1Titlu capitol

COLEC}IA

EGO

2 Europa din noi

Radu, Principe de Hohenzollern-Veringen, Europa din noi :Regalitatea ºi democraþia-spectacol

© 2005 by Editura POLIROM, pentru prezenta ediþie

www.polirom.ro

Editura POLIROMIaºi, B-dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37;P.O. BOX 1-728, 030174

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :

HOHENZOLLERN-VERINGEN, RADU, PRINCIPE DE

Europa din noi : Regalitatea ºi democraþia-spectacol /

Radu, Principe de Hohenzollern-Veringen ;  � Iaºi : Polirom,

2005

ISBN : 973-46-0113-X

Printed in ROMANIA

3Titlu capitol

POLIROM2005

Europa din noiRegalitatea

ºi democraþia-spectacol

Radu Principede Hohenzollern-Veringen

4 Europa din noi

5Titlu capitol

Alteþa Sa Radu,Principe de Hohenzollern-Veringen

Nãscut (Radu Duda) la 7 iunie 1960, la Iaºi,într-o familie de medici, profesor doctor René Dudaºi dr. Gabriela Constandache. Este soþul A.S.R. prin-cipesa Margareta a României ºi a fost creat principede Hohenzollern-Veringen la 1 ianuarie 1999.

A absolvit Liceul Internat �Costache Negruzzi�,din Iaºi, în 1979 ºi Universitatea de Artã Teatralã ºiCinematograficã în 1984.

A urmat cursurile Colegiului Naþional de Apãrare,seria a XI-a, 2002, ºi ale Colegiului �George C. Marshall�,Garmisch, Germania, în 2003. În 2004 absolvã JohnF. Kennedy School of Government, UniversitateaHarvard, �Program for Senior Executives in Nationaland International Security�.

Este Colonel în Armata României ºi Doctorand înºtiinþe militare, la Universitatea Naþionalã de Apãrare.

Este Reprezentant Special al Guvernului României,Consilier al Majestãþii Sale regele Mihai I.

Asigurã înaltul patronaj al Camerei de ComerþRomâno-Britanice ºi este membru fondator ºi membruîn Consiliul Director al asociaþiei �Casa NATO�. Estemembru de onoare al Senatului Universitãþii �AurelVlaicu� din Arad ºi al Universitãþii din Oradea.

6 Europa din noi

Din 1974 pânã în anul 1999, principele Radu aavut o bogatã carierã artisticã în teatru, film ºiteleviziune în þarã, ca ºi în Franþa, Belgia, Elveþia,Luxemburg, SUA, Israel, Macedonia ºi Camerun. Afost asistent universitar (1990-1994) la universitateape care a absolvit-o. A realizat în 1993 primul proiectde terapie prin artã, �Artécole�, pentru orfanii dinRomânia.

Principele a jucat un rol important în conceperea,planificarea ºi organizarea vizitelor oficiale ale MajestãþiiSale regele Mihai I din 1997 ºi 2002, pentru integrareaRomâniei în NATO. Cu aceste ocazii, regele a avutîntâlniri cu ºefii de state din Marea Britanie, Belgia,Spania, Luxemburg, Þãrile de Jos, Norvegia ºiDanemarca. Principele Radu l-a însoþit pe rege înmajoritatea acestor vizite.

Din 1997, principele Radu îl însoþeºte pe rege încãlãtoriile lui în România. Alteþa Sa a creat conceptulTurneul Mileniului, pe care Majestatea Sa l-a fãcut înþarã în anul 2000.

În compania soþiei sale, principesa Margareta aRomâniei, principele Radu reprezintã în diverse ocaziipublice Familia Regalã.

Principele a susþinut frecvent conferinþe despreRomânia în þarã, dar ºi în Elveþia, Belgia, Franþa,Italia, Marea Britanie, Suedia, Polonia, Ungaria,Slovacia, Olanda, Canada, Irlanda, Japonia, India,Austria, Lituania, Letonia, Finlanda, Croaþia, Slovenia,Iordania, Thailanda, Azerbaidjan ºi în Statele Uniteale Americii.

Principele Radu este autorul cãrþilor: Dincolo demascã (UNITEXT, 1997), L�âme du masque (Les Presses

7Titlu capitol

de l�Avenir, Belgia, 1998), Ana a României. Un rãzboi,un exil, o viaþã (Humanitas, 2000), Michael of Romania.A Tribute (SUA, Suedia, 2001), Mihai al României(Humanitas, 2001), Anne of Romania � A War, AnExile, A Life (Fundaþia Culturalã Românã, 2002),Kildine (traducerea româneascã a cãrþii de poveºti areginei Maria a României) (Corint, 2003), ªapte (Nemira,2003), The Royal Family of Romania (Humanitas,2004).

www.princeradu.ro

8 Europa din noi

9Titlu capitol

�The antithesis of science is nottheology, but rather politics.�

John Carey1

1. �Opusul ºtiinþei nu este teologia, ci, mai degrabã, politica.�(John Carey, The Faber Book of Science)

10 Europa din noi

11Titlu capitol

Introducere

Palatul Elisabeta, iunie 2005

Am rugat pe domnul Silviu Lupescu ºi pe cei de laPolirom sã accepte sã publice cartea aceasta, legatã deregalitate ºi de democraþia-spectacol. Ei înºiºi privitoriai democraþiei-spectacol contemporane (în calitatealor de �vânzãtori de iluzii cu scop lucrativ�), prestigioºiieditori au acceptat propunerea.

Volumul nu este un document coerent, ci o cãdereîn narcisistul nãrav de a-þi publica în volum propriileconferinþe. Nu are rost sã pierdem vremea cu scuzefilosofice pentru acest act de egoism. Eu nu mã mintcã mã veþi crede, iar domniile voastre, cititorii, nu vãjucaþi de-a amãgirea cã argumentele mele, gratuite ºiinteligente, v-ar convinge. Pentru astfel de gimnasticiemoþionale este mai potrivit sã deschideþi televizorul.Aºadar, volumul este o culegere de conferinþe ºi articolepe care le gãsesc suficient de bune pentru a fi cuprinseîntr-o carte.

Lumea de astãzi s-a împãrþit singurã, fãrã sã ooblige nimeni, în dãtãtori ºi primitori de lecþii. Pe dealtã parte, adesea, descreierarea este un fel de a teconvinge cã eºti liber, a fi respectuos înseamnã a fifraier, iar temperamentul este încurajat sã înlocuiascã

12 Europa din noi

bunul-simþ, aºa, ca exerciþiu al libertãþii! În luciullumii noastre, pestriþã ºi geo-situatã pe un pãmântdemocratizat în proporþie de peste 60%, cu profundemiºcãri tectonice (la propriu ºi la figurat), capitoleledin carte reflectã douã realitãþi: cea a propriuluidestin, care a translat din lumea artei în lumea publicã(regalitate, politicã, apãrare etc.), precum ºi realitatealumii noastre, oscilând între democraþia-spectacol ºiactele de eroism, între libertatea galopantã ºi terorism,între acte de corupþie (economicã, psihologicã, afectivãºi moralã) ºi gesturile vizionare.

Volumul a pornit de la o înmãnunchiere de textefãcute publice în ultimii unsprezece ani, apoi a primito introducere ºi, în cele din urmã, un nume. �Rega-litatea� ºi �democraþia-spectacol� nu sunt aºadar subiectedezvoltate de fiecare capitol; dar fiecare capitol stãlângã celãlalt, într-o înlãnþuire care poate fi privitã cao alternanþã a celor douã aspecte.

Conferinþele mele au fost ascultate în diverse mediineaoºe ori prin diferite medii geopolitice ºi geocul-turale. De la Timiºoara la Iaºi, de la Bucureºti laIzvoru Mureºului, de la Braºov la Galaþi, de la Craiovala Arad, de la Oradea la Tulcea, cele cuprinse întrecoperþile volumului au avut privilegiul de a fi împãrtãºiteoamenilor, mai ales celor tineri ºi foarte tineri. Darmarea parte a capitolelor volumului au fost citite înlumea largã. Acesta este, poate, principalul privilegiupe care l-am avut, în scrierea lor: la Parlamentul dela Helsinki sau la Chatham House din Londra, laInstitutul Francez de Relaþii Internaþionale din Paris saula Accademia di Romania din Roma, la Waldorf Astoriadin New York, la Bruxelles, la Ankara ºi Tokyo, laIstanbul, Baku ºi Universitatea Naþionalã de Apãrare

13Introducere

din Washington, la Universitatea Harvard din Boston,la New Delhi, Bangkok sau Riga, la Haga, Stockholmsau Amman, la Montréal, Geneva sau Varºovia, laUniversitatea Central-Europeanã de la Budapesta, laCracovia sau la Zagreb, la Ljubljana, Neuchâtel sau laLiège, pretutindeni cuvintele pe care le-am rostit auavut ca scop modesta contribuþie la repunerea Românieipe harta lumii libere, prospere ºi stabile.

Vãd stabilitatea ca pe un ideal obþinut nu numaiprin prosperitate ºi domnia legii, prin bunã guvernareºi democraþie liberalã, prin conectare ºi cooperare,dar ºi prin valoarea învãþãmântului, prin respectultradiþiei (respect care impune, întâi, cunoaºterea ei),prin încurajarea identitãþii, a instituþiilor fundamentaleale societãþii ºi prin cultivarea puterii exemplului, amodelelor ºi a viziunii, ca factor de dezvoltare.

Cu riscul de a întinde prea mult aceastã introducere,vreau sã dau douã exemple paradoxale, unul despreviziune ºi regalitate, în absenþa democraþiei, altuldespre democraþia-spectacol, înainte de a vã invita sãnavigãm, împreunã, pe albia celor mai bine de zeceani pe care textele îi reflectã, în chip cronologic.

Mai întâi, despre regalitate ºi viziune, în absenþademocraþiei.

În martie 2005, vizita mea oficialã1 de o sãptãmânãîn Emiratele Arabe Unite a fost, în acelaºi timp, o

1. Vizita oficialã a principelui Radu a fost urmarea invitaþiei primitedin partea Alteþei Sale ºeicul Abdullah bin Zayed Al Nahayan,fiul fostului lider emiratez, ministru al Culturii ºi Informaþieial Emiratelor Arabe Unite. Principesa Margareta ºi principeleRadu l-au întâlnit pe ºeicul Abdullah al Emiratelor Arabe Unite

14 Europa din noi

poveste învãluitoare ºi o realitate ascuþitã. Sunt entuzias-mat de experienþa din Emirate, ºi aceasta pentru treimotive care nu au de-a face nici cu petrolul, nici cuprosperitatea.

Sã mã explic: prosperitate, stabilitate ºi dezvoltareeconomicã crescânde experimenteazã multe þãri înAsia, aºa cum au fãcut-o, în ultimele decenii, rând perând, mai toate þãrile din Europa. Pe de altã parte,petrol au multe þãri din regiune, unele cu mult maimult decât Emiratele, dar prezentul lor este, adesea,dezastruos. Naþiuni din preajma Golfului, cum ar fiirakienii sau kuweitienii, au trecut prin tragedii carele-au fãcut sã cunoascã infernul în stare purã. Iarpetrolul nu numai cã nu le-a lipsit în acest timp, dar afost chiar una din cauzele infernului.

Primul motiv de entuziasm este cã, în EmirateleArabe Unite, se transformã în realitate, în ultimeletrei decenii, un vis, un ideal, o viziune. Acest lucru apornit de la ºeicul Zayed Al Nahayan al emiratuluiAbu Dhabi, un lider care nu se înscrie în standardeleeuropene sau americane ale democraþiei. Acest lider,care ar primi, în mod normal, lecþii de democraþie dela multe þãri ºi organizaþii internaþionale, a oferitfiecãrui cetãþean al naþiunii lui o viaþã decentã, demnitate,viitor, ºcoli, instituþii de cercetare, a promovat turismul,a creat servicii, a dezvoltat comerþul, industria, agricul-tura, a iniþiat un sistem modern de securitate ºi apãrare,a dotat mass-media cu cea mai sofisticatã tehnologie,a înverzit coline de nisip, a irigat deºertul ºi, mai cu

la Madrid, cu ocazia ceremoniilor oficiale prilejuite de cãsãtoriaAlteþelor Lor Regale principele ºi principesa de Asturia, îniunie 2004.

15Introducere

seamã, �a construit�. A construit autostrãzi, clãdiriameþitoare, a adãugat pãmânt þãrii lui, prin insuleartificiale durate în mare, a construit aeroporturi,universitãþi, zone libere de comerþ ºi multe altele.Astfel încât, la un moment dat, produsul intern brutpe cap de locuitor se situa pe unul dintre primelelocuri în lume. Visul lui a pornit de la o realitate carene-ar face pe noi, europenii de sud-est, sã roºim dejenã: cu treizeci de ani în urmã, Emiratele ArabeUnite nici nu existau. S-au format ca federaþie laînceputul anilor �70, iar starea lor economicã ar fi greude descris ºi aproape incredibil, privitã cu ochii celorde azi. Este adevãrat cã Europa de Sud-Est a trecuttimp de jumãtate de deceniu prin infernul comunist,însã a avut, în secolele al XIX-lea ºi XX, o poziþieincomparabil mai avantajoasã din punct de vedere istoric,identitar, religios, cultural, geografic ºi politic. Ce-idrept, ºeicul Zayed al emiratului Abu Dhabi nu a fostsingur în acest vis devenit realitate. ªeicul Dubai-uluiºi ceilalþi lideri ai Emiratelor au luat ºi ei parte laconstrucþie. Iar astãzi, de pildã, ºeicul Mohammedbin Rashid din Dubai este autorul unor proiecte de oîndrãznealã comparabilã cu cele mai mari recordurimondiale din domeniu. ªeicul Zayed a ales Univer-sitatea din Abu Dhabi pentru a-ºi desãvârºi educaþia,la vârsta de 68 de ani, ca student la o facultate tehnicã.Timp de patru ani a mers, în fiecare dupã-amiazã,alãturi de colegii lui, la cursurile serale, ca un studentobiºnuit, în ciuda faptului cã era suveranul þãrii ºiaproape septuagenar. A absolvit cursurile universitare lavârsta de 72 de ani, spunându-ºi cã nu este niciodatãprea târziu sã înveþi. Faptul cã Emiratele deveneau

16 Europa din noi

mai erudite cu un om este mai puþin important. Darputerea exemplului, modelul pe care el l-a creat, prinacest gest, sunt acte de dezvoltare durabilã.

Al doilea motiv de entuziasm este cã experienþa�emiratezã� îmi confirmã teoria lui Fareed Zakaria1

conform cãreia democraþia nu asigurã automat libertate,prosperitate ºi stabilitate. Emiratele nu au o democraþieaºa cum înþelegem noi, euro-atlanticii, termenul. Darstabilitatea ºi prosperitatea, ca ºi libera iniþiativã suntnu doar vizibile, ci constituie un �credo�. În acesttimp, democraþiile cele mai categorice ºi mai convinseale lumii experimenteazã destul de multe neajunsuri,crize economice, scãderi de popularitate, lipsã desecuritate ºi, mai nou, o dramaticã scãdere a încre-derii populaþiilor þãrilor lor în liderii lor politici, îninstituþiile de stat ºi în partidele politice. Aceastãobservaþie nu vrea sã ducã la concluzia cã democraþianu este bunã sau cã ar trebui o alternativã la ea.Dimpotrivã: nu existã alternativã la democraþie, iarsoluþia pe viitor este �ºi mai multã democraþie�2.Numai cã, pentru a contribui la dezvoltarea societãþilor,democraþia trebuie sã evolueze ea însãºi, sã-ºi elimineneajunsurile ºi sã se armonizeze cu celelalte realitãþi

1. Fareed Zakaria este editorialist al revistei sãptãmânale Newsweekºi redactor-ºef al revistei sãptãmânale Newsweek International.Este un analist politic american de origine indianã ºi a scris ofoarte apreciatã carte intitulatã The Future of Freedom. IlliberalDemocracy at Home and Abroad (Viitorul libertãþii. Democraþiane-liberalã acasã ºi în strãinãtate), W.W. Norton & Company,New York, 2003. Aceastã carte va mai fi citatã de-a lungulvolumului de faþã.

2. Ideea este dezvoltatã de Zakaria în volumul mai sus menþionat.

17Introducere

din societate pentru a putea restaura spiritul de rãs-pundere, respectul pentru valori ºi moralitatea, ca ºirespectul regulilor comune de convieþuire. Dar, maiîntâi, spiritul de rãspundere. Entuziasmul meu nuizvorãºte din bucuria cã democraþia este imperfectãsau din faptul cã o þarã nedemocraticã este plinã desuccese, ci din constatarea, încã o datã, pe terenulunei naþiuni, cã �libertatea� ºi �democraþia� sunt douãnoþiuni distincte, care nu au întotdeauna legãturã unacu cealaltã. Ca un fãcut, în timpul vizitei la Dubai,am vorbit la telefon cu soþia mea, principesa Margareta.Se afla blocatã în aeroportul din Frankfurt timp demai bine de patru ore, fiindcã traficul aerian era opritdin cauza vizitei preºedintelui Bush la Berlin. Toatãlumea ºtie cã deplasãrile preºedintelui Statelor Uniteale Americii pun în miºcare, ca un mamut, un numãrimens de servicii speciale ºi echipamente, o tehnologie,o energie ºi o cheltuialã financiarã enorme. Întregulsistem este greoi, ca orice obiect sau fenomen �mare�.Este o concluzie �fizicã�, nu politicã. Aºadar, elîmbracã forma unei vulnerabilitãþi, privit din unghiulde vedere contemporan despre securitate ºi apãrare:orice este �greoi� ºi �mare� nu este flexibil ºi iute,deci este vulnerabil. Acest lucru pãrea destul de contras-tant privit din Dubai, unde circulaþia este liberã ºiflexibilã, oamenii par liniºtiþi, iar interesul pentrupoliticã pare sã fie aproape de zero. Interesul se manifestãputernic în economie, cooperare, comerþ, informaþie,culturã, IT, high-tech, computere, bunuri, modã,culturã, muzicã, credinþã, familie, odihnã, confort ºiturism. ªi, nota bene, vorbim de o þarã arabã, partedintr-o lume aflatã în crizã, lumea musulmanã: criza

18 Europa din noi

israeliano-palestinianã, la a cãrei prelungire de pestecinci decenii lumea euro-atlanticã a contribuit din plin,criza irakianã ºi rãzboiul contra terorismului, pluspericolul terorismului nuclear. Poate cã trãsãtura ceamai epatantã a eficacitãþii societãþii Emiratelor deastãzi este profesionalismul ºi pragmatismul. Petroluladuce bani (deºi, cum se vede, nu este întotdeaunaaºa), dar banii se menþin ºi se înmulþesc cu prag-matism, seriozitate ºi un anume �simþ al dezvoltãrii�.ªi, cu riscul de a mã repeta, acestea nu sunt apanajeledemocraþiei, ci ale libertãþii. Libertatea de a construidin proprie iniþiativã, libertatea de a contribui curãspundere la mica ta parte din destinul colectiv alunei societãþi. Mi s-a pãrut cã oamenii aceºtia suntorientaþi, serioºi ºi cã nu pierd vremea cu nimic din cenu dã rezultat material, cultural sau identitar.

În timpul uneia din întâlnirile oficiale, un demnitarmi-a spus, referindu-se la galopanta dezvoltare eco-nomicã a infrastructurii, presei ºi serviciilor publicedin þarã: �Noi protejãm emoþiile poporului nostru�.Ce pãrere aveþi despre aceastã afirmaþie? Aþi auzitvreodatã o astfel de propoziþie rostitã de vreun lider alunei þãri candidate la UE? Dar de vreun lider al uneiþãri membre a Uniunii Europene? În schimb, ceeace auzim noi de la liderii europeni ºi transatlantici,ca ºi de la mass-media din þãrile democraþiilor liberaleeste, în general, ceea ce poporului îi place sã audã, nuceea ce îi protejeazã emoþiile.

Al treilea motiv de entuziasm este confirmarea,încã o datã, a convingerii mele cã trãim vremuri încare liderul, individul inspirat, poate ajuta comunitateaºi societatea lui, uneori mai mult decât instituþiile pe

19Introducere

care le reprezintã. Mã uit la drumul spectaculos alunor lideri ca papa Ioan Paul al II-lea, regele Husseinal Iordaniei, Lech Wa³êsa, ºeicul Zayed, Václav Havel,Nelson Mandela, regele Mihai ºi alþii. Dacã vã uitaþiatent, deºi foarte diferiþi unul de altul ca personalitateºi destin, toþi provin din pãrþi ale lumii care primesczilnic lecþii de zeci, dacã nu sute de ani încoace.Fiecare, luat în parte, a fãcut pentru þara lui mai multdecât a fãcut instituþia pe care o reprezenta. Mai mult,ei înºiºi, prin viziunea lor, prin curajul lor de a schimbamentalitãþi ºi de a sparge bariere, au transformat propriilelor instituþii. Dupã fiecare dintre ei, societatea lor,þara lor nu a mai fost aceeaºi. În contrast, lumeaoccidentalã a avut în ultimele decenii instituþii re-marcabil de stabile, dar despre care nu se auzeanimic notabil, fiind conduse, adesea, de personalitãþimediocre.

Personalitatea care marcheazã societatea ºi istoriaþãrii ei nu este providenþialã numai prin calitãþileprofesionale, ci ºi prin douã alte ingrediente sine quanon: o �viziune� (ceea ce nu are nimic de a face cuprogramul administrativ de guvernare) ºi �altruismulresponsabil�, care trebuie sã exceadã interesele departid, de grup sau personale. Iscusinþa fãrã orizont,fãrã ideal, rãmâne un exerciþiu sterp de �masaj aleului�, care poate crea ºcoalã de ºmecherie politicã,dar nu va da bunãstare ºi demnitate, adicã stabilitateºi libertate, naþiunii.

Nu scriu aceste rânduri pentru motive politice saufiindcã vreau sã introduc noi viziuni în privinþa drumuluiromânesc cãtre stabilitate ºi prosperitate. O fac pentrucã mã simt dator faþã de România ºi faþã de regele

20 Europa din noi

Mihai: dacã nu aº fi fost în dubla poziþie de membrual Casei Regale ºi de oficial împuternicit de GuvernulRomâniei, nu m-aº fi bucurat niciodatã de privilegiulde a cunoaºte Emiratele, un mare succes mondial îneconomie ºi dezvoltare al ultimelor decenii. Ceea ceeste important din aceastã poveste este morala cãviziunile ºi curajul pot muta munþii din loc, cã pros-peritatea, demnitatea ºi o viaþã liberã sunt date despiritul de rãspundere, de iniþiativa particularã, desectorul privat, de noi instrumente de dezvoltare, ºinu numai de politicã ºi democraþie, ceva ce avem, dinplin, de cincisprezece ani încoace.

Apoi, bunãstarea, viaþa demnã ºi liberã ºi conectareaRomâniei la familia euro-atlanticã a naþiunilor demnenu le pot aduce numai NATO ºi Uniunea Europeanã,prin invitarea noastrã sã aderãm la ele, ci mai cuseamã noi înºine, fiecare în parte. Numai cã prin�noi�, eu înþeleg toate segmentele societãþii româneºti.Responsabili de prezentul ºi viitorul României nu suntnumai Parlamentul, Preºedintele ºi Guvernul, ci ºimass-media, sectorul privat, societatea civilã, Armataºi Biserica, fiecare locuitor al cetãþii luat în parte,inclusiv elevii de liceu, cei care de trei ani încoace mãuluiesc cu spiritul lor de rãspundere ºi cu bunul lorinstinct. Atunci când se pierd ore în ºir cu dezbaterigratuite la televiziuni, care nu gâdilã decât egoismulºi setea de distrugere, responsabili nu sunt numai ceicare rãspund la întrebãri. Sunt responsabili ºi cei carepun întrebãrile, ºi cei care le ascultã. Aceste afirmaþiinu-mi aparþin. Ele mi-au fost �încredinþate spre distri-buire� de miile de elevi din colegiile naþionale ºiliceele pe care i-am întâlnit în ultimii ani. Aceºti tineri

21Introducere

de 15-17 ani, care vor fi rãspunzãtori de soarta þãriinoastre peste douã decenii, au rãspunsuri la oriceîntrebãri. ªi rãspunsurile lor sunt simple, responsabile,sensibile ºi pertinente. Lor le pasã de integrarea euro-peanã, le pasã de emoþiile, de angoasele ºi de gândurilefamiliilor lor, sunt indiferenþi la promisiuni amorale(uitate în chiar momentul când au fost emise), lor nule place demagogia insalubrã ºi nu au timp de pierdutcu critica a ceea ce nu trebuie sã te oboseºti sã critici,ci trebuie sã schimbi.

Lor (ºi celor care cred ca ei) le trimit acesterânduri, afirmând cã patriotismul în mileniul III sebazeazã pe dezvoltare, pe construcþia de noi instru-mente de progres, pe bunãstare, pe demnitate, peinspiraþie ºi conectare, pe rãspunderea personalã.

Astfel vom fi de folos ºi familiei atlantice în caream intrat, ºi familiei europene în care vom intra. Eleînsele sunt departe de a fi perfecte, iar prezenþa noastrãtrebuie sã fie o infuzie de oxigen. Avem în România,în geografia ei, în istoria ºi tradiþiile ei, în culturã, încreativitatea ei, toate ingredientele pentru a face acestlucru.

ªi acum, câteva cuvinte despre democraþia-spectacol.Într-o searã, vãd la televizor fragmente dintr-o

lungã emisiune cu un demnitar român al anilor �70.Îmi vine în minte, dupã emisiune, cã oamenii politici,ca ºi gazetarii, sunt, în calitatea lor de actori ai demo-craþiei-spectacol, �agenþi ai prezentului�. Tot aºa cumîntr-o societate existã �agenþi economici� sau �agenþiculturali�. De aici ºi marele grad de complementaritatecu Casa Regalã de la noi, care, de patru ani încoace,

22 Europa din noi

reuºeºte sã serveascã România fãrã sã se suprapunãpeste politic, deºi lucreazã într-un sistem republican,iar angajamentele noastre sunt destul de �politice�.

Pentru cã regii ºi reginele, principii ºi principeselede azi (mai ales din Europa de Sud-Est) sunt, atâþi câþiau rãmas, �agenþi ai viitorului�. ªi sunt astfel nudatoritã calitãþilor lor, ci pur ºi simplu pentru cãinstituþia lor multisecularã nu ar rezista altfel, îndemocraþia liberalã. Este o construcþie matematicã,precum cea a copacului: pe cât este rãdãcina de mare,pe atât este coroana de vastã. O rãdãcinã rãspânditãca o reþea cu mii de braþe (trecutul) obligã la o coroanãvastã (viitorul), fãrã de care viaþa copacului nu ar fiposibilã.

�Agenþii prezentului� nu privesc spre trecut (cumnici alergãtorii, la competiþiile sportive, nu privesc înurmã), dar nu privesc nici spre viitor (fiindcã viitorullor se mãsoarã, iute ºi fragmentat, cu cicluri electorale,cu date-limitã, cu perioade, cu recorduri). Oameniipolitici expiraþi sunt �agenþi ai trecutului�, vezi cazulfostului demnitar urmãrit de mine la televizor. Deºirezonabil ºi cu un discurs coerent, plin de precauþii,cu oarecare umor ºi iscusinþã, fostul demnitar nu poatesã nu-þi dea fiori pe ºira spinãrii atunci când îl vezi.Fiorii sunt însã însoþiþi ºi de un real interes în a-lasculta. Interesul vine din faptul cã �agenþii trecutului�spun poveºti pe care le gustãm cu o atracþie vinovatã,iar fiorii vin din rememorarea unui sistem strâmb, încare am fost parte, fãrã sã fim întrebaþi. Dar fiorii maivin de undeva: din faptul cã personajul reprezintã�ceva pus deja în cutie�, un cont încheiat ºi un timpîncheiat. Iar persoana care supravieþuieºte propriului

23Introducere

timp este întotdeauna o apariþie ce ne înfioarã. Aºadar,fiecare timp are agenþii lui. Pe cei ce reprezintã timpulprezent (politicienii ºi gazetarii) nu trebuie sã-i bãnuieºtide inconsistenþã. Ei se subordoneazã unui ºir faptic cete surprinde, se scrie acum ºi ale cãrui meandre teîmpiedicã sã vezi harta, în ansamblu. Trebuie sãtreacã zeci de ani pentru ca prezentul sã devinã ohartã. Deºi, uneori, �trecutul este ieri� (vezi res-pingerea de cãtre electorat a lui Churchill, atât deabruptã ºi de nãucitoare, imediat dupã rãzboi, vezi peaceea a lui de Gaulle, de cãtre francezi, vezi pierdereaalegerilor de cãtre Wa³êsa, vezi ieºirea de pe scenã alui Gorbaciov ºi a epocii lui sau devenirea � subitã, în60 de zile � a regelui Simeon prim-ministru al proprieiþãri etc.).

Ceea ce sperie în vremurile noastre este lipsa deresponsabilitate, ridicatã la rangul de filosofie. Dinmotive care-mi scapã, libertatea ºi democraþia suntconfundate cu dreptul de a fi iresponsabil ºi zgomotos.Faptul cã ai acces la orice domeniu nu înseamnã cãeºti specialist în orice domeniu, iar faptul cã fiecareaspect al vieþii cetãþii te priveºte personal nu înseamnãcã ai dreptul sã controlezi personal orice aspect alvieþii cetãþii.

