tol_cap. 06_pozitia_2011_2012

Un ivers i ta tea POL ITEHNICA d in Bucureş t i

P ro f . Dr . I ng . Aure l i an V IŞAN, Conf . Dr . I ng . N i co lae IONESCU

T O L E R A N Ţ E¨ Pentru uzul studenţilor ¨

Par tea în tâ iBAZELE TEORET ICE ALE PRESCRIER I I PREC IZ IE I

CARACTER IST IC ILOR CONSTRUCT IVE ALE PRODUSELOR

Capito lu l 6PRESCRIEREA PRECIZIEI POZIŢIEI RELATIVE

A SUPRAFEŢELOR¨ Rezumat ¨

Bucureşti, UPB, Catedra TCM

Prof. Dr. Ing. A. Vişan, Conf. Dr. Ing. N. Ionescu, TOLERANŢE, Capitolul 6. Prescrierea preciziei poziţiei relative a suprafeţelor - Rezumat

Capito lu l 6PRESCRIEREA PRECIZIEI POZIŢIEI RELATIVE

A SUPRAFEŢELOR

Noţ iun i l ămur i toare p r i v ind de f in i rea ş i ca rac te r i s t i c i l e p resc r ie r i i p rec i z i e i poz i ţ i e i re la t i ve a supra fe ţe lo r

a. Definirea poziţiei relative a suprafeţelor

Poziţia relativă a suprafeţelor: este „o caracteristică constructivă geometrică care impune trei mari categorii de condiţii prin toleranţe geometrice asociate acestora şi anume:

I. Poziţia suprafeţelor , care cuprinde următoarele condiţii :

1. Poziţia nominală a suprafeţelor, impusă prin toleranţa la poziţia nominală , simbol: „ „;2. Coaxialitatea şi concentricitatea suprafeţelor, impusă prin toleranţa la coaxialitate şi

concentricitate , simbol: „ „.3. Simetria suprafeţelor, impusă prin toleranţa la simetrie , simbol: „ ”.

II. Orientarea suprafeţelor , care impune următoarele condiţii :1. Paralelismul suprafeţelor, impusă prin toleranţa la paralelism , simbol: „ „; 2. Perpendicularitatea suprafeţelor, impusă prin toleranţa la perpendicularitate , simbol: „ „;3. Înclinarea suprafeţelor, impusă prin toleranţa la înclinare , simbol: „ „.

III. Bătaia suprafeţelor , care cuprinde condiţ i i le :

1. Bătaia radială a suprafeţelor, care poate fi:

Bătaie radială circulară , impusă prin toleranţa bătăii radiale circulare , simbol: „ „; Bătaie radială totală , impusă prin toleranţa bătăii radiale totale , simbol: „ „.

2. Bătaia frontală a suprafeţelor, care poate fi:

Bătaie frontală circulară , impusă prin toleranţa bătăii frontale circulare , simbol: „ „; Bătaie frontală totală , impusă prin toleranţa bătăii frontale totale , simbol: „ „.

b. Caracteristicile fundamentale ale prescrierii şi măsurării preciziei poziţiei relative a suprafeţelor

Car. 1 : DEFINIREA TOLERANŢELOR SI ABATERILOR efective de poziţie relativă SE FACE ÎN RAPORT/SAU FAŢĂ DE BAZELE SUPRAFEŢELOR

Pentru o suprafaţa dată, a cărei poziţie relativă (de ex. de poziţie nominală, de coaxialitate, de simetrie, de paralelism etc.) se impune sau se determină în raport cu altă suprafaţă , denumită suprafaţă de referinţă, definirea toleranţelor şi măsurarea abaterilor efective de poziţie relativă se fac în raport de bazele asociate suprafeţelor adiacente celor două tipuri de suprafeţe .

Acest lucru se face pentru a elimina influenţa abaterilor dimensiunilor care determină mărimea celor două suprafeţelor şi a abaterilor de formă macro şi microgeometrice ale lor.

Definirea şi clasificarea bazelor . Bazele sunt „elemente geometrice virtuale sau fictive (nu reale) de formă ideală, deci fără abateri, asociate suprafeţelor geometrice sau nominale şi suprafeţelor adiacente ale suprafeţelor reale sau efective, cu scopul definirii sau determinării suprafeţelor şi stabilirii poziţiei relative a acestora în spaţiu, prin cote sau dimensiuni liniare sau/şi unghiulare”.

Bazele se clasifică din mai multe puncte de vedere , după cum urmează.

I. Din punct de vedere al tipului bazei , există trei categorii de baze şi anume:1. Bază de tip punct , simbol P;2. Bază de tip dreaptă , simbol ;3. Bază de tip plan , simbol Γ.

Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

2


II. În funcţie de numărul suprafeţelor cărora li se asociază , bazele pot fi:

1. Baze singulare: cele asociate unui singur element geometric, precum suprafeţele simple. Exemple:

– Suprafaţă sferică - bază de tip punct, P;– Suprafaţă cilindrică - bază de tip dreaptă, ;– Suprafaţă plană - bază de tip plan, Γ;– Suprafaţă conică - bază de tip punct, P şi dreaptă . etc.

2. Baze comune sau de grup , cele asociate mai multor elemente geometrice. Exemple :

– Două suprafeţe cilindrice sau conice - bază ca axă comună a acestora, de tip dreaptă, ;– Două suprafeţe plane verticale - bază de tip plan de simetrie Γ;– Două suprafeţe plane înclinate, simetrice faţă de bisectoarea unghiului dintre ele-

baze comune de tip plan de simetrie Γ şi dreaptă ;– Două sau mai multe găuri, cilindrice sau conice, dispuse pe un cerc - bază de grup

asociată grupului de elemente-găuri, respectiv, axa cilindrului median de tip dreaptă .

Definirea şi clasificarea bazelor de referinţă . Bazele de referinţă sunt „bazele acelor suprafeţe în raport cu care se determină poziţia relativă a altor suprafeţe„ (baze de cotare). Se clasifică astfel :

I. Din punct de vedere al importanţei suprafeţelor de referinţă , bazele de referinţă pot fi :

1. Baze primare ;2. Baze secundare ;3. Baze terţiare .

II. În funcţie de dimensiunile luate în considerare , faţă de dimensiunile suprafeţelor de referinţă cărora li se asociază, bazele de referinţă sunt :

1. Baze de referinţă parţiale , când dimensiunile de referinţă considerate sunt mai mici decât cele ale suprafeţei de referinţă;

2. Baze de referinţă totale , când dimensiunile de referinţă considerate sunt egale cu cele ale suprafeţei de referinţă.

Car. 2 : PRESCRIEREA PRECIZIEI PE BAZA TOLERANTEI INDIVIDUALE SE FACE, pentru toate cele 10 condiţii de poziţie, orientare şi bătaie, PRIN INDICAREA TOLERANŢEI ŞI A LUNGIMII DE REFERINŢĂ ÎNTR-UN DREPTUNGHI , denumit „cadru de toleranţă” , care are cel puţin trei căsuţe şi în care se înscriu, în ordine, patru elemente caracteristice, şi anume:

În prima căsuţă simbolul toleranţei individuale de poziţie, orientare sau de bătaie; În a doua căsuţă valoarea toleranţei individuale, urmată sau nu de lungimea de referinţă; În a treia căsuţă şi, după caz, în următoarele litera sau literele de identificare a bazei sau a bazelor

de referinţă. Exemple : 0,05/50 A , 0,05 A sau 0,05 A - B .

Car. 3 : STABILIREA VALORILOR TOLERANŢELOR INDIVIDUALE DEPENDENTE de dimensiune PE BAZA PRINCIPIULUI MAXIMULUI DE MATERIAL, simbolizat cu M se face astfel :

1. Se aplică numai pentru toleranţele de poziţie şi de orientare , respectiv:

Pentru poziţie , se aplică la: poziţia nominală, coaxialitate sau concentricitate şi simetrie. Pentru orientare , se aplică la: paralelism, perpendicularitate şi înclinare.

2. Aplicarea principiului se face şi se indică în desene în funcţie de două cazuri posibile :

Cazul 1 : numai suprafeţei (lor) la care se prescrie precizie la poziţia relativă , care se indică prin adăugarea în cadrul de toleranţă a simbolului M după valorile toleranţei(lor) individuale de poziţie relativă prescrise – exemplu 0,05 M A , sau numai suprafeţei (lor) de referinţă , când simbolul M se adaugă după simbolul suprafeţei(lor) de referinţă, exemplu 0,05 A M ;

Cazul 2 : atât suprafeţei (lor) la care se prescrie precizie, cât şi suprafeţei (lor) de referinţă , caz în care simbolul M se adaugă în cadrul de toleranţă atât după valorile toleranţelor individuale de poziţie, cât şi după simbolul suprafeţei(lor) de referinţă , exemplu 0,05 M A M .


3


3. Valorile toleranţelor individuale dependente de dimensiune pe baza principiului maximului de material M se determină în funcţie de trei cazuri posibile , respectiv:

În cazul 1 : valoarea toleranţei dependente este egală cu valoarea toleranţei individuale prescrisă în cadrul de tolerantă atunci când suprafaţa(ele) la care se aplică principiul M

se află la dimensiunea de maximum de material, respectiv dmax la arbori şi Dmin la alezaje;

În cazul 2 : valoarea toleranţei dependente creşte de la valoarea toleranţei individuale prescrisă in cadrul de tolerantă la o valoare egală cu suma dintre toleranţa individuală de poziţie relativă prescrisă şi toleranţa dimensiunii suprafeţei(lor) la care se aplică principiul M atunci când aceste suprafeţe la care se aplică principiul M se află la dimensiunea de

minimum de material, respectiv dmin la arbori şi Dmax la alezaje;

În cazul 3 : valoarea toleranţei dependente poate creşte de la valoarea toleranţei individuale prescrisă în dreptunghi la o valoare egală cu suma dintre toleranţa individuală prescrisă, toleranţa dimensiunii suprafeţei(lor) la care se prescrie precizie de poziţie relativă, toleranţa dimensiunii suprafeţei (lor) de referinţă şi o valoare ΔT , când ambele tipuri de suprafeţe se află la dimensiunea de minimum de material.

