. In the Brukenthal Library: V I 4851/ed. from1602 , V I 5430/ed. from 1603, V I 7177/ed. from 1613, VI 7231/ed. in 4 vol. (vol. 1-3 from 1602 and vol.4/Appendix from 1622).

A. Veress, Campania creştinilor contra lui Sinan Paşa din1595 / The 1595 Christian campaign against Sinan Pasha, inAnalele Academiei Române. Memoriile Secţiei Istorice, IV, 1924.

85 >>>

AA rhiva Centrală a Bisericii Evanghelice C. A.din România a luat fiinţă în anul 2001 caurmare a necesităţii de a asigura condiţii

optime de păstrare şi conservare a patrimoniuluidocumentar al parohiilor şi instituţiilor districtuale şicentrale ale Bisericii Evanghelice C. A. din România.

Parte componentă a acestui efort a fost şi recuperareacărţilor de patrimoniu din bibliotecile parohiale, districtualeşi ale fostelor instituţii de învăţământ confesionale: şcolielementare, gimnazii, seminare pedagogice şi teologice. Dela Consistoriul Superior, forul suprem al BisericiiEvanghelice C. A. din România, s-a preluat renumitacolecţie de transilvanice.

Colecţia noastră de carte veche dispune de aproximativ4000 de volume, apărute între anii 1520-18501. Munca deinventariere se află în plină desfăşurare, baza de datecuprinzând la ora actuală 1933 de volume compuse din2527 titluri.

La inventarirea titlurilor noastre este foarte importantăprovenienţa cărţii. Cea mai frecvent întâlnită structurăecleziastică şi colecţionară de carte este parohia. Parohiaconstituie baza instituţiei bisericeşti şi este delimitatăgeografic. Caracteristică pentru Biserica Evanghelică C. A.din România a fost, de-a lungul secolelor (până la exodulmasiv al populaţiei de etnie germană în anii 90), parohiacompusă din credincioşii evanghelici ai unei singurelocalităţi, fie ea sat, comună sau oraş. Majoritatea parohiilorse aflau la ţară, populaţia săsească fiind cu precădere unarurală. Din punct de vedere geografic, populaţia săsescălocuia în sud-estul Transilvaniei, în regiunea dintre Orăştie

şi Braşov, precum şi în nordul provinciei, între Bistriţa şiReghin.

Fiecare parohie îşi avea propriul ei preot paroh, consiliuparohial în frunte cu epitropul (Kurator), iar după caz şiposibiliăţi un predicator, un învăţător şi un organist.Parohiile mai bogate în resurse financiare atrăgeau preoţiimai temeinic şcoliţi, cu aptitudini şi ambiţii ştiinţifice. Prinfrecventarea universităţilor protestante din Germania(Wittenberg, Halle, Marburg, Jena, Tübingen, Leipzig), iarmai târziu din Austro-Ungaria (Preßburg/Bratislava,Wien/Viena), tinerii teologi obţineau o educaţie academică,o vastă cultură în domeniul teologiei, istoriei, pedagogiei,filozofiei etc. şi puteau da curs chemării din partea uneiparohii de la oraş sau dintr-o comună înstărită care le ofereaposibilitatea de a aprofunda studiul individual.

Procurarea cărţilor de către preoţi se efectua, dupăposibilităţi chiar în timpul studenţiei sau aici în Transilvaniacu ocazia iarmarocurilor, sau mai târziu prin intermediullibrăriilor. Colecţiile parohiale nu ne oferă o imaginecompletă asupra a ceea ce se citea în comunităţile saşilorardeleni, în schimb este dovedit faptul că o parteconsiderabilă a cărţilor deţinute de saşi erau de tematicăreligioasă, teologică2. Colecţiile transilvănene ale secoluluiXVI ne oferă cam tot ce se citea în materie de teologieprotestantă şi în vestul Europiei: Martin Luther, PhilippMelanchthon, Johann Bugenhagen, reformatori şi autorireligioşi marcanţi ai vremii. Apoi se regăsesc în modsurprinzător şi multe lucrări ale reformatorilor şi teologilorreformaţi: Jean Calvin, Johann Bullinger, HieronymusZanchius, dovadă a interesului pentru disputele religioasedintre cele două ramuri principale ale protestantismului.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 86

A N D R Á S B á n d iBiserica Evanghelică C.C. din România, Arhiva Centrală

Evangelical Church C.A. of Romania, Central Archive

Cărţi cultice vechi din Biblioteca Arhivei Centrale a Bisericii Evanghelice C. A. din România

Liturgical works from the historical book collection in the Central Archive of the Evangelical Church A. C. in Romania

The Central Archive of the Evangelical Church AC in Romania includes a collection of rare books. This paper presentsthe cult books in this collection. In time we will present studies dedicated to other thematic areas of our collection. But thefirst step was the cult books, because the most frequent library creator in our church was the parish, whose activities are heldaround the act of worship services, funerals, weddings, baptisms, etc.

The selection drawn from the stock of old books illustrates the spiritual concerns of the parishes and intends to awakenthe interest of the researcher on a collection that is meant to be complementary to the great libraries of Transylvania.

Keywords: lutheranism, Transylvania, Transylvanian saxons, hymnal, Bible, agendaInstitution’s address: str. Mitropoliei nr. 30, c. p. 550179 Sibiu, tel/fax: 40/(0)269/206730Personal e-mail: casa.teutsch@gmail.com

Începând cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea,creşte interesul pentru literatura umanistă a secoluluiprecedent: Erasmus, Vives, Manutius. Acest decalaj decâteva decenii se datorează în special faptului că titlurile maivechi se achiziţionau la un preţ mai avantajos decât cele noi.Se observă şi o majoritate de limbă latină în colecţiilepreoţilor şi superintendenţilor saşi din Transilvania. Cutimpul, datorită influenţei iluminismului şi a raţionalismului,s-a diversificat tematica cărţilor din bibliotecile bisericeşti:Istoria, dreptul, geografia, etnografia, istoria artei, muzicaau devenit de interes acut în rândul clericilor.

În cadrul serviciului divin luteran, credincioşii şi preotulfolosesc trei feluri de cărţi bisericeşti: Cartea de Cântări(Gesangbuch), Cartea de Cult (Agende) şi Sfânta Scripturăsau Biblia. Şi cea mai săracă parohie dispunea de aceste treititluri. Acestea se regăsesc deci în multe exemplare dinaproape toate parohiile Bisericii Evanghelice C. A. dinRomânia. Aceste cărţi de cult împreună cu restul titlurilormoral-religioase, teologice şi de pedagogie şi didacticăreligioasă însumează cea mai mare parte din colecţianoastră.

Cartea de Cântări (Gesangbuch) este cea mai răspânditătipăritură între credincioşi. Reforma religioasă din secolul alXVI-lea a redat slujba şi cântarea enoriaşilor. Cântecelereligioase se cântă de către preot împreună cu credincioşii încadrul slujbei duminicale. Dar şi în afara acesteia, laîntruniri şi studii biblice, sau în cadrul orelor de religie dinşcoală. Biserica noastră a editat de-a lungul secolelor multecărţi de cântece, tipărite la Braşov, Sibiu, Bistriţa sau Mediaş.Cu timpul s-a impus Cartea de Cântări din Sibiu. Colecţianoastră dispune de multe asemenea cărţi începând chiar cusecolul al XVI-lea3.

La începutul secolului XIX, datorită revoluţionăriiprocedeului de producţie a hârtiei, a crescut şi tirajul cărţilorde cântări religioase destinate uzului bisericesc şi privat.Majoritatea cărţilor de cântări din colecţia noastră provinedin prima jumătate al acestui secol. Un exemplar deosebitde interesant este şi volumul cu cota II, 616. Acesta este uncoligat compus din trei lucrări: I. Christliches Gebetbuch zumgottesdienstlichen Gebrauch der Evangelischen Gemeinden inSiebenbürgen / Carte de Rugăciuni creştineşti destinateslujbelor religioase ale comunităţilor evanghelice dinTransilvania, din 1841, tipărită la Sibiu de către Georg vonClosius. II. Sonn- und Festtägliche musikalische Andachten nachden gewöhnlichen evangelischen Texten zum Gebrauch des öffentlichenGottesdienstes / Meditaţii muzicale pentru duminici şipraznice conform ordinii pericopelor evanghelice destinateslujbelor religioase, din 1840, tipărită la Sibiu de către Georgvon Closius; III. Christliches Gesangbuch zum gottesdienstlichenGebrauch der Evangelischen Gemeinden in Siebenbürgen / Carte deCântări creştineşti destinate slujbelor religioase alecomunităţilor evanghelice din Transilvania, tipărită deGeorg von Closius în anul 1841 la Sibiu. Acest tip de coligatfrecvent întâlnit în secolul al XIX-lea4 cuprinde: [1 filă] +112 pagini; [1 filă] + 112 pagini + [1 filă ]; [2 file] + 319 +13 pagini +[2 file]; format 8° (18x11 cm) cu copertă dincarton învelită în piele, reliefată în aur, chenar şi iniţialele “J.J.”. Cotorul cărţii este şi el reliefat cu titlul “ChristlichesGesangbuch” şi un coş ornamental în stil clasic.

Pe forzaţul coperţii din faţă, deţinătorul şi-a însemnatactivitatea profesională: “Friedrich Höhr Seminarist 1875.Hauslehrer in M[aros]. Sz[ent]. György 1877. Rector inOb[er]. Eidisch 1878. Zepling 1881. Mädchenlehrer inHermannstadt 1884 ... Hőhr Frígyes felsőidecsi néptanítóEgyesült M[aros]. Torda megyében”./ Friedrich Höhrseminarist 1875. Institutor privat în Sângeorgiu de Mureş1877. Rector în Ideciu de Sus 1878. Dedrat 1881. Învăţătorla Şcoala de Fete din Sibiu 1884. ... Hőhr Frígyes, învăţătorla şcoala elementară din Ideciul de Sus, comitatul unitMaros-Torda (în limba maghiară). Mai apare şi un al doileadeţinător, purtător al aceluiaşi nume: “Jos[ef]. Osw[ald].Höhr seit 19/12 1884. Rektor in Ober-Eidisch.” / OswaldHöhr din data de 19. 12. 1884 rector în Ideciu de Sus. Pepagina de titlu se află ştampila învăţătorului Josef OswaldHöhr şi a Parohiei Evanghelice C. A. Cârţa: „Sigill[ium].Paroch[ialis]. Eccl[esiae]. A[pprobatae?].C[onfessionis].A[ugustanae]. Kerz – Cap[ituli]. Cib[iniensis]. Sed[es].Cib[iniensis].” Se mai distinge şi semnătura unui altdeţinător: „Lipp[hardt?]”.

Pe forzaţul liber (nelipit) din spate se poate desluşi unscurt cuvânt de mulţumire în dialectul săsesc, adresatprobabil cu ocazia încheierii anului şcolar5. Pe verso unuldintre deţinători a desenat o fată în haine civile şi ţinând oumbrelă în mâna stângă.

Pe forzaţul lipit coperţii din spate sunt însemnări cuprivire la slujba înmormântării. În partea de sus citimnumele a trei persoane urmate de câte o cifră: “MariaGreger, Johan[n] Seiler, 20 Georg Schuster 118”. Ar puteafi numele persoanelor înmormântate şi numărul casei încare locuiau acestea6.

87 >>>

Urmează rânduiala înmormântării: “Bei einer kleinenLeiche wird gesungen. Vor dem Hause Nr. 290. v. 1-3.Trostlied Arie. Anstatt Marsch. Nr. 443. Beim Eingang aufden Friedhof Nr. 450 v. 1. Beim Einscharren Nr. 445 Arie.Gebet vom Pfarrer. Nach dem Gebet Nr. 450 v. 10.” /Înmormântarea mică |se cântă [din Cartea de Cântece] înfaţa căsii [mortului], [cântecul cu] nr. 290, strofele 1-3.Cântec de mângâiere. Arie. În locul [cântecului] de marş. Laintrarea în cimitir Nr. 450 strofa 1. În timpul înhumării Nr.455 Arie. Preotul rosteşte o rugăciune. După rugăciune Nr.450 strofa 10.

Urmează înmormântarea mare, mai fastuoasă: “Beieiner großen Leiche 438 Arie marsch oder Lied 450 448Arie Gebet. 450. V. 10. In der Kirche 448. V. 8.9. Arie.Kanzellied Zum Schluße. 446. Bis niemand mehr in derKirche ist.” / La înmormântarea mare [cântecul cu nr.] 438.Arie. Marş sau Cântecul 450. 448. Arie. Rugăciune. 450,strofa 10. În biserică: 445 strofele 8 şi 9. Arie. Cântec de laamvon. La ieşire: 446, Până ce au ieşit toţi din biserică. /Dedesubt, un rând de note muzicale la cântecul cu nr. 450:„Nun bringen wir [den Leib zur Ruh]” / Aducem trupul laţărână.

Ultimul deţinător al acestui coligat înainte de a fi preluatde instituţia noastră a fost parohia din Cârţa, judeţul Sibiu.Deţinătorii însemnaţi pe interiorul copertei nu au fost însăînvăţători în Cârţa. Primul, Friedrich Karl Höhr, născut în1860, a absolvit Seminarul Teologico-Pedagogic în 1877 şia fost între anii 1878 - 18817 învăţător în Ideciu de Sus, iarîntre 1881 şi 1884 în Dedrat8. Începând cu data de 13.August 1884, este învăţător la Şcoala Elementară de Fetedin Sibiu. El figurează şi în statistica din anul 1896 caînvăţător în Sibiu9. Celălalt Höhr, Josef Oswald, s-a născut

în 1866, a absolvit seminarul în 1884, iar din 9 noiembrie alaceluiaşi an şi până august 1898 a fost învăţător în Ideciu deSus, iar din 1898 la Şcoala Elementară de Fete din Sibiu. Înstatistica din 1906 figurează tot ca învăţător în Sibiu10. Dinpăcate nu ştim pe ce cale a ajuns acest coligat dinproprietatea lui Oswald Josef Höhr în cea a ParohieiEvanghelice C. A. din Cârţa.

Pe lângă Sibiu, şi Braşovul a editat multe cărţi de cântări.Un exemplar deosebit de frumos şi bine conservat, cucopertă de carton şi învelitoare din piele, format 8°(17,7x10,4 cm), este coligatul cu cota II, 1094, având titlul:Geistreiches/ Cron-städtisches Gesang-Buch/ In sich haltend DenKern Alter und Neuer Lieder/ an der Zahl 807 / Wie auchBesondere Lieder/ Auf alle Sonn- und Feyer-Tage/ Ein Gebet- undCommunion-Buch: Die Evangelia und Episteln/ nebst der Paßions-Historie / Zur Ehre Gottes und Christlicher Erbauung/ mit Fleiß/ausgefertiget und mit einem dreyfachen nützlichen Register versehen /Carte braşoveană de cântece spirituale, care cuprindesâmburele cântecelor noi şi vechi, 807 la număr, precum şicântece speciale, pentru toate duminicile şi praznicele. Ocarte de rugăciuni şi împărtăşanie: Pericopele evanghelice şiepistolare, precum şi patimile [lui Christos]. Spre Slava luiDumnezeu şi înălţarea sufletească a creştinilor, întocmitădin hărnicie şi prevăzută cu un triplu indice util (1filă+10+16+708 pagini).

A fost tipărită la Braşov în anul 1751 în tipografia Seulerde către Martin Fernolend. Precum descris în titlu, acestvolum cuprinde şi o carte specială de cântece numită: Achtund Achtzig Sonderbare Lieder/ Welche Den Sinn und Zwek/ allerordentlichen Sonn- und Fest-Tags Evangelien/ zum Erkäntniß derWahrheit und Ubung der Gottseligkeit nach Bekandten Melodien/

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 88

Lehr-reich und lieblich ausdrücken Zur Verherrlichung Gottes/ undErweckung der Andacht/ nebst einem nöthigen Register/ausgefertiget / Optzeci şi opt de cântece speciale după melodiicunoscute, care într-un mod instructiv şi plăcut exprimăsensul şi scopul pericopelor evanghelice rânduite pentruduminici şi praznice, spre practicarea evlaviei , slava luiDumnezeu şi trezirea cucerniciei, împreună cu un indicenecesar (86+2 pagini). Urmează o carte de rugăciuni cutitlul: Geistreiches/ Cron-städtisches Gebet-Buch/ worinnen nebstD. Joh. Habermanns von Eger/ auch anderer gottseligen MännerHeilige Arbeit/ auf alle Tage der Wochen/ Feste/ Buß-Beicht- undCommunion Umstände/ zur Ehre Gottes und Förderung derAndacht gerichtet/ zu finden/ und mit einem nützlichen Registerversehen / Carte braşoveană de cântece spirituale, în care seregăsesc sfintele lucrări ale lui Joh[ann]. Habermann dinEger11 dar şi ale altor bărbaţi evlavioşi, pentru toate zilelesăptămânii, praznice, pentru spovedanie şi împărtăşanie,spre slava lui Dumnezeu şi promovarea cucerniciei,prvăzută cu un indice util (117+3 pagini). Ultima carte este:Die in der Evangelischen Kirche gewöhnliche Sonn- und FesttäglicheEpisteln und Evangelia/ Welchen beygefüget ist Die Historie vomLeiden Christi/ Wie auch Die Nachricht Von der Zerstörung der

Stadt Jerusalem / Pericopele evanghelice şi epistolare, aşacum obişnuiesc a fi citite în Biserica Evanghelică duminicaşi la praznice, cărora li se adaugă patimile lui Christos şiVestea despre nimicirea oraşului Ierusalim (112 pagini).

Trei forzaţuri la începutul şi unul la sfârşitul volumuluiconţin un tabel scris de mână care poartă următorul titlu:“Register, vermöge welchem die in denen Hermannstädterältern Gesang-Büchern enthaltene Lieder nach ihrenBlättern im Cronstädter zu finden waren” / Indice pentrua găsi cântecele din cărţile sibiene mai vechi în cartea decântece din Braşov, după pagină . De fapt, acest registrueste o concordanţă între cântecele din cartea sibiană şi ceabraşoveană.

Frontispiciul cărţii de cântări conţine o reproducere aBraşovului din acel timp. Deasupra zidurilor oraşului se aflăblazonul (o coroană cu rădăcină) şi corul cetelor îngereşticântând în jurul muntelui Sion pe care se află agnus dei (IsusChristos, mielul lui Dumnezeu) şi un citat din CarteaApocalipsei 15,3: “Ei cântau cântarea lui Moise, robul luiDumnezeu, şi cântarea Mielului.”12 Peste tot ansamblulstrăluceşte soarele purtând numele sacru al lui Dumnezeu(Iehova) şi îngerii plutesc în aer cântând „Hallelujah”.

89 >>>

Pe versoul frontispiciului se află ştampila ŞcoliiGenerale Superioare a Bisericii Evanghelice din Cincu,judeţul Braşov şi însemnarea: „Gr. SchenkerSchulbibliothek Nro. 2338” / Biblioteca Şcolii din Cincu,Nr. 2338. Pagina de titlu conţine, pe lângă ştampilasusmenţionată, şi însemnarea unui deţinător: „GeorgiZultner Past[ori]. Eccl[esiae]. Heltsd[orfensis].” / Al luiGeorg Zultner, preotul parohiei Hălchiu (judeţul Braşov).Preotul Zultner s-a născut în Braşov şi a slujit întâi capredicator în oraşul său natal, după care a fost chemat săocupe funcţia de preot paroh în Vulcan, judeţul Braşov,unde a rămas doar trei ani, între 1737 şi 174013. Din 1740până la decesul survenit pe data de 22 ianuarie 1765 a slujitîn Hălchiu, judeţul Braşov.

Cartea a fost achiziţionată de către preotul Zultner dinBraşov şi probabil donată Şcolii Evanghelice din Cincu.Şcoala din Cincu a fost una cu lungă tradiţie în sânulbisericii noastre. Prima menţiune a şcolii se face pepergamentul unui vechi liturghier al Capitlului Sibian, pecare este însemnat un anume Henricus Halbgebachsen dinRatisbona (Regensburg, Germania) ca fiind regens-ul,preotul responsabil de şcoala din Cincu în anul 143014. Unuldintre cei mai renumiţi rectori ai acestei şcoli a fostJohannes Tröster15. În 1712 se înfiinţează şi o şcoală de fete(Mägdlein Schule), iar în 1720 o Şcoală Latină (clasesuperioare pe care le puteau frecventa elevii eminenţi aişcolii parohiale), aflată sub patronajul comun al bisericii şial Scaunului Cincu. Această Şcoală Latină a avut elevi nunumai din localitate, ci şi din împrejurimi, din satele săseştide pe Valea Hârtibaciului, Ţara Făgăraşului, zona Rupea,Sighişoara, Valea Târnavei Mici, zona Sebeşului, etc. În anul1872 s-au comasat cele două şcoli sub numele de HöhereEvangelische Volksschule A. B. Gross-Schenck / ŞcoalaGenerală Superioară a Bisericii Evanghelice C. A. Cincu.

Cea mai veche carte de cântări sibiană din colecţianoastră datează din anul 1681, şi anume: Neu-vermehrtesaußerlesenes Gesangbuch D. Martin Luthers/ und anderergeistreichen Männer / Noua carte de cântări a D. MartinLuther şi al altori bărbaţi spirituali, [ediţie] îmbogăţită. Arecota I, 95, copertă de carton învelită în piele, cu închizătorişi tăietură de aur, format 12° (7,8x4,9 cm). Fiind coligat,conţine şi o carte de rugăciuni din 1681: Christliche Gebethauß H[eiliger]. Schrifft genommen und auff alle Tage in der Wocheneingetheilet Morgens und Abends zusprechen Durch D. JohannHabermann von Eger / Carte creştinească de rugăciunipreluate din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi a săptămânii,a fi rostite dimineaţa şi seara, [întocmită] de către D. JohannHabermann din Eger. Ambele titluri au fost tipărite de cătreStephan Jüngling. Pe forzaţul coperţii din faţă se află oînsemnare caligrafică:

“Anna Bencknerin gebohrne Blumin 1683 Ist dissBüchlein hern=ach=er von oben ernahnter meinerF[rommen]. Groß-Mutter mir zu newe Jahr geschencketworden als 1690 mir Annae Bencknerin der jüngeren”. /Anna Benckner, născută Blum 1683. Am primit aceastăcărticică de la susnumita [şi evlavioasa mea] bunică cuocazia anului nou 1690, Anna Benckner junior. Ultimuldeţinător al coligatului a fost Consistoriul Superior al

Bisericii Evanghelice C. A. din România, cu sediul la Sibiu.Ştampila instituţiei este aplicată pe ambele forzaţuri.

Cartea de Cult este un titlu omniprezent în bibliotecileparohiale, colecţia noastră dispune de 30 de exemplare dejainventariate şi multe altele care le vor urma. Cartea de Culta Bisericii Evanghelice se numeşte, în limba germană,Agende şi îşi are originea în timpul Reformei din secolul alXVI-lea16. Prima Carte de Cult a bisericii saşilor ardeleni estecea editată de către Johannes Honterus17 în anul 1547 laBraşov cu titlul: Agenda fur die Seelsorger vnd Kirchendiener inSybembürgen / Agenda pentru duhonicii şi slujitoriibisericilor din Transilvania18. Cea mai veche carte de cult pecare o deţinem datează din anul 1554 şi nu provine dinTransilvania. Aparţine perioadei timpurii a literaturiiliturgice protestante, de aceea în titlul ei nici nu aparecuvântul agenda: Kirchenordnung: Wie es mit Christlicher Lere,reichung der Sacrament, Ordination der Diener des Evangelÿ,ordentlichen Ceremonien, in den Kirchen, Visitatio, Consistorio undSchulen, Im Herzogthumb zu Mecklenburg etc. gehalten wird /Ordine [sau regulament] bisericesc: Precum trebuiescsăvârşite învăţătura creştină, împărtăşirea sacramentelor, [=tainelor,] hirotonisirea slujitorilor Evangheliei, ceremoniileregulare din biserici, inspecţiile consistoriilor şi şcolilorbisericeşti din Pricipatul Mecklenburg (Germania). Cartea aapărut la Wittenberg şi a fost tipărită de către renumitulHans Lufft19.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 90

Volumul (cota II, 485) în format 8° cu o copertă decarton compusă dintr-o filă al unui vechi missale şi învelităîn piele, cu 288+90 pagini, se află într-o stare proastă deconservare. Cotorul şi învelitoarea sunt deteriorate mecanicşi de carii, iar hârtia de apă. Forzaţul din faţă lipseşte, din celdin spate mai există doar jumătatea lipită pe copertă. Pepagina de titlu se află următoarea însemnare: „ArkederPfarrarchiv B. A, 34” / Arhiva Parohiei Archita (judeţulBraşov). Are 144 de file, din care multe sunt rupte. Câtevapagini conţin marginalii. Acestea sunt urmate de 36 de filepline de însemnări în limba germană şi latină.

Forzaţul lipit pe coperta din spate este foarte deterioratşi mânjit de var. Pe el sunt însemnate o rugăciune în limbalatină: „Omnipotens et misericors deus ...” şi deţinătorul:„Anno 1655 Condaxit Michael Hartman Filium meumMartinum Zoldner pro solari ... flor.19 par cothyr Die 9Januari” (însemnarea este anulată de sus până jos cusemnele IXI). În partea de jos se află două rânduri pestecare sunt trase linii, aşa încât se mai poate descifra doar anul1654.

Cele 36 de file de însemnări conţin texte agendarefolosite de către preoţi la slujbele şi ceremoniile religioase,cum ar fi: Formula Copulandi (1), Introductio Spensa (4),Form und weise die Beicht Ein:der zu verhoren / Forma şimodalitatea de a spovedi (8), Quomodo Infantes suntBaptizandi (15), Catechesis Sacra (25), Oratio pro TerraFrugilis (31 verso), Oratio Matutina20 (32 verso) etc.

Însă cea mai interesantă şi caligrafică însemnareagendară este: „Christliche Haus-Taffel für allerleÿ heiligeorden vnd stende darauss ein iegliger sein eigen lection wolllernen soll, auf dass er wisse, wie er sich in seinem beruff,nach Gottes wortt gebürlich halten soll” / Rânduiala caseicreştine pentru clerici şi toate categoriile sociale, din care să-şi înveţe lecţia, pentru a şti cum să se comporte cuviinciosîn chemarea, profesiunea lor, conform Cuvântului luiDumnezeu (17-23). Această compilaţie de texte biblice esteîmpărţită în 8 capitole care conţin întrebări şi răspunsurireferitoare la anumite categorii sociale: I. Episcopi, preoţi şipredicatori, II. Autoritata publică şi supuşii ei, III.Căsătoriţii, IIII. Despre părinţi şi copii, IIIII. Despreproprietarii de case şi personalul lor. VI. Despre oficiultinereţii, VII. Despre văduve. Ultimul capitol conţineconcluzia: „VIII. Cum ar trebui să se comporte fiecarecreştin în chemarea (profesiunea) sa? Fiecare creştin,indiferent de categoria socială sau profesională de careaparţine (wess standes er auch ist), trebuie să-şi iubeascăaproapele şi să-l îndemne să facă rugăciuni cătreDumnezeu. Unde este scris? Astfel scrie Sf. Pavel [înEpistola către] Romani [capitolul] 13. Iubeşte-ţi aproapeleca pe tine însuţi, în acest cuvânt sunt rezumate toateporuncile, si în cea de a I-a Epistolă către Timotei[capitolul] 2 vă îndemn să faceţi rugăciuni pentru toţioamenii. Amin.” Această rânduială a fost întocmită de către:„Haec scripsit Martinus Zoltnero Verdensis Anno 1653 Die

91 >>>

14. August.” Acest Martin Zoltner (Söldner) din Verd21, esteidentic cu cel de pe forzaţ. Ultimele trei pagini cu însemnăricu titlul Kirchen Nachtbahrschaft / Vecinătatea bisericiiconţine o listă cu numele vecinilor şi provine dintr-o altămână.

Volumul a fost preluat din comuna Archita, jud. Mureş,şi apare în registrul Neicov al Parohiei Evanghelice C. A.din această comună, pagina II, nr. crt. 2; nr. de inventar V,5şi menţiunea „carte de cult”.

Cea mai veche Carte de Cult a colecţiei noastre tipărităîn Transilvania este o reeditare a cărţii lui Honterus din1547 şi poartă titlul: AGENDA SACRA, Das ist: KirchenOrdnung in Hermannstadt/ Auffs new ubersehen/ gebessert undauffgelegt / AGENDA SACRA, Sau Regulamentul [Ordinea]Bisericii din Sibiu, revizuită, îmbunătăţită şi reeditată. A fosttipărită la Sibiu de către Marcus Pistorius în anul 1653.Volumul (format 8°, 19,5x15,5cm, cota II, 286; 124 depagini) se află într-o stare relativ bună, cotorul este un picdeteriorat şi are o carie; dispune de coperte din carton cuînvelitoare din piele. Pe fila premergătoare pagini de titlu seciteşte următoarea însemnare: „Aus den Büchern meinesl[ieben]. Vaters Dr. Neugeboren22 1887”. / Din bibliotecaiubitului meu tată Dr. Neugeboren 1887.

Cartea conţine cu precădere rugăciuni. Prima parte estededicată zilelor săptămânii, (de la slujba de sâmbătă pînă lacea de vineri seară). Următorul capitol este dedicat anuluibisericesc, începând cu postul crăciunului (Advent).Urmează rugăciuni pentru pace şi rugăciuni de mulţumire,apoi rânduiala botezului şi a cununiei. Un capitol întreg estededicat bolnavilor: „Wie man die Krancke Berichten vndTrösten soll” / Despre cum trebuie înştiinţaţi şi mângâiaţi

sufleteşte oamenii bolnavi. Ultimul capitol agendar conţinerânduiala împărtăşaniei bolnavilor. La sfârşitul cărţii se află„Collectae (totius Anni)” în limba latină.

Volumul nu este paginat din tipografie, un deţinător(Johann Ludwig Neugeboren?) l-a paginat de mână. Ultimapagină tipărită este cea cu numărul 124. Urmează apoi de la125 la 164 însemnării din condeiul unui deţinător, iar apoi 3pagini într-o caligrafie net superioară: „Tägliches Vesper-Gebet in der Wochen zu spr[echen]” / O rugăciune pentruvecerniile din timpul săptămâni. Pe ultimele două paginiînsemnate se regăseşte o rugăciune cu rimă pentru copii,spre a fi rostită în timpul postului (Ein Gebeth in Reimenfür Kinder in der Fasten zu sp[rechen].). Ultimele 42 depagini au rămas goale. Însemnările de pe paginile 125-164sunt în primul rând rugăciuni, dar şi alte texte agendare,precum „Introductio Sponsa & celebratas nuptias”, ocuvântare ţinută de preot, cu rolul de a pregăti mireasapentru noul ei rol de soţie şi viitoare mamă. Adresarea esteuna cât se poate de originală: „Liebe Freundin in demHerrn” (Dragă prietenă întru Domnul).

Interesante sunt şi cele două cuvinte de mângâiererostite de preot la decesul copiilor; diferenţa este că unii şi-au dat sufletul înainte, iar alţii după botez: „Conslatio pro iis

quarum Infantuli statim animam a Baptismo exspirarunt şiConsolatio pro iis quarum Infantuli nondum baptizatianimam exspirarunt”. Biserica evanghelică înmormânteazăşi copii nebotezaţi, dar numai într-un loc special destinatacestora şi fără ceremonial, doar rugăciuni şi cuvânt demângâiere. Aceste însemnări conţin şi o rânduială a caseicreştine: Der Christen Hauß-Taffel. În continuare redaucâteva rânduiri din rugăcinea destinată copiilor:

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 92

„Ach liebster Gott gedencke mein!Laß dir mein Seel befohlen seÿn.Gedencke mein zu allen Stunden,Verzeih mir alle meine Schuld.Hülf Jesu mir durch deine Wunden,Und schenck mir deines Vaters Huld

….................................................

Gedencke mein am jüngsten Tag,daß ich als dann mein Theil und Erbe,auß deiner Hand empfangen mag,Gedencke mein in dieser Zeit,Gedencke mein in Ewigkeit.“

(Dragă Dumnezeule aminteşte-ţi de mine!Ţie îmi încredinţez sufletul.Aminteşte-ţi tot timpul de mineŞi iartă-mi păcatele.Să mă ajute, Isuse, al tău supliciu,Şi dăruieşte-mi bunăvoinţa Tatălui.

.............................................................

Aminteşte-ţi de mine în ziua de apoi,pentru ca atunci din mâna ta,să-mi primesc partea la moştenire,Aminteşte-ţi de mine acuma,şi aminteşte-ţi de mine şi în veci vecilor.)

Cea mai răspândită Carte de Cult a fost însă cea din anul1748: AGENDA SACRA das ist: Kirchenordnung zum heiligenGebrauch der Hermannstädtischen/ wie auch der übrigenEvangelischen Kirchen in Siebenbürgen von neuem übersehen/vermehret/ und aufgelegt im Jahr 1748 / Agenda Sacra sau:Regulament bisericesc spre sfânta întebuinţare a BisericiiEvanghelice din Sibiu, precum şi a altor biserici dinTransilvania, ediţie revizuită şi adăugită în anul 1748. Aapărut la Sibiu în tipografia orăşenească aflată subconducerea lui Sárdi Sámuel. Majoritatea cărţilor de cult dincolecţia noastră sunt din această ediţie, dar din păcate multedintre ele se află într-o stare avansată de deteriorare, fiindfoarte frecvent folosite de către preoţi şi predicatori laslujbe dumnicale, cununii, botezuri, înmormântări etc.

Exemplarul pe care îl voi prezenta (cota II, 2; format 8°,21,5x16,5 cm; 325 + 3+8 pagini) are pagina de titlu lipsă23,dar în rest se află în stare bună, fiind una dintre puţinelecărţi de cult care beneficiază de o copertă nouă din cartoncu cotorul din pânză. Structura lucrării este asemănătoarecu cea din 1653: Canon liturgicus (rugăciuni şi invocaţiipentru slujbele matinale de peste săptămână şi an),Collectae eaeque tum Germanicae, tum Latine ( rugăciunilecare încheie partea introductivă a slujbei, în timpul căreia înbiserica medievală se obişnuia strângerea colectei),Formulae Prec[c]um Publicarum (rugăciuni pentru slujbecu tematici diverse)24, Ritus Baptisandi, Modus Copulandi,Formulae Bendedicendi et Introducendi, Modus Visitandi

et consolandi aegrotos, Modus Communicandi Aegrotos,Modus Administrandi Sacramentum Coene Dominicae,Formula administrandi Sacramentum baptisimi idiomateHungarico25, Formula Sacramentum communicandiidiomate Hungarico, Formula absoluendi & communicandiidiomate Hungarico, Modus agendi cum malefici(delicvenţi, hoţi, criminali etc.), Paraenesis ad Confitentes(poveţuri şi învăţături moral-religioase pentru credincioşi),Tabula Oeconomica (rânduiala casei creştine), AdSepulturam. Ultimele 4 file (8 pagini) tipărite nu se regăsescîn celelalte exemplare, par a fi un fel de anexă. Aceastăanexă conţine două rugăciuni: una de dimineaţă şi una decăinţă.

Prima filă a cărţii conţine următoarea însemnare:„Agenda sacra 1748 Diese Agende ist allerWahrscheinlichkeit nach Eigentum des jeweiligen PfarrersJohann Michaelis (1861–1877) gewesen, der von1850–1860 Prediger an der Spitalskirche in Hermannstadtgewesen. Diese Anmerkung stammt von Hans Ungar26

Christtag 1957”. / Agenda sacra 1748 Această Carte de Culta aparţinut foarte probabil preotului Johann Michaelis(1861-1877), cel care între 1850 şi 1860 a fost predicator laBiserica Azilului27 din Sibiu. Această însemnare e făcută decătre Hans Ungar, de Crăciunul anului 1957. Dedesubt, cucreionul şi de altă mână: „[Geschenk der Pfarr]gemeindeAlzen.” / Cadou din partea parohiei Alţâna. Cu aceastaavem o istorie clară a volumului: predicatorul JohannMichaelis devine în anul 1860 preot în Alţâna, unde varămâne până la decesul survenit pe data de 17. 06. 187728.Din Alţâna volumul ajunge la Institutul Teologic ProtestantUnic de Grad Universitar–Ramura Germană Sibiu29.Ştampila (în limba germană) a acestei instituţii se află peultima filă.

Partea tipărită a cărţii este precedată şi urmată de către

93 >>>

o filă plină de însemnări. Aceste însemnări poartă titlul:Gottesdienst im Spital / Slujba în azil. Predicatorul descriedesfăşurarea slujbei conform anului bisericesc: duminiciobişnuite, zile de post, predica de miercuri, zilele de căinţă,orele de rugăciune, slujba de împărtăşanie etc. Câte unparagraf mai amplu este dedicat împărtăşaniei bolnavilor,slujbei în incinta închisorii şi rugăciunii de dimineaţă(Morgenkirche).

Pe lângă cărţile de cântece şi cele de cult, bisericafoloseşte în mod firesc şi Biblia sau Sfânta Scriptură laslujbele ei. Biserica Evanghelică a promovat încă de laînceputurile sale răspândirea Bibliei în limba maternă acredincioşilor. Bibliile parohiilor sunt deci în limba germanăşi nu latină. Cea mai veche Biblie a celor două testamentedin colecţia noastră datează din anul 1543 şi a fost editatăde către Hans Lufft din Wittenberg. Acest volum este dinpăcate incomplet, începe cu fila XXXII (a II-a Carte a luiMoise sau Exodul, sfârşitul capitolului 2 şi începutulcapitolului 3) din prima parte, adică Vechiul Testament:Ultima filă a primei părţi este cea cu numărul CCCLXV, peversoul acesteia se află colofonul: „Gedruckt zuWittenberg: Durch Hans Lufft. M. D. XLIII.” Dedesubtulacestuia, o însemnare cu cerneală: „Simon Blasius 1730”.Urmează o filă netipărită, apoi Noul Testament de la fila IIla CCCLXXI (I-a Epistolă al lui Pavel către Timotei,sfârşitul capitolului 6, începutul prefeţei la a II-a Epistolăcătre Timotei), deci tot incomplet. Cartea (cota IV, 20;format 4°) are coperta lipsă şi cotorul deteriorat, dar curămăşiţe de piele. Pe un carton separat se află textulcolofonului şi ştampila Parohiei Evanghelice C. A. Rotbav(Rothbach), judeţul Braşov.

Tot din anul 1543 datează un Vechi Testament (cota V,50; format 4° mare) în două părţi: De la CărţilePentateuhului până la Cântarea Cântărilor (prima filă estecea cu nr. XXXI, sfârşitul Primei Cărţi ale lui Moise sau

Facerea; pagina de titlu lipseşte). Ultima filă (CCCL)conţine acelaşi colofon ca titlul menţionat anterior (cota IV,20). Partea a doua conţine cărţile profeţilor: Die Prophetenalle Deutsch D[octor]. Mart[in]. Luth[er]. Gedruckt zu WittembergDurch Hans Lufft M. D. XLIII. / Toţi profeţii în limbagermană, [în traducerea lui] Doctor Martin Luther, tipărităla Wittenberg de către Hans Lufft 1543. Aceasta esteincompletă ajungând doar până la fila cu nr. XXVII(capitolul 2 din Cartea lui Ieremia). Nici această carte nu arecoperta originală, iar cotorul este şi aici deteriorat. Volumula fost preluat cu două coperte nelegate din lemn, ambele cucirca 7 cm mai înalte decât blocul cărţii. Pe interiorulcopertei din faţă este lipită o bucată de hârtie cuînsemnarea: “Pfarrer Karl Reinerth30 Margaretheng[asse].12 Nr. 17”; pe verso: “Mortesdörfer Petrus 113,4, 1594-160131.”

Ceva mai nouă şi aproape completă32 este Biblia cu cotaV, 43 (format 4° mare), tipărită în anul 1565 de către HansLufft la Wittenberg: Biblia. Das ist: Die gantze heilige Schrift :Deutsch. D. Mart[in]. Luth[er]. / Biblia. Adică: Întreaga SfântaScriptură în limba germană de Martin Luther. VechiulTestament (de la Cartea I-a lui Moise, sau Facerea până laFragmentele Adăugate Cărţii lui Daniel, Rugăciunea luiAzarie33) are 7+338 de file şi un colofon cu date care

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 94

corespund paginii de titlu. Urmează Profeţii şi NoulTestament (de la fila 226). Acesta are 382 de file, inclusivpagina de titlu: Propheten alle Deutsch D[octor]. Mart[in].Luth[er]. Pagina de titlu a Profeţilor şi Noului Testamentconţine datele paginii de titlu principale, iar colofonul anul1564.

Înainte să trec la descrierea însemnărilor, vreau să măopresc asupra filei care urmează paginii de titlu principală.Pe faţă se află titlul şi portretul următoarei persoane: „VonGottes gnaden Augustus: Her[tzog] zu Sachsen: desheiligen Römischen Reichs Ertzmarschalhvnd Churfürst:Landgraff in Döringen: Marggraff zu Meissen: vndBurggraff zu Magdeburg” / Din mila lui DumnezeuAugustus: Duce de Saxonia: Mare Mareşal al sfântuluiImperiu Roman şi Principe Elector: Conte de Döringen:Marchiz de Meissen: Castelan de Magdeburg. Pe verso seaflă textul unei interdicţii de tipărire impusă de cătreprincipele elector August de Saxonia (1526-1586)următorilor trei tipografi: Conrad Kühl, Bar[tholomäus]Vogel şi Christof Schramm. Aceştia nu au dreptul de atipări şi comercializa Biblia şi cărţile de predici ale lui MartinLuther. Interdicţia a fost emisă la Dresda (Dresden) pe datade 11 iunie 1564.

Cartea are coperte din lemn învelite în piele (pe copertadin faţă se află imprimată data 1567) cu ferecătură şiînchizători din alamă. Pe forzaţul lipit pe interiorul coperteidin faţă a fost însemnată pe data de 13 februarie 1629 orugăciune (oratio) în limba germană de către o persoană cuiniţialele: „A. L N.” Forzaţul copertei din spate conţine mai

multe însemnări: prima şi cea mai veche este cea a luiFranciscus Seiler: „Franc[isc]us Seiller dem ist das buch lieb...” / Cartea aparţine lui Franciscus Seiller, îi este dragă ...Însemnarea conţine şi o dată: 6 decembrie 1598.

Urmează nişte versuri în latină iar apoi un episod fericitdin viaţa acestui Franciscus Seiler: „Anno [15]90 Ad dem 16Maÿ habe ich hochzeit gehabt mit der Tugendhafft BarbaraH. Gregorij Ennricij Twgtter”. / În anul 1590, pe 16 maiam avut nunta cu virtuoasa Barbara, fiica domnuluiGregorius Ennricus. Apoi urmează promovarea socrului:„Anno [15]99 den 1. Junuij ist der H. Vatter GregerEnnricus Zum borger beruffenn worden” / În anul 1599,pe întâi iunie tatăl meu Greger Ennricus a primit cetăţenie[a unui oraş, de la cuvântul german Bürger]. Un alteveniment fericit al familiei Seiler este naşterea primului fiu:„Anno 1600 Ad dem 28. Martij Ihm Dienstag vohr ostrenist mein erst Sonn geborenn Mattias zwissem 9 vnnd 8 Vvrdeß Morgens” / În anul 1600, pe 28 martie, marţeadinaintea Paştelui s-a născut primul meu fiu Mattias întreora 9 şi 8 dimineaţa34.