Un fost funcþionar din sistemul Naþiunilor Uniteîmi spunea, deunãzi, cã îl sperie �democraþia-spectacol�,în care mitingurile de pe stradã nu mai au rost, fiindcãprotestele ºi revendicãrile se pot face la televizor, iarvoturile pot fi modelate ºi expediate unde trebuie depe un ecran. O emisiune de mare audienþã poate facemai mult decât o campanie, de orice fel ar fi ea, iar

24 Europa din noi

fenomenul este îngrijorãtor chiar ºi atunci când estefãcut cu bunã-credinþã. Fiindcã puterea de a influenþacetatea trebuie sã fie direct proporþionalã cu cantitateade responsabilitate instituþionalã pe care cel care exercitãputerea ar trebui s-o aibã. Nu este de ajuns sã te simþidator faþã de cetate. Trebuie sã faci parte dintr-unsistem care sã te menþinã responsabil. În acest caz, nudemocraþia poate ajuta, ci libertatea, responsabilitateaºi soliditatea instituþiilor tradiþionale. ªi cum nu poateexista un �Institut Pentru Inocularea Moralei�, ºi nicio �Universitate de Forþare la Responsabilitate�, trebuiesã te bazezi pe autoritatea modelului ºi pe inspiraþia ºiforþa exemplului personal. Iar la acest capitol nu existãlimite de participare: politicienii sunt ºi ei, ca ºiziariºtii, eligibili în aceste categorii. Ei se transformãdin �agenþi ai prezentului� în �agenþi ai viitorului�(exemple: Woodrow Wilson, Konrad Adenauer,J.F. Kennedy, regele Juan Carlos, Jean Monnet, luxem-burghezul Werner, regele Mihai, Ioan Paul al II-lea,Václav Havel, Nelson Mandela ºi alte câteva nume,prea recente pentru a fi citate).

Fostul responsabil ONU se declara speriat de ano-maliile pe care politica de astãzi le produce la nivelulleadership-ului mondial. Liderul de astãzi (politic saude opinie) se pudreazã nonºalant în sãlile de machiajale televiziunilor, face concurenþã lui Brad Pitt ºischimbã ideile, doctrinele ºi viziunile la fel de des pecât îºi schimbã cãmãºile. Adesea, afirmã contrariul aceea ce a spus ieri, iar acest exerciþiu nu îl face sã sesimtã vinovat, ci îndemânatic. Iar spectatorii demo-craþiei-spectacol râd de se prãpãdesc acasã, în faþatelevizoarelor, cât de bine le spune politicianul-vedetã.

25Introducere

ªi democraþia-spectacol este completatã armonios deliderul de opinie, editorialist sau militant civic, devenitla fel de celebru ca Pavarotti sau Madonna ºi care seîntrece în a picta realitatea de zi de zi, la una sau maimulte mâini, apãrând la câte o televiziune sau maimulte ºi emiþând cu certitudine ºi cinism, cu aroganþã(uneori), cu agresivitate ºi nonºalanþã adevãruri abso-lute, din orice domeniu, care nu-i influenþeazã doarpe vecinii lui de bloc, ci o naþiune întreagã. Aceastã�democraþie-spectacol� este o sursã serioasã de îngrijo-rare fiindcã, deºi inventivã ºi inteligentã, adesea purtã-toare a unui punct de vedere seducãtor, nu vindecãdemocraþia de slãbiciunile ei, ci îi agraveazã neajunsuriledeja existente. Ca ºi paradoxurile ei. Iar fenomenulnu se petrece numai la Bucureºti, ci ºi la Londra,Paris, Bruxelles ºi, vai!, la New York. Fiindcã a fiinformat, inteligent ºi vioi nu înlocuieºte calitatea dea fi responsabil ºi altruist.

În acest iureº de informaþie, de comunicaþie ºiconfuzie, se întâmplã ca eroii sã fie puºi în aceeaºidesagã cu infractorii. ªi acesta este un aspect pe carenici o instanþã serioasã a umanitãþii (istoria, morala,patriotismul, spiritul de rãspundere) nu-l poate toleraºi nici uita.

În contrast cu actorii democraþiei-spectacol, eroiinu se uitã la ceas ºi nu-ºi pãrãsesc locul de muncã, fixdupã opt ore de lucru sau dupã patru ani de mandat.Vizionarii nu fac carierã la televiziune, nu se bat însondaje de opinie, ci provoacã naºterea unor ere noi.Ei creeazã state, dau mândrie unor mulþimi de oamenipe care îi transformã în popoare, construiesc, aduc pe

26 Europa din noi

lume instituþii sau aºteaptã decenii ca þara sau continentullor sã-ºi vinã în fire.

Cu credinþa cã omenirea are nevoie ºi de internet,ºi de Ioan Paul al II-lea, cu convingerea cã Româniaare nevoie ºi de 12.000 de euro pe cap de locuitor, ºide Carol I, vã supun privirii paginile care urmeazã.

27Introducere

Ionesco1

1 aprilie 1994

Orice afirmaþie ionescianã, cu un celebru �Nu�introdus în mijlocul ei, poate sta la fel de bine înpicioare (sau jos).

Dacã spun cã �Ionesco a murit� ºi, din admiraþiepatriotico-literarã (aºa ceva existã stãruitor la români),adaug un �nu� înaintea verbului, mã trezesc în plinabsurd, ca ºi ultimul gest al marelui scriitor de a pãrãsiaceastã lume pentru a ne da o lecþie impecabilã de eternitate.

Am avut trista/fericita ocazie de a participa lafuneraliile ilustrului român pe care francezii ºi-l reven-dicã literar, sau ale ilustrului francez pe care româniiºi-l revendicã literar.

Umbra lui Eugen Ionescu a plutit deasupra Parisuluiteatral, ca ºi asupra Parisului pur ºi simplu, a Franþeiºi a lumii întregi timp de mai multe zile, ocupândziarele, radiourile ºi televiziunile. ªi vremea parizianãcapricioasã a oscilat ionescian între ploaia dulce ºi soarelecrud. Aflat în mulþimea tãcutã ºi tristã, printre toate

1. Eseu scris dupã participarea principelui Radu la funeraliilelui Eugen Ionescu la Paris, în aprilie 1994, ºi publicat în volumulDincolo de mascã, Editura UNITEXT, Bucureºti, 1997.

28 Europa din noi

acele obiecte de ritual funerar, gândindu-mã la nemurireamarelui scriitor, m-am simþit un fel de domnul Smithaºteptându-ºi musafirii, adicã aºteptând degeaba.

A þinut sã fie slujit la Biserica Românã ºi înmormântatîn ritual ortodox, la cimitirul Montparnasse.

Lecþia maestrului a venit imediat postum. Un postumantum, pentru cã mitul ionescian sacralizase de multfiinþa ce pânã ieri pulsa de o vitalitate omenesc-im-perfectã ºi zâmbea îngãduitoare.

L-a condus pe ultimul drum pãmântesc un mapamondîntreg, dar la funeralii n-au fost mai mult de o sutã-douãde oameni. Dintre ei, cei mai mulþi erau cei departede care a stat, adicã românii.

Maºinile primãriei pariziene ºi ale pompelor pari-ziene funebre, sobre, negre ºi rigid-severe, pline decoroane de la ilustre personalitãþi mondiale se trans-formau, privite cu ochii operei sale, luând chipul dure-rosului sarcasm binevoitor din Cântãreaþa chealã.

Am plâns de durere la mormântul lui Eugen Ionescu,luminat interior de mândria de a fi român ºi acolo.

S-au întâmplat toate acestea pe 1 aprilie, ceea ceaminteºte nu numai de cea mai ironicã zi din an, darºi de predecesorul lui, Caragiale.

Seara, m-am uitat în vitrina teatrului �La Huchette�ºi am vãzut cu uimire cum douã titluri ionesciene sejucau pentru a zeci-de-mia oarã, fãrã întrerupere, devreo patruzeci de ani. Fireºte cã nu aºa se mãsoarãeternitatea operei sale. Eram chiar nedumerit... n-o fiºi asta (vreau sã zic, simbolul acestei continuitãþicvasitemporale) vreo capcanã cu înþeles a Maestrului?

Din vitrinã, el zâmbea incomod ºi tandru, ca ºicum nimic nu s-ar fi întâmplat. Privind în direcþia încare privea el, înþelegi lesne cã are de ce zâmbi!

29Referat amical la o tezã de doctorat

Referat amical la o tezã

de doctorat1

19 ianuarie 1998

Am bucuria de a participa astãzi, indirect, la consu-marea unui paradox. Adriana Marina Popovici, careexplicã în mod inspirat ºi erudit cã actorul este oumbrã a eului uman, produce azi ºcolii din MateiVoievod o umbrã a eului domniei sale, intitulatã �Funcþiaactorului în modernitatea teatrului european�.

Ca admirator al tenacitãþii ºi credinþei acestui artistparadoxal, produc ºi eu o umbrã a eului meu în urmã-toarele pagini, cu dorinþa de a mai spune o datã cemult datorez Adrianei Marina Popovici, în spaþiulchinuit ºi fãrã zãbavã al drumului meu actoricesc.

E paradoxal sã devii doctor într-o specialitate carenu e bolnavã deloc. Este paradoxal sã fii lucid ºi,totodatã, visãtor, autoritar ºi, totodatã, candid, fermºi, totodatã, ros de îndoieli. Am spus toate acesteagândindu-mã la actriþa ºi profesoara Adriana Marina

1. Text citit cu ocazia susþinerii tezei de doctorat a profesoareiAdriana Marina Popovici, de la Universitatea de Artã Teatralãºi Cinematograficã din Bucureºti.

30 Europa din noi

Popovici, dar ºi la ultima umbrã a eului ei, lucrareade faþã.

Mã simt lipsit de apãrare pe un teren universitar,în mijlocul colegiului de profesori ce vor discutaaceastã lucrare, în inima locului care creeazã de deceniiartiºti români uluitori, vii, surprinzãtori, creativi ºioriginali. Mã încurajez singur fãcând speculaþii lin-gvistice ºi considerând-o pe profesoara mea mai multuniversalã decât universitarã. Cãci, în ciuda tonurilorsevere ºi a tuºelor ºtiinþifico-filosofice ale demersuluiei pedagogic, citesc, cu o �lupã� împrumutatã de la eaacum (vai!) douãzeci de ani, fiorul inspirat al unorrevelaþii pe care ºi le asumã cuviincios, timid ºi puþinjustiþiar, ca întotdeauna.

N-am sã fiu în stare sã alcãtuiesc un referat, nicimãcar informal, al lucrãrii sale de doctorat pentru cãnu am nici calitatea, nici instrumentele necesare. Mãgândesc însã la un scriitor fericit, John Steinbeck,care, într-unul din romanele sale1, rupea discursulnarativ, permiþându-ºi capitole ce se intitulau �Sãbatem câmpii�.

În teza sa de doctorat, doamna Popovici vorbeºtedespre teatru ca substitut al carnavalului, iar eu nu mãpot împiedica sã cred cã teatrul e carnavalul însuºi.Am verificat acest adevãr în multe locuri ºi, cum suntzi de zi în mijlocul unui carnaval de proporþii europeneºi, de câteva ori pe an, mondiale, nu pot decât sã fiude acord cu autorul lucrãrii când spune cã teatrul este

1. Sweet Thursday (Joia dulce), publicat în 1955. John Steinbeckeste laureat al Premiului Nobel în anul 1955.

31Referat amical la o tezã de doctorat

un gest uman desacralizat. ªi sper cã lucrarea ei va fiun pas spre resacralizare.

Sunt sedus de demersul filosofic ce figureazã actulteatral ca �încoronarea ºi detronarea unui mister�.Orice gest este posibil de acceptat în teatru, dacãsalvgardãm misterul. În acest scop, sã-i mulþumimDomnului cã ne-a dat rampa ºi sã o felicitãm pe profesoaramea cã a înþeles sã rãspundã acestei lucrãri (rampa)cu o lucrare (teza sa).

Am înclinat sã cred cã avem nevoie sã trãdãm dincând în când caracterul cronofag al artei noastrepentru a ne prelungi puþin eternitatea, inventând com-pact-discuri, casete video sau audio, scriind cãrþi,jurnale de cãlãtorie sau teze de doctorat. Dar cred cãam greºit: dacã citiþi ziarele franþuzeºti care anunþãfebril ºi zgomotos prezenþa lui Jerzy Grotowski1 laParis acum, aproape de anul 2000, la câteva deceniide când experimentele sale ºi chiar actorul sãu fetiº audispãrut, veþi fi de acord cu mine cã misterul arteinoastre nu are ce face cu eternitatea fizicã. Iatã cum�doctorul� Grotowski a supravieþuit �pacientului� sãuRyszard Cieslak2 ºi iatã cum, printr-un misterios �trans-fer�, el însuºi, Cieslak, devine etern �prin bunãvoinþã�.

1. Jerzy Grotowski (1933-1999), regizor polonez ºi teoreticianal teatrului, fondator ºi director al micului, dar influentului�Teatru laborator� din Polonia. Este autorul unui foarte apreciatvolum intitulat Cãtre un teatru sãrac, scris în 1968. Puþinînainte de a muri, a efectuat o vizitã la Paris.

2. Actor al �Teatrului laborator� polonez al lui Grotowski, unsimbol al stilului de teatru grotowskian caracterizat prinexcepþionala expresie corporalã. S-a nãscut în 1937 ºi a muritîn SUA, în 1990.

32 Europa din noi

Adriana Marina Popovici spune, spre sfârºitul tezeisale, cã lumea este realitatea omului ºi cã omul acreat-o, creându-se pe sine. Aici îl voi contrazicevehement pe profesorul meu ºi ºtiu deja cã aceasta îiva declanºa un zâmbet.

Ne-aþi obiºnuit, doamnã Popovici, cu truda ºi cuumilinþa. Nu sunteþi un profesor, ci un artist. Prezenþadumneavoastrã e incomodã ºi în oglinda pe care ne-opuneþi în faþã nu e foarte uºor de privit. Sunteþi uncercetãtor continuu, chiar dacã aceasta vã costã inimã,multe þigãri, cafea ºi un strop greu de solitudine.

Teza de doctorat de astãzi nu e o dovadã cã artaactorului poate fi �ºtiinþifizatã�, ci un instrument deprotecþie a misterului acesteia.

Mulþumesc ºcolii mele ºi doamnelor Olga Tudoracheºi Adriana Marina Popovici pentru cã astãzi pot purtadreptatea ºi inspiraþia lor pe �scenele� pe care urc.Graþie lor, arta teatrului mi se pare o tristeþe seninã.

33Teatru, Europa în schimbare, multiculturalism

Teatru, Europa în schimbare,

multiculturalism1

octombrie 1999

A vorbi la Sibiu despre teatru, schimbare în fiinþacontinentului european ºi despre multiculturalism esteo încercare tentantã, fiindcã Sibiul are premisele ºienergia necesarã pentru a rãspunde la aceste întrebãri.În mod inexplicabil (adicã misterios), uneori, maiales în spaþiul românesc, miracole culturale se întâmplãcu ajutorul unor personalitãþi, al unor instituþii sau,mai exact, ca urmare a unei nevoi sublime resimþite decomunitatea oamenilor.

Dar acest demers, aceastã analizã nu este numaitentantã, ci ºi primejdioasã. Fiindcã, de câte ori vorbeºtidespre teatru sau despre ideea europeanã, sau despreculturã, sau despre schimbare, noþiunea implicã automatºi adjectivul ironic, lipit de noþiune, ca douã feþe aleaceleiaºi monede. Pe de altã parte, �multiculturalism�este o expresie pe care nici un dicþionar pe care l-amconsultat nu o omologheazã sau îndreptãþeºte.

1. Text citit la Biblioteca �Astra� din Sibiu, cu ocazia lansãrii cãrþiiL�Âme du masque (Les Presses de l�Avenir, Belgia, 1998), înluna octombrie 1999.

34 Europa din noi

Înþelepþi români atrãgeau atenþia cã la nivelul spiri-tului nu poate exista evoluþie, ci cel mult înþelegere,lãmurire. Chiar aceastã idee avea lipitã de ea ironiadespre care aminteam înainte.

Cum sã vorbeºti despre schimbare în teatru, dinmoment ce totul a fost inventat ºi nimic nu e nou, lanivelul descoperirilor? Rãmâne de spus ceva nou doarîn sensul mijloacelor, al inspiraþiei, al originalitãþiiunui creator, ca hainele pe care le schimbãm din cândîn când. De altfel, una din definiþiile schimbãrii, pecare le puteþi gãsi în dicþionar, este aceea de a schimbaveºminte. În folclorul românesc existã chiar o singula-rizare ironicã a acestui gest cultural, personificatãprin �pãlãrie�.

Cum sã vorbeºti despre schimbare în Europa, fãrãsã riºti anumite definiþii ale schimbãrii, ca de exemplu�a înlocui un lucru cu un altul�, �a înlocui pe cinevacu altcineva� sau �a ceda un obiect pentru un altul�?În toate cazurile ar fi vorba despre obiecte sau indivizide aceeaºi naturã.

În fine, cum sã vorbeºti în estul european despreschimbare în culturã sau despre �multiculturalism�,când noþiunea comportã ansamblul de valori materialeºi spirituale ale unei naþiuni, împreunã cu instituþiilede comunicare a lor care, cel puþin istoric ºi geograficvorbind, se gãsesc în spaþiul european de la sine, fãrãnici o miºcare de multiplicare sau interfuncþionalitate?În fapt, politica europeanã împãrþitã în douã, a anumitordecenii ale secolului XX, nu a împiedicat schimbarea,ci schimburile. De altfel, trebuie spus cã unul dincuvintele dificile ale istoriei ºi culturii noastre recentenu a fost cultura, ci cultul.

35Teatru, Europa în schimbare, multiculturalism

Întrebarea �cum sã vorbeºti despre teatru, multicul-turalism, Europa în schimbare?� este, oarecum,retoricã. Desigur cã se poate vorbi foarte bine despretoate acestea ºi, desigur, nu e nici o contradicþie întermeni, din moment ce faci distincþia corectã întrenoþiune ºi adjectivul ei ironic.

Teatrul românesc nu a suferit niciodatã de lipsacreativitãþii. Dacã fenomenul teatral de la Sibiu, mani-festat prin festivalul sãu internaþional ºi tânãra saºcoalã, e astãzi important, e pentru cã el oferã darulschimburilor. Comunicarea, prin anihilarea efectelorfrontierelor geografice ºi de limbã, este unul dintrecele mai importante principii ale teatrului de azi, fieel românesc, european sau mondial. Exercitarea unuiactor pe diversele meridiane ale globului nu îl va facemai bun, ci doar mai bogat. Un spectacol plimbat prindiferite culturi ºi spaþii nu-l va face mai important, cimai viu. Am jucat timp de opt ani un spectacol înromâneºte în România, în francezã în Belgia, Franþa,Camerun ºi Macedonia, în englezã în Statele Unite.Nu cred cã importanþa intrinsecã a spectacolului a fostmodificatã de traseele geografice ºi culturale pe carele-a urmat. Dimpotrivã, teatral vorbind, nu mai suntmulþumit de el, fiindcã îl consider oglinda unei vârsteprofesionale pe care am depãºit-o de mult. Dar estepreþios fiindcã a reprezentat de la început un instrumentde cunoaºtere, atât pentru cei care-l jucam, cât ºipentru cei care-l priveau. Una este sã joace Kafka, înlimba englezã, la New York, actorul newyorkez,vorbitor al unei engleze americane, cu Herald Tribuneîn buzunar, care mai ºi lucreazã noaptea ca taximetristpentru a-ºi rotunji veniturile, ºi care are probleme de

36 Europa din noi

identitate europeanã tot aºa cum am eu complexulrãzboiului din Vietnam, ºi alta este sã joace Kafka, înlimba englezã, la New York, doi actori români, careaduc în limba lui Will ºi în prezenþa lor umanã oadiere de disperare balcanicã, presãratã din plin cumirodenii bizantine, cu întuneric poststalinist ºi visãricarpatine. Spectatorii transatlantici nu vor percepecultural aceste nuanþe, ci transcendental. Ei vor descoperivolumuri stranii în articularea consoanelor limbii lor,frisoane ºi stãri necunoscute, ce nu trebuie explicate,ci consumate.

Îmbrãcarea altor haine culturale nu este necesar-mente un schimb de veºminte, ci un gest de cult. Cumse poate explica, de pildã, faptul cã actorii ruºi aujucat excepþional Shakespeare, în timp ce actorii englezinu au jucat aproape niciodatã inspirat Cehov? Probabilcã nu existã nici o explicaþie logicã sau istoricã, dar esigur cã veºmintele shakespeariene erau purtate, într-unfel de ritual aparent desacralizat, de cãtre actori ruºipur ºi simplu inspiraþi. Nu e vorba în nici un caz de omai bunã asumare a maºinãriei istoriei pusã iscusit înversuri. Cu alte cuvinte, nu cred cã este vorba de odiferenþã de calitate, ci de unghi de vedere. De altfel,e un fenomen firesc, aºa cum e firesc faptul cã soarelenu se vede la fel de la Moscova ºi de la Londra, iarlumina are altã consistenþã la Oslo, ºi alta la Tel Aviv.

The Chamber Dictionary1 dã o definiþie minunatãa teatrului: �pãmânt natural având în spate o colinãcurbã, cu scãri în urcare folosite pentru a ºedea�. Totacolo scrie cã teatrul este �locul unde o clãdire sau o

1. Chambers Harrop Publishers Ltd., Edinburgh, 1993, p. 1783.

37Teatru, Europa în schimbare, multiculturalism

încãpere cu scaune este adaptatã pentru conferinþe,demonstraþii anatomice sau chirurgicale�. Este plinãde înþeles asocierea teatrului cu pãmântul, natura,chirurgia ºi anatomia. Anii din urmã ne-au adus totfelul de astfel de asocieri, cu tot arsenalul de exagerãripe care un asemenea demers le comportã. Nu e însãpericulos, fiindcã fenomenul teatral are memorie selec-tivã. Dacã asocierea teatrului cu spectacolul medicineie profundã, tot atât de profunde au fost, de-a lungultimpului, ºi încercãrile de a �specializa� teatrul: s-aucreat �ramuri� ale acestei noþiuni cum ar fi teatrulcruzimii, unde Antonin Artaud chema la suferinþã ºila conºtientizarea existenþei diavolului, teatrul de fapt,care utiliza materiale apropiate de întâmplãri reale,sau teatrul absurd, care uza de situaþii deliberat fantastice,pentru a se împotrivi tragediei ºi iraþionalului vieþii.Doi corifei ai teatrului contemporan, Grotowski ºiPeter Brook, chemau la un teatru �sãrac� sau �gol�.Interesant este cã unul dintre ei aparþinea Europeicare bate la uºã, iar celãlalt, Europei care þine încãuºa închisã.

Toate aceste simplificãri: pãmânt natural, anatomie,chirurgie, suferinþã purã, materiale reale de rãzboi,fantastic, goliciune sau sãrãcie au fost gesturi de naturãsã cureþe teatrul de teatral, cultul de artificial, histrioniculpur de afectare. Aceasta pentru cã, în mod continuu,teatrul poate scãpãta în teatral. În muzicã, spuneaPavarotti, cel mai important lucru este sã cânþi frumos.În teatru, a juca �frumos� e nimicitor.

Întorcându-mã la semnificaþia schimburilor europeneºi mondiale pe care Festivalul de la Sibiu le întreþineºi susþine, aº vrea sã spun cã acest fenomen, acest

38 Europa din noi

festival, e o soluþie la întrebãrile despre teatru, �multicul-turalism� ºi schimbare europeanã. Cultura europeanãnu trebuie schimbatã, ci cunoscutã. Ea nu trebuieinventatã, ci trebuie sã circule. Pluralismul culturilornu trebuie creat, ci asumat. Cineva întreba la Londrape un belgian ce limbã se vorbeºte în Belgia. Iar mie,un reputat profesor de istoria religiilor de la Oxfordmi-a mãrturisit cã nu cunoºtea prea bine opera luiEliade. Este foarte adevãrat cã informaþia nu þine locde cunoaºtere. De aceea CNN sau Euronews nu vorînlocui niciodatã dicþionarele. De aceea cred cã fermentulnumit Festivalul ºi ªcoala de teatru de la Sibiu trebuiesã continue.

Pe de altã parte, visarea e bine sã rãmânã la loculei, ºi nu sã inunde alte câmpuri ale vieþii practice. PeSalinger sau Steinbeck nu-i veþi întâlni niciodatã pelistele de milionari ai lumii. Dar dacã îi cãutãm acolo,vina este numai a noastrã. Nu cred cã existã un singurartist dramatic al lumii care sã nu se plângã de dificultãþifinanciare. Nu îi este mai uºor actorului francez sauspaniol, decât celui român sau bulgar, sã se exercite.În acelaºi timp, existã anumite structuri, avantajatefinanciar de interese extra-teatrale, care alocã fonduriexorbitante unor producþii. Nu e de ajuns. Am vãzutîn Europa piese de teatru cu trei actori, care aveau înspate o armatã de treizeci de realizatori ºi un buget pemãsurã. Rezultatul era, uneori, aproape dezastruos.

Un ultim cuvânt despre teatru. Aceastã artã e împru-mutatã, împreunã cu tot arsenalul ei de ritualuri, decãtre manifestãri dintre cele mai diverse din viaþade zi cu zi. Existã întruniri parlamentare, mitinguri,evenimente politice mediatizate de marile canale de

39Teatru, Europa în schimbare, multiculturalism

televiziune, articole de presã, procese publice, bachiar ºi manifestãri ºtiinþifice pe care le poþi lesnecataloga ca teatrale. În unele cazuri, termenul teatru efolosit în sens ironic. Puneri în scenã grandioase ºistângace încearcã sensibilizarea publicului, în procesiunice aduc aminte de ritualurile sacre. Nu numai cã nimicnu e nou sub soare, dar sentimentul de dezolare esteîn aceste cazuri cu obstinaþie acelaºi. În alte cazuriînsã, punerea în scenã e sublimã, chiar dacã scena nuexistã ºi totul se petrece amalgamând cea mai purãrealitate cu ficþiunea. Sublimul acestor �puneri-în-afara--scenei� provine cel mai adesea din justeþea demersului.Se pot utiliza mijloacele cele mai populare ºi simpleale teatrului pentru a trezi emoþie adevãratã în viaþade zi cu zi. Dar în acest caz, ritualul este just, respectat,profund ºi necesar.

Ne-am putea gândi o clipã cã arta teatrului arputea fi ameninþatã de aceste împrumuturi din afarascenei, fie ele prost sau bine fãcute. La o mai atentãprivire, ne vom da seama cã nu e nici o primejdie. Pede o parte, astfel de concurenþã existã de când lumea.Pe de altã parte, e vorba de douã lumi diferite, de careomul are nevoie în egalã mãsurã. E ca ºi cum te-aiuita în oglindã, ºi imaginii tale i-ar fi fricã de faþaadevãratã care a reflectat-o.

Este de datoria Europei multiculturale sã aibã grijãca oglinda sã nu se spargã sau sã se abureascã.

41Teatru, Europa în schimbare, multiculturalism

România1

Universitatea Harvard, mai 2001

Þara mea se gãseºte la mai multe mii de miledistanþã de a voastrã. Uneori depãrtarea este un deza-vantaj, fiindcã o civilizaþie ºi o societate situate atâtde departe nu reprezinã ceva de interes imediat sau nutrezeºte îngrijorare decât dacã se întâmplã cevaexcepþional ºi mass-media se joacã cu subiectul. Dardistanþa poate fi ºi un avantaj, fiindcã privind la cevaatât de îndepãrtat ai ºansa obiectivitãþii, un unghi devedere mai corect, fãrã a fi influenþat de vecinãtate ºide aprecieri sau sentimente personale.

România este o þarã hãrãzitã, cu o geografiegeneroasã, care include un lanþ muntos, Carpaþii, ominunatã deltã la sud-est, formatã de întâlnirea dintreMarea Neagrã ºi Dunãre; mai are o câmpie largã însud, ca ºi fertile dealuri în est ºi în vest. Nordul þãrii estenorocos sã aibã unele din cele mai frumoase mãnãstiri

1. Conferinþã þinutã la Universitatea Harvard, Dunster House,în ziua de 3 mai 2001 ºi reluatã, într-o formã revãzutã, laWaldorf Astoria în New York, 2001, iar apoi, de-a lungul anilor,în cadrul unor vizite oficiale, la Bangkok, Tokyo, New Delhi,Jaipur, Amman, Istanbul, Ankara, Rabat ºi Casablanca, Montréalºi Ottawa.

42 Europa din noi

de pe continent, construite în Evul Mediu, între secoleleal XIII-lea ºi al XVI-lea. Unele dintre aceste mãnãstirinu sunt pictate numai în interior, ci ºi pe zidurileexterioare, ceea ce este rar ºi original. Era un timp încare România putea sã hrãneascã jumãtate de Europãºi resursele ei minerale pãreau interminabile. Tradiþiileºi folclorul sunt bogate, pentru cã naþiunea românã afost expusã istoric ºi geografic, pentru mai bine dedouã mii de ani, influenþelor atâtor de multe civilizaþii:romanã, bizantinã, slavã, otomanã, austro-ungarã.Limba românã, totuºi, pãstreazã o structurã latinã, caºi spiritualitatea româneascã. Cu o singurã particu-laritate: suntem singurul popor latin care am îmbrãþiºatcredinþa ortodoxã.

Peisajul la þarã este colorat, ospitalier ºi pur. Dacã,din întâmplare, vã nimeriþi într-un sat românesc toamnasau primãvara, sigur veþi avea o experienþã de neuitat.