Car. 4 : STABILIREA VALORILOR TOLERANŢELOR INDIVIDUALE DEPENDENTE DE DIMENSIUNE PE BAZA CONDIŢIEI MINIMULUI DE MATERIAL, SIMBOLIZATĂ CU L se face astfel :

1. Condiţia minimului de material , simbolizată cu L , se aplică pentru asigurarea unei grosimi

minime a pereţilor suprafeţelor inelare sau a suprafeţelor de revoluţie interioare faţă de una sau mai multe suprafeţe plane sau pentru asigurarea distanţei maxime dintre o suprafaţă şi un plan de simetrie.

2. Condiţia minimului de material L se aplică numai pentru toleranţele de poziţie şi de

orientare , respectiv:

Pentru poziţie , se aplică la: poziţia nominală, coaxialitate sau concentricitate şi simetrie. Pentru orientare , se aplică la: paralelism, perpendicularitate şi înclinare.

4. Aplicarea condiţiei minimului de material L se face şi se indică în desene în funcţie de două

cazuri posibile :

Cazul 1 : numai suprafeţei (lor) la care se prescrie precizie la poziţia relativă , care se indică prin adăugarea în cadrul de toleranţă a simbolului L după valorile toleranţelor individuale de poziţie relativă, exemplu 0,05 L A , sau numai suprafeţei (lor) de referinţă , când simbolul L se adaugă după simbolul suprafeţei(lor) de referinţă, exemplu 0,05 A L

;

Cazul 2 : atât suprafeţei (lor) la care se prescrie precizie, cât şi suprafeţei (lor) de referinţă , caz în care simbolul L se adaugă în cadrul de toleranţă atât după valorile toleranţelor individuale de poziţie, cât şi după simbolul suprafeţei(lor) de referinţă , exemplu 0,05 L A L

.

5. Valorile toleranţelor individuale dependente de dimensiune pe baza condiţiei minimului de material L se determină în funcţie de trei cazuri posibile , respectiv:

În cazul 1 : valoarea toleranţei dependente este egală cu valoarea prescrisă atunci când suprafaţa(ele) la care se aplică condiţia minimului de material

L se află la dimensiunea

de minimum de material, respectiv dmin la arbori şi Dmax la alezaje;

În cazul 2 : valorile toleranţei dependente pot creşte de la valoarea prescrisă la o valoare egală cu suma dintre toleranţa de poziţie relativă înscrisă şi toleranţa dimensiunii suprafeţei(lor) la care se aplică condiţia minimului de material

L , când suprafaţa(ele) se

află la dimensiunea de maximum de material, respectiv dmax la arbori şi Dmin la alezaje.

În cazul 3: valorile toleranţei dependente pot creşte de la valoarea prescrisă la o valoare egală cu suma dintre toleranţa de poziţie relativă înscrisă, toleranţa dimensiunii suprafeţei(lor) la care se prescrie precizie, toleranţa dimensiunii suprafeţei de referinţă şi o valoare ΔT, când ambele tipuri de suprafeţe se află la dimensiunea de maximum de material.


4


6 .1 . PRESCRIEREA PREC IZ IE I LA POZ IŢ IA NOMINALĂ DEFINIŢIE : poziţia nominală este „o caracteristică de poziţie a suprafeţelor prin care se pune condiţia

ca toleranţa la poziţia relativă a unor suprafeţe să fie alta decât cea determinată de dimensiunile nominale de poziţie relativă şi anume cea înscrisă în cadrul de toleranţă”.În acest caz , dimensiunile nominale care determină poziţia relativă a suprafeţelor, în raport cu bazele de referinţă, nu se mai tolerează , ci se înscriu într-un dreptunghi , având semnificaţia de “cote teoretic exacte ”. Exemplu : 50

A. Mărimile care determină precizia prescrisă la poziţia nominală : Definiţii, simbolizare, reprezentare şi stabilire valori

I. Poziţia nominală geometrică : „poziţia suprafeţei(lor) fără abateri, definită de dimensiunile nominale de poziţie”.II. Lungimea de referinţă : „lungime în limitele căreia se prescrie precizie la poziţia nominală”.III. Elementele geometrice adiacente :

Dreapta adiacentă; Planul adiacent.