Ultima lui însemnare este despre un eveniment de tristăamintire: „Im Jar nach Christi geburtt als man schreibett1617 de 21. tag Octobris ist meine Allerhochgeliebste frawMutter Barbara Serwialij Hundertbuchlers EhrligeHaussfraw begraben des abens nach Mittag vmb 2 vhr.” /În anul după naşterea lui Christos 1617, ziua de 21octombrie, după amiază la 2 a fost înmormântată preaiubitamea mamă şi sinceră soţie a lui Serwialius? Hunderbuchler.Urmează însemnarea lui Johannes Zolarius, care

95 >>>

V, 43

menţionează ceva despre 3 florini şi 5 denari, iar apoi unadin 1665 pe care nu am putut-o descifra din cauza cerneliişterse. Pagina de titlu conţine şi ea două însemnări: „[..]Eccl[esi]a Magariensis [Pelişor, judeţul Sibiu, germană:Magarei] Comparantus A[nn]o 1673 [..]nte Pastore AndreaMildis35” şi „Sum Johannis Ludovici Begonienn[sis] An[no].1652 die 29. April Taxata fl. 10”. Cartea a rămas înproprietatea Parohiei Evanghelice C. A. Pelişor până când afost preluată de către instituţia noastră.

Bibliile din secolul al XVI-lea sunt interesante şivaloroase, dar marea parte a Bibliilor din colecţia noastrăsunt mult mai noi, ele provin din secolul al XVIII-lea. Uncentru important pentru răspândirea Sfintei Scripturi a fostoraşul Halle (Saale), la acea vreme parte a Regatului Prusac.Librăria Orfelinatului din cadrul Fundaţiilor Francke36 a fostimplicată încă din anul 1697 în editatarea şi răspândirea deliteratură religioasă. Editura Orfelinatului a fuzionat cuSocietatea Biblică Canstein (fondată în 1710), propunându-şi să tipărească Biblii la un preţ accesibil pentru cei săraci.Până în 1800 s-au vândut 1.700.000 de Biblii şi 900.000 deexemplare din Noul Testament37.

Din Editura Orfelinatului Francke din Halle provinecartea cu cota II, 330, format 8° (19x10cm), o Biblie groasăde 12+1280+64+384 pagini din anul 1708, cu copertă dincarton învelită în piele. Aceasta conţine Vechiul şi NoulTestament împreună cu apocrifele Ezra III-IV şi a III-aCarte a Maccabeilor, după traducerea lui Martin Luther:BIBLIA. Das ist / Die ganze Heilige Schrifft Altes und NeuesTestaments/ Nach der Teutschen Ubersetzung Doct[oris]. MartinLuthers/ Mit dessen Vorreden und Randglossen/ ... NebstAug[ust]. Hermann Franckens Vorrede. Fiecare capitol esteprevăzut cu un titlu (Summaria) care redă pe scurtconţinutul acestuia. Prefaţa este scrisă de însuşi AugustHermann Francke, un minitractat teologic despre folosul(Nutzen) şi modalitatea de a citi Sfânta Scriptură care setermină cu următoarea urare: “Ich wünsche einem iedenbibelleser von hertzen/ daß er nicht ohne nutzen ... auchnicht mit wenigem/ sondern mit grossem/ reichen undüberschwenglich herrlichem nutzen die heilige schriftlesen/ wieder lesen / öfters wiederholen / darinnen zuseiner täglichen wahren seelenfreude/ erquickung undstärckung/ suchen und forschen/ Jesum Christum aber/als den kern der schrift ... ergreiffen/ ... ein hertz/ seele undgeist mit ihm werden/ auch ewig mit ihm leben ...” / Urezdin toată inima cititorilor Bibliei, să o facă nu fără sau numaicu puţină, ci cu nespus de multă folosinţă, să o citească şirăscitească continuu, ca prin cercetarea ei să-şi găseascăpentru fiecare zi a vieţii bucurie sufletească, înviorare şiînbărbătare, iar pe Isus Christos să-l recunoască ... dreptmiezul Scripturii ... să-şi unească inima, sufletul şi spiritul cuel, întru veşnicie ...”

Cartea conţine două însemnări: una pe pagina de titlu şiuna pe ultima filă. Pe pagina de titlu se află însemnat:“Joh[ann]. Paul Loesch”; iar în spate: “Andreas FuchsKürschner Meister in Clausenburg” / Andreas Fuchsmeşter blănar din Cluj. Această Biblie a fost în posesiaInstitutului Teologic Protestant Unic de GradUniversitar–Ramura Germană Sibiu.

O altă Biblie, de data asta nu din Germania, ci dinConfederaţia Helvetică este cea cu cota II, 1246 (format 8°:17,5x10 cm; 14+909+1+265+5 de pagini; copertă decarton învelită în piele), apărută în 1759 la Basel întipografia lui Johann Rudolf Im Hof. Chiar dacă a apărutîntr-un oraş de confesiune reformată, este o Biblie tradusăde către Luther: Biblia/ Das ist: Die gantze Heil. Schrifft/ Altenund Neuen Testaments/ Nach der Teutschen Ubersetzung D.Martin Luthers/ Mit vorgesetztem kutzen Innhalt eines jedenCapitels/ Wie auch der richtigen Summarien und vielen Schrifft-Stellen auf das allersorgfältigste versehen/ Nach denen bewährtestenund neuesten Editionen mit grossem Fleiß ausgefertiget/ Samt einerVorrede Von Hieonymo Burckhardt/ Der Heil. Schrifft Doctor /Biblia, sau: Sfânta Scriptură completă cu Vechiul şi NoulTestament, cu un sumar al fiecărui capitol şi alte sumare maiample şi trimiteri, realizată cu multă trudă după ediţii dejaconsacrate, dar şi după cele mai recente, cu un cuvântintroductiv de Hieronymus Burckhardt38, doctor în SfinteleScripturi.

Pe forzaţul din faţă este lipit un exlibris: “VereinigungKronstädter Sammler: Geschenk von Michael Weiss,

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 96

II, 330

Kronstadt 1908” / Uniunea Colecţionarilor Braşoveni:Donată de Michael Weiss, Braşov 1908. Pe forzaţul dinspate, cu cerneală numele unei deţinătoare: “HenrietteSchunn”. Cartea a fost preluată de la Institutul TeologicProtestant Unic de Grad Universitar–Ramura GermanăSibiu.

Unul dintre cei mai prolifici autori religioşi ai Germanieiprotestante a fost profesorul de teologie de la Universitateadin Erlangen, Georg Friedrich Seiler (1733-1807). El esteautorul unui bestseller teologic al vremii, care a avut 16ediţii: Die Religion der Unmündigen (1772) / Religia minorilor,şi al unei serii numită Marea Carte de Zidire Biblică: Dasgrößere biblische Erbauungsbuch, apărută în mai multe ediţiiîntre anii 1776 şi 180039. Cu comentariile (germană:Anmerkungen) acestui iluminist moderat în ale teologiei aapărut în anul 1782 o ediţie (a IV-a) a Bibliei lui Luther încadrul Institutului Biblic (Bibelanstalt): Die heilige Schrift desalten Testaments im Auszug samt dem ganzen neuen Testament nachLuthers Uebersetzung mit Anmerkungen von D. Georg FriedrichSeiler / Vierte Auflage / Sfânta Scriptură a VechiuluiTestament în extrase şi a Noului Testament complet. Dupătraducerea lui Luther şi cu observaţii (comentarii) de GeorgFriedrich Seiler. Acest volum cu cota II, 1515, format 8°(18x10 cm), coperte de carton învelite în piele;20+590+408+678+8 pagini, este divizat în trei părţi: I.Vechiul Testament, 590 pagini. II. Psalmi, Cărţile luiSolomon şi ale Profeţilor, 408 pagini cu frontispiciupropriu, dar incomplet. III. Noul Testament, 678 pagini cufrontispiciu propriu.

Cartea conţine o dedicaţie lui Christian Friedrich CarlAlexander40 (1736-1806), Marchiz de Brandenburg zuAnsbach-Bayreuth, căruia i se mulţumeşte a fi „Befördererdieses Bibelwerkes” / Promotorul (protectorul, sponsorul)acestei Biblii cu comentarii. O mulţumire mai amplă scrisăde însuşi Georg Friedrich Seiler se regăseşte pe următoareledouă file. Din ea aflăm că patronul Bibliei, marchizul CarlAlexander, a contribuit cu un „ajutor bănesc generos”(großmüthige Unterstützung) la tipărirea ei şi a ordonatşcolilor din principatele sale să o folosească în activitatea loreducaţională. Domnitorul este convins de faptul că: „daßohne eine vernünftige Religion, kein Staat glücklich sey” /fără o religie raţională (accesibilă intelectului uman) nici unstat nu poate fi fericit. Acesta mai este lăudat şi pentrusponsorizarea Universităţii din Erlangen, unde îşi desfăşuraactivitatea îngrijitorul acestei ediţi a Biblei. În prefaţa cărţiiGeorg Friedrich Seiler numeşte citirea Bibliei, drept: „Daswichtigste und heilsamste Theil des Erbauungsgeschäftes”/ Cea mai importantă şi utilă latură a zidirii sufleteşti.

Volumul provine tot din biblioteca Institutului TeologicProtestant Unic de Grad Universitar – Secţia Germană Sibiu,cu ştampila şi cota pe forzaţ şi pagina de titlu. Forzaţul din faţăconţine o însemnare cu numele lui Michael Fleischer, iar cel dinspate: „Diese Heim-Bibel gehört dem Peter Fleischer” /Această Biblie de casă aparţine lui Peter Fleischer. Pe versoulpaginii de titlu se citeşte cu greu o însemnare mai lungă scrisăcu creionul şi destul de ştearsă: „Dies buch ist mir lieb [und wer]mirs stillt der ist ein Dieb [...]” / Această carte îmi este dragă şicine mi-o fură este un hoţ ...

Note:

1. Conform Gemeinsamer Bibliotheksverbund, confederaţiabibliotecilor din landurile Bremen, Hamburg, Mecklenburg-Vorpommern, Niedersachsen, Sachsen-Anhalt, Schleswig-Holstein, Thüringen şi al Fundaţiei pentru Patrimoniul CulturalPrusac - Stiftung Preußischer Kulturbesitz (http://www.gbv.de),se consideră carte veche cea apărută până inclusiv anul 1850.Excepţii se fac în cazul seriilor complete, când unul sau mai multevolume trec de anul 1850 şi nu se doreşte dezasamblarea acestora,sau în cazul coligatelor.2. Vezi: Bibliotheken in Siebenbürgen IV/1 : Lesestoffe der SiebenbürgerSachsen 1575-1750 Bistritz, Hermannstadt, Kronstadt, editată deMonok István şi alţii, în Materialien zur Geschichte derGeistesströmungen des 16.-18. Jahrhunderts in Ungarn, serie îngrijită deBálint Keserű şi Mihály Balázs, Budapest, Országos SzéchérnyiKönyvtár, 2004, pagina XX-XXIII.3. Cea mai veche carte de cântări (cota I, 23) datează la anul 1556(pagina de titlu şi colofonul neconţinând anul apariţiei) şi editată laBraşov de către Valentin Wagner cu titlul: Geystliche Lider vndPsalmen/ Durch D. M[artin]. L[uther] vnd andere gelerte Leuth gemacht /Cântece şi Psalmi bisericeşti/ De către D. M[artin]. L[uther] şi alţiînvăţaţi. Provenienţa: Consistoriul Superior al BisericiiEvanghelice C. A. din România, Sibiu.4. Dintre aceste trei titluri destinate slujbelor religioase, doarCartea de Cântări se mai foloseşte şi în zilele noastre, fireşte maiconcisă, dar şi cu capitole destinate rugăciunilor şi meditaţiei.5. “Nu dorim ca această zi să treacă fără a vă rosti urarea: DomnulDumnezeul nostru să vă păstreze vioi, să vă dea multă fericire şisănătate, ca să avem parte de multe bucurii ... În acelaşi timp măsimt obligat să vă mulţumesc pentru ... şi pentru dragostea cu carene-aţi întâmpinat în anul care a trecut, şi v-am ruga ...”6. O practică răspândită în rândul preoţilor din comunele cupopulaţie numeroasă.7. Linkner, Jost: Heimatbuch Ober-Eidisch in Nordsiebenbürgen, Rohrim Kremstal, 1999; pagina 104.8. Rohwer, Maria: Deutsch-Zepling in Nordsiebenbürgen,Siebenbürgisch-Sächsische Stiftung, München, 2002; pagina 172.9. Statistisches Jahrbuch der Evangelischen Landeskirche AugsburgerBekenntnisses in den Siebenbürgischen Landesteilen Ungarns. AchterJahrgang. Herausgegeben vom Landeskonsistorium,Hermannstadt, Jos. Drotleff 1896; pagina 17.10. Statistisches Jahrbuch 1906, pagina 18.11. Johann Habermann (1516-1590); teolog lutheran, autor alcărţii de rugăciuni Christliche Gebet für allerley Not vnd Stende dergantzen Christenheit außgeteilet auf alle Tage in der Woche zu sprechen ... /Rugăciuni creştineşti pentru toate nevoile şi stările întregiicreştinătăţi spre a fi rostite în toate zilele săptămânii..., apărută laNürnberg în anul 1567. Este cea mai populară carte de rugăciunievanghelică, fiind reeditată de nenumărate ori chiar şi în secolul alXX-lea.Vezi: Religion in Geschichte und Gegenwart (RGG),volumul III, ediţia a 3-a îngrijită de către Kurt Galling, J. C. B.Mohr, Tübingen, 1957, coloana 7.12. http://www.bibliaromana.com/Biblia/apocalipsa.htm.13. “Czulter Georg” în Arz, Gustav: Series Pastorum : Die Pfarrer derevangelischen Gemeinden A. B. in der R. V. R. von der Reformation bis zurGegenwart, Sibiu, 1955, lista cu nr. 258, nr. crt. 20.14. Großschenk in Siebenbürgen : Ein Heimatbuch. Herausgegeben vonFriedrich Untch und der Heimatortsgemeinschaft GroßschenkWort und Welt Verlag, Thaur bei Innsbruck 1994 în Schriftenreiheder Siebenbürgisch-Sächsischen Stiftung, herausgegeben vonErnst Bruckner, Band 14, pagina 156.15. Johannes Tröster, născut înainte de anul 1640, elev algimnaziului din Sibiu între 1651 şi 1652, între 1658 şi 1662 estepreparator al familiei contelui Bethlen. În perioada 1662-1668 a

97 >>>

frecventat cursurile facultăţilor germane din Altdorf şi Jena. S-areîntors în Transilvania şi a devenit rector în Cincu, unde sepresupune dealtfel că a şi murit în anul 1670. A devenit renumitprin lucrarea sa intitulată Das Alte und Neue Teutsche DACIA /Vechea şi noua Dacie germanică, apărută la Nürnberg în anul 1666.Vezi: Tröstler, Johann: Das Alt- und Neu-Teutsche Dacia ... BöhlauVerlag, Köln, Wien 1981 (reeditare fără modificări), p. X-XIII.16. Cuvântul în sine îşi are originea în latinescul agere, agenda şiindică ceea ce trebuie săvârşit la slujba religioasă. Noţiunea deagenda este menţionată şi cu ocazia Conciliului din Carthago înanul 390, iar la Benedict de Nursia (480-547) apare în sintagmaagenda matutina. Vezi: RGG, volumul I, coloana 171-173.17. Johannes Honterus (1498-1520), umanist şi reformatortransilvănean, organizatorul Reformei în Braşov, autorul cărţiiReformatio ecclesiae Coronensis ac totius Barcensis prouinciaedin 1543 (RMNy 52), titlu fundamental al Reformei religioase înrândul saşilor ardeleni. Vezi: Myß, Walter: Lexikon der SiebenbürgerSachsen, Wort und Welt Verlag, Thaur bei Innsbruck, 1993, p. 202-203.18. Vezi: Borsa, Gedeon: Régi Magyarországi Nyomtatványok (RMNy)1473-1600, Akadémiai Kiadó, Budapest 1971, Nr. 67, pagina 124.19. Hans Lufft (1495-1584) tipograf şi librar german, şi-a deschisafacerea în 1525 la Wittenberg, capitala reformei luterane. Adevenit celebru prin tipărirea primei ediţii complete a Bibliei dupătraducerea reformatorului Martin Luther în anul 1534. Aceastătraducere a avut nenumărate ediţii şi a fost tipărită în mai mult de100.000 de exemplare. Lufft a fost activ şi pe plan politic, fiind alesconsilier orăşenesc, iar mai târziu primarul oraşului său natal. Veziarticolul dedicat lui Hans Lufft în: Meyers Großes Konversations-Lexikon, volumul XII, Bibliographisches Institut, Leipzig & Wien,1906, pagina 769.20. Titlurile sunt în limba latină, iar textele în limba germană.21. Probabil comuna Vărd din judeţul Sibiu, în germană Werd,locul de naştere al autorului însemnării. În Series Pastorum nuapare nici un preot pe nume Martin Zoltner (sau Zultner, Zuldner,Soltner, Söldner).22. Însemnarea provine din condeiul unia din fii lui JohannLudwig Neugeboren (1806-1887), învăţător şi predicator în Sibiu,custodele colecţiei de mineralogie şi bibliotecarul MuzeuluiBrukenthal. În 1862 devine preot în Avrig. A publicat peste 60 delucrări de mineralogie şi paleontologie. Este fiul lui Daniel GeorgNeugeboren (1759-1822), superintendent (1806-1822) al BisericiiEvanghelice C. A. din Transilvania. Vezi: Myß, Lexikon derSiebenbürger Sachsen, p. 367-368.23. Fotografia provine de la exemplarul cu cota III, 70.24. Câteva exemple: “Bey anhaltender Theuerung und großerHungers-Noth” (Cu ocazia unei scumpiri durabile şi foametemari) pagina 200; “Wenn durch Gottes Verhängniß die Raupen,Heuschrecken, Mäuse, und ander Ungeziffer den FrüchtenSchaden thun (Când Dumnezeu hărăzuieşte stricăciuni fructelorprin omizi, lăcuste şi alte insecte) pagina 213”.25. Până în a II-a jumătate a secolului XIX au aparţinutsuperintendenturi saşilor evanghelici şi câteva comunităţievanghelice de limbă maghiară. Aceastea au avut până aproximativla sfârşitul secolului al XVIII-lea preoţi saşi, care slujeau însă înlimba maghiară.26. Johann Traugott Ungar, originar din Cenade, judeţul Alba, afost mai întâi rectorul şcolii evanghelice din Vingard, judeţul Alba,apoi între 1920 şi 1937 preot în Vingard, între 1937 şi 1944 înRuşciori, judeţul Sibiu, iar din 1944 în Alţâna, judeţul Sibiu. Vezi:Series Pastorum: nr. 5/29; 194/22; 253/14.27. Biserica Azilului (Spitalskirche) este cea mai veche dintrebisericile Sibiului datând din anul 1292. Şi-a primit numele de laazilul oraşului, în a cărui curte se află. Biserica a fost folosită şi decătre credincioşii oraşului până la construcţia bisericii principale

din Piaţa Huet. A rămas în funcţiune până la sfârşitul secolului alXIX-lea. Vezi: Sigerus, Emil: Cronica oraşului Sibiu 1100-1929,Editura Imago, Sibiu 1997, pagina 12.28. Series Pastorum nr. 5/20.29. Institutul Teologic Protestant Unic de Grad Universitar Cluj-Napoca este o instituţie de învăţământ superior ale BisericiiReformate, Bisericii Unitariene şi Bisericii Evanghelice-Lutheranedin România având ca misiune primordială formarea preoţilor.Limba de predare în acest institut teologic este maghiara. Până nudemult a existat la Sibiu o “Ramură Germană”, adică o secţie cupredare în limba germană susţinută de Biserica Evanghelică C. A.din România, la acea dată membră a acestui Institut. Vezi:http://proteo.cj.edu.ro.30. Karl Reinerth s-a născut la Cincu, a fost predicator în Cisnădie(judeţul Sibiu), între 1916 şi 1921 preot în Drăuşeni (judeţulBraşov), între 1921 şi 1928 în Şona (judeţul Alba), de aici pleacă laSibiu unde este angajat ca predicator. Vezi: Series Pastorum nr.42/23 şi 128/25.31. Petrus Mortesdörfer (+ 1601), născut la Motiş, între 1594 şi1601 preot în Târnăvioara, judeţul Sibiu. Vezi: Series Patorum nr.113/4.32. De la pagina de titlu până la fila 73 (74) toate sunt desprinse,iar unele şi parţial rupte. Lipsesc filele: 1, 7, 12, 24, 38.33. Apocrifă.34. A se înţelege că travaliul a durat de la 9 seara la 8 dimineaţa.35. Conform Series Pastorum nr. 132/4 Andreas Mild s-a născutîn Pelişor, a fost întâi predicator în Bărcut, judeţul Braşov, iar între1653-1669 preot în satul său natal. Series Pastorum numenţionează niciun preot între 1669 şi 1691.36. August Hermann Francke (1663-1727), preot şi teologgerman, fondatorul unei Şcoli pentru Săraci şi al unui Orfelinat,care a impulsionat viaţa universitară şi bisericească a oraşului,aducându-i acestuia renume mondial. Vezi: RGG, volumul II,coloana: 1013-1016.37. RGG, volumul I, coloana 1462.38. La sfârşitul cuvântului introductiv se semnează: “Diener amheiligen Wort Gottes in der Kirchen zu Basel” / Slujitor alSfântului Cuvânt al lui Dumnezeu în Bisericile din Basel.39. Vezi: Tschackert, Paul: Allgemeine Deutsche Biographie, volumul33, Dnucker-Humboldt, Leipzig 1891, pagina: 647-649.40. Vezi: Haenle, Siegfried: Karl Alexander, Markgraf vonBrandenburg zu Ansbach Baireuth în: Allgemeine Deutsche Biographie,volumul 15, Dnucker-Humboldt, Leipzig 1882, p. 264-266.

Bibliography

***, Bibliotheken in Siebenbürgen IV/1: Lesestoffe der SiebenbürgerSachsen 1575-1750 Bistritz, Hermannstadt, Kronstadt / Libraries inTransylvania IV/1: reading materials of the Transylvanian Saxons 1575-1750 Bistritz, Hermannstadt, Kronstadt, ed. by Monok István andothers, in Materialien zur Geschichte der Geistesströmungen des 16.-18.Jahrhunderts in Ungarn, supervised by Bálint Keserű and MihályBalázs, Budapest, Országos Széchérnyi Könyvtár, 2004, paginaXX-XXIII.Borsa, Gedeon: Régi Magyarországi Nyomtatványok (RMNy) 1473-1600, Akadémiai Kiadó, Budapest 1971, Nr. 67.Myß, Walter: Lexikon der Siebenbürger Sachsen / Lexicon ofTransylvanian Saxons, Wort und Welt Verlag, Thaur bei Innsbruck,1993.Tröstler, Johann: Das Alt- und Neu-Teutsche Dacia / The old and newGerman Dacia, Böhlau Verlag, Köln, Wien 1981. Tschackert, Paul: Allgemeine Deutsche Biographie / General GermanBiographies, vol. 33, Dnucker-Humboldt, Leipzig 1891.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 98

ÎÎ n fondul de carte veche străină al BiblioteciiMuzeului Naţional al Unirii, fond ceînsumează un număr de 349 exemplare1, există

4 volume de carte franceză de secol al XVIII-lea, cărţi acăror valoare intrinsecă rezidă în primul rând din faptul căele reprezintă eşantioane ale producţiei tipografice a Franţeidin perioada sus-menţionatului secol. Apărute la Paris, toateaceste exemplare sunt de format mic, elegant, legate în pielesau carton, uşor de mânuit şi transportat. Unele dintre elepot fi urmărite în drumul lor spre depozitul biblioteciinoastre, datorită prezenţei ex-libris-urilor pe foaia de titlu.Aceasta este în fapt şi tema lucrării de faţă: stabilireaprovenienţei acestui lot modest numeric de carte francezăîn depozitul de carte veche străină al Bibliotecii noastre.

Primul exemplar este un colligat (cota CVS 116),conţinând două comedii. Prima dintre ele este SOLIMAN/SECOND,/ OU/ LES SULTANES;/ COMÉDIE/ ENTROIS ACTES, EN VERS./ Représentée devant LEURSMAJESTÉS,/ à Fontainebleau, le 8 Novembre 1776. 1776)2./IMPRIMÉE PAR EXPRÈS COMMANDEMENT/ DESA MAJESTÉ,/ MDCCLXXVI [1776]; Les paroles fontdu Sieur Favart3, la musique du Sieur Gibert. Cea de-a douacomedie este: LA GAGEURE/ IMPRÉVUE/COMÉDIE/ EN PROSE, ET EN UN ACTE/ Représentéepour la premiere fois à Paris, par/ les Comédiens François ordinairesdu Roi/ le Vendredi 27 mai 1768/ Par M. SEDAINE4iv/ APARIS,/ Chez l’Auteurs, au Louvre, a l’Académie/d’Architecture,/ Ou chez Prault, Imprimeur du Roi, Quai/ desAugustins, à l’Immortalité./ 1788/ Avec Approbation & Privilegedu Roi.

Ca însemne de proprietate, după care se poate stabili oparte din circulaţia cărţii, pe pagina de gardă se află osemnătură în limba rusă făcută cu cerneală albastră: Asea

99 >>>

C a r m e n S T Î N E AMuzeul Naţional al Unirii, Alba IuliaNational Museum of Union, Alba Iulia

Câteva exemplare de carte franceză din patrimoniul Bibliotecii Muzeului Naţional al Unirii (secolul al XVIII-lea)

French books existent in the Library of the National Museum of Union (XVIIIth century)

The general purpose of the present study is to valorize the fund of French book existent within the special collections ofthe Library of the National Museum of Union from Alba Iulia.

The main emphasis was laid especially on establishing the provenience of the four books that have been published in Paris,in the XVIIIth century, their destination towards the stacks of the Library being possible to be followed due to presence ofbookplates from the title page.

Keywords: foreign old book, XVIIIth century, bookplate, France, libraryInstitution’s address: str. Mihai Viteazul, nr. 12-14, Alba Iulia, tel.0258813300, fax 0258811853; mnualba@yahoo.comPersonal e-mail: carmenstanea@yahoo.com

Fig. 1. Ch. S. Favart, Soliman Second ou les sultanes, Paris, 1776 – Foaia de titlu

(probabil, diminutiv al numelui Natalia – Nastasea – Asea)Arislofena sau Armelofena şi data 28–II-1931. Pe aceeaşipagină se află ştampila Bibliotecii Muzeului Regional AlbaIulia, iar în stînga sus, cu cerneală albastru închis,inscripţionat: Bibl. Sas Pal. De asemenea, pe foaia de titlu alucrării La Gageure Imprevue se află o etichetă: Chez Tresse succ.de Barba, Palais Royal, Galerie de Chartiers 2, se trouvent toutes lespièces de thèatres et tous les ouvrage sur l’art dramatique.

Legătura este cea originală, din carton cu piele la cotorulcărţii, volumul având dimensiunile 19/12 cm.

Acest exemplar provine din biblioteca moşierului SzászPáll din Galtiu5, bibliotecă adusă la Muzeu în anii ’50 aisecolului XX. Cărţile au fost înregistrate în anul 1951 într-un registru special, alături de volumele aduse de labiblioteca Reuniunii Meseriaşilor Români din Alba Iulia, şide cele aduse de la secţia Artă şi Cultură a judeţului Alba,volumul în discuţie fiind înregistrat la poziţia 867, de undeva fi ulterior transferat în fondurile speciale ale Bibliotecii.

Conform procesului–verbal întocmit cu ocaziaconfiscării bibliotecii moşierului Szaz Pal, au fost aduse lamuzeu 2500 de volume din care 303 au fost trimise direct laDAC, considerându-se că sunt grav deteriorate, deciimposibil de recuperat. Biblioteca moşierului conţinea cărţiîn limbile maghiară (1106 volume), germană (399 volume),franceză (444 volume), engleză (85 volume), rusă (104

volume), română (59 volume), acoperind intervalul de timpcuprins între sfârşitul secolului al XIX-lea–începutulsecolului al XX-lea, cu două excepţii, 2 volume de secol alXVIII-lea. Majoritatea cărţilor confiscate acoperă domeniilebeletristică şi istorie, ele regăsindu-se într-o oarecare măsurăîn fondurile noastre speciale: Biblioteca Veche şi Carteveche străină.

Prezenţa ex-libris-ului în limba rusă pe pagina de gardădemonstrează apartenenţa acestui volum la colecţia de cartemai sus menţionată, Asea Arislofena/Armelofena, nobilărusoaică refugiată în Transilvania în timpul RevoluţieiBolşevice din Rusia, fiind soţia lui Szász Páll. Probabil că,odată cu bagajele, a luat şi cărţi din biblioteca proprie, prinurmare nu excludem posibilitatea ca acest volum să fie aduschiar din Rusia. (Este un fapt bine cunoscut receptarealiteraturii luministe de către nobilimea rusă). În fondulBiblioteca Veche s-au înregistrat 76 de cărţi în limba rusă,provenite din colecţia lui Szász, cărţi din care au mai rămasîn urma epurărilor doar 25 (beletristică şi manuale). Peunele dintre cărţile ruseşti păstrate în Biblioteca muzeuluiapare semnătura enunţată mai sus, iar pe altele semnăturaAsea Sas, fapt care certifică informaţia conform căreia Aseaa fost soţia lui Szász Páll.

Cel de-al doilea exemplar prezentat în această lucrare

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 100

Fig. 2. Ch. S. Favart, Soliman Second ou les sultanes, Paris, 1776 – Foaia de gardă şi ex-libris-ul manuscris

al Asiei Armelofena

Fig. 3. M. Sedaine, La Gageure Imprévue, Paris, 1788 – Foaia de titlu

este PENSÉES/ SUR/ DIFFERENS SUJETS/ DEMORALE/ ET/ DE PIETÉ,/ TIREES DESOUVRAGES/ De feu M. Massillon, Evêque de/ Clermont, ci-devant Prêtre de l’Oratoires,/ l’un des Quarante de l’AcadémieFrançoise./A PARIS, RUE S. JACQUES,/ Chez La VeuveESTIENNE & FILS, à la Vertu./ JEAN HERISSANT, àS. Paul & à S. Hilaire./ MDCCXLIX [1749]/ AvecApprobation Privilege du Roi.

Volumul, regăsibil în colecţie sub cota CVS 159, are 436pagini şi 3 foi nenumerotate. Legătura este originală, încoperţi de carton, îmbrăcate în piele de culoare maronie, cuornamentaţii florale la cotor. Pe coperta 1 în interior se aflăeticheta cu ex-libris-ul: Dr. N. Lupu – Ioanăş/profesor/Blaj. Pe foaia de titlu se află ştampila Bibliotecii MuzeuluiRegional Alba Iulia.

Acest exemplar provine din biblioteca personală a luiNicolae Lupu–Ioanăş (1890-1962), profesor la Blaj.Informaţiile despre această personalitate sunt destul desumare. S-a născut în anul 1890, în localitatea Agârbiciu,judeţul Târnava - Mică. Şcoala primară a făcut-o în satulnatal, iar studiile secundare le-a urmat la liceul „Sfântul

Vasile” din Blaj, ca elev particular, deoarece a fostmobilizat pe front câţiva ani. După terminarea liceului înanul 1919, a fost trimis ca bursier la Institutul „DePropaganda Fide” din Roma, obţinând titlul de doctor înteologie şi filosofie. A fost hirotonit preot în 1924. Aactivat ca profesor la catedra de Istoria bisericii româneştide la Academia Teologică până în anul 19476. Nu secunoaşte modalitatea prin care cărţile acestui profesorblăjean au intrat în depozitul bibliotecii noastre, donaţiesau achiziţie, însă presupunem că acestea au intrat dupăanul morţii lui survenite în anul 19627. Majoritatea cărţilorprovenite din colecţia profesorului, circa 28 de exemplareînregistrate la secţiunea Carte veche străină (specificămînsă că mai există cîteva exemplare înregistrate şi în fondulcunoscut sub numele „Biblioteca Veche”), sunt cărţi defilosofie sau teologie, achiziţionate probabil în aniistudenţiei la Roma sau mai târziu, relaţiile culturale cuOccidentul continuând, cu siguranţă, până în jurul anului1948.

Ni s-a părut oportun să semnalăm în acest contextexistenţa în colecţie a unei cărţi, provenită din aceeaşi sursă(biblioteca personală a profesorului N. Lupu – Ioanăş), înlimba franceză, apărută însă în Belgia, la Liège:SERMONS/ DU PERE/ BOURDALOUE8/ de laCompagnie de JESUS./ POUR LA CARÊME./TOMESECOND./ NOUVELLE ÉDITION,/ EXACTEMENTREVUE ET CORRIGÉE,/ A LIEGE/ Chez J. F.BASSOMPERRE, Imprimeur/ de SON ALTESSE, auMoriane,/ vis-á-vis Ste. Catherine,/M.DCC.LXXXIV [1774]/AVEC APPROBATION ET PRIVILEGE.

Volumul în discuţie (CVS 170) are 500 pagininumerotate şi o foaie nenumerotată. Coperţile sunt decarton, îmbrăcate în hârtie marmorată, cu piele de culoaremaronie. La cotor sunt prezente ornamentaţii florale,dimensiunile volumului fiind 16/9,5 cm. Pe coperta 1, îninterior se află ex-libris-ul etichetă: Dr. N. Lupu – Ioanăş,Blaj (tipărit) şi scris cu litere de mână: profesor. Deasemenea, mai există o etichetă reprezentând un blazon saustema atelierului tipografic emitent. În partea de jos aetichetei sunt inscripţionate cuvintele: Hon. WilliamForward. Pe foaia de gardă se află două ştampile, cea a

101 >>>

Fig. 4. M. Massillon, Pensées sur differens sujet de morale etde pieté, Paris, 1749 – Foaia de titlu

Fig. 5. M. Massillon, Pensées sur differens sujet de morale etde pieté, Paris, 1749

Ex-libris-ul profesorului Dr. N. Lupu – Ioanăş

Bibliotecii Muzeului Regional Alba Iulia şi una pe care seaflă inscripţionat: C.2.

Următoarele două cărţi pe care le prezentăm fac partedin seriile unor tratate celebre de istoria romanilor, Histoireromaine şi Histoire des empereurs romains, volumele VIII, cărţi aicăror autori sunt M. Rollin şi Jean-Baptiste Louis Crevier9.

HISTOIRE/ ROMAINE/ DEPUIS LAFONDATION/ DE ROME/ JUSQU’A LA BATAILLE/D’ACTIUM,/ C’est–à–dire, jusqu’à la fin de la République./ ParM. ROLLIN, ancien Recteur de l’Université/ de Paris, Professeurd’Eloquence au Collége/ Roial, Associé à l’Acadèmie Roiale desInscriptions Belles – Lettres./ TOME HUITIEME./ Revû depuisle mort de l’Auteur, par M. CREVIER,/ Professeur de Rhétoriqueau Collége de Beauvais./ A PARIS, /Chez la VeuveESTIENNE, Libraire, rue/ Saint Jaques, vis-à-vis la rue/ duPlâtre, à la Vertu/ MDCCXLIII [1743]/ Avec Approbation &Privilége du Roi./ (CVS 167) are 548 pagini şi 8 foinenumerotate. Legătura este originală, în coperţi de carton

îmbrăcate în piele maro închis, cu motive florale pe cotor.Pe foaia de gardă este prezent un ex-libris etichetă pe care seaflă reprezentat un blazon, având în partea superioarămotto-ul: Pietas ad omnia utilis. Pe aceeaşi foaie de gardă seaflă ştampila Bibliotecii Muzeului Societăţii de Istorie,Arheologie şi Ştiinţe Naturale 1888. Pe foaia de titlu esteaplicată ştampila Bibliotecii Muzeului Regional Alba Iulia.Pe a doua copertă în interior şi pe foaia de gardă se aflăînscrise mai multe nume, probabil numele celor care auutilizat această carte, elevi şi/sau studenţi.

HISTOIRE/ DES/ EMPEREURS/ ROMAINS,/DEPUIS AUGUSTE/ JUSQU’A CONSTANTIN./ ParM. CREVIER, Professeur Emerite de/ Rhétorique au Collége deBeauvais/ TOME VIII/ A PARIS/ Chez DESAINT &SAILLANT, rue S. Jean/ de Beauvais, vis- à – vis le Collége./MDCCLIII [1753]/ Avec Approbation & Privilége du Roi./(CVS153) are 509 pagini. Legătura este originală, în coperţide carton îmbrăcate în piele maro, cu motive florale pecotor. Pe foaia de titlu se află o ştampilă rotundă roşie: K.FVARI CASINOE aplicată de 2 ori şi ştampila BiblioteciiMuzeului Regional Alba. Pe partea interioară a foii de titlu,ştampila Bibliotecii Muzeului Societăţii de Istorie,Arheologie şi Ştiinţe Naturale 1888.

Prezenţa ştampilei Bibliotecii Muzeului Societăţii deIstorie, Arheologie şi Ştiinţe Naturale pe aceste două cărţinu face altceva decât să certifice faptul că volumele în cauzăprovin din vechea bibliotecă a Muzeului, bibliotecă ale căreibaze au fost puse de către Adalbert Cserni, primul custodeal acestei instituţii, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea.Este posibil ca aceste două tratate de istorie să-i fi aparţinutchiar lui Adalbert Cserni, cunoscută fiind pasiunea luipentru istoria şi arheologia romană, materializată de-alungul timpului în studii şi săpături arheologice.

Prin semnalarea tipăriturilor franceze vechi conservateîn Biblioteca Muzeului Naţional al Unirii (subliniem aicifaptul că toate cele 4 exemplare sunt în stare bună de

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 102

Fig. 6. M. Rollin, Histoire romaine depuis la fondation deRome jusqu’a la Bataille d’Actium, Paris, 1743

Foaia de titlu

Fig.

7. M

. Rol

lin, H

istoi

re ro

mai

ne d

epui

s la

fond

atio

n de

Rom

e jus

qu’a

la B

atai

lle d

’Acti

um, P

aris

, 174

3 Ve

rso-

ul fo

ii de

gar

dă -

Ex-li

bris

etic

hetă

conservare, intrarea lor în biblioteca muzeală marcând unsfârşit „fericit”, dacă ne putem exprima astfel, drumuluiparcurs de aceste cărţi), n-am dorit altceva decât să atragematenţia, punând în valoare colecţiile speciale de carteexistente în cadrul instituţiei noastre muzeale.

Note:

1. Alături de fondul Carte veche străină, Biblioteca muzeuluialbaiulian mai deţine două colecţii speciale: Carte vecheromânească şi aşa-numita Bibliotecă Veche. În cadrul BiblioteciiVechi se mai află în jur de 200 exemplare carte veche străină. Înactualul studiu ne referim strict la fondul de Carte veche străină.2. Această comedie a fost reprezentată pentru prima dată în faţaregelui la 9 aprilie 1761, fiind repusă în scenă la 19 decembrie aaceluiaşi an. Vezi: http://trove.nla.gov.au/work/11656084.3. Charles Simon Favart (1710 – 1792), dramaturg francez,director al Operei Comice din Paris, a scris în colaborare cu soţiasa, Marie Justine Benoîte Duronceray Favart (1727-1772),aproximativ 150 de comedii şi operete. Printre cele maicunoscute: La Chercheuse d’esprit (1741), Les Amours de Bastien et deBastiene (1753), and Les Trois Sultanes; ou, Soliman second (1761).Vezi: http://www.encyclopedia.com/topic/Charles_Simon_ -Favart.aspx.

4. Michel-Jean Sedain (1719-1797), autor dramatic francez, a scrisnumeroase librete, colaborând cu D’Alembert, Favart, Diderotetc. A mai creat două tragedii şi două comedii (Le Philosophe sansle savoir, 1765; La Gageure Imprevue, 1768), asigurându-şi peste ani,îndeosebi prin intermediul comediilor, celebritatea. Vezi:h t t p : / / w w w . b r i t a n n i c a . c o m / E B c h e c k e d /topic/532095/Michel-Jean-Sedaine5. Szász Páll a fost fiul mai mare al lui Szász Joszef, ultimulcomite al Comitatului Alba, originar din Şard, proprietar depământuri în Şard şi Galtiu. Szász Páll a moştenit proprietăţile şicasa din Galtiu, fiind parţial expropriat în urma reformei agraredin anul 1921. În anul 1907 este ales deputat în Parlamentul de laBudapesta, iar între anii 1918 – 1945 reprezintă minoritateamaghiară în Parlamentul României. În urma reformei agrare dinanul 1946 va fi din nou expropriat, date certe despre el sau desprefamilia lui nemaipăstrându-se. Îi mulţumim în acest contextdomnului Gheorghe Anghel, fost director al Muzeului Naţionalal Unirii, pentru aceste informaţii, regăsibile şi în catalogul deexpoziţie Perisabilitate în timp. Sticla şi utilitatea ei, Alba Iulia,Editura Altip, 2008, p. 20. 6. Nicolae Comşa, Teodor Seiceanu, Dascălii Blajului, 1754 –1948, Bucureşti, Editura Demiurg, p. 162.7. Împărtăşim aceeaşi opinie, enunţată de colega noastră GabrielaMircea în Cărţi italiene vechi şi moderne din colecţiile Muzeului Naţionalal Unirii din Alba Iulia, în Relaţii culturale româno-italiene oglindite înpatrimoniul Muzeului albaiulian (sec. XVI – XXI), Alba Iulia, p. 30.8. Autorii volumelor prezentate mai sus, Massillon şi respectiv,Bordaloue, au fost doi predicatori francezi celebri în secoleleXVII – XVIII. Predicile lor au fost traduse în mai multe limbi,prima ediţie în limba română a predicilor lui Massillon apărând întraducerea lui Eufrosin Poteca la Bucureşti în anul 1846, iar dinpredicile lui Bordaloue, în traducerea lui Alexandru Nicolescu laBlaj, în anul 1920. În colecţiile Bibliotecii se mai află o versiuneîn limba italiană a predicilor lui Bourdaloue, catalogată de cătreGabriela Mircea în op. cit., p. 46: PREDICHE/QUARESIMALI/ DEL PADRE/ LUIGI BOURDALOUE/Della Compagnia di Gesu/ Translate dalla favella Francese/nell’Italiana./ IN VENEZIA, MDCCXIII [1713]/ Per MarinoRossetti,/ All’Insegna della Pace,/ CON LICENZA DESUPERIORI, E PRIVILEGIO/.9. Jean-Baptiste-Louis Crevier (1693-1765), profesor de retoricăla Colegiul Beauvais. El a revizuit ultimele şase volume dintratatul de istorie al lui Rollin, Histoire romaine, apărute în perioada1750-1756. Vezi http://www.1911encyclopedia.org/Jean_Bap -tiste _ Louis_ Crevier.

Bibliography

1. N. Comşa, T. Seiceanu, Dascălii Blajului/ Teachers of Blaj,1754-1948, Bucharest, Demiurg Publishing House, 236 p.

2. G. Mircea, Cărţi italiene vechi şi moderne din colecţiileMuzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia/ Old and Modern ItalianBooks from the Collections of the National Museum of Union fromAlba Iulia in Relaţii culturale româno-italiene oglindite în patrimonialMuzeului albaiulian (secolele XVI – XXI)/ Romanian-ItalianCultural Relations Mirrored by the Patrimony of the Museum fromAlba Iulia (XVIth-XIXth centuries), Alba Iulia, 2010, p. 29-127.

3. Perisabilitate în timp. Sticla şi utilitatea ei/ Perisability alongTime. Glass and its Usage, Alba Iulia, Altip Publishing House,2008, 43 p.