În România oamenii sunt primitori ºi deschiºi. Aicieste un paradox: românii au învãþat de-a lungul istorieilor cã cineva a venit la ei rareori sã dea, dar foarte dessã cearã sau sã ia cu forþa. Aceasta i-a fãcut pe oameniprecauþi ºi neîncrezãtori. Dar, în acelaºi timp, româniisunt fericiþi sã întâmpine strãinii, pentru cã le faceplãcere sã descopere oameni, noi culturi, civilizaþii ºinoi obiceiuri, pe care le adoptã însã cu greu, uneoridupã sute de ani. ªi mai este o chestiune de mândrieaici: sã vezi oamenii bucuroºi sã-þi treacã pragulcasei. Nu am gãsit nicãieri altundeva în lume tradiþiadin unele dintre orãºelele sau satele româneºti, aceeade a avea în fiecare casã o �camerã de curat�: oîncãpere specialã pentru musafiri, pe care gazda n-ofoloseºte niciodatã ºi care adunã, ca într-un sanctuar,

43România

tot ce este mai bun: pat, covor, masã, scaune, aºter-nuturi, tablouri. Când musafirul vine, chiar dacã numaio datã pe an, i se oferã, ca într-un fel de ritual deospitalitate, tot confortul ºi bucuria pentru ca ºederealui sã fie un eveniment.

Românii sunt creativi ºi iuþi, uneori incontrolabili,cu multã energie ºi fantezie, uneori prea inventivi ºitentaþi sã creadã ceea ce inventeazã. Ei sunt plini deviaþã ºi nu le place sã se plictiseascã. Uneori ºtiu totulmai bine decât oricine ºi sunt gata sã inventeze roataîn fiecare zi.

Energia eliberatã de abolirea dictaturii comunisteîn 1989 a adus oamenii într-o asemenea stare de spiritîncât au vrut sã recupereze imediat tot timpul pierdut,sã obþinã bunuri, prosperitate, sã devinã independenþifinanciar, iar uneori aceastã fugã a devenit evadaredin realitate.

În asemenea momente cruciale, în care se transformãºi societatea, ºi oamenii, cred cã ceea ce trebuie sãcãutãm cu toþii este iubire ºi inspiraþie. Filosofia deastãzi este consumul. Când orgoliul personal va fi maipuþin important decât nevoia de a face ceva durabil înviaþã, când oamenii vor accepta cã nu sunt perfecþi ºicã au slãbiciunile lor, când flexibilitatea de a restructuraîntreaga societate româneascã va învinge inerþia, atuncivom ºti cu adevãrat care este potenþialul oamenilornoºtri, talentul ºi creativitatea lor. Dar nu poþi faceaceasta în izolare. De aceea sunt sensibil la teoria cãarmonia fiinþei umane se poate împlini numai cânddiferite civilizaþii sunt capabile sã descopere o înþelegerecomunã.

44 Europa din noi

Pe tãrâmul cultural, România, o naþiune relativmicã, a produs mari artiºti ºi oameni de ºtiinþã. Mulþidintre ei ºi-au legat numele de þara voastrã, lucrândsau trãind în Statele Unite ale Americii. Singurulpremiu Nobel dat vreodatã unui român a fost pentrumedicinã. El a fost primit de George Emil Palade,care ºi-a petrecut cea mai mare parte a vieþii în SUA.De asemenea, reputatul istoric al religiilor, MirceaEliade, a fost profesor la Chicago pentru mulþi ani.Dirijorul Ionel Perlea ºi soprana Virginia Zeani aufost amândoi stele ale Metropolitan Opera House dinNew York. Sculptorul Constantin Brâncuºi a primitadmirabilã recunoaºtere în Statele Unite, ca ºi muzi-cienii George Enescu ºi Haricleea Darclée. Maiîncoace, aproape de vremurile noastre, reputatulistoric I.P. Culianu, soprana Angela Gheorghiu ºimarele pianist Radu Lupu, ca ºi regizorul de teatru ºioperã Andrei ªerban sau sportivii Ilie Nãstase ºi NadiaComãneci au continuat prezenþa româneascã de prestigiuîn cultura americanã.

Unul dintre cele mai emoþionante ºi bogate momentedin istoria comunã româno-americanã a fost legendaravizitã a reginei Maria a României în Statele Unite aleAmericii, în anul 1926. Regina a fost foarte popularãºi intens mediatizatã de presa vremii.

România este o þarã frumoasã, mereu înconjuratãde vecini puternici, de-a lungul a douã milenii deistorie. Este, în acelaºi timp, o þarã norocoasã, fiindcãîn întreaga sa istorie nu a fost, practic, ocupatã militar.A doua jumãtate a secolului XX a adus comunismulca ideologie în sud-estul continentului european. Acestsistem criminal ºi absurd a distrus creativitatea, speranþa,

45România

demnitatea ºi libertatea, calitãþi ºi aspiraþii care i-aucaracterizat mereu pe români. Numai cã, aºa cum seºtie, cineva poate fi învins, dar nu înfrânt. În 1989,douãzeci ºi trei de milioane de români din România,plus alte milioane în strãinãtate, au început sã speredin nou.

Când soþia mea, principesa Margareta a României,ºi-a descoperit þara, la începutul anilor �90, strãzile ºiclãdirile, ca ºi oamenii, purtau urmele unor evenimentecare izbucniserã cu douã sãptãmâni înainte. În ultimelezile ale lui 1989, oamenii strigau: �În decembriene-am luat raþia de libertate�, o aluzie la raþia de unt,zahãr ºi ulei pe care fiecare cetãþean român o primealunar. Principesa cunoºtea, în inima ei, România,fiindcã Familia Regalã a pãstrat, în exil, o iubiresolidã, neºtirbitã, ºi credinþã în pãmântul lor. Adevãrat,ei au fãcut-o delicat. Aceste discrete, dar puternicesentimente de iubire ºi credinþã aduse de principesã înþara natalã au fost ca o adiere de flori de tei în mijloculpâclei ºi al ruinei unei societãþi lovite.

Principesa a sosit hotãrâtã sã ajute la convalescenþaþãrii. Erau atât de multe de fãcut! De unde sã înceapã?Ajutându-i pe bãtrâni? Ajutând copiii, cei care erauabandonaþi sau cei care erau bolnavi? Da, dar trebuiafãcut totul repede, fiindcã erau fragili ºi nu beneficiaude o adevãratã asistenþã socialã ºi medicalã. Copiii ºibãtrânii erau cei mai slabi în faþa dificultãþilor unuisistem de piaþã deschisã, care îºi fãcea simþitã apariþia.Sã ajute cultura, sã vindece rãnile mentale ºi spiritualelãsate de regimul trecut? Sã ajute sistemul medical,atât de stricat de legi strâmbe ºi de o sãrãcie indecentã?În ultimii ani, principesa ºi fundaþia ei au încercat sã

46 Europa din noi

rãspundã la aceste întrebãri ºi sã ia parte la îmbunãtãþireasocietãþii româneºti.

Într-o zi de iarnã, în ianuarie 1994, am întâlnit-ope principesã la un orfelinat din Bucureºti. Câtevaluni înainte, în mai sau iunie 1993, ministrul de astãzial Culturii, Ion Caramitru, a avut excepþionala idee dea iniþia un program de terapie prin artã pentru copiiiabandonaþi din România. Nu am fost numai entuziasmatde ideea lui, dar am acceptat imediat propunerea de aasigura direcþia artisticã a acestui program.

Acestea sunt împrejurãrile în care am cunoscut-ope soþia mea, principesa Margareta. De atunci, nu amcolaborat direct cu fundaþia ei, dar am însoþit-o întoate cãlãtoriile prin þarã, în Bucureºti ºi am fost unobservator de aproape al muncii lor în lume. Îmicunoºteam bine þara, dinainte de 1989, ºi am pututvedea foarte limpede felul în care s-au produs schimbã-rile ulterioare în societate: unde era o adevãratã îmbunã-tãþire ºi unde o minciunã; unde oamenii înþelegeaurealitatea ºi unde greºeau; când era mai uºor ºi maiconfortabil pentru spirit sã-ºi ascundã obiceiurile ºilimitele ºi sã pretindã cã toþi ceilalþi greºesc. ªi, fiindatât de aproape, am putut vedea cum fundaþia s-aîmbunãtãþit ºi cum ºi-a dezvoltat proiectele.

Dupã cum cei mai mulþi dintre voi ºtiþi, MajestateaSa, tatãl soþiei mele, nu a putut sã-ºi vadã þara pânã în1997, cu o scurtã excepþie, în 1992, când românii i-audãruit regelui Mihai o primire extraordinarã, de Paºte.În toþi aceºti ani de interdicþie de a intra în þarã,pentru rege, din 1990 pânã în 1997, principesa nu afost singurul membru al Familiei Regale care a venitîn þarã. Cea care l-a reprezentat pe rege în multeocazii a fost regina Ana.

47România

Mama soþiei mele a descoperit, în sfârºit, þara alcãrei nume îl purta, în 1992. Acesta a fost un momentextraordinar pentru ea ºi, într-un anume fel, a reprezentatîmplinirea atâtor de mulþi ani de devotament faþã desoþul ei ºi faþã de þara ei necunoscutã.

Acest episod, la fel ca ºi altele care i-au dãltuitextraordinara viaþã, trebuia sã fie povestit, într-o zi,într-o carte. Aceastã carte1 existã astãzi. Este scrisãîn limba românã ºi într-o zi va fi publicatã ºi înenglezã2. Este rezultatul unei munci pe care regina ºicu mine am împãrþit-o.

Povestea vieþii reginei Ana a României este atâtde fascinantã ºi de neobiºnuitã, încât ar putea filesne privitã ca o ficþiune sau ca un scenariu de film.O adolescentã francezã dintr-o familie faimoasã (Bourbon)îºi pãrãseºte þara la începutul celui de-al Doilea RãzboiMondial pentru a merge cu familia ei în SUA, carefugiaþi. Puþin dupã aceea, la vârsta de optsprezeceani, în ciuda titlului de principesã regalã, devinevânzãtoare la magazinul universal Macy�s din NewYork. Tatãl ei, principele René de Bourbon-Parma,pleacã pe front, sub culorile Franþei, ºi, odatã cu el, ºifraþii ei. Principesa Ana rãmâne cu mama ei, singurela New York. Dar tânãra este curajoasã ºi foarteoriginalã. Vrea ºi ea sã lupte pentru þara ei. Mama esteºi ea originalã ºi nu o refuzã. Ana de Bourbon-Parma

1. Este vorba despre volumul Ana a României � Un rãzboi, unexil, o viaþã, povestit de regina Ana, scris de principele Raduºi publicat de Editura Humanitas în anul 2000.

2. Acest lucru s-a întâmplat în anul urmãtor, 2001, când edituraFundaþiei Culturale Române a publicat varianta în limba englezãa volumului, în traducerea lui James ºi Daniela Brown.

48 Europa din noi

pleacã înapoi în Europa la vârsta de nouãsprezece aniºi luptã în spatele frontului ca infirmierã militarã,cãrând sânge ºi plasmã pentru rãniþi, conducând jeep-uri(pe atunci maºini exclusiv militare) ºi lucrând ca transla-tor pentru Aliaþi, când era necesar. Adolescenþa ºi-apetrecut-o în rãzboi. În 1945, la vârsta de douãzeci ºidoi de ani, redescoperã lumea adevãratã, cu ceva baniîn buzunar, din solda primitã pentru patriotism.

Doi ani mai târziu, se întâlneºte ºi se îndrãgosteºtede bãrbatul vieþii ei, un tânãr ºi frumos rege, Mihai alRomâniei. Regele, la douãzeci ºi doi de ani, scurteazãrãzboiul cu ºase luni arestând, la 23 august 1944, subocupaþie germanã, pe mareºalul Antonescu.

Amândoi sunt tineri, frumoºi ºi fericiþi, dar þaralor, România, cade în mâinile sovieticilor ºi nu-i maivrea. Ei decid sã se cãsãtoreascã împotriva voinþeiguvernului comunist de la Bucureºti ºi împotrivarefuzului de la Vatican. Ea este catolicã, el ortodox ºiamândoi vor ca urmaºii lor sã fie ortodocºi, conformcu constituþia regalã românã.

Tânãra reginã ºtie cã þara ei natalã, pentru care aluptat în rãzboi, nu mai este þara ei. Noua ei þarã îieste însã interzisã. ªi va fi interzisã pentru patruzeciºi patru de ani. Ea devine regina unei þãri intangibile.Urmeazã un lung exil, în timpul cãruia învaþã cât demult pot minþi oamenii, cât de laºi sau egoiºti pot fi,ori pur ºi simplu indiferenþi.

Despre toate acestea, ºi despre multe alte lucruri,cartea vorbeºte cu simplitate ºi cu sinceritate. Suntfericit cã am ocazia sã vã prezint acest volum îndupã-amiaza de astãzi. Este, de fapt, prima prezentare

49România

publicã a cãrþii. ªi faptul cã se petrece la Boston nueste, poate, o întâmplare:

În puþine locuri din lume se pot întâlni instituþiiculturale ºi educative atât de prestigioase, atât interespentru artã ºi istorie ºi o comunitate româneascã atâtde ospitalierã ºi de inteligentã. O comunitate carenumãrã personalitãþi distinse ºi respectabile ºi oamenigeneroºi ºi amabili. Lor, principesa Margareta ºi cumine le adresãm mulþumirile noastre ºi sperãm sã fimalãturi mereu.

51Optzeci

Optzeci1

7 noiembrie 2001

Ceea ce Alteþa Sa Regalã ºi cu mine am fãcut astãzi,aducând aceastã carte la luminã, este foarte puþin; eun neînsemnat omagiu adus Majestãþii Sale Regele.

Cartea de astãzi, fãrã sã fi vrut în mod special,este expresia unor simþãminte care mai reuºesc sã sevadã în zarea secolului al XXI-lea, totuºi: cãutarea,iubirea, încrederea, statornicia, curajul, credinþa.

În clipele în care le era greu, regele Carol sauregina Maria, pentru a da doar douã exemple, �cãutau�,în loc sã dispere; ei ofereau iubire, soluþii ºi încrederechiar ºi atunci când primeau în schimb dispreþ, indife-renþã, urã sau neîncredere. Este preþios sã vorbimastãzi despre �cãutare�, iubire ºi încredere, desprecuraj, statornicie ºi credinþã.

Ni se spunea la academie cã un erou este cel careface fapte excepþionale în împrejurãri excepþionale.

1. Cuvânt adresat la lansarea volumului Mihai al României, editatde Humanitas cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani de cãtreMajestatea Sa regele Mihai ºi lansat la Muzeul de Istorie aRomâniei în seara de 7 noiembrie 2001, la Bucureºti. PrincipeleRadu a mai citit acest text cu prilejul lansãrii volumului laIaºi, Timiºoara ºi Arad.

52 Europa din noi

Majestate, aþi început sã exercitaþi autoritatea deºef al statului acum ºaptezeci ºi patru de ani. Pânã ºicei mai înverºunaþi birocraþi din birourile lumii suntnevoiþi sã admitã cã aveþi mai multã �vechime înmuncã� decât oricine altcineva pe acest pãmânt.

Aþi devenit mareºal al armatei române la nouãspre-zece ani ºi aþi realizat �23 August� când aveaþi douãzeciºi doi de ani.

Sunteþi singurul ºef de stat în viaþã care a conduso þarã participantã la cel de-al Doilea Rãzboi Mondial.Aþi fost decorat ºi de Uniunea Sovieticã1, ºi de StateleUnite ale Americii2, în acelaºi timp.

1. �Decret al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS pentrudecorarea Regelui României Mihai I cu Ordinul VictoriaPentru actul curajos al întoarcerii hotãrâte a politicii României,în sensul ruperii cu Germania hitleristã ºi alianþei cu NaþiunileAliate, într-un moment când înfrângerea Germaniei nu eraîncã clar desemnatã, se decoreazã Majestatea Sa Mihai I, RegeleRomâniei, cu Ordinul Victoria.�

2. �Casa Albã, WashingtonCitaþie pentru Legiunea de Merit � Grad de ªef ComandorMajestatea Sa Regele Mihai I al României a avut un comporta-ment de un merit excepþional ºi a îndeplinit remarcabil serviciulsãu faþã de cauza Naþiunilor Aliate, în lupta lor împotrivaGermaniei hitleriste. În iulie ºi august 1944, când Naþiuneasa, sub dominarea regimului dictatorial, faþã de care Regelenu avea control, se aliase cu agresorii germani, el, RegeleMihai I, a reuºit sã dea scop, direcþie ºi inspiraþie forþelorinterne, necoordonate pânã atunci, ale opoziþiei faþã de dictatorulîn funcþiune. Ca o culme a eforturilor Regelui, la 23 august1944, deºi capitala sa era dominatã de trupele germane, elpersonal, din proprie iniþiativã ºi dispreþuind complet proprialui viaþã, a dat un semnal pentru lovitura de stat, ordonândgãrzilor din palatul lui sã aresteze pe dictator ºi pe cei maiimportanþi miniºtri. Imediat dupã aceea, într-un inspirat mesajradio, a proclamat cãtre Naþiune decizia sa de a elibera Româniade sclavia nazistã ºi a cerut Armatei sale sã întoarcã armele

53Optzeci

Sunteþi unul dintre puþinii, dacã nu singurul ºef destat care a crescut gãini ca sã-ºi întreþinã familia, ºiunul din rarii care a fost pilot de încercare. Sunteþi, deasemenea, un rege care obiºnuia sã primeascã româniila Versoix, iar la plecare le repara maºina, dacã eranevoie.

Aþi supravieþuit duºmanilor Majestãþii Voastre ºi,lucru curios, aþi supravieþuit ºi copiilor lor. Spreexemplu, nu cred cã Gheorghiu-Dej s-a aºteptat înseara de 30 decembrie 1947 ca, cincizeci ºi doi de animai târziu, sã dormiþi în casa lui, la Bucureºti; aceastas-a întâmplat în 1999, adicã treizeci ºi patru de anidupã ce el dispãruse dintre noi, poate chiar ºi dinIstorie. Nu aþi fost singurul locatar al casei propriilorvoºtri cãlãi. V-a stat alãturi ºi regina, ºi principesa ºicu mine, iar pe urmã a venit ºi Nicolae.

Aþi întâlnit pe Hitler ºi pe Mussolini; dar aþiîntâlnit ºi pe Truman ºi pe Churchill ºi, uneori, aþiavut curajul de a nu le asculta sfaturile, deºi aveauvârsta tatãlui sau a bunicului Vostru.

Aþi trãit disperata experienþã a comunismului, dar aþi�gustat� ºi �dezgustul� cauzat de dispreþul, neînþelegerea

împotriva trupelor germane ºi sã ucidã, captureze sau alungepe germani din þarã. În faþa acestei directe ºi decise acþiunidin partea Suveranului, rãspunsul Poporului român ºi al Armateiromâne a fost din toatã inima ºi prompt, cu rezultatul cã, înnumai câteva zile, cea mai mare parte a teritoriului Românieia fost eliberat de controlul nazist, iar linia principalã a rezistenþeigermane pe frontul de sud-est a fost distrusã, pe mai bine decinci sute de kilometri pe direcþia nord-est. Prin judecata luisuperioarã, ascuþimea acþiunii ºi înaltul caracter al conduceriilui personale, regele Mihai I a adus o remarcabilã contribuþiela cauza libertãþii ºi democraþiei.Harry Trumann�

54 Europa din noi

ºi indiferenþa Occidentului. În cei optzeci de ani deviaþã plinã de roade aþi fost dezamãgit nu numai deduºmani, ci ºi de prieteni.

Aþi precedat pe tron propriului tatã, cãruia i-aþidevenit apoi ºi succesor.

V-aþi întors la Palatul Elisabeta dupã cincizeci ºipatru de ani, în aceleaºi camere din care aþi plecat la30 decembrie 1947. Încãperea în care Vîºinski a trântituºa crãpând peretele este ºi astãzi, ca ºi ieri, biroulVostru; iar peste puþin timp, camera personalã aMajestãþii Voastre va fi chiar salonul unde Petru Grozaîºi permitea sã fie glumeþ, în acea zi de 30 decembrie,arãtându-vã pistolul ºi spunând cã l-a luat ca sã nuriºte sã-l arestaþi, ca pe Antonescu.

Aþi refuzat propuneri avantajoase financiar, dacãele nu corespundeau principiilor Voastre. Priviþi seninîn ochii oamenilor, deºi aþi avea motive sã fiþi întunecat;regele Pavlos al elenilor, unchiul Vostru, spunea:��sã ai încredere în absolut fiecare din cei din jurultãu, dar sã te aºtepþi sã fii trãdat în orice clipã�.

Cunoaºteþi bine arta de a fi singur, amãrãciunea dea nu fi înþeles ºi grozãvia de a nu împãrþi cu nimenimomentele epocale.

V-am însoþit deunãzi la sãrbãtoarea de la Târgoviºte;aþi mers în spate, cu paºi mãsuraþi, departe de eferves-cenþa, sã-i spunem �aniversarã�. Nu v-a perturbatnimic, nu eraþi vesel, nu eraþi supãrat, vã fãceaþi doar,cu delicateþe, datoria. Cineva din mulþime s-a apropiatºi v-a spus: �Majestate, ne place ºi tãcerea Voastrã�.

Aþi fost clar cu convingerile proprii ºi ferm înimpunerea lor, încã de mic copil: la bisericã, atuncicând preotul a vrut sã vã ofere, în prezenþa reginei-mame,

55Optzeci

paharul pentru împãrtãºanie, aþi rãspuns, la vârstade ºase ani: �Mulþumesc, nu beau niciodatã vindimineaþa!�.

Dupã cum se vede, atâtea fapte excepþionale înatâtea împrejurãri excepþionale ne obligã la o evaluarea evenimentului de azi în tãcere, adicã în sinea noastrã,ºi nu declarativ.

Ceea ce principesa ºi cu mine am fãcut e un mic ºineînsemnat gest. Va veni o zi când alþii vor scrie maimult, aºa cum se cuvine, despre fenomenul naturiiumane care sunteþi.

Despre rege trebuie scris la timpul prezent. ªi latimpul viitor: dacã lucrurile merg bine, cred cã o sãne întâlnim aici ºi peste zece ani, spre disperareacelor care nu vã iubesc. ªi judecând dupã arborelegenealogic al Familiei, cred cã o sã ne întâlnim, cuaceeaºi ocazie, ºi peste douãzeci de ani.

Doamnelor ºi Domnilor,Este ieºit din comun faptul de a fi cu toþii aici

pentru a aniversa a optzecea zi de naºtere a MajestãþiiSale. Dar este tot atât de extraordinar cã acest lucru seîntâmplã la cumpãna dintre douã secole, dintre douãmilenii ºi dintre douã lumi: una pe care încercãm cudisperare sã o uitãm, iar alta care descoperim cã nu eaºa cum am visat-o.

Trebuie sã recunoaºteþi cã suntem privilegiaþi de afi contemporanii acestui timp: curge sânge nevinovatîn multe locuri din lume, dar, în acelaºi timp, sublimulîl gãsim aproape pe stradã; graþie sistemelor mediaticeºi informaþiei, spirite alese ca Yehudi Menuhin sauDalai Lama sunt aproape tot atât de tangibile ca aparatelede ras, lumea e influenþatã nu de astre, ci de concernele

56 Europa din noi

de presã, tragedii în cel mai pur stil antic se petreczilnic; conducãtorii se ocupã de conducere ºi nu deconduºi; timpul acesta atât de pãgân ºi ºtiinþific naºteMaica Tereza, iar doi suverani1, locuitori ai unorcontinente pe care avem obiceiul sã le privim cuindulgenþã, ne-au dat în ultimii doi ani, prin moarte,o lecþie de credinþã, patriotism ºi eternitate, mai graþiosºi mai rezonant decât ar fi fãcut-o Beethoven.

În timpurile noastre, care l-ar face pe Shakespeareroºu de invidie, viaþa s-a transformat ea însãºi într-ooglindã. O bunã ocazie de a aduce pe lume o carte cupoze.

1. Este vorba de regele Hussein al Iordaniei ºi de regele Hassanal Marocului, care s-au nãscut în acelaºi an, 1935, ºi au muritîn acelaºi an, 1999, rãpuºi de aceeaºi boalã.

57Variabila politicã ºi constanta naþionalã

Variabila politicãºi constanta naþionalã

Politica ºi regele1

Dupã 1990, am asistat la un deceniu de eroaregeneralizatã, în rândul clasei politice, cu privire la regeleMihai ºi Casa Regalã. Partidele de stânga, deþinã-toarele puterii (1990-1996), au militat cu brutalitateîmpotriva regelui, privit ca un inamic imediat alpoliticii ºi poziþiei lor. Partidele de dreapta, în opoziþie(1990-1996), au militat cu brutalitate pentru rege,privit ca un instrument de loviturã împotriva inamiculuilor imediat de orientare politicã ºi de împãrþire aputerii, partidele de stânga. Ambele au comis o eroare,pe care au fost nevoite sã o plãteascã dupã 2001.

Primele au comis eroarea de a-l considera pe regeo alternativã la propria lor politicã, ceea ce, în cazulregelui român, este un nonsens. A doua eroare este cãele au confundat o dimensiune naþionalã constantã cuuna politicã, variabilã. Constanþa naþionalã a instituþieireprezentate de regele Mihai se mãsoarã cu logicaistoricã, geograficã ºi militarã, cu logica comercialã,

1. Acest text este un eseu scris de principele Radu în timpulcursurilor la Colegiul Naþional de Apãrare, în perioada ianu-arie-iulie 2002, ºi care nu a fost publicat niciodatã.

58 Europa din noi

diplomaticã ºi ºtiinþificã, logica politicã ºi cu logica,pur ºi simplu. Variabila politicã ar trebui ºi ea mãsuratãcu aceleaºi logici, dar nu se întâmplã aºa. Brutalizândimaginea regelui, puterea de stânga de la începutulanilor �90 a tratat constanta naþionalã (regele) cu grabãºi iritare, cu fricã ºi intoleranþã, ceea ce a afectat petermen mediu, sub aceleaºi forme, propria lor variabilãpoliticã.

Partidele de dreapta s-au grãbit sã agite cu brutalitateun stindard greu, pe care nu l-au putut (ºi nu au maivrut) sã-l ducã în spate, la un moment dat. Ele aucrezut cã sunt într-o barcã fragilã, din care trebuiearuncat ce e mai greu ca sã supravieþuieºti. Aveaudreptate cã barca era fragilã, dar a supravieþui nuînseamnã a uºura barca, ci a o întãri. Reprezentanþiiacelor formaþiuni, în acei ani, au fãcut aceeaºi confuzieca ºi alternanþii lor la guvernare. Au judecat cu logicãpoliticã imediatã ceva ce trebuia analizat din perspectivãnaþionalã, geograficã, istoricã, diplomaticã, econo-micã etc. Instrumentele nu s-au potrivit cu obiectulmãsurat. Pe termen mediu ºi lung, proasta lor mãsurã-toare a atacat nu regele (constanta naþionalã), ci proprialor putere de patru ani (variabila politicã). Simetrie deconsecinþe cu cele ale adversarilor lor, poziþionate �înoglindã�.

Unii l-au acuzat pe rege politic, mascându-se ideo-logic, alþii l-au agitat ideologic, mascându-se politic.ªi unii, ºi alþii au dat cu pumnii într-un stâlp detelegraf.

Aceste douã poziþii, ce s-au întins pe un deceniu,l-au determinat pe rege sã declare, la sfârºitul mileniuluidoi, cã instituþia pe care o reprezintã este în directã

59Variabila politicã ºi constanta naþionalã

legãturã cu naþiunea ºi nu depinde de clasa politicã.Era un fel de a atrage atenþia cã regele de la Versoixnu este un instrument de speriat clasa politicã (care,odatã ajunsã la putere, se strãduia sã uite cã el existã),ci un element viu din devenirea noastrã.

Greºeala clasei politice a fost cã a confiscat politicºi a îngustat public un bun care are dimensiune naþionalã,suveranã, în sens statal (nu personal), ºi legitimitateistoricã. Ei au crezut cã acest subiect îi ameninþa înimediat. Acest subiect nu-i ameninþã decât pe cei careîl nesocotesc sau îl înþeleg prost.

Cu alte cuvinte, politicienii români ai deceniuluizece al secolului trecut s-au ameninþat singuri. Astãzisuntem, însã, mai înþelepþi cu o mie de ani.

ªi mai patrioþi?

61România: dupã Reykjavík, înainte de Praga

România: dupã Reykjavík,

înainte de Praga1

5 iunie 2002

�Misiunile îºi cautã alianþele, nu alianþele îºi cautãmisiuni.�2 Acestea au fost, recent, cuvintele fãrã echivocale lui Donald Rumsfeld, secretarul Apãrãrii al StatelorUnite ale Americii. Alianþa Tratatului Atlanticului deNord a fost creatã pentru cã a avut o misiune limpede.ªi a supravieþuit pentru cã misiunea s-a dovedit trainicã.

Întâlnirea miniºtrilor de Externe ai þãrilor NATOºi ai þãrilor candidate de la Reykjavík, din 14-15 maianul acesta, ultimul mare eveniment NATO înainte deîntâlnirea la vârf de la Praga din 21-22 noiembrie2002, s-a încheiat cu douã rezultate favorabile pentruRomânia:

NATO ºi Rusia vor fi partenere într-un Consiliu încare se vor analiza chestiuni de securitate europeanã.Fãrã ca Rusia sã aibã drept de veto, s-a pecetluit

1. Masã Rotundã la Cercul Militar Naþional, 5 iunie 2002; referatal cursantului principele Radu de Hohenzollern-Veringen,Colegiul Naþional de Apãrare, seria a XI-a, 2002.