IV. Baza suprafeţei(lor) tolerate şi baza de referinţă : Dreapta de referinţă; Planul de referinţă

V. Toleranţa la poziţia nominală : „dublul valorii maxime admise a abaterii efective de poziţie nominală” .

● Factorii de influenţă şi stabilirea valorilor toleranţelor individuale şi generale la poziţia nominală1. Lungimea de referinţă , cu creşterea căreia valorile toleranţelor cresc;

2. Precizia la poziţia nominală , cu creşterea căreia valorile toleranţelor scad:

– Pentru toleranţele individuale , simbol se definesc 12 clase de precizie : I, II, III,....., XII;– Pentru toleranţele generale se definesc 3 clase de toleranţe generale : H, K şi L.

3. Toleranţele individuale şi generale pot fi independente sau dependente de dimensiune , pe baza:– Principiului maximului de material , simbol M ;– Condiţiei minimului de material , simbol L .

VI. Zona de toleranţă la poziţia nominală este cuprinsă: 1. Într-o sferă de diametru T, când se prescrie toleranţă unei sfere;2. Între două drepte paralele , când se prescrie toleranţă unei drepte sau axe într-o singură direcţie ; 3. Într-un paralelipiped , când se prescrie toleranţă unei drepte sau axe în două direcţii reciproc

perpendiculare;4. Într-un cilindru , când se prescrie toleranţă unei drepte sau axe în orice direcţie ;5. Între două plane paralele , când se prescrie toleranţă unui plan.

B. Înscrierea în desene a preciziei la poziţia nominală● Criterii de înscriere :

1. Tipul toleranţelor: toleranţe individuale sau toleranţe generale independente de dimensiune, cazurile a şi b. 2. Dependenţa toleranţelor de dimensiune: toleranţe individuale sau generale dependente, cazurile c şi d.

a. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor individuale independente de dimensiune 1. Înscrierea preciziei unei suprafeţe de rotaţie - în două direcţii reciproc perpendiculare

● Înscriere în desen ● Interpretare

Fig. 6.1

Fiecare dintre axele celor opt găuri trebuie să fie cuprinsă într-o zonă paralelipipedică având dimensiunile secţiunii egale cu toleranţele de 0,05 mm pe direcţie orizontală şi 0,02 mm pe direcţie verticală şi axa situată în poziţia teoretic exactă a axei găurii considerate.

b. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor generale independente de dimensiune Exemplu : “Toleranţe generale ISO 2768 - mH”. (H, K sau L).


5


6.2. PRESCRIEREA PRECIZIEI LA COAXIALITATE ŞI LA CONCENTRICITATE DEFINIŢIE : coaxialitatea este „o caracteristică particulară de poziţie nominală a suprafeţelor prin care

se pune condiţia ca un număr de două sau mai multe axe ale unor suprafeţe de rotaţie să se afle, unele faţă de altele, la o distanţă nominală egală cu zero”. Concentricitatea este „un caz particular al coaxialităţii definită de proprietatea că lungimea de referinţă a suprafeţelor de rotaţie se consideră egală cu zero.

A. Mărimile care determină precizia prescrisă la coaxialitate şi la concentricitate: Definiţii, simbolizare, reprezentare şi stabilire valori

I. Coaxialitatea sau concentricitatea geometrică : „coaxialitatea sau concentricitatea suprafeţei(lor) fără abateri, definită de o dimensiune nominale între axe egală cu zero”.

II. Lungimea de referinţă : „lungime în limitele căreia se prescrie precizie la coaxialitate sau la concentricitate”.III. Elementele geometrice adiacente :

Cilindrul adiacent; Cercul adiacent.

IV. Baza suprafeţei(lor) tolerate şi baza de referinţă ; 1. Baza de referinţă la coaxialitate , care poate fi

Axa uneia dintre suprafeţele de rotaţie date; Axa comună a două sau mai multe suprafeţe de rotaţie date - definită ca fiind “dreapta care trece prin

centrul secţiunilor transversale medii (la mijlocul lungimilor de referinţă) ale suprafeţelor respective”.2. Baza de referinţă la concentricitate , care poate fi

Centrul unui cerc dat; Axa unei suprafeţe date; Axa comună a două sau mai multe suprafeţe de rotaţie date.

V. Toleranţa la coaxialitate şi la concentricitate : „dublul valorii maxime admise a abaterii efective de la coaxialitate sau concentricitate”.● Factorii de influenţă şi stabilirea valorilor toleranţelor individuale şi generale la coaxialitate şi la

concentricitate1. Lungimea de referinţă , cu creşterea căreia valorile toleranţelor cresc;2. Precizia la coaxialitate şi la concentricitate , cu creşterea căreia valorile toleranţelor scad:



VI. Zona de toleranţă la coaxialitate sau la concentricitate este: 1. Zona de toleranţă la coaxialitate este cuprinsă “într-o suprafaţă cilindrică coaxială cu baza de

referinţă, având diametrul egal cu toleranţa la coaxialitate T;2. Zona de toleranţă la concentricitate cuprinsă “într-un cerc situat concentric cu baza de referinţă, cu

diametrul egal cu toleranţa la concentricitate T”.