103 >>>

Fig. 8. M. Crevier, Histoire des empereurs romains, depuisAuguste jusqu’a Constantin, Paris, 1753 – Foaia de titlu

OO scurtă analiză asupra lucrărilor care s-auocupat de problematica răscoalei de la 1784evidenţiază existenţa unei tipologii clare a

acestora. Astfel, chiar din momentul declanşării răscoalei sepot identifica următoarele tipuri de surse care au relatatevenimentele şi consecinţele răscoalei: articole de presă1,broşuri2, articole de specialitate3, lucrări de sinteză4 şi colecţiide documente5. Lucrarea Kurze Geschichte der Rebellion inSiebenbürgen. Nebst historisch-geographischen Erläuterungen. Mit denSchattenrissen der beyden Rebellen. Horia und Cloczka6v este inclusăde istoriografia românească în rândul broşurilor ce relateazăpe larg evenimentele din perioada 1784-1785. Lucrarea însine a fost cunoscută în literatura germană7 încă din perioadasecolului al XIX-lea, fiind deseori citată şi menţionată.

Prima referire importantă la această broşură înistoriografia românească apare tot în secolul al XIX-lea, laNicolae Denşuşeanu8, care în timpul documentării sale dinTransilvania şi Ungaria asupra răscoalei lui Horea a studiatun exemplar al acesteia. Ulterior broşura este semnalată îndiferitele lucrări de istoriografie ce au avut ca subiect ecoulinternaţional al răscoalei lui Horea9. O analiză detaliată alucrării este realizată de către Nicolae Edroiu în lucrarea saRăsunetul internaţional al răscoalei lui Horea10 . Renumitul istoric

clujean identifică sursele folosite la redactarea broşurii şimenţionează scopul pentru care lucrarea a fost pusă încirculaţie. Importanţa lucrării determină pe autorii colecţieide documente Izvoarele răscoalei lui Horea11 să transliterezebroşura în Seria B. Izvoare narative a acestei colecţii pe bazaunui exemplar ce se găseşte la Biblioteca AcademieiRomâne Filiala Cluj-Napoca12.

Exemplarul pe care îl aducem în atenţia specialiştilor segăseşte în biblioteca Institului de Cercetări Socio-Umane„Gheorghe Şincai” al Academiei Române din Târgu Mureş13.Broşura este inventariată la cota 1719, dar analizainteriorului său dezvăluie o serie de alte înregistrări, dovadăa faptului că a fost în posesia mai multor instituţii saubiblioteci14. Tot pe coperta interioară a lucrării apareînsemnat Alexandru Dosay 1789 Wienna, fapt ce nedetermină să concluzionăm că această persoană a fostprintre primii cumpărători ai lucrării, iar anul şi oraşulreprezintă momentul şi locul în care a intrat în posesiaacestuia. Pe foaia următoare a broşurii sunt redate în stilbaroc siluetele lui Horea şi Cloşca, fapt menţionat şi întitlu15. De altfel, titlul încadrează un chenar în care este redatblazonul lui Horea - o cruce şi o inimă străpunsă de ospadă16 - împreună cu inscripţia HORA R<EX>D<ACIE>17. Tot din această pagină aflăm că lucrarea a fost

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 104

A n a M a r i a R O M A N N E G O II o a n C r i s t i n e l R O M A N N E G O I

Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Centrul de Cercetări Istorice şi Politologice “Iuliu Maniu”“1st December 1918” University of Alba Iulia, “Iuliu Maniu” Historical and Politological Research Center

Răscoala lui Horea reflectată în scrierea anonimă Kurze Geschichte der Rebellion in Siebenbürgen (Strasbourg, 1785)

The Rebellion of Horea Reflected in the “Kurze Geschichte der Rebellion in Siebenbürgen”,Anonymous Writing (Strasbourg, 1785)

Horea’s rebellion has enjoyed wide attention from Western and Romanian historiography. Numerous studies haveemphasized the important place that this rebellion had in the history of Romanians in Transylvania and the attention it enjoyedin the European press of that period. of the Romanian and foreign historians.

The brochure Kurze Geschichte der Rebellion in Siebenbürgen was published in 1785 in Strasbourg and is often signaled byRomanian historiography as ending to be transliterated in the collection Izvoarele răscoalei lui Horea. Seria B. IzvoareNarative. Starting from this perspective, this article tries to bring to public attention a copy of this paper found in the libraryof the “George Şincai” Institute for Socio-Human Research of the Romanian Academy from Târgu Mureş. The analysis of thisspecimen reveals a series of new data on the circulation of the respective brochure within Transylvanian area. The translationof the most important paragraphs of the paper and their comparison with contemporary sources offers new analysisperspectives for the Romanian historiography.

Keywords: book circulation, Romanian books, Transylvania, Horea’s rebellion, Joseph II, brochureInstitution’s address: str. Nicolae Iorga, nr.11-13, Alba Iulia, România, tel: 0258-831030Personal e-mail: romannegoianamaria@yahoo.com

publicată la Strasbourg la Bartholomäischen Buchhandlung dinParadeplaz în 1785.

Broşura este deschisă cu o Prefaţă în care autorul face oserie de aprecieri asupra momentului şi a stării de spirit dinAustria, cu aluzie directă asupra reformei radicaleîntreprinsă de către împăratul Iosif al II-lea: ”Trăim într-oepocă în care fierberile din interiorul statului nu sunt ceva rar18, operioadă în care neliniştile capetelor încoronate nu sunt susţinute. Eleţes intrigi şi invadează liniştea concetăţenilor săi în a căror inimătronează pacea19. Europa îşi îndreaptă privirea spre mari schimbăriricare acum încă mocnesc în cenuşă”20.

În continuare autorul face aprecieri asupra situaţieipolitice din Franţa, unde predictibilitatea şi stabilitatea oferăo siguranţă ce nu se regăsea în acele momente în Austria:„Ferice de noi care care trăim pacea Franţei sub sceptrul regelui, căcis-au pus bazele siguranţei noastre. Putem privi liniştiţi în valuriletulburi, ele nu vor clătina cetatea noastră şi chiar dacă furia lor se vaizbi de stâncile noastre cu eforturi zadarnice, Ludwig21 le va face semnşi ele vor dispărea”22.

Cu toată aprecierea asupra situaţiei politice şi sociale dinFranţa, autorul broşurii simte nevoia să precize motivulpentru care astfel de evenimente violente merită să fiestudiate de conaţionalii săi, arătând cât de periculoase potdeveni pentru un stat astfel de mişcări sociale. „Este însăîntodeauna folositor să se cerceteze originea acestor fierberi şi să seobserve mersul lor; ca rezultat al tuturor cercetărilor noastre rămâneîntodeauna convingerea că decăderea moravurilor, moliciunea şi luxulsubminează treptat, baza statelor, ca un torent subteran, producfierberi şi, în sfârşit, duc la surparea întregului”23. După aceastăamplă teorie asupra rolului destabilizator al unor mişcărisociale violente, el simte nevoie să continue pledoariadezvoltând argumentele. Analiza atentă a ceea ce el susţineîn continuare sugerează faptul că autorul se referă la stareade spirit din Franţa şi la excesele de care era acuzatăaristocraţia şi regalitatea de către societatea franceză de lasfârşitul secolului al XVIII-lea. „Trebuie studiată starea moralăa acestor timpuri şi se va obţine cu uşurinţă o anumită convingere.Este adevărat că Aufklärungul îşi răspândeşte lumina luibinefăcătoare tot mai mult în jurul său; artele şi ştinţele par că auatins punctul cel mai înalt pe care îl poate atinge omenirea iarrafinamentul a ajuns pe culmi de nedescris. Dar să ne arucăm privireape partea cealaltă, vom vedea tovarăşii de nedespărţit airafinamentului (dacă nu-i sunt puse bariere înţelepte) şi anumedecăderea morală, moliciunea, luxul, opulenţa, fastul care îl imping îngroapă; şi atunci să ne m-ai mirăm de ce i-au naştere marile revoluţii?Un stat lipsit de nerv datorită opulenţei este precum un corp bolnav şivlăguit; la ce-l ajută spiritul care încă mai există în interiorul său,dacă îi lipseşte puterea de acţiune?”24.

Lucrarea se continuă cu o Introducere în care autorulcaută să explice opiniei publice efortul său jurnalistic. Caorice compilator de ştiri, el încearcă astfel să motiveze şi sădiferenţieze lucrarea sa în raport cu celelalte pentru aconvinge publicul de veridicitatea informaţiilor oferite. Pe opiaţă relativ liberă, în care circulaţia unor astfel de broşuriera destul de des întâlnită, merita să încerci o astfel deabordare.

„Întreprinderile actelor îndrăzneţe ale valahilor din Transilvaniaau atras o perioadă privirile tuturor observatorilor şi cu toate acestea,

adevărata poveste a acestei revolte încă este foarte puţin cunoscută.Gazetarii au servit publicului informaţiile lor eronate, iar în curândau dat de ştire întregii Europe că mişcarea ar fi fost înăbuşită în faşă[…]; ulterior au dat de ştire că aceşti conducători ai mişcării provindin Elveţia, iar de curând au negat întreaga poveste; dar bieţii oameninu sunt de vină pentru asta, noi nu dorim să-i jignim adresându-lereproşuri, căci oricum sunt suficient pedepsiţi în calitatea lor degazetari, iar când vor îngheţa toate sursele de noutăţi vor fi totuşiconstrânşi să servească alte noutăţi publicului flămând. Astfel staulucrurile şi acum m-am gândit că nu ar fi neplăcut publicului, dacă is-ar creia o poveste scurtă dar de încredere a acestei revolte din toateştirile avute până în prezent”25.

În următoarele trei părţi ale amplei Introduceri, autoruldescrie câteva aspecte politice, sociale, istorice şi geograficedespre Transilvania pentru ca publicul să fie familiarizat cucontextul general al răscoalei. Parcurgerea informaţiilorprezentate relevă o serie de aspecte asupra condiţiilor încare a fost elaborată broşura. Astfel, în a doua parte aintroducerii, unde sunt prezentate statele vecine alePrincipatului, s-a strecurat o greşeală destul de evidentă,care demonstrează graba cu care s-a redactat lucrarea.„Graniţele sale sunt: spre apus regatul propiu-zis al Ungariei; spremiază noapte Principatul Moldovei; spre răsărit Valachia şi spremiazăzi Bulgaria”26.

La finalul Introducerii, autorul simte nevoia să prezintecaracteristicile fizice şi psihologice ale românilor ardeleni.În general, concluziile sale depre români se încadrează înimaginile pe care şi alţi călători străini le descriu în relatărilelor şi nu depăşesc tiparele mentale ale vremii. Datele desprenumărul românilor din Ardeal sunt redate cu acurateţe şidenotă faptul că au fost culese, probabil, din acte oficiale.

„Şi acum câte ceva despre valahi. După cum am precizat , valahiisunt doar nişte străini în Transilvania şi ocupă districtele mari alePrincipatului. Patria lor propriu-zisă este Principatul Valahia, careare într-adevăr propriul principe, dar care se află sub stăpânireotomană. În anul 176127 se găseau în Transilvania 547 243 valahicare se supun parţial Bisericii romano-catolice şi parţial Bisericiigreceşti. Valahii au o constituţie fizică robustă, puternică şi ocupaţiacea mai dragă este creşterea animalelor. Stilul lor de viaţă este dur şisălbatic, educaţia celor aleşi se rezumă la învăţarea limbii greceşti. Auun spirit vesel şi se poate găsi o deosebită ospitalitate la ei; se poateafirma că această sălbăticie este mai mult o urmare a educaţiei decâto trăsătură originară a caracterului lor. Femeile lor sunt cultivate darau o culoare a pielii destul de palidă. Caracterul lor este blând, elesunt sclave de la naştere ale taţilor, iubiţilor şi soţilor lor şi sunt atâtde obişnuite să se afle în acest jug căci par a nu avea o altă voinţă.Limba valahă este amestecată foarte mult cu cuvinte latineşti. Dinanul 1415, principii lor sunt vasali ai Porţii otomane. Numărullocuitorilor Valahiei propriu-zise scade zilnic, căci subjugările şigreutăţile zilnice duc la imigrări permanente. De aceea atât de mulţivalahi au venit în Transilvania unde se află de ani lungi sub sceptrulaustriac”28.

După încheierea Introducerii, autorul broşurii îşi aducecontribuţia personală asupra lucrării prin redarea pe scurt arevoltei ţăranilor ardeleni de la finalul secolului al XVIII-lea.Sunt semnalate oportun intenţiile Curţii de la Viena de acenzura evenimentele şi dorinţa opiniei publice de a fiinformată. Interesantă, în această parte a broşurii, este

105 >>>

relatarea faptului că societatea atribuia lipsa informaţiilordespre răscoală influenţei pe care Ordinul Iezuit o mai aveaîn societatea austriacă, deşi trecuseră mai bine de zece ani dela desfiinţarea sa. Practic cu această parte a broşurii, cepoartă titlul de Istorie a Revoltei din Transilvania, contribuţiapersonală a autorului se încheie.

„La începutul lunii noiembrie a anului 1784 au început valahiidin regiunea Hunyad o mişcare îngrozitoare care a înfricoşat toateregiunile învecinate şi a neliniştit întrucâtva chiar şi Curtea de laViena. Degeaba s-au chinuit unii să găsească motivele acestei mişcări,cercetările lor au rămas la fel de fără folos ca şi primele veşti pe carele-am primit, îndoielnice şi fără temei; pentru că iniţial din parteapartea Curţii totul a fost în secret, motivul este lesne de înţeles. Deaceea s-au ţesut o grămadă de ştiri false şi speculaţii ăn ziarelenoastre. Cum ar putea să fie altfel? Anumite informaţii le lipseau şitotuşi publicul dorea să afle noutăţi. Măcar mici probe. În unelegazete vina era aruncată asupra foştilor iezuiţilor. Cerule mare, decâte crime vor mai fi invinuiţi oamenii aceştia, care au realizat atât demulte în numele ştiinţei. Dar acum această greşeală a fost recunoscută,iar aceşti intriganţi politici prevedeau tot felul de mari revoluţii! Alţiiau mers chiar mai departe şi au crezut că alte curţi străine s-ar fiamestecat în acest joc de parcă statele Europei ar avea nevoie de omână de rebeli pentru a se opune împăratului. Dar destul acum!Adevărata poveste este următoarea:

Nicholaus Ursz pe numele său, adăugat Hora, sau după cumscriu alţii Horiah, un ţăran de sub stăpânirea Zalanth, din naşterevalah, care n-a fost nici maestru de călărie în servicii împărăteşti, darnici nu are un frate care să fie episcop valah, aşa cum afirmau anumitegazete. A fost - datorită experienţei sale practice adunate în timpulcălătoriilor sale spre Viena - ridicat la rangul de jude al ţăranilor însatul său; el este iniţiatorul propriu-zis al revoltei fără să aibă nevoiede încurajări din partea autorităţilor de rang mai înalt. Sămânţanemulţumirilor încolţise de mult în inimile valahilor transilvăneni.Invidioşi priveau la avantajele de care beneficiau adevăraţii locuitori aiţări, în care ei erau priviţi doar ca străini şi refuzau să efectuezeobişnuitele servicii nobililor lor. Hora s-a servit de această ocazie casă instige în totalitate pe compatrrioţii săi. Cu toate acestea nu ar fireuşit dacă nu ar fi ştiut să se servească atât de bine de neştiinţaadepţilor săi, prin faptul că a pretins că ar avea ordin de la împăratsă extermine nobilimea; căci valahii aveau- în ciuda suferinţelor lordatorată presiunilor exercitate de nobili- mereu teama cea mai marepentru împăratul lor. Deci acesta a trebuit să le vorbească că răscoalalor nu ar fi o revoltă împotriva împăratului ci doar în potrivanobilimii. În final le-a prezentat patente falsificate şi acte de învoire.

Horia şi-a făcut rost curând de o sumedenie de adepţi, careîngrozeau întreaga Transilvanie, el tuna şi fulgera împotriva nobilimiişi s-a declarat în mod public ca fiind un rege independent. Armata sacare crescuse până la 20000 de capete, a împărţit-o în trei coloane,una o conducea el însuşi; cealaltă se afla sub comanda unui ticălos penume Salis care a fost izgonit din serviciile împărăteşti din cauza vieţiidestrăbălate pe care a dus-o, cea de a treia coloană era comandată deajutorul lui Horia - Ioan Gloszka, un preot valah. Cu aceastăarmată umbau ei, iar teama şi groaza o răspândeau pretutindeni.Dar în curând pacea şi liniştea au fost restabilite […]; acummajoritatea adepţilor lui Horia s-au dezis de el iar el a trebuit să fugăîn munţi pentru ca în cele din urmă să fie capturat în viaţă alături detovarăşul său Gloczka. Aşa s-a terminat această răscoală, care păreasă aibă urmări mult mai grozave, după cum au fost faptele de ruşine

care au desemnat-o. Aceasta este pe scurt adevărata poveste a uneirebeliuni, care a durat trei luni. Acum vreau să mai comuniccititorilor mei anumite povestiri despre evenimentele şi finalul răscoaleidin surse private demne de crezare,pentru ca apoi să închei povestea cuexecuţia acelor comandanţi”29.

Sursele private şi de încredere folosite de autor provindin corespondeţele publicate30 în ziarele din ImperiulHabsburgic, fapt ce se poate observa uşor prin comparareaacestora cu textele broşurii31. Informaţiile sunt preluate înîntregime din articolele şi corespondenţa apărută în ziareledin Viena, Bratislava32 şi de asemenea din actele oficiale careau fost emise în această perioadă de autorităţile austriece.Chiar dacă de la început autorul a precizat că doreşte săelimine o serie de inavertenţe, preia la rândul săuinformaţiile eronate din aceste ziare, contribuţia propriefiind practic inexistentă. Tributară acestor surse, broşuraKurze Geschichte der Rebellion in Siebenbürgen se încadrează clarîn linia oficială vieneză a dezavuării acestei răscoale şiexprimă în majoritatea paginilor sale punctul de vedere aloficialităţilor nobiliare maghiare. Interesant este deremarcat faptul că autorul anonim subliniază şi el înrândurile redate mai sus ataşamentul pe care ţăranii româniîl simţeau faţă de împăratul Iosif al II-lea şi dinastiaaustriacă, aspect dezbătut de istoriografia românească33.Rămâne de remarcat, de asemenea, fraza cu care se încheieultima parte a lucrării, Execuţia căpeteniilor rebeliunii, şi caresugerează, în mod convingător, provenienţa etnică şi socialăa celui ce a redactat-o34.

„Cele mai bogate familii de nobili au fost aduse la nivelul decerşetorie, iar unii dintre ei au murit. Dar împăratul cel mare, careeste tatăl supuşilor săi, caută acum măsurile cele mai potrivite pentrua mângâia pe nefericiţi şi pentru a pune ţara, pe viitor, în siguranţăde astfel de nelinişti. Cerul să-i fie favorabil în mărinimoasele saleintenţii”35.

În concluzie, putem spune că broşura în sine nu oferădate importante despre răscoala lui Horea, dar, dinperspectiva opiniilor personale ale celui care a redactat-o,dezvăluie o serie de informaţii asupra modului în carerăscoala şi problematica românilor din Transilvania au fostabordate de societatea europeană a sfârşitului de secol alXVIII-lea.

Note:

1. Virgil Cândea, Martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan. Jertfenepieritoare la temelia marelui act al Unirii, în Tribuna României, anXIV, 288/1984, p. 4.2. Adam Freidrich Geisler, Horja und Klotska. Oberhaupt undRathgeber der Anführer in Siebenbürgen. Eine physiognomische Skizze,historisch und karakteristisch behandelt; nebst der Geschichte diesesAufruhrs. Ein Beitrag zur Menschenkunde und Geschichte der Unmenscheiim 18-ten Jahrhundert des Jahres 1784. Mit beider ähnlichenSchattenrissen, nebst Wappen und Insiegeln, Karlsburg undHermannsstadt, 1785, Dessau, 1786. In Kommission in derBuchhandlung der Gelehrten zu Leipzig.3. Ileana Bolzac, “Arhiva” lui Horea, în Revista arhivelor, nr. IV,2/1961, p. 151-178.4. David Prodan, Răscoala lui Horea, vol. I şi II., Bucureşti, Editura

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 106

Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979.5. Gheorghe Gorun, Răscoala lui Horea în comitatul Bihor. Izvoaredocumentare, vol. I şi II.,Cluj-Napoca, Editura Presa universitarăclujeană, Cluj, 2000-2001.6. Ştefan Pascu, The publication of sources concerning the revolt ohHorea, în Rumanian Studies An International Annual of TheHumanities and Social Sciences, editat de Keith Hitchins, vol. I,Leiden, 1970, p. 151.7. Samuel Beur, Neues historisch-biographisch-literarischeshandwórterbuch: von der schöpfung der welt bis zum schlusse des achtzehntenjahrhunderts. Enthaltend das leben, den charakter und die verdienste dergrössten und denkwürdigsten personen aller zeiten, länder und stände. Nachden zuverlässigsten quellen bearbeitet. Ein handbuch für kenner undliebhaber der geschichte, besonders für studirende jünglinge, vol. I. şi II.,Ulm,1807, p. 810.8. Nicolae Densuşeanu, Revoluţiunea lui Horea în Transilvania şiUngaria, 1784-1785, Bucureşti, Tipografia Românului CarolGobe1, 1884, p. 10.9. Ion Dumitriu Snagov, Românii în arhivele Romei.Secolul XVIII,Bucureşti, 1973, p. 38.10. Nicolae Edroiu, Răsunetul european al răscoalei lui Horea, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1976, p. 130-131.11Izvoarele răscoalei lui Horea.Seria B. Izvoare Narative, vol.III. Presă,Broşuri, sub redacţia lui Ştefan Pascu, Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 1984, p. 376-390 (în continuare se va cita:Izvoarele răscoalei lui Horea).12. Este vorba de exemplarul din Biblioteca Academiei Române,Filiala Cluj-Napoca, Fondul de Carte Rară, I, nr. 378139.13. Mulţumim d-nului Marian Zăloagă şi colectivului instituţiei,care ne-a facilitat consultarea exemplarului.14. În interiorul lucrării apar următoarele cote: 878, 5425, I1719/s.ist, B.T.M.8319.15. Redarea celor doi conducători ai răscoalei este inspirată dinziarul publicat la Bratislava, A Magyar Hirmondó, nr. 17 din 2martie 1785. Mai multe date la Gheorghe Bartoş, Horea, Cloşca şiCrişan în iconografia vremii, în Acta Musei Napocensis, nr. VIII, 1970,p. 268-270.16. Descriere blazonului lui Horea era întreprinsă tot în ziarulmaghiar A Magyar Hirmondó, nr.32, din 27 aprilie 1785, p. 253-256. Detalii în Izvoarele răscoalei lui Horea, p. 159.17. Nicolae Edroiu, Răsunetul european, op.cit., p. 130., Nota. 33.18. Ibidem, p. 131.19. Kurze Geschichte der Rebellion in Siebenbürgen. Nebst historisch-geographischen Erläuterungen. Mit den Schattenrissen der beyden Rebellen.Horia und Cloczka, Strasbour., In der BartholomäischenBuchhandlung auf dem Paradeplaz , p. 3 (în continuare se va cita:Kurze Geschichte der Rebellion).20. Nicolae Edroiu, Răsunetul european, op. cit., p. 13121. Este vorba de regele Ludovic al XVI-lea, erată ce se regăseşteşi în Izvoarele răscoalei lui Horea, p. 390.22. Kurze Geschichte der Rebellion, op. cit., p. 3-4.23. Nicolae Edroiu, Răsunetul european, op. cit., p. 131.24. , Kurze Geschichte der Rebellion, op. cit., p. 4-5.25. Ibidem, p. 7-8.26. Ibidem, p. 9.27. Datele parvin după mişcarea lui Sofronie când înregistrarearomânilor s-a făcut mult mai exact, Avram Andea, Aurel Răduţiu,Nicolae Edroiu, Transilvania sub stăpânirea habsburgică, în IstoriaRomâniei. Transilvania, vol. I., Cluj-Napoca, Editura Societateaculturală „Gheorghe Bariţiu”, 1997, p. 659.28. Kurze Geschichte der Rebellion, op.cit., p. 12-14.29. Ibidem, p. 15-2030. În această parte sunt redate mai multe scrisori care dau şi titlulunor subcapitole ale acestei părţi.Scrisorile sunt expediate din

Viena, Cluj, Dej şi Radna fiind ulterior completate cu rapoarteleaustriece oficiale.31. Eva Mârza, descrierea fizică a lui Horea.32. În general sunt folosite de autor informaţii din ziarele: WienerZeitung, Presspûrské Nowinty, A Magyar Hirmondó, PressburgerZeitung. Pot fi consultate în Izvoarele răscoalei lui Horea, p. 23-165.33. Petre Din, Mitul lui Iosif al II-lea în sensibilitatea colectivă aromânilor ardeleni, Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, 2003; DoruRadosav, Arătarea împăratului. Intrările imperiale în Transilvania şiBanat (sec. XVIII-XIX) Dicurs şi reprezentare, Cluj-Napoca, EdituraPresa Universitară Clujeană, 2002; Ileana Bozac, Teodor Pavel,Călătoria împăratului Iosif al II-lea în Transilvania la 1773, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 2006. 34. Nicolae Edroiu apreciază că autorul broşurii provenea dinTransilvania, ipoteză destul de valabilă şi astăzi. Există şiprobabilitatea ca lucrarea în sine să fi fost tipărită în altă partepentru a putea fi introdusă m-ai usor în circuitul de carte dinTransilvania. Nicolae Edroiu, Răsunetul european, op. cit., p. 130.35. Kurze Geschichte der Rebellion, op. cit., p. 45.

Bibliography:

1. Prodan, David. Răscoala lui Horea / Horea’s rebellion,vol. I şi II., Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1979.

2. Pascu, Ştefan. The publication of sources concerning therevolt oh Horea, în Rumanian Studies An International Annual ofThe Humanities and Social Sciences, editat de Keith Hitchins,vol. I, Leiden, 1970.

3. Densuşeanu, Nicolae. Revoluţiunea lui Horea înTransilvania şi Ungaria, 1784-1785 / Horea’s revolution inTransylvania and Hungary, 1784-1785, Bucureşti, TipografiaRomânului Carol Gobe1, 1884.

4. Dumitriu-Snagov, Ion. Românii în arhivele Romei. SecolulXVIII / Romanians in Rome’s archives. XVIIIth century,Bucureşti, 1973.

5. Edroiu, Nicolae. Răsunetul european al răscoalei lui Horea/ The European echo of Horea’s rebellion, Cluj-Napoca, EdituraDacia, 1976.

6. Bartoş, Gheorghe. Horea, Cloşca şi Crişan în iconografiavremii / Horea, Cloşca and Crişan in their time’s iconography, inActa Musei Napocensis, nr. VIII, 1970.

7. Andea, Avram; Răduţiu, Aurel; Edroiu, Nicolae.Transilvania sub stăpânirea habsburgică / Transylvania underHabsburgic dominion, in Istoria României. Transilvania / Historyof Romania. Transylvania, vol. I., Cluj-Napoca, EdituraSocietatea culturală „Gheorghe Bariţiu”, 1997.

8. Din, Petre. Mitul lui Iosif al II-lea în sensibilitatea colectivăa românilor ardeleni / Jospeh the IInd’s myth in the collectivesensibility of Transylvanian Romanians, Cluj-Napoca, EdituraNapoca Star, 2003.

107 >>>

I. Primul tip de tipături avut în vedere se referă la unnumăr de 7 foiletoane, dintr-un serial intitulat Novus orbispictus juventuti instituendae et oblectandae, destinat instruirii şidelectării îndeosebi a tineretului studios, redactat atât înlimbi de circulaţie culturală universală, ca latina, germana şifranceza, cât şi în limba maghiară. Foiletoanele respectiveproveneau din tomurile, dispersate către public, ale unuiserial de popularizare a cunoştinţelor ştiinţifice ale vremii,despre lumea înconjurătoare, precum şi despre curiozităţidiverse.

Însoţite de reprezentări grafice color, modernizatoare,componentele serialului amintit au fost destinate unei largipopularizări şi realizării unor veritabile colecţii particularede astfel de produse ale tiparului, deşi achiziţionarea lorpresupunea destul de însemnate eforturi pecuniare(probabil cei cu venituri modeste nu le puteau achiziţiona),menite să satisfacă setea de cunoaştere şi aviditatea deminunăţii ale omului începutului veacului al XIX-lea.

Autorul lucrării era E. J. Bertuch, iar foiletoanele aufost imprimate în tipografia vieneză a lui AntoniusPichsel. Ilustratorul care semnează adeseori pe planşe afost Jacob Xaver Schmuzer.

Dar să prezentăm pe rând piesele microcolecţiei de laMuzeul Unirii din Alba Iulia, care au ajuns în Biblioteca Vechea actualului fond, din vechea colecţie de carte constituită întimpul activităţii primului custode al instituţiei (de fapt aîntemeietorului ei), savantul naturalist şi arheolog, AdalbertCserni (1842-1916)

- Exemplarul 1 (cu cota BV 1418)Conţine 21 foi tipărite + 10 planşe color. Textul şi

ilustraţia se referă la animalele patrupede, păsări, peşti, plante,insecte

- Exemplarul 2 (cu cota BV 1419)Impresionează cu cele 4 foi de titlu ale sale, în cele 4

limbi specificate, situaţie care în opinia noastră reprezintă ocuriozitate tipografică rar întâlnită. Conţine 23 foinenumerotate şi 5 planşe ilustrative, color. Planşeleînfăţişează plante şi insecte, ilustratorul fiind acelaşi din cazulprimului foileton. Pe foile de titlu se specificau şidemnităţile ştiinţifice ale autorului, care nu erau puţine, cade exemplu: Membru al Academiei Imperiale acuriozităţilor naturii şi al Academiei de arte din Berlin,membru al Academiei de ştiinţe din Maienţa, al Societăţiieconomice din Leipzig, al Societăţii de istoria naturală dinJena etc. Tot de pe foile de titlu amintite, cei interesaţiputeau afla despre cuprinsul publicaţiei seriale amintite, careera „un amestec interesant de animale, plante, flori, fructe, minerale,costume, antichităţi şi alte obiecte instructive şi amuzante”,remarcabil fiind accentul pus pe caracterul delectabil şi deagrement cultural al componentelor sale.

- Exemplarul 3 (cu cota BV 1420)Lipseşte foaia de titlu, păstrându-se doar 20 de foi + 6

planşe color. Conţine animale terestre, peşti, ciuperci, flori.Ca semn al faptului că exemplarele provin din fondul decarte al vechiului muzeu din Alba Iulia poate fi invocatăştampila ex-libris, cu înscrisul: „BIBLIOTECASOCIETĂŢII DE ISTORIE, ARHEOLOGIE ŞI ŞT.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 108

G a b r i e l a M I R C E A ; D o i n a D R E G H I C I UMuzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia

National Museum of Union, Alba Iulia

Imprimate vieneze de la începutul secolului al XIX-lea consultate şi introduse în Biblioteca Muzeului din Alba Iulia

de către Adalbert Cserni (1842-1916)

Viennese printings from the begining of the XIXth Century consulted and introduced in the Library of the Museum of Alba Iuliaby Adalbert Cserni (1842-1916)

Printings analysed by the authors of the study were definitely also used by the first custodian of the museum from AlbaIulia, Adalbert Cserni, who made sure that they entered the fund of Documentary Library from the institution he had created.They represented a reference book for Cserni in studying both the flora and fauna from the surroundings of Alba Iulia, andancient vestiges from Apulum. Eight feuilletons of a scientific series, printed in Vienna, in 1807-1808, and a copy of the workwritten by Ludwig Goro, Wanderungen durch Pompeij, Vienna, 1825 are part from this specific context.

Keywords: Transylvanian old books, foreign modern printings, coloured printed plates, book engraving, lithography,documentary library

Institution’s address: str. Mihai Viteazul, nr. 12-14, Alba Iulia, România, tel: +40 258 813 300, fax: +40 258 811 853, web: www.mnuai.ro, e-mail: muzeulalba_relatiipublice@yahoo.com

Personal e-mail: peace_gabi@yahoo.com

NATURALE A JUD. ALBA 1888”- Exemplarul 4 (cu cota 1421)Este remarcabilă prezenţa celor 4 Dedicaţii, de la

începutul lucrării, semnate de Franciscus Xavier Peruscheg,adresate unor somităţi politice ale momentului, considerateprotectoare culturale la cel mai înalt nivel, ca: Regele (sic!),Principele şi Arhiducele Austriei Iosif, Principele Poloniei şi LituanieiAlbert Casimir, Nicolaus Eszterhazy de Galathna şi în fine CarolPallfy de Erdöd. Conţine 22 file nenumerotate + 8 planşe color,gravate tot de către Schmuzer. Textul şi planşele se referă laanimale terestre, păsări, batracieni, insecte. Interesentă estesubsecţiunea Miscellanea sau Melanges, care satisfăcea setea decuriozităţi şi de diversitate a unui public tot mai doritor să seinstruiască, chiar şi dacă într-o manieră oarecum fantezistăuneori, despre curiozităţile naturale şi vestigiile istoriceimpresionante ale lumii în care trăia. Pe acest exemplar sepoate descifra cu greu un ex-libris manuscris, realizat cucreion albastru, aparţinându-i lui Szöcs Ar[pad?], ceea ce arputea deconspira, din tăcerea vremurilor trecute, numeleprimului posesor al serialului de foiletoane tipograficeamintite, de la care ele vor fi ajuns în posesia lui AdalbertCserni (1842-1916), pentru ca apoi ele să intre în colecţia decarte a Bibliotecii Muzeului întemeiat şi condus de celamintit, iar de acolo Biblioteca Veche, de acum.

- Exemplarul 5 (cu cota 1422)Pe copertă apare un text dedicatoriu semnat de acelaşi

Franciscus Xav. Peruscheg, adresat baronului Gheorghe Banffi

de Losontz, care se repetă pe foaia a IV-a. Primele 4 foiconţin titlul serialului Novus orbis pictus..., în limbile latină,maghiară, germană şi franceză. Exemplarul conţine 28 foinenumerotate + 14 planşe color, care ilustrează specii depăsări, plante, viermi şi 2 planşe care prezintă antichităţi.Observăm că prin protectorul său, baronul GheorgheBanffi, serialul se apropie de gusturile şi sensibilităţileestetice ale unui public transilvan, mai mult sau mai puţintânăr, iubitor de autoinstrucţie prin lectură şi analizareaunor planşe ilustrative gravate şi imprimate color. Ne putemca atare imagina şi în Transilvania existenţa unui publiciubitor de astfel de foiletoane poliglote, vorbitor inclusiv delimbă franceză, un public nu prea numeros totuşi, pe carese impune să îl plasăm mai de grabă în protipendada vremiişi mai puţin în clasa de mijloc, dar cu timpul aceste apariţiitipografice vor fi avut un public tot mai lărgit, racolatdinspre categoriile sociale de mijloc. Ne putem imagina maipuţin burghezimea transilvană vorbind franţuzeşte, decâtnobilimea!

- Exemplarul 6 (cu cota1423)Nu posedă foaie de titlu şi are o paginaţie de 22 foi

numerotate + 19 planşe color, ilustrând insecte, corali, moluşte(cu diverse cochilii), plante, ultimele 7 planşe corespunzândsecvenţelor Miscellanea. Gravorul ilustraţiei era acelaşiSchmuzer amintit anterior. Hârtia de epocă pare a prezenta,spre cotor, filigranul M.H.(?), dar lectura noastră nu estesigură

109 >>>

- Exemplarul 7 (cu cota1424)Şi acestui foileton îi lipseşte foaia de titlu. În rest el are

20 foi nenumerotate + 9 planşe color, care exemplificăamfibieni, păsări, patrupede. Se remarcă sporadicele intervenţiimanuscrise în creion ale unor lectori transilvani

Ca o concluzie a prezentării celor 7 foiletoane depopularizare a unor cunoştinţe ştiinţifice vehiculate înspaţiul german, inclusiv în cel al Împărăţiei austriece şi alTransilvaniei, mai ales că imprimarea serialului s-a petrecutla Viena, în primii ani ai secolului al XIX-lea (1807, 1808),apreciem în mod pozitiv pertinenţa explicaţiilor ştiinţifice,cu limitele de rigoare ale epocii şi acurateţea, chiar valenţeleestetice ale planşelor însoţitoare. Aceste imprimate, princare se popularizau cunoştinţele ştiinţifice diverse alemomentului, prin insolitul lor, pot fi considerate, atât carepere bibliografice, cât şi ca produse ale tiparului, „rara etpretiosa”, din categoria tipăriturilor moderne europene, cuo ilustraţie gravată în metal, ceea ce conferă o valoare cutotul specială serialului. De menţionat este şi faptul că neaflăm, cu ilustraţia gravată a acestui ciudat serial ştiinţific-educativ-delectiv, în prefaza utilizării pe scară largă alithografiei în arta tiparului continentală. Din aceste motiveconsiderăm oportună propunerea celor 7 valori ale tiparuluieuropean prezentate pentru a fi restaurate, într-un viitor câtmai apropiat, ca mostre cu o valoare patrimonială ridicată.Ele ilustrează şi modul în care s-a documentat AdalbertCserni despre cercetarea faunei şi florei europene laînceputul secolului al XIX-lea, prin efortul său ulterior derepertoriere a faunei şi florei din împrejurimile Alba Iuliei şiîntemeierea secţiei de ştinţele naturale a Muzeului din oraşulnostru, el ducând spre împlinire mai înaltă tocmaidirectivele ştiinţifice pe care asemenea tipărituri de laînceputul secolului al XIX-lea le prefigurau.

II. Ultimul produs al tiparului vienez, din primajumătate a secolului al XIX-lea, pe care dorim de asemeneasă îl prezentăm în contextul comunicării de faţă, este unvolum spectaculos, ca dimensiuni şi ţinută grafică, dinpăcate şi el destul de puternic deteriorat.

Este lucrarea lui Ludwig Goro, Wanderungen durchPompeij..., Viena, 1825, tipărit de Mörschner şi Jasper.Volumul in folio conţine, alături de foaia de titlu, ilustrată cuo gravură în metal, de Bossi del..., alte 9 file numerotate cucifre romane, o filă nenumerotată, 175 pagini text, o filănenumerotată, 21 hărţi şi planşe. Pe fila a doua se citează, camotto, versurile lui Schiller despre Pompei.

Prefaţa autorului este semnată în 14 iunie 1824. Seremarcă sobrietatea germană a tipăriturii. Ea transpare atâtdin modul de redactare textuală, însoţită de note de subsol,care includ uneori surprinzătoare detalieri, cât şi din ceailustrativă.

Gravorii şi desenatorii implicaţi merită a fi amintiţi,deoarece ei au contribuit la reînvierea în imaginarul colectiva anticului Pompei, ceea ce constituia o particularitateinteresantă a lucrării. Seria lor este următoarea: „R. Biondisculp. 1824”, „Lit. Mazzolla 1823 şi 1824”, „S. Bossi 1824”,Lit. Atticiati 1823”, „Schönfelder sclp. 1823”, „V. Mehriongrv.” Papin sclp.”, „Frůvirth sc. 1825”, „D. Casanova sculp.1824”.

Autorul lucrării era transilvan de origine1, ceea ceconferă lucrării un interes particular. Şi în legătură cu acestexemplar se conturează suspiciunea întemeiată că el a fostutilizat de către Adalbert Cserni, care atunci când s-areorientat profesional, de la studierea cadrului natural deviaţă din împrejurimile Alba Iuliei, înspre cea a vestigiilorromane ale fostului Apulum, a acordat o atenţie deosebităcercetărilor arheologice făcute îndeosebi la Pompei2, BudaVeche şi Viena, mersul cercetărilor de acolo constituindpentru el un model demn de a fi urmat. În acest context,lucrarea lui Ludwig Goro a reprezentat pentru Cserni undeosebit de bun material documentar şi bibliografic.

Lucrările tipografice prezentate constituie atracţiiistorice şi bibliografice care merită a fi restaurate şi păstrateîn condiţii optime în colecţia de tipărituri moderne cuvaloare patrimonială ale Bibliotecii documentare a Muzeuluidin Alba Iulia.

Note:

1. Révai Nagy Lexikon, VIII, Budapesta, 1913, p. 643. Vezi şi RévaiNagy Lexikon, XV, Budapesta, 1922, p.574, unde lucrarea luiGoro estă dată la bibliografie.2. Pentru istoricul cercetărilor arheologice de la Pompei vezi,pentru mediul românesc din Transilvania şi C. Diaconovici,Enciclopedia română, III, Sibiu, 1904, p. 638, sau mai recent Jean-Paul Descoeudres, Pompeii revisited. The Life and Death of a RomanTown, [Sydney, 2006], semnalată nouă de către Radu Ciobanu.

Bibliography:

1. Jean-Paul Descoeudres, Pompeii revisited. The Life andDeath of a Roman Town, [Sydney, 2006]

2. C. Diaconovici, Romanian Enciclopedia, III, Sibiu, 1904.3. Révai Great Lexikon, VIII, Budapest, 1913; XV,

Budapest, 1922.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 110

PP entru cartea românească tipărită, mai alespentru cea de secol XVI, frontispiciile suntelemente de mare valoare artistică.

Alcătuite de obicei din antrelacuri şi motive vegetale, ele seremarcă prin frecvenţa apariţiilor, dimensiuni (adeseaocupă o jumătate de pagină) şi complexitatea execuţiilor.

În tiparul românesc, Macarie include cel dintâi – înLiturghier (1508) – trei modele de frontispicii cuornamente împletite, unul dintre ele conţinând înmedalion stema Ţării Româneşti: corbul încoronat cucrucea în cioc, încadrat de vrejuri de iederă, jos, şi dereprezentările soarelui şi lunii, la partea superioară. Înmod cert acestea au fost modelele pentru principalelefrontispicii coresiene. În alte câteva cazuri, Coresi preiaclişee vechi veneţiene ale sârbului Božidar Vuković, seinspiră de la Liubavici sau împrumută modele noi,renascentiste, din tipografia occidentală.

Diaconul Coresi se manifestă fertil în privinţatipologiei frontispiciilor sale, ceea ce o şi face să fie greude stabilit. În ansamblu, putem vorbi de trei motive dupăcare sunt alcătuite frontispiciile: al antrelacului, cornulabundenţei şi al dreptunghiurilor încasetate tip à lagrecque. Tipurile şi subtipurile identificabile pe criteriulcompoziţiei sunt numeroase, de multe ori diferenţafăcând-o doar prezenţa sau înlocuirea unor iniţiale defactură sacră.

Putem numi ‘tradiţionale’ frontispiciile de tipul arabesc(motivul antrelacului), predominant la Coresi, pe caretipograful îl preia în diverse variante de la înaintaşii săi şi îl

adaptează (sau nu) la nevoile cărţilor sale. Cum acestefrontispicii sunt utilizate fiecare în mai multe tipăriturirealizate la diferenţe de ani de zile, le vom prezentaindependent de vreun criteriu cronologic.

Liturghierul lui Macarie din 1512 este sursa unuifrontispiciu dreptunghiular (circa 145 x 85 mm) prezent cumici modificări în Triodul Penticostar din 1557-1558,Tetraevanghelul din 1561, Tetraevanghelul slavon din anulurmător, în Apostol etc. Este alcătuit din vrejuri împletiteintersectate după trei cercuri, încadrat de împletituri lateralede nuiele terminate în muguri ce pornesc din colţurileinferioare şi se înalţă până la cele superioare. Din colţurilede sus se îndreaptă către interior doi muguri ce încadreazăcrucifixul central din nuiele împletite. Crucea este însoţităde iniţialele IC XC NИ KA CX ΠB, iar, alteori, ultimeledouă grupuri sunt schimbate în MΛ şi PБ (Fig. 1).