2. Afirmaþie mult citatã a secretarului Apãrãrii al SUA, fãcutã în2002 ºi comentatã de mass-media din întreaga lume.

62 Europa din noi

totuºi o legãturã politicã (ºi una militarã) care nupoate fi decât în favoarea stabilitãþii ºi armoniei conti-nentale, cu precãdere pentru vecinii Rusiei.

A doua concluzie a reuniunii de la Reykjavík estecã lãrgirea Alianþei Nord-Atlantice din acest an va ficonsistentã, probabil cu ºapte þãri, printre care ºiRomânia. Ceea ce rãmâne de vãzut sunt etapele proce-sului de aderare.

La numai douã sãptãmâni de la Reykjavík, ConsiliulNATO-Rusia a vãzut lumina zilei la Roma, ca rezultatal unei întâlniri la vârf de cinci ore, desfãºuratã înziua de 28 mai, la baza militarã de la Pratica di Mare,în condiþii hollywoodiene. Unul dintre participanþii ºiartizanii acestei întâlniri, primul-ministru al MariiBritanii, Tony Blair, spunea, a doua zi, în Le Figaro:

�Nu existã un alt simbol mai bun al transformãriilumii dupã încetarea Rãzboiului Rece decât summitulde la Roma (�). Se ºtie cã NATO a fost creatã pentrua contracara ameninþarea pe care o reprezenta UniuneaSovieticã. Prin urmare, ideea cã preºedintele rus ialoc, în calitate de partener egal, la masa la care seaflã liderii celor 19 þãri membre ale NATO, pentru aînfrunta riscurile la care sunt expuse pacea ºi securitateatuturor, demonstreazã din plin drumul parcurs în 15ani. (�) Consiliul NATO-Rusia va duce (�) la ocooperare militarã sporitã (�) în materie de combaterea terorismului, de gestionare a crizelor, de nepro-liferare ºi de urgenþe în domeniile civile�.

În acest punct se aflã NATO astãzi, în iunie 2002,la ºase luni de la întâlnirea de la Praga. Care esteperspectiva româneascã a momentului?

63România: dupã Reykjavík, înainte de Praga

Includerea României va întãri capacitatea internãde decizie a NATO, adicã exact opusul a ceea ce susþinoponenþii lãrgirii Alianþei. Cererea noastrã este susþinutã,printre alþii, ºi de Turcia, ºi de Grecia, cele douã þãridin Balcani ale NATO, care nu au avut întotdeaunabune relaþii. Lãrgindu-se, NATO va dobândi mai multãcoerenþã, ºi anume tocmai în regiunea cea mai instabilãdin Europa. Mai mult, includerea noastrã va fi unsemn faþã de fostele state iugoslave cã, dacã urmeazãdrumul pãcii ºi al cooperãrii, vor putea deveni ºi elemembrii comunitãþii.

Dar când lãrgirea va fi un fapt împlinit, ea nu vatrebui sã rãmânã un scop în sine, ci sã fie o parte aunui pachet de schimbãri menit sã transforme însãºiAlianþa Nord-Atlanticã. Puterile secretarului generalNATO de a acþiona public în numele Alianþei ºi de alua decizii intern-administrative trebuie sã fie întãrite.Sesiunile Consiliului Nord-Atlantic nu trebuie sã fietransformate în seminarii academice la care fiecareambasador se simte obligat sã vorbeascã, ºi de obiceisã nu spunã prea multe. Birocraþiei Alianþei nu trebuiesã i se îngãduie sã creascã dincolo de orice proporþii.Nenumãratele comitete ºi grupuri de lucru existente ºialte creaþii administrative trebuie reduse. Ca ºi UE,NATO poate ºi trebuie sã se lãrgeascã, dar, în acelaºitimp, trebuie sã îºi adânceascã cooperarea.

Organizaþia nu e numai o alianþã militarã, ci ºi ogaranþie a orientãrii þãrii noastre cãtre valorile lumiioccidentale, un semn sigur cãtre toatã lumea � inclusivcãtre investitori � cã vechile diviziuni ale continentuluiau fost ºterse. Aºadar apartenenþa noastrã la NATO nue numai o chestiune de strategie, ci ºi o asigurare cã

64 Europa din noi

procesul nostru de ºtergere a efectelor dictaturiicomuniste este ireversibil.

România a fost cândva integratã ca membru deplinal familiei europene a naþiunilor ºi nu doreºte nimicaltceva decât sã-ºi refacã legãturile tradiþionale. Nusuntem nou-veniþi pe aceastã lume. România inde-pendentã e tot atât de veche cât sunt cele mai multedintre statele europene.

Am participat, alãturi de Majestatea Sa regeleMihai I, la vizitele regale de susþinere a admiteriiRomâniei în NATO, ºi în 1997, ºi în 2002. În cadrulturneului din acest an, am vizitat Spania, Danemarcaºi Norvegia ºi vom mai vizita Belgia, Luxemburg,Olanda, Marea Britanie ºi Statele Unite ale Americii.La acestea se vor adãuga vizitele în Suedia ºi Franþa,pentru susþinerea admiterii României în familia UniuniiEuropene. Într-o democraþie, puterea cuvântului estetot atât de mare ca aceea a armelor, dacã nu mai mare.Trebuie sã susþinem cauza României în faþa oricãreiaudienþe. Dovadã cã nu greºim este cã 85% din naþiunearomânã doreºte drumul euro-atlantic.

Este, în cele din urmã, o chestiune de dreptate.Dacã nu exista Rãzboiul Rece, dacã nu ni se impuneacu tancurile Cortina de Fier, noi nu am fi pãrãsitniciodatã familia europeanã a naþiunilor. Avem multde oferit Alianþei, ºi în termeni de strategie, ºi întermeni militari direcþi. Vom susþine, de asemenea,orice mãsuri de a reforma procesul de luare a deciziilorîn interiorul NATO ºi suntem angajaþi în legãturilevitale transatlantice, care rãmân piatra de temelie asecuritãþii pe acest continent.

65România: dupã Reykjavík, înainte de Praga

Nu privim la Uniunea Europeanã ca la o sursã defonduri, deºi obiectivele UE de a scãpa Europa desãrãcie sunt importante pentru noi. Vedem UE într-uncontext mai larg, ca un cadru care sã asigure irever-sibilitatea reformelor în þara noastrã, o organizaþiecare sãdeºte reguli de bunã guvernare, administraþiecuratã, înþelegere ºi cooperare în Europa.

România nu are nevoie sã-ºi reafirme identitateaeuropeanã, fiindcã aceasta este evidentã de la sine.Nu cerºim intrarea în Organizaþia Tratatului Atlanticuluide Nord. Calitatea de membru în NATO a Românieieste o necesitate nu numai pentru stabilitatea Românieiºi a vecinilor ei, ci, totodatã, pentru securitatea Europei.Procesul lãrgirii NATO nu este un act de binefacereasumat de Occident pentru þãrile sãrace central-europenesau o încercare de a plãti greºelile celui de-al DoileaRãzboi Mondial. O strategie durabilã nu se poateconstrui pe argumente subiective sau emoþionale, oripe ºantaj psihologic. În esenþã, procesul de lãrgire aNATO este o încercare foarte complexã de a reformulapoliticile de securitate în Europa, de a le face relevantepentru continent, aºa cum îl avem astãzi. Opþiuneanoastrã ca europeni, prin urmare, nu este între aaccepta sau a refuza þãri candidate, ci între a avea oNATO care face faþã problemelor de securitate de azisau o Alianþã rãmasã îngheþatã în zilele RãzboiuluiRece.

Pentru a primi noi membri, NATO cere ca o þarãsã fie gata sã-ºi asume toate obligaþiile de securitatecolectivã. Suntem gata: majoritatea românilor susþinintrarea în NATO, ºi numãrul creºte cu fiecare sondaj.Am mãrit cheltuielile de apãrare, ceea ce nu se poate

66 Europa din noi

spune despre multe state membre NATO. Desigur, sepoate argumenta cã o þarã ca România, încã sãracã ºicu multe probleme sociale, nu ar trebui sã cheltuiascãmai mult din bugetul apãrãrii pentru a susþine efortulde a intra în NATO. E un punct de vedere discutabil:Armata nerestructuratã înseamnã o sursã de epuizarea economiei; ea trebuie restructuratã, fie cã devenimmembri NATO sau nu. Paradoxal, o reformã militarãfãrã beneficiul experienþei aliaþilor noºtri ar fi fostmult mai costisitoare. Deci alegerea noastrã nu esteîntre a cheltui sau nu, ci între a cheltui în mod eficientºi a reforma armata în vederea îndeplinirii obligaþiilormilitare din cadrul Alianþei.

Dar, probabil, cel mai important criteriu pentru afi membru este sã aparþii familiei euro-atlantice, sãîmpãrtãºeºti aceleaºi valori, prioritãþi ºi metode degândire. Aici cred cã am dat mai multe exemple dedevotament faþã de securitatea comunã: lupta actualãîmpotriva terorismului internaþional, trupe care servescnu numai în Bosnia sau Kosovo, ci ºi în Afganistan.Ca un detaliu: trupele noastre au sosit în Afganistancu un avion românesc, ceea ce alte þãri europene nu arfi fost capabile sã realizeze. România nu a fãcut toateaceste eforturi pentru a epata Europa Occidentalã, cipentru cã suntem angajaþi într-o luptã comunã deapãrare a valorilor, pe care le împãrtãºim.

ªi, fiindcã este vorba de valori împãrtãºite, ar trebuiamintitã o anumitã distincþie care se face încã întreaºa-numitele þãri �central-europene� ºi cele balcanice.Este, neîndoios, o distincþie geograficã. Dar uneorise interpreteazã ca fiind ceva mai mult: în timp ceEuropa Centralã este stabilã ºi relativ prosperã, Balcanii

67România: dupã Reykjavík, înainte de Praga

sunt o boalã care trebuie îndiguitã. România nu numaicã s-a þinut departe de tragedia iugoslavã, dar a ºicontribuit loial la orice încercare occidentalã de alimita tulburãrile din regiune chiar ºi când, trebuiespus cu francheþe, nu a fost de acord cu toate politicile.Am avut totdeauna excelente relaþii cu vecinii noºtridin Balcani, ceea ce nu ne-a împiedicat sã susþinemcampania NATO în Kosovo, în ciuda faptului cã unuldin primele rezultate ale rãzboiului a fost blocareaDunãrii, cel mai important curs de apã ºi cea maiimportantã rutã comercialã pentru noi. De asemenea,preþuim relaþiile atât cu Grecia, cât ºi cu Turcia. Faptunic în regiune, avem relaþii cãlduroase cu ambeleþãri, încât prezenþa României în NATO poate contribuila stabilitatea în Balcani. Fiecare membru NATO estegata sã admitã cã adevãrata ameninþare la adresasecuritãþii europene vine de la periferia continentului,din Balcani ºi Baltica. Dar lãrgirea NATO, cel puþinpânã acum, a rãmas o afacere central-europeanã. FãrãRomânia în Alianþã, ce va oferi lãrgirea NATO grecilorºi turcilor? O altã dovadã cã Occidentul este interesatnumai de securitatea Centrului ºi a Nordului, nu ºi aSudului Europei? Poate cã unul din motivele pentrucare relaþiile dintre Turcia ºi Grecia au fost dificile ºiau lãsat o umbrã peste flancul sudic al Alianþei este ºiacela cã Turcia ºi Grecia erau singurele þãri din NATOsituate în aceastã parte a continentului. Cu România,Slovenia ºi Bulgaria în Alianþã, discuþiile vor viracãtre perspective de securitate mai largi.

Intrarea noastrã în NATO va fi un beneficiu ºipentru modul nostru de a gândi, pentru valorificareaºi punerea în luminã a obiceiurilor ºi tradiþiilor noastre,

68 Europa din noi

o ocazie pentru îmbunãtãþirea dispoziþiei noastre psiholo-gice ºi morale. Un înþelept român spunea: �Dacã mãurc în tren, nu înseamnã cã zeul meu e calea feratã�.Dupã întâlnirea la vârf de la Praga, indiferent derezultat, procesul de modernizare a României, alianþamilitarã cu Occidentul ºi deschiderea cãtre lume trebuiesã continue ºi sã se împlineascã.

69România: dupã Reykjavík, înainte de Praga

Eminescu, Enescu

ºi regina Elisabeta1

11 iunie 2002

Când regina Elisabeta a României � Carmen Sylvaa venit la Bucureºti, în noiembrie 1869, nu ºtia,probabil, nici un cuvânt în româneºte. În anul 1880,dupã numai zece ani, îl traducea pe Eminescu înlimbile de mare circulaþie ale lumii. Este autoarea apeste cincizeci ºi trei de volume, dintre care multe aufost hãrãzite tãlmãcirii versurilor populare româneºtisau a marilor voci poetice ale neamului: Alecsandriºi Eminescu. În 1874 îi moare singurul copil, principesaMaria, care, înainte de a muri, la vârsta de patru ani,i-a spus reginei Elisabeta: �Mamã, aº vrea sã cãlãresco datã pe o stea�. În 1876, la temelia construcþiei

1. Cuvântul Alteþei Sale principele Radu de Hohenzollern--Veringen la lansarea compact-discului �Luceafãrul � TheLegend of The Evening Star� de Mihai Eminescu la FundaþiaCulturalã Românã, 11 iunie 2002. Acest compact-disc a fosteditat de Fundaþia Culturalã Românã în colaborare cuElectrecord. Discul cuprinde înregistrarea lecturii integrale apoemului eminescian, fãcutã de principe în limba englezã (întraducerea lui Adrian Sãhlean), precum ºi ilustrarea, pe întregulparcurs al citirii, cu �Poema� lui George Enescu, într-ointerpretare avându-l la pupitru pe Horia Andreescu.

70 Europa din noi

Peleºului, în prezenþa zidarilor, Carol I ºi Elisabeta auzidit o poezie semnatã de reginã.

În 1878, regina-poetã i-a tradus lui Eminescu�Melancolie�, primele versuri eminesciene tradusevreodatã. Iatã ce spune regina însãºi, în jurnalul ei1,despre unica întâlnire cu poetul naþional:

�Eminescu ne apãrea neliniºtit ºi rãvãºit, ca venitdintr-o altã lume; tenebros, el îmi amintea de Manfredºi de Faust, de chipurile palide ºi rãvãºite ale marilorromantici. (�) Avea pe chip acel vag surâs crispat ºicopilãresc ce se zãreºte pe portretul lui Shelley (�).Eminescu se amuza deºirând fraze ºi sonoritãþi verbale.Mi-a sãrutat grãbit mâna, privindu-mã cu o privirepotolitã, dar pãtrunzãtoare, ce voia parcã a-mi secãtuispiritul, spre a rãmâne pentru el un subiect de curiozitatesau interes; mã compãtimi cã nu cunoºteam îndeajunsMoldova lui natalã. Privirile-i cãutau departe, dincolode ziduri�.

Regina îl serveºte chiar ea cu o ceaºcã de ceai, pecare poetul o primeºte �cu stângãcie, însã cu blândeþe�.

�A bãut ceaiul cu sete. Trãsãturile feþei trãdau obosealaunei tinereþi trãite fãrã bucurie. Degetele-i erau lungiºi îngheþate, gura foarte expresivã, cu buze fine, îitraducea toate emoþiile.Mi-am dat foarte bine seama cã din tot ce i-am oferitîn timpul vizitei, ceaºca de ceai pe care i-am servit-oeu însãmi a fost singurul lucru care i-a fãcut plãcere,

1. Vezi Carmen Sylva, de Annemarie Podlipny-Helms, EdituraSolness, Timiºoara, 2001, pp. 61-63.

71Eminescu, Enescu ºi regina Elisabeta

ceva ce semãna cu sentimentul unui zeu servit de-omuritoare.În toatã viaþa mea, el a rãmas pentru mine imagineaPoetului însuºi, nici a celui blestemat, nici a celuiinspirat, ci a poetului aruncat dezorientat pe pãmânt,nemaiºtiind cum sã regãseascã aici comorile pe carele poseda. Avea vocea rãguºitã, dar duioasã, ca aturturelelor spre toamnã. Când i-am lãudat versurile,a înãlþat din umeri: «Versurile se desprind de noi cafrunzele moarte de copaci», a suspinat el, readuspentru o clipã la realitate. Regina unei þãri s-a înãlþat,spre cinstea ei, pânã la regele poeziei româneºti��

Am spus recent cã stâlpii naþiunii sunt Armata,Biserica ºi Academia Românã. Cred cu fermitate acestlucru. Carmen Sylva a fost distinsã în 1888 cu premiulAcademiei Franceze ºi a devenit, în 1890, membrã deonoare a Academiei Române.

În martie 1898 îl cunoaºte pe tânãrul muzicianGeorge Enescu, pe care îl numeºte �copilul meu desuflet� ºi care merge la Sinaia, în fiecare varã, pânã în1914. Saloanele de la Peleº au ascultat de multe oripiese muzicale interpretate de duetul regina Elisabeta �la pian ºi George Enescu � la vioarã.

Poemul �Luceafãrul�, expresia absolutã a creativitãþiiromâneºti, �sumã liricã de voievozi� � cum îl numeaTuþea pe autorul lui �, a fost scris în 1882; �Poemaromânã� de George Enescu a fost compusã în 1897.Durata celor douã creaþii pe disc este aproape identicã,poema fiind cu treizeci de secunde mai lungã decâtpoemul. Pe lângã aceastã surprinzãtoare potrivire tempo-ralã, existã o uluitoare asemãnare pe care vã las sã odescoperiþi fiecare. Cred cã alãturarea, pentru prima

72 Europa din noi

oarã, a Poemului românesc cu Poema românã este unprivilegiu pentru care vreau sã mulþumesc FundaþieiCulturale Române, British Council ºi Electrecord.

Privind în urmã, unul dintre punctele de întâlnire alecelor douã capodopere este regina Elisabeta a României.Memoriei ei aº vrea sã dedic acest compact-disc. Laaproape o sutã treizeci de ani de când îl primea cu oceaºcã de ceai, într-o searã friguroasã bucureºteanã,la Palatul Regal, pe Eminescu, la o sutã patru ani decând îl primea la Palat, pentru prima oarã, pe Enescu,la o sutã douãzeci de ani de când �Luceafãrul� a venitpe lume ºi la o sutã cinci ani de când a fost compusã�Poema românã�, ne reunim aici, toþi cei prezenþi,pentru a constata cã nici unul dintre cei despre carevorbim nu a dispãrut din identitatea naþionalã. AºadarAcademia e tot atât de durabilã ca ºi Biserica ºi ca ºiArmata.

Dar, dacã privim ºi înainte, vedem cã nu e întâm-plãtor faptul cã discul a apãrut astãzi, în anul 2002.Dacã ar fi sã vorbim despre vocaþia europeanã aRomâniei, nu ne-ar ajunge câteva zile. Am dat conti-nentului douã secole de vastã culturã, corifei în domeniileprimordiale ale ºtiinþei, artei ºi diplomaþiei, am datsecolului trecut o constituþie ce a fost model pentrumarile democraþii ºi marile puteri, am apãrat latinitateaîn partea aceasta de continent ºi am fost un factor destabilitate. Azi vorbim despre integrarea în structurileeuropene ºi euro-atlantice, construcþii politice careîncearcã sã unifice bãtrânul continent, brãzdat de totfelul de linii geografice, politice, culturale, de ideologii,vanitãþi, crime, fantezii ºi, uneori, de nebunie.

73Eminescu, Enescu ºi regina Elisabeta

Sensul prezent ºi viitor al creaþiei discului�Luceafãrul� lui Eminescu în limba englezã, cu �Poemaromânã� a lui George Enescu, este dimensiunea noastrãeuropeanã. Limba lui Shakespeare pluteºte pe apelecelei mai pure muzici þãrãneºti româneºti, cu o graþiepe care nu am crezut-o niciodatã posibilã. Cine arevreo bãnuialã cã NATO sau Uniunea Europeanã arputea sã ne ºtirbeascã din autenticitate sau tradiþii, dinidentitatea noastrã ortodoxã ºi latinã de la margine deBizanþ, sã asculte vorbele lui Will îmbrãcate în sunetede rapsodie româneascã, sub privirile reginei Elisabeta,care se uitã din istorie, aºezatã pe o stea.

75Spiritualitatea româneascã în secolul XX european

Spiritualitatea româneascã

în secolul XX european1

septembrie 2002

Din motive de complexitate culturalã, de trãireintensã a istoriei sau din motive de prea-plin geografic,Europa a fost de-a lungul timpurilor o entitate intensdivizatã. Împãrþitã. Catalogatã. I s-au pus graniþe. I s-audesenat forme, a fost transformatã în întreguri maimici, uneori intolerabile, alteori intolerante. Criteriilede împãrþire au fost varii: credinþa, etnicitatea,istoria, cultura, dictatura, vanitatea, politica ºi, încâteva rânduri, nebunia. Acest joc al imaginaþieidestinului european nu a fost caracteristicã numaisecolului XX. Dar ultimii o sutã de ani au dus joculclasificãrilor prin diviziune la un rafinament aproape�artistic�.

Cortina de Fier a fost unul din recentele exerciþiide separare. Din motive fascinant de complexe, dintr-unamestec de economie ºi politicã, de artã militarã ºi

1. Conferinþã prezentatã de principele Radu, din anul 2001încoace, la Iaºi, Timiºoara, Arad, Izvoru Mureºului, Bucureºti,Alba Iulia, Braºov ºi în cadrul unor vizite oficiale la Stockholm,Geneva, Riga, Paris, Bruxelles, Neuchâtel, Otmarsum (Olanda),Lille, Dublin, Roma, Liège, Haga, Zagreb.

76 Europa din noi

culturã, de geopoliticã ºi istorie sau filosofie, conti-nentul din care România face parte a nãscut Cortinade Fier. Tot el a �gãzduit�, în acelaºi secol XX, existenþaunui numãr apreciabil de dictatori, dintre care doi(Hitler ºi Stalin) au rãmas mai �expresivi� decât ceicare i-au caricaturizat sau analizat mai apoi, cu geniu.Mã gândesc la Charlie Chaplin, care pare astãzi maipuþin expresiv în �Dictatorul� lui decât a fost originalulînsuºi. De altfel, din acest punct de vedere, spiritu-alitatea europeanã a secolului XX meritã un com-pliment. Dacã a existat ºi s-a impus în memorie, epentru cã a fost puternicã. Fiindcã în secolul XXrealitatea a fost cu mult mai bogatã, mai neaºteptatãdecât ficþiunea.

Alt exerciþiu de separare a spaþiilor europene a fostcel al confesiunilor. Continent creºtin, Europa aratãastãzi, de multe ori, ca o suprafaþã împãrþitã în trei,având lumea protestantã în nord ºi nord-vest, ceacatolicã în sud ºi centru ºi cea ortodoxã la est ºi lasud-est.

Geopolitica de ieri ºi de azi traseazã cele maiinteligente linii de demarcaþie de la Paris la Moscova,prin Berlin, de la Berlin la Tokyo, prin Moscova etc.Arta militarã deseneazã ºi ea linii orizontale sau verticale,uneori oblice, arãtând cum ar trebui sã se miºte forþa,gloanþele, puterea ºi conºtiinþa naþionalã. Chiar ºi cânde vorba de apãrare, aºa cum e conceputã azi forþamilitarã euro-atlanticã, tot de linii ºi de împãrþireasuprafeþelor e vorba.

Un exerciþiu vast ºi profund de demarcaþie este celal culturilor. Când vrem sã arãtãm ce complex ºicontrastant e continentul nostru cultural, vorbim despre

77Spiritualitatea româneascã în secolul XX european

Cehov ºi Shakespeare, ca ºi cum unul ar fi trãit pelunã, iar celãlalt pe pãmânt. Suntem net diferenþiatfrancofili, germanofili sau anglofili, de parcã am vorbide trei planete, nu de trei spaþii care se întind (toate laun loc) pe o suprafaþã egalã cu a noua parte a Chinei,cu a ºaptesprezecea parte a Rusiei sau a ºaptea parte aAustraliei.

Dar spre sfârºitul secolului despre care vorbim aapãrut din ce în ce mai pregnant ºi mai cu folostendinþa de a ºterge liniile, de a asuma acest spaþiunepreþuit ºi hãrãzit, ca pe un întreg. Lui i se spuneastãzi �Uniunea Europeanã�, ca ºi cum cuvântul�Europa� ar însemna prin el însuºi diviziune. AceastãUniune vorbeºte azi în termeni economici, monetari,culturali ºi politici, mâine va vorbi în termeni militari,poimâine în termeni spirituali ºi rãspoimâine în termeniiunei mentalitãþi comune.

Fostul preºedinte al Republicii Cehe, Václav Havel,spunea, la începutul lui aprilie 2002, într-un interviudin La Repubblica: �Vreau o Europã curajoasã caresã nu se gândeascã numai la bani�. Este oare curioasãaceastã afirmaþie sau nu? Este o lipsã de curaj sã tegândeºti în Europa numai la bani? Este Europa un lochãrãzit sã nu accepte numai filosofia banului ºi abunãstãrii, fiindcã vocaþia ei este de a-ºi arãta curajulde a impune ansamblul sãu cultural strãvechi în faþautilitarismului?

În perspectiva acestei tentaþii de a diviza, clasifica,separa ºi fãrâmiþa continentul, precum ºi a atitudiniipragmatice, dar ºi culturale de astãzi, de a-l unifica,România a avut ºi are profilul unui tip de coeziuneeuropeanã, prin paradigma ei de confluenþã geograficã,confesionalã, istoricã, culturalã ºi etnicã.

78 Europa din noi

România a rezistat secolului XX. Aici, mai multdecât în alte colþuri ale continentului în întregimefoarte greu încercat, nu a rãmas piatrã peste piatrã,aproape la modul propriu. Agresiunile armate au pârjolitsecolul românesc de douã ori în ultima sutã de ani, aulãsat victime imediate, precum ºi un regim ce nu adispãrut decât la sfârºit de veac. Cu urmele lui ne mailuptãm ºi azi în spirit, mentalitate ºi economie ºi, pealocuri, chiar în societate.

În ce fel a contribuit România în veacul trecut laspiritualitatea europeanã? În primul rând prin faptulcã a existat. Astãzi vorbim despre atuul þãrii noastreîn integrarea euro-atlanticã, ºi anume acela de a fi unfactor de stabilitate în regiune. E adevãrat. România esteun partener real în misiunile de menþinere a pãcii, ºiîncã unul respectat, care dã dovadã de porfesionalismºi curaj. Dar ºi în secolul trecut România a fost unfactor de stabilitate în regiune. Indiferent de crizaprin care statul român a trecut, el nu ºi-a pãrãsitfuncþia sa la Dunãrea de Jos, de element de stabilitategeopoliticã.

Alt argument solid îl reprezintã continuitatea ºivechimea Academiei Române. Ea a venit pe lume în1866, anul în care a fost fondatã Familia Regalã aRomâniei ºi anul în care, într-un anume fel, a începutviaþa modernã a Armatei Române. Aceste trei instituþiiau început sã funcþioneze odatã, lor alãturându-li-sealtele care, chiar dacã nu au fost înfiinþate în acelaºian, fac parte din aceeaºi epocã de început al moder-nizãrii României, un proces pe care încercãm sã-lreînnodãm ºi sã-l desãvârºim astãzi. AcademiaRomânã a supravieþuit, s-a consolidat, a luminat viaþaromâneascã, împotriva oricãrui obstacol. I s-au opus

79Spiritualitatea româneascã în secolul XX european

ideologii, intemperii, agresiuni, concepte, oameni,instituþii, arme, ba chiar ºi detalii geografice. I-au statalãturi determinarea naþiunii, Biserica, limba strãmo-ºeascã, coroana, talentul cetãþii ºi Dumnezeu.

În mai 1999, atunci când Europa ºi America sereuneau la Washington pentru a remodela AlianþaTratatului Nord-Atlantic ºi când, prin deciziile lor,cele douã continente puneau împreunã destinele militareºi politico-economice ale unei lumi europene ºi atlanticeunite, la Bucureºti se petrecea un alt fapt istoric, pictatîn alb ºi auriu. Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lease întâlnea cu Prea Fericitul Patriarh Teoctist, într-ungest unificator al Bisericilor catolicã ºi ortodoxã, separateacum o mie de ani. Cei doi vorbeau de o Europã ce vafi unitã, dar creºtinã. Bucureºtiul a dat în acel ancontribuþia sa la spiritualitatea europeanã. Nu numaiprin mesajul european unificator, ci ºi prin cel creºtinunificator. Datoritã acestui mesaj, românul a simþitcã, în mileniul III, se va putea gãsi la el acasã ºi înItalia catolicã, ºi în Suedia protestantã. Apoi, acestmesaj a fost pus în opoziþie cu bombele care cãdeaualãturi de noi, în cea mai proximã vecinãtate. ªi, însfârºit, era un mesaj de confluenþe, capitol la careRomânia a excelat dintotdeauna.

Am avut, în felul nostru de a fi, în sensul culturiinoastre, o vocaþie de a transforma conflictele înconfluenþe. Unii savanþi vorbesc de paradigma etnicãromâneascã. Un înþelept român spunea cã marii voievozinu s-au bãtut pentru ridicarea nivelului de trai. E unalt fel de a spune ceea ce a spus deunãzi VáclavHavel. Cu alte cuvinte, a face istoria þãrii înseamnã asta umãr la umãr cu Biserica ºi cu spiritul românesc.

80 Europa din noi

A existat în secolul XX un exod de valoare culturalãromâneascã în Europa. Dupã ce marii intelectualiromâni de la sfârºitul secolului al XIX-lea au primitceva din binecuvântarea culturii germane sau franceze,a fost momentul generaþiilor de început de secol XXsã înfloreascã la Paris sau la Berlin, la Roma, Stockholmsau Bruxelles. O bunã parte a lor au fãcut epocã înStatele Unite ale Americii.