B. Înscrierea în desene a preciziei la coaxialitate şi la concentricitate

● Criterii de înscriere :1. Tipul toleranţelor: toleranţe individuale sau toleranţe generale independente de dimensiune, cazurile a şi b. 2. Dependenţa toleranţelor de dimensiune: toleranţe individuale sau generale dependente, cazurile c şi d.

a. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor individuale independente de dimensiune 1. Înscrierea preciziei unei suprafeţe de revoluţie


Fig. 6.2

Axa cilindrului tolerat trebuie să fie cuprinsă într-o zonă cilindrică având diametrul egal cu toleranţa la coaxialitate de 0,08 mm şi coaxial cu axa comună de referinţă A - B.

b. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor generale independente de dimensiune Exemplu : “Toleranţe generale ISO 2768 - mK”. (H, K sau L).


6


6 .3 . PRESCRIEREA PREC IZ IE I LA S IMETR IE DEFINIŢIE : simetria este „o caracteristică particulară de poziţie nominală a suprafeţelor prin care

se impune condiţia ca bazele singulare sau comune de simetrie ale unor elemente geometrice să se afle la o distanţă nominală egală cu zero faţă de bazele de referinţă ale altor elemente geometrice de tip axe sau plane de simetrie”.

A. Mărimile care determină preciz ia prescrisă la s imetrie : Def iniţ i i , s imbol izare, reprezentare şi stabi l i re valor i

I. Simetria geometrică : „simetria suprafeţei(lor) fără abateri, definită de dimensiuni nominale egale cu zero între axe de simetrie sau plane de simetrie”.

II. Lungimea de referinţă : „lungime în limitele căreia se prescrie precizie la simetrie”.III. Elementele geometrice adiacente ;

Planul adiacent. Cilindrul adiacent.

IV. Baza suprafeţei(lor) tolerate şi baza de referinţă care poate fi: Un plan de simetrie ; Axa unei suprafeţe de rotaţie .

V. Toleranţa la simetrie : „dublul valorii maxime admise a abaterii efective de la simetrie”.● Factorii de influenţă şi stabilirea valorilor toleranţelor individuale şi generale la simetrie

1. Lungimea de referinţă , cu creşterea căreia valorile toleranţelor cresc;2. Precizia la simetrie , cu creşterea căreia valorile toleranţelor scad:



VI. Zona de toleranţă la simetrie este cuprinsă: 1. Î ntre două linii paralele , când se prescrie toleranţă unei axe într-o singură direcţie;2. Î ntr-o zonă paralelipipedică , când se prescrie toleranţă unei axe în două direcţii reciproc

perpendiculare;3. Î ntre două plane paralele , când se prescrie toleranţă unui plan faţă de o axă de simetrie sau un plan

de simetrie.

B. Înscrierea în desene a preciziei la simetrie● Criterii de înscriere :


a. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor individuale independente de dimensiune 1. Înscrierea preciziei unei axe - suprafeţe de revoluţie, în două direcţii reciproc perpendiculare

şi a unui plan faţă de o axă● Înscriere în desen ● Interpretare

B

0,02 B

Fig. 6.3

Axa găurii trebuie să fie cuprinsă într-o zonă paralelipipedică având dimensiunile secţiunii egale cu toleranţele la simetrie 0,1 mm pe direcţie orizontală şi 0,05 mm pe direcţie verticală, a cărui axă trebuie să coincidă cu axa de referinţă determinată de intersecţia planelor de referinţă de simetrie ale suprafeţelor A şi B.

b. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor generale independente de dimensiune Exemplu : “Toleranţe generale ISO 2768 - mL”. (H, K sau L).


7


6 .4 . PRESCRIEREA PREC IZ IE I LA PARALEL ISM DEFINIŢIE : paralelismul este „o caracteristică particulară de orientare, prin care se impune

condiţia ca două suprafeţe să fie într-o poziţie unghiulară paralelă”.

A. Mărimile care determină precizia prescrisă la paralelism : Definiţ i i , s imbol izare, reprezentare şi stabi l i re valor i

I. Paralelismul geometric : paralelismul suprafeţei(lor) fără abateri, definită de dimensiuni unghiulare nominale egale cu zero.

II. Lungimea de referinţă : „lungime în limitele căreia se prescrie precizie la paralelism”.III. Elementele geometrice adiacente :

Dreapta adiacentă; Suprafaţa de rotaţie adiacentă; Planul adiacent.

IV. Baza suprafeţei(lor) tolerate şi baza de referinţă care poate fi: Dreapta sau axa adiacentă; Planul adiacent.

V. Toleranţa la paralelism : „valoarea maximă admisă a abaterii efective de la paralelism”, mărime cu valoare absolută, fără semn, care se măsoară în unităţi de lungime.