111 >>>

E m i l i a n C O R N E A N UUniversitatea “Transilvania” din Braşov, Facultatea de Litere“Transylvania” University of Braşov, Faculty of Letters

Arta frontispiciului în tipăriturile coresiene

Frontispiece art in Coresi`s printed books

The article presents the frontispieces used by Coresi since they are artistic elements of great value on the whole decorationof the books he printed. There are only three main motifs present in all Coresi`s frontispieces, but they enjoy a large varietyof types and sub-types. The paper studies their aesthetic achievement, identifying, at the same time, their origin, persistence inmultiple printings, and adjustments caused by different contextual requirements. Versatility is the word when it comes toanalyze Coresi`s frontispieces: he uses inherited models as such, adapts them if necessary and introduces western innovations,yet without losing a unitary vision so specific to Romanian printed books of this century.

Keywords: 16th century Braşov, old printed books, Coresi, frontispiece art, entrelacsInstitution’s address: B-ul Eroilor nr. 25, Braşov, România,

tel: +40 268 474059, Fax: +40 268 474059, e-mail: f-litere@unitbv.roPersonal e-mail: emilian.corneanu@unitbv.ro

Fig. 1. Tetraevanghel slav, 1562

Un alt tip de frontispiciu dreptunghiular cu dezvoltareorizontală (169 x 92 mm) este prezent în Triodul Penticostardin 1557-1558 realizat din nuiele în antrelacuri dispuse înpatru cercuri intersectate. Motive în zig-zag, ce pleacă dintr-un colţ şi sfârşesc în cel opus, descriu trei romburi întrecercuri. Din colţurile inferioare cresc vrejuri verticale cedepăşesc chenarul din linii duble, aliniindu-se la înălţime cubraţul orizontal al crucii. Nuiele ce ies din chenar seîncolăcesc în jurul lor formând antrelacuri. Compoziţiaaceasta deosebită poartă şi coroane la mijloc, iar vrejurile setermină în muguri ce amintesc tot forma coroanei. Vrejuride acant oblice, dezvoltate în semipalmete, se extind pânăspre crucea centrală pe care o încadrează grupurile deiniţiale IC XC NИ KA. (Fig. 2).

Din Evangheliarul macarian (1512) preia Coresi unfrontispiciu dreptunghiular, dar cu laturi aproape egale (156x 135 sau 156 x 138 mm), de mari dimensiuni, cu careîmbogăţeşte Triodul Penticostar, Tetraevanghelul din 1562,Apostolul, Octoihurile din 1574, 1575 (Fig. 3) şi 1578, Psaltirea

slavă din 1577. Împletiturile de nuiele alcătuiesc cercuriconcentrice ordonate în jurul corbului mic – din stema ŢăriiRomâneşti – încoronat, cu crucea în cioc şi capul întorsspre dreapta. Două cruci intersectate, una cu braţele aliniatela chenar, alta cu ele îndreptate spre colţuri, formeazămedalionul alb pe care este figurat, cu negru, corbul. Întrebraţele crucilor opt puncte vegetale împlinesc decorul.Colţurile de jos nasc vrejuri laterale intersectate înantrelacuri, încoronate şi terminate în muguri care se oprescla trei sferturi din înălţimea chenarului dublu. Colţurilesuperioare sunt împodobite cu muguraşi, iar, la mijloc,crucea surmontează frontispiciul; poate fi încadrată deiniţialele IC XC sau simplă (ca în Triodul Penticostar din 1557-1558).

Asemănător ca apariţie este unfrontispiciu de aproximativ 140 x 130 mmprezent, de exemplu, în Octoihul din 1567şi în cel din 1578. Hăţişul aceloraşi cercuriconcentrice este fragmentat de optpalmete mai dezvoltate. Central, corbulmic cu crucea în cioc are capul întors sprestânga. Vrejurile laterale, ce ies dinextremităţile inferioare, sunt mai suple,alcătuite din două fire împletite, ce secomplică într-un motiv-antrelac la mijloc.

Ele se termină la trei sferturi din înălţimea frontispiciuluiprintr-un mugur trilobat ce iese dintr-o coroană cu liniiprecise. Crucea lipsită de iniţiale este gardată de mugurisimpli cu patru frunzuliţe.

O xilogravură mare (156 x 138 mm – o jumătate depagină) desenează în mai multe cărţi coresiene (TriodPenticostar, Tetraevanghel românesc din 1561, Tetraevanghel slavondin 1562, Octoihurile din 1557, 1574, 1575) frontispiciulpreluat de la Macarie având în centru corbul mare cu aripiledesfăcute (Fig. 4). Acest simbol heraldic muntean esteîncadrat de doi pomi şi poartă în cioc, spre dreapta, cruceamare albă. Antrelacuri concentrice umplu întregul spaţiudintre medalion şi chenar. Nuiele împletite formează

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 112

Fig. 2. Frontispiciu din patru cercuri intersectate alTriodului Penticostar, 1557-1558

Fig. 4. Frontispiciu cu corbul mare prezent în Octoihul Micdin 1557

Fig.

3. O

ctoih

II, 1

575

ornamentele laterale terminate în muguri ce nu depăşescjumătatea înălţimii frontispiciului. Colţurile de susgenerează muguri orientaţi spre crucea mare, centrală, alecărei braţe adăpostesc iniţialele IC XC NИ KA. Într-ovariantă se adaugă şi grupurile MΛ şi PБ.

Un tip aparte de frontispiciu cu arabescuri este celcopiat de Coresi din Slujebnicul slavon (Liturghierul) editat deBožidar Vuković la Veneţia în 1519, pentru Liturghierul săudin 1567-1568 (Fig. 5). El mai este prezent şi în Psaltirea

slavonă din 1568. Este format din trei cercuri mari ce seîntretaie, dimensiunile totale ale frontispiciului fiind de 107x 57 mm. Centrul frontispiciului este ocupat de un scutstilizat ce prezintă cu negru pe fond alb o cruce simplăsurmontând iniţialele БO (de la Božidar). Centrul cercurilorexterioare este umplut de încrucişări duble de nuiele,spaţiile dintre acestea prezentând haşuri fine. Laextremităţi se dezvoltă simetric lujeri înfrunziţi aduşicătre interior, iar intersecţiile cercurilor sunt ornate destilizări de muguri. La partea superioară, între aceştiaşi lujerii laterali este figurată câte o steluţă cu şasebraţe. Din centru se ridică un fleuron mic cu cincipetale.

Cu aceeaşi origine şi realizare asemănătoare esteun frontispiciu ce decorează Liturghierul din 1567-1568, ale cărui vrejuri formează cinci cercuri intersectate,având dimensiunile de 110 x 50 mm (Gheţie, Mareş, p. 272).

Tributar Sbornicului lui Vuković din 1538 (Veneţia) este unfrontispiciu ce apare în ediţia coresiană a acestei cărţi din1580. Împletiturile de nuiele în motive fitomorfe şi geome-

trice umplu un câmp dreptunghiular. Particularitatea apare lacrucea mare de la centrul părţii superioare pe care este figu-rată scena „Răstignirii”. La extremităţile crucii sunt figuratesimbolurile celor patru evanghelişti (Andreescu, p. 37).

O compoziţie originală ce denotă deja tendinţa de adiversifica motivul antrelacului este cea prezentă în Sborniculdin 1580 şi reluată de Şerban în Palia din 1582 (Fig. 6).Frontispiciul dreptunghiular afişează în centru blazonulfamiliei Bathory – cu respectarea regulilor heraldice -, fiindîncadrat de antrelacuri simetrice, circulare ce se extind floralcătre laturi, în dispuneri aerisite. Partea superioară prezintăintersecţia în antrelac a patru semipalmete, mai generoasesus şi mai reduse la partea inferioară. Spre colţuri, dinchenar ies antrelacuri terminate în muguri aduşi spreinterior. Între cele două rânduri de motive, delimitate prinpuncte, figurează iniţialele lui Hristos: IC XC.

Deja rupt de modelul cu arabescuri este frontispiciul ceapare în Octoihul slavon din 15781. Acesta este de mai micidimensiuni – reluat şi ca vinietă în text – şi construit dupăo concepţie geometrică, cu suprafaţa împărţită în casetedreptunghiulare de o bandă şerpuind după un traseuapropiat motivelor à la grecque (Andreescu, p.35). Liniilede încasetare sunt duble, iar fondul este acoperit cuelemente vegetale fine (tulpini, frunze, rozete). Medalionulcentral este ocupat de corbul mic, cu aripile desfăcute şicruce în cioc (Fig. 7). Aici, un element heraldic muntean

este amplasat într-un cadru occidentalizat ca pentru a ilustraun proces de înnoire a ornamenticii. Frontispiciul esteîncadrat lateral de lujeri înfrunziţi simpli, pe motivularborelui vieţii.

Cu totul deosebit este frontispiciul din Cazania a II-a(1580-1581), construit pe motivul cornului abundenţei,

de factură renascentistă târzie. Sepresupune că matriţa lui s-a aflatprintre cele aduse de GeorgGreus din Germania în 1580.Printr-un astfel de import, Coresise dovedeşte un modern altimpului său şi nu un încorsetatîn tradiţie. Un dreptunghi alungitilustrează un mănunchi vegetalcentral din care se dezvoltăsimetric două cornuri aleabundenţei. Ele genereazăsemipalmete şi ramuri înfrunzite

113 >>>

Fig. 5. Liturghierul din 1568 afişează frontispiciul cu iniţialele lui Božidar

Fig. 7. Motiv à la grecque în frontispiciul din Octoih (1578)

Fig. 6. Frontispiciu cu stema familiei Bathory încadrat de ornamente tipografice

dispuse în volute, aceste stilizări fitomorfe acoperindîntregul fond (Fig. 8).

Observăm că, în primele etape ale activităţii sale,diaconul Coresi preia clişeele pentru ornamentaţii aletipografiei târgoviştene, pentru ca mai apoi să se manifeste

creator prin adoptarea deelemente ale modei apusene.Desigur că o viziune unitarăasupra ornamenticii îl determinăsă menţină motivele vechi careapar mereu în ediţiile succesiveale unor tipărituri (a se vedeacazul Octoihurilor sau Tetra-evangheliilor). Aceleaşi consi de -rente (şi, probabil, o necesitatepractică de moment) îl fac peCoresi să adopte în cărţile saleornamente din ediţiile similare,veneţiene, ale lui B. Vuković.

Coresi este un inovator sub toate aspectele artei cărţilorsale, şi cu atât mai mult în privinţa artei frontispiciilor. Elpreia câştigurile tiparului de până la el, caută să nu încalceflagrant tradiţia, dar să aducă o înnoire ornamenticii. Prinîmprumuturi şi adaptări de motive ale tiparului apusean,Coresi înlocuieşte în grafica românească de carte viziuneageometrizantă cu una vegetal-florală (2, p.34), opera lui

fiind un semnificativ pas înainte.

Notă:

1. Nu avem cunoştinţă despre prezenţa sa şi în alte coresiene.

Bibliografie

1. ALEXIANU, Alexandru. Acest ev mediu românesc –însemnări de iconografie şi artă veche românească / TheseRomanian Middle Ages - notes on old Romanian iconographyand art. Bucureşti, 1973.

2. ANDREESCU, Ana. Arta cărţii. Cartea româneascăveche: 1508-1700 / The art of the book. Romanian old book:1508-1700. Bucureşti : Univers enciclopedic, 2002.

3. BIANU, Ion, HODOŞ, Nerva, SIMONESCU,Dan. Bibliografia românească veche, 1508-1830 / OldRomanian bibliography, 1508-1830. Vol. I, IV. Bucureşti:Stabilimentul Grafic I. V. Socec, 1903/1944.

4. DEMENY Lajos, DEMENY, Lidia A. Carte, tiparşi societate la români în secolul al XVI-lea / Book, printing andsociety for the Romanians of the XVIth century. Bucureşti :Kriterion, 1986.

5. GHEŢIE, Ion, MAREŞ, Al. Diaconul Coresi şiizbânda scrisului în limba română / Deacon Coresi and thetriumph of writing in Romanian language. Bucureşti : EdituraMinerva, 1994.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 114

Fig. 8. Motivul cornul abundenţeiîn frontispiciul Cazaniei a II-a (1580-1581)

Diaconul Coresi, statuie în curtea Bisericii Sf. Nicolae din Braşov

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Diaconu_Coresi_Statue_Brasov.jpg

DD e la apariţia lor şi până astăzi, tipăriturileBălgradului s-au bucurat de nenumărateconsideraţii. Mărturie stau numeroasele

studii dedicate acestui subiect, care au încercat să surprindăfie producţia de carte bălgrădeană, meşterii tipografiimplicaţi1, fie provenienţa şi filigranele hârtiei2 utilizate. Cutoată această istoriografie bogată, tema nu a fost epuizată,existând încă posibilităţi de interpretare care continuă sădinamizeze şi să aducă în prim-plan un univers ce se cere elînsuşi în permanenţă decodat şi reorganizat. Pornind de laacest aspect, demersul de faţă încearcă să completezeexegeza problemei, abordând-o dintr-o altă perspectivă.Studiul prezentat, fără a avea un caracter exhaustiv, este axatpe observaţiile personale legate de diferenţele şi asemănăriledintre hârtia tipăriturilor bălgrădene.

Trebuie precizat că aceste tipărituri s-au dovedit fragilepeste timp datorită componenţei lor, respectiv hârtie,învelitori din piele, scoarţe de lemn. Numeroase pericole leameninţă, fie că avem în vedere îmbătrânirea lor naturală3,uzura funcţională4, agenţii chimici, fizici, biologici sauneglijenţa umană5. Neglijenţa şi indiferenţa factorului umangenerează indirect instalarea unor factori microclimaticiimproprii6 şi de aici degradarea cărţilor, deseori foarteavansată, încât salvarea lor presupune o muncăimpresionantă din partea restauratorilor. Pe parcursul

fluxului tehnologic, restauratorii au acces la cele maiascunse zone. Acestea se situează la nivelul cotoruluiinterior, sub forzaţ, de unde pot fi scoase la iveală file scrisecare pot furniza detalii importante despre carte7. Rolulrestauratorilor nu este doar acela de a reda funcţionalitateacărţii, ci şi de a crea un parteneriat cu istoricii în vedereaobţinerii unor amănunte în plus, utile cercetării. Pentru că,alături de reconstrucţia fidelă a faptelor, a traseului parcurs,aceste cărţi devin semnificative în măsura în care stabilesc oconexiune între contextul istoric şi imagine, dar mai ales înmăsura în care stabilesc maniera de percepţie şi decontextualizare a celor prin mâinile şi minţile cărora trec8.

Este bine cunoscut faptul că, în secolul al XVII-lea, latipografia de la Alba Iulia au fost utilizate mai multesortimente de hârtie, produsă în mori autohtone saustrăine9. Cu prilejul restaurării am avut acces la uneleexemplare care mi-au oferit în acest sens o serie deinformaţii. M-am oprit asupra a două tipăriturireprezentative pentru tipografia de la Alba Iulia, NoulTestament, 164810 şi Chiriacodromion, 169911. Cercetarea a avutca subiect două exemplare aflate în patrimoniul MuzeuluiNaţional al Unirii şi alte două deţinute de MănăstireaNicula, toate restaurate la Centrul Naţional de Conservareşi Restaurare a Cărţii Vechi din cadrul muzeului albaiulian.Am urmărit în primul rând comportamentul hârtiei, după o

115 >>>

M a r i a Z G Â R C I UMuzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia, Centrul Naţional de Conservare şi Restaurare a Cărţii VechiNational Museum of Union, Alba Iulia, National Centre for Conservation and Restauration of Old Book

Consideraţii asupra hârtiei tipăriturilor bălgrădene

Considerations on paper of printings from Balgrad

Numerous studies dealing with the printing house of Balgrad attempted to record book production, involved mastertypographers or provenience and filigrees of paper that was used here. Despite all this generous historiography, the theme wasnot exhausted, possiblities of interpretation still existing, they continuing to animate and bring into notice a universe whichitself requires permanently to be decoded and reorganized.

This is why the study focuses on personal observations concerning differences and similarities amongst paper of printingsfrom Balgrad.

More types of paper, produced by autochthonous mills or from abroad, were used in the printing house from Alba Iulia,in the XVIIth century. On the occasion of restoration, I had access to some copies that offered me a series of information onthis line. I focused on two representative printings for the printing house of Alba Iulia, Noul Testament (New Testament), 1648and Chiriacodromion (Kyriacodromion), 1699 following paper behaviour, after an analysis of type, structure and deteriorations itsuffered.

Although the manner of manufacturing paper in the New Testament and Kyriacodromion is similar, usage of certain localtechniques, defective empirical restoration and storage, may favour substantial differentiations of structure, resistance andbehaviour of it.

Keywords: Balgrad, printing, paper, deteriorations, restorationInstitution’s address: str. Mihai Viteazul, nr. 12-14, Alba Iulia, 510010, tel. 0258813300; fax 0258811853Personal e-mail: liazgarciu@yahoo.com

analiză a tipului, structurii şi deteriorărilor suferite deaceasta.

Primul sortiment de hârtie aflat în atenţia mea, cel alNoului Testament, provine din producţie autohtonă, dinsecolul XVII, de la moara de hârtie de la Lancrăm12. Aceastăhârtie este fabricată din fibre de in şi cânepă, provenite dindeşeuri textile, supuse unui proces intens de albire, cucenuşă şi lapte de var, urmat de un proces de defibrare amaterialelor13. Lungimea fibrelor este foarte bună, iargrosimea hârtiei este constantă. Hârtia nu prezintă particulenedefibrate în masă, lucru ce atestă un proces de macerarea materiei prime corect executat. Încleierea suportului a fostfăcută cu gelatină, proba analizată dând reacţie negativă laiod în iodură de potasiu. Prin transparenţa hârtiei, se poateobserva prezenţa liniilor de apă şi a filigranelor. FiligraneleNoului Testament au fost identificate şi descrise de SofiaŞtirban în Din istoria hârtiei şi filigranului: Tipografia româneascăa Bălgradului ( sec XVII), ca mărci aparţinătoare unei moriconsacrate14. Aceste caracteristici indică un material suportde calitate din punct de vedere structural, comportamentuldiferenţiat al hârtiei celor două exemplare studiate fiinddeterminat de factori exteriori. În continuare am încercat oanaliză paralelă a acestor factori.

Lipsa scoarţelor a dus la deteriorarea mecanică a hârtieila ambele exemplare, în special la primele şi ultimele file,interiorul fiind oarecum protejat de astfel de degradări. Maimult, lipsa protecţiei învelitorilor la exemplarul deţinut demuzeu a dus la o îmbrunire mai pregnantă a hârtiei acestuia.La cel de-al doilea exemplar, se observă doar o patină - oculoare mai închisă a tranşei inferioare, a cărei cauză estenatura organică a materialului.

Noul Testament deţinut de muzeul albaiulian conţine oserie de elemente care arată că legătura nu este originală(foto 1): tranşa dreaptă, diferenţele de culoare de la tranşă,încercări de ornamentare a tranşei - ceea ce nu e specificpentru legătura Noului Testament, nervuri geminate,

lănţişorul foarte apropiat de tranşa inferioară, etc. Toateacestea implică o serie de modificări ale comportamentuluihârtiei atât în timpul depozitării, cât şi în procesul derestaurare. La exemplarul deţinut de Mănăstirea Nicula,legătura este cea originală, dar datorită grosimii şi utilizării

frecvente, cotorul este căzut. Spre deosebire de primulexemplar, remarcăm totuşi integritatea tranşei (foto 2). Laambele exemplare hârtia este desprinsă din legătură, înprimul caz datorită lipsei aţei de coasere, iar în cel de-aldoilea, datorită utilizării frecvente specifice cărţilor de cult.Aceste elemente împreună cu o păstrare a volumului încondiţii improprii şi o manipulare necorespunzătoare

determină o serie de deteriorări fizico- mecanice şi fizico-chimice15 ale hârtiei şi implicit un proces de restauraredificil:

- pierderi de material suport, purtător de informaţiescrisă din cauza neglijenţei şi neatenţiei în manipulare,ambalare, transport;

- plieri, fisuri şi ondulări ale filelor cauzate de prindereaşi mişcarea incorectă;

- slăbirea rezistenţei şi îmbrunirea hârtiei suport caurmare a acţiunii luminii şi a acidităţii uşor crescute;

- pete de ardere datorate apropierii de o sursă decăldură.

Toate acestea au determinat tratamente şi intervenţii derestaurare de mare amploare, cu descoaserea şi restaurareacompletă a volumelor.

Interesul de care s-au bucurat cărţile vechi în veacuriletrecute a făcut ca una din grijile deţinătorilor să fie aceea arecuperării lor atunci când se deteriorau17. Este evident cădin cele mai vechi timpuri au existat preocupări deconservare18. Din păcate, tratamentele de conservare şirestaurare administrate lucrărilor erau elaborate în urmaexperienţei empirice a meşteşugarilor, deseori defectuoase.Rezultatele intervenţiilor empirice de restaurare aucontinuat în timp să modifice nu numai starea fizico-chimică a cărţilor, ci şi imaginea artistică a acestora. Este şicazul Noului Testament studiat de noi. La exemplarul de laNicula am întâlnit completări empirice în zona cotorului, curolul de consolidare a acestuia. La exemplarul de la MuzeulNaţional al Unirii, pe lângă completări empirice alecolţurilor, au fost adăugate file manuscrise (foto 3), la care,în urma analizelor de laborator, am determinat un alt tip dehârtie, diferit din punct de vedere morfologic faţă de celoriginal. Cerneala ferogalică a pătruns în substrat şi acolorat fibrele, aderând foarte bine la suprafaţa materialului

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 116

suport. Acest fapt a făcut ca procesul de restaurare să fiemult mai complex aici decât la celălalt exemplar, respectiv oanaliză mai amănunţită a ph-ului, a grosimii, a materialelorde încleiere, a solubilităţii cernelii ferogalice etc. (În urmaanalizelor s-a dovedit că cerneala este stabilă la picurare,frecare, tamponare; prezentând o mare rezistenţă laumezeală19, această hârtie a putut fi spălată, atât în vedereacurăţirii, cât şi pentru corectarea ph-ului).

O deteriorare biologică vizibilă la Noul Testament de laNicula este rosătura de animale (foto 4). La fel de vizibilesunt găurile de zbor circulare, prezente în corpul cărţii, caurmare a trecerii insectelor xilofage dintr-un capăt în celălaltal volumelor. Pentru repararea acestor deteriorări a fost

nevoie de utilizarea unei cantităţi de hârtie japonezăconsiderabilă. Completarea20 s-a făcut prin metoda „ladublu”, folosind ca adeziv carboximetilceluloza, dupădefibrarea prealabilă a marginilor lacunelor. Defibrarea estenecesară în vederea obţinerii unei mai bune aderenţe întrematerialul suport şi hârtia japoneză. S-a folosit hârtiejaponeză corespunzătoare, atât cromatic, cât şi ca grosime.S-a avut în vedere ca hârtia japoneză la dublu, împreună cuagentul de lipire să aibă aceeaşi grosime cu grosimeasuportului de text pentru a nu se produce tensiuni între celedouă materiale21.

În ceea ce priveşte al doilea sortiment de hârtie supusanalizei, el este de producţie străină, din secolul XVII.

Vechea hârtie manuală produsă în Europa avea ca materieprimă de bază cârpele de in şi cânepă, plante cu conţinutridicat de celuloză ce îi dădeau o bună durabilitate în timp.Din lipsa unei producţii autohtone de calitate, pentrutipărirea Chiriacodromionului, 1699, s-a folosit hârtie dinimport. De fapt este vorba de mai multe tipuri de hârtieprodusă în ani diferiţi şi în mori diferite, în principal,italiene, germane şi franceze22. Astfel, fibrele de in şi cânepăau o lungime variabilă, iar grosimea variază şi ea. Acestlucru a fost cauza principală care a determinat o rezistenţămult mai mică în timp a integrităţii cărţii.

Chiriacodromionul deţinut de Muzeul Naţional alUnirii are învelitori din piele, dar lipsa scoarţelor, a agentuluide încleiere (foto 5) a dus la desprinderi ale filelor din

legătură, determinând o serie de deteriorări fizico-mecanice(foto 7), totuşi, nu atât de însemnate ca la exemplaruldeţinut de Mănăstirea Nicula. Etapele restaurării au decursnormal, fără a prezenta probleme deosebite.

Chiriacodromionul de la Nicula nu păstrează legăturaoriginală - remarcăm mai multe straturi ale învelitorilor.Elementele de legătură s-au pierdut, cusătura este aproapeinexistentă (foto 6), ceea ce a dus la deteriorări masive alehârtiei:

- pete şi depozite de murdărie datorate păstrării în

117 >>>

condiţii necorespunzătoare;- deteriorarea colţului de răsfoire;- răsuciri, plieri ale hârtiei, pierderi de material ca

urmare a depozitării şi manipulării greşite;- desprinderea parţială şi completă a unor file, ca urmare

a degradării cusăturii (foto 8).

Ca urmare a stării de conservare în care s-a aflatvolumul în momentul intrării în laborator, s-a procedat înprima fază la dezinfecţia acestuia. Spălarea a fost făcută înpachete de netex, care permit pătrunderea şi circulaţia apeispre file şi care ulterior se pot scoate uşor din baia despălare, fără ca filele să sufere deformări fizice şi mecanice.După aşezarea lor pe un suport solid, o parte a netexuluipoate fi înlăturată, fără a deforma fila de carte, iar cealaltăparte poate fi folosită ca suport de uscare. Corectându-sepH-ul după spălare, n-a mai fost nevoie de o deacidifiere asuportului, ci doar de o reîncleiere cu bicarbonat demagneziu datorită căruia a fost creat pe suprafaţă un stratprotector contra unei reacidifieri. În cazul filelor extrem dedeteriorate, cu mari porţiuni fragilizate, am optat şi pentruo dublare a acestora cu văl japonez.

Pornind de la consideraţiile anterioare, putemconcluziona că, deşi modul de producere a hârtiei NouluiTestament şi Chiriacodromionului este asemănător,folosirea anumitor tehnici locale de fabricare, îmbătrânireafirească, natura organică a materialelor, uzura funcţională,

restaurarea empirică defectuoasă şi condiţiile de depozitarepot favoriza în timp apariţia unor diferenţieri substanţialede structură, rezistenţă şi de comportament ale acesteia.

Lista fotografiilor

Foto 1, Elemente specifice relegării Noului Testamentdeţinut de MNUAI

Foto 2, Cotor căzut la Noul Testament deţinut deMănăstirea Nicula

Foto 3, Completări empirice ale hârtiei Noului Testament-MNUAI; file manuscrise

Foto 4, Deteriorări biologice la Noul Testament de laNicula

Foto 5, Particularităţi ale legăturii Chiriacodromionuluideţinut de MNUAI

Foto 6, Deteriorarea masivă a legăturiiChiriacodromionului deţinut de mănăstirea Nicula

Foto 7, Deteriorări fizico-mecanice ale hârtieiChiriacodromionului deţinut de MNUAI

Foto 8, Desprinderea parţială şi completă a unor file laChiriacodromionul de la mănăstirea Nicula

Foto 9 şi foto 10, Noul Testament; Imagini dupărestaurare

Foto 11 şi foto 12, Chiriacodromion; Imagini dupărestaurare

Note:

1. Eva Mârza, Din istoria tiparului românesc. Tipografia de la AlbaIulia 1577- 1702, Sibiu, 1998, p. 14-108.2. Sofia Ştirban, Din istoria hârtiei şi filigranului: Tipografiaromânească a Bălgradului ( sec. XVII), Alba Iulia, 1999, p. 50- 73.3. Aurel Moldoveanu, Conservarea preventivă a bunurilor culturale,Bucureşti, 1999, p. 99.4. Ibidem, p. 112.5. Fausta Gallo, Cauze biologice ale degradării materialelor debibliotecă, în Probleme de Patologie a cărţii. Culegere de materialdocumentar, vol. 31, Bucureşti, 1995, p. 33.6. Simonetta Vilanti, Factori microclimatici şi conservarea fondurilorde bibliotecă, în Probleme de Patologie a Cărţii. Culegere de materialdocumentar, vol. 31, Bucureşti, 1995, p. 5.7. Cătălina Cantimir, Aspecte privind restaurarea unei matricoleşcolare din secolul XVII, în Apulum, XLIV, Alba Iulia, 2007, p.661.8. Maria Zgârciu, Ioana- Daniela Trif, Cărţi româneşti vechisemnalate la Lancrăm. Probleme de conservare, în Apulum, XLVII,Alba Iulia, 2010, p. 537.9. Sofia Ştirban, Din istoria hârtiei şi filigranului: Tipografiaromânească a Bălgradului ( sec. XVII), Alba Iulia, 1999, p. 53-58.10. Doina Lupan, Circulaţia tipăriturilor de la Bălgrad în cele trei ţăriromâne şi contribuţia lor la realizarea unităţii spirituale a românilor, înApulum, XVIII, Alba Iulia, 1980, p. 266-267.11. Ioana Cristache – Panait, Kiriacodromionul de la Alba Iulia,1699. La 200 de ani de apariţie, în Îndrumător Pastoral, IV, AlbaIulia, 1980, p. 137; Doina Dreghiciu, Un argument al unităţiiculturale româneşti. Kiriacodromionul de la Alba Iulia, în PoartaInimii, Alba Iulia, 1980, p. 178.12. Sofia Ştirban, Din istoria hârtiei şi filigranului: Tipografiaromânească a Bălgradului (sec. XVII), Alba Iulia, 1999, p. 53-56;

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 118

Genot Nussbacher, Date privind istoricul morii de hârtie dinLancrăm, în Apulum, XV, Alba Iulia, 1977, p. 682- 69113. Ibidem, p.50.14. Filigranul reprezintă monograma principelui Gh. RakocziI, format din literele GR în ligatură.15. Paolo Calvini , Cauzele chimice ale degradării materialelor, înProbleme de patologie a cărţii. Culegere de material documentar, vol. 31,Bucureşti, 1995, p. 19.16. Alexandru Ştirban, Restaurarea pe volum nedesfăcut a uneiEvanghelii tipărită la Deal, 1644, în Apulum XXXV, Alba Iulia,l998, p. 623- 624.17. Doina Dreghiciu, Legători de cărţi în judeţul Alba, în Sargeţia,XXI- XXIV, Deva, 1998-1991, p. 197.18. Sofia Ştirban, Alexandru Ştirban, Un program de conservare şirestaurare a cărţilor şi documentelor vechi, Alba Iulia, în SesiuneaInternaţională de Restaurare - Conservare, Satu Mare, 1997, p. 178.19. Alexandru Ştirban, Evaluarea factorilor de degradare careacţionează în colecţiile muzeale, asupra suporturilor de natură organică,în Apulum, XXXVIII/2, Alba Iulia, 2001, p. 395.20. Sofia Ştirban, Conservarea preventivă a manuscriselor miniate pepergament, în Apulum, XXVII/2, Alba Iulia, 2002, p. 511.21. Idem, Conservarea preventivă a obiectelor Arheologice pe suportorganic, Alba Iulia, 2002, p. 75.22. Idem, Din istoria hârtiei şi filigranului: Tipografia românească aBălgradului( sec. XVII), Alba Iulia, 1999, p. 63.

Bibliography

Calvini, Paolo. Cauzele chimice ale degradăriimaterialelor/Chemical causes of materials degradation. In: Problemede patologie a cărţii. Culegere de material documentar/ Problems ofpathology of the book. Collection of documentary material, vol. 31,Bucureşti, 1995, p. 19-32.

Cantimir, Cătălina. Aspecte privind restaurarea unei matricoleşcolare din secolul XVII/ Aspects of the restoration of aseventeenth-century school transcripts. In: Apulum, XLIV, 2007,Alba Iulia, p. 661- 671.

Cristache- Panait, Ioana. Kiriacodromionul de la Alba Iulia,1699. La 200 de ani de apariţie./ The Kyriacodromion from AlbaIulia, 1699. At 200 years of publication. In: Îndrumător Pastoral/Pastoral Guide, IV, IV, Alba Iulia, 1980, p. 137- 142.

Dreghiciu, Doina. Un argument al unităţii culturaleromâneşti. Kiriacodromionul de la Alba Iulia./ The Kyriacodromionfrom Alba Iulia, 1699. At 200 years of publication. In: PoartaInimii/ The Gate of the Heart, Alba Iulia, 1980, p. 178- 188.

Dreghiciu, Doina. Legători de cărţi în judeţulAlba/Bookbinder in Alba Iulia. In: Sargeţia, XXI- XXIV,1998-1991, p. 197- 204.

Gallo, Fausta. Cauze biologice ale degradării materialelor debibliotecă/Biological causes of deterioration of library materials. In:Probleme de Patologie a cărţii. Culegere de material documentar/Pathology of the book. Collection of documentary material, vol. 31,Bucureşti, 1995, p. 33- 51.

Lupan, Doina. Circulaţia tipăriturilor de la Bălgrad în cele treiţări române şi contribuţia lor la realizarea unităţii spirituale aromânilor/Movement in the prints from Bălgrad in all threeRomanian countries and their contribution to the spiritual unity of theromanians. In: Apulum, XVIII, 1980, p. 266-273.

Mârza, Eva. Din istoria tiparului românesc. Tipografia de laAlba Iulia 1577- 1702/ From history of Romanian print. Printingof Alba Iulia 1577 - 1702, Sibiu, Editura Imago,1998, 218 p.

Moldoveanu, Aurel. Conservarea preventivă a bunurilorculturale/Preventive Conservation of Cultural Property, Bucureşti,Editura Ministerului Culturii, 1999, 414 p.

Nussbacher, Gernot. Date privind istoricul morii de hârtiedin Lancrăm/ Dates on history Lancrăm paper mill. In: Apulum,XV, 1997, p. 682- 691.

Ştirban, Sofia; Ştirban, Alexandru. Un program deconservare şi restaurare a cărţilor şi documentelor vechi, Alba Iulia/A program of conservation and restoration of old books anddocuments, Alba Iulia. In: Sesiunea Internaţională de Restaurare-Conservare/International Session of Restoration-Conservation, SatuMare, 1997, p. 178- 187.

Ştirban, Alexandru. Restaurarea pe volum nedesfăcut a uneiEvanghelii tipărită la Deal, 1644/ Restoration of un unopenedvolume of the Gospels printed in Deal, 1644. In: Apulum XXXV,Alba Iulia, l998, p. 623- 629.

Ştirban, Sofia. Din istoria hârtiei şi filigranului: Tipografiaromânească a Bălgradului (sec. XVII)/ From the history of paperand watermarks: the Romanian printing of Bălgrad (XVII), AlbaIulia, Editura Universităţii ,,1 Decembrie 1918” Alba Iulia,1999, 178 p.

Ştirban, Alexandru. Evaluarea factorilor de degradare careacţionează în colecţiile muzeale, asupra suporturilor de naturăorganică/ Evaluation of degradation factors acting in museumcollections on organic supports.. In: Apulum XXXVIII/2, 2001,p. 395- 403.

Ştirban, Sofia. Conservarea preventivă a manuscriselor miniatepe pergament. În: Apulum XXVII/2,2002, p. 511- 516.

Ştirban, Sofia. Conservarea preventivă a obiectelor Arheologicepe suport organic, curs universitar /Preventive Conservation ofminiature parchment manuscripts, university course, Alba Iulia,2002, 85 p.

Villanti, Simonetta. Factori microclimatici şi conservareafondurilor de bibliotecă/ Microclimatic factors and preservation oflibrary funds. In: Probleme de Patologie a Cărţii. Culegere dematerial documentar/ Pathology Issues Paper. Collection ofdocumentary material, vol. 31, Bucureşti, 1995, p. 5- 11.

Zgârciu, Maria; Trif, Ioana- Daniela. Cărţi româneşti vechisemnalate la Lancrăm. Probleme de conservare/Pathology IssuesPaper. Collection of documentary material. In: Apulum, XLVII,Alba Iulia, 2010, p. 537- 549.

119 >>>

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 120

foto 9foto 10

foto 11

foto 12

MM oldova de răsărit, numită şi Basarabia, partedin trupul Ţării Moldovei, a fost înstrăinatăabuziv în anul 1812, iar istoria ei a urmat o

altă cale decât cea firească. Autorităţile ţariste au încercatrusificarea forţată a provinciei până la 1918. În aceastăperioadă populaţia Basarabiei a fost încurajată şi chiarforţată să accepte o limbă şi o cultură străină, iar Biserica,prin cuvântul lui Dumnezeu în limba românească, a fostîn măsură să stăvilească această fărădelege.

Nicolae Iorga menţiona după o vizită în Basarabia în1904 că în biblioteca publică şi în librării nu exista nici ocarte românească1. Ulterior, Ştefan Ciobanu constata înuna din lucrările sale lipsa muzeelor şi bibliotecilor înBasarabia2, unde puteau fi păstrate cărţi româneşti. Este dedatoria noastră să precizăm că în 1902 a fost creatăComisiunea Ştiinţifică a Arhivelor din Basarabia(Бессарабская Учёная Архивная Комиссия), în care auexistat cărţi româneşti. O altă colecţie de tipărituri s-a aflatla Societatea Istorico-Arheologică Bisericească dinChişinău3. În anul 1906 a fost înfiinţat Muzeul bisericescde la Chişinău, în care printre alte odoare bisericeşti erauşi tipărituri româneşti4. Din tezaurul publicat de înaintaşiinoştri în perioada interbelică rezultă că bibliotecile

bisericilor erau pline de literatură, în special religioasă,tipărită în diferite centre româneşti şi străine.

Instaurarea regimului comunist după cel de-al doilearăzboi mondial a dus la rusificarea forţată a populaţieiBasarabiei; a fost impusă o ideologie străină spiritualităţiiromâneşti, iar lăcaşele de cult închise forţat, biblioteciledevastate, cărţile în mare parte distruse, arse. Bisericile s-au transformat în depozite, centre pentru alienaţi mintal,spitale pentru tratarea bolnavilor de tuberculoză, cluburide distracţie şi chiar grajduri. Feţele bisericeşti, intelectualiifie s-au refugiat peste Prut, fie au fost deportaţi sauîmpuşcaţi. Cei care au rămas la vatră au reuşit să tăinuiascămulte odoare şi cărţi de slujbă bisericească în limbaromână, pe care le-au păstrat o perioadă îndelungată. Abiaîn ultimele decenii ale secolului al XX-lea, în urma căderiiblocului comunist din Europa, iar împreună cu acesta şi aideologiei ateiste, s-au deschis mai multe biserici şimănăstiri. Obiectele, icoanele, veşmintele şi cărţile ascunsede preoţi sau enoriaşi au fost aduse în biserici, a începutreactivarea bibliotecilor bisericilor şi completarea lor cucărţi necesare oficierii slujbelor religioase.

Pe teritoriul Basarabiei au circulat cărţi din diferitecentre româneşti şi străine, iar cele mai numeroase sunttipăriturile din Chişinău, Bucureşti, Iaşi, Blaj, Râmnic şimănăstirea Neamţ. În demersul de faţă încercăm să

121 >>>

I g o r C E R E T E UAcademia de Ştiinţe a Republicii Moldova, Institutul de Istorie, Stat şi DreptThe Academy of Sciences of Moldova, The Institute of History, State and Law

Circulaţia tipăriturilor româneşti din secolul al XIX-lea de la Mânăstirea Neamţ

în Basarabia

The circulation of the Romanian books from Neamţ Monastery from XIX Century in Bessarabia

Through contribution of hierarchy of Moldova Country Churches as well as abbots of Neamţ Monastery, Neamţ printing-house printed numerous church books useful for Christians on the whole Romanian area. These can be met and nowadays inBessarabia churches and are of use for the divine services as they were at the time they were printed. The area of these bookscirculation is vast enough, but Neamţ Monastery becomes one of the most remarkable cultural and spiritual Romanian centres.Priests and parishioners from Bessarabia, though estranged after 1812 by Romanian spirituality will feel the need of religiousbooks and the Neamţ Monastery will be one of the principle centres of Romanian culture and spirituality spreading to theEast of the Prut. After the return of Bessarabia in Romanian trough after 1918, monks of that monastery would presentreligious books to Bessarabia and Bucovina, the proof of which are the inscriptions made by the owners of the bookspreserved up to nowadays. Among the most illustrative books printed at Neamţ monastery and which circulated to the Eastof Prut are the following: Vieţile sfinţilor (1807-1815), Scara Sf. Ioan Sinaitul (1814), Octoih (1816), Psaltire (1817), Minei (1830-1832; 1845-1847), Triodion (1847), Apostol (1851), Prolog (1854-1855), Evanghelie (1858), Liturghie (1860), Ceaslov (1874).

Keywords: circulation, Romanian books, Neamţ Monastery, Basarabia, printing-house, hierarchy, divine services,Bucovina, Cernăuţi, Romanian spirituality, church

Institution’s address: str. 31 August 1989, 82, MD 2012, Chişinău, Republica Moldova, tel.: (+373 22) 23 32 07, fax: (+373 22) 23 45 41, web: www.iisd.md

Personal e-mail: igcer@yahoo.com

constatăm prezenţa şi să urmărim segmentele geograficepe care s-au deplasat la est de Prut cărţile tipărite în secolulXIX la mănăstirea Neamţ, important centru spiritualpentru întreaga românitate.

Tipografia de la mănăstirea Neamţ a fost organizată cuajutorul acordat mai întai de Mihail Strilbiţki, iar ulteriorinventarul a fost completat de alte persoane interesate deîmbogăţirea cu utilaje a acestei tiparniţe, ca: monahulTeodosie Gravorul, ieromonahul Serafim Suceveanul,schimonahul Lavrentie, iconomul Grigorie din Iaşi,arhimandritul Antonie Dumbravă5 etc. O mare contribuţieîn organizărea acestei tipografii este datorată stareţilorSofronie, Dorotei, Dosithei şi Ioan, care s-au aflat înfruntea instituţii monahale nemţene după trecerea la celeveşnice a lui Paisie Velicikovski.

În anul 1800 Dosithei l-a convins pe Mihail Strilbiţki,care activase la Iaşi şi Dubăsari, să doneze utilaj necesarînfiinţării unei tiparniţe la mănăstirea Neamţ. MihailStrilbiţki a fost receptiv la cererea monahilor nemţeni.Pregătirea şi organizarea tipografiei a durat până în anul18076 şi tot în acest an, la 4 iulie, apare primul volum alVieţilor sfinţilor pe luna septembrie7, tipărit “cu blagosloveniia şimarea ajutorinţă a prea osfinţii sale chiriu chir VeniaminArhiepiscop şi Mitropolit a toată Moldaviia şi a altor iubitori deH(risto)s patrioţi”, urmat de celelalte volume pe intreg anul,care au văzut lumina tiparului până în 1815, şi care auconstituit un frumos prilej de bucurie pentru toţi românii.Aceste volume au fost cumpărate de credincioşii dinîntreg spaţiul românesc, circulând şi la est de Prut, înprovincia înstrăinată în anul 1812. În prezent suntcunoscute în colecţiile din Chişinău Vieţile sfinţilor pe lunaseptembrie, ediţia din 1807 (BRV II (731), 507; CarteaMoldovei I (45), 189-193), trei exemplare de colecţie8. Înurma investigaţiilor din perioada interbelică au fostdepistate exemplare de Vieţile sfinţilor pe septembrie lamănăstirile Hârjauca (Călăraşi), Hirova (Orhei)9, Ţigăneşti(Străşeni), Curchi (Orhei), Răciula (Călăraşi)10 şi la bisericadin satul Onişcani (Călăraşi)11.