Nu a rãmas domeniu european în care sã nu fie unromân pe post de deschizãtor de drumuri. MirceaEliade ºi Emil Cioran în filosofie, religie ºi literaturã,Brâncuºi în sculpturã, Darclée, Maria Cebotari ºiGeorge Enescu, apoi Dinu Lipatti, Clara Haskil, IonelPerlea ºi Sergiu Celibidache în muzicã, urmaþi înzilele noastre de Herlea, Ileana Cotrubaº sau AngelaGheorghiu; Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Henri Coandãîn aviaþie, George Emil Palade în medicinã, singurulromân laureat al Premiului Nobel, Elvira Popescu,rivala Turnului Eiffel între simbolurile pariziene, caºi colegii ei Edouard de Max ºi Maria Ventura în artadramaticã, Eugen Ionescu în dramaturgie ºi aºa maideparte. Nu ar trebui sã limitãm lista contribuþieiRomâniei la spiritualitatea bãtrânului continent în secolulXX numai la românii care au ales drumul Europei. Înmod constant, chiar sub dictaturi succesive, româniidin þarã au avut un aport substanþial la viaþa spiritualãa Europei, în toate domeniile, de la fizicã (ªtefanProcopiu fãcea descoperiri în acelaºi timp cu colegulsãu danez Niels Bohr, unii spun cã ar fi descoperitefectul Bohr chiar înaintea savantului danez) pânã lafilosofie, literaturã, chimie, istorie ºi artã. Galeriapersonalitãþilor româneºti din Europa era dublatã în

81Spiritualitatea româneascã în secolul XX european

secolul XX de cele din þarã: diplomatul NicolaeTitulescu, istoricul Nicolae Iorga, anatomistul Gr.T. Popaºi atâþia alþii.

Spiritualitatea româneascã a fãcut un dar nepreþuitsecolului XX european: cercetarea, conservarea ºiîmbogãþirea tradiþiilor populare româneºti. Dar fol-clorul românesc nu a fost numai un izvor de bogãþii ºicomplexitate, datoritã amplasãrii României la intersecþiede geografii, de istorii ºi de lumi. Tradiþiile þãrãneºti,spiritualitatea þãranului român au fost exemplare ºiprin modelul de convieþuire, de armonizare a marilormatrice originale, pãstrate ca atare ºi reunite savantîntr-un specific naþional. Familia Regalã a României afost, de-a lungul întregii ei existenþe, alãturi de acestfenomen.

Ca urmare a Rãzboiului de Independenþã din 1877,câºtigat cu sacrificiul atâtor soldaþi þãrani, interesul ºiadmiraþia pentru sat ºi creaþia popularã au crescut.

Încã din secolul al XIX-lea, costumul popularromânesc, ales cu grijã din toate regiunile þãrii, era,ocazional, purtat la Curtea Regalã. Interesul FamilieiRegale pentru arta popularã a creat un curent ºi înfamiliile boiereºti. Este bine cunoscut exemplul MariþicãiBibescu, care a impulsionat cercetarea ºi a încurajatportul costumului popular. La fel, soþia omului politicGheorghe Tãtãrescu, cea care are meritul de a-l fiîncurajat ºi susþinut pe Brâncuºi. Darul de nuntã alprincipelui Carol cãtre sora lui, principesa Elisabeta,a fost o colecþie de costume populare. Este cunoscutã,în fine, dragostea faþã de costumele populare a regineiMaria a României, dar ºi a predecesoarei ei, reginaElisabeta.

82 Europa din noi

Douã regine, Elisabeta (Carmen Sylva) ºi Maria,au prezidat societãþi de încurajare ºi conservare a arteipopulare, precum �Þesãtoarea� sau �Furnica�.

Folclorul românesc ºi creaþia þãranului român,precum ºi modul de viaþã þãrãnesc au fost de o marecomplexitate la începutul secolului XX, din motive,cum am mai spus, geografice, istorice, politice, etnice.Dar dupã 1918, universul popular românesc se întregeºte,îmbogãþit de influenþele europene, venite dupã MareaUnire. Ceea ce folclorul românesc a primit ca influenþã,inspiraþie, întregire pe filiera europeanã (din Austria,Germania, Ungaria) a fost preluat ºi a împlinit tradiþiaromâneascã. Convieþuirea cu saºii, pentru a da numaiun exemplu, a îmbogãþit satul românesc, chiar dacãromânii au fost întotdeauna atenþi, chiar sensibili, lapãstrarea identitãþii naþionale. Ei au fãcut-o, cândtimpurile le erau potrivnice, în modul cel mai subtilcu putinþã, punând pe cojoacele lor câte o discretãfâºie cu tricolorul românesc. Alte pãrþi ale þãrii, precumDobrogea, au avut o cu totul altã formã de dezvoltareºi armonizare a convieþuirii. Acolo populaþia a fost dela început amestecatã, iar obiceiurile ºi cultivareatradiþiilor s-a fãcut în bunã înþelegere ºi fãrã bariere,laolaltã.

Tema þãrãneascã devine curentã în picturã. Este oafirmaþie valabilã ºi pentru Nicolae Grigorescu, ºipentru contemporanii sãi. Prima societate a artiºtilorplastici se numeºte �Ileana�.

Regele Carol I fondeazã Muzeul de Artã Naþionalã,condus de Al. Tzigara-Samurcaº. Primele studii despecialitate sunt scrise de Tzigara-Samurcaº, de NicolaeIorga, apoi Miloia, Petranu, Ion Muºlea. Prima sintezãaparþine profesorului George Oprescu.

83Spiritualitatea româneascã în secolul XX european

În 1906, la patruzeci de ani de domnie ai regeluiCarol I, are loc o Expoziþie Jubiliarã în ParculCarol, unde apar exponate ilustrând tradiþiile populareromâneºti.

În arhitecturã se creeazã un nou stil, românesc,inspirat din arta medievalã ºi din cea popularã. Numede prestigiu sunt cele ale arhitecþilor Ion Mincu,Smãrãndescu, Cerkez.

În muzicã, inspiraþia popularã este sursa unor piesedevenite clasice: �Poema românã�, �Sãteasca�,�Rapsodiile� lui George Enescu, alte lucrãri de MihailJora sau Paul Constantinescu. Béla Bartók culegefolclor din Transilvania. Constantin Brãiloiu înfiinþeazãArhiva de Folclor, ºi este urmat în cercetãrile lui deHary Brauner. Brãiloiu face primele înregistrãriromâneºti de muzicã popularã autenticã, pe suluri decearã, în laboratorul Arhivei, de la Bucureºti.

Pe Domeniile Regale funcþionau ateliere de olãrit,de þesãturi, de sculpturã etc. Existau, de asemenea,cercuri de culegere de folclor, snoave, basme ºi altescrieri tradiþionale româneºti, ba chiar ºi mici muzeesãteºti. Fundaþiile Regale iniþiazã în timpul domnieiregelui Carol al II-lea o campanie de cercetãri pluridis-ciplinare, sub conducerea profesorului Dimitrie Gusti.El merge, începând cu anii 1932-1933, în sateleromâneºti, însoþit de medici, profesori, istorici sauartiºti de prestigiu, ºi face cercetãri. Rodul cãlãtoriilorlor este expus la Seminarul de Sociologie de laUniversitatea din Bucureºti. În Parcul Carol au fostexpuse, în 1936, primele construcþii autentice þãrãneºti.Tot în acelaºi an este înfiinþat Muzeul Satului.

84 Europa din noi

Ca ºi Casa Regalã, evenimentele de la AcademiaRomânã reflectã în mod inspirat preocuparea pentrutradiþia popularã. Au loc discursuri de recepþie, precumcel al lui Liviu Rebreanu (�Laudã þãranului român�)sau cele ale lui Lucian Blaga (�Elogiu satului românesc�ºi �Eternitatea s-a nãscut la sat�). În spiritualitatearomâneascã, secolul XX a adus curente literar-filosoficeprecum �Sãmãnãtorismul� ºi �Poporanismul�.

Universul popular românesc poate deveni o para-digmã europeanã, în perspectiva actualã asupra vechiuluicontinent. Nu sunt multe locuri, de la Tamisa la Volga,unde influenþele sã fi rãsãrit din toate pãrþile ºi ele sãfie asimilate, integrate ºi valorificate atât de armonios.Matricele originale au fost pãstrate toate, reunite ºireformulate în mod specific. Confluenþa este, pe pãmântromânesc, ºi din punct de vedere folcloric un modelpentru Europa pe care ne pregãtim s-o clãdim.

Am cultivat confluenþa ºi am fost statornici, uneoriîn moduri paradoxale. Unul dintre elementele de stator-nicie ºi continuitate, de bunãstare ºi de forþã identitarãeste dinastia regalã românã, care, curios, provinedintr-o familie germanã ºi catolicã. Regele Carol I alRomâniei, care a fondat o Familie devenitã azi o instituþiede 136 de ani, a învãþat limba românã dupã ce a pãºit,în aprilie 1866, de ziua sa de naºtere, pe pãmântromânesc. A slujit cu cinste þara aproape jumãtate desecol, respectând ºi cultivând cele trei instituþii caredau sens naþiunii noastre: Armata, Biserica ºi Academia.La Academie, þinea uneori prelegeri, ca ºi reginaElisabeta, soþia lui, în limba românã. Fãrã sã se fiputut dezvãþa de accentul german, regele Carol I aveacunoºtinþe atât de subtile de limbã românã, încât uneori

85Spiritualitatea româneascã în secolul XX european

corecta textele miniºtrilor lui. ªi prin trecutul ei,România are motive sã se pregãteascã de integrareaeuropeanã.

Regina Elisabeta, supranumitã Carmen Sylva, afost ºi ea o �predecesoare culturalã� a Uniunii Europene,prin cele 53 de volume publicate în cinci limbi europenepe care le vorbea curent. În anii în care Carmen Sylvatraducea în limba germanã cântecele ºi versurile populareromâneºti, nimeni nu se gândea cã acest lucru se vanumi mai târziu unitate europeanã prin culturã.Romantismul european a pãtruns în România maitârziu decât în alte þãri, dupã 1829, ºi s-a impus abiaprin anii 1840. Regina Elisabeta, ajunsã în þara ei deadopþie în 1869, a contribuit din plin la europenizareaculturii române ºi la încurajarea romantismului europeanîn România.

Urmãtoarea suveranã a României, regina Maria,nãscutã în 1875 ca principesã a Marii Britanii, nepoatãa reginei Victoria ºi a þarului Alexandru, va face maimult pentru România ºi pentru Europa. Ea a fostsupranumitã �Mama Balcanilor�, dând viaþã unui numãrde trei suverani ai regiunii (Grecia, România ºiIugoslavia), �Mama rãniþilor�, fiindcã s-a dus pefront ºi a încurajat soldaþii români în Primul RãzboiMondial, înfruntând ciuma, holera ºi foametea. Dupãrãzboi, efectueazã vizite în Franþa ºi în Marea Britaniecare, deºi neoficiale, aduc simpatie cauzei româneºti.La Paris, la 8 martie 1919, dupã dejunul cu RaymondPoincaré, preºedintele Franþei, este invitatã sã treacãîn revistã garda de onoare de la Palatul Élysée, oonoare ce nu mai fusese acordatã niciodatã pânã atunciunei regine. În aceeaºi zi este primitã oficial ca membru

86 Europa din noi

corespondent al Academiei de Belle-Arte, singura femeieprintre bãrbaþii instituþiei. Dar poate cea mai specta-culoasã �izbândã europeanã� ºi româneascã a Regineieste cã a obþinut pentru þara ei teritoriile ce fuse-serã înlãturate: vizita sa, în 1919, la primul-ministrufrancez Clemenceau a devenit legendarã. Într-o epocãîn care nu era la mare preþ implicarea femeilor înpoliticã ºi societate, regina Maria a cutezat sã-i cearãomului de stat francez ajutorul pentru revenirea laRomânia, dupã Primul Rãzboi Mondial, a Transilvanieipânã la Tisa ºi a Banatului. Este evocat un schimb dereplici pe care nimeni nu-l poate � totuºi � confirma:Clemenceau, supranumit �tigrul�, i-ar fi spus:�Madame, ceea ce cereþi este partea leului!�. ReginaMaria ar fi rãspuns fãrã ezitare: �Este ceea ce leoaicaîi cere tigrului!�. Regina Maria este ºi autoarea unuimare numãr de scrieri, publicate în mai multe limbide mare circulaþie.

Glasul european al României în anul 2002 mai areo notã unicã. Regele Mihai I, ultimul ºef de stat înviaþã care a participat la cel de-al Doilea Rãzboi Mondial,bãrbatul de stat care a tratat de la egal la egal cuMussolini, Hitler, Churchill, Truman, Stalin, Vîºinskiºi alþii, cel care a vãzut Cortina de Fier cãzând pesteneamul lui, strivind speranþa naþiunii lui, este omulcare astãzi militeazã pentru NATO ºi pentru UniuneaEuropeanã, adicã vede aceeaºi Cortinã ridicându-se.Este cu totul remarcabilã constanþa ºi abnegaþia cucare destinul Regelui dã lecþii de eternitate. Nu numaicei care l-au gonit cu tancurile au dispãrut fizic, ci ºicopiii lor. Iar astãzi, singurele pete cenuºii persistentede pe orizontul acestei perspective naþionale sunt

87Spiritualitatea româneascã în secolul XX european

momentele de amnezie parþialã ale unor istorici carenu au încã puterea de a scrie româneºte, adicã adevãrat.Lor ar trebui sã li se spunã cã marii voievozi nu seluptã pentru paginile albe din cãrþile de istorie.

Sunt locuri de pe pãmântul european unde armelefac ravagii, alimentate de conflicte religioase. Vorbimastãzi de ciocniri ale civilizaþiilor ºi de crime atrocefãcute în numele credinþei. Nici continentul nostru,nici secolul nostru nu sunt prea originale din acestpunct de vedere. Numai cã România, la confluenþaistoricã ºi geograficã a trei imperii, unul catolic-pro-testant (austro-ungar), altul musulman (otoman) ºialtul ortodox (Rusia), a rezistat ºi a armonizat produsulspiritual al fiecãruia dintre ele. Mai mult, a încorporatpe teritoriul ei cultural alte religii ºi credinþe, dar ºialte tradiþii, ºi a fãcut din ele un alt loc al confluenþelor.Nu toate momentele au fost dulci ºi inocente, a existato multitudine de evenimente crude, altele grave sau deneacceptat � dar vocaþia culturalã a naþiunii a fost unade confluenþã. E ºi acesta un argument pentru spiritua-litatea unui continent ce vrea ca mâine sã trãiascãunit, fãrã nici un fel de bariere.

Deºi vorbim despre contribuþia româneascã la spiri-tualitatea europeanã a secolului trecut, este tentant sãfacem o referire ºi la ziua de mâine. Contribuþiaspiritualã implicã, prin însuºi termenul folosit, existenþaunei schimbãri. Este, prin urmare, nu numai interesant,dar chiar fundamental sã vorbim despre ziua de mâinea continentului nostru, despre felul în care spiritualitatealui se va schimba (dacã se va schimba) odatã cuidentitatea lui politicã, economicã ºi militarã. Acestlucru este important nu numai pentru România sau

88 Europa din noi

pentru þãrile din centrul ºi sud-estul Europei, care aurevenit politic, geografic, istoric, economic ºi dinpunctul de vedere al mentalitãþii la continentul-tatã,dar ºi pentru continentul însuºi.

Cortina de Fier nu a acþionat numai ca separatorde lumi în cadrul aceluiaºi continent. La un momentdat, în deceniile dictaturii comuniste, izolarea a fãcutravagii ºi în stricta noastrã vecinãtate, aflatã de aceeaºiparte a Cortinei. Mã uit cu tristeþe ºi îngrijorare cumîncercãm sã întoarcem privirea de la Balcani, refuzândsã ne cunoaºtem vecinãtatea ºi (re)sursele etnice, rostimdiscursuri prin care ne îndepãrtãm mental de proxi-mitatea noastrã geograficã ºi pierdem zile ºi luni argu-mentând cã nu aparþinem Sudului sau Estului, ciCentrului sau, în cel mai rãu caz, Sud-estului central.Acest joc al fugii mentale de realitate îmi aduce amintede un scriitor român omagiat anul acesta de Academie,care a scris o scurtã lucrare fenomenalã, intitulatãCãldurã mare. Noi, ºi mulþi dintre vecini, ºtim maibine cum aratã Parisul sau Londra decât Sofia, Belgradulsau Ljubljana. ªi aceasta în condiþiile în care Balcanii,alãturi de zbuciumata ºi sângeroasa lor devenire, aurevãrsat ºi revarsã peste continent o uluitoare istorie,o fabuloasã experienþã etnicã ºi un fundamental rolreligios în omenire. Un geopolitician francez de originegreacã, Giorgios Prevelakis, spunea în lucrarea saintitulatã Balcanii1 cã Stalin a fãcut un mare rãu þãrilorpe care le-a îngenuncheat, prin folclorizare. Fenomenul

1. Les Balkans, culture et géopolitique, Nathan, Paris, 1994;trad. rom. Balcanii. Culturã ºi geopoliticã, Editura Corint,Bucureºti, 2001.

89Spiritualitatea româneascã în secolul XX european

era fioros ºi subtil: popoarele aveau voie sã-ºi vorbeascãlimba ºi sã-ºi depene poveºtile cu zâne, dar nu aveauvoie sã vorbeascã despre istoria lor ºi, mai ales, despremomentele de independenþã din istoria lor. Astfel,oamenii aveau confortul spiritual amãgitor cã trãiescîn albia lor identitarã, dar, în fapt, se îndepãrtau depropria lor identitate, ca o coajã pe care o îndepãrtezide miez. A nu ne apleca rãbdãtor, generos ºi admirativfaþã de fiecare colþ din zona aflatã dincolo de Cortinade Fier, centrul ºi sud-estul Europei, deþinãtoarea atâtordureri, taine ºi adevãruri, înseamnã a continua subtilacrimã stalinistã. Toatã Europa e obligatã sã cunoascãfrumuseþea identitãþii Tiranei, a Sofiei, a Belgradului,Odessei, Bucureºtiului, Budapestei sau Bratislavei, darmai ales noi, cei aflaþi în preajmã.

91Spiritualitatea româneascã în secolul XX european

Otopeni1

Aducerea acasã a rãmãºiþelor pãmânteºtiale regelui Carol al II-lea

13 februarie 2003

Evenimentul la care suntem astãzi martori facecinste tradiþiilor noastre naþionale. Omul care a fostªeful Statului nostru pentru zece ani, un român care amurit în exil, la celãlalt capãt al continentului european,se întoarce, în sfârºit, acasã. Sã lãsãm istoricii sãdezbatã împlinirile regelui Carol al II-lea; disputelevor continua, fãrã îndoialã.

Veþi fi de acord cã, pentru Familia Regalã aRomâniei, ziua de astãzi reprezintã un evenimentnaþional ºi personal. Tot ce ASR Principesa Margaretaºi cu mine putem spune, în numele întregii FamiliiRegale, este cã salutãm eforturile guvernului românpentru împlinirea acestui act creºtinesc ºi patriotic.Suntem, de asemenea, recunoscãtori guvernului ºipoporului Portugaliei, sora noastrã latinã, care a dat

1. Alocuþiunea AS Radu, principe de Hohenzollern-Veringen, laceremonia militarã de aducere a rãmãºiþelor pãmânteºti aleregelui Carol al II-lea în þarã, Bucureºti-Otopeni, 13 februarie2003.

92 Europa din noi

gãzduire regelui Carol atâtea decenii. Aceasta nu esteo simplã ceremonie de îngropare, ci o împãcare cutrecutul ºi un act de dreptate istoricã. Inima zbuciumatãa lui Carol al II-lea se întoarce acolo unde îi estelocul: printre regii acestei þãri, predecesorii lui, careau obþinut independenþa României ºi Unirea noastrã.Lunga cãlãtorie a unui rege care a servit naþiuneanoastrã se încheie aici.

93Otopeni

Geopoliticã ºi diplomaþie

în spaþiul central ºi est-european1

12 martie 2003

�Nu le îngãduim decât copiilor ºi nebunilor sã fiesinceri cu noi; ceilalþi, dacã au îndrãzneala sã-i imite,se vor cãi mai devreme sau mai târziu pentru asta.�

Emil Cioran

În sistemul internaþional de azi, aflat într-un febrilproces de redefinire ºi reaºezare, analizele la nivelmondial, regional sau cele care se referã la spaþii mairestrânse ating de cele mai multe ori aceeaºi perfor-manþã: rezistã câteva sãptãmâni. Dacã Fukuyama scria,la începutul anilor 1990, despre sfârºitul istoriei, FareedZakaria vorbea, la câteva zile dupã 11 septembrie2001, despre �sfârºitul sfârºitului istoriei�. Analiºti,experþi ºi opinanþi asupra modificãrilor sistemului ºiimpredictibilitãþii lui crescânde modificã idei, concepteºi imagini, care se succed cu repeziciune în minteanoastrã.

1. Conferinþã cititã la University of London.

94 Europa din noi

Plecând de la conceptul de geopoliticã, prezentareamea va descrie spaþiul românesc, central ºi est-european,momentele care l-au influenþat ºi poziþia lui în construcþiaeuropeanã a mileniului III.

�La originea Europei nu existã nici un principiufondator originar, spunea Edgar Morin. Europa esteo noþiune complexã, cu frontiere vagi, cu o geometrievariabilã, suferind alunecãri, rupturi, metamorfoze.Pentru a înþelege Europa, trebuie analizat tocmai ceeace are ea mai incert, mai volatil, mai contradictoriuºi, în acelaºi timp, trebuie luat pulsul punctelor istoricede forþã, din care continentul s-a plãmãdit.�1

Dicþionarul explicativ al limbii române defineºtegeopolitica drept o teorie care susþine cã politica statalãeste determinatã de poziþia geograficã. Geografii spuncã termenul descrie o subdiviziune a geografiei careconsiderã foarte important spaþiul, în înþelegerearelaþiilor internaþionale. Geopolitica explicã importanþarelativã a statelor în ordinea mondialã, utilizând treiperspective: ideologia, economia ºi puterea.

Explicaþia ideologicã este folositã ca bazã de plecareîn virtutea cãreia statul îºi poate justifica acþiunileteritoriale, interne sau externe. Perspectiva ideologicãa dus la apariþia conceptelor �regiuni de falie�(shatterbelt regions) sau �zone de conflict� (crushzones). În interiorul acestor zone existã ciocniri culturale,istorice sau politice care transformã aria respectivãîntr-una instabilã ºi, de aici, puterile emergente îºirevendicã baza ideologicã pentru justificarea acþiunilorteritoriale.

1. Penser l�Europe, Gallimard, Paris, 1990, p. 37.

95Geopoliticã ºi diplomaþie în spaþiul central ºi est-european

Geopolitica nu poate fi înþeleasã fãrã a þine seamade economia globalã, în care trebuie sã ºtim cine ia,ce ia, unde ºi cum. Practicarea consecventã ºi inspiratãa regulilor economiei de piaþã în plan intern poateajuta statul sã joace un rol important în relaþiileinternaþionale.

Din perspectiva puterii, geopolitica analizeazãrelaþiile dintre state, examinând abilitatea acestora dea influenþa sau schimba comportamentul altora.

Halford J. Mackinder a vorbit, poate pentru primadatã, în 19041, despre toate cele trei valenþe menþionateanterior, într-o perioadã în care în sistemul internaþionalnu exista o putere predominantã. Mackinder spuneacã era expansiunii peste mãri ºi oceane s-a încheiat,iar lumea a devenit un sistem unde o acþiune politicãrelevantã produce efecte în zone îndepãrtate ºi, aparent,ne-conectate ale lumii. Într-un astfel de sistem, oriceexplozie a unor forþe sociale, în loc sã fie disipatã pecanale fãrã terminal, îºi va regãsi ecoul în zoneîndepãrtate ale globului, slãbind elementele politicesau economice. Poate cel mai interesant punct al eseuluieste conceptul de heartland. Mackinder considerã cãcel care controleaza Eurasia ºi Africa poate controlatotul, pentru cã puterea este datã de populaþie, deresurse ºi de pãmânt, oceanele nefiind importante înaceastã ecuaþie. Istoria europeanã s-a scris prin repetateîncercãri de a controla acest heartland. Termenul de

1. În eseul �The Geographical Pivot of History�, în DemocraticIdeals and Reality, W.W. Norton & Company, New York, 1862.Sir Halford J. Mackinder s-a nãscut în Anglia în 1861 ºi amurit în 1947. A fost membru în Camera Comunelor ºi rãmâneunul dintre cei mai apreciaþi geopoliticieni ai lumii.

96 Europa din noi

�geopoliticã� a fost dezvoltat de Mackinder, caparadigmã conceptualã, pentru a sublinia importanþaacestui heartland. Controlul acestui spaþiu fiindaproape preluat de Germania, în timpul celui de-alDoilea Rãzboi Mondial, Haushofer1 a dus mai departemunca lui Mackinder, încercând sã impunã termenulde lebensraum (living-space) � spaþiu vital � ca justificarea expansiunii germane înspre estul Europei.

Geopolitica, în teoria relaþiilor internaþionale, este,desigur, un �loc comun� pentru onorata asistenþã. Voitrece, aºadar, la descrierea spaþiului românesc ºi algândirii lui istorice ºi geopolitice.

Bogdan Petriceicu Hasdeu, unul dintre primii istoricimoderni care au scris despre acest subiect, atribuiaformarea unei naþiuni interacþiunii dintre un pãmânt ºiun neam (ginta). El conferã monopolul unei Providenþe,unui Pedagog al Universului, care impunea direcþianecesarã în aºezãrile ce comportau o asemeneaanvergurã.

În 1899, A.D. Xenopol evidenþia2 existenþa a douãcategorii de factori: variabili ºi constanþi. Cei constanþierau rasa ºi mediul exterior (natura ºi situaþia geograficãîn care sunt chemate sã trãiascã popoarele). Factoriiconstanþi nu determinã o evoluþie, ci fixeazã doar uncadru. O lege abstractã a lui Xenopol era influenþacombinatã a rasei ºi mediului: rasele superioare seremarcã printr-o stãpânire mai clarã ºi eficientã amediului. Concluzia lui Xenopol era cã o rasã se

1. Karl Haushofer (1869-1946), geograf german, teoretician algeopoliticii naziste.

2. În Les Principes fondamentaux de l�historie (Paris, 1899).

97Geopoliticã ºi diplomaþie în spaþiul central ºi est-european

poate emancipa de sub caracterul imprimat de mediu.O forþã auxiliarã a istoriei era consideratã forþa indivi-dualitãþii. Produs combinat al ereditãþii ºi mediului,particularitãþilor fizice ºi psihice ºi condiþiilor de mediu,personalitatea îºi pune amprenta asupra evoluþiei istorice.

Teoria factorilor istorici la Dimitrie Onciul situeazãpe primul loc aºezarea geograficã ºi mediul etnic(vecinii). El a analizat istoria românilor din aceastãperspectivã ºi a remarcat cã mediul a favorizat unireaPrincipatelor Române în jurul fortãreþei naturale aCarpaþilor. Dar, contrar acestui atu geografic, mediuletnic a contribuit la întârzierea procesului.

Vasile Pârvan se întreba, la rândul sãu: �Nu estenaþiunea acea expresie culturalã creatã de înrâurireapãmântului asupra omului, nu este ea realitatea biologicãa omului modificat de pãmântul pe care se aºazã,dupã legi neschimbate?�. La el, pãmântul este unfactor de inerþie, un factor regulator, în vreme ceideile sunt un factor propulsator. Destinul istoric începecând între materia umanã ºi idee se stabileºte o armonie,un consens.

Nicolae Iorga discuta despre permanenþele istoriei,plasând pãmântul pe unul dintre cele mai de seamãlocuri. În Istoria românilor ºi a românitãþii orientale(1937), el vorbea despre o condiþionare geograficã aistoriei naþionale de duratã:�O acþiune organicã,exercitatã asupra aceluiaºi fond ºi prin efectul aceloraºiinfluenþe, dincolo de secole ºi milenii�. Apoi, în Istoriacomerþului românesc (1937): �Statele noastre, doarpentru cã erau douã direcþiile de comerþ, nu ar fiexistat fãrã aceastã fatalitate geograficã�.

98 Europa din noi

În conferinþa lui Nicoale Iorga de la Zürich, din1938, sunt similitudini cu, dar ºi disocieri faþã dedeterminismul geografic al lui Buckle1 (Istoriacivilizaþiei în Anglia): �Pãmântul acesta va impunemodul de a clãdi, linia ºi calitatea costumului; prininfluenþa lui asupra organelor vorbirii, el va duce lamodificarea sunetelor ºi va contribui la crearea noilordialecte; din toate acestea va ieºi o þinutã, un habituslocal. Pentru cã pãmântul suveran, cu vecinãtãþile ºicu orizontul lui îºi va impune voia�.

Pe seama pãmântului trebuie puse ºi direcþiilepolitice, considera Iorga. El punea în evidenþã �ocontinuã coborâre a popoarelor din Nord cãtre apeleMãrii Egee�. În mod similar, în istoria românilor,Iorga vedea o certã legãturã de continuitate între rega-litatea lui Decebal ºi cea a lui Ferdinand I. Dintr-oasemenea perspectivã, alcãtuirile statele întemeiatesuccesiv de huni, avari, carolingieni, maghiari peDunãrea de Jos ºi Tisa, ori cele ale cãror baze au fostpuse de Mihai Viteazul ºi Ferdinand în spaþiul car-pato-danubiano-pontic nu le considera decât tot atâteaavataruri ale statalitãþii originale dacice. El vorbeadespre o necesitate a asocierii teritoriale în istoriaromânilor:

�Din stepã, centrul a trecut în Ardeal ºi din Ardeals-a fixat în câmpia munteanã. Astfel, în epoca noastrã,România tratatelor care cârmuiesc Europa nu e altceva

1. Henry Thomas Buckle (1821-1862), istoric englez. Înainte dea muri, a reuºit sã ducã la bun sfârºit doar douã volume dintr-unproiect de mari proporþii al unei History of Civilization inEngland (1857-1861).

