Religie:

Potrivit legendelor în momentul în care sârbii au trecut la creștinism au ars toate

statuetele idolilor la care se închinau. Religia predominantă a sârbilor este cea creștin-

ortodoxă. Sârbii din croația au fost amenințați și obligați să trecă la catolicism, religia

predominantă a statului croat încă din timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

În anul 1941, Ministrul croat al Educației și Cultelor, Dr. Mile Budak,carea fost un

catolic devotat ,a declarat :

"Mişcarea Ustashi1 este bazată pe religie. Pentru minorităţi - sârbi, evrei şi ţigani,

avem trei milioane de gloanţe. Vom ucide o parte din sârbi, o parte o vom deporta iar

pe cei rămaşi îi vom obliga să îmbrăţişeze religia romano-catolică. Astfel, noua

noastră Croaţie va scăpa de orice sârb din mijlocul ei, pentru a deveni o ţară sută la

sută catolică, şi asta în termen de 10 ani."

Mărturii și Statistici:

În urma unei reuniuni a minorității sârbe din Croaţia s-a cerut o integrare mai

profundă a sârbilor în societatea croată. Această reuniune a fost organizată la Zagreb

și este considerată cea mai mare de după sfârsitul războiului sârbo-croat.

"Este o ocazie, dupa numerosi ani (...), de a ne reuni, convinși că putem să avem un

nou început","Nu ne reunim pentru a crea o structura paralela si nici pentru a ne

separa de o comunitate pe care o acceptam în inima noastra și din convingere", le-a

spus delegatilor liderul comunitatii sârbe din Croatia2. Într-o declaratie pe care aleșii

au adoptat-o în cursul reuniunii, au denunțat discriminarea sârbilor în unele instituții

și la unele servicii publice. Ei au cerut mai multe eforturi pentru a întruni condițiile

care să le permita tuturor refugiatilor sârbi să se întoarcă la casele din Croația.

1 Mișcarea Ustashi- Mișcare naționalistă și separatistă croată ănființată în anul 1929 îndreptată împotriva sârbilor.2 Declarația lui Milorad Pupovaci, liderul comunității sârbe din Croația.

Intr-un studiu facut de Ljubomir Mikic si publicat de Minority Rights Grup

International , 37% din poputatia sarba intervievata a raspuns ca au luat in calcul

varianta plecarii din Croatia iar 65% din populatia sarba a spus ca cunoste persoane

care s-au intors in Croatia cu gandul de a nu mai pleca si totusi au facut-o.

In urma unui studiu din 2003 facut pe populatia sarba dislocata in Serbia,

Muntenegru, Bosnia si Hertegovina 42% din cei intervievati au spus ca au luat in

calcul reintoarcea in Croatia daca ar fi siguri ca primesc o locuinta,asistenta in

integrarea pe piata muncii si in societate si unele despagubiri.

In urma condamnarii fostilor generali de razboi ai Croatiei pentru crime de razboi si

crime comise impotriva umanitatii parerea croatilor cu privire la aderarea la UE s-a

schimbat. Un sondaj realizat recent arata ca sprijinul pentru aderarea Croatiei la UE a

scazut drastic in doar o saptamana. Daca inainte de decizia tribunalului, 60% dintre

respondenti sustineau ca sunt de acord cu aderarea, acum doar 35% mai sustin acest

lucru. 93% dintre respondenti sunt de parere ca decizia in cazul generalilor a fost

nedreapta.

În urma interpretării statisticilor, dintre refugiații sârbi care s-au reîntors, doar 8%

lucrează în instituții publice, 43% în companii sau firme private, 43% in ONG-uri sau

în sectorul agricol și numai 6% au propriile afaceri.

Tradițiile Sărbătorilor de iarnă:

Biserica Ortodoxă Sârbă încă aderă la calendarul iulian, ceea ce oferă sârbilor şansa

de a sărbători Anul Nou de două ori: odată cu restul lumii, în 31 decembrie, şi din nou

în 13 ianuarie. Cu toate acestea, calendarele diferite ridică o problemă pentru biserică:

şi anume, miercuri (7 ianuarie), într-un moment în care credincioşii ar trebui să

postească înaintea Crăciunului ortodox, mulţi dintre aceştia sărbătoresc Anul Nou,

după vechiul calendar gregorian. Sârbii schimbă cadouri între ei în ziua de Anul Nou

nu în ziua de Crăciun.

Crăciunul este cea mai bogată sărbătoare după tradiţiile sârbeşti. Sârbii consideră că

aceasta este o sărbătoare care trebuie petrecută cu familia. În locul saluturilor

obişnuite, de Crăciun oamenii se salută cu "Cristos s-a născut" şi răspund "Adevărat

s-a născut".

Ajunul Crăciunului se numeşte Badnji Dan (Ziua lui Badnja). Termenul provine, se

pare, de la numele unei zeităţi divinizate de vechii sârbi politeişti, Badnja. Atunci

când aceştia au trecut la creştinism, potrivit legendelor populare, sârbii au aruncat

statuile de lemn ale lui Badnja într-un foc.

Aceasta este originea arderii badnjak, o ramură uscată de stejar, în Ajunul

Crăciunului. Un capăt al ramurii este uns cu miere, care este linsă de copii.

Acest obicei poartă un alt fel de simbolism deoarece încălzindu-se în jurul ramurii

cuprinse de foc, membrii unei gospodării se încălzesc cu iubire, onestitate şi unitate.

Înaintea Crăciunului, aceştia acoperă podelele casei lor cu paie, simbolizând locul

naşterii lui Iisus Hristos.