Rânduiala cum se cântă cei 12 psalmi, ediţia din 1808(BRV II (750), 535-536; IV (750), p. 284; CM I, (46), 193-194) este atestată într-un exemplar de colecţie la MuzeulNaţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei12.

Vieţile sfinţilor pe luna octombrie, 1809 (BRV III (773), p.15-16) au fost semnalate la mănăstirile Ţigăneşti (Străşeni),Curchi (Orhei) şi Răciula (Călăraşi)13.

Chiriacodromionul, 1811 (BRV III (790), p. 31-41) s-aaflat în perioada interbelică la biblioteca Societăţii istorico-arheologice din Chişinău, provenit de la PimenMitropolitul Moldovei14I, iar alte exemplare s-au aflat lamănăstirile Hârbovăţ (Călăraşi), Tabăra (Orhei)15, Curchi(Orhei), la biserica Râşcanu din Chişinău, în satul Cioc-Maidan (Comrat)16. Două exemplare de Chiriacodromionsunt semnalate la mănăstirea Hâncu (Nisporeni) deNestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei17 şi care în 1942erau în biblioteca acestei mănăstiri18.

Este cunoscut un exemplar de colecţie19 ale Vieţilorsfinţilor pe luna noiembrie, ediţia din 1811 (BRV III, (799), 54;

CM I, (49), 199-200). Vieţile sfinţilor pe noiembrie se află înprezent în biblioteca bisericii Sfântul Dumitru dinChişinău, care a aparţinut anterior mănăstirii NoulNeamţ20. Un alt exemplar, care pe la mijlocul secolului alXIX-lea aparţinea preotului Theodor Biţeanu din satulCotul Morii (Hânceşti), a fost atestat în perioadainterbelică printre cărţile bibliotecii Casei Mitropolitanedin Chişinău21. În aceeaşi perioadă au fost identificateexemplare din Vieţile sfinţilor pentru aceeaşi lună lamănăstirile Hârbovăţ (cu circulaţie în Chişinău şi schitulŢigăneşti), Hirova (Orhei)22, Curchi (Orhei), Răciula(Călăraşi)23, mănăstirea Căpriana (Străşeni)24.

În mănăstirea Hirova25 s-a aflat un exemplar de Vieţilesfinţilor pe decembrie, 1811 (BRV III (800), p. 54-55), iar altula fost semnalat la Curchi (Orhei)26.

Voroavă de tâlcuire a Sfinţilor Apostoli, 1811 (BRV IV(347), p. 133) s-a aflat la biserica satului Măşcăuţi(Criuleni)27.

Vieţile sfinţilor pe ianuarie, 1812 (BRV III (817), p. 71) aufost atestate în mănăstirile Ţigăneşti (Străşeni), Curchi(Orhei), Răciula (Călăraşi)28, şi în satul Dereneu(Călăraşi)29.

Este cunoscut un exemplar de colecţie30 de Vieţilesfinţilor pe luna februarie, ediţia din 1812 (BRV III (818), 71;CM I, (50), 201), care potrivit însemnărilor a aparţinutparohiei Văscăuţi (Floreşti)31. Un exemplar se află înprezent în biblioteca mănăstirii Hâncu (Nisporeni), care aaparţinut în perioada interbelică mănăstirii Coşălăuca(Şodăneşti)32. În aceeaşi perioadă asemenea cărţi s-au aflatla mănăstirea Curchi (Orhei)33 şi în biblioteca bisericii dinsatul Dereneu (Călăraşi)34.

Vieţile sfinţilor pe martie, ediţia din 1813 (BRV III, (838),87-92) s-a aflat în biserica satului Teşcureni (Ungheni)35,mănăstirile Ţigăneşti (Străşeni), Curchi (Orhei), Răciula(Călăraşi)36 şi în satul Dereneu (Călăraşi)37.

Vieţile sfinţiilor pe aprilie, 1813 (BRV III (839), p. 92; IVp. 296) au fost semnalate la Curchi (Orhei)38 şi Dereneu(Călăraşi)39. În prezent un exemplar de Vieţile sfinţilor peluna aprilie se află în biblioteca mănăstirii Hâncu(Nisporeni)40.

Vieţile sfinţilor pe luna mai, 1813 (BRV III (840), p. 92)s-au aflat în biblioteca mănăstirii Curchi (Orhei)41.

Este cunoscut un exemplar de colecţie42 de Vieţilesfinţilor pe luna iunie, ediţia din 1813 (BRV III, (841), 92; CMII, (1), 52-55), iar în perioada interbelică exemplare seaflau la mănăstirea Curchi (Orhei)43 şi în satul Dereneu(Călăraşi)44.

Nestor Vornicescu menţionează despre existenţa lamănăstirea Hâncu a unui exemplar de Augustin,Episcopul, Kecragarion, 1814 (BRV III (846), p. 96-97),tradus de Gherontie şi Grigorie45.

Printre cărţile Bibliotecii Naţionale am identificat unexemplar46 de Scara Sfântului Ioan Sinaitul, ediţia din 1814(BRV III (857), p. 106-109), care s-a aflat pe parcursuldeceniilor 5-6 ale secolului al XIX-lea în schitul Szgura(fara a fi indicată unitatea teritorial-administartivă).Conform altei însemnări, de pe acelaşi exemplar, la 28 iulie

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 122

1897 a încetat din viaţă Vasile Mihailescu în etate de 34ani, care a fost înmormântat în cimitirul Eternitate dinoraşul Iaşi. Exemplare au fost depistate în perioadainterbelică de către Paul Mihail în bibliotecilemănăstiririlor Căpriana (Străşeni)47, Tabăra (Orhei),cumpărat în 1815 de la mănăstirea Neamţ48 şi de P.Constantinescu-Iaşi la mănăstirea Curchi (Orhei)49. Douăexemplare se aflau în 1942 la mănăstirea Hâncu(Nisporeni)50.

Urmare întru Duminica Paştelui, 1814 (BRV III (861), p.111) a fost atestată în biblioteca mănăstirii Curchi(Orhei)51 şi alta la mănăstirea Hâncu (Nisporeni)52.

Vieţile sfinţilor pe luna iulie, ediţia din 1814 (BRV III,(862), 111; CM II, (3), 56-57), un exemplar de colecţie53,iar în perioada interbelică au fost constatate în bibliotecabisericii din Pârliţa (Ungheni)54 şi în mănăstirile Curchi(Orhei), Răciula (Călăraşi)55.

Se pare că la mănăstirea Curchi (Orhei) au existat maimulte exemplare de Vieţi de sfinţi pe toate lunile, deoarececărţile Vieţile sfinţilor, atestate în satul Micăuţi (Străşeni),sunt provenite de la această mănăstire56. În perioadainterbelică au existat Vieţile sfinţilor pentru toate lunile lamănăstirea Hâncu (Nisporeni) şi, se pare, provin de lamănăstirea Coşălăuca57.

Alegere din toată Psaltirea, 1815 (BRV III (868), p. 115;IV, p. 299) a fost atestată de către Paul Mihail în bibliotecaSocietăţii istorico-arheologice din Chişinău58 şi de P.Constantinescu-Iaşi la mănăstirea Noul Neamţ59.

Cel mai mic şi cel mai îngeresc chip, 1815 (BRV III (872), p.116; IV, p. 300) a fost identificat la mănăstirea Curchi(Orhei)60.

Vieţile sfinţilor pe august, 1815 (BRV III (893), p. 131-135) s-au aflat la mănăstirile Tabăra (Orhei)61, Curchi(Orhei), Răciula (Călăraşi)62. Exemplarul de la mănăstireaCurchi se află în prezent în biblioteca bisericii cu hramul„Sfântul Dumitru” din Chişinău63.

Adunare pe scurt a Dumnezeieştilor dogme ale credinţei, 1816(BRV III (898), p. 137-139) a fost descoperit în perioadainterbelică de către Paul Mihail în biblioteca mănăstiriiTabăra (Orhei)64, iar într-o condică a mănăstirii Hâncu estesemnalat un Minei de obşte din 181665.

Un exemplar de Apologie, 1816 (BRV III (897), p. 136;IV, p. 301) a fost dăruit la 14 aprilie 1839 de cătreieromonahul Ignatie, probabil, de la mănăstirea Dobruşa,nepotului său, preotului Feodor Nemţanul, carte care afost semnalată în perioada interbelică în bibliotecaSocietăţii istorico-arheologice din Chişinău, provenită dela protoiereul Andrei Sibov66, iar altul în satul Dereneu(Călăraşi)67.

Un Octoih de canoane pentru pavecerniţă, 1816 (BRV III(916), p. 155) a fost atestat în mănăstirea Hirova (Orhei),dăruit la 1 martie 1835 de către monahul Vichentii de lamănăstirea Ţigăneşti (Străşeni)68. Alte exemplare au fostsemnalate la mănăstirile: Curchi (Orhei), Răciula(Călăraşi), Condriţa (Străşeni), Hârbovăţ (Călăraşi)69,Dobruşa (Şoldăneşti)70, Hâncu (Nisporeni)71, Hârjauca(Călăraşi) şi un exemplar fără loc de provenienţă72.

Un exemplar de colecţie73 de Adunare a cuvintelor pentruascultare de la Sf. Părinţi şi viaţa stareţului Paisie de la Neamţ,ediţia din 1817 (BRV III, (930), p. 178-181) a fost dăruit la8 august 1818 de către monahul Vartolomei “spre vecinicapomenire(a) mea şi a părinţilor mei schitului Frumo(a)sa”(Călăraşi), iar alt exemplar s-a aflat la mănăstirea Curchi(Orhei)74. În condica mănăstirii Hâncu este semnalată în1942 o carte cu titlul scurt Învăţăturile Sf. Părinţi, tipărită lamănăstirea Neamţ75.

O Psaltire76, ediţia din 1817 (BRV III (946), 189)aparţinea în 1846, potrivit însemnării preotului NicolaiMoşanul, bisericii cu hramul Sfântului Mucenic Gheorghedin satul Novaci (Călăraşi) din centrul Basarabiei şi care afost semnalată în această biserică în perioada interbelică77.Altele s-au aflat la: mănăstirile Hârbovăţ (Călăraşi)78,Hirova (Orhei)79, Curchi (Orhei), Condriţa (Străşeni)80,Dobruşa (Şoldăneşti)81, în bibliotecile bisericilor dinNemţeni (Hânceşti), dăruită de „părintele Neonilarhimandrit şi stareţ sf(intei) m(ănăstiri) Neamţul şiSecului”82, Musteaţa-Oiseni (Făleşti)83 şi un exemplar fărăloc de provenienţă84.

Pe teritoriul Moldovei de răsărit au fost identificateexemplare de Cuvintele şi învăţăturile prea cuviosului Părinteluinostru Efrem Syrul, vol. I, 1818 (BRV III (991), p. 242-246)la mănăstirile Ţigăneşti (Străşeni), Curchi (Orhei)85, NoulNeamţ (Căuşeni)86, Hâncu (Nisporeni)87 şi în satul Cetireni(Ungheni)88. Un exemplar de Efrem Syrul, Cuvinte deînvăţături, (vol. III, 1823) a aparţinut bibliotecii mănăstiriiNeamţ, care în anul 1888 a fost adus la mănăstirea NoulNeamţ (Căuşeni)89, iar altul a fost atestat la mănăstireaJabca (Floreşti)90.

P. Constantinescu-Iaşi semnalează în bibliotecamănăstirii Curchi (Orhei)91 prezenţa unei Evanghelii (1818).Problema existenţei unei ediţii a Evangheliei la 1818 estediscutabilă şi credem că ar fi o confuzie. Mai degrabă ar fivorba de Noul Testament (1818). În perioada interbelică aufost semnalate exemplare de Noul Testament printre cărţilemănăstirii Tabăra (Orhei)92, la biblioteca Caseimitropolitane din Chişinău, provenită de la monahulVarsanufie de la mănăstirea Dobruşa (Şoldăneşti)93 şi înbiblioteca Societăţii istorico-arheologice bisericeşti,provenit de la protoiereul Teodose Volovei94.

La 8 februarie 1857 maica Feodora Rusova a cumpăratun exemplar de Cuvintele şi învăţăturile prea cuviosuluiPărintelui nostru Isaac Syrul, 1819 (BRV III (1037), p. 295-298) pentru mănăstirea Tabăra (Orhei)95.

În fondurile Bibliotecii Naţionale de la Chişinău amatestat o Evanghelie96, ediţia din 1821 (BRV III, (1120),380; IV, p. 306; CM II (21), 80-82), fără însemnărimanuscrise, dar în stare bună de conservare. De asemenease cunoaşte că Evanghelii din această ediţie s-au aflat în:biserica Sfântul Gheorghe din Chişinău97, Făleşti98 şi înbiblioteca mănăstirii Curchi (Orhei), dăruită potrivitînsemnărilor de către ieromonahul Venedict egumenul dela mănăstirea Secul şi de către ierodiaconul SofronieMiclescu în anul 182299.

Pe teritoriul Basarabiei au circulat Psaltirea, ediţia din

123 >>>

1824 (BRV III, (1216), p. 443-444). Sunt cunoscute douăexemplare de colecţie ale acestei ediţii100, dintre care primulare însemnări sumare, fără a putea identifica filierele princare a ajuns în Basarabia, iar al doilea provine din satulCocieri (Dubăsari). Din însemnări aflăm că la 1 decembrie1836 Psaltirea a fost schimbată pe un ceasornic de lacălugărul Clavdei de la Mănăstirea Neamţ, şi se maiaminteşte că posesorul cărţii, un oarecare Ionică, în acelaşian a măritat-o pe Savastiţa, iar Psaltirea probabil i-a fostdată ca zestre.

Este cunoscut un exemplar de colecţie101 alAntologhionului, vol. I, 1825 (BRV III, (1232), p. 447-453;D. Poenaru 1973, 300; Cartea Moldovei II, 27, p. 86-88),care cuprinde lunile septembrie-decembrie şi alte treiexemplare pe lunile ianuarie-august102. Precizăm că,potrivit însemnărilor manuscrise, unul dintre exemplarelepe lunile ianuarie-august (vol. II, 1925, CM II (28), p. 88-89) aparţinea la 26 aprilie 1885 bisericii de la Dulceşti (jud.Neamţ). Exemplare ale Antologhionului (fără a putea precizavolumul) au fost semnalate în perioada interbelică înbibliotecile bisericilor din Cioc-Maidan (Comrat)103,Vrăneşti (Făleşti)104 şi un exemplar (datat greşit cu anul1835) la mănăstirea Hârjauca (Călăraşi)105.

În biblioteca mănăstirii Hârjauca a fost găsit o Carte desuflet ... sau nevăzutul războiu, 1826 (BRV III (1271), p. 485-486), care în anul 1831 a fost dată de către maica Rahila dela mănăstirea Agapia maicei Glafira de la una dinmănăstirile din Basarabia. În anul 1851 cartea se afla lamănăstirea Dobruşa (Şoldăneşti), iar în perioadainterbelică la mănăstirea Hârjauca106.

Cuvinte ale Sfinţilor părinţi, ediţia din 1826 (BRV II(1293), p. 523-524) a existat în perioada interbelică înlocalitatea Teşcureni (Ungheni)107, iar în bibliotecamănăstirii Hirova (Orhei) a fost semnalat în aceeaşiperioadă un Irmologhion107, 1827 (BRV III (1313), p. 536-538) şi altul la Vechiul Sobor din Chişinău109.

Mineiele de la Mănăstirea Neamţ (1830-1832) au fostdestul de apreciate şi solicitate de credincioşii ortodocşidin Basarabia. Aceste cărţi erau cumpărate de comunităţi,preoţi, persoane particulare, călugări, însă au existat cazuride donaţie a Mineielor de la Neamţ pentru mănăstirea de laNoul Neamţ (Căuşeni) din Basarabia. Sunt cunoscutepatru exemplare de colecţie110 ale Mineiului pe luna ianuarie,ediţia din 1830 (BRV III (1448), 691-692; IV, p. 319; CMI (34), p. 95-96), dintre care doar două dispun deînsemnări manuscrise, dar din alte surse constatăm că eleau aparţinut schitului Suruceni (Ialoveni) din parteacentrală a Basarabiei. În perioada interbelică au existatasemenea mineie în bibliotecile catedralei din Cahul111, înlocalităţile Teleneşti112 şi Rădeni (Călăraşi)113.

Tipăriturile româneşti moderne de la MănăstireaNeamţ sunt foarte numeroase, dovadă că ele erauprezente în multe biserici de la est de râul Prut. Estecunoscut un exemplar de Istorie pentru sfinţirea bisericii ce senumeşte Mănăstirea Neamţ, 1831114, în stare bună deconservare şi fără note marginale, dar care potrivit uneiştampile, aplicată pe p. 1, 2, 4 şi ultima foaie curată de la

sfârşitul cărţii a aparţinut mănăstirii Dragomirna115.Mineiul pe luna februarie (BRM III (37110), p. 351; CM

II (39), p. 99-100), colligat cu cel pe ianuarie, se află înfondurile Bibliotecii Naţionale, fără însemnărimarginale116. În biblioteca mănăstirii Hâncu (Nisporeni) afost identificat un Minei pe luna februarie117. În fondurileBibliotecii Naţionale am depistat şi Mineiele pe lunile aprilie(BRM III (37112), p. 351; CM II (40), p. 100-101) şi mai(BRM III (37113), p. 351; CM II (41), p. 101-102)118. UnMinei pe luna mai a aparţinut mănăstirii Noul Neamţ(Căuşeni)119. În fondul Bibliotecii Naţionale a RepubliciiMoldova am atestat două Mineie pe luna iunie (BRM III(37114), p. 351; CM II (42), p. 102-103), unul dintre careare pe forzaţul II are o însemnare a proprietarului:“Ierodiacon Filaret”120. A fost constatată prezenţa încolecţiile şi fondurile din Chişinău a trei exemplare deMineie pe luna iulie121 (BRM III (37115), p. 351; CM II (43),p. 103-104). Primul exemplar nu are însemnări marginale,iar al doilea este din numărul a 12 Mineie „afierosite lasfânta bisărică părinţască Bojoroga, hramul ei SfintuluiDimitrii Izvoriatoriul de Mir, de maicile shimonahiiEvproxiia şi Fivroniia Buzneşti, spre vecinica pomenirelor şi a părinţilor lor şi a tot niamul lor”. Al treileaexemplar provine din biblioteca mănăstirii Noul Neamţ(Căuşeni).

Am semnalat un Minei pe august (BRM III (37116), p.351; CM II (44), p. 104-105), care a aparţinut „bisăriciiSfintei Precuvioasei Paraschivei din satul Mănoileştii,uezdul Chişinăului”122 şi patru exemplare de Minei pe lunaseptembrie (BRM III (37117), p. 351; CM II (37), p. 97-98),dintre care două123 au aparţinut bibliotecii mănăstirii NoulNeamţ din Basarabia. Din însemnările maniuscriseconstatăm că unul dintre aceste mineie a aparţinut anteriorschitului Suruceni (Ialoveni). Esre cunoscut un Minei peseptembrie din biblioteca mănăstirii Hâncu124. În perioadainterbelică un Minei pe aceeaşi lună s-a aflat în localitateaRădeni (Călăraşi) şi Mănăileşti (Ialoveni)125, iar altul a fostdăruit de surorile Buzneşti satului Bojoroga (în prezentBujorovca, cartier al oraşului Soroca)126.

Este cunoscut un Minei pe octombrie (BRM III(37118), p. 351; CM II (38), p. 98-99) la BibliotecaNaţională, fără note posesorale şi altul din fondurileANRM, care a aparţinut mai întâi schitului Suruceni(Ialoveni), iar spre sfârşitul secolului XIX devineproprietatea mănăstirii Noul Neamţ (Căuşeni)127.

Cunoaştem patru exemplare de Minei pe luna noiembrie(BRM III (37119), p. 351; CM II (46), p. 106-107),depozitate în fonduri şi colecţii din Chişinău128. Mineiuldin colecţia MNAM provine din satul Dezghingea(Comrat), iar cel de la ANRM de la mănăstirea NoulNeamţ (Căuşeni).

Am identificat patru exemplare de colecţie a Mineiuluipe luna decembrie (BRM III (37120), p. 351; CM II (47), p.107-109) şi doar unul dintre ele este cunoscut că aaparţinut bisericii cu hramul Sfântului Ilie din Teleneşti129.În perioada interbelică un Minei pe decembrie se afla înbiblioteca Casei Mitropolitane din Chişinău, provenit de la

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 124

biserica Trei Ierarhi din Iaşi130. Mineiele pe 12 luni sunt atestate în perioada interbelică

la biserica Sf. Ilie din Teleneşti (fără luna septembrie)131,catedrala din Cahul132, Cimişeni (Criuleni), Truşeni(comună în municipiul Chişinău) şi Rădeni (Călăraşi),ultimele cumpărate de către Enachi Rusu133.

Pe teritoriul Basarabiei a circulat Ceasoslovul, 1833(BRM I (11663), p. 643; CM, II, (48), p. 109), fiindconstatate trei exemplare de colecţie134. Doar exemplaruldin colecţia DIB ULIM are o însemnare, din care se poatededuce că această carte s-a aflat în 1960 în Piatra Neamţ.În perioada interbelică exemplare se aflau în bibliotecilebisericilor din Obreja (Făleşti)135 şi Sadova (Călăraşi)136.

Un Triodion, 1833 (BRM IV (69169) 613) a fost dăruitde maicile Evpraxia şi Fevronia Buzne, împreună cu 12mineie, bisericii cu hramul Sfântului Dumitru din satul lornatal Bujorovca (în prezent cartier al oraşului Soaroca)137.

La mănăstirea Hirova (Orhei) a fost semnalată de PaulMihail Slujba Sf. Învieri şi toată Săptămâna Luminată (1833)138,iar P. Constantinescu-Iaşi a identificat o asemenea carte lamănăstirea Curchi (Orhei)139. În biblioteca mănăstiriiCăpriana (Străşeni) în perioada interbelică se afla oEvanghelie, 1834140 (BRM II (20665), p. 269).

Un Penticostarion, 1834 (BRM III (44754), p. 814; CMII (53), p. 114-115) a fost cumpărat la 29 august 1834 dinFocşani de preotul Ioan Vartolome, pentru biserica dinlocalitatea Larga, ţinutul Bacău. În perioada interbelicăcartea se mai afla în biblioteca acestei biserici. Nu estecunoscut itinerarul pe care s-a deplasat Penticostarionul pânăîn Basarabia141. Exemplare au fost semnalate în perioadainterbelică la mănăstile Hârjauca (Călăraşi), Tabăra(Orhei)142, Răciula (Călăraşi) şi în bibliotecile bisericilorBuna Vestire din Chişinău, Erdecburnu (Izmail)143,Sociteni (Ialoveni), Novaci (Călăraşi)144.

Pe teritoriul Basarabiei a circulat Ceasoslovul, ediţia din1835 (BRM I (11664), p. 643-644), fiind cunoscut lamomentul actual al cercetărilor un exemplar de colecţie145,iar în perioada interbelică au fost semnalate la mănăstireaHârjauca (Călăraşi), în localităţile Hogineşti (Călăraşi)146,Cetireni (Ungheni), Todireşti-sat (Ungheni), Sarata Nouă(Făleşti)147, Cruglic (Criuleni), Hânceşti, Tigheci (Leova)148.

Este cunoscut un exemplar de colecţie al Acatistierului,1836 (BRM I (263), p. 15; CM II (58), p. 119), dinînsemnările marginale ale căruia nu se poate stabili loculaflării, sau itinerarele pe care s-a deplasat149. Paul Mihailidentifică un exemplar în perioada interbelică, fără a indicalocul de provinienţă, dar din însemnări aflăm că la 14martie 1909 arhimandritului Ieremia marele eclesiarh alCatedralei Mitropoliei din Iaşi, l-a moştenit de la răposatularhimandrit Filaret Chiuda150.

Un Octoih, 1836 (BRM III (42301), p. 661; CM II (61),p. 121-122) a fost cumpărat în anul 1858 de la Mironmonah de la mănăstirea Noul Neamţ de locuitorii unui satneidentificat151. Din însemnările altui exemplar constatămcă această carte aparţinea la 19 mai 1840 bisericii satuluiMarinici (Nisporeni), cu hramul Mai Marilor Voievozi152.Al treilea provine din satul Bădragi (Edineţ), din nordul

Basarabiei153. În perioada interbelică au fost semnalateexemplare la mănăstirile Hârjauca (Călăraşi)154, Dobruşa(Şoldăneşti), în satele Lozova (Străşeni)155, Cetireni(Ungheni), Petreşti (Ungheni)156, Ohrincea (Criuleni),Criuleni, Curchi (Orhei), Vorniceni (Străşeni), Cioc-Meidan (Comrat), muzeul din Izmail, Mitropolia dinChişinău, Drăguşenii Vechi (Hânceşti)157, bibliotecaSocietăţii istorico-arheologice din Chişinău, provenit de laGavriil, fostul episcop de Cetatea Albă158 şi la mănăstireaHâncu (Nisporeni)159.

Un exemplar Viaţa Sfântului Paisie de la Neamţ, 1836, dePlaton, Mitropolitul Moscovei (BRM III (45933), p. 885-886; CM II (62), p. 122-123) a aparţinut în perioadainterbelică bibliotecii gimnaziştilor români din Cernăuţi160.După desfiinţarea acestei instituţii biblioteca a fost risipită,iar unele cărţi au ajuns la Chişinău.

Un Mânelnic hristianesc, de Darvarius, Dimitrie Nicolau,1837 (BRM II (16531), p. 25; CM II (64), p. 124-125) afost dăruit de către Grigore Popovici, care era la 19 aprilie1837 aşezător de slove la tipografia de la mănăstireaNeamţ, fraţilor săi Vasilie şi Leon Popovici „ca mai cuaspră silinţă să să silească spre a învăţa ştiinţă şi bunapurtare, spre a lor folos”161, carte care ulterior a circulat peteritoriul Basarabiei.

În biblioteca Casei Mitropolitane din Chişinău a fostidentificată de Paul Mihail în perioada interbelică o cartede Chiriac ieromonahul, Praştia contra lipovenilor, 1837(BRM I (12199), p. 674) şi care a aparţinut până în 1839„părintelui Iroftii di la Sfânta episcopie di Huşi”162.Această carte este semnalată şi de P. Constantinescu-Iaşi,care atestă un exemplar şi la mănăstirea Curchi (Orhei)163.

Din însemnările manuscrise ale unui Hronograf, 1837(BRM II (26782), p. 639; CM II (66), p. 15-127) constatămcă în anul 1837, la 28 mai un oarecare Gheorghi cumpărăcartea „de la duhovnicu Manoil di la MănăstireaNeamţului”. Pe f. 1 a cărţii un alt Gheorghi şi-a scrisnumele şi localitatea din care provine: “Gheorghi Neruţa,Gheoltosu”164. Un Hronograf aparţinea în anul 1890stareţului schitului Suruceni Theodosie, cumpărat de laDimitri Ghibă din Ţara Muntenească, iar în perioadainterbelică se afla în mănăstirea Curchi (Orhei)165.Exemplare ale Hronografului au fost semnalate în satulMăşcăuţi (Criuleni) şi la mănăstirea Ţigăneşti (Străşeni)166.

Un exemplar de Antologhie, vol. 3, 1840 (CM II (75), p.132-133) a circulat într-un mediu monastic. S-a aflat lamănăstirile Căpriana (Străşeni) şi Hâncu (Nisporeni) dincentrul Basarabiei şi indică la strânsele legături spiritualedintre aceste două centre monastice. Menţionăm deasemenea că acest Antologhion este din numărul a şaptecărţi pe care stareţul Ghedeon de la Hâncu le-a cumpăratcu 30 ruble argint la 1 decembrie 1870 de la ieromonahulCliment de la Căpriana167. Un exemplar a fost semnalat lamănăstirea Tabăra (Orhei) în perioada interbelică168. Încondica mănăstirii Hâncu sunt menţionate douăexemplare de Antologhion (1840), fără a cunoaşte numărulvolumului169..

P. Constantinescu-Iaşi semnalează un Penticostar

125 >>>

(1841), pe care l-a identificat la mănăstirea Răciula(Călăraşi), şi un Ceaslov (1843) la Mitropolia dinChişinău170.

Sunt cunoscute două exemplare de colecţie ale Psaltirii,1843 (BRM III (49466), p. 1088; CM II (78), p. 134-136),dintre care primul nu are însemnări marginale, darcunoaştem că se află printre cărţile Bibliotecii Naţionale,iar al doilea a fost cumpărat la 18 iunie 1850 de cătredascălul Ion pentru biserica cu hramul Mai MarilorVoievozi Mihail şi Gavriil din satul Brusturii, ţinutulSuceava. Mai târziu, peste mai mult de un deceniu, carteaa fost cumpărată de P. Constantin, fără a şti alte detaliidespre proprietar sau locul de provenienţă. Cartea a ajunsla fel ca şi multe altele prin filiera Cernăuţului în bibliotecaDIB ULIM171. În perioada interbelică au fost atestateexemplare ale Psaltirii printre cărţile mănăstirilor Căpriana(provenită de la un lucrător al tipografiei de la Neamţ),Hârbovăţ (Călăraşi), Tabăra (Orhei), Hirova (Orhei)72,Răciula (Călăraşi) şi în satele Costeşti (Ialoveni)173, Recea(Călăraşi)174, Drăsliceni (Criuleni) şi Vărzăreştii Vechi(Nisporeni)175.

Un Pidalion, 1844 de Ion Pictorianu (BRM III (45648),p. 869; CM II (83), p. 139-142) a fost dăruit în lunanoiembrie 1871 Societăţii pentru literatură şi culturăromână din Cernăuţi de către Maria, văduva răposatuluiGheorghie Antonoviciu, iar în prezent se află printrecărţile Bibliotecii Naţionale din Chişinău176. Au mai fostsemnalate exemplare la mănăstirea Curchi (Orhei), în satulSlobozia Mare (Cahul), muzeul din Izmail177, în bibliotecaSocietăţii istorico-arheologice (3 exemplare), două dăruitede către Pimen Mitropolitul Moldovei şi un exemplar deGavriil, fostul episcop al Cetăţii Albe178. Din însemnărilede pe două exemplare ale Psaltirii, provenite de lamănăstirea Noul Neamţ şi care au ajuns în bibliotecaSocietăţii istorico-arheologice, constatăm că unul în anul1856 aparţinea unui Ionescu iconom179 şi altul, începândcu 14 ianuarie 1881, devine proprietatea ieromonahuluiTeofan, probabil, de la Noul Neamţ180.

O Evanghelie, 1845 (BRM II (20666), P. 269) a fostcumpărată de la mănăstirea Neamţ în luna octombrie 1845de către vornicul Costache Vârnav cu soţia sa Catinca,pentru ctitoria lor de la Bârzeşti, judeţul Vaslui, iar ulterioreste atestată printre cărţile bibliotecii casei mitropolitanedin Chişinău181. În perioada interbelică exemplare aleEvangheliei se mai aflau în: biserica Sf. Haralambie dinChişinău, mănăstirea Condriţa (Străşeni), iar satul Văsieni(Ialoveni), catedrala din Cahul182.

Un important centru de cultură şi spiritualitateromânească din Basarabia devine mănăstirea Noul Neamţ,a cărei bibliotecă a fost completată cu manuscrise şitipărituri din diferite centre româneşti şi străine, în mareparte prin contribuţia monahilor de la mănăstirea Neamţ.În biblioteca mănăstirii Noul Neamţ s-au aflat trei sauchiar patru seturi de mineie de la Neamţ (ediţia 1845-1847).O parte a bibliotecii de la Noul Neamţ se păstrează înprezent la Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Au fostcercetate două exemplare de colecţie ale Mineiului pe luna

septembrie, 1845 (BRM III (37129), p. 352), care auaparţinut acestei mănăstiri183. Mai este cunoscut unexemplar, care a ajuns în Basarabia prin filiera Bucovineide Nord184 şi altul se află printre cărţile mănăstirii Hâncu(Nisporeni)185.

În biblioteca mănăstirii Noul Neamţ s-au aflat şiexemplare de Minei pe luna octombrie, 1845 (BRM III(37130), p. 352; CM II (88), p. 145-146). La momentulactual al cercetărilor cunoaştem un exemplar, careprobabil a aparţinut călugărului Teodosie de la aceastămănăstire186, iar alt exemplar nu are însemnări manuscriseşi nu se pot afla itinerarele pe care s-a deplasat187. Un Mineipe octombrie se afla până în ultimul sfert al secolului al XIX-lea în una din bisericile din Iaşi, iar în perioada interbelicăa fost semnalat în biblioteca Casei Mitropolitane dinChişinău188.

Sunt cunoscute două exemplare de Minei pe lunanoiembrie, 1845 (BRM III (37131), p. 352) care s-au aflat înmănăstirea Noul Neamţ, dintre care unul a aparţinutmonahului Teodosie şi a fost restaurat la 30 noiembrie1945 de monahinea Varsaviia189. În biblioteca bisericii dinsatul Drochia (din raionul Drochia) se află un Minei pe lunanoiembrie (1845)190.

În biblioteca mănăstirii Noul Neamţ s-au aflat patruexemplare de Minei pe luna decembrie, 1845 (BRM III(37132), p. 352), dintre care unul a aparţinut anteriormănăstirii Curchi (Orhei), altul schitului Suruceni(Ialoveni), al treilea monahului Teodosie, iar ultimul nu areînsemnări manuscrise191.

Este cunoscut un exemplar de Rânduiala hirotonieiarhiereşti, ediţia din 1845, care s-a aflat în bibliotecamănăstirii Noul Neamţ din Basarabia începând cu anul1864192.

Sunt cunoscute două exemplare de colecţie a Mineiuluipe luna ianuarie, 1846 (BRM III (37121), p. 351). Primulaparţinea la 3 iunie 1895 schitului Suruceni (Ialoveni) şi afost dăruit de monahul Xenofont, iar al doilea în 1856 seafla printre cărţile bibliotecii mănăstirii Curchi (Orhei),dăruit de călugărul Ilarion193.

În aceeaşi colecţie se află un Minei pe luna februarie,1846194 (BRM III (37122), p. 351); patru exemplare deMinei pe martie, 1846 (BRM III (37123) p. 351), dintre caredoar unul se cunoaşte că a fost dăruit la 4 iunie de cătremonahul Ilarion schitului Suruceni, iar ulterior a ajuns înbiblioteca mănăstirii Noul Neamţ195; un exemplar de Mineipe luna aprilie, 1846 (BRM III (37124), p. 351-352) aaparţinut monahului Ilarion, care în 1856 l-a dăruitmănăstirii Curchi; un exemplar se află printre cărţilemănăstirii Hâncu196; un Minei pe luna mai, 1846 (BRM III(37125), p. 352), fără note marginale197; două Mineie pe lunaiunie, 1846 (BRM III (37126), p. 352), pe unul dintre carea scris o notă de proprietate, la 23 decembrie 1883,ieromonahul Andronic de la mănăstirea Noul Neamţ198,două exemplare de Minei pe luna iulie, 1847 (BRM III(37127), 352), unul dintre care a fost însemnat deieromonahul Andronic în anul 1864199; trei exemplare deMinei pe luna august, 1847 (BRM III (37128), p. 352) pe unul

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 126

fiind scrisă însemnarea ieromonahului Andronic200. UnMinei pe mai, care la 30 mai 1877 se afla în Iaşi, este atestatîn perioada interbelică în biblioteca Casei Mitropolitanedin Chişinău201. Mineiele de la Neamţ (1845-1847) pe întreganul au fost constatate în perioada interbelică lamănăstirile Hârjauca (Călăraşi)202, Hâncu (Nisporeni)203, însatele Novaci (Călăraşi), Cojuşna (Străşeni), Ciorăşti(Nisporeni), Răzeni (Ialoveni), Ulmu (Ialoveni),Vărzăreştii Vechi (Nisporeni)204, în mănăstirile Ţigăneşti(Străşeni), Curchi (Orhei) şi satul Costeşti (Ialoveni)205.Mineiele pe 12 luni au fost cumpărate la 12 iunie 1891 de lamănăstirea Noul Neamţ pentru mănăstirea Hirova(Orhei)206. În prezent mineie pe lunile februarie şi martiese află în biblioteca bisericii din satul Drochia (raionulDrochia)207.

Un exemplar de Minunile Maicii Domnului de AgapieCriteanul Aghioritul, ediţia din 1847 (BRM I (564), p. 34;CM II (90), p. 147-149) a fost inventariat în anul 1939 înSecţia Bisericească la Muzeul judeţului Rădăuţi, iar potrivitînsemnărilor manuscrise s-a aflat în anul 1940 înlocalităţile Cupca şi Storojineţ din nordul Bucovinei, iar deacolo a ajuns în Basarabia208.

Un Triodion, ediţia din 1847 (BRM IV (69170), p. 613;CM II (91), p. 149-151) se află printre cărţile MuzeuluiLiteraturii Române „Mihail Kogălniceanu”209. Câte douăexemplare de Triodion (1847) se aflau în perioadainterbelică în bibliotecile mănăstirilor Căpriana (Străşeni),Hârjauca (Călăraşi), iar câte unul în mănăstirile Tabăra(Orhei), Hirova (Orhei), în satele Recea (Călăraşi)210,Sculeni (Ungheni) şi Unţeşti (Ungheni)211, Măşcăuţi(Criuleni), mănăstirile Ţigăneşti (Străşeni), Curchi (Orhei),Răciula (Călăraşi), bisericile Buna Vestire şi Sf. Ilie dinChişinău, Buţeni (Hânceşti) Ţiganca (Cantemir) şicatedrala din Cahul212.

Este cunoscut un exemplar de colecţie de Molitvenicbogat, ediţia din 1848213 (BRM III (39105), p. 464; CM II(92), p. 151-152). Un exemplar a fost semnalat în perioadainterbelică în biblioteca bisericii satului Căinarii Vechi214,iar altul s-a aflat în Ţigăneşti (Străşeni)215.

Penticostarionul ediţia din 1848 (BRM III (44755), p. 814;CM II (93), p. 152-154) se păstrează în trei exemplare înfondurile şi colecţiile din Chişinău, dintre care unul a fostcumpărat prin ucenicul ieromonahului Andronic,ierodiaconul Isihie Donici, în anul 1868, pentru mănăstireaNoul Neamţ din Basarabia216. Exemplare de Penticostar(1848) au fost semnalate în perioada interbelică lamănăstirile Hâncu (Nisporeni)217 şi Hirova (Orhei), altele însatele Năpădeni (Ungheni)218 şi Vărzăreştii Vechi(Nisporeni)219.

Un Ceaslov, ediţia din 1848 (BRM I (11665), p. 644) afost identificat la Pârliţi (Ungheni)220.

Un Mitrofan Voroniej (1848) s-a aflat la Curchi (Orhei),altele la Răciula (Călăraşi) şi Văsieni (Ialoveni), Ţiganca(Cantemir) şi catedrala din Cahul221.

Este cunoscut un exemplar de colecţie de SlujbaSfântului Mucenic Modest (1848), care a aparţinut biblioteciimănăstirii Noul Neamţ222. Altele au fost atestate în

perioada interbelică la Lozova (Străşeni) şi Ialoveni223.Un Paraclis (1849) s-a aflat la Noul Neamţ224 şi altul în

biblioteca Societăţii istorico-arheologice din Chişinău,provenit de la mănăstirea Noul Neamţ225.

În fondurile şi colecţiile din Cjişinău am identificatdouă exemplare de Ceaslov, ediţia din 1850226 (BRM I(11666), p. 644; CM II (95), p. 154-155). Exemplarul dincolecţia BNRM a circulat în centrul Basarabiei şi s-a aflatîn satele Văsieni şi Mănoileşti (Ialoveni). Un Ceaslov (1850)a fost semnalat în perioada interbelică la Curchi (Orhei)227.

Pe teritoriul Basarabiei a circulat Apostolul din 1851(BRM I (2833), p. 140; CM II (96), p. 155-156). Lamomentul actual al cercetărilor cunoaştem patruexemplare de colecţie, însă doar unul dintre ele areînsemnări din care putem constata că a aparţinut mai întâibisericii Talpalari, iar ulterior parohiei Sauca (Ocniţa) dinnordul spaţiului dintre Prut şi Nistru228. Exemplare aleacestei ediţii au fost semnalate în perioada interbelică lamănăstirile Căpriana (Străşeni), Hârbovăţ (Călăraşi),Hârjauca (Călăraşi), Hirova (Orhei)229, Ţigăneşti (Străşeni),Curchi (Orhei), Răciula (Călăraşi)230, în localităţile Ulmu(Ialoveni), Străşeni, Valea Trăisteni (Nisporeni), fost labiserica Sf. Trei Ierarhi din or. Bârlad, jud, Vaslui231,Camencea (Orhei), Măşcăuţi (Criuleni), biserica TuturorSfinţilor (Chişinău), Dănceni (Ialoveni), Zâmbreni(Ialoveni), Ţiganca (Cantemir), Leova, catedrala din Cahul,Borisovca (Izmail)232, biblioteca societăţii istorico-arhelogice bisericeşti, provenit de la MitropolitulMoldovei Pimen233.

P. Constantinescu-Iaşi semnalează o Psaltire (1853) şiun Triod (1853) în biblioteca mănăstirii Răciula(Călăraşi)234.

Sunt cunoscute două exemplare de colecţie de SlujbaSfântului Mucenic Haralambie, 1853 (BRM IV (63773), p.296), unul dintre care s-a aflat în biblioteca mănăstiriiNoul Neamţ, iar al doilea nu are însemnări manuscrise235.

În biblioteca acestei mănăstiri a fost atestat unexemplar de colecţie de Urmarea cântării de rugăciune, 1853,care are pe p. 3-7 o însemnare din care reiese că “s-auafierosit <monahului> Ilarion din Sf(î)n(ul) Munte Afonde Teofilact … 860”236.

În biblioteca mănăstirii Hâncu (Nisporeni) estesemnalat în anul 1942 un Apostol (1845)237.

Prologul în patru volume, tipărit la mănăstirea Neamţ în1854-1855 (BRM III (49298, 49299, 49300), p. 1077-1078;CM II (101, 102, 104, 105), p. 160-162, 165-167) a fostconstatat în fondurile din Chişinău în câteva exemplare,dar care nu dispun de însemnări de proprietate238. DouăProloage de vol. 3 şi unul vol. 4 se află în prezent înbiblioteca mănăstirii Hâncu (Nisporeni). Un Prolog (vol. 3)a fost dăruit la 29 iunie 1995 de către protopopul PetruPavel din satul Pecişte (Rezina), alt exemplar (vol. 3) aaparţinut schitului Coşălăuca (Şoldăneşti), iar un exemplar(vol. 4) a aparţinut bisericii cu hramul Sf. Nicolai dinStrăşeni239. Proloage s-au aflat în perioada interbelică înbibliotecile mănăstiririlor Căpriana (Străşeni) - vol. III, IV,Hârbovăţ (Călăraşi) - vol. III, IV, Hârjauca (Călăraşi)240,

127 >>>

Ţigăneşti (Străşeni), care devine proprietatea lui VasilePetică din Chişinău241, Hâncu (Nisporeni)242, Curchi(Orhei), Răciula (Călăraşi) şi în localităţile Sadova(Străşeni) – vol. III, IV, Horăşti (Ialoveni) – vol. I, II,Erdecburnu (Izmail) – vol. III, IV, Dahnovici (Hânceşti) –vol. I, II243, şi într-o localitate neidentificată din judeţulLăpuşna (vol. III, IV)244.

În biserica Sf. Voievozi din Bulboci (Soroca) a fostatestat în perioada interbelică un Catihiz245, ediţia din 1856(BRM I (11066), p. 609).