99Geopoliticã ºi diplomaþie în spaþiul central ºi est-european

decât reîntruchiparea, prin voinþa Carpaþilor ºi a Dunãrii,a monarhiei imperiale a Dacilor�.

Istoricul Ioan Lupaº enunþa ca prim factor al dezvol-tãrii istorice româneºti, cel geografic, în Factorii istoriciai vieþii naþionale româneºti (1973). Acesta observadualitatea influenþei spaþiului geografic: pe de o partea creat caractere tari, iar pe de altã parte a favorizatnãvãliri ºi rãzboaie care produc o întârziere a dezvoltãriiîn zonã.

C.C. Giurescu, vârf de lance al noii ºcoli de dupãIorga, îi imputa acestuia (Istoria românilor, 1966) negli-jarea aspectului geografic. În opinia sa, pãmântul esteunul dintre factorii decisivi în formarea poporuluiromân, dar el se delimiteazã de Buckle, care acordaun monopol autoritar pãmântului ºi mediului. Aºezareala hotarul rãsãritean al Europei ar fi conferit poporuluimenirea de strãjer al civilizaþiei europene, în punctulîn care aceasta se îngemãneazã cu cea asiaticã: �Nãscuþica popor din necesitatea de apãrare a graniþei Impe-riului Roman, am pãstrat aceastã caracteristicã ºi obligaþieîn tot lungul istoriei. A face pazã la rãsãritul Europei,a sta de strajã în faþa lumii asiatice e, fãrã îndoialã,una dintre menirile noastre�.

P.P. Panaitescu accepta situarea geograficã ºistructura teritoriului între primii factori. El considerapoporul român aºezat nu în �calea rãutãþilor�, ci în�faþa rãutãþilor�, altfel spus, �la marginea civilizaþieieuropene ºi creºtine, dar de partea ceastãlaltã a bari-cadei� (Destin românesc, 1941). Avem, în viziuneasa, un destin de santinelã, un rol de intermediari deculturã între Est ºi Vest.

100 Europa din noi

Panaitescu ar merita astãzi o reconsiderare, fãrãîndoialã. Teoria sa asupra plasãrii spaþiului românescîn context european este una rafinatã. Demolator demituri ( în De ce nu au cucerit turcii Þãrile Române?,unde a dovedit exemplar cã spaþiul românesc nu a fosto prioritate geostrategicã esenþialã a direcþiei otomane),Panaitescu cosidera cã �nu trebuie sã devenim unpopor nebalcanic, ci sã fim, dacã aceastã expresie esteîngãduitã, un popor supra-balcanic�. Românii trebuiauaºadar sã domine un spaþiu est-european.

Imaginile de sine sunt adesea distorsionate ºi acestlucru se întâmplã nu doar în arealul românesc saubalcanic, ci reprezintã o recurenþã istoricã valabilã lamai toate popoarele lumii. Supraevaluarea sau hiperbolasunt prezente în nenumãrate exemple din istoria Europeiºi a lumii. Într-o situaþie similarã s-au autopoziþionatfoarte recent douã state europene importante, care aucontribuit ºi contribuie din plin la construcþia Europeisecolului al XXI-lea.

Oscar Halecki, în The Millenium of Europe1,argumenta cã primul mare pas spre unitatea europeanã,aºa cum o înþelegem astãzi, a fost acela fãcut de Caesar,care a mutat sensibil centrul de putere al ImperiuluiRoman. Expansiunea fusese tradiþional orientatã spresud ºi est (Africa ºi Orientul Mijlociu, Europa deEst), dar Caesar a mutat direcþia cãtre nord ºi vest,destinaþii necunoscute pânã atunci în geografia politicãimperialã. Romanizarea galilor ºi a bretonilor a schimbatcentrul de putere european.

1. Oscar Halecki este unul din cei mai apreciaþi istorici ai Europeide Vest. Volumul The Millenium of Europe (University de NotreDame Press, 1963) este prefaþat de Hendrick Brugmans.

101Geopoliticã ºi diplomaþie în spaþiul central ºi est-european

Gestul �vestic� al lui Caesar nu a fost singular.Papii romani în secolul al VII-lea, urmaþi de Carol celMare, vor cãuta sã contrabalanseze forþa ImperiuluiBizantin, parte determinantã a puterii europene, cu oalternativã vesticã solidã, printr-o consolidare a Vestului,activã ºi inovatoare. Se iniþiau astfel, între Est ºi Vest,fructuoase dialoguri doctrinare politice, ideologice,religioase, geostrategice ºi se desena o dinamicãcontinentalã a puterii creºtine.

Creºtinarea ºi cuceririle militare vor aduce Norduleuropean (la fel ca ºi Estul) în componenþa unitãþiieuropene, într-un termen relativ scurt. RidicareaNordului drept centru economic ºi politic, în secolelemedievale târzii, denotã un ciclu al vitalizãrii acestuispaþiu, care a fost colonizat, re-civilizat ºi a devenitprosper prin soluþii economice, dar, sã nu uitãm, ºiprin soluþii politice flexibile (Imperiul Roman de naþiuneGermanã, Regatul Danemarcei, Suediei, Poloniei ºiLituaniei, Prusia ºi viitoarea Germanie sunt câtevaexemple din cronologia istoricã).

În decursul istoriei, ataºamentul special faþã deidealul european transformã Nordul într-o periferie activãa continentului. O altã periferie, mai puþin activã, maidegrabã victimizatã de Centru, a fost Estul european.Adesea vãzut ca pãmânt de cucerit, de convins ºi decreºtinat, de contrazis ºi de respins, iar apoi de domesticitde cãtre Europa prosperã ºi civilizatã, Estul europeandovedeºte cã Europa a fost colonizatoare înainte de 1492.

Teza lui Robert Bartlett din The Making of Europe1,privind europenizarea Europei, deþine ºi astãzi un

1. The Making of Europe: Conquest, Colonization, and CulturalChange, 950-1350, Princeton University Press, Princeton, 1993.

102 Europa din noi

monopol în gândirea istoricã privind relaþia centru-pe-riferie în Europa medievalã ºi modernã.

Vãzut în perspectiva istoriei, re-civilizarea Estuluiºi a Nordului este o încercare de închidere a unui cerc,de clãdire a unui organism european, iniþiat în Sudul�palmierului ºi al uleiului de mãsline� (Fernand Braudel)ºi deplasat, într-o miºcare de rotaþie, spre vest ºi apoispre nord, pentru ca închiderea cercului sã se facã îneterna problemã a Estului. Estul, din care se revendicãºi România, este vãzut atât ca Poartã de acces dinspreAsia, cât ºi ca Zid defensiv, sprijin frãþesc creºtin saupartener important al securitãþii europene.

Cum ar fi arãtat Europa fãrã Urali, fãrã Volga ºicu o Mare Neagrã prelungitã de la Nordul rece pânã înMediterana, izolând perfect geografic Europa de Asia?Factorul geografic a fost decisiv în definirea identitãþiieuropene, adesea reclamatã ca fiind construitã prin�conflict cu Celãlalt�. Într-o geografie politicã utopicã,am putea presupune o �re-civilizare� a Asiei de cãtreEstul european, aºa cum Occidentul a europenizat(sabie, comerþ, sclavie, credinþã etc.) arealul american?Un Est care ar beneficia de o structurã de puteresedimentatã ºi neameninþatã cu schimbarea de cãtreun permanent factor exterior...? Pãrãsind zona utopieiºi cea a istoriei a douã milenii de transformãri europene,sã abordãm cele mai importante momente de reformularea sistemului internaþional ale ultimelor douã secole ºisã arãtãm pe scurt cum s-a miºcat diplomaþia româneascãîn acest interval de timp.

Sistemul internaþional de state a fost întotdeaunaregândit de marile puteri ale momentului. În consecinþã,în 1815, ca ºi în 1919-1920 sau 1943-1945, formularea

103Geopoliticã ºi diplomaþie în spaþiul central ºi est-european

sistemului s-a efectuat conform intereselor marilorputeri.

Congresul de la Viena din 1815 a încercat sã refacãsistemul formalizat la 1648 ºi distrus de turbulenþadintre anii 1789 ºi 1815. Modalitatea socotitã optimãa fost instituþionalizarea concertului de putere, care aînsemnat balanþa de putere între þãrile importante.Marile puteri fuseserã cele care organizaserã în 1815sistemul, tot ele au fost pivotul acestuia în urmãtoareasutã de ani.

La Versailles, în 1919-1920, marile puteri învingãtoareau fost cele care au organizat sistemul dupã înfrângereaGermaniei. Iar faptul cã SUA, participante la reorga-nizare, s-au retras ulterior în izolaþionism a reprezentatuna din principalele cauze ale lipsei durabilitãþii lui.

Al Doilea Rãzboi Mondial a izbucnit ca un rãzboiîntre marile puteri în 1939, iar reorganizarea sistemicãpostbelicã a fost efectuatã conform intereselor statelormari învingãtoare. De aceastã datã, SUA nu s-au mairetras în izolaþionism, din 1945 începând era hegemonieiamericane în sistem.

În desfãºurarea lucrãrilor congreselor menþionate,reprezentanþii marilor puteri au jucat rolul covârºitor.Viitorul sistemului a fost decis în conclavul reprezen-tanþilor acestora. La fiecare dintre congrese, acesteconclavuri au fost instituþionalizate: la început, un�consiliu al celor patru� (apoi cinci, dupã admiterealui Talleyrand) la Viena; un �consiliu suprem� (repre-zentanþii Statelor Unite ale Americii, Franþei, Anglieiºi Italiei) la Paris, în 1919; �cei trei mari� în conferinþeleinteraliate desfãºurate între 1943 ºi 1945. La Paris, în1919-1920, s-a încercat chiar o ierarhizare a statelor

104 Europa din noi

(cu interese nelimitate � adicã marile puteri, limitate �celelalte state suverane), ceea ce însemna, în fapt, o�legalizare� a primatului marilor puteri în sistemulinternaþional.

Diferenþele dintre congrese au fost datorate con-textului istoric diferit. În condiþiile multiplicãrii actorilorscenei internaþionale � inclusiv a numãrului marilorputeri �, ale globalizãrii sistemului ºi revoluþiei indus-triale, trebuia sã existe o diferenþã între Versailles ºiCongresul de la Viena din 1815. Aceastã diferenþãconstã în principiul ales pentru ordonarea sistemului.Ascensiunea în sistem a Statelor Unite ºi Uniunii Sovieticeavea sã-ºi punã amprenta asupra ordonãrii lumii dedupã anul 1945, diferitã de încercarea din 1918-1920.

Diferenþele între congresele menþionate au apãrutîn domeniul organizãrii sistemului internaþional destate ºi în cel al instituþiilor create pentru asigurareafiabilitãþii lui.

a) În ceea ce priveºte primul domeniu � al orga-nizãrii sistemice �, este ºtiut cã în 1815 a fost utilizatãconstrucþia concertului de putere (marile puteri cagarante ale stabilitãþii internaþionale), în timp ce în1919-1920 s-a recurs la edificarea securitãþii colective.Deosebirea de organizare sistemicã a fost determinatãtocmai de principiul de ordonare asumat: �balanþa deputere� în 1815 ºi �autodeterminarea naþionalã� în1919-1920. Iar aceastã schimbare conceptualã eraimpusã de faptul cã sistemul internaþional construit în1815 intrase de la început sub �loviturile� puterniceale curentului naþional.

Principiul autodeterminãrii naþionale, legalizat în1919-1920, a impus apariþia sistemului bipolar. Dupã

105Geopoliticã ºi diplomaþie în spaþiul central ºi est-european

al Doilea Rãzboi Mondial s-a produs fenomenul deco-lonizãrii, ceea ce a fãcut irelevante în sistem marileputeri coloniale � Anglia ºi Franþa � ºi a propulsataltele în posturã hegemonicã: SUA ºi URSS. Dealtfel, aplicarea �autodeterminãrii naþionale� a produsîn 1990-1991 prãbuºirea Uniunii Sovietice ºi a evidenþiatimperativul unei reformulãri sistemice. Dupã cel de-alDoilea Rãzboi Mondial, sistemul internaþional de stateînceteazã sã mai fie europocentric � mai mult, deciziasistemicã se transferã în afara bãtrânului continent.Uniunea Sovieticã ºi, mai ales, Statele Unite ale Americiiau devenit principalii actori ai sistemului numit bipolar.

Aºadar organizarea sistemicã s-a efectuat prinprisma �balanþei de putere� în 1815, a �autodeter-minãrii naþionale� în 1919-1920, pentru a sfârºi înbipolarism dupã al Doilea Rãzboi Mondial ºi cu unsingur stat dominant, dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice.

b) Referitor la instituþiile create pentru fiabilizareasistemului, se constatã deosebiri marcante. În 1815 afost edificat �concertul de putere� fãcut sã funcþionezeprin întruniri periodice ale componenþilor (marileputeri). Crearea Ligii Naþiunilor, în 1919-1920, era oexpresie a mutaþiei intervenite în organizarea sistemicã,în care multiplicarea statelor-naþiune suverane impuneao responsabilitate comunã în desfãºurarea fluentã arelaþiilor internaþionale. Cele mai multe analize conchidcã defecþiunile de funcþionare în perioada interbelicãsunt rãspunzãtoare, în mare parte, pentru declanºareacelui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Iar remediereacarenþelor Ligii a fost fãcutã odatã cu elaborareaCartei noii organizaþii create în 1945, OrganizaþiaNaþiunilor Unite.

106 Europa din noi

În pofida afirmãrii egalitãþii responsabilitãþilor tuturorstatelor membre, marile puteri au avut ºi au rolulprincipal în ONU (vezi calitatea de membru permanentîn Consiliul de Securitate a celor cinci mari puteri, o�oglindã� a situaþiei înregistrate în Liga Naþiunilor înepoca interbelicã, aspect care nu ºi-a gãsit adaptareanici în momentul de faþã).

În sfera relaþiilor internaþionale din ultima jumãtatede secol, am fost martorii unui transfer tot mai accen-tuat de responsabilitate de la statul-naþiune cãtre orga-nismele supranaþionale. ªi, odatã cu acest fenomen,se constatã o înmulþire a organismelor supranaþionale,mai ales în cadrul sistemului bipolar: �Miºcareanealiniaþilor�, Uniunea Statelor Islamice, UniuneaEuropeanã, Organizaþia Unitãþii Africane etc.

Ajungem la chestiunea, mult dezbãtutã în ultimaperioadã, a continuitãþii statului-naþiune, ca unitate debazã a sistemului internaþional. Ceea ce a fost o caracte-risticã a celor trei congrese dezbãtute aici � utilizareastatului-naþiune în ordonarea sistemicã � este pus astãzisub semnul întrebãrii, în perspectiva scrierii unei noiordini mondiale.

Mediul internaþional este un element determinantîn formularea unei matrice de apãrare naþionalã. Eldezvoltã constrângerile impuse intereselor naþionaleale statului, contureazã ameninþãrile la adresa acestoraºi modeleazã variantele optime de rãspuns, impuneprioritãþi în politica generalã a statului.

Voi trece succint în revistã miºcarea României înplan diplomatic ºi militar, oferind o analizã a celeimai dinamice perioade diplomatice din istoria relativ

107Geopoliticã ºi diplomaþie în spaþiul central ºi est-european

recentã a þãrii noastre, 1878-1918, de la Rãzboiul deIndependenþã la Marea Unire.

Anii �70 ai secolului al XIX-lea sunt martorii uneirevoluþii în sistemul internaþional de state. �Concertulde putere�, stabilit la Congresul de la Viena (1815),înregistrase o schimbare fundamentalã: dacã pânãatunci aceastã formulã reuºise sã pãstreze o anumitãordine ºi predictibilitate în sistem, apariþia unor noiactori importanþi � în primul rând Germania unificatãîn jurul nucleului prusac, dar ºi Italia � avea sã imprimeo altã dinamicã.

Apariþia confruntãrii dintre marile puteri în anii�70 ai secolului al XIX-lea se datoreazã, în principal,schimbãrii accelerate a ierarhiei lor pe eºichierul politiciimondiale.

Populaþia totalã, procentul populaþiei urbane, nivelulde industrializare pe cap de locuitor, producþia de fierºi oþel (relevant pentru forþa militarã, cu deosebire)stabilesc noile ierarhii de putere pe plan mondial.

România independentã avea urmãtoarea vecinãtate:la est, Imperiul Rus; la nord ºi la vest, ImperiulAustro-Ungar; la sud-vest, Serbia; la sud, Bulgaria;la sud-est, Marea Neagrã. Þara noastrã deþinea segmentedin axe de importanþã europeanã: arcul carpatic, barierãredutabilã în faþa oricãrei invazii dinspre est spre vest,fluviul Dunãrea, �autostradã� a comerþului interna-þional, circulaþia fiind sub supraveghere internaþionalã(Comisia Dunãrii), Marea Neagrã, loc de competiþieîntre marile puteri europene (Rusia, pentru a otransforma într-un lac interior, celelalte, pentru a-imenþine libertatea internaþionalã).

108 Europa din noi

România se gãsea pe direcþia principalã ºi obligatoriea expansiunii ruse cãtre strâmtori ºi pe direcþia instalãriiacesteia în Peninsula Balcanicã. Situarea geopoliticãîºi va pune decisiv amprenta asupra evoluþiei politicea þãrii, precum ºi asupra obiectivelor de apãrarenaþionalã. Intersele naþionale ale României erau apãrareaindependenþei naþionale, condiþionatã de marile puterila Congresul de la Berlin; menþinerea integritãþiinaþionale a þãrii; minimizarea consecinþelor acþiunilormarilor puteri asupra suveranitãþii.

România trebuia sã-ºi asume ºi alte interese vitale,luatã fiind în calcul situaþia naþiunii ºi a statalitãþiiproprii în acel moment istoric: eliberarea teritoriilornaþionale aflate sub dominaþie strãinã � Transilvania,Bucovina, Basarabia (obiectiv fundamental în condiþiileinternaþionale de atunci) � ºi conservarea naþiunii româneaflate în aceste teritorii (obiectivul minim: prevenireadeznaþionalizãrii).

Concret vorbind, aceste interese vitale însemnauapãrarea celor mai ameninþate frontiere, apãrareasistemelor de comunicaþie vitale ale þãrii, dezvoltareaeconomicã în mãsurã sã minimizeze posibilitãþile deatingere a independenþei ºi suveranitãþii naþionale.Întâi de toate, evitarea unui crah financiar care sãaducã România la mâna puterilor strãine; sprijinirea,în multiple feluri, a românilor aflaþi dincolo de frontiere(organizare ºi acþiune).

Ameninþãrile corespundeau situãrii geopolitice aþãrii, orientãrilor elitei politice ºi modului de promovarea aspiraþiilor naþionale:

Invazia, urmatã de ocupaþie ºi, eventual, de desfiin-þarea statului român (anexarea) ori de reducerea lui

109Geopoliticã ºi diplomaþie în spaþiul central ºi est-european

teritorialã (principala ameninþare de invazie a Românieiera profilatã la est, din partea Rusiei); invazia dinnord ºi vest (Imperiul Habsburgic) era o altã grijã,dar secundarã (România nefiind pe direcþia principalãde expansiune a Austro-Ungariei cãtre Balcani ºi existândinteresul unui �stat-tampon� între Rusia ºi Bulgaria,pentru a bloca accesul Rusiei la Strâmtori).

Deznaþionalizarea pãrþilor naþiunii române aflateîn provinciile naþionale ocupate se configura ca o altãameninþare majorã.

În chip de concluzii:1. Datã fiind poziþia geopoliticã a României ºi deca-

lajul existent faþã de marile puteri cu interes înspaþiul est-european, conducerea politicã de laBucureºti a fost nevoitã sã practice opþiuni dureroase.În 1883, opþiunea pentru alianþa cu Puterile Centraleîndepãrta împlinirea idealului reunificãrii naþionalela vest, dar era motivatã fundamental de imperativulconservãrii individualitãþii politice a statului român,puternic ameninþat la est. Evenimentul istoric din1918, constituirea României Mari, realizarea reuni-ficãrii atât la vest, cât ºi la est s-a datorat, înperspectiva geopoliticã, prãbuºirii imperiilorhabsburgic ºi rusesc.

2. Alianþa cu una din marile puteri mãrginaºe nutrebuia fãcutã pe baze bilaterale exclusive, ci trebuiaadjudecatã o garanþie, mai degrabã la vest, pentrua preveni intrarea în sfera de influenþã (dominaþie)a aliatului. Absenþa unei asemenea garanþii impuneaconstrângeri de comportament în arena internaþionalãºi micºorarea libertãþii de miºcare pe plan intern.

110 Europa din noi

3. O primejdie permanentã pentru România era practi-carea pe seama ei, de cãtre marile puteri conti-nentale, a politicii sferelor de influenþã. Utilizareaunei alianþe asimetrice, pentru descurajarea uneiameninþãri copleºitoare, presupunea obþinerea uneigaranþii, dar ºi a unui proces naþional care sãpermitã libertatea de miºcare în plan internaþional.

4. Adoptarea unei matrice de securitate naþionalãreclama necondiþionat existenþa unei coeziuni aspectrului politic intern, pentru a evita scindareaþãrii. În condiþiile României sfârºitului secoluluial XIX-lea, coeziunea a fost asiguratã de eºalonulvârfurilor partidelor politice (matricea de pace)sau prin adoptarea deciziilor într-un organ supreminstituit ad-hoc (matricele de rãzboi).

5. Echipa politicã purtãtoare a unei anumite matriceîºi identifica soarta politicã � uneori chiar viaþa �cu succesul sau insuccesul acesteia.

6. Necesitatea construcþiei unui instrument militaradecvat, care trebuia, la limita inferioarã, sã fie unsuport stabil al pãstrãrii libertãþii de miºcare într-oalianþã asimetricã (aºadar, evitarea hegemoniei aliatului),iar la limita superioarã, sã asigure suportul materialal proiectãrii ofensive a intereselor naþionale funda-mentale (dar neapãrat în cadrul aspiraþiilor naþionaleºi al contextului internaþional).

7. Permeabilizarea opiniei publice naþionale cu întregulconþinut al matricei de apãrare naþionalã adoptatã.Acesta este un vector de seamã în succesul matriceiîn cauzã, mai ales în condiþiile existenþei unormijloace perfecþionate de modelare a opiniei publice.

111Geopoliticã ºi diplomaþie în spaþiul central ºi est-european

Existã astãzi o dublã imagine a homeland-ului, înistoriografia ºi în cultura românã, privind spaþiulromânesc în context european. O mare parte a gândiriiistorice a conturat spaþiul românesc ca un auxiliarimportant al civilizaþiei europene ºi l-a prezentat înfuncþie de necesitãþile strategice sau culturale ale acesteia.Trebuie sã ne amintim, spre exemplu, motivul ZIDULUIsau al PORÞII, care funcþioneazã ca metafore geostra-tegice în descrierea rolului istoric sau viitor al spaþiuluiromânesc. Elemente precum originea latinã, religiacreºtinã ºi solidaritatea cu planurile defensive ale Europeimedievale s-au aflat în centrul unor asemenea evaluãri.

Mai existã astãzi ºi o altã viziune, cu profunderãdãcini în protocronismul care a fãcut carierã subacoperirea ideologicã a comunismului. Din aceastãperspectivã, spaþiul românesc este vãzut ca o �bucatã�din esenþa lumii. La fel, efortul românesc medievaldefensiv este considerat un efort singular ºi nerecunoscutde o Europã care, altfel, nu ºi-ar fi putut înãlþacatedralele gotice. În aceastã viziune, timpul ºi spaþiulsunt denaturate ºi dimensionate în utopii care, adesea,au conexiuni în politicul contemporan (servind caunelte populiste de persuasiune).

Opþiunile politice fãcute de þara noastrã în ultimiiani depãºesc carenþele derutei de locaþie mai sus amintiteºi consacrã participarea deschisã a României la plãmã-direa Europei unite.

Ceea ce spunea Henry Kissinger în 19941 pareastãzi asumat ºi împãrtãºit de întreaga societate

1. Henry Kissinger, Diplomaþia, trad. rom., Bic ALL, Bucureºti,1998, p. 716.

112 Europa din noi

româneascã: �Europa de Est a fost ocupatã de ArmataRoºie. Ea s-a identificat cultural ºi politic cu tradiþiileeuropene occidentale. (�) Pentru a deveni economicºi politic viabile, ele au nevoie de Uniunea Europeanã;iar pentru securitate ele privesc spre Alianþa Atlanticã.De fapt, calitatea de membru în una din instituþiipresupune calitatea de membru în cealaltã. (�) Viitorulrelaþiilor atlantice nu rezidã în relaþiile Est-Vest, ci înrolul decisiv al Estului european în ajutarea Americiide a face faþã evoluþiei previzibile a secolului al XXI-lea�.Aceastã afirmaþie a fost fãcutã în 1994.

Când este vorba de un proces atât de complex ºi,adesea, contradictoriu cum este cel al aderãrii þãrilornoastre la Uniunea Europeanã ºi NATO, un rol tot atâtde mare precum îndeplinirea criteriilor îl joacã deter-minarea naþiunilor candidate to join the family1 . Nutrebuie uitat cã România a fost capabilã sã consacreun miliard de dolari pentru apãrare în 2002, în condiþiileîn care salariul mediu este de 100 de dolari.

România a intrat în secolul al XXI-lea decisã sãîmbrãþiºeze valorile unei Europe care încearcã sã searmonizeze politic, economic ºi social. Jean Monnet,unul dintre arhitecþii Europei de astãzi, spunea cãdacã ar fi sã construiascã Europa din nou, ar începecu elementele culturale, ºi nu cu economia. Mesajulpe care Jean Monnet voia sã-l transmitã era, de fapt,opþiunea pentru o Europã legatã în profunzime, la unalt nivel decât cel tehnic, o Europã a practicilor ºimãsurilor economice. Departe de a fi o construcþieperfectã, Europa actualã reprezintã un cadru bine

1. �A se alãtura familiei� (în englezã).

113Geopoliticã ºi diplomaþie în spaþiul central ºi est-european

conturat, ce poate fi aprofundat ºi întãrit, potenþatprin contribuþia fiecãrui membru al familiei, confirmatsau aspirant.

Invitarea României pentru aderarea la OrganizaþiaTratatului Atlanticului de Nord ºi fixarea datei de1 ianuarie 2007 pentru integrarea în Uniunea Europeanãdeschid o altã perspectivã relaþiilor externe ale Românieiºi aduc din nou spaþiul românesc în familia valoriloreuropene ºi euro-atlantice.

Diplomaþia multilateralã, adesea consideratã a fiun tip de suprastructurã a diplomaþiei bilaterale, oferãRomâniei ºi întregii Europe Centrale ºi de Est oportu-nitatea închiderii cercului dinamic european mai susmenþionat. Consider cã diplomaþia clasicã ºi ceamultilateralã sunt feþele aceleiaºi monede; ele secompleteazã ºi nu se exclud. Interacþiunea dintre celedouã creeazã o nouã formã de comportament politic.

În mileniul al III-lea, departe de a fi restrânse ladimensiunea militarã, funcþia ºi tradiþia diplomaþieimultilaterale cuprind fiecare aspect interesant politicºi nu numai, la nivel regional ºi global. Conceptulidealist al diplomaþiei multilaterale este de datã mairecentã, dar îºi trage seva din conceptul esoteric alSfintei Alianþe, care a fost strãmutat, prin intermediulConferinþelor de la Haga de la începutul secoluluiXX, la cele paisprezece puncte ale lui Woodrow Wilson,pentru a deveni, în final, integrat organic în concepteleîn schimbare ale Naþiunilor Unite.

Fundamentul funcþionãrii atât a noii, cât ºi a clasiceidiplomaþii este abilitatea de a înþelege ºi analiza cul-turile, societãþile ºi instituþiile prin care statele cautãsã-ºi facã cunoscute valorile tradiþionale în sistem.

114 Europa din noi

La confluenþa geograficã, istoricã ºi culturalã încare se aflã, România mileniului III, integratã înNATO ºi în Uniunea Europeanã, va putea juca un rolpersonalizat, unic, în procesul de stabilizare în regiune.Legãturile istorice, geografice, culturale ºi religioase,confluenþa unicã a acestor elemente pe pãmântromânesc ar putea ajuta România sã fie un partenerutil Occidentului, dar ºi Rusiei, þãrilor din Caucazulde Sud ºi Orientului Apropiat, Asiei Centrale ºi deSud ºi tuturor spaþiilor cu care, în timp, mai de multsau mai de curând, am avut legãturi tradiþionale.

115Titlu capitol

Europa din noi1

27 mai 2003

Un influent eurocrat al anului 20032 spunea cã�Nou-veniþii trebuie sã înþeleagã cã a adera la UniuneaEuropeanã nu înseamnã a intra într-un supermarket.Trebuie sã conºtientizeze cã intrã ºi într-o uniunepoliticã. Marea lor temere a fost securitatea, iar SUAau tras ºi încã mai trag foloase de pe urma acestortemeri�.

Afirmaþia înaltului eurocrat este un bun pretextpentru studiul Europei din noi. Ca român ºi sud-est--european, aº avea de spus câte ceva despre aceastãafirmaþie ce caracterizeazã, fãrã sã vrea, în modexcepþional, problema reîntregirii Europei.