● Factorii de influenţă şi stabilirea valorilor toleranţelor individuale şi generale la paralelism

1. Lungimea de referinţă , cu creşterea căreia valorile toleranţelor cresc;

2. Precizia la paralelism , cu creşterea căreia valorile toleranţelor scad:


3. Toleranţele individuale şi generale pot fi independente sau dependente de dimensiune , pe baza:

– Principiului maximului de material , simbol M ;– Condiţiei minimului de material , simbol L .

VI. Zona de toleranţă la paralelism este cuprinsă:

1. Î ntre două linii paralele , când se prescrie toleranţă unei drepte într-o singură direcţie ;2. Î ntr-o zonă paralelipipedică , când se prescrie toleranţă unei drepte în două direcţii reciproc

perpendiculare;3. Î ntr-o zonă cilindrică , când se prescrie toleranţă unei drepte în orice direcţie .4. Î ntre două plane paralele , când se prescrie toleranţă unui plan faţă de o suprafaţă de revoluţie, a

unui pan faţă de alt plan sau a unei suprafeţe de revoluţie faţă de un plan.

B. Înscrierea în desene a preciziei la paralelism● Criterii de înscriere :


a. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor individuale independente de dimensiune 1. Înscrierea preciziei unei axe - suprafeţe de revoluţie, în orice direcţie


Fig. 6.4

Axa suprafeţei tolerate trebuie să fie cuprinsă într-o zonă cilindrică având diametrul egal cu toleranţa la paralelism de 0,03 mm a cărei axă este paralelă cu axa cilindrului adiacent suprafeţei de referinţă A.



8


6 .5 . PRESCRIEREA PREC IZ IE I LA PERPENDICULARITATE

DEFINIŢIE : perpendicularitatea este „o caracteristică particulară de orientare, prin care se pune condiţia ca două suprafeţe să se afle la un unghi nominal de 900”.

A. Mărimile care determină precizia prescrisă la perpendicularitate : Definiţii, simbolizare, reprezentare şi stabilire valori

I. Perpendicularitatea geometrică : „perpendicularitatea suprafeţei(lor) fără abateri, definită de o dimensiune nominală egală cu 900”.

II. Lungimea de referinţă : „lungime în limitele căreia se prescrie precizie la perpendicularitate”.

III. Elementele geometrice adiacente ; Dreapta adiacentă; Suprafaţa de rotaţie adiacentă; Planul adiacent.

IV. Baza suprafeţei(lor) tolerate şi baza de referinţă , după caz, poate fi: Dreapta adiacentă; Planul adiacent; Axa suprafeţei adiacente de rotaţie.

V. Toleranţa la perpendicularitate : „valoarea maximă admisă a abaterii efective de la perpendicularitate”, mărime cu valoare absolută, fără semn, care se măsoară în unităţi de lungime.● Factorii de influenţă şi stabilirea valorilor toleranţelor individuale şi generale

la perpendicularitate1. Lungimea de referinţă , cu creşterea căreia valorile toleranţelor cresc;2. Precizia la perpendicularitate , cu creşterea căreia valorile toleranţelor

scad:– Pentru toleranţele individuale , simbol se definesc 12 clase de

precizie : I, II, III,....., XII;– Pentru toleranţele generale se definesc 3 clase de toleranţe generale : H,

K şi L.3. Toleranţele individuale şi generale pot fi independente sau dependente de

dimensiune , pe baza:– Principiului maximului de material , simbol M ;– Condiţiei minimului de material , simbol L .

VI. Zona toleranţei la perpendicularitate , după caz, este cuprinsă:1. Î ntre două plane paralele , când se prescrie toleranţa la perpendicularitate

dintre două drepte sau a unui plan faţă de baza de referinţă ;2. Î ntre două drepte paralele , când se prescrie toleranţa la perpendicularitate a

unei drepte faţă de un plan într-o singură direcţie;3. Î ntr-o zonă paralelipipedică , când se prescrie toleranţa la perpendicularitate a

unei drepte în două direcţii reciproc perpendiculare ;4. Î ntr-o zonă cilindrică , când se prescrie toleranţa la perpendicularitate a unei

drepte în orice direcţie şi valoarea toleranţei este precedată de simbolul .


9


B. Înscrierea în desene a preciziei la perpendicularitate● Criterii de înscriere :

1. Tipul toleranţelor: toleranţe individuale sau toleranţe generale independente de dimensiune, cazurile a şi b.

2. Dependenţa toleranţelor de dimensiune: toleranţe individuale sau generale dependente, cazurile c şi d.

a. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor individuale independente de dimensiune 1. Înscrierea preciziei la perpendicularitate între două suprafeţe de revoluţie


Fig. 6.5

Axa suprafeţei înclinate tolerate trebuie să fie cuprinsă între două plane având distanţa dintre ele egală cu toleranţa de 0,06 mm şi perpendiculare pe axa cilindrului adiacent suprafeţei de referinţă A.