Un Orologiu, 1856 (BRM III (42946), p. 702) aaparţinut psalmistului bisericii din satul Zăhăicani(Criuleni) Gheorghe Chiriac, iar în prezent este printrecărţile Bibliotecii Naţionale246. În perioada interbelică afost semnalat un exemplar de Orologiu la mănăstireaHârbovăţ (Călăraşi)247.

P. Constantinescu-Iaşi semnalează un Penticostarion(1856), care s-a aflat la mănăstirea Răciula (Călăraşi)248.

În biblioteca mănăstirii Hâncu a fost semnalatIdeomelarul, partea 1-3 de Dimitrie Suceveanu, tipărit lamănăstirea Neamţ în anii 1856-1857 (BRM IV (66077,66078), p. 428), iar conform însemnărilor a fost dăruitacestei mănăstiri de către ieromonahul Dometian Pavlescude la mănăstirea Neamţ la 14 septembrie 1861249. Potrivitcondicii mănăstirii Hâncu în anul 1942 în bibliotecaacestei mănăstiri existau toate Ideomelarele250. În perioadainterbelică un Ideomelar (partea 3) s-a aflat printre cărţilemănăstirii Căpriana (Străşeni) şi care la 16 septembrie1859 aparţinea posluşnicului Ivan Sârcov de la MitropoliaChişinăului251.

Prohodul Mântuitorului, 1857 a fost atestat în perioadainterbelică de către Paul Mihail printre cărţile mănăstiriiCăpriana (Străşeni)252.

În ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea lamănăstirea Noul Neamţ exista un exemplar Scurtă istorie amănăstirilor Neamţu şi Secu253. Sunt atestate două exemplarede colecţie ale Ceasoslovului, 1858254 (BRM I (11667), p. 644;CM II (111), p. 173-176). Un exemplar de Ceasoslov (1858)se află în prezent în biblioteca mănăstirii Hâncu(Nisporeni)255. În colecţiile din Chişinău există douăexemplare ale Evangheliei, 1858256 (BRM II (20667), p. 269-270; CM II (112), p. 176-177). Din însemnările marginaleconstatăm că unul a aparţinut bibliotecii mănăstirii NoulNeamţ. Exemplare au fost semnalate în perioadainterbelică la mănăstirile Hirova (Orhei), Curchi (Orhei),afierosită la 15 septembrie 1861 de monahul Elefterii de laSecul, Noul Neamţ (Căuşeni)257, Hâncu (Nisporeni)258,Jabca (Floreşti)259, Căpriana (Străşeni), cu circulaţie înmănăstirea Tabăra (Orhei), Hârjauca (Călăraşi)260,Hârbovăţ (Călăraşi), Răciula (Călăraşi), satul Ţiganca(Cantemir), catedrala din Bolgrad261, în schitul Corneşti(Ungheni) şi localităţile Făleşti, Coiuceni (Făleşti)262,Onişcani (Călăraşi)263, Zăhăicani (Criuleni), Dahnovici(Hânceşti), Leova264.

O Psaltire, 1959 (BRM III (49468), p. 1088) estesemnalată în perioada interbelică de către Paul Mihail lamănăstirea Hârjauca (Călăraşi)265, altele la Târnova

(Soroca), mănăstirea Ţigăneşti (Străşeni)266, mănăstireaHâncu (Nisporeni)267.

Liturghia, 1860 (BRM III (32950), p. 107; CM II (118),p. 184-185) a fost destul de răspândită în Basarabia. Lamomentul actual al cercetărilor sunt cunoscute şapteexemplare de colecţie268, care conform însemnărilor auaparţinut: mănăstirii Saharna, provenită de la mănăstireaPutna şi dăruită în luna octombrie 1921 de cătreDorimedont a lui Emanuil Nichitovici; satului Văsieni(Ialoveni); bisericii Sf. Gheorghe din Chişinău, dăruită la 1aprilie 1918 şi provenită din biblioteca mănăstirii Neamţ;două exemplare sunt din biblioteca mănăstirii Curchi,dintre care unul a fost dăruit de călugării de la mănăstireaNeamţ la 2 aprilie 1918 pentru creştinii din Basarabia şialte două exemplare nu au însemnări marginale. Înperioada interbelică exemplare de Liturghie (1860) au fostatestate la mănăstirile Căpriana (Străşeni), Hârjauca(Călăraşi)269, Hâncu (Nisporeni)270, Curchi (Orhei),bisericile Înălţării şi Sf. Haralambie din Chişinău, Condriţa(Străşeni), Ialoveni, catedrala din Cahul, Erdecburnu(Izmail)271 şi un exemplar a fost cumpărat la 20 martie1905 din Iaşi de monahul Varlaam (de la mănăstireaCurchi), pentru mănăstirea Hirova (Orhei)272.

Au mai fost constatate următoarele cărţi tipărite lamănăstirea Neamţ, ca: Învăţături creştineşti (1861)273 (BRM II(29994), p. 825); Slujba Sfântului Mucenic Modest (1861)274

(BRM IV (63779), p. 296), care a aparţinut biblioteciimănăstirii Noul Neamţ, iar un exemplar este semnalat înanii din urmă în biblioteca mănăstirii Hâncu(Nisporeni)275; Petru Movilă, Mărturisirea ortodoxă (1864)276

(BRM III (39571), p. 491), provenită de la mănăstireaRăciula (Călăraşi). Un exemplar de Învăţături creştineşti(1861) a fost semnalat în perioada interbelică în Călăraşi277.

Un Tedeum, 1862 (BRM IV (67832), p. 531) se afla înperioada interbelică printre cărţile bibliotecii CaseiMitropolitane din Chişinău278, iar altul la Erdecburnu(Izmail)279. În mănăstirea Căpriana a fost semnalat de PaulMihail Acatistul Sfintei Treimi (1863)280 (BRM I (237), p. 14),iar altul s-a aflat la Ţigăneşti (Străşeni)281.

Sunt cunoscute două exemplare de colecţie aleCeasoslovului, ediţia din 1874282 (BRM I (11668), p. 644; CMII (130), p. 195-196). În perioada interbelică exemplare deCeasoslov (1874) au existat la mănăstirile Căpriana(Străşeni), Tabăra (Orhei), Hirova (Orhei)283, Hâncu(Nisporeni)284, în satele Slobozia-Hogineşti (Călăraşi),Rădeni (Călăraşi), Năpădeni (Ungheni), Meleşeni(Călăraşi), Albineţ (Făleşti), Bisericani (Glodeni), care în1891 aparţinea ascultătorului mănăstirii Hârbovăţ IvanMorozan, în biserica Sf. Treime din Chişinău, un exemplara aparţinut monahului Tadeu Vârlan, în satul Coşniţa(Dubăsari), cumpărat de la mănăstirea Noul Neamţ înanul 1883285, în satele Mânzăteşti (Ungheni), Năvârneţ(Făleşti), Condrăteşti (Ungheni)286, Scumpia (Făleşti),Izbeşti (Criuleni), mănăstirile Ţigăneşti (Străşeni) şiRăciula (Călăraşi), Băcioi (comună în municipiulChişinău), Dezghingea (Comrat)287.

Din materialul prezentat rezultă că tipăriturile ieşite de

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 128

129 >>>

Tipărituri de la mănăstirea Neamţ cu circulaţie în Basarabia

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 130

sub teascurile tiparniţei de la Neamţ au fost destul derăspândite ca număr şi variate ca titluri şi ediţii. Constatămprezenţa a 118 titluri şi ediţii de carte româneascănemţeană pe teritoriul Basarabiei, dintre care 38 de carteromânească veche şi 80 de carte românească modernă.Cartea tipărită la mănăstirea Neamţ a circulat pe întregteritoriul Moldovei dintre Prut şi Nistru cu o prezenţă maiaccentuată în nordul şi centrul acestui spaţiu. Estecunoscut că în perioada interbelică s-au făcut investigaţiitemeinice în domeniul bibliofiliei, iar unele rezultate aufost publicate de către autorii cercetărilor. Acestea neconfirmă că pe teritoriul dintre Prut şi Nistru şi înTransnistria cartea românească şi-a avut locul şi rolulmeritat. Bibliotecile bisericilor şi mănăstirilor erau pline deliteratură în limba română, iar cartea slavonă se întâlneştemai rar, dovadă că slujbele religioase erau oficiateromâneşte, chiar şi atunci când în Basarabia limba românăa fost interzisă, mai ales în ultimele decenii ale secolului alXIX-lea.

Cartea nu a avut hotare sau regimuri, a circulat întimpuri extrem de grele pentru Basarabia, mai ales însecolul XIX, în perioada ţaristă, când râul Prut devine ogrea stavilă în legăturile de diferit ordin dintre românii depe ambele maluri ale acestui râu. Cu toate acesteimpedimente, cartea a pătruns şi a circulat cu aceeaşiintensitate ca şi în teritoriile româneşti în care nu erainterzisă. Cele mai multe cărţi nemţene au ajuns înBasarabia prin filiera mănăstirea Neamţ – mănăstirea NoulNeamţ, prin contribuţia duhovnicului Andronic, care dincauza situaţiei create în dreapta Prutului şi atitudineadomnitorului Alexandru Ioan Cuza faţă de domeniilemănăstireşti se retrage în Basarabia, unde întemeiază onouă mănăstire Neamţ lângă Chiţcani pe Nistru. A creat oimensă bibliotecă constituită din manuscrise şi tipărituriaduse în mare parte după anul 1864 de la mănăstireaNeamţ.

Altă filieră importantă prin care cărţile de lamănăstirea Neamţ au ajuns în Basarabia este Bucovina deNord, în special oraşul Cernăuţi, important centruromânesc din nordul Moldovei, unde existau biblioteci şiinstituţii de cultură şi spiritualitate românească. Aflat subdominaţie străină, în special cea sovietică, cartearomânească din biblioteci a fost înstrăinată, iar o partedintre manuscrise şi cărţi vechi au circulat pe teritoriulBasarabiei, dovadă în acest sens fiind ştampilele unorinstituţii, aplicate pe foile cărţilor din fondurle şi colecţiiledin Chişinău.

Vechea capitală a Ţării Moldovei, oraşul Iaşi, acontribuit în mare măsură la răspândirea literatuiibisericeşti în Basarabia. Ierarhii Ţării Moldovei, alte feţebisericeşti difuzau literatură, în special bisericească,preoţilor sau unor instituţii de cultură din Basarabia.

Mănăstirile şi schiturile din Basarabia au constituit peparcursul secolelor XIX şi prima jumătate a secolului XXcentre de cultură creştină, în care erau păstrate cu grijăvechi manuscrise şi tipărituri româneşti. Greutăţile princare au trecut românii basarabeni în perioada sovietică s-

au reflectat mai accentuat asupra spiritualităţii credinţeicreştine, limbii româneşti. După ocuparea Basarabiei din1944 autorităţile sovietice au recurs la diferite metode învederea înlăturării spiritualităţii româneşti şi a credinţeicreştine. Bisericile şi mănăstirile au fost închise, avereainventariată, alteori nimicită, iar cărţile arse. Un exempluconcludent în acest sens este mănăstirea Hâncu dincentrul Basarabiei, care fiind închisă în perioadaaugust–octombrie 1950 a fost deposedată de avere, iarcălugării s-au transferat, împreună cu unele bunuri, printrecare şi manuscrise şi tipărituri, la mănăstirea Hârbovăţ,închisă ulterior în 1959, iar soarta cărţilor nu estecunoscută288. În acest context doar însemnările manuscrisemai păstraeză informaţii preţioase despre trecutul cărţiisau despre unele fenomene istorice, meteorologice,seismice, personalităţi, activităţi cotidiene etc.

Fenomenul circulaţiei cărţii româneşti în Basarabiaeste unul foarte complex şi aproape imposibil de cercetatîn întregime, din considerentul că această latură aromânităţii a fost supusă unor extrem de grele încercări peparcursul secolelor XIX şi XX. Regimul ţarist, ulterior celsovietic au recurs la o mare diversitate de metode pentrua îndepărta populaţia Basarabiei de spiritualitatearomânească. Dacă în secolul XIX s-a încercat rusificareamasivă a populaţiei, inclusiv prin intermediul Bisericii, însecolul XX, în timpul dominaţiei sovietice, s-a impusdezicerea de propria identitate, s-a atentat la cele maisfinte valori ale neamului românesc.

Note:

1. N. Iorga, Neamul românesc în Basarabia, Editura FundaţieiCulturale Române, Bucureşti, 1996, p. 86.2. Ştefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirearusă, Chişinău, Editura „Gheorghe Asachi”, 1992, p. 63.3. Vezi în această privinţă Catalogul bibliotecii societăţii istorico-arheologice bisericeşti basarabene din Chişinău, cu o prefaţă de IosifM. Parhomovici. Casa Eparhială, etaj, 1924, Chişinău,Tipografia Eparhială, str. Haralambie 42, 1925, p. 1-75,colligat cu Revista societăţii istorico-arheologice bisericeşti din Chişinău,vol. XVI, Tipografia şi Legătoria Eparhială, 1925 (încontinuare se va cita: Catalogul bibliotecii societăţii). 4. Paul Mihail, Muzeul istoric-bisericesc din Chişinău, în Idem,Mărturii de spiritualitate românească din Basarabia. Aşezăminte.Scrieri. Personalităţi, Chişinău, „Ştiinţa”, 1993, p. 118-122.5. I. Ivan, Din istoricul tiparniţei de la Mănăstirea Neamţ, înMitropolia Moldovei şi Sucevei, nr. 7-9, 1969, p. 510-512. 6. C. Voicescu, Cărţi de spiritualitate ortodoxă scrise în limba greacă,traduse în româneşte şi tipărite la Mănăstirea Neamţ în secolul al XIX-lea, în MMS, nr. 7-8, 1974, p. 631.7. D. Alexandru, 150 de ani de la apariţia “Vieţile sfinţilor” - 1807,în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, nr. 1-3, 1958, p. 110-119.8. Cărţile pot fi consultate la Biblioteca Naţională a RepubliciiMoldova, cota 88715 (în continuare se va cita: BNRM) şiBiblioteca Ştiinţifică Centrală a Academiei de Ştiinţe aMoldovei, cota 28592 şi 36014 (în continuare se va cita:BŞCAŞM). Vezi Igor Cereteu, Tipărituri nemţene din secolul XIX

131 >>>

în Basarabia, în Tyragetia. Istorie. Muzeologie. Serie nouă, vol.III [XVIII] nr. 2, Chişinău, 2009, p. 124 (în continuare se vacita: Igor Cereteu, Tipărituri).9. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, manuscrise şi icoane din Basarabia înMărturii de spiritualitate românească din Basarabia, Chişinău,„Ştiinţa”, 1993, p. 192; 198 (în continuare se va cita: PaulMihail, Cărţi bisericeşti).10. P. Constantinescu-Iaşi, Circulaţia vechilor cărţi bisericeştiromâneşti în Basarabia sub ruşi. Extras din Revista societăţii istorico-arheologice bisericeşti din Chişinău, vol. XIX, Chişinău, TipografiaEparhială, 1929. p. 43.11. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 214.12. Exemplarul poate fi consultat la Muzeul Naţional deArheologie şi Istorie a Moldovei, cota FB-14399 (încontinuare se va cita: MNAIM); M. Danilov, A. Griţco, L.Malahov, Cartea românească în colecţiile Muzeului Naţional de Istoriea Moldovei. 1683-1918. Catalog, Tyragetia, Chişinău, 2002, nr.32, p. 81-82; Igor Cereteu, Tipărituri, p. 124.13. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 43.14. Catalogul bibliotecii societăţii, p. 19; Paul Mihail, Cărţi bisericeşti,p. 176, nr. 57.15. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 176, nr. 57; 187, 196.16. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 44.17. Nestor Vornicescu, Mănăstirea Hâncu, centru de spiritualitateromânească în secolele XVII-XX, în Literatura şi arta, Chişinău, nr.8 (2481), 25 februarie 1993, p. 7.18. Alexei Agachi, Istoria Mănăstirii Hâncu (1677-2010), Pontos,Chişinău, 2010, p. 111, nr. 30. 19. Cartea poate fi consultată la BNRM, cota 84766; IgorCereteu, Tipărituri, p. 124.20. Nicolae Fuştei, Carte veche românească la biblioteca bisericii ”Sf.Dumitru din Chişinău”, în Revista de Istorie a Moldovei, Chişinău,nr. 4, 2005, p. 65-66.21. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 179-180, nr. 8.22. Ibidem, p. 187-188, 198.23. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 44.24. A. Eşanu, V. Eşanu, N. Fuştei, V. Pelin, I. Negrei,Mănăstirea Căpriana (sec. XV-XX). Studiu istoric, documente, cărţi,inscripţii şi alte materiale, Chişinău, Pontos, 2003, p. 395, nr. 12;Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 182.25. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 198.26. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 44.27. Precizăm că această carte a fost semnalată de P.Constantinescu-Iaşi, iar autorii BRV nu au văzut exemplare şifac referire (BRV IV (347), p. 133) la menţiunea lui P.Constantinescu-Iaşi, precum că un exemplar al acestei cărţi s-ar fi aflat la mănăstirea Ţigăneşti (Străşeni) (vezi: P.Constantinescu-Iaşi, Tipărituri vechi necunoscute, Iaşi, 1931, nr. 5,p. 4), iar alt exemplar s-ar fi aflat la Măşcăuţi din r-nul Criuleni(P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 44). Cu toate precizărilefăcute suntem de părere că această carte trebuie acceptată cufoarte mari rezerve în circuitul ştiinţific, cu atât mai mult căpână în prezent nu am văzut vreun exemplar. 28. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 44.29. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 201.30. Exemplarul poate fi consultat la Muzeul LiteraturiiRomâne “Mihail Kogălniceanu”, cota 5012 F. B (în continuarese va cita: MLR); Igor Cereteu, Tipărituri, p. 124.31. Exista o localitate Vascauţi în jud. Suceava, dar aici estevorba de Văscăuţii din raionul Floreşti, din Basarabia.32.Alexei Agachi, op. cit., p. 114, nr. 17.

34. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 44.34. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 201.35. Igor Cereteu, Răspândirea tipăriturilor româneşti în judeţul Bălţiîn perioada interbelică, în Luminătorul, 3/2009, p. 34 (încontinuare se va cita: Igor Cereteu, Răspândirea).36. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 44.37. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 201.38. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 22.39. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 201.40. Alexei Agachi, op. cit., p. 114, nr. 16.41. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 44.42. Cartea se află în colecţia MLR, cota 2672 F. S.; IgorCereteu, Tipărituri, p. 124.43. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 44.44. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 201.45. Nestor Vornicescu, op. cit., p. 7; Alexei Agachi, op. cit., nr.49, p. 111.46. Cartea se află în fondurile BNRM, cota IV-38437; IgorCereteu, Tipărituri, p. 124-125.47. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, nr. 11, p. 182; A. Eşanu, V.Eşanu, N. Fuştei, V. Pelin, I. Negrei, op. cit., p. 400, nr. 18;Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei. Uncorpus editat de I. Caproşu şi E. Chiaburu, Volumul III, CasaEditorială Demiurg, Iaşi, 2008, p. 346 (în continuare se va cita:I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări).48. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 196: A. Eşanu, V. Eşanu, N.Fuştei, V. Pelin, I. Negrei, op. cit., p. 400, nr. 18. P.Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 44-45.49. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 44-45.50. Alexei Agachi, op. cit., p. 111, nr. 34. 51. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 45.52. Alexei Agachi, op. cit., p. 111, nr. 53. 53. Exemplarul poate fi cercetat la BNRM, cota 74498; IgorCereteu, Tipărituri, p. 125.54. Igor Cereteu, Răspândirea, p. 34.55. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 45.56. I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări, III, p. 371, 435; IV, p.53.57. Alexei Agachi, op. cit., p. 111, nr. 27. 58. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 170, nr. 30; Catalogul biblioteciiSocietăţii istorico-arheologice bisericeşti din Chişinău, p. 10.59. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 45.60. Ibidem, p. 45.61. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 196.62. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 45.63. Nicolae Fuştei, op. cit., p. 66.64. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 197.65. Alexei Agachi, op. cit., p. 110, nr. 24. Semnalarea acesteicărţi ar fi mai degrabă o confuzie.66. Catalogul bibliotecii societăţii, p. 21.67. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 175, nr. 54; 192; 201.68. Ibidem, p. 198; P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 45.69. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 45.70. I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări, III, p. 424, 634.71. Alexei Agachi, op. cit., p. 110, nr. 23. 72. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 192; 233.73. Cartea se află în Biblioteca Universităţii de Stat dinMoldova, Colecţii Speciale, cota 1689115 (în continuare se vacita: BUSM CS); Igor Cereteu, Tipărituri, p. 125.74. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 45.75. Alexei Agachi, op. cit., p. 111, nr. 60. Credem că este vorba

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 132

de o o confuzie. şi ar fi vorba de Adunare a cuvintelor pentruascultare de la Sf. Părinţi şi viaţa stareţului Paisie de la Neamţ, ediţiadin 1817.76. Exemplarul poate fi consultat la BNRM, cota IV-37024;Igor Cereteu, Tipărituri, p. 125.77. I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări, IV, p. 321.78. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 188; P. Constantinescu-Iaşi,op. cit., p. 46.79. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 198.80. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 46.81. I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări, III, p. 393, 528; Const.N. Tomescu, Însemnări pe cărţile mănăstirii Dobruşa (Soroca), înArhivele Basarabiei, nr. 1, 1929, p. 61. C. Tomescu o dateazăgreşit cu anul 1816, iar autorii BRV, IV au inclus-o la nr. 413,p. 147 ca fiind o ediţie deosebită de cea de la 1817.82. I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări, IV, p. 110.83. Igor Cereteu, Răspândirea, p. 34, nr. 79.84. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 233.85. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 46.86. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 233-234.87. Alexei Agachi, op. cit., p. 111, nr. 32. 88. Igor Cereteu, Răspândirea, p. 34, nr. 82.89. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 233-234.90. Gheorghe Gibănescu, Impresii şi Note din Basarabia, cuprefaţă, note şi comentarii de Valeriu Nazar, Chişinău, Civitas,2001, p. 52.91. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 46.92. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 197.93. Ibidem, p. 180, nr, 9; P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 45datează greşit Noul Testament cu anul 1814.94. Catalogul bibliotecii societăţii, p. 10. 95. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 197.96. Evanghelia poate fi consultată la BNRM, cota 57793; IgorCereteu, Tipărituri, p. 125.97. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 47.98. Igor Cereteu, Răspândirea, p. 35, nr. 87.99. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 221.100. Primul exemplar poate fi consultat la MLR, cota 11036 F.B., iar al doilea la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie aMoldovei, cota FB-23516 (în continuare se va cita: MNAIM);M. Danilov, A. Griţco, L. Malahov, op. cit., nr. 56, p. 92; IgorCereteu, Tipărituri, p. 126.101. Antologhionul (vol. I) poate fi consultat la BNRM, cota nueste cunoscută. Vezi descrierea: Cartea Moldovei, I, nr. 27, p. 86-88; Igor Cereteu, Tipărituri, p. 125-126.102. Exemplarele (vol. II) se află la MNAM (cota 3983),BNRM (cota IV-37192) şi BŞCAŞM (cota 1106). 103. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 47.104. Igor Cereteu, Răspândirea, p. 35, nr. 90.105. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 193.106. Ibidem, p. 193.107. Igor Cereteu, Răspândirea, p. 35, nr. 91.108. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 199.109. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 47.110.Mineiele pe luna ianuarie pot fi consultate la: BNRM, cota84061, MNAM, cota 4042, Arhiva Naţională a RepubliciiMoldova, fond 2119, inventar 6, dosar 336 şi 335 (încontinuare se va cita: ANRM).111. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 47.112. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 208.113. I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 37.

114. Precizăm că în BRV, IV 488, p. 158-159 este datată cuanul 1830, iar în Cartea Moldovei, II (36), p. 96-97 cu anul 1831.115. Cartea poate fi consultată la BŞCAŞM, cota 28757; IgorCereteu, Tipărituri, p. 126.116. Mineiele se păstrează la cota 84060; Igor Cereteu,Tipărituri, p. 126.117. Alexei Agachi, op. cit., p. 114, nr. 19.118. Mineiul pe luna aprilie are cota 54059, iar cel pe luna mai84058; Igor Cereteu, Tipărituri, p. 127.119. Mineiul pe luna mai se află în fondurile ANRM, fond 2119,inv. 6, dosar 337; Igor Cereteu, Tipărituri, p. 127.120. Mineiele pot fi consultate la BNRM, cotele: 84057,84764; Igor Cereteu, Tipărituri, p. 127121. Mineiele pot fi consultate la BNRM (cotele 84056, 68385)şi ANRM (fond 2119, inv. 6, dosar 338); Igor Cereteu,Tipărituri, p. 127.122. Cartea poate fi consultată la BNRM, cota 84055; IgorCereteu, Tipărituri, p. 127.123. Aceste două exemplare sunt depozitate la ANRM, fond2119, inv. 6, dosar 339, 340; Igor Cereteu, Tipărituri, p. 127-128.124. Alexei Agachi, op. cit., p. 114, nr. 18.125. I. Caproşu, E. Caproşu, Însemnări, vol. IV, p. 50, 142; 66. 126. Exemplarul se păstrează la BNRM, cota 67510; IgorCereteu, Tipărituri, p. 127.127. Mineiele pe octombrie pot fi consultate la BNRM (cota84053) şi la ANRM (fond 2119. inv. 6, dosar 341); IgorCereteu, Tipărituri, p. 128.128. Mineiele pot fi consultate la BNRM (cotele 54052 şi56859), MNAM (cota 4046) şi ANRM (f. 2119, inv. 6, dosar342); Igor Cereteu, Tipărituri, p. 128.129. Mineiele se află la BNRM (cota 84051), MLR (cotele9707 F.B. şi 4210 F.B.) şi MNAM (cota 4044). Exemplarul dela biserica Sf. Ilie din Teleneşti este semnalat şi de Paul Mihail,op. cit., p. 208; Igor Cereteu, Tipărituri, p. 128.130. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 180, nr. 10.131. Ibidem, p. 208.132. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 47.133. I. Caproşu, E. Chiaburu, op. cit., vol. IV, p. 66; 67, 72, 76,83, 446; 196, 573.134. Cărţile pot fi consultate la MNAM (cota 4052), BNRM(cota IV-37734) şi Departamentul InformaţionalBiblioteconomic al Universităţii Libere Internaţionale finMoldova, cota 098900 (în continuare se va cita: DIB ULIM);Igor Cereteu, Tipărituri, p. 128-129.135. Igor Cereteu, Răspândirea, p. 35, nr. 92.136. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 48.137. I. Caproşu, E. Chiaburu, op. cit., IV, p. 193.138. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 199.139. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 48.140. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 183, nr. 22.141. Penticostarionul poate fi consultat la BNRM (cota 56003);Igor Cereteu, Tipărituri, p. 129.142. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 193; 196.143. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 48. Exemplarul dinRăciula este datat greşit cu anul 1833.144. I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 228; 254.145. Ceasoslovul se află la MLR, cota 6777 F.B.; Igor Cereteu,Tipărituri, p. 129.146. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 193; 219.147. Igor Cereteu, Răspândirea, p. 35, nr. 93.

133 >>>

148. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 48.149. Acatistierul poate fi consultat la MLR, cota 4022 F.B.; IgorCereteu, Tipărituri, p. 129150. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 233.151. Cartea poate fi consultată la BNRM, cota 44395; IgorCereteu, Tipărituri, p. 129.152. Cartea se află la BNRM, cota 55989; Igor Cereteu,Tipărituri, p. 129. Vezi şi I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări,vol. IV, p. 222.153. Exemplarul poate fi consultat la MNAM, cota 4020; IgorCereteu, Tipărituri, p. 129.154. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 193.155. I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 150, 227.156. Igor Cereteu, Răspândirea, p. 35, nr. 94.157. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 48.158. Catalogul bibliotecii societăţii, p. 13.159. Alexei Agachi, op. cit., p. 110, nr. 14. 160. Cartea poate fi consultată la BNRM, cota 34468; IgorCereteu, Tipărituri, p. 129.161. Cartea poate fi consultată la MLR, cota 808 F.B.; IgorCereteu, Tipărituri, p. 129.162. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 180, nr. 11.163. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 48.164. Hronograful se află la BNRM, cota 9497. Este vorba desatul Gheoltosu, raionul Cantemir. Vezi şi Igor Cereteu,Tipărituri, p. 130.165. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 221.166. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49.167. Antologhionul poate fi consultat la BNRM, cota 85630;Igor Cereteu, Tipărituri, p. 130.168. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 197.169. Alexei Agachi, op. cit., p. 111, nr. 64. 170. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 48, 49.171. Primul exemplar se află la BNRM (cota 57808), iar aldoilea la DIB ULIM (cota 098908); Igor Cereteu, Tipărituri, p.130.172. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 183, nr. 27; 189; 197; 199.173. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49.174. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 228.175. I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 281; 481.176. Cartea poate fi consultată la BNRM, cota 25269; IgorCereteu, Tipărituri, p. 130177. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49.178. Catalogul bibliotecii societăţii, p. 17-18.179. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 167, nr. 19.180. Ibidem, p. 234.181. Ibidem, p. 180, nr.12.182. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49.183. Mineiele pot fi consultate la ANRM (fond 2119, inv. 6,dosare 344 şi 345); Igor Cereteu, Tipărituri, p. 130-131.184. Exemplarul se află la DIB ULIM, cota 098907.185. Alexei Agachi, op. cit., p. 114, nr. 20.186. Mineiul pe luna octombrie poate fi consultat la ANRM, f.2119, inv. 6, dosar 350; Igor Cereteu, Tipărituri, p. 131.187. Exemplarul se păstrează la MLR, cota 5018 F. S.; IgorCereteu, Tipărituri, p. 131188. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 180, nr. 13.189. Mineiele au numărul dosarelor 343 şi 349; Igor Cereteu,Tipărituri, p. 131.190. Igor Cereteu, Satul Drochia: pagini de istorie, Chişinău,Pontos, 2007, p. 55, nr. 5.

191. Mineiele pe luna decembrie au numărul dosarelor 346, 347,348, 362; Igor Cereteu, Tipărituri, p. 131-132.192. Cartea poate fi consultată la ANRM, fond 2119, inv. 6,dosar 912; Igor Cereteu, Tipărituri, p. 132.193. Exemplarele se află la ANRM, f. 2119, inv. 6, dosarele360, 361; Igor Cereteu, Tipărituri, p. 132194. Cartea poate fi consultată la ANRM (f. 2119, inv. 6, dosar361); Igor Cereteu, Tipărituri, p. 132195. Mineiele se află la ANRM, f. 2119, inv. 6, dosare 357, 358,359, 1323; Igor Cereteu, Tipărituri, p. 132-133.196. Alexei Agachi, op. cit., p. 114, nr. 21.197. Mineiul pe luna aprilie are numărul dosarului 357 şi estecolligat cu Mineiele pe martie şi mai. Vezi şi Igor Cereteu,Tipărituri, p. 133.198. Cărţile au numărul dosarului 355 şi 356; Igor Cereteu,Tipărituri, p. 133.199. Mineiele au numerele dosarelor 353, 354; Igor Cereteu,Tipărituri, p. 133.200. Mineiele pe august au numărul dosarelor 351, 352, 354;Igor Cereteu, Tipărituri, p. 133-134.201. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 180, nr. 14.202. Ibidem, p. 194.203. Alexei Agachi, op. cit., p. 110, nr. 13.204. I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 320-321,347, 348, 408, 423; 468-469; 494; 519.205. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49.206. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 199.207. Igor Cereteu, Satul Drochia, p. 55, nr. 6, 7.208. Cartea poate fi consultată la BŞCAŞM, cota 28855; IgorCereteu, Tipărituri, p. 134.209. Exemplarul poate fi consultat la MLR, cota 4212 F.B.;Igor Cereteu, Tipărituri, p. 134.210. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 183, nr. 30; 194; 197; 199;228.211. Igor Cereteu, Răspândirea, p. 35, nr. 96.212. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49. Exemplarul de la Sf.Ilie din Chişinău este semnalat şi de Gheorghe Ghibănescu, op.cit., p. 85.213. Cartea se află la BŞCAŞM, cota 28534; Igor Cereteu,Tipărituri, p. 134.214. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 223.215. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49.216. Primele două exemplare pot fi consultate la BNRM(cotele 56031, 84231), iar al treilea la ANRM, f. 2119, inv. 6,dosar 904; Igor Cereteu, Tipărituri, p. 134.217. Alexei Agachi, op. cit., p. 110, nr. 21. 218. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 199; 216.219. I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 523.220. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49.221. Ibidem, p. 49.222. Cartea are numărul dosarului 907; Igor Cereteu,Tipărituri, p. 134223. I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 422; 475.224. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49.225. Catalogul bibliotecii societăţii, p. 17.226. Cărţile pot fi consultate la BŞCAŞM (cota 36021), iar aldoilea la BNRM (cota 84234); Igor Cereteu, Tipărituri, p. 134-135.227. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49.228. Primele exemplare pot fi consultate la BNRM (cotele40556, 51466, 44394), iar exemplarul patru la MLR (cota 8784

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 134

F.B.); Igor Cereteu, Tipărituri, p. 135.229. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 183, nr. 31; 189; 194; 199.230. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49.231. I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 426; 427;471.232. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49.233. Catalogul bibliotecii societăţii, p. 11.234. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49.235. Cărţile pot fi consultate la ANRM, f. 2119, inv. 6, dosar905, iar al doilea la MLR, cota 8815 F.B.; Igor Cereteu,Tipărituri, p. 135.236. Exemplarul se află la ANRM, f. 2119, inv. 6, dosar 784;Igor Cereteu, Tipărituri, p. 135.237. Alexei Agachi, op. cit., p. 110, nr. 7. 238. Primul volum a fost constatat în două exemplare: laBŞCAŞM (cota 35984) şi BNRM (cota 69048); volumul doi laBŞCAŞM (cota 36019) şi BNRM (cota 56037); volumul trei întrei exemplare, la BŞCAŞM (cotele 35893, 28755) şi la BNRM(cota 56019); volumul patru în două exemplare la: BŞCAŞM(cota 36089) şi la BNRM (cota 56021); Igor Cereteu, Tipărituri,p. 135-136.239. Alexei Agachi, op. cit., p. 114, nr. 22, 23, 24.240. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 183, nr. 38; 189; 194.241. Ibidem, p. 232; P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 50.242. Alexei Agachi, op. cit., p. 111, nr. 28. 243. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49.244. I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 478.245. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 223.246. Orologhiul se află la BNRM, cota II-681642; Igor Cereteu,Tipărituri, p. 136.247. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 189.248. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 50.249. Ideomelarul se află în fondurile BNRM. Toate trei părţilesunt colligate împreună, la cota 84751. Există un exemplar departea I separată, cota 84765; Igor Cereteu, Tipărituri, p. 136.250. Alexei Agachi, op. cit., p. 111, nr. 63. 251. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 184, nr. 43.252. Ibidem, p. 184, nr. 42.253. Старопечатняе книги и рукописи в Ново-Нямецкоммонастыре, în Кишиневские Епархиальные Ведомости, 1880, 20,p. 998, nr. 8.254. Exemplarele de Ceasoslov pot fi consultate la BNRM (cota37520) şi la DIB ULIM (cota 098912); Igor Cereteu, Tipărituri,p. 136.255. Alexei Agachi, op. cit., p. 114, nr. 25.256. Sunt cunoscute două exemplare de colecţie a Evanghelieide la mănăstirea Neamţ, 1858: la BNRM (cota 70594) şi laANRM (fond 2119, inventar 6, dosar 769); Igor Cereteu,Tipărituri, p. 136-137.257. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p.199; 221; 234.258. Alexei Agachi, op. cit., p. 110, nr. 3.259. Gheorghe Ghibănescu, op. cit., p. 52.260. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 184, nr. 44; 194.261. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 50.262. Igor Cereteu, Răspândirea, p. 36,, nr. 101; p. 36, nr. 100.263. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 215.264. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 50.265. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 194.266. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 50. Sunt datate greşit cu1869.267. Alexei Agachi, op. cit., p. 110, nr. 12.

268. Cărţile pot fi consultate la BNRM (cotele 52937, 84230),MNEIN (cota 25868) şi MNAM (cotele 3618, 4066, 4068,4071); Igor Cereteu, Tipărituri, p. 137.269. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, nr. 46, p. 184; p. 194.270. Alexei Agachi, op. cit., p. 110, nr. 10. 271. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 51.272. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 199.273. Cartea se află la MLR, cota 9781 F. B.; Igor Cereteu,Tipărituri, p. 137.274. Exemplarul se află la ANRM, f. 2119, inv. 6, dosar 907 A;Igor Cereteu, Tipărituri, p. 137-138.275. Alexei Agachi, op. cit., nr. 26, p. 114.276. Cartea se află la BNRM, cota I-1223966; Igor Cereteu,Tipărituri, p. 138.277. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 229278. Ibidem, p. 181, nr. 16; P. Constantinescu-Iaşi, op. cit. p. 51. 279. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 51.280. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, nr. 53, p. 184.281. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 52.282. Exemplarele pot fi consultate la BNRM (cotele IV-37023,IV-37025); Igor Cereteu, Tipărituri, p. 138.283. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 184, nr. 56; 197; p. 200.284. Alexei Agachi, op. cit., nr. 17, p. 110. 285.Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 212; 213; 216; 218; 224; 226;232; 233; 234-235. Exemplarul de la Albineţ este semnalat şi de P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 52.286. Igor Cereteu, Răspândirea, nr. 107, p. 36.287. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 52.288. Alexei Agachi, op. cit., 112.

Bibliography:

1. Agachi, Alexei, Istoria Mănăstirii Hâncu (1677-2010)/History of Hâncu Monastery (1677-2010), Pontos, Chişinău,2010.

2. Cereteu, Igor, Tipărituri nemţene din secolul XIX înBasarabia/ The printings from Neamţ Monastery from XIXcenturies in Bessarabia, in Tyragetia. Istorie. Muzeologie. Serienouă, vol. III [XVIII] nr. 2, Chişinău, 2009.

3. Ciobanu, Ştefan, Cultura românească în Basarabia substăpânirea rusă/Romanian culture in Bessarabia under RussianGoverning, Chişinău, Editura „Gheorghe Asachi”, 1992.

4. Constantinescu-Iaşi, P., Circulaţia vechilor cărţi bisericeştiromâneşti în Basarabia sub ruşi/ Circulation of old Romanianvestry books in Bessarabia under Russian governing. Extras dinRevista societăţii istorico-arheologice bisericeşti din Chişinău/ Off-print from the Revue of the Historical-Archaeological ChurchSociety of Kishinau, vol. XIX, Chişinău, Tipografia Eparhială,1929.

5. Iorga, N., Neamul românesc în Basarabia/RomanianPeople in Bessarabia, Editura Fundaţiei Culturale Române,Bucureşti, 1996.

6. Mihail, Paul, Mărturii de spiritualitate românească dinBasarabia. Aşezăminte. Scrieri. Personalităţi/ Evidences ofromanian Spirituality from Bessarabia, Chişinău, „Ştiinţa”, 1993,p. 118-122.

135 >>>

SS crierile homerice pot fi încă redescoperite.Lui Homer1, creatorul poeziei epice antice,i se atribuie inventarea parodiei, prin

poemul burlesc „Batrachomiomahia”, sau „Războiulşoarecilor cu broaştele”. Este prima parodie, după epopeeasa, „Iliada”, care a deschis calea eposului comic. Chiar dacăse intuieşte o paralelă cu subiectul Iliadei, el a fost reluatîn„Batrachomiomahia” pe o altă structură; astfel, aceastăcreaţie rămâne o amuzantă parodie literară2.

Subiectul „Batrachomiomahiei” este o replicăminiaturală a războiului Troiei, care n-a durat decât o zi,între şoareci şi broaşte, două neamuri cu o vocaţie eroicăfoarte mult redusă faţă de cea a grecilor şi a troienilor. Nustăruim asupra datării cu exactitate a acestei parodii,încadrarea scrierii ei într-un timp precis este datată uşordiferit de către exegeţii homerieni.

„Batrachomiomahia” are personaje din lumea animală,dar nu poate fi inclusă în categoria fabulei, fiindcă finalitateaei nu este didactică, nu cuprinde o morală, o învăţăturăimediată, dar, potrivit opiniei unor critici literari, a fostlăsată şi în afara eposului comic, potrivindu-se cel maiaproape de parodie3.

Cauza „războiului” declanşat şi relatat în„Batrachomiomahia” este determinată de încălcarea legii

ospeţiei, adică de omorul involuntar săvârşit de către FaţăGogonată, Broscoiul, care l-a înecat pe oaspetele său InhapFirimituri, Şoarecele, fiul lui Roade Jimblă şi Linge Pietrelede Moară, stârnind ambiţia răzbunării. Pe lângă aceste numeale personajelor principale, în timpul „confruntăriiarmelor” participă şi alţi mulţi reprezentanţi ai broaştelor şişoarecilor. Sunt chemaţi să intervină în oprirea conflictuluichiar hotărâtorii divinităţii, zeii.

Comicul în această creaţie literară a lui Homer, parodiecare conţine 300 de versuri, constă în disproporţia dintretonul eroic al povestirii şi participanţii la bătălie, broaştele şişoarecii, mici animale fără comportament belicos.

„Batrachomiomahia” a fost cunoscută în epoca romanăşi bizantină (sec.II-V e.n.), în secolul al XVI-lea a fosttradusă în greaca nouă4, şi redescoperită în perioadaIluminismului. A cunoscut variante în literatura universală,şi fără a păstra o ordine cronologică exemplificăm cu „Lelutrin” (Strana sau Cântăreţul din strană) a lui NicolasBoileau, „Gli animali parlanti” (Animale vorbitoare) deCasti, „La secchia” (Vadra răpită) de Tassoni, şi nu omitemparodiile antice „Arahnomahii” (Lupta păienjenilor), sau„Psaromahia” (Războiul sturzilor). În evul mediu, întresecolele X şi XVII au fost cunoscute 75 de manuscrise ale„Batrachomiomahiei”5.

În literatura română, cu tangenţă homerică este „Istoria

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 136

M a r i a B A S A R A BMuzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva

The Museum of Dacian and Roman Civilization, Deva

Un manuscris românesc din anul 1895al Batrachomiomahiei

A Romanian Manuscript of Batrachomyomachia from 1895

The subject of Batrachomyomachia represents a miniature reproduction of the Trojan War that lasts for only one dayand takes place between the frogs and the mice. Batrachomyomachia or the Battle of Frogs and Mice, attributed to Homer,is the first parody of the Homeric epic Iliad.

The humor in this literary creation consists of the disproportion between the heroic tone of the account and theparticipants to the battle, the frogs and the mice, which are small animals lacking any warlike conduct.

In the article, we mention a short history of the literary works, both foreign and Romanian, which were influenced by thetext of Homer.As part of the article, we also mention the Romanian manuscript of Batrachomyomachia from 1895. Wepoint out the names of the characters of the parody and we make a short literary analysis of this variant. We also present anumber of biographical data of the authors whose names are displayed on the title page (Csokonai Vitez Mihaly, a Hungarianilluminist, Kemenely Istvan, a notary within the royal Tribunal from Deva, and Ioanichie Olariu, a scholar from HunedoaraCounty with significant contributions to folklore collections and retellings).

This manuscript bears the stamp of the times and space in which it was written and highlights the permanence and theuniversality of this Homeric parody.