1. Prelegere la ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative.Conferinþa a mai fost þinutã la Riga (septembrie 2003), Varºoviaºi Cracovia (ianuarie 2003), Vilnius (2003), Ljubljana (2005),Blej, Slovenia (2005), Zagreb (2004), Budapesta (2004),Bratislava (2003), Londra � English Speaking Union (2004).

2. Michel Barnier, comisarul UE însãrcinat cu reformele institu-þionale; vezi ºi �Divizãrile continentale ºi viitorul NATO�, trad.rom. în Mondorama, revista Rompres, 10 februarie 2003. Iniþial,articolul a apãrut în The Washington Post, 9 februarie 2003.

116 Europa din noi

Mai întâi, supermarketurile Europei de Est au fostgoale timp de cinci decenii, iar cele din România auavut, în al optulea deceniu al secolului trecut, doarmii de borcane cu muºtar, ca sã umple golul de perafturi. Am fost martorul acestui fapt, el este incontes-tabil. A vorbi, aºadar, populaþiilor fostei UniuniSovietice, de pildã, sau celor din Bulgaria ori Româniadespre �supermarket� este echivalentul deschideriiunei rãni adânci, doldora de izolare, umilinþã ºi frustrare,în care imaginea supermarketului capãtã contururiparadiziace. Chiar ºi astãzi, dupã paisprezece ani, cândvãd la Luxemburg, Londra sau Roma supermarketurikilometrice, simt un vârtej pe care occidentalii îlasociazã doar zborului cu avionul. Vârtejul acestaeste unul real, de care trebuie sã se þinã seama, pentrusimplul motiv cã el existã. Pe de altã parte, în prezent,supermarketul nu este perceput în Balcani sau în Europade Est ca un termen peiorativ. Europenii candidaþi sebucurã de binefacerile supermarketului ºi, de exemplu,nu au nici o neliniºte identitarã mâncând la McDonald�s.Ei nu se gândesc cã acesta e un act de trãdare aeuroidentitãþii ºi au chiar lipsa de inspiraþie sã tratezehambugerul dinãuntrul pâinii ca fiind carne, ºi nu obucatã din noua ordine mondialã. Acest bun-simþ alcandidaþilor ar trebui sã fie apreciat ºi tratat ca uncâºtig al familiei europene extinse. Cred cã este unprilej de a spune, în acest context, cã, odatã ajunse pedrumul prosperitãþii, þãrile noastre vor fi un catalizatoral Uniunii Europene, o sursã de inspiraþie ºi de energie,dãtãtoare de soluþii, ºi nu o greutate pe umerii con-tinentului.

117Europa din noi

Apoi, intratul �într-o uniune politicã� nu este celmai bun argument adus fostelor þãri comuniste. Elecredeau cã tocmai au ieºit dintr-o �uniune politicã�.Ar fi mai bine sã li se spunã cã vor intra într-o lumecu valori comune, în care nu-i mai ameninþã nicitancurile unei puteri totalitare, nici demenþa unorlideri naþionali, nici machiavelismul politic care le-aprodus atâta dezamãgire în secolul XX. Aici maitrebuie adãugatã o nedumerire: care �uniune� politicã?Asistãm astãzi la o lipsã de unitate de vederi atât înNATO, cât ºi în UE ºi în Consiliul de Securitate alONU. Globalizarea funcþioneazã perfect: un spaþiudin Orientul Apropiat tulburã armonia dintre uneleþãri europene ºi SUA. Numai cã, în mod contrarpreviziunilor analiºtilor globalizãrii, tocmai þãrile sãracedin Est sunt cele ferme pe poziþia lor. Celelalte nu.Oare de ce? Din cauza prea multor supermarketuri?

Afirmaþia cã �marea lor temere a fost securitatea��este, poate, cea mai descurajantã: securitatea þãrilorest-europene nu a fost ºi nu este o �temere�, ci funda-mentul preocupãrilor noastre. Þãrile din aceastã partea continentului au fost lãsate într-o stare falimentarãde anii comunismului ºi au experimentat un traseuformidabil de fragil de-a lungul ultimelor sute de ani,din punctul de vedere al securitãþii naþionale. Traseula fost semãnat cu sute de mii de victime: bãrbaþi,femei ºi copii. Este un lucru sã vorbeºti despre astfelde �temeri� la Oslo, Madrid sau la Paris, ºi alt lucrusã abordezi acest subiect la Bucureºti sau Varºovia.Ceea ce e limpede însã, e cã toate destinaþiile amintitesunt parte a aceleiaºi familii. La noi în regiune estede-a dreptul instinctiv sã te preocupi, cu absolutã

118 Europa din noi

prioritate, de securitatea naþionalã ºi sã nu uiþi unde teafli, geografic ºi istoric. A numi acest lucru �temere�înseamnã a confunda foamea cu hrana.

În fine, privitã de la Bucureºti, afirmaþia ��iarSUA au tras ºi încã mai trag foloase de pe urmaacestor temeri� este una stânjenitoare. Dupã al DoileaRãzboi Mondial, þãranii români au organizat o rezistenþãarmatã în munþi, din proprie iniþiativã, în aºteptareaamericanilor, dar nu au fãcut-o pentru supermarketuri,ci împotriva dominaþiei sovietice. România a afirmatcã nu se aflã în situaþia de a alege între NATO ºi UEsau între Europa ºi SUA. Noi avem în mod egal ºinecesar nevoie de ambele, nu pentru �foloase�, cipentru a deveni o þarã modernã, prosperã ºi conectatã,adicã un sprijin, iar nu o greutate pentru familiaeuro-atlanticã. Apoi, nu este drept sã fim puºi sãalegem între membrii aceleiaºi familii. Noi am plãtitpreþul Cortinei de Fier cu speranþa nãruirii ei, iarfamilia euro-atlanticã ni s-a pãrut, în totalitate, unideal la care nu am încetat sã visãm, în proporþie de85% la scarã naþionalã.

Un ultim comentariu este cel legat de modul încare este perceputã uneori candidatura celor douãspre-zece þãri la UE. Criteriile de îndeplinit sunt limpezi ºibine înþelese, iar îngrijorarea ºi intransigenþa membrilorUniunii faþã de îndeplinirea criteriilor, perfect justificate.Uneori, însã, mi se pare cã atitudinea faþã de noi esteca ºi cum am fi fost chemaþi insistent, timp de 50 deani, sã venim în familie, dar am fi refuzat sistematicbinele, meritând acum din plin sã plãtim preþulîncãpãþânãrii noastre. Or, lucrurile nu au stat delocaºa. Situaþia cãreia i-am fãcut faþã a fost în afara ºi

119Europa din noi

împotriva voinþei noastre. România a fost ultima þarãcomunizatã, iar regele Mihai I � ultimul care a pãrãsitregiunea, la 3 ianuarie 1948. Dacã nu am venit înfamilie la timp, este din cauza geografiei, geopoliticiiºi istoriei, nu din cauza temerilor, foloaselor ºi asupermarketurilor.

Cum percepe opinia publicã din Occident reuni-ficarea Europei? Ca pe o sursã de îngrijorare. Daþi-mivoie sã vã împãrtãºesc o experienþã trãitã personal: lasfârºit de an 2002 am fost în vizitã în Franþa (încapitalã ºi în regiuni), ºi atât atitudinea mass-media, câtºi a opiniei publice denotau îngrijorare ºi scepticism,reþinere faþã de extinderea Uniunii Europene. M-amdus în satele din Pays Beaumontois ºi am propusoamenilor simpli, comunitãþilor locale o colaborareinocentã, generoasã, fructuoasã cu comunitãþi similaredin Transilvania. Rezultatul? Oamenii au ieºit literal-mente în stradã, fericiþi ºi generoºi faþã de o astfel deposibilitate. Au oferit tot ce aveau mai bun, tot ceºtiau, tot ce credeau ºi visau pentru a dura acest podimaginar între Pays Beaumontois ºi Transilvania. Iarseara, privind jurnalul de ºtiri, nimic nu i-a împiedicatsã fie din nou eurosceptici ºi îngrijoraþi de agriculturaunionalã de mâine.

Unirea Europei este un act istoric ºi geografic, nuelectoral. Ea este o nevoie identitarã, o chestiune dedestin, nu un obiectiv politic. Ea se face de la om laom, de la sat la sat, de la oraº la oraº, de la regiune laregiune, de la profesie la profesie ºi, uneori, de lacarte la carte.

Pentru noi, românii, primii ani ai noului mileniuau multe înþelesuri, aºa cum puþini au avut în ultimele

120 Europa din noi

decenii. Relativ recentele mutaþii ale lumii ne-au adusîn mijlocul unor majore preocupãri, analize, discuþii,arii de interes etc.

În ce raport cu Europa ºi cu lumea, în ce raport cunoi înºine ne gãsesc aceste mutaþii?

Despre raportul dintre România ºi vechiul continents-au spus multe. Cã geografic suntem europeni, cãistoric suntem aproape europeni, cã suntem pe punctulde a intra în Europa, cã nu am fost niciodatã altundevadecât în Europa, cã Europa însãºi nu mai e ce-a fost ºiaºa mai departe. Raportul nostru cu continentul-tatãnu a fost niciodatã simplu, dar azi a devenit aproapepasionant. Nici raportul dintre tradiþional ºi universalnu a fost absent din minþile istoricilor, analiºtilor,comentatorilor, liderilor de opinii, scriitorilor, elitelor,în general. Astãzi, globalizarea face ca acest raport sãdevinã acut, uneori dureros, alteori surprinzãtor, uneoriantagonic, alteori nu.

Renan a dat, în 1882, urmãtoarea descriere aNaþiunii1:

�Pãmântul furnizeazã câmpul pentru luptã ºi pentrumuncã. Omul oferã sufletul. (�) O naþiune este unprincipiu spiritual rezultat în urma complicaþiilorprofunde ale istoriei, este o familie spiritualã, nu ungrup determinat de configuraþia solului (�). O naþiuneeste un suflet, un principiu spiritual. Douã componentecare, în realitate, nu sunt decât una constituie acestsuflet, acest principiu spiritual. Una este în trecut,cealaltã este în viitor�.

1. Citat în Paul Claval, Geopoliticã ºi geostrategie, Editura Corint,Bucureºti, 2001, p. 58.

121Europa din noi

ªi totuºi, fãrã sã fie doar un �grup�, poporul estedeterminat în identitatea sa ºi de configuraþia solului,de plasamentul geografic, chiar ºi de climã (de exemplu,de diferenþele de temperaturã între varã ºi iarnã).Multe interpretãri privind caracteristicile populaþiilordin sud-estul Europei fac referire la psihologia ºicomportamentul nostru de grup, determinate de relaþiileprimordiale sãteºti, cele care ordoneazã viaþa de familieºi din comunitate. Or, toate aceste consideraþii aumare legãturã cu solul, cu poziþia geograficã ºi cuformele de relief.

Atât de trainicã este �moºtenirea noastrã de amintiri�,atât de înrãdãcinate obiceiurile (inclusiv cele psiho-logice), atât de legate de fiinþa noastrã sunt preocupãrilemodelate direct de �mediul înconjurãtor�, încât celelalteelemente care modeleazã viaþa noastrã, cele dobânditeprin civilizaþie, �comoditãþile fizice ºi morale�, cumle numea José Ortega y Gasset, pot, atunci când nusunt bine (sau la timpul lor) asimilate, sã se transformeîntr-un neajuns sau sã fie respinse de comunitate, cuironie sau cu violenþã.

Iatã ce spune Ortega y Gasset1 despre �achiziþiileumane�:

�Pânã ºi ceea ce ni se pare cum nu se poate maiizbutit ºi mai consolidat poate dispãrea în câtevageneraþii. Ceea ce numim «civilizaþie» � toate como-ditãþile fizice ºi morale, toate rãgazurile, toate refugiile,toate virtuþile ºi disciplinele de mult intrate în uz, pe

1. José Ortega y Gasset, Omul ºi mulþimea, Editura Humanitas,Bucureºti, 2001, p. 28.

122 Europa din noi

care obiºnuim sã contãm ºi care în fapt constituie unrepertoriu sau un sistem de certitudini pe care omulºi le-a fãurit în chip de plutã, în naufragiul iniþialcare este întotdeauna trãirea �, toate acele certitudinisunt certitudini incerte care, cât ai numãra pânã latrei, la cea mai micã neatenþie, le scapã oamenilordin mâini ºi se spulberã ca niºte nãluci�.

Poate greºesc, dar mi se pare cã raportul nostru cuEuropa, cel care se creioneazã în acest moment almersului lumii, seamãnã cu cel dintre �Naþiunea� luiRenan ºi �Civilizaþia� lui Ortega y Gasset. Numai cãapartenenþa noastrã la Europa nu se rezumã doar laasumarea unei liste de comoditãþi fizice ºi morale sau laîmpãrtãºirea unor valori. Aºa cum (de ambele pãrþi alefostei Cortine de Fier) prin �european� se înþelege adeseanumai �vest-european�, tot aºa ºi identitatea europeanãeste adesea confundatã cu �achiziþia umanã� europeanã.

Aº vrea sã revin o clipã la felul nostru de a fi, latrãsãturile pe care locul unde trãim le-a sãpat în noi.Giorgios Prevelakis, un bun cunoscãtor al sud-estuluiºi centrului Europei, are o interesantã privire asupraacestui subiect1:

��familia extinsã ºi satul, care nu este decât formaextinsã a comunitãþii familiale, constituie celula debazã a majoritãþii societãþilor balcanice tradi-þionale. Luptele pentru prestigiu ºi putere din sânulacestor comunitãþi creeazã un microcosmos politic.

1. Giorgios Prevelakis, Balcanii. Culturã ºi geopoliticã, EdituraCorint, Bucureºti, 2001, p. 99.

123Europa din noi

«Micropolitica» de sat este reluatã ºi, adesea, continuatãîn viaþa politicã de stat. Ea zãdãrniceºte eforturileintelectualilor de la oraº în vederea modernizãriiinstituþiilor politice�.

Prevelakis continuã analiza, care relevã simplitateaºi acurateþea cu care ni s-au �transmis� trãsãturi desute de ani1:

Cu ajutorul câtorva rude ºi/sau rude prin alianþã,familia poate oricând sã-ºi pãstreze autonomia eco-nomicã, pe când cooperarea cu persoane din afaracercului familiei este rareori necesarã ºi chiar reali-zabilã. Între membrii comunitãþii se desfãºoarã oanumitã competiþie pentru prestigiu social, prestigiuconferit de respectarea valorilor morale, între careprimeazã împlinirea îndatoririlor faþã de familie. Muncaoricãrui bãrbat, viaþa sa afectivã, obligaþiile sale capãtãsens numai în funcþie de acest mic grup. A-þipune energia, resursele ºi afectivitatea în serviciulunei persoane din afara grupului familial înseamnã acomite un soi de trãdare. Nepotismul este o datorie,nicidecum o greºealã, iar onoarea este opusã onestitãþiicanonice�.

Tot Giorgios Prevelakis crede cã identitãþile balcaniceau rãmas cu un conþinut tradiþional, acelaºi de-alungul evoluþiei lor moderne ºi contemporane, ºi cãceea ce s-a schimbat au fost numai formele elaboratede ideologiile occidentale: liberalism, naþionalism,comunism.

1. Ibidem, p. 100.

124 Europa din noi

Thomas Friedmann, jurnalist la New York Times,este ºi el preocupat de raportul dintre global (în cazulnostru european) ºi tradiþional (în cazul nostru naþional)1:

�Provocarea acestei ere a globalizãrii, atât pentru þãri,cât ºi pentru indivizi, constã în a gãsi un echilibru sãnãtosîntre conservarea spiritului de identitate ºi de comunitate,a sentimentului de «acasã» ºi respectarea regulilor deurmat pentru a supravieþui în sistemul globalizãrii�.

Raportul Sud-Estului european cu continentul întregnu este o chestiune inventatã de construcþiile europenepostbelice ºi nici o chestiune politicã, economicã,militarã ºi diplomaticã a anului 2003; el este rezultantamultor influenþe, unele istorice, altele geopolitice,altele pur ºi simplu geografice. Ceea ce pentru noi afost centru, pentru alþii a fost periferie2:

��în raport cu marile imperii sau spaþii de civilizaþiecare ºi-au întins aripa asupra acestei zone într-unmoment sau altul, fãrã excepþie, în fiecare caz, Balcaniiau fost plasaþi la «periferie»: periferie a Bizanþului,periferie a Occidentului, periferie a Imperiului Otomanºi a lumii islamice, în sfârºit, periferie a spaþiului deinfluenþã pe care Rusia a exercitat-o în Europa�.

Istoria contemporanã a Balcanilor ºi raportul lorcu Europa de astãzi mã fac sã mã gândesc la o anecdotãrelatatã de Ortega y Gasset3:

1. Thomas Friedmann, Lexus ºi mãslinul. Cum sã înþelegem globa-lizarea, Editura Fundaþiei Pro, Bucureºti, 2001, p. 64.

2. Cornel Codiþã, Balcanii. Ieºirea din trecut, Institutul de StudiiInternaþionale ºi Strategice (ISIS), Bucureºti, 1999, p. 11.

3. José Ortega y Gasset, op. cit., p. 18.

125Europa din noi

�Dialogul dintre orb ºi olog:� Cum îþi merge, mãi, om bun? îl întreabã orbul

pe olog. ªi ologul îi rãspunde orbului:� Cum vezi, prietene��.Trebuie sã fac o precizare: când vorbesc despre

depãrtarea dintre sud-estul ºi vestul european nu mãgândesc la dimensiunea concretã administrativã, econo-micã, politicã, financiarã, militarã pe care UniuneaEuropeanã ºi mecanismele ei o pun în miºcare pentruo Europã reîntregitã. Acest efort instituþional, politic,administrativ are concreteþe ºi este urmãrit dupã unplan bine cunoscut ºi democratic acceptat. Nu mãgândesc nici la dimensiunea instituþionalã a reîntregiriieuropene care se modeleazã sub ochii noºtri ca ostructurã europeanã nouã, legitimã, democraticã ºisupranaþionalã. La urma urmei, unul din sensurilemisiunii mele oficiale este acela de a milita pentruRomânia în spaþiul european ºi de a aduce Europa înspaþiul românesc. Perspectivele acestui demers mi separ încurajatoare, esenþiale, fascinante ºi am credinþacã el, demersul extinderii Europei unite, este o mareidee a omenirii.

În acest studiu eu mã refer la acea parte din fiinþaumanã, naþionalã sau continentalã care scapã clasificã-rilor sau demarcaþiilor, cea care face ca etnicul, tradiþia,limba, cultura, obiceiul, moravul, temperamentul,geografia ºi istoria recentã sã îi apropie atât de multpe cei depãrtaþi ºi sã îi deosebeascã atât de mult pe ceiapropiaþi.

Dacã Ortega y Gasset spunea cã �ideea de progresºi idealismul� sunt �douã din lucrurile cele mai detes-tabile� ºi cã vede în ele, �pesemne, cele douã mari

126 Europa din noi

pãcate ale ultimilor douã sute de ani, cele douã formemaxime de iresponsabilitate�, poate cã s-ar puteaspune � parafrazându-l � cã fascismul ºi comunismulsunt cele douã forme maxime de iresponsabilitate aleomenirii, în secolul XX. Dar dacã Balcanii ºi restulEuropei �au nevoie de dicþionare� pentru a se înþelege,sunt comunismul ºi fascismul singurele cauze ale fracturiipsihologice, istorice, geografice? Sau numai uneledintre cauze, poate nu necesar cele mai adânci?

Un analist politic român1 face o demarcaþie întrecele douã Europe, prin prisma religiilor sau con-fesiunilor:

�Creºtinãtatea occidentalã înseamnã binomul cato-licism-protestantism, multitudinea limbilor care sereclamã de la suportul lor latin sau care au fostputernic influenþate de latinã, separarea autoritãþilorspirituale de cea temporalã, supremaþia legii, plura-lismul social ºi existenþa unor colectivitãþi repre-zentantive, capabile sã-ºi exprime interesele la nivelpolitic, individual ca reper al libertãþii ºi fundamental construcþiei sociale. Toate aceste trãsãturi au fãcutdin Occident polul de iradiere a unui uriaº proiect demodernizare, care susþine Europa din zorii Renaºterii,pentru a continua ºi azi.�lumea ortodoxã, bazatã pe douã criterii tari � religiaºi limba. Limba este de data aceasta slavã, iarcreºtinismul ortodox este considerat aproape exclusivsub aspectele care-l separã de tradiþia catolico-protestantã.

1. Cornel Codiþã, �Balcanii ca spaþiu de ciocnire a civilizaþiilor�,în op. cit., p. 9.

127Europa din noi

Chiar dacã influenþatã în anumite proporþii de civilizaþiaoccidentalã, ortodoxia, ca sistem de civilizaþie, nueste bazatã pe individ ºi individualism, ci pe comunitate,ea nu a fãcut niciodatã ruptura decisivã dintre putereatemporalã ºi cea religioasã chiar dacã, pro forma, înspaþiul modernizãrii ei de secol al XIX-lea, a fostobligatã sã accepte aceastã separaþie, diferenþiereasocialã este incompletã ºi adesea «nenaturalã», iarsupremaþia legii impersonale, creaþie a formalismuluiinstituþional, nu a putut fi niciodatã asiguratã, în faþaconcurenþei «legii locului», a celor mai diferite tradiþiicare au rãmas vii, subminând modelul occidental,atunci când s-a încercat implantarea lui.În mod radical, lumea islamicã este diferitã de celelaltedouã spaþii de civilizaþie care au concurat pentruocuparea Balcanilor. Separarea puterii temporale decea religioasã este pur ºi simplu o blasfemie, modelelede organizare socialã nu au nimic de a face cu individu-alismul occidental ºi instituþiile sale � de la cãsãtoriela exprimarea libertãþii. Zeii, Profeþii ºi Legea nusunt diferite, ci de-a dreptul opuse, o opoziþie pe careistoria a consemnat-o cu sângele curs din abundenþãîn nenumãratele bãtãlii dintre armatele lumii musulmaneºi cele ale creºtinãtãþii, având ca loc predilect dedesfãºurare Balcanii�.

Cu certitudine, o Uniune Europeanã extinsã vatrebui sã rãspundã la diverse întrebãri, nu numai sãintegreze continentul din punct de vedere economic,financiar ºi cultural.

Jonathan Eyal, director de studii la RUSI � Londra,spune cã la sfârºitul lui mai 1991, comunitatea europeanãera speranþa viitorului, cã þãrile Europei de Est, ruinate

128 Europa din noi

de patruzeci de ani de experienþã comunistã, priveaucomunitatea europeanã nu numai ca o sursã de fonduride investiþie, dar ºi ca piaþã potenþialã, ca izvor decunoaºtere, temelia securitãþii lor viitoare. Anii dino-zaurilor erau sfârºiþi. Pactul de la Varºovia se prãbuºise,URSS dispãruse ºi NATO, o altã instituþie creatã deRãzboiul Rece, era preocupatã sã gãseascã noi stâlpide susþinere. Eyal susþine cã Europa nu a reuºit sãrealizeze o nouã structurã de securitate în 1990, darcã ar fi fost ºi greu s-o facã. Fapt este cã toate naþiunileºi naþionalitãþile cereau sã fie primite în consiliileeuropene, de la Maghreb la Vladivostok. În acestconcert de miºcãri, Balcanii s-au arãtat de la începutun caz aparte. Complexitatea problemelor locale, dife-renþa dintre aspiraþii ºi realitate, lipsa înþelegerii naturiiBalcanilor sunt, în concepþia autorului, câteva argu-mente în acest sens.

�Acum, când avem mintea cea de pe urmã, putemspune cã dominaþia sovieticã în istoria Europei de Esta fost efemerã. Crearea statelor-naþiune ca unicã unitateviabilã ºi de dorit a fost în mare mãsurã o ideeoccidentalã care a fãcut prãpãd în Balcani. Punct deîntâlnire a trei imperii multinaþionale ºi deþinând cãilenavigabile strategice europene, popoarele Balcanilornu au putut fi niciodatã separate în entitãþi naþionaleomogene.Moderaþia ºi consistenþa nu au fost niciodatã marivirtuþi balcanice. Experienþa Balcanilor a produs douãefecte: fiecare episod istoric e instrument politic ºi einterpretat ºi falsificat aºa cum ne aranjeazã mai bine;o obsesie a unitãþii naþionale � ca rezultat al istoriei,

129Europa din noi

statele balcanice sunt urmarea fãrâmiþãrii imperiilormultinaþionale. Regimurile comuniste ale Balcanilorau folosit naþionalismul ca sã-ºi legitimeze puterea.A inflama vechi dispute naþionaliste în regiune adevenit un mecanism pentru a devia atenþia publicãde la dificultãþile economice, un vehicul de mobilizatmasele. Astfel, xenofobia a atins noi înãlþimi exactsub puterea comunistã. Balcanii au rãmas societãþiesenþialmente agrare, când un sistem politic presupussã apere drepturile muncitorilor a fost adus de sistemulsovietic în 1945. Întreaga structurã a comunitãþilorsãteºti a fost distrusã ºi þãrani dezrãdãcinaþi au fostforþaþi sã populeze concerne industriale la margine deoraº. Astfel, prima generaþie de þãrani depopulaþi aurãmas nesiguri, expuºi pericolului: renunþând laoriginile lor þãrãneºti, ei au trebuit sã-ºi asume oexistenþã ºi un ethos urban. Acest factor a jucat un rolîn lipsa opoziþiei organizate în Bulgaria, România,Albania ºi Iugoslavia.Scopul implicit al fondatorilor istorici ai României afost sã se lepede de locul lor în Balcani ºi sã otransforme prin impunerea instituþiilor Occidentale.Pânã în ziua de azi, acest dor arzãtor îndreptat sprevest rãmâne puternic; nimic nu a fost mai respins decãtre intelectualii români decât slugãrnicia faþã deRusia, ceea ce se conecta explicit cu o poziþie moºtenitãde Est inferior.�1

Exerciþiul democratic implicã în mod sãnãtos dezba-teri, analize, largi confruntãri, toate benefice, deºiavând darul de a crea uneori confuzie, mai ales în Est.

1. Jonathan Eyal, Vicious Circle: Security in the Balkans, RoyalUnited Services Institute for Defence Studies � RUSI, Londra,1992, pp. 1, 5-6 ºi 11.

130 Europa din noi

În acelaºi timp, momentul mondial e puternic însemnificaþii. Nu numai continentul european se pregã-teºte de o mare schimbare structuralã, istoricã ºi cultu-ralã, tot mapamondul trãieºte ºocul unei restructurãri,al unei reevaluãri. Astfel, Sud-Estul european, izolatvreme de cinci decenii, are astãzi de fãcut gimnasticaadaptãrii nu numai la o nouã lume europeanã, ci la onouã lume pur ºi simplu. Acest nou ºi uimitor timp estedescris de ziarul La Stampa, cu ocazia vizitei în Canadaa papei Ioan Paul al II-lea, astfel: �Noul Mileniu a fostinaugurat cu douã scenarii contrastante: cel al multitu-dinii de pelerini veniþi la Roma pentru Marele Jubileu,pentru a trece pragul Porþii Sfinte care este Hristos,Salvatorul ºi Mântuitorul omului; ºi cel al teribiluluiatentat terorist de la New York, imagine a unei lumi încare pare sã prevaleze dialectica adversitãþii ºi a urii�1 .De la o bazã militarã reconvertitã în parc urban, SfântulPãrinte a lansat în anul 2002 întrebarea dramaticã:�Pe ce fundamente trebuie sã construim noua epocãistoricã generatã de marile transformãri ale secoluluiXX?�. În lunga noapte de la Downsview Park s-acântat ºi s-au spus rugãciuni în 18 limbi, inclusiv închinezã ºi mohawk, idiomul indigenilor din Canada.Pe imensa esplanadã de 130 hectare a fostei bazemilitare a fost înãlþatã o cruce de 55 de metri.

În acest timp� Pratica di Mare2, lângã Roma, estea doua bazã aerianã ca mãrime din Europa, 800 hectare,

1. �Via Crucis printre zgârie-nori�, în La Stampa, 29 iulie 2002ºi Il Messaggero, 28 iulie 2002, preluat de Mondorama, revistaRompres, 30 iulie 2002.

2. Informaþii preluate din La Stampa, 28 mai 2002, redifuzatede Mondorama, revista Rompres, 29 mai 2002.

131Europa din noi

5.700 de angajaþi; pentru summitul NATO din 28 mai2002, 6.000 de lucrãtori i-au refãcut look-ul; în celecinci ore ale summitului au venit 9.000 de persoane.Seamãnã cu filmarea la �Tunurile din Navarone�, nu-iaºa?

Ar fi incomplet sã amintim numai datele specta-culoase cu care noua realitate mondialã se autodefineºte.Uneori, noua realitate vine cu argumente foarteaplicate1:

�În ultimii 20 de ani, numãrul þãrilor care organizeazãalegeri s-a dublat, ajungând la 140, încât douã treimidin populaþia mondialã are o pondere însemnatã înprocesul alegerilor liderilor. Atunci, de ce nu nebucurãm? De ce avem impresia cã lucrurile nu s-auschimbat? Rãspunsul se datoreazã, pe de o parte,faptului cã aceste reforme nu au constituit unpanaceu � nu au generat pace ºi prosperitate în modinstantaneu �, iar pe de altã parte, pentru cã numaialegerile în sine nu înseamnã democraþie.Peste 60 de þãri au sãrãcit în ultimul deceniu, înparalel cu o expansiune a pieþelor, democraþiei ºi cucea mai mare creºtere economicã înregistratã vreodatãîn lume. Dacã se continuã actuala tendinþã, cel puþin33 de þãri nu vor putea atinge nici jumãtate din celeopt obiective convenite internaþional. (�)Practic, existã mulþi lideri aleºi care acþioneazã ca ºicum democraþia ar înceta imediat dupã închiderea

1. �Manifest în favoarea unei adevãrate democraþii�, articol semnatde Mark Malloch Brown, administrator al ProgramuluiNaþiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), El Pais, 24 iulie2002, preluat de Mondorama, revista Rompres, 25 iulie 2002.