10


6.6. prescr ierea preciz iei la Încl inare DEFINIŢIE : înclinarea este „o caracteristică de orientare, prin care se pune

condiţia ca două suprafeţe să se afle la un unghi nominal diferit de 90 0”. Rezultă că înclinarea reprezintă, teoretic, cazul general al orientării suprafeţelor, şi anume când unghiul nominal dintre suprafeţe este diferit de 900.

A. Mărimile care determină precizia prescrisă la înclinare : Definiţii, simbolizare, reprezentare şi stabilire valori

I. Înclinarea geometrică : „înclinarea suprafeţei(lor) fără abateri, definită de o dimensiune nominală diferită de 900”.

II. Lungimea de referinţă : „lungime în limitele căreia se prescrie precizie la înclinare”.

III. Elementele geometrice adiacente ; IV. Baza suprafeţei(lor) tolerate şi baza de referinţă , după caz, poate fi:

Dreapta adiacentă; Planul adiacent; Axa suprafeţei adiacente de rotaţie.

V. Toleranţa la înclinare : „valoarea maximă admisă a abaterii efective de la înclinare”, mărime cu valoare absolută, fără semn, care se măsoară în unităţi de lungime.● Factorii de influenţă şi stabilirea valorilor toleranţelor individuale şi

generale la înclinare1. Lungimea de referinţă , cu creşterea căreia valorile toleranţelor cresc;2. Precizia la înclinare , cu creşterea căreia valorile toleranţelor scad:

– Pentru toleranţele individuale , simbol se definesc 12 clase de precizie : I, II, III,....., XII;

– Pentru toleranţele generale se definesc 3 clase de toleranţe generale : H, K şi L.


VI. Zona toleranţei la înclinare este în funcţie de trei cazuri :1. Între două conuri omotetice , când se prescrie precizia la înclinare între două

drepte sau între două suprafeţe de rotaţie;2. Între două drepte paralele , când se prescrie toleranţa la înclinare a unei drepte

sau a unei suprafeţe de rotaţie faţă de un plan;3. Între două plane paralele , când se prescrie toleranţa la înclinare a unui plan

faţă de baza de referinţă.B. Înscrierea în desene a preciziei la înclinare

● Criterii de înscriere :


11



2. Dependenţa toleranţelor de dimensiune: toleranţe individuale sau generale dependente, cazurile c şi d.

a. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor individuale independente de dimensiune 1. Înscrierea preciziei la înclinare a unei suprafeţe plane faţă de o altă

suprafaţă plană


Fig. 6.6

Suprafaţa plană înclinată tolerată trebuie să fie cuprinsă între două plane paralele având distanţa dintre ele egală cu toleranţa la înclinare de 0,08 mm şi înclinate cu 400 faţă de planul adiacent suprafeţei plane de referinţă A.



12


6.7 . P resc r ie rea prec i z ie i l a băta ia rad ia lă DEFINIŢIE : bătaia radială este „o caracteristică de poziţie relativă

referitoare la suprafeţele de revoluţie care arată poziţia punctelor acestora faţă de o axă de rotaţie, în direcţie radială, respectiv de a se afla pe un cerc” . Bătaia radială se prescrie şi se verifică considerând piesa în mişcare de rotaţie.

A. Mărimile care determină precizia prescrisă la bătaia radială : Definiţii, simbolizare, reprezentare şi stabilire valori

I. Bătaia radială geometrică : „bătaia radială a suprafeţei(lor) fără abateri, definită de poziţia pe un cerc a punctelor profilului transversal”. Se prescrie pentru suprafeţe de rotaţie , tip arbore sau alezaj, sub două condiţii, respectiv ca:1. Bătaie circulară radială, când condiţia se impune să se respecte într-o anumită

secţiune sau plan de măsurare;2. Bătaie totală radială, când condiţia se impune să se respecte pe întreaga lungime a

suprafeţei de rotaţie.II. Lungimea de referinţă : „lungime în limitele căreia se prescrie precizie la bătaia

radială”.III. Elementele geometrice adiacente ;

Suprafaţa de rotaţie adiacentă;IV. Baza suprafeţei(lor) tolerate şi baza de referinţă , după caz, poate fi:

Axa de rotaţie a suprafeţei adiacente de rotaţie; Axa comună a suprafeţelor adiacente.

V. Toleranţa bătăii radiale , poate fi:1. Toleranţa bătăii circulare radiale: „valoarea maximă admisă a bătăii circulare

radiale”, simbol „ „;2. Toleranţa bătăii totale radiale: „valoarea maximă admisă a bătăii totale

radiale”, simbol „ „;● Factorii de influenţă şi stabilirea valorilor toleranţelor individuale şi generale la bătaia radială

1. Lungimea de referinţă , cu creşterea căreia valorile toleranţelor cresc;2. Precizia la bătaia radială , cu creşterea căreia valorile toleranţelor scad.