Keywords: Batrachomyomachia, Homer, manuscript, parody, Deva (1895)Institution’s address: Bd. 1 Decembrie, nr. 39, 330005-Deva, jud. Hunedoara,

tel: +40.254.216750, fax: +40.254.212200, e-mail: muzeucdr.deva@gmail.comPersonal e-mail: basarab_maria@yahoo.com

hieroglifică”, scrisă de Dimitrie Cantemir, în anul 1705,roman alegoric, cu personaje din lumea animală, un pamfletpolitic, conceput ca o epopee eroi-comică. Mai târziu,epopeea parodică a lui Homer l-a influenţat pe iluministulIon Budai Deleanu în opera sa „Ţiganiada”, poemation-eroi-comic-satiric. Autorul a mărturisit, la începutul cărţii,invocând muza care l-a inspirat pe Homer în„Batrachomiomahia”, recunoscând înrudirea genetică cu amarelui rapsod antic : „Muză ce lui Omir odinioară, cântaşiVatrachomiomahia”6. A revenit asupra acestei idei în„Prologul” Ţiganiadei: „Însuşi Omer cel vestit, moşultuturor poeţilor… au alcătuit Bătălia şoarecilor cu broaştele.Deci Omer este de bună seamă începătoriul…”7.

Primul traducător în limba română a„Batrachomiomahiei” a fost profesorul ardelean MoiseNicoară (1785-1862), care a tradus primele 43 de versuri.Au fost publicate, parţial, de către I. Valaori, C. Papacosteaşi G. Popa Liseanu şi integral de A. Piatkovschi în anul1970. Versiunea în întregime românească, împreună cuOdissea, a aparţinut elenistului Ion Caragiani, volum tipăritla Iaşi în anul 18768. Mult mai târziu, Ion Acsan a tradus„Homer - Imnuri, Războiul şoarecilor cu broaştele, Poemeapocrife”, tipărite la Bucureşti în anul 1974.

Într-un cadru similar se orânduieşte şi manuscrisul pecare îl relevăm acum, care păstrează titlul:„Batrachomiomahia a lui Homer, Bătaia broaştelor cuşoarecii, întoarsă dintâi în versuri ungureşti de DomnulCsokonai (Vitez Mihaly) şi după el în Româneşte de K.I. înanul 1816, luna Iulie, propritatea a lui Ioanichiu Olariu”.

Titlul este reluat întocmai pe prima pagină a manuscrisului,unde în plus traducerea transcrisă de Ioanichie Olariu estedatată şi localizată „ Deva 8/20 mai 1895”9.

Acest poem-parodie, „Batrachomiomahia” esteprecedat de motivaţia semnatarului manuscrisului nostru,pe care o transcriem: „Aflare - Muza dragă umple-mi pipa/Din dohanul pindului/ Să mă apuc să-ţi cânt una/ Să dămdrumul gândului/ Cântec care l-am făcut/ Într-o noaptecând am zăcut/ După deal cu oile/”. Stilul este ca într-oculegere folclorică, dar tălmăcitorul invocă „inspiraţia”,numind Pindul, care este muntele consacrat muzelor. Peaceeaşi pagină de titlu, verso, este scrisă „Prefaţia - Înaceasta întrebi: Ce-i bine? Nu este scris serios, ce-mi subţiegreşelile/ şi ce-i bun în ea, le măreşte/ Aceea-s jocurile luiHomer/ A lui e gluma aici jucând”. Traducătorulrecunoaşte partea serioasă şi partea amuzantă a poemuluihomeric, punctul de la care a pornit.

Această parodie-manuscris, de 30 de file, format în 8, înacelaşi dublu registru al comicului şi eroicului, estestructurată pe patru părţi, cuprinzând 39 de strofe, pentrufiecare parte, cu un total de 1032 de versuri, cu mult maimulte decât creaţia originală. Prima parte a manuscrisuluieste intitulată: „Bătaia broaştelor cu şoarecii / Pipa cea detabac dintâi / Cunoştinţa prinţului şoarecilor cu craiulbroaştelor şi moartea”, în care cititorul este introdus înatmosfera de confruntare. Numele personajelor suntschimbate faţă de scrierea originală. Reprezentantulbroaştelor este „Bucur din trestie/ craiul mare a lacului”, şiîşi prezintă genealogia, craiul tatăl este Tehutin Precup, iar

137 >>>

Batrachomiomahia, mss., foaia de titlu

mama Doamna Kendafia. Şoarecele Prixharpu este fiul luiTaxharhu şi al crăiesei Lingătoare. Tema este comună cu ceadin parodia lui Homer. Acelaşi conflict, care este declanşatîn urma vizitei pe care şoarecele o face în ţara broscoiului,iar în apă la vederea şarpelui s-au scufundat amândoi, darşoarecele neînotător s-a înecat. Astfel, confruntareapremergătoare războiului între cele două tabere esteevidentă.

Sunt relevate trăsăturile de caracter ale „personajelor”principale, mai ales lăudăroşenia şi aroganţa, aleamândurora, contrastante de fapt cu statutul real al acestordouă blânde vieţuitoare necuvântătoare. Şoarecele, de pildă,îşi arogă dreptul de a se prezenta ca fiind „vestit nume…mă cunoaşte casinaşii Aiudului şi… carindare de cele maititulare din Beci (Viena n.n.) şi din Bucureşti”. „Casinaşii”erau probabil, fruntaşii din oraşul Aiud, care frecventau„Casina”, casă a culturii. Broscoiul nu se lasă mai prejos şise prezintă şi el :„Sunt Bucur din trestie / Craiul mare alacului / Am mare împărăţie/ până în fundul iadului”.

Într-a doua parte, care poartă titlul „A doua pipă deTabac / Strânsura Ţării a broaştelor şi şoarecilor şipregătirea de bătaie, Zicând acestea murire / Fără grijaodată”, cunoaştem şi alte personaje, de exemplu„mesagerul”, Domnul Cârtzu, cel care a dus ştirea morţiişoarecelui, la Curtea craiului Taxarhu, tatăl mortului. S-autrimis „tisturi”, adrese, pentru convocarea adunăriişoarecilor, „pe-a şaptelui mai” (7 mai), la „Dietă”, pentruîndemn la lupta de răzbunare. Domnul Rogoz a fostcurierul trimis la Bucur, Broscoiul, cu provocarea la luptă.Compunerea armatei şi plecarea pentru confruntareaarmată este prezentată cu ironie, seamănă mai mult cu unalai de nuntă : „sărutară muierile / cuscri, fraţii cu nănaşa /cumetri, închinând glaja / horesc pân, la hotar”. Suntstrecurate şi idei, care îl preocupau pe „autor”, referitoare laschimbările din limba vorbită „limba noastră cea broştească/ foarte tare s-a stricat… să grijim limba cea veche”. Înrezolvarea conflictului beligerant s-a cerut intervenţiazeilor: Jupiter, Minerva, Palas.

Partea a treia a manuscrisului este intitulată „A treiapipă de Tabac, Bătaia cu toate întâmplările”. Pe câmpul de„bătaie” sunt prezente alte personaje: Baron Muncacatos,oştenii: Găurariu, Oprea, Bolfas, apoi Bănăţeanu cu oştiledin Banat, Pofle „om fălos… de gură bun şi voinic… dar încap n-are nimic”, Buffu, adjutantul lui Pofle, căpitanulHudariu „steaua ţării”, maiorul Groszu „cu fole mare ca unporc de gras / din untura iobagilor / din sângele săracilor /hărănit ca mulţi domni mari”, apoi Roade scânduri „generalinimos”, Belosul, Hotnogy Tuzu „voinic fecior”,Plăcintariu, groful Blatorku „pute urât ca porcu / era preamare cărturar…, nu ştie nici buchiile”, Hotnogy „cu glonţunimereşte togma aţa de acolo din izmene”.

În general sunt arătate trăsăturile negative de caracter,într-un mod comic, dar şi satiric, printr-o raportarepolemică şi ironică la scara normală a valorilor. Un efectstilistic, comic, îl are şi onomastica, numele datepersonajelor într-un contrast comic cu situaţia în care seaflă, însă, oprindu-se la limita atitudinii reverenţioase.Numele lor justifică exact ceea ce e caracteristic

personajelor.Cea din urmă parte a „Batrachomiomahiei”, manuscris,

are titlul „A patra pipă de tabac / Mai marii şi sfârşitulbătăii”. Războiul şoarecilor cu broaştele, sau bătălia dintreoştile craiului Taxarhu şi ale lui Bucur din Trestie, s-aterminat prin venirea la timp a racilor, dar fără a se cunoaştevictoria categorică a uneia dintre armate. Sfârşitul bătălieieste prezentat într-un climat confuz, exprimând zădărniciamarelui conflict. Iată versurile ilustrative: „S-or mestecatlaolaltă şoarecii cu broaştele / cărţile broaştelor spun /Tipărite la Sibiu / numărul morţilor îl pun / al broaştelor laopt mii / dintre ei nici două sute / n-or murit şi nu-sperdute / aşa or fost de voinici”. Pe de altă parte„novelistele broaştelor… or scris că din şoareci or pierit /zece mii şi a broaştelor / summa spun pe sufletul lor / afost numai o mie”. Autorul acestei traduceri, de fapt ca şicel din care s-a inspirat, lasă să se înţeleagă printre rândurică acest război între şoareci şi broaşte, specii fără legăturăgenetică şi fără o structură belicoasă, a fost fără nici un rost.

Semnatarul acestui manuscris a mai adăugat la sfârşitulparodiei „Batrachomiomahia” versuri în care şi-a exprimatopinia cu privire la scrierile din limba română, puţine şi fărărăsplată: „şi eu mi-am gătat tabacu / n-am unde mai băga /şi scriitoru săracu / nu ştie de unde câştiga / că ştiţidomniile voastre / nu-i lucrată nici o carte / în Pindul celRomănesc, Amin”. A continuat cu alte versuri, cu trimiteremoralizatoare, învăţând cititorul pe ce anume trebuie puspreţ în viaţă: „Fugi şi te griji că-ţi pierzi sănătatea scumpă /Fugi de gânduri că-ţi potopeşti viaţa / Nu-i lucru maiscump pe pământ ca ea / frate cu mintea / Ţie-ţi faci totdin greu supărări şi gânduri / Să-ţi câştigi galbeni, bogăţie şitieri/ (tier în limba germană înseamnă vite n.n.) Când or figata de-ţi da pe spate / Ce-ţi foloseşte”.

Manuscrisul se încheie cu aceeaşi precizare informativădespre paternitatea scrierii: „Scris-am de pe un manuscrisvechi aflători în mânile amicului meu vechi KemendyIstvan, notariu la Tribunalul regesc în Deva / Deva la 8/20mai 1895, Ioanichiu Olariu”.

Prima copertă în interior păstrează însemnarea în limbamaghiară pe care o traducem: „Originalul maghiar Războiulşoarecilor cu broaştele, scris de Homer, transpus de CsokonaiVitez Mihaly după metoda lui Alois Blumauer, 1791”.

„Isprava” celui care a scris acest manuscris n-a fostneînsemnată. Cunoaştem astfel circulaţia parodiei„Batrachomiomahiei”, după mai bine de două mii de ani dela scrierea celei originale. Faţă de traducerea„Batrachomiomahiei” realizată de Ion Acsan, care are 281de versuri întregi, în varianta parodiei semnalată acum sunt1032 versuri, dar manuscrisul mai cuprinde încă 7 versuririmate într-un „prolog”, alte 7 versuri cu rimă la sfârşitulparodiei şi mai conţine 6 rânduri în proză, care deschidpovestirea, şi 6 rânduri, fără rimă, la sfârşit, sub forma uneicugetări (care au ca prim cuvânt prescurtarea Saph., ceea cepoate însemna numele poetei Sappho, pe care anticii onumeau a zecea muză, fiind uneori comparată cu Homer).Referitor la alte detalii, care ar putea elucida legătura dintrevariantele parodiei sau trimiterea la societatea contem-porană scrierii, încă nu cunoaştem care sunt asemănările şi

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 138

deosebirile dintre variantele „Batrachomiomahiei” luiCsokonai Vitez Mihaly (1791) şi ale lui Kemendy Istvan(1816) şi Ioanichie Olariu (1895).

În manuscrisul nostru a fost reluată ideea de bază aparodiei originale, dar adaptată circumstanţelor sociale,poate şi politice ale secolului în care a fost scrisă şi potrivităcadrului geografic cunoscut semnatarului acestei scrieri.Aparte este inversarea aşezării în titlu a numelorpersonajelor „Războiul broaştelor cu şoarecii”, faţă decreaţia originală :„Războiul şoarecilor cu broaştele”, fărăînsă, a diminua disputa între cele două tabere. Original esteşi lexicul, utilizând cuvinte pronunţate în zonă, dar nuintenţionăm o analiză literară a variantei manuscrise.Exemplificăm doar prin cuvinte sau expresii cuspecificitate: forma latinizantă a verbului „a fi”, „eu sum”,pentru „eu sunt”, „vedi” pentru „vezi”, sau cuvintele:„sciu” (lat. scio, scivi) pentru „ştiu”, „domnesce” pentru„domneşte”, ori substantivele: „broasce” pentru „broaşte”,„puscile” pentru „puştile” etc., construcţii lingvisticefolosite şi acum în zonele bănăţene rurale; folosireainfinitivului lung, formă gramaticală acum, veche: „craiulcând se însurare”, „fiind voinic o furare”, cuvinte devenitearhaice: „moşie de uric” (document scris), „galbeni” (bani),„dietă” (adunare); interjecţii ardeleneşti: „zo” (aşa), „tulai”(vai), influenţe din limbile germană şi maghiară; amidentificat şi neologismul „genealogie”.

De acest manuscris relevat acum se leagă, în modspecial, trei nume. Întâi este cel al lui Csokonai VitezMihaly10, poet şi dramaturg, reprezentant al Iluminismuluimaghiar, care a tradus „Batrachomiomahia” lui Homer,după modelul iluministului austriac Alois Blumauer, autorulunei transpuneri a „Eneidei” lui Virgiliu11.

Un al doilea nume cu implicaţii directe în acestmanuscris este cel al lui Kemendy Istvan, care, pe lângăprofesia sa de notar la Tribunalul regesc din Deva, a avut,credem, şi veleităţi literare.

Este menţionat încă un nume, cel al lui IoanichieOlariu12, descendent al unei mari familii de preoţi şiînvăţători, cărturar hunedorean cu înclinaţii îndeosebiînspre culegeri de folclor.

Acest manuscris, tablou caricatural al unei anumiteîmprejurări temporale şi spaţiale, rămâne o carte care facelegătura între veacuri. Ea poartă pecetea timpului în care afost scrisă. Această raportare la sursele istorice, realizată peun ton grav, dar cu efecte ironice îi conferă parodieihomerice universalitatea şi trăinicia în istoria culturii.

Note:

1. Homer, probabil sec. 8 î.e.n., poet epic elen, părintele literaturiieuropene. Este autorul epopeilor Iliada şi Odiseea, centrate înprincipal pe legenda răxboiului troian, cu includerea şi a altormituri şi legende. Mai întâi au fost tipărite la Florenţa, înanul1488. Tributare epicii eroice sunt şi Imnurile homerice (sec.6 î.e.n.). Anticii i-au atribuit inventarea parodiei, prin poemulburlesc, Batrachomiomahia (Războiul şoarecilor cu broaştele),vezi Sciitori străini: Mic dicţionar, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1981.2. Ioana Petrescu, Ion Budai Deleanu şi eposul comic, Cluj, Editura

Dacia, 1974, p. 40.3. Ibidem, p. 384. Maria Marinescu-Himu, Adelina Piatkowski, Istoria literaturiieline, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1972, p. 1245. Homer, Imnuri; Războiul şoarecilor cu broaştele: poeme apocrife(traducere, prefaţă şi note de Ion Acsan), Bucureşti, EdituraMinerva, 1971, p. 42. 6. Maria Basarab, Ediţii ale lui Homer aflate la Deva, în Biblioteca şicercetarea, XXIV, 2004, p. 217-227.7. Ion Budai Deleanu, Ţiganiada, Bucureşti, Editura de Statpentru Literatură şi Artă, 1953, p. 44.8. Homer, op. cit., p. 55.9. Manuscrisul mi-a fost dăruit de doamna Maia Bitan,descendentă a familiei Ioanichie Olariu.10. Csokonai Vitez Mihaly s-a născut la Debreţin în 17/IX, 1773(mort în 28 ianuarie, 1805), unde a urmat cursurile şcoliisuperioare, doi ani filozofia şi doi ani teologia. A studiat limbaitaliană. A tradus din Metastassio şi Tasso. Prima operă maiimportantă este „Bătaia şoarecilor cu broaştele”, (1791),traducerea parodiei lui Homer. În anul 1793 a scris sub formaunei comedii o biografie „Tempefoi”, cu accente satirice,prezintă situaţia poetului maghiar nerăsplătit de societate. În anul1794 a fost numit profesor la clasa de poezie, dar în anul 1795 afost dat afară. S-a stabilit la Saros Patak pentru a urma studiile dedrept, pe care nu le-a terminat. S-a mutat la Pojony (Bratislavan.n.) şi mai târziu la Komaron. Şi-a dedicat viaţa literaturii. A scrispoezii lirice sub titlul „Lilla”, reluate în anul 1797. A scrisepopeea „Dorotttya”. A editat un periodic, săptămânal, în care şi-a publicat poeziile satirice, vezi Revai Nagy Lexicon, Budapesta,1912, vol. V, p. 124. 11. Homer, op. cit., p. 42. 12. Ioanichie Olariu (semnează Ioanichiu şi Ioanichie), dascăl înlocalitatea hunedoreană, Gurasada, iar mai apoi prim grefier laTribunalul din Deva. A participat la organizarea primiriiDomnitorului Alexandru Ioan Cuza, din 14 februarie, 1866, latrecerea sa prin Deva în drumul spre exil. A fost descendentul şiascendentul multor oameni de seamă din familia sa. A avut obibliotecă valoroasă, din care multe cărţi au ajuns la Muzeul dinDeva. Este el însuşi autorul unor volume de poezii populare şicântece religioase în general culegeri folclorice, rămase înmanuscris. Astfel are: „Cărticica de oraţii şi cântări de a stelei lanaşterea Mântuitorului nostru Isus Cristos”, scrisă în anul 1857,apoi „Cartea versurilor”, datată în anul 1858 şi alt volum cuacelaşi titlu, datat în anul 1860, vezi Maria Basarab, IoanichieOlariu, un cărturar pasionat de folclor, în Mioriţa, nr. 2, 1994, p. 39.

Bibliography:

1. Basarab, Maria. Printed Works of Homer Found in Deva. In:Library and Research, XXIV, 2004.

2. Basarab, Maria. Ioanichie Olariu, a Scholar Passionate aboutFolklore. In: Mioriţa, issue no. 2, 1994.

3. Budai Deleanu, Ion, Ţiganiada. Bucharest, Romanian StatePublishing House for Literature and Art, 1953.

4. Homer, Hymns; The Battle of Frogs with Mice; HomericApocripha. (translation, foreword and annotations by Ion Acsan),Bucharest, Minerva Publishing House, 1971.

5. Marinescu-Himu, Maria, Piatkowski, Adelina. History ofGreek Literature. Bucharest, Scientific Publishing House, 1972.

6. Petrescu, Ioana. Ion Budai Deleanu and the comic epos. Cluj,Dacia Publishing House, 1974.

7. Revai Nagy Lexicon. vol. V. Budapest, 1912.8. Foreign Writers: Concise Dictionary. Bucharest, Scientific and

Encyclopedic Publishing House, 1981.

139 >>>

FF or the Western Europe, the 18th century is acentury of consolidation1, while for the EasternEurope it is a good time to assimilate the

ideas conveyed at that time. It is a moment when severalchanges interfered in the European society. Therefore, theoccurrence of a personality like that of Inochentie MicuKlein in Transylvania, with a new vision on society, willmark the genesis of an important cultural and ideationalschool in the area of Central and South-East Europe: TheTransylvanian School2.

To understand the evolution of Ion Budai-Deleanu’shistorical speech, we should consider two aspects: first, theintellectual upbringing achieved in renowned centers ofCentral Europe, and second the works of great Europeanpersonalities and not only, which have influenced him overthe years. It is well know that in the Central-South-EasternEurope, the interception of enlightenment ideas as a social,cultural, political phenomenon, took place in the lastdecade of the 18 century and the beginning of the 19century, thus illustrating the ideational gap compared to theWestern Europe.

New research trends in historiography at the end of the20 century and early 21 century have abandoned the verylimited time periods and chronological periods in studyinga current or a representative of a current3. Based on these

considerations, Ion Budai-Deleanu cannot be strictly fitinto Enlightenment or only claimed by the Romanticism,considering the chronological gap between West and Eastand, especially, his work reflecting the union of influencescoming from both great currents.

On a West European level, if the 18 century belongedto the French, the 19 century was claimed by the Germans.Changing of influence poles in the cultural, artistic,intellectual fields begins to be felt from the last decades ofthe 18 century, when Germany gives the most talentedgeneration of intellectuals, artists and poets: JohannWolfgang von Goethe, Immanuel Kant, Johann Gottfriedvon Herder, Friedrich von Schiller, Ludwig von Bethoveen,Christian Johann Heinrich Heine4. During this time, theinstitutions played a decisive role, in Germany, GöttingenUniversity(1737) and University of Berlin (1810).Göttingen was the “melting pot” of prolific ideas, comingfrom England and propagated further on towards EasterEurope, embodying the first German historical school. Lawand philology have earned a fellowship status with history,which became a mark of German education5. The image ofthis transition can be found in the syntagma of the twoEurope(s) Victor Neumann is talking about, one of theFrench and one of the Germans6.

The events of 1789 – the French Revolution – have

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 140

L a r i s a F Î R T A TUniversitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Biblioteca Universităţii

“1st December 1918” University of Alba Iulia, University Library

European Influence in the Discourse of Ion Budai-Deleanu

European Infuences on the Discourse of Ion Budai-Deleanu

The form and content of Ion Budai-Deleanu’s work reveal his personality of a scholar, an ecyclopedist with studies in themost various fields. From the ideational structure’s point of view, the historical work of Ion Budai-Deleanu comprises thesame fundamental elements specific to the Transylvanian School: the Roman, Latin origin, continuity and unity of Romanians.Differences consists in nuances, the way subjects are discussed upon, the sources they relate to and are being used.

An important role in the historical thinking of Ion Budai-Deleanu in owed to Montesquieu, Voltaire, Rousseau who bringtheir contribution to a better knowledge of the European world, through the understanding of political and religiousstructures, the revelation of civil and canonic laws principles, the discovering of political and natural laws principles.

Alongside French and English supporters of enlightenment, the German historian Ludwig August Schlözer - theprotagonist of the historical school Göttingen, had a major influence on his thinking. On the line of Montesquieu’s historicalpragmatism, based on Voltaire’s principles, Ludwig August Schlözer’s thinking was a decisive moment in the genesis of theEuropean modern concept of universal history. He is the historian who suggests and imposes the ethnic criteria within thehistorical discourse.

Through Ion Budai-Deleanu, our culture comes into contact both with the enlightenment historiography and theEuropean romantic one. His historiographical exercise individualized itself through his vision on the national history,conferring it solid grounds through language research and origin of the Romanian nation. Thus, elements specific to theenlightenment historiography, the early liberalism and national history ideas, initiated by the historical school from Göttingen,are reflected by the work of Ion Budai-Deleanu.

Keywords: Ion Budai-Deleanu, the Transylvanian School, Latin origin, continuity and unity of RomaniansInstitution’s address: Alba-Iulia str. Ecaterina Varga nr. 4, tel. +40 258810864, e-mail: b_uab@yahoo.comPersonal e-mail: larisamatei80@yahoo.com

decisively influenced the history and historiography of thattime, thus becoming the “torch” of liberalism. TheRevolution gave birth to a series of questions on nature ofthe states, origin of identity, differences between histories.German historians have gradually evolved, especiallythrough the reception of English models: David Hume,William Robertson or Edward Gibbon. If the new era ofclassical studies was connected to Berlin, the historicalstudies of jurisprudence were connected to Göttingen.While Gesner and Heine ensured the provided thefoundation for philological studies, political and historicalsciences were well represented, too: Pütter in German law,Martens in international law, Ludwig Timotheus Spittler,Ludwig August von Schlözer, Johann Crisoph Gatterer inhistory7.

Dominant personality in the Romanian culture of thattime, Ion Budai-Deleanu distinguished himself in literatureas our greatest poet before Mihai Eminescu, but also inhistory, lexicology and linguistics. Both elements belongingto Enlightenment historiography and elements of the earlyliberalism and national historical ideas initiated by thehistorical school of Göttingen can be found in his works.Researches of the last two decades showed that he was alsoa politician, engaged in the Supplex struggle, in polemicswith the representatives of the political nations8.

The core ideas that influenced his work are formed inthe center of Wien University, a center dominated both bythe personality of Joseph von Sonnenfels and Karl Antonvon Martini. As previously stated, the studies followed inWien left their marl on his speech, by a complementary,legal-historical manner of approach. These studies alsoinclude ecclesiastical history, philosophy, ancient languages,ancient history and geography.

The upbringing and, hence, the shape and substance ofIon Budai-Deleanu’s work shows us the personality of ascholar, with encyclopedic studies in the most variousfields. Considering the ideational structure, the historicalwork of Ion Budai-Deleanu comprises the same essentialelements for the entire Transylvanian School: Romanorigin, Latinity, continuity and unity of Romanians9.Differences can be found in nuances, in how to address theissues, in the sources to which they relate and the way theyare used10. For example, in the work De originibus populorumTransylvaniae, we may encounter in the footnotes and thetext itself, real, erudite, scholarly historical-critical lectures11,intended to clarify the controversial issues of history. Thework begins with the history of Dacia in the ancient times.For this period, the author uses as means of informationthe Bible, but also Ancient Greek and Roman authors.Actually, he tries to agree with the secular traditions. In thefollowing chapters, the author appeals to famous names inEuropean historiography. The same sources can be foundin Eder’s Counterarguments notes, a polemic writing against J.C. Eder, the author of Supplex’s historical-critical notes.Comparison between his sources and the sources used byGheorghe Şincai, for which there is currently an exhaustingrecord12, illustrates at Ion Budai-Deleanu the orientationtowards a progressive segment of his writings, in agreement

with the works and lectures of his time13. He is attracted notonly by the personalities of the Empire’s capital, but also byEnglish and French Enlightenment representatives such asWilliam Robertson, Edward Gibbon, Voltaire, Rousseau.Thus, the historical work of Ion Budai-Deleanu reflects amodern vision, detached by the quantitatively, explanatory,descriptive style of the first representatives of theTransylvanian School; he is attracted by new conceptsclaimed by Romanticism: ensuring of people’s happinessand security, and the main forms of government –democracy, aristocracy and monarchy. His historicalwritings concentrate on the idea of an enlightenedmonarchy: he pleads for the reduction of some privilegesfor aristocracy and for the change of peasantry’s status. Inhis vision, the peasantry was the largest and mostproductive section; it had to be freed of personal servitudeand enlightened through education and economicdeveloped. As his professors from the University of Wien,Ion Budai-Deleanu will direct his researches as time allowshim, towards the politics and the sciences of the state. Startingfrom the beginning motto of the work De unione triumnationum : […] o societate e cu atât mai nefericită cu cât instituţiilepe care se reazămă sunt mai departe de drumul cel drept (“a societyis even unhappier when the institutions it leans upon are far from theright path”) (Machiavelli), Ion Budai-Deleanu draws theattention on the political and institutional development thesociety was in at that time.

An important role in the historical thinking of IonBudai-Deleanu is also due to the personality ofMontesquieu, who brings his contribution to a betterknowledge by deciphering the political and religiousstructures of the European world, by disclosing theprinciples of civic and canonic law and by discovering theprinciples of political right and natural law14. Generallyspeaking, through his history, he is approaching similarexpressions, ideas and beliefs to those expressed byMontesquieu. We can discern the largest influence on thenatural law of Romanian people, when Ion Budai-Deleanuis trying to argument the Roman origin of the Romanianpeople by appealing to the historical right. The situation isequivalent to the shift from natural rights to democraticlaws (civic, secular), respectively to the discovery of the ideaof Nation. In the strict terms of that age, Ion Budai-Deleanu continues this idea by Petru Maior and formulatesit in a democratic spirit. He associates the idea of Naturalrights with the idea of democratic laws. The direct, importantinfluence of the French Revolution can be felt15.

The historical thinking of Ion Budai-Deleanu, as that ofVoltaire or Rousseau, brings to the forefront the peoplewhich need to be liberated of the situation they arecurrently in. Considering the specific social context, theproblem was to see how the national law works for inhuman problems. Similar to Voltaire, Ion Budai-Deleanu,looks for the explanatory element in the forms ofgovernment. In essence, Ion Budai-Deleanu believed thatthe people’s happiness could be achieved through cultureand education, an idea also shared by the representatives ofthe Transylvanian School.

141 >>>

Thus, alongside of French and English Enlightenmentrepresentatives, we can also specify the nature of relationswith the German thinking, a direction in which the guidemark is given at Ion Budai-Deleanu by the Germanhistorian Ludwig August Schlözer, the protagonist of thehistorical school from Göttingen. At the end of the 18century, Schlözer was a scientific authority well-known inthe intellectual environments of Central and South-EasternEurope. Discovered by the Slavic and Hungarianhistoriographies, his work was instantly integrated to theRomanian historiographical concerns16. A way forintercepting his ideas could be achieved throughUniversities of Göttingen and Wien. Along withthe historical pragmatism17 of Montesquieu and based on theprinciples of Voltaire, the thinking of Ludwig AugustSchlözer meant a decisive moment in the genesis of theEuropean modern concept of universal history. It is thehistory which suggests and imposes the ethnic criteria inthe historical exposure.

The German historian has proposed in his researchesto write a human history, both of the Occident and of theOrient. He tried to divide the history into periods, offeringa diachronic and synchronic conception, to see how thenations and the states of his time, the forms ofgovernment, ruling families, towns, cultures etc.developed18. The contact with Hungarian and TransylvanianSaxon environments is also enabled by knowing the someof the representative works of the Transylvanian School.Schlözer’s role in mobilizing historians in their ethnic-national fight is as challenging as the role of Herder. Thepaths are different, with certain differences: between thehistorian’s and philosopher’s texts, between the historicalpragmatism expressed by Schlözer, often serving as apolitical instrument, and the philosophy of Herder thatcomprised not only the principles of Enlightenment, butalso the principles of later Romanticism. In treating thetopics of universal history, Schlözer indirectly approachesthe Romanian issues. A very important place in hisresearches is focused on the issue of origins that heconsiders a milestone in the evolution of nations. Heachieved the research on Romanian origin by Wallachian andMoldavian language research, the origin of this people thus beingclosely known19. He considers that Dacia, together withGermany and Poland belonged to the same geographicaland historical space that is the Middle North20. Schlözer’sreception in the Romanian environment is achievedthrough the Hungarian and Transylvanian Saxonshistoriography. Schlözer’s influence was due above all tosome points of view which found a relatively immediateapplicability in South-Eastern and Central Europe21.

Romanian historiography was quite receptive toSchlözer’s work, compared to the historical school ofGöttingen, in general. This direction which promotedpragmatism in universal history, with criteria for knowingthe states and people, determined the occurrence of athematic historical discourse. Such an example ismaterialized in the works of Ion Budai-Deleanu, who camedirectly in contact with Schlözer’s work: Şleţer un bărbat de

mare vrednicie la cunoştinţa istorii care au tălmăcit nemţeşte cronicalui Nestor şi au făcut observaţie asupră (“Sleter, a man of greathonor to the knowledge of history, who translated in German thechronicle of Nestor and made observations upon it”)22. His worksshow a large European horizon which he assimilated in theintellectual atmosphere of Wien and Lwow, the town wherehe established after graduation. Just like Schlözer, IonBudai-Deleanu is also interested in the problem of origins,as support for future aspirations. Actually, they become forthe historian a real obsession. He discusses about the originof Dacians, which he brings up quite fragmentary, but alsoabout the origins of Romanians and Slavs. During his entirework De originibus populorum Transylvaniae, mostly in thehistorical-critical notes regarding the origin of South-Eastern European people, he makes references toSchlözer23.

Not only Romanian intellectuals have been influencedby the German school; for Transylvanian Saxons, Slovaksand Serbians, Ludwig August Schlözer and Johann CristophGatterer24 were also reference historians, who preferrednational histories to universal history. In agreement withthe philosophy and historiography of Sturm und Drang, twoperspectives applied to history: one aiming at the past andone aiming at the future. Both Schlözer and Fichte focusedon education providing the teaching role to history: the greatmission of history is to serve the education and good of bourgeoissociety, the bourgeois society being conceived as the people,the nation25. The new German orientation is shared by theintellectuals of Transylvania, by Budai-Deleanu and hisgeneration, but without contributing to the affirmation of arevolutionary spirit. The reformism of TransylvanianSchool, more obvious in Supplex Libellus Valachorum than inthe historical discourse, didn’t have in mind theundermining of imperial power. It supported only theforming of Romanian nation idea, becoming later on theethnical – national idea26.

The problem of origins becomes in the second half ofthe 18 century and the beginning of the 19 century, a majorproblem in the national political program of Transylvania.These programs call for the historical rights, besides thenatural rights. For arguing the historical rights, the idea ofLatinity and continuity of Romanian people are extremelyimportant for supporting national claims. Another issueaddressed by Ion Budai-Deleanu, also influenced bySchlözer’s work, is the outlining of the ancient andmedieval eras, for exemplifying the past. For servingpolitical advocacy, Ion Budai-Deleanu will turn todiscussing external and internal sources to clarify the olderchronologies, for supporting the origin of Romanianpeople, its continuity and for demonstrating the Latinorigin of Romanian language. Influenced by the Göttingenschool, Budai-Deleanu resumes himself to auxiliarysciences: etymology, numismatic, ethnography etc.

A special role in the evolution of nations is held byJohann Gottfried Herder, who fundaments the theory ofnation. He sees as necessary the ruling of national andequity laws. He has the merit of emphasizing the truesignificance of his language in relation to culture and

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 142

politics. In his vision, the language has to be a binding inthe development of nations: If language is the organ of our soulforces, the mean for culture and our deepest education, we cannot bebetter educated than in the language of our people and country27. Therelationship of Ion Budai-Deleanu with Johann GottfriedHerder can be noticed in the approach of national theory,according to which both the German philosopher and theTransylvanian historian consider the nation in closerelationship with language and culture development. Thework so reach in ideas of the German scientist, whoevolves from Enlightenment through early Liberalismtowards the national Romanticism, will leave its mark onIon Budai-Deleanu in addressing the origin of people fromTransylvania, alongside institutional and Romanianlanguage issues.

Historical and philological researches of Ion Budai-Deleanu represent, without a doubt, a new stage in themodern Romanian culture, a bridge from theEnlightenment developed by the master minds of theTransylvanian School – Samuil Micu, Petru Maior,Gheorghe Şincai – to the Romantic Nationalism, which wasprospering at the beginning of the 19 century, remained incollective consciousness as the century of nations. Itsrepresentative work, De originibus populorum Transylvaniae,illustrates a historian engaged in national ideas and politicalmitigation, connected to the ideational substance of histime. As well as Micu, Şincai and Maior who approachedhistory from a uniform perspective, Ion Budai-Deleanu willtry to achieve a consistent history of Romanian people, butunlike these historians, he detaches through subject andespecially through the historical-legal manner of approach:the origin of people from Transylvania and their language.

By Ion Budai-Deleanu, our culture establishes contactwith both Enlightenment historiography and EuropeanRomanticism. Historiographical exercise was individualizedby his vision of national history, which offered solidgrounds by researvhing the origins of Romanain languageand people28.

Translated by Mihaela MATEI

Note:

1. Pierre Chaunu, Civilizaţia Europei în Secolul Luminilor(European Civilization in the Enlightenment Century), vol. I.Translation and forward by Irina Mavrodin, Bucharest,Meridiane Publishing House, 1986, p. 274.2. Victor Neumann, Tentaţia lui Homo - Europaeus. Geneza ideilormoderne în Europa Centrală şi de Sud – Est (Temptation of Homo –Europaeus. Genesis of Modern Ideas in Central and South-EasternEurope) . 3 edition, revised, Iaşi, Polirom Publishing House,2006, p. 140.3. Michael Bentley, Companion to Historiography, London,Published by Taylor & Francis, 1997, p. 282.4. Idem, Modern Historiography: An Introduction, London,Routlege House, 1999, p. 165. Ibidem, p. 17.6. Victor Neumann, Essay on Romanian intellectual history ,

Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2008, p. 14.7. Ibidem, p. 18.8. Pompiliu Teodor, Introducere în istoria istoriografiei universale(Introduction in the History of Universal Historiography), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 101.9. Samuil Micu, Istoria Românilor (Romanian History). Princepsedition after a manuscript by Ioan Chindriş, vol. I-II,Bucharest, Viitorul Românesc Publishing House, 1995; PetruMaior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia (History of EarlyRomanians in Dacia). Afterword by Gavril Istrate, Iaşi, JunimeaPublishing House, 1990; Gheorghe Şincai, Hronica românilor(Romanian Chronicle), vol. I-III. Edition and language study byFlorea Fugariu. Preface and notes by Manole Neagoe,Bucharest, Editura pentru Literatură, 1967-1969. 10. Pompiliu Teodor, op. cit, p. 102.11. The same critical spirit can be found in the works ofDimitrie Cantemir. See in this regard the work of PompiliuTeodor, op. cit., p. 84-89.12. Ana Maria Roman-Negoi, Recuperarea unui destin. GheorgheŞincai, Hronica românilo (Recovery of a Destiny. Gheorghe Sincai,Romanian Chronicle). Preface by Eva Mârza, Cluj-Napoca,Argonaut Publishing House, 2008, p. 25-30.13. While Gheorghe Şincai has oriented mostly towards thewriters of the 16 and 17 centuries, towards the tool works(dictionaries, lexicons, encyclopedias), Ion Budai-Deleanuleaned more on the writers who decisively influenced thesocial-political thinking and actions of the sweep between the18 and the 19 centuries: Voltaire, Rousseau, Montesquieu,Ludwig August Schlözer.14. Victor Neumann, Tentaţia lui Homo europaeus (Temptation ofHomo – Europaeus) [...], p. 147.15. Ion Vartic, Ultimele pagini ale lui Adrian Marino (The LastPages of Adrian Marino), in Apostrof, no. 6/June 2000, p. 2.

143 >>>

16. Iosef Wolf, Repere europene în istoriografia Şcolii Ardelene(European Guide Marks in Transylvanian School Historiography), inStat. Societate. Naţiune. Interpretări istorice (State. Society. Nation.Historical Interpretation). Volume by Nicolae Edroiu, AurelRăduţiu, Pompiliu Teodor, Cluj-Napoca, Dacia PublishingHouse, 1982, p. 276.17. History functionality consists in its usefulness as aninstrument of political action, in its theoretical, programmaticfoundation.18. Pompiliu Teodor, op. cit., p. 117.19. August Ludwig Schlözer, Allgemaine nordische Geschichte,Halle, 1771, p. 240, in Iosef Wolff, art. cit., p. 278.20. Ibidem, p. 278.21. Victor Neumann, op. cit., p. 153.22. Pompiliu Teodor, op. cit., p. 103.23. The reception of Ludwig August Schlözer in Romanianhistoriography is done through Engel.24. Johann Christoph Gatterer distinguishes throughdiplomatic, genealogical and chronological studies, in otherwords through by the developing of auxiliary sciences.25. Victor Neumann, Essays on Romanian intellectual history [...],p. 2626. Ibidem, p. 27.27. Johann Gottfried Herder, Scrieri (Writings). Translation andpreface by Cristina Petrescu, Bucharest, Univers PublishingHouse, 1973, p. 181.28. Ion Budai-Deleanu, Scrieri lingvistice (Linguistic Writings).Edition by Mirela Teodorescu with a preface by Ion Gheţie,Bucharest, 1968, p. 184.

Bibliography:

1. Bentley, Michael, Companion to Historiography, London,Published by Taylor & Francis, 1997.

2. Bentley, Michael, Modern Historiography: AnIntroduction, London, Routlege House, 1999.

3. Chaunu, Pierre, Civilizaţia Europei în Secolul Luminilor/ The civilization of Europe in the Century of Lights, vol. I.Transl. and foreword by de Irina Mavrodin, Bucureşti,Editura Meridiane, 1986.

4. Herder, Johann Gottfried, Scrieri / Writings. Transl.and pref. by de Cristina Petrescu, Bucureşti, EdituraUnivers, 1973.

5. Ion Budai-Deleanu, Scrieri lingvistice / Linguistic writings.Ed. by Mirela Teodorescu, with a pref. by Ion Gheţie,Bucureşti, 1968.

6. Maior, Petru, Istoria pentru începutul românilor în Dachia/ History for the beginning of the Romanians in Dacia. Afterwordby Gavril Istrate, Iaşi, Editura Junimea, 1990.

7. Micu, Samuil, Istoria Românilor / History of theRomanians. Princeps edition according with the manuscriptby Ioan Chindriş, vol. I-II, Bucureşti, Editura ViitorulRomânesc, 1995.

8. Neumann, Victor, Essay on Romanian intellectual history,Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2008.

9. Neumann, Victor, Tentaţia lui Homo Europaeus. Genezaideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud - Est / The temptationof Homo Europaeus. The genesis of modern ideas in Central andSouth Eastern Europe. IIIrd edition, Iaşi, Editura Polirom,2006.

10. Roman-Negoi, Ana Maria, Recuperarea unui destin.Gheorghe Şincai, Hronica românilor / The recuperation of a destiny.Gheorghe Şincai, Chronicle of the Romanians. Pref. by EvaMârza, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2008.

11. Şincai, Gheorghe, Hronica românilor / Chronicle of theRomanians, vol. I-III. Ed. and with ling. study by FloreaFugariu. Pref. and notes by Manole Neagoe, Bucureşti,Editura pentru Literatură, 1967-1969.

13. Teodor, Pompiliu, Introducere în istoria istoriografieiuniversale / Introduction in the history of universal historiography,Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000.

14. Vartic, Ion, Ultimele pagini ale lui Adrian Marino /Adrian Marino’s last pages, in Apostrof, nr. 6/iunie 2000.

15. Wolf, Iosef, Repere europene în istoriografia ŞcoliiArdelene / European landmarks in the historiography of theTransylvanian School, in Stat. Societate. Naţiune. Interpretăriistorice / State. Society. Nation. Historical interpretations. Ed. byNicolae Edroiu, Aurel Răduţiu, Pompiliu Teodor, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1982.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 144

LL a Arhivele Naţionale din Sibiu se păstreazăun bogat şi cvasinecercetat fond dedocumente constituit în 1821, la moartea

lui Vasile Aaron, scriitor popular în mare vogă la vremea saşi jurist de succes. A fost primul român care a primit dreptulde a pleda în faţa instanţelor de judecată din scaunele săseştişi s-a afirmat ca apărător al cauzei conaţionalilor săi într-ovreme când românilor, victime ale abuzurilor de tot felul, leerau refuzate drepturile.

Fondul amintit cuprinde câteva acte personale, o partedin corespondenţa primită de Vasile Aaron între anii 1804-1821, acte ale proceselor, acte privitoare la averea şi lasatisfacerea pretenţiilor faţă de masa succesorală adefunctului. Multe dintre aceste documente conţininformaţii referitoare la autori şi la scrieri ale începutului desecol XIX, precizări ale unor lucruri cunoscute dinliteratura de specialitate, dar şi informaţii cu totul noi.

Dintre actele cu caracter personal două sunt de cea maimare importanţă, pentru că ele permit să se scoată de subsemnul incertitudinii durata vieţii lui Vasile Aaron.