Familiile coc de Crăciun o pâine specială, numită chesnica, iar în aluat pun o monedă

de aur sau argint ca dar de Crăciun. Fiecare membru al familiei primeşte o felie.

Potrivit superstiţiei, anul care vine va fi fără roade dacă ninge de Crăciun. Ploaia sau o

creştere bruscă a temperaturii sunt semne rele. Cel care va iniţia un proiect după

prânzul de Crăciun va fi harnic şi va avea succes în tot anul următor.

Alte Sarbatori si Obiceiuri:

Un mare număr de sărbători şi zile de sfinţi protectori sunt celebrate între 19

decembrie şi 20 ianuarie. Sărbătorirea sfinţilor, sau slavas, sunt un ecou al tradiţiei

politeiste a sârbilor, când fiecare familie avea un protector. În prezent, familiile se

reunesc pentru a onora sfinţii creştini care au devenit protectorii familiilor. Exista

obiceiul de a sărbători timp de trei zile un sfânt protector, perioadă în care rudele şi

prietenii vizitează familia gazdă.

Perioada de petreceri începe în 19 decembrie, odată cu ziua Sf. Nikola. Creştinii

ortodocşi îl consideră pe Sf. Nikola un făcător de minuni şi un protector al multora,

inclusiv al călătorilor, marinarilor şi pescarilor.

Urmate de sărbătorirea Anului Nou şi de Crăciunul ortodox, sărbătorile religioase se

încheie în 20 ianuarie, odată cu ziua Sf. Jovan (Ion), botezătorul lui Isus Hristos în

râul Iordan.

Adepţii care respectă postul de Advent de 40 de zile, timp în care trebuie să se abţină

de la carne, au o masă de Crăciun care abundă în mâncăruri care nu conţin carne, ouă

sau lapte. Tradiţia permite credincioşilor să mănânce numai peşte şi legume în timpul

postului.

Gastronomie:

Mesele încep de obicei cu tradiţionalul sârbesc rakija, o băutură spirtoasă foarte tare,

făcută din fructe fermentate. Rakija făcut din prune sau pere este un favorit special în

Serbia.

Amprenta principală a bucătăriei tradiţionale sârbeşti rămâne cea otomană, însă

aceasta are şi influenţe greceşti, ungureşti şi austriece.

În afară de peşte, de sărbătoarea sfântului protector se mai mănâncă şi o mâncare de

fasole numită prebranac. Bucătarul înmoaie fasolea în apă peste noapte şi o fierbe a

doua zi. El sau ea prăjeşte fasolea în ulei, cu usturoi şi boia, apoi coace întregul

conţinut într-o oală de lut.

După post, sârbii savurează mâncărurile cu carne. Felul principal este friptura de porc

sau de miel. Aperitivul este deseori pihtije, o mâncare făcută din carne de viţel şi din

urechile, coada şi din două picioare de porc. Acestea se fierb cu frunze de dafin,

usturoi, morcovi, sare şi piper. Bucătarul adaugă gelatină în apă astfel încât preparatul

va arăta în final ca un jeleu, cu carnea ascunsă pe jumătate în interior.

Salata rusească este un fel de mâncare popular. Aceasta conţine mazăre, morcovi şi

cartofi fierţi tăiaţi mărunt, castraveţi cornişon şi maioneză.

Bucătăria sârbească cuprinde numeroase dulciuri, inclusiv prăjiturele denumite

vanilice, prăjituri cu vanilie în formă de sandviş cu gem în mijloc şi cu zahăr pudră la

suprafaţă.

Dansurile sârbești se desfășoară într-un ritm alert iar acompaniamentul acestor

dansuri se asigură de obicei de fluier, cimpoi, primiță, vioară sau acordeon. Cel mai

cunoscut dans tradițional sârbesc este Kolo, care este dansat și în Macedonia și în

Muntenegru.

Umorul negru este reprezentativ pentru poporul sârb iar bancurile sârbești sunt destul

de reprezentative pentru populația din Balcani așa că acestea au fost preluate si de

popoare, schimbându-le doar subiecții. Locuitorii din Vojvodina sunt înfățișați ca fiind

flegmatici și înceți, cei din Muntegru sunt leneși și insistenți, sârbii din sud sunt

zgârciți, bosniacii sunt proști și brutali iar sârbii din regiunea centrală sunt malițioși și

capricioși.

Simbolistica Drapelului

Drapel sârb este unul pan-slavist pe care este inscripționată stema armatei.

Culorile: roșu-reprezintă dinamismul, spiritul de sacrificiu, războiului

alb-reprezintă libertatea

albastru-reprezita materia, natura, apa, cerul

Imnul sârb :

God of Justice, You who saved us From our nation's falling, Hear the voices of your children,And be our salvation from now on.

Defend with Your mighty hand,That future Serbia walks to,God save; God defend,(*)Serbian lands and Serbian people!(*)(Repeat last two lines)

Bind them closer, fellow SerbiansTeach them everlasting love,United our enemies we'll conquerThis shall defend us all.

Serbia's golden fruits are now ripegracing high from liberty's tree,God save; God defend,Serbian lands and Serbian people!(Repeat last two lines)

Save all Serbians from Your anger,Thunder coming from up above,Bless every Serbian village,Mountain, meadow, town and home!

When the days of battle happen,to the victory lead the pace,God save, God defend,Serbian lands and Serbian people!(Repeat last two lines)

In that sepulcher of yearsSerbia's glory rises anew,A new era now is dawning,A new beginning, God gave us!

Sustain a patriotic Serbia,now that five centuries have passed,God save, God defend,Thus entreats the Serbian people!