– Pentru toleranţele individuale se definesc 12 clase de precizie : I, II, III,....., XII;


VI. Zona toleranţei la bătaia radială , după caz, este:1. Zona de toleranţă pentru bătaia circulară : între două suprafeţe de rotaţie, coaxiale cu

axa de referinţă (fig. 6.7);2. Zona de toleranţă pentru bătaia totală : între doi cilindrii, coaxiali cu axa de rotaţie de

referinţă (fig. 6.8).


13


Fig. 6.7. Zona de toleranţă la bătaia

circulară radialăFigura 6.8. Zona de toleranţă la bătaia totală

radialăB. Înscrierea în desene a preciziei la bătaia radială

● Criterii de înscriere :1. Tipul toleranţelor: toleranţe individuale sau toleranţe generale independente de

dimensiune, cazurile a şi b. a. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor individuale independente

de dimensiune 1. Înscrierea preciziei la bătaia totală radială faţă de o axă comună A-B


Fig. 6.9

Bătaia totală radială nu trebuie să depăşească valoarea toleranţei la bătaia totală radială de 0,1 mm în fiecare punct de pe suprafaţa tolerată, în timpul mai multor rotaţii complete în jurul axei de referinţă A - B combinate cu o mişcare axială relativă între piesă şi mijlocul de măsurare.



14

Baza de referinţă – Axa suprafeţei

Baza de referinţă - Axa comună


6.8 . P resc r ie rea prec i z ie i l a băta ia f ronta lă DEFINIŢIE : bătaia frontală este „o caracteristică de poziţie relativă

referitoare la suprafeţele frontale ale suprafeţelor de rotaţie, care arată poziţia punctelor acestora faţă de un plan perpendicular pe o axă de rotaţie de referinţă, în direcţie axială sau frontală”. Bătaia frontală se prescrie şi se verifică considerând piesa în mişcare de rotaţie.

A. Mărimile care determină precizia prescrisă la bătaia frontală : Definiţii, simbolizare, reprezentare şi stabilire valori

I. Bătaia frontală geometrică : „bătaia radială a suprafeţei(lor) fără abateri, definită de poziţia pe un cerc a punctelor profilului transversal”. Se prescrie pentru suprafeţe plane frontale , de obicei circulare sau de rotaţie, exterioare sau interioare, sub două condiţii, respectiv ca :1. Bătaie circulară frontală, când condiţia se impune să se respecte la un anumit

diametru;2. Bătaie totală frontală, când condiţia se impune să se respecte pe întreaga

suprafaţă.II. Lungimea de referinţă : „lungime în limitele căreia se prescrie precizie la bătaia

radială”.III. Elementele geometrice adiacente ;

Suprafaţa de rotaţie adiacentă;IV. Baza suprafeţei(lor) tolerate şi baza de referinţă , după caz, poate fi:

Axa de rotaţie a suprafeţei adiacente de rotaţie; Axa comună a suprafeţelor adiacente.

V. Toleranţa bătăii frontale , poate fi:1. Toleranţa bătăii circulare frontale: „valoarea maximă admisă a bătăii circulare

frontale”, simbol „ „;2. Toleranţa bătăii totale frontale: „valoarea maximă admisă a bătăii totale

frontale”, simbol „ „;● Factorii de influenţă şi stabilirea valorilor toleranţelor individuale şi generale la bătaia radială

1. Lungimea de referinţă , cu creşterea căreia valorile toleranţelor cresc;2. Precizia la bătaia frontala , cu creşterea căreia valorile toleranţelor scad.

– Pentru toleranţele individuale se definesc 12 clase de precizie : I, II, III,....., XII;


VI. Zona toleranţei la bătaia frontală , după caz, este:1. Zona pentru bătaia circulară : între două circumferinţe, situate pe cilindrul (conul)

de măsurare coaxial cu axa de rotaţie de referinţă (fig. 6.10);2. Zona pentru bătaia totală : între două plane paralele, situate perpendicular pe axa de rotaţie

de referinţă (fig. 6.11).


15


Fig. 6.10. Zona de toleranţă la bătaia circulară frontală

Fig. 6.11. Zona de toleranţă la bătaia totală frontală

B. Înscrierea în desene a preciziei la bătaia frontală● Criterii de înscriere :


a. Înscrierea preciziei pe baza toleranţelor individuale independente de dimensiune 1. Înscrierea preciziei la bătaia circulară frontală


Fig. 6.12

Bătaia totală frontală nu trebuie să depăşească valoarea toleranţei la bătaia totală frontală de 0,1 mm în fiecare punct de pe suprafaţa tolerată, în timpul mai multor rotaţii complete în jurul axei cilindrului adiacent suprafeţei de referinţă D, combinate cu o mişcare radială relativă între piesă şi mijlocul de măsurare.



16

tol_cap. 06_pozitia_2011_2012

Documents