Toate informaţiile despre poetul-avocat Vasile Aaronregăsite apoi în lucrările de specialitate – istorii literare,dicţionare, enciclopedii etc. sunt preluate, uneori textual,din acea succintă notă biografică din Lepturariul pe careAron Pumnul l-a publicat între 1862-1865 la Viena1..

Am prezentat cele două documente, cu observaţiile derigoare, în 1987, într-o comunicare la o sesiune ştiinţificăţinută la Cluj2. Se vede însă că publicaţia în care ea a apărutnu a intrat în atenţia celor care au publicat ulterior lucrări desinteză, întrucât toate reiau ca certe datele oferite caprobabile de Aron Pumnul.

Primul document este un paşaport eliberat lui VasileAaron, la Cluj, în data de 30 iunie 1820, în vederea uneicălătorii la Viena3.

În document, alături de descrierea persoanei avocatului,singura cunoscută până acum4, e precizată vârsta: 40 de ani.Reiese că Vasile Aaron s-ar fi născut nu „prin 1770”, ci pela 1780. În virtutea principiului că orice informaţie trebuiesusţinută de măcar încă una, dar de care în 1987 nudispuneam, admiteam că informaţia din paşaport ar putea fieronată. Între timp a apărut însă un alt document care-lsusţine pe cel din 1820. Într-una dintre puţinele matricolepăstrate ale liceului academic romano-catolic din Cluj5,Vasile Aaron apare în 1801 înscris la ştiinţe juridice în anulI, având vârsta de 20 de ani, confirmând faptul că poetul s-anăscut la 1780.

Aceasta face ca multe presupuneri privind implicarea luiVasile Aaron în evenimente ale anilor ’790 (apartenenţa luila Societatea învăţaţilor români de la Sibiu, raporturile cufruntaşii Şcolii ardelene etc) să devină caduce.

În privinţa datei morţii nu e loc pentru nici un dubiu.Decesul a survenit la 22 august 1821. Faptul reiese dintr-opetiţie6 a farmacistului sibian Friederich Schuster care, la 25august 1821 [s.n.], într-o petiţie adresată Magistratuluioraşului Sibiu cu scopul de a recupera din masa succesoralăa avocatului contravaloarea medicamentelor eliberate lui,scrie textual: „Avocatul Vasile Aaron care a fost înmormântatieri [s.n.]…”, deci la 24 august 1821. Avea doar 41 de ani.

Revenind la scrisorile din fond, precizăm că se păstreazăexclusiv cele primite de avocat, o parte doar, în număr depeste 600, pe care, cu pedanterie, destinatarul a notat datala care le-a primit şi pe cea la care a expediat răspunsul.Printre corespondenţi se numără rude – veri, nepoţi dinimensa familie a Aroneştilor, apoi oameni simpli care aveauprocese pe rol, care îi solicită serviciile ca avocat sau care sescuză că nu-i pot plăti pentru serviciile aduse. În contextulde faţă, ne vom referi însă numai la unele dintre scrisorilecare conţin referiri la cărţi. Din considerente de

145 >>>

I o a n - N i c o l a e P O P A

Mărturii despre scriitori şi cărţi în documente din Fondul personal Vasile Aaron

Records of writers and books in the documents from the Vasile Aaron personal fund

The present study aims at presenting the main records involving other writers’ names and activities, such as they arementioned in the documents from the Vasile Aaron personal fund. The author has thoroughly examined the respectivedocuments, as they are preserved in the National Archives from Sibiu, and has listed all the occurences involving the importantpersonalities of the time that Vasile Aaron was in correspondence with, such as Samuil Micu-Klein Gheorghe Şincai. Thus,the author manages to achieve new and relevant historical information, such as the correct year of Vasile Aaron’s birth, forexample.

Keywords: XVIIIth and XIXth century Romanian literature, Vasile Aaron, Gheorghe Şincai, Samuil Micu-KleinE-mail: transilvaniaro@yahoo.com

sistematizare şi de economie de spaţiu, le vom grupa peteme.

În primul rând, sunt scrisorile în care expeditorii, uniicunoscuţi, alţii necunoscuţi avocatului, îi cer cărţi din celeexistente în acel moment pe piaţă la Sibiu sau exemplare dinlucrările proprii, evidenţiind această necunoscută pânăacum latură a activităţii poetului-jurist, cea de răspândire acărţii.

De-a dreptul înduioşător este un „deregătoriu şi notar”din Sebeş, Pop Gheorghe, când i se adresează:

„Prea Cinstite Domnule Proc[ura]tor, mie necunoscutpatron! Nu ubicinuinţa, fără dragostea mă face îndrăzneţ, căauzind de vestea Domniei Tale şi văzând osârdia cea cătrăneamul nostru cel lipsit de învăţătură, dintru adâncusufletului mă bucur, la care poftesc să te ţie D[umne]zău peDomniia Ta întru mulţi ani în bucurie şi în veselie, însănătate, să poţi lumina căt de căt neamul nostru. Însă eufiind foarte neînvăţat, mai multe nu ştiu a scrie, fără mă rogsă-mi trimiţi Patimile lui Hristos şi precum am auzit preţu, 2florini trimit.”7

Ana Jurga Ioniţă, soţie de negustor din Reghin, căreiaVasile Aaron îi „mai făcuse parte de ceva cărţi” îi scrie, la 12mai 1813, în germană rugându-l să-i trimită ceva cărţi„istorice, mai uşoare, nu filozofie înaltă, ci aşa, pe potrivaminţii femeieşti” şi care să fie tipărite „în limba noastrănaţională română”8.

La 22 octombrie 1815 Eliseu Novak, farmacist laSuceava, cere nu mai puţin de 8 cărţi româneşti de cult,identificabile printre lucrările tipografiei Barth, şi nu uită sămulţumească pentru cărţile latineşti primite în anulprecedent9. Exemplele ar putea continua.

În al doilea rând, sunt de menţionat scrisorile careconsemnează ecouri ale scrierilor avocatului-poet.

Prima dintre lucrările lui, Patimile şi moartea a Domnului şiMântuitorului nostru Iisus Hristos, (adaptare a epopeiireligioase Der Messias de Fr. G. Klopstock10), apărută în1805, îl făcuse cunoscut ca poet, .iar publicarea, în anii 1806şi 1807, a celor două Verşuri veselitoare închinate episcopilorIoan Bob respectiv Iosif Vulcan11 lucrări cvasinule cavaloare literară, uzând de stereotipii, de clişee, de trimiterimitologice, dar aparţinând unui gen asiduu practicat încă înepocă, i-au confirmat faima, stârnind adevărate valuri deadmiraţie la adresa lui în rândul cunoscuţilor, clerici saumireni.

Laude cât cuprinde găsim în epistolele din anii 1806-180712, venite de la protopopul clujean Dimitrie Vaida, de lapreotul Anghel, din Zlatna, de la Dimitrie Nagylaki,funcţionar în Sebeşel şi de la alţii.

Dintre toate epistolele în care sunt amintite acele versuriocazionale, cea mai cuprinzătoare şi mai interesantă este ceade la Petru Maior, din 23 mai 180613. “Pentru viersurile celepline de înţelepciune şi de vână poeticească întru cinsteaExtele/n/ţiei sale D. Vladica Ioan Bob întocmite, cu carem-ai dăruit, îţi foarte mulţămesc şi cu cea mai marefierbinţală mă rog ca, precum însuţi eşti Arhipoetaromânilor, aşea după vâna cea poeticească cu care fărăcruţare te-au împodobit maica noastră firea, să te nevoieşticât vei putea mai multe lucruri a să procopsi şi a-ţi urma ţieşi noi toţi a ne desfăta”. După cuvintele de laudă,

protopopul de Gurghiu îl sfătuieşte pe tânărul poet săînveţe limba italiană, o limbă “desfătată” care l-ar ajuta să-şidesăvârşească talentul, i-ar îmbogăţi vocabularul şi l-ar ajutasă devină “român desăvârşit”.

Am lăsat la urmă epistolele cele mai interesante şi maibogate în informaţii de substanţă despre cărţi, şi anume celeprimite de la Samuil Micu şi Gheorghe Şincai.

Scrisorile de la Samuil Micu, două la număr14, datând dinprima jumătate a anului 1806, redactate de ilustrul cărturarcu puţină vreme înainte de neaşteptata lui trecere la celeveşnice, se referă la posibilitatea editării şi desfacerii marilorsale opere, prezentând condiţiile financiare în care ele s-arputea tipări şi vinde. Sunt scrisori concise, la obiect, cupuţine referiri personale, ale unui autor convins de utilitateaşi de valoarea lucrărilor sale.

Prima dintre acestea, cea din 28 februarie 1806, răspunsla o scrisoare a lui Aaron din 4 ianuarie, ne oferă informaţiacă un boier român aflat la Sibiu ar fi interesat să publiceIstoria lui Micu. Istoricul a condiţionat acceptarea ofertei deimprimarea lucrării la Buda, unde existau condiţiile tehnicenecesare şi unde ar exista avantajul că s-ar evita severacenzură din Ardeal, căci “la ţenzura mea vine, nu la aaltuia”.

„Boierul va ieşi în câştig”, scrie cărturarul, căci românii“o vor cumpăra pe rupte”, pentru că nu au mai văzut aşaceva. Drepturi de autor? Neprecizate dar, oricum,neînsemnate: “Cât e pentru osteneala mea, eu nu ca să-mifac mie dobândă o am scris, ci pentru iscusinţa neamului, şiaşa lesne ne vom întocmi, numai să ştiu la acestea voia careaveţi”. Sosită la Sibiu după aproape o lună, pe 23 martie,oferta făcută de Micu nu s-a materializat, nu ştim din cecauză.

Este amintită şi o altă lucrare în care Micu îşi puneamari speranţe, convins fiind că ar fi de mare folos preoţilorşi s-ar vinde în număr mare şi cu banii obţinuţi şi-ar puteatipări celelalte lucrări, dar care a rămas şi ea nepublicată, esteConciones valachicas elegantas. În 1805 el înaintase tipografieiun volum de Cuvântări bisericeşti (Conciones, n.n.)Prenumeranţii au fost puţini, capitlul orădean a tergiversateliberarea aprobării de tipărire, astfel încât şi aceastăsperanţă i s-a spulberat.

Din aceeaşi scrisoare aflăm că Micu a trimis la Sibiu şiprospectul15 pentru marele său Dicţionar, susţinând că înUngaria se interesează foarte mulţi de el. Îi cere lui VasileAaron să-l promoveze, prezentându-l tuturor celorinteresaţi, tipografului Hochmeister, în şcolile săseşti,consilierului Mariafi, „doar s-ar afla cumpărători, ca cât maicurând să îl pociu pune în tipariu”.

Referiri la Dicţionarul latin-român-maghiar-german înaintatla 31 decembrie tipografiei, care difuza amintitul prospect,redactat în română şi germană, găsim şi în cea de-a douascrisoare a lui Micu, datată 18 aprilie 1806, în esenţă, un apeladresat sibienilor să devină prenumeranţi, pentru ca aceastălucrare să poată vedea lumina tiparului: „Să facem deci săfie câţi mai mulţi cumpărători. Iar acestor cumpărători caresubscriu că, îndată ce va fi gata lucrarea, vor cumpăra unulsau mai multe exemplare, li se va tipări numele şi se vaadăuga la Dicţionar, nu atât pentru că l-au cumpărat, cipentru că au contribuit la cheltuielile cu această lucrare”.

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 146

După moartea lui Micu, Şincai preia sarcina continuăriiDicţionarului, convins că „Dicţionarul, s-ar vinde” şi că „omie de prenumeranţi aşteaptă, şi dacă se va crede cumva căeu dau înapoi, toată această muncă va fi fără folos”. Neîntrebăm azi dacă cei o mie de prenumeranţi vor fi existatîn realitate sau erau doar rodul dorinţei lui Micu, respectiv alui Şincai? Nu ştim câţi prenumeranţi vor fi fost la Sibiu, darse ştie că, rugaţi şi ei de Micu, Corneli, Iosif Keresztury şiMihai Tertina din Oradea adunaseră, până în decembrie1806, 38 de prenumeranţi, la care se adăugau vreo 10recrutaţi de protopopul Anghel din Zlatna. Un alt mareproiect comun, al lui Micu şi a lui Şincai deopotrivă, erasortit eşecului.

În această a doua scrisoare, Micu vorbeşte şi despreposibilitatea tipăririi “Statutelor săseşti”. Este vorba desprelucrarea lui Mathias Fronius Statuta iurium municipaliumsaxonum in Transylvania, tipărită la Braşov în 1583 şi tradusăde Micu încă înainte de 1794. Traducerea primise avizulcenzurii, ar fi trebuit să fie editată la Sibiu, în tipografia luiIohann-Andreas Barth în 1802 sau 1803. În 1806, înscrisoarea amintită, Micu face un adevărat acest studiu depiaţă şi calcul de preţ privind tipărirea acestei lucrări utile înfiecare sat din scaunele săseşti unde trăiesc şi români şiîncearcă să-l atragă pe Vasile Aaron în această, socoteşte el,profitabilă întreprindere: “De aş fi certuş de doao sute decumpărători Statutorum Saxonicalium îndată le-aşi pune latipariu, şi cine s-ar afla acum ca să se lege că va luoa, aceluiasă va da coala cu 6 creiţari in crudo, sau dezlegată,amintrilea preţul unei coale va fi coala cu 10 creiţari.Socotesc că la opt au noao coale vor fi într-una, adecă cucărăuş/i/a până la Sibiu, să vie un exemplar un zlot, la ceice mai înainte vor da obligaţie că vor luoa, iar la alţii cu 30de groşiţă”. Propunerea lui Micu este ca Vasile Aaron săplătească 120 de florini renani pentru tipărire, restul să-i deaMicu, iar câştigul să fie împărţit. „Calculaţi şi cum vi s-arpărea mai bine, scrieţi-mi şi mie”.

Înţelegerea nu s-a putut finaliza, căci la 13 mai 1806cărturarul blăjean sfârşea la Buda, printre străini, la nici 61de ani, lăsând în urmă o mulţime de proiecte menite săcontribuie la ridicarea celor din neamul său.

De la Gheorghe Şincai, aflat la moartea lui Micu înfuncţia de corector al tipografiei din Buda, se păstreazăcinci scrisori în latină şi una în română16.

Ele conţin numeroase referiri la lucrările lui proprii, laale lui Micu şi chiar la cele pe care Aaron însuşi le are înpregătire. Cel mai adesea revine în scrisori importantalucrare lingvistică Elementa linguae daco-romanae sive valahicae,mai precis,ediţia a doua, cea din 1805. Pentru desfacerea eiŞincai apelase la cunoscuţi expediind câte 100 de exemplarelui Aaron la Sibiu,şi lui Gheorghe Anghel, la Zlatna. Întoate scrisorile păstrate (câte două din 1806 şi 1807 şi câteuna din 1810 şi 1811) va reveni asupra Gramaticii rugândinsistent să-i fie trimişi banii rezultaţi din vânzare, deşi eraconştient că merge greu, pentru că românii încă nu eraupregătiţi să aprecieze astfel de producţii intelectuale. Uneoriapelul e disperat, pentru că la Buda e scumpete mare:(„Bine ai face dacă mi-ai trimite şi preţul Gramaticilor celorvândute, ba încă şi întru aceea m-ai ajuta, de-ai scriepărintelui Gheorghe Anghel la Zlatna, ca şi el să facă aşa, cu

preţul Gramaticilor celor de la el, că eu n-am prilej a-i scrie.Şi de nu veţi avea alt prilej a-mi trimite banii, puneţi-i lajupân Gheorghe Vulcan, fratele Măriei sale, în Blaj, care mi-i va trimite sau mi-i va asignălui aici”) lăsând să se vadăzbaterea unei fiinţe aflate la capătul puterilor.

Gramatica nu este singura lucrare pentru desfacereacăreia Şincai apelează la ajutorul lui Aaron. La 17 august1806, anunţă că îi trimite 60 de Epistole către Lipski17xv, lapreţul de 10 creiţari şi îi mulţumeşte sibianului pentruosteneala pe care şi-a luat-o, de a-i desface lucrările.

Aceeaşi scrisoare cuprinde comentarii, nu foartemăgulitoare, la adresa principalelor scrieri ale lui SamuilMicu şi la firea închisă a răposatului. Şincai spune că elcontinuă „istoria lui Klein, pe care [lumea, n.n.] tare îl criticădin cauza poveştilor pe care le-a introdus şi pentru că nu afăcut unele schimbări care ar fi fost necesare; însă ceputeam face, dacă preacinstit răposatul de nici un sfat nuvoia să ţină seama în treburile sale. Această părere a luidespre sine a făcut ca nici una dintre lucrările lui, niciDicţionarul acela, să nu poată fi editate dacă nu pune cinevao ultimă mână pe ele”.

În aproape toate scrisorile, Şincai se referă la principalaoperă a vieţii sale, la Cronică. În 1806 “compila” adică făcea“extrase”. Lucra şi în august 1807, sperând că o va şi tipări,dar şi bătut de gândul emigrării, pentru prima datăexprimat: “Eu mâiu înainte Hronica românilor, după cum amînceput în Cărindariul întru acest an pre cel viitoriu întipărit.Îmi făgăduiesc neguţătorii noştri din Pesta toată cheltuialatipăritului, nici mă lepăd de dânşii, de nu cumva voiu treceîn Valahia, sau în Rusia, că aşa-mi sună curcubita, de nu seva căuta lucrul, prin Măria sa Domnul Episcop Vulcan”.

A cincea scrisoare, cea din 28 august 1810, dupărevenirea din autoexilul de la Sinea, este aproape înîntregime un raport asupra muncii la cronică, alcătuit, defapt, pentru a fi adus la cunoştinţa lui Ioan Molnar-Piuariu,despre care aflase că ar fi dispus să ia asupra sa costurileeditării: („Am scris Cronica Românilor începând de laanul 86 după naşterea lui Christos până la anul 1613inclusiv, am scris în limba noastră daco-romană, pentru camai întâi să sparg gheaţa, şi prin această lucrare să-i daucetăţenie latină, care lucru odată făcut, mai uşor îmi va fi şimie, dacă nu voi mai trăi, dacă voi schimba viaţa înaintatăcu moartea.

Cronica aceasta, care este alcătuită din două volume,unul constând din 75 de coale, iar celălalt din 55 de coale,din grija Ilustrissimului şi Preacuviosului Domn EpiscopVulcan, de a cărui bunăvoinţă acum mă folosesc, se copiază,ca nu cumva manuscrisul meu, dintr-o întâmplare, să sepiardă, iar neamul românesc să fie lipsit pentru totdeaunade rodul ostenelilor mele”.Şi adaugă:

„În timp ce Cronica se copiază de către doi bărbaţi, euelaborez o altă cărticică pe care Ilustritatea sa Episcopalăgreco-catolică de Oradea Mare o va edita pe cheltuialăproprie şi o va distribui gratis, de aceea pe acea cărticicănumele meu nu va apărea. Această cărticică va fi de cel maimare ajutor daco-romanilor noştri, căci economia, pe caream redactat-o la Buda18, va fi completată cu fizica,geografia, cele trei regnuri ale naturii, religia naturală,învăţătura morală şi regulile înţelepciunii. După ce voi

147 >>>

încheia această cărticică, mă voi întoarce la Cronica Românilorşi o voi aduce până în timpurile acestea, ceea ce nu-mi va luamultă muncă, întrucât materialele toate le am puse înordine; s-ar putea însă ca Approbatele şi Compilatele voastredin al treilea volum să păgubească puţin, căci voi lucra pebază de documente, aşa cum am făcut şi în primele douăvolume, unde s-a întâmplat că în multe privinţe am corectatistoria Ungariei, cu mare laudă din partea unor bărbaţiînvăţaţi, cărora le-am dezvăluit părerile mele.

Aici mulţi bărbaţi învăţaţi şi erudiţi sunt cu gândul latraducerea în latină a Cronicii românilor, pe care încă aşface-o, odată începută tipărirea. Mă voi îngriji într-adevăr casă mi se trimită câte o treime din coalele tipărite, ca să potveghea la editare, şi apoi le voi restitui.

Fiindcă sunt cuprins cu multe, acuma de astă dată maimulte nu-ţi scriu, ci iarăşi te rog, ca înţelegându-te cudomnul Molnar, să mă înştiinţezi despre cugetul DomnieiSale, căruia apoi şi eu îi voi scrie”.

Se pare că avocatul sibian nu i-a răspuns, căci Şincairevine, la 7 martie 1811 cu o nouă scrisoare referitoare laposibila implicare a lui Molnar, dar şi cu speranţa într-unsprijin al curţii: „Zisa mea epistolă, pentru că n-am primitrăspunsul Domniei voastre, eu am socotit-o pierdută, şi deaceea vă rog aici din nou acelaşi lucru, să binevoiţi să vorbiţicu Prealăudatul Domn Molnar şi să mă informaţi de voialui; lucrarea aceea o am deja gata pentru tipar şi, dacăPrealăudatul Domn Molnar nu va vrea, voi căuta alt mijlocde a o edita. Am nădejde ca Serenissimul ArhiduceMaximilian19să ia lucrarea sub protecţia sa, întrucât zileleacestea a trimis o minunată scrisoare în limba română,scrisă cu mâna proprie şi încă cu litere chirilice, IlustrităţiiSale Episcopul Vulcan, împreună cu un foarte preţios inel,unde întreabă unde mi-am dus viaţa anul trecut”.

Speranţe deşarte, căci se ştie care a fost soartamonumentalei lucrări a lui Şincai.

Scrierea de popularizare, pe care Şincai o avea în lucrula cererea lui Iosif Vulcan, şi care ar fi trebuit să fie o lucrarede educaţie ştiinţifică şi morală şi să apară fără numeleautorului, rămâne încă o temă de cercetat, ea nefiindcunoscută BRV.

Precizarea făcută de Şincai în scrisoarea din 28 august1810, aceea că Cronica este alcătuită în limba latină, din douăvolume şi că va elabora un al treilea volum, coroborată cuinformaţia că, în 1812, versiunea prescurtată a începutuluiCronicii (până la 1183) primise aprobarea de tipărire pentruUngaria, nu dă un răspuns clar întrebării pe care şi-au pus-o cercetătorii privind cele trei manuscrise pe care istoriculromân le înaintase ca anexe la cererea de aprobare a tipăririicomisiei de cenzură a Guberniului Transilvaniei în 1813. Înciorna răspunsului pe care i-l dau autorităţile în 1814 sespune: “Lucrarea amintită, constând în trei volume înmanuscris, redactată în limba română, a fost depusă laarhivă pentru a se păstra sub sechestru”. Mircea Tomuşcrede că anexele la cererea de aprobare ar fi fost cele douăexemplare, latin şi român, ale Cronicii, iar al treilea una dinanexele Calendarului de la Buda20.

În unele scrisori de la Micu şi de la Şincai găsiminformaţii despre scrierile lui Vasile Aaron, informaţii carene permit să tragem concluzii despre perioada în care au

fost elaborate. Una dintre ele este scrierea satirică Vorbire înversuri de glume întră Leonat beţivul, om din Longobarda şi intrăDorofata, muierea sa. Această scriere a fost publicată la Sibiuîn 1815, în tipografia lui Barth şi retipărită de multe ori dupămoartea autorului. Din scrisoarea lui Micu din 28 februarie1806 reiese însă că, la acea dată, lucrarea era gata iar VasileAaron şi-ar fi exprimat, la începutul lui ianuarie a acelui an,intenţia de a o tipări la Buda, scop în care lansase comandaexecutării unor gravuri în lemn, care să crească valoareatipăriturii. Micu îl informează asupra preţului: “Cât despreBeţivul Leonat al Domniei tale, cum pofeşti doao coaleexemplaria, 1500 îndată să vor tipări, numai să voieşti a dape coală 24 florini renani şi vei avea 1500 de exemplaria,care acolo lesne să pot trimite de aici, că totdeauna sîntsibiiani şi braşoveani cărăuşi de duc de aici povară”.

După moartea lui Micu, Şincai, înlocuitorul temporar alacestuia, revine asupra problemei la 17 august 1806informându-l şi el pe Aaron asupra costurillor imprimării şial executării gravurilor. Editarea s-a amânat, probabil şi dincauza costurilor de tipărire de 48 de florini renani pentrucele două coli per exemplar, plus preţul gravurilor, dar şi dincauza decesului gravorului în lemn.

Vasile Aaron a dat curs sfatului primit la 24 august 1807de la mult mai experimentatul său corespondent şi i s-aadresat lui Ştefan Hossu (sau Huszi), tipograf şi gravor,şeful tipografiei episcopiei din Blaj. Nu ştim dacă acesta i-aefectuat gravura pentru Leonat şi Dorofata, dar e sigur că laBlaj s-au “săpat” mai multe „iconiţe”, folosite în tipografialui Iohann Barth pentru a ilustra ediţia a doua, cea din 1808,a celei mai cunoscute şi mai răspândite scrieri a lui VasileAaron, Patimile Domnului21.

Informaţia că Leonat şi Dorofata era gata pentru tipar lasfârşitul lui 1805 – începutul lui 1806, coroborată cu faptulcă prima scriere a lui Vasile Aaron, Patimile Domnuluiapăruse deja şi cu existenţa unei traduceri în manuscris aMetamorfozelor lui Ovidiu, care ar fi trebuit să apară încă din1803 la Sibiu, apoi în 1804 la Braşov şi a unei a doua lucrări,prelucrarea după Eneida de Virgiliu, manuscris datat 1805,dă peste cap aserţiunea romanţios-misogină a majorităţiicomentatorilor, de la Bariţiu şi până la Domokos Samuel,conform căreia pentru Vasile Aaron poezia ar fi constituitun refugiu din faţa amărăciunii unei vieţi de familienefericite. Vasile Aaron s-a căsătorit către finele anului1805, când principalele lui scrieri, cele de tinereţe, erau dejaîncheiate. Vor urma ani în care se va consacra avocaturii şiabia spre sfârşitul vieţii va mai publica Anul cel mănos,inspirat de Georgicele lui Virgiliu, apoi Istoria lui Sofronim,(considerată, fără argumente, a fi fost tradusă după unoriginal grecesc) şi va lucra la o mult mai matură poemă,Repoarta din vis, rămasă neterminată, posibil din cauza boliişi a morţii autorului, păstrată doar în câteva copiimanuscrise, dintre care una se află la Sibiu.

O informaţie inedită găsim în întâia scrisoare a luiSamuil Micu, referitor la Praxisul forumurilor bisericeşti, primalucrare juridică elaborată de un român, terminată prin 1805,după ce Vasile Aaron se angajase la Consistoriul ortodoxdin Sibiu. “Ce au făcut Domnul Moldovai, […] cu Praxiconsistoriali, tipăritu-s-au?” se interesează Micu la 26februarie 1806. Putem trage concluzia că Aaron a încercat

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 148

să-şi tipărească această scriere de drept bisericesc prinintermediul avocatului Vasile Moldovan (sau Moldovai),braşovean, probabil la Tipografia Şobel, unde tipărise în1805 Patimile Domnului.

Scrisorile de la Micu şi Şincai sunt o sursă importantă deinfomaţii pentru proiectele lor, pentru procesul deelaborare a unor lucrări, pentru condiţiile de viaţă în aceletimpuri. Scrisorile ne relevă un Vasile Aaron care deşi estefoarte preocupat de procesele acelor „amărâţi şi asupriţiromâni scăunaşi” cum se exprimă Dimitrie Căian de laBlaj22, este şi cunoscător al realităţilor culturale ale epocii.

Pentru Pentru Maior, de exemplu, Vasile Aaron este,printre altele, o sursă de informaţii despre apariţiileeditoriale: „Mă rog să nu pregeţi a-mi scrie, ce cărţi sunttipărite pe românie la Buda, fieşte care ce preţ are şi de undes-ar putea căpăta mai de aproape”. Samuil Micu îi trimitecărţi ale istoricilor unguri Katona Istvan şi Pray György, dela Viena nepotul Ioan Aaron îl informează despre apariţiaunor scrieri ale lui Wieland23 sau despre noi ediţii aleclasicilor latini, în traducere germană.

Informaţiile despre cărţi şi despre oamenii acelei vremipe care le-am spicuit din corespondenţa primită de VasileAaron într-un deceniu şi jumătate trăit la Sibiu întregesctabloul general al unei epoci în care spiritualitatearomânească încerca să-şi afirme valorile, puse în slujbaidealurilor naţionale şi sociale. Pentru noi este încă un pasîn studierea activităţii lui Vasile Aaron, o personalitate penedrept uitată a culturii noastre, care a înfăptuit pe planliterar, dar mai ales juridic, ceea ce alţi bărbaţi ai vremii aufăcut în domeniul lingvisticii, al filologiei, acţionând şi el îninteresul afirmării spiritului naţional. Un pas care, sperăm,va fi continuat de noi şi de alţii; şi , poate că întregul demersse va finaliza anul viitor, când se vor împlini 190 de ani dela moartea lui, prin apariţia unui volum care să-l pună acolounde îi este locul, în ierarhia valorilor culturii dinTransilvania de la începutul secolului al XIX-lea.

Note:

1. Aron Pumnul, filolog şi istoric literar (1818-1866). În vol. IIIal Lepturariului la p. 382-383 el scrie: “Vasiliu Aron (cam pe la1770-1822). S-a născut în Glogoveţ, un sat aproape de Blaj, campe la anul 1770 [s.n.]. Părintele său a fost Vasile Aaron, parocacolo. Cursul învăţăturilor şi l-a început în Blaj, unde a învăţat şiştiinţele teologice, însă neavând aplecare a îmbrăţişa carierapreoţiei, precum doreau părinţii lui, s-a dus la Cluj, unde a învăţatcursul drepturilor, susţinându-se numai prin cundăciuni(meditaţii n.n.) cu învăţăciunea altor învăţăcei, fără vreun ajutorde la părinţii săi ori de la altcineva. Mântuind cursul ştiinţelorjuridice, a mers la Oşorhei (Târgu-Mureş, n.n.) de a practicat şi adepus examen de advocatură şi procuratură. După aceea s-aaşezat ca advocat la Sibiu, unde a trăit până la 1822, în care anrepauză în etate de 52 de ani.” 2. Liliana Popa, Nicolae I. Popa, Contribuţii la viaţa şi activitatea luiVasile Aaron, în Biblioteca şi cercetarea XII, Cluj-Napoca, 1988,p. 100-105.3. Direcţia Judeţeană Sibiu a Arhivelor Naţionale, fond VasileAaron, Corespondenţă, nr. 674 4. „Statură peste medie, faţă negricioasă, ochi căprui, nasproporţionat, păr negru ondulat, fără mustaţă, cunoscător al

limbilor latină, maghiară şi română şi, la nivel mediu, al limbiigermane”. Rezultă deci că poetul trebuie să fi fost un bărbatprezentabil, chiar frumos. (Publicat de Liliana Popa în Şase scrisoriinedite ale lui Gheorghe Şincai către Vasile Aaron, în Revista deArhivistică Tom III, 1997, nr. 1-2, Cluj Napoca).5. Direcţia judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale, Fond Liceulromano-catolic, nr. 6, p. 190.6. DJSAN , Acte de faliment, nr.1, f. 140.7. DJSAN Vasile Aaron, nr. 52.8. DJSAN, Vasile Aaron, nr. 2019. DJSAN, Vasile Aaron, nr. 23310. Friedrich Gottlieb Klopstock (1724-1803).11. BRV IV 305-306 şi BRV II 730 12. DJSAN, Vasile Aaron, nr. 538, 43, 51913. DJSAN, Vasile Aaron, nr. 519. Publicat de Liliana Popa înAnuarul Institutului de cercetări socio-umane Sibiu, vol. XIII,2006, Ed. Academiei Române, p. 427-431.14. Vezi Liliana Popa, Două scrisori inedite ale lui Samuil Micu-Kleincătre Vasile Aaron, în Revista de arhivistică, Tom IV, 1998, nr. 1-2.Editată de Asociaţia Arhiviştilor „David Prodan”, Cluj-Napoca,p. 107-11215. BRV IV p. 275, 277, 27916. Vezi Liliana Popa, Şase scrisori inedite ale lui Gheorghe Şincai cătreVasile Aaron, în Revista de arhivistică, Tom III, 1997, nr. 1-2.Editată de Asociaţia Arhiviştilor „David Prodan”, Cluj-Napoca,p. 107-12217. Epistola Georgii Sinkai de Eadem ad spectabilem et clarissimum virumIoannem de Lipsky… Buda, 180418. E vorba despre Povăţuire către economia de câmp pentru folosulşcoalelor româneşti(….), Buda, 180619. Arhiducele Maximilian d’Este20. Mircea Tomuş, Gheorghe Şincai, viaţa şi opera, Editura pentruliteratură, [Bucureşti], 1965, p. 191-19421. Vezi Liliana Popa, Gabriela Mircea Despre unele aspecte alecolaborării interconfesionale româneşti, în Apulum, XXXIV/1997, p.411-42322. DJSAN, Vasile Aaron, nr. 48523. Christoph Martin Wieland (1733 - 1813)

Bibliography

Liliana Popa, Şase scrisori inedite ale lui Gheorghe Şincai cătreVasile Aaron / Six unedited letters of Gheorghe Şincai to VasileAaron, în Revista de arhivistică, Tom III, 1997, nr. 1-2. Editată deAsociaţia Arhiviştilor „David Prodan”, Cluj-Napoca

Liliana Popa, Două scrisori inedite ale lui Samuil Micu-Kleincătre Vasile Aaron / Two unedited letters of Samuil Micu-Klein toVasile Aaron, in Revista de arhivistică, Tom IV, 1998, nr. 1-2.Editată de Asociaţia Arhiviştilor „David Prodan”, Cluj-Napoca, p. 107-11215.

Liliana Popa, Gabriela Mircea Despre unele aspecte alecolaborării interconfesionale româneşti / On some aspects of theRomanian interconfessional colaboration, în Apulum, XXXIV/1997

Liliana Popa, Nicolae I. Popa, Contribuţii la viaţa şi activitatealui Vasile Aaron / Contributions regarding the work and activity ofVasile Aaron, in Biblioteca şi cercetarea XII, Cluj-Napoca, 1988

Mircea Tomuş, Gheorghe Şincai, viaţa şi opera / GheorgheŞincai, life and work, Editura pentru literatură, [Bucureşti], 1965

149 >>>

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIAFACULTATEA DE ISTORIE ŞI FILOLOGIE - CATEDRA DE ISTORIE

CENTRUL DE CERCETĂRI ISTORICE ŞI POLITOLOGICE „IULIU MANIU”UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU – FACULTATEA DE LITERE ŞI ARTE

MUZEUL NAŢIONAL AL UNIRII ALBA IULIADIRECŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU CULTURĂ, CULTE ŞI PATRIMONIU CULTURAL ALBA IULIA

CENTRUL CULTURAL INTERETNIC TRANSILVANIA

BIBLIOLOGIE ŞI PATRIMONIU CULTURAL NAŢIONAL “TRANSYLVANICA” ŞI CARTE EUROPEANĂ DIN SECOLELE XVI-XVIII ÎN BIBLIOTECI DIN ROMÂNIA

Ediţia a IV-a

CONFERINŢĂ CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALĂ

ALBA IULIAUniversitatea „1 Decembrie 1918”

21-22 OCTOMBRIE 2010

Programul conferinţeiJoi, 21 Octombrie

Orele 930-1030: Primirea participanţilor la Catedra de IstorieOrele 1100 – 1200: Sala Senatului Universităţii - Palatul Apor

Deschiderea conferinţeiLansare de carte

Orele 1215 – 1415: Desfăşurarea conferinţeiSecţiunea „Transilvanice” în secolele XVI-XVIII: noţiune, istoric, circulaţie”

Sala de periodice a Bibliotecii UniversitareOrele 1600 – 1900: Desfăşurarea conferinţei

Secţiunea „Carte europeană în biblioteci din România (secolele XVI-XVIII)”Sala de lectură „Istorie” a Bibliotecii Universitare

Secţiunea „Transilvanice” în secolele XVI-XVIII: noţiune, istoric, circulaţie”Secţiunea „Carte românească veche”

Sala de periodice a Bibliotecii Universitare

Vineri, 22 octombrie Orele 1000 – 1100: Vernisajul expoziţiei

Transilvanice şi cărţi străine în colecţii muzeale din Alba Iulia, Deva şi Zalău (secolele XVI-XIX)

laMuzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia

Prezentarea revistei TransilvaniaOrele 1100 – 1315: Desfăşurarea conferinţei

Secţiunea „Carte europeană în biblioteci din România (secolele XVI-XVIII)” Sala de lectură „Istorie” a Bibliotecii Universitare

Secţiunea „Carte românească veche”Sala de periodice a Bibliotecii Universitare

<<< 150

Transilvania

11-12

/ 20

10

Joi, 21 octombrie 2010Sala de periodice a Bibliotecii, orele: 1215 – 1415

Moderator: Mihai Alin GhermanSecţiunea „Transilvanice” în secolele XVI-XVIII: noţiune, istoric, circulaţie”

Eva Mârza (Alba Iulia) „Transylvanica” un obiect de studiu neglijat

Verök Attila (Ungaria)Die kulturellen Wirkungen Halles in Siebenbürgen. Hallesche Druckwerke in Bibliotheken der Siebenbürger

Sachsen in 16.-18. JahrhundertMihai Alin Gherman (Alba Iulia)Câteva false transilvanice în BRV

Gabriela Mircea (Alba Iulia)Se impune includerea transilvanicelor în BRV? Cazul ediţiei Barovius de la Cluj (1593)

Liliana Popa (Sibiu)“Siebenbürgische Quartalschrift” despre cărţile româneşti apărute în epocă la Sibiu

Iacob Mârza (Alba Iulia)“Transylvanica” la Biblioteca Batthyaneum (I): cărţi de la Alba Iulia

Joi, 21 octombrie 2010Sala de lectură „Istorie” a Bibliotecii, orele: 1600 – 1900

Moderator: Maura Geraldina GiuraSecţiunea „Carte europeană în biblioteci din România (secolele XVI-XVIII)”

Ioana Costache (Bucureşti)Toponimie românească în „Atlas minor” (1628) al lui Mercator aflat la BAR Bucureşti, comparaţie cu ediţia

Duisburg, 1595Ioan Maria Oros (Zalău)

Vechi cărţi europene pentru studiul limbilor clasice şi orientale în colecţiile Bibliotecii Documentare din ZalăuOlga Şerbănescu (Sibiu)

Liber amicorum: Andrea Alciatus, „Emblemata”, Lyon, 1564, în Biblioteca Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu

Andrei Bandi, Oana Coman-Sipean (Sibiu)Colecţia de carte veche a Arhivei Centrale a Bisericii Evanghelice C. A. din România

Carmina Maior (Sibiu)Trei ediţii de secol XVI din „Herbarius”-ul lui Hieronymus Bock, Strasburg 1539, 1546, 1572,

în Biblioteca Brukenthal din SibiuAndreea Mârza (Cluj-Napoca)

Însemnări de proprietate pe lucrările lui Enea Silvio Picccolomini de secol XVI- XVIII aflate în biblioteci din Cluj-Napoca şi Alba Iulia

Doina Hendre Biro (Alba Iulia)Biblioteca Batthyaneum şi cartea franceză provenită din importantul centru Lyon. Secolele XVI-XVIII

Sala de periodice a Bibliotecii, orele: 1600 – 1900

Moderator: Gudor BotondSecţiunea „Transilvanicele” în secolele XVI-XVIII: noţiune, istoric, circulaţie”

Gudor Botond (Alba Iulia)Cât valorează o carte? Drumul cărţii de la autor la tipar în cazul lui Bod Péter (1712-1769)

Alexandru Ştirban (Alba Iulia)Tehnica legării de carte în Transilvania

Ana Maria Roman-Negoi, Cristinel Roman-Negoi (Alba Iulia)Răscoala lui Horea reflectată în scrierea anonimă “Der Rebellion in Siebenbürgen”, Strasburg, 1785

Georgeta Deju (Deju)“Transilvanice” din biblioteca Muzeului devean

151 >>>

Secţiunea „Carte românească veche”Moderator: Igor Cereteu

Elena Mihu, Ligia Bejan (Târgu Mureş)Un copist maramureşan: Popa Ion din Preluca, Cavnic (1706, 1765)

Maria Basarab (Deva)Un manuscris românesc din anul 1895 al Batrachomiomahiei

Florin Bogdan (Reghin)Preţul de achiziţie al „Noului Testament”, Bălgrad, 1648, în Transilvania (sec. XVII- XVIII)

Emilian Corneanu (Braşov)Arta frontispiciului în tipăriturile coresiene

Marina Avram, mh. (Alba Iulia)Din tezaurul de carte românească veche a mănăstirii Bistriţa-Olteană: însemnări marginale

Vineri, 22 octombrie 2010Sala de lectură „Istorie” a Bibliotecii, orele: 1100 – 1315

Moderator: Ana Maria Roman-NegoiSecţiunea „Carte europeană în biblioteci din România ( secolele XVI-XVIII)”

Maura Geraldin Giura (Sibiu)Carte străină veche în colecţiile Direcţiei Judeţene Sibiu a Arhivelor Statului

Elena Damian (Cluj-Napoca)Pierre de La Rameé, personalitate marcantă a Renaşterii franceze, în bibliotecile transilvănene

Anda Lucia Spânu (Sibiu)Imagini ale oraşelor actualei Românii în vechi cărţi europene aflate în colecţia Bibliotecii Brukenthal

Carmen Stânea (Alba Iulia)Carte franceză din patrimoniul Bibliotecii Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia (secolul al XVIII-lea)

Doina Dreghiciu, Gabriela Mircea (Alba Iulia)Tipărituri ştiinţifice vieneze de patrimoniu, din colecţia muzeului albaiulian

Cristina-Gabriela Marin (Craiova)Cărţi străine rare aflate în patrimoniul bibliotecilor din ţara noastră

Sala de periodice a Bibliotecii, orele: 1100 – 1300

Moderator: Iacob MârzaSecţiunea „Carte românească veche”

Igor Cereteu (Chişinău)Circulaţia în Basarabia a cărţii româneşti tipărite la mănăstirea Neamţ

Bogdan Andriescu (Sibiu)Aspecte privind petrecerea timpului liber în „Transilvanice” (Transilvania – secolele XVI-XVII)

Anca Tatay (Cluj-Napoca)Viena, Buda, spaţiul românesc. Ruta de circulaţie a gravurii

Ioan Nicolae Popa (Sibiu)Informaţii despre scriitori şi cărţi în fondul arhivistic Vasile Aaron

Dan Mircea Mazălu (Alba Iulia)Contribuţia lui Alexandru Lapedatu la dezvoltarea ştiinţelor auxiliare ale istoriei

Maria Zgârciu (Alba Iulia)Consideraţii asupra hârtiei tipăriturilor bălgrădene

Larisa Fârtat (Alba Iulia)Cărţi din biblioteca lui Ioan Budai Deleanu

Transilvania

11-12

/ 20

10

<<< 152

Numărul 11-12 / 2010 al Revistei Transilvania, care reuneşte lucrări ale ediţiei a IV-a a Conferinţei cuparticipare internaţională cu titlul Biblilogie şi Patrimoniu Cultural Naţional. Transylvanica şi carte europeană din secolele

XVI-XVIII în biblioteci din România, este coordonat de către prof. univ. dr. Eva Mârza (Universitatea “1Decembrie 1918” din Alba Iulia), cercetător Ana Maria Roman Negoi (Centrul de Cercetări Istorice şi

Politologice Iuliu Maniu al Universităţii “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia) şi lector univ. dr. Silviu Borş(Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Litere şi Arte

şi Centrul Cultural Interetnic Transilvania din Sibiu).