132 Europa din noi

birourilor electorale, cãlcându-ºi în picioare opozanþiipolitici ºi rãmânând surzi la nevoile ºi aspiraþiile celorcare i-au votat, mai ales ale sãracilor. La fel cum, demulte ori, opoziþia nu se aratã dispusã sã accepterezultatele legitime, sfidându-i pe învingãtori nu dinscaunul de parlamentar, ci de pe stradã�.

Sã ne întoarcem pentru încã o clipã în Europa, lacele douã pãrþi care se vor uni, ºi sã ne întrebãm dacãele se vor putea ºi concilia, ºi cum? Estul trebuiesã-ºi facã temele, iar Vestul trebuie sã ajute materialpentru un Est cu temele fãcute. Este însã oare totulatât de simplu?

Mai întâi Estul: iatã cum se prezintã el la întâlnireaistoricã de dupã ridicarea Cortinei de Fier:

�Toate statele Europei de Est erau în 1989 mici,nesigure, înconjurate de inamici istorici, cu lungitradiþii de ciorovãialã ºi chiar mai lungi amintiriistorice. Paradoxal, revoluþiile din 1989 au încurajatde fapt credinþa cã statele din regiune au acþionat launison. În ºase luni, masele au înãlþat baricade laPraga, Budapesta, Bucureºti ºi Sofia. O vastã maºinãriea Securitãþii s-a fãrâmiþat în faþa rândurilor demonstran-þilor ºi revoluþiile au adus o colecþie pestriþã de eroi.Un electrician din Gdañsk devine preºedintele Poloniei,un dramaturg devine ºeful statului cehoslovac. Pânã ºiîn România, þara care a fãcut excepþie de la regulã,având miºcare violentã, Occidentul a vãzut evenimenteaºa cum el le-a vrut sã fie�1.

1. Jonathan Eyal, op.cit.

133Europa din noi

Iar acum Vestul:

�Hipertrofierea preocupãrii pentru «unelte», industria-lizarea ºi chiar societatea postindustrialã atacã corozivnu doar libertatea individului, ci însãºi identitatea sasocialã, culturalã ºi spiritualã. Temelia însãºi a civili-zaþiei occidentale este supusã unei erodãri grave.Numele ei este alienare. Înainte chiar de a se aºezacomod într-o epocã de «academism», civilizaþiaoccidentalã s-a pus din nou în miºcare, cãtre o nouãmutaþie culturalã�1.

Este neîndoios cã mecanismele administrative,instituþionale ºi cele politice, împreunã cu societateacivilã ºi suportul naþiunilor europene, vor desãvârºireîntregirea continentului. Pentru a-l vedea întreg,societatea europeanã ar trebui nu numai sã reclameunitate, ci sã o ºi facã. Iatã cum vorbea Henry Kissingerdespre �societatea� care îºi meritã numele:

�Proba unei societãþi este datã de posibilitatea ei dea-ºi subordona diferenþele de opinie urmãririi unorobiective comune ºi de capacitatea ei de a nu uita casocietãþile prosperã ca urmare a reconcilierii, nu caurmare a conflictelor pe care le întreþin�2.

Conflictele nu sunt însã numai de naturã politicã,economicã sau militarã. Diferenþa de înþelegere a unui

1. Cornel Codiþã, �Balcanii ca spaþiu de ciocnire a civilizaþiilor�,în op. cit., p. 11.

2. Henry Kissinger, Diplomaþia, trad. rom., Bic ALL, Bucureºti,1998, p. 604.

134 Europa din noi

fenomen, a unei afirmaþii sau a unei vederi poatedeclanºa sau întreþine un conflict anevoios. Dovadã,povestea cu supermarketul de la începutul conferinþei.

Europa se va întregi. În ce lume va vieþui ea,însã?

Voi încerca sã rãspund la aceastã ultimã întrebareprin douã texte adresate responsabililor Pãmântului:

Primul text este apelul de la sfârºitul anului 2002al papei Ioan Paul al II-lea1:

�El cere responsabililor Pãmântului sã facã un efortde inteligenþã, curajos, îndrãzneþ, pentru a trece pesteo viziune definitiv depãºitã ºi nepotrivitã relaþiilordintre state, din vremurile moderne. El cere sã semeargã dincolo de dreptul internaþional consolidatpentru a cãuta noi moduri de convieþuire, de cooperare,de dialog, de respect al demnitãþii tuturor protagoniºtilorscenei internaþionale, cãrora sã se înceapã sã li serestituie credibilitatea ºi autoritatea la Naþiunile Unite�.

Al doilea text se referã la o scrisoare2 de la doicopii din Guineea, Yaguine Koita ºi Fodé Tounkara,de 14 ºi, respectiv, 15 ani, care au murit îngheþaþi întrenul de aterizare al unui avion Sabena ce mergea dela Conakry la Bruxelles, încercând sã ajungã în Europa.Cei doi copii îngheþaþi la minus cincizeci de grade aufost gãsiþi lipiþi unul de altul strângând la inimã oscrisoare care începea aºa:

1. Fragment din articolul �Papa, un pacifist original�, în cotidianulitalian Avvenire, 13 februarie 2003, trad. rom. în Mondorama,revista Rompres, 15-17 februarie 2003.

2. Libération, 5 august 1999.

135Europa din noi

�Excelenþele Voastre, Domnilor Membri ºi Respon-sabili ai Europei, avem onorabila plãcere ºi mareaîncredere de a vã scrie aceastã scrisoare pentru a vãvorbi de obiectivul cãlãtoriei noastre ºi de suferinþanoastrã, copiii ºi tinerii din Africa. Vã implorãmpentru dragostea faþã de frumosul dumneavoastrãcontinent (...). În plus, pentru iubirea ºi prieteniaCreatorului nostru «Dumnezeu», Atotputernicul, carev-a dat toate bunele experienþe, bogãþii ºi puteri de aconstrui bine ºi de a organiza bine continentul nostrupentru a deveni cel mai frumos ºi mai admirat prietenal celorlalte (...)�.

Ce pãrere aveþi despre aceastã scriere, domnuleCehov? Dar dumneavoastrã, domnule Churchill?!

137Minoritatea rroma în România ºi în sud-estul Europei

Minoritatea rroma în Româniaºi în sud-estul Europei1

5 iunie 2003

Doamnelor ºi Domnilor,

Este, într-adevãr, o plãcere ºi un privilegiu sã fiuastãzi aici.

Ca român, consider cã este un privilegiu sã mãadresez domniilor voastre, fiindcã þara mea încã maiplãteºte consecinþele a patruzeci de ani de izolare ºide dictaturã care au fãcut din România o þarã ieºitãdin comun, chiar ºi înãuntrul blocului comunist. Maiplãtim ºi consecinþele unor alþi zece ani în care, niciþara noastrã, nici regiunea, nici continentul nu au ºtiutprea bine ce sã facã din �minoritatea din spateleCortinei de Fier� a continentului.

Ca membru al Familiei Regale, este o plãcere sãfiu cu domniile voastre astãzi, fiindcã asum o poziþieieºitã din comun ºi surprinzãtoare, aceea de a reprezenta

1. Conferinþã þinutã de principele Radu la Chatham House, Londra,la 5 iunie 2003, la Institutul Francez de Relaþii Internaþionale(IFRI) în decembrie 2003, precum ºi la Parlamentul din Helsinki,în septembrie 2003.

138 Europa din noi

ºi pe regele Mihai, ºi autoritãþile unei þãri care nu esteo monarhie. Dar acesta este numai în aparenþã unparadox. De fapt, este un semn de maturitate a demo-craþiei româneºti, un semn de curaj, de clarviziune ºide creativitate a oamenilor politici români de astãzi,ºi al societãþii româneºti, ca întreg.

În fine, sunt în mod special bucuros sã mã adresezvouã ca sud-est-european, fiindcã ceea ce se iveºte înacest fascinant proces de reunificare europeanã estealcãtuit nu numai din chestiuni excepþional de impor-tante, numeroase încercãri cruciale, dar ºi lipsã decomunicare, frustrare, necunoaºtere ºi superficialitate.

Chestiunea rroma nu este, prin urmare, singuracare trebuie sã fie mai bine cunoscutã ºi înþeleasã.Astfel ar trebui sã fie întreaga regiune în care aceastãminoritate trãieºte, dacã vrem într-adevãr sã construimo Europã unitã. Fiindcã lãrgirea Uniunii Europene nuînseamnã numai extinderea teritoriului ºi o binevoitoaretolerare a unei culturi ºi civilizaþii strãine, ci o reunificareîn termeni geografici, istorici ºi culturali.

Acelaºi lucru este aplicabil ºi minoritãþii rroma:rezolvarea acestei probleme cere o mai bunã cunoaºterea subiectului, eliminarea a ceea ce este prost perceputºi, mai presus de orice, acceptarea în mintea noastrãcã aceastã realitate este inevitabilã, cã ea nu este unsubiect politic stânjenitor, ci un fapt al continentului.Existenþa minoritãþii rroma nu trebuie vãzutã ca ocomplicaþie în plus adusã de procesul de lãrgire aUniunii Europene ºi, în nici un caz, ca un alt preþ pe caretrebuie sã-l plãtim pentru nãruirea Cortinei de Fier.

În ultimele luni, datoritã cãlãtoriilor mele numeroase,am realizat cât de diferit se vãd lucrurile din diversepuncte de pe glob. Am înþeles cã geografia joacã, în

139Minoritatea rroma în România ºi în sud-estul Europei

sistemul internaþional, un rol mult mai mare decâteram tentaþi sã credem la sfârºitul secolului trecut.

Aºadar, acest magic prefix �geo� pe care îl ataºãmastãzi cu uºurinþã la orice (politicã, strategie, culturã)este departe de a-ºi fi epuizat resursele. El ar maiputea fi ataºat, ca o pereche de ochelari de vedere, înfaþa ochilor multor altor ºtiinþe sau preocupãri umane.Ar fi, poate, folositor sã vorbim altã datã, la ChathamHouse, despre subiecte surprinzãtoare, cum ar fi �geopa-triotism� sau �geostrategia disimulãrii�.

Dacã acceptãm cã sud-estul Europei este un subiectparadoxal, ar trebui sã facem la fel ºi cu minoritatearroma. Nu numai cã ambele subiecte sunt situate înaceeaºi arie geograficã, dar existenþa amânduroraafecteazã acelaºi centru nervos al creierului vest--european.

Cãlãtorind aproape în fiecare sãptãmânã cãtre unalt oraº al Europei, pot sã constat cã lucrurile aratãdiferit vãzute de la Varºovia, Bucureºti, Lisabona,Londra, Paris, Sofia, Dublin sau Roma. Aceastã diver-sitate de puncte de vedere, mentalitãþi, ignoranþã,culturi, prejudecãþi, interese nu este numai o comoarã.Este ºi o problemã. ªi ea priveºte ºi sud-estul Europei,ºi minoritatea rroma.

Am spus mai devreme cã sud-estul Europei, ca ºiminoritatea rroma, sunt douã subiecte paradoxale. Arfi înþelept sã nu evitãm sau sã dispreþuim acest paradox,ci sã-l explicãm.

Poate vã amintiþi de faimosul dramaturg italianal secolului XX, Luigi Pirandello. În scrierile sale,Pirandello analiza fiinþa umanã în jurul a trei �puncte�:aºa cum este, aºa cum pare, aºa cum vrea sã fie. Nupot sã mã împiedic sã nu mã gândesc cât de relevantã

140 Europa din noi

este aceastã împãrþire pentru cele douã chestiuni:Europa de Est ºi minoritatea rroma.

Karl von Clausewitz1 spunea cã rãzboiul are întot-deauna o dezvoltare neprevãzutã, exact ca un pendulsuspendat între trei magneþi egali, situaþi la o distanþãegalã faþã de pendul: în ciuda forþelor fizice egaledezvoltate de magneþi, pendulul se miºcã neprevãzut.

Dupã pãrerea mea, neprevãzutul chestiunii rromase înconjurã de urmãtorii trei �magneþi�:

� faptele legate de minoritatea rroma (istorie ºi realitateastãzi), corespunzând cu �aºa cum este� al luiPirandello;

� stereotipurile ºi imaginile create în jurul romilor,corespunzând cu �aºa cum pare� al lui Pirandello;

� felul în care romii se vãd ei înºiºi, corespunzândcu �aºa cum vrem sã fim� al lui Pirandello.

Se poate observa uºor cã cei �trei magneþi� se potaplica chestiunilor legate de populaþiile din Balcani,chestiunilor legate de þãrile candidate la UE din centrulºi sud-estul Europei ºi, de ce nu?, oricãror chestiunilegate de cooperare, integrare sau globalizare.

Aºa cum vrem sã fim

Am invitat la Palatul Elisabeta, reºedinþa noastrãdin Bucureºti, pe un tânãr domn aparþinând minoritãþiirroma, membru în Parlamentul României, ºi l-am

1. Analist, strateg politic ºi militar, faimos pentru studiile saledespre istoria relaþiilor internaþionale ºi despre arta rãzboiului.Ideile se regãsesc în A. Beyerchen, �Clausewitz, Nonlinearityand the Unpredictibility of War�, Gândirea militarã româneascã,nr. 4, iulie-august 2000, pp. 147-163.

141Minoritatea rroma în România ºi în sud-estul Europei

rugat sã-mi spunã ceea ce ar vrea el sã vã spun eudomniilor voastre.

Deputatul român mi-a spus cã poporul rroma esteenigmatic. Ceea ce sunã frumos ºi romantic. Dar s-arputea sã fie ºi mai mult: s-ar putea sã fie o realitatecare ar merita analizatã. El a continuat spunându-micã poporul rroma este enigmatic chiar ºi pentru elînsuºi. Aceasta sunã mai complicat politic ºi filosofic.

Mi-a mai spus cã acest popor enigmatic are o mietrei sute de ani, reuºind sã supravieþuiascã fãrã limbãscrisã. Ceea ce este o caracteristicã importantã, careface ca romii sã fie diferiþi de aproape oricare altpopor de pe pãmânt. Mi-a mai spus cã romii comunicãprin suflet ºi sânge (temperament) mai mult decât princuvinte, ºi cã aceasta îi face sã nu-ºi poatã ascundeidentitatea, oricât de inteligenþi sau de educaþi ar fi.Se poate observa cã musafirul meu punea educaþia înopoziþie cu sinceritatea.

Tânãrul deputat român se considerã aparþinândunui mare popor, o viziune despre romi pe care oîmpãrtãºea ºi lordul Menuhin. Yehudi Menuhin spuneacã omenirea datoreazã þiganilor ºi evreilor ultimeledouã milenii de creativitate în muzicã.

Pentru romi, cel mai preþios dar de la Dumnezeueste Pãmântul. Este o afirmaþie mai uºor de înþeles înBalcani ºi în centrul Europei decât în Europa de Vest.ªi aceasta pentru cã în þãrile din regiunea noastrãsemnificaþia pãmântului ºi a existenþei lui Dumnezeueste mai simplã ºi mai lipsitã de prejudecãþi decât esteîn vestul european.

Pãmântul este un dar, cel mai de preþ, dar pãmântuleste de asemenea o sursã de libertate care-þi dã dreptul

142 Europa din noi

sã îl traversezi în lung ºi în lat, ca o expresie alibertãþii. Romii þinuþi într-un teritoriu dat înseamnãfiinþe încarcerate.

Dumnezeu a dat oamenilor pãmântul ca un dar,împreunã cu libertatea de a se miºca. Dumnezeu nu afixat frontiere. Omul a trasat limite ºi obstacole. Straielecolorate purtate de romi ilustreazã personalitatea lor,dorinþa lor de libertate, spune musafirul meu. Romiidau o importanþã cu totul particularã lui Dumnezeu,Femeii ºi Copilului. Ce are importanþã pentru ei nueste valoarea pãmântului sau a aurului, ci cultul funda-mental al familiei (care trebuie sã fie numeroasã dinprincipiu) ºi ideea de planning familial îi supãrã foartemult. Ei gãsesc o plãcere sublimã în a se întâlni cuîntreaga familie, cu toþi numeroºii ei membri.

Tânãrul meu interlocutor mi-a reamintit cã romiiau fost eliberaþi din sclavie în a doua jumãtate asecolului XIX ºi cã, de atunci, nimeni pe acest pãmântnu s-a gândit la o strategie de a da vieþii lor un scop,un loc, o mânã de ajutor. Pânã la jumãtatea secoluluiXX au fost subiecþii unor practici de exterminare. Aºputea adãuga cã aceste practici au culminat cu Holoca-ustul sau, cum numesc romii în limba lor aceastãatrocitate, porjamos.

În ceea ce priveºte populaþia rroma din România, eaa fost subiectul unui fenomen de segregare între 1950 ºi1989, apoi de marginalizare socialã, între 1990 ºi 2000.Totuºi, ultimii zece ani au adus o îmbunãtãþire poten-þialã, fiind recunoscutã oficial ca minoritate în România.

Dar, tot în aceastã perioadã, romii au coborât înmajoritatea lor sub nivelul sãrãciei. Dupã pãrereainvitatului meu, Occidentul ar trebui sã înþeleagã

143Minoritatea rroma în România ºi în sud-estul Europei

motivele pentru care ei se comportã aºa cum o fac.Mai mult, tânãrul membru al Parlamentului românmi-a spus cã nu trebuie sã le cerem romilor ceea ce einu au cum sã dea. El crede cã Europa nu le-a datnimic timp de 1300 de ani. ªi cã, în conformitate cuînvãþãturile lor, cineva trebuie sã dea ºi apoi sã cearã.

Am întrebat de ce, în opinia lui, poporul rroma acolindat pãmântul timp de 1300 de ani ºi nu a dezvoltatniciodatã o limbã scrisã. Mi-a rãspuns cã din cauzalipsei de organizare armatã. Am întrebat de ce nu auavut organizare armatã. Mi-a rãspuns cã legãtura debazã a membrilor acestui popor este credinþa, iarDumnezeu nu a creat nici o armatã. În al doilea rând,castele au fost forma lor de organizare socialã, iar înafara castei respective nu au existat niciodatã conflicte.În acelaºi timp, Staborul1 nu judecã oamenii, ci îipune împreunã. O astfel de instituþie este capabilã sãevite conflictele, sã sublinieze cu înþelepciune cã ceeace s-a întâmplat nu mai poate fi întors ºi sã previnãconflictele, fãcând armata inutilã.

Am continuat prin a discuta de ce romii nu suntintegraþi în România. Mi-a spus cã principala cauzãeste sãrãcia. A doua: educaþia (ei au fost educaþi cuforþa, un tip de educaþie pe care nu au vrut-o, întimpul regimului comunist). Soluþia lui la sistemul deeducaþie al statului este: diferite forme neguver-namentale de integrare, care sã respecte identitatea ºivalorile lor, atrãgându-i astfel încât sã nu se simtãdiscriminaþi. Ce alimenteazã discriminarea? � am între-bat eu. ªi mi-a rãspuns: prejudecãþile ºi stereotipurile

1. Întâlnire publicã pentru reconciliere.

144 Europa din noi

majoritãþii, delincvenþa romilor înºiºi ºi atitudinea lorde zi cu zi, care îi deranjeazã pe ceilalþi prin extra-vaganþa ei.

Aºa cum este

Prima documentare istoricã atestând existenþacomunitãþii romilor apare în anul 1068, în timpulImperiului Bizantin.

Romii au primit diverse nume de la diferitele popoarecu care au avut contacte: �arami� (armean, pãgân),�faraontseg� (gloatã), �bohemien� (din Boemia),�tartares� (tãtar), �gypsy� (egiptean), �saracin� (arab),�athinganoi� (þigan). Au existat câteva teorii divergenteprivind locul lor de origine. Unii experþi au crezut cãromii vin din Egipt, în special din cauza culorii maiînchise a pielii. Astãzi, însã, existã aproape un consensfaþã de opinia cã ei îºi au originea în nord-vestulIndiei, în provincia Punjab, aºa cum aratã omul de ºtiinþãZoltan Barany, din SUA, în cartea sa Þiganii din estulEuropei: schimbare de regim, marginalizare ºi etnopo-liticã1. Este sigur cã migraþia romilor cãtre Europa,ca ºi a altor grupuri etnice, a fost gradatã, cu opriri înGrecia, Bulgaria, Serbia, România. Cuvântul �rrom�,de la grecescul romaios, nume dat locuitorilor ImperiuluiRoman, iar dupã creºtinizare, pânã la cãderea Imperiuluicreºtin din Bizanþ, împreunã cu �sinto�, romii dinaria germanicã, ºi �kalo�, romii din aria hispanicã,definesc o comunitate etnicã transfrontalierã, cu o limbãºi culturi distincte.

1. Z. Barany, The East European Gypsies: Regime Change,Marginality and Ethnopolitics, Cambridge University Press,Cambridge, 2002.

145Minoritatea rroma în România ºi în sud-estul Europei

Nu au existat studii româneºti despre romi înaintede 1837, când Universitatea din Berlin i-a cerut savan-tului ºi politicianului moldovean Mihail Kogãlniceanusã scrie un studiu despre ei. Lapidare, sursele confirmãindiferenþa elitei româneºti faþã de destinul robilor.Despre romii din România existã numeroase consemnãriale cãlãtorilor strãini. În schimb, ei sunt atestaþi, subaspect juridic ºi social, doar ca robi domneºti,mãnãstireºti sau boiereºti, încã din primele documenteale cancelariilor Þãrilor Române (3 octombrie 1385).Timp de câteva secole, romii vor suporta în ÞãrileRomâne un tratament similar cu instituþia sclaviei dinImperiul Bizantin.

Grupaþi pe þinuturi, coordonaþi de �bulucbaºi�,subordonaþi hatmanului sau vornicului de þigani, dupãlegile þãrii, romii erau consideraþi în sfera bunurilormiºcãtoare, vânduþi ori dãruiþi, servind ºi ca unitatede schimb. Se putea vinde chiar o �jumãtate� de rob,adicã jumãtate din numãrul copiilor care i s-ar ficuvenit unuia dintre soþi.

Colapsul sistemului feudal avea sã determine ºi înRomânia modernã abolirea sclaviei þiganilor: înMoldova, la 1844, robii domneºti ºi mãnãstireºti, la1855, robii boiereºti; în Muntenia, la 1847, robiidomneºti ºi mãnãstireºti, la 1856, robii boiereºti.Chiar dacã robia a fost desfiinþatã, programul reformistal paºoptiºtilor ºi al guvernelor care au urmat nu acuprins ºi chestiunea emancipãrii, a integrãrii socialea romilor. Dacã în timp, statutul þãranului român afost îmbunãtãþit sistematic, pentru romi, dupã dezrobireajuridicã din 1856, absenþa unei elite care sã le reprezinteinteresele a dus la revenirea la situaþia anterioarã.

146 Europa din noi

Dupã abolirea sclaviei, mulþi dintre ei s-au întors lalocurile de sclavie, oferindu-se singuri spre vânzare.

Pentru a supravieþui, cei mai mulþi romi au fostconstrânºi sã se separe de majoritate ºi sã dezvolte o�culturã a sãrãciei� ºi o �culturã a ruºinii�, excludereasocialã a þiganilor a creat, în timp, un importantdecalaj socio-cultural între populaþia majoritarã ºicomunitatea rroma. Încercãri de organizare s-au fãcutîn perioada de dupã dezrobire, iniþiindu-se structurareape bresle, dar industrializarea începutului de secol XXa fãcut inutil acest demers.

În perioada interbelicã se constatã o oarecare îmbunã-tãþire a situaþiei romilor, îndeosebi între 1934 ºi 1939,când, sub patronajul unor instituþii ºi personalitãþi alevremii, Societatea generalã a romilor a editat revisteproprii, cãrþi, a avut 784.793 de cotizanþi ºi, în general,a militat pentru drepturile etniei.

Deceniul al patrulea al secolului trecut avea sã fie,însã, cumplit pentru foarte mulþi þigani. În noiembrie1940, Ministerul de Interne, la recomandarea Minis-terului Sãnãtãþii, interzisese þiganilor �nomazi� depla-sarea, pe motivul cã transmit tifos. În anul urmãtor,un recensãmânt secret numãra 208.700 de þigani1, desprecare se spunea cã ar contamina �rasa româneascã�.Un decret din 1942 trasa liniile spolierii ºi desemnacriteriile de deportare pentru þigani. S-a început princonfiscarea bunurilor, prin Centrul Naþional de Roma-nizare. Apoi s-au raþionalizat alimentele, iar þiganii�amorali� au fost expediaþi la munci publice înTransnistria. Þiganii �nomazi� au fost primii atinºi

1. Helsinki Watch, nr. 3, 1994.

147Minoritatea rroma în România ºi în sud-estul Europei

de persecuþii. Preºedintele Consiliului de Miniºtri aordonat deportarea lor în Transnistria pe ºatre. O altãcategorie, �semi-nomazii�, a fost ºi ea selectatã pentrudeportare. La 11 august, Inspectoratul General scriaministrului de Interne cã deportarea romilor nomazi,decretatã la 1 mai, era aproape terminatã, prin faptul cã84% dintre ei ajunseserã în Transnistria. Au urmat romii�sedentari�. Unul din criteriile de deportare era absenþabunurilor, dar proprietatea unui teren sau a unei casenu i-a putut scãpa pe mulþi de deportare. Evacuarea aînceput la 12 septembrie 1942. În opt zile, 30.176 deromi sedentari au fost duºi în Transnistria. Comisiaromânã pentru victimele Holocaustului a estimat cãaproape 36.000 de þigani ar fi murit în Transnistria,dar alte estimãri propun o cifrã cu mult mai mare1 .

Pânã prin anii �60, egalitarismul perioadei comunistea permis romilor reprezentãri identice minimale (muzica înlimba rromani, cãrþi etc.), un relativ acces egal la resurseºi servicii sociale, fapt care a dus la o îmbunãtãþiresemnificativã a statutului lor socio-economic. Mobilitateasocialã a creat premisele constituirii unei elite care, pede o parte, era integratã culturii majoritare, iar pe de altãparte, reprezenta, în chip tacit, modele de referinþãpentru etnia rroma. Din punct de vedere cultural ºisocial, romii erau consideraþi o �subculturã� parazitarã,un grup social marginal.

În ultima decadã a perioadei comuniste din România,romii �au beneficiat� de pactul dintre România ºi

1. V. Achim, Þiganii în istoria României, Editura Enciclopedicã,Bucureºti, 1998, pp. 141-143; Radu Ioanid, The Holocaustin Romania: The Destruction of Jews and Gypsies Under theAntonescu Regime, 1940-1944, Ivan R. Dee, Chicago, 2000,pp. 225-237; Z. Barany, op. cit., p. 106.

148 Europa din noi

Republica Federalã Germania. Începând cu anii �80,germanii puteau emigra în RFG, dar statul germanplãtea taxe pentru fiecare bãrbat, femeie sau copilemigrat, înþelegere cunoscutã sub numele de �vânzareasaºilor�. Statul a confiscat casele saºilor ºi i-a încurajatpe romi sã se mute în ele.

Dupã colapsul economic din anii �80, excluderearomilor de pe piaþa muncii s-a generalizat ºi s-a adâncitruptura dintre populaþia majoritarã ºi cea rroma, faptece au dus la proliferarea manifestãrilor rasiale.

La scurtã vreme dupã rãsturnarea regimului dictaturiicomuniste, romii au fost recunoscuþi ca minoritatenaþionalã. Deºi acest lucru a presupus câºtigarea unordrepturi politice ºi civile, deterioarea situaþiei loreconomice ºi sociale a continuat. Tranziþia înspreeconomia de piaþã i-a afectat foarte mult, întrucâtlipsa forþei de muncã calificate a dus la o ratã ridicatãa ºomajului în rândul populaþiei rroma.

Diferite comunitãþi de romi (din cele circa 40existente) au înfiinþat numeroase formaþiuni politice ºiorganizaþii civice. La 25 aprilie 2000, Guvernul româna aprobat o Strategie Naþionalã de Îmbunãtãþire aSituaþiei Romilor, un program pe zece ani care îºipropune ridicarea nivelului social ºi economic al romilorºi integrarea lor în societate.

Consilierul meu a vizitat o comunitate rroma înafara unei localitãþi din centrul României. El adescoperit un univers pentru a cãrui descriere cuvintele�ghetou� sau �marginalizare� pãreau reci ºi nesem-nificative. Casele sunt fãcute din pãmânt ºi suntacoperite cu cartoane groase sau bucãþi de lemn, þinutedrept acoperiº de câte doi bolovani legaþi cu sârmã,peste vârful casei.

149Minoritatea rroma în România ºi în sud-estul Europei

Fiecare dintre capii de familie a vrut sã aratevizitatorilor cât de rãu o duce. Aflaþi la margineacetãþii, aceºti oameni spun cã îºi doresc câteva lucruri:un loc de muncã pentru fiecare dintre cei capabili sãmunceascã, dacã nu � doar pentru capul familiei, olocuinþã decentã, educaþie ºi hranã pentru copii. Nuºtiu cine sunt, nu-ºi cunosc istoria, nu-i intereseazã cãau fost sclavi sute de ani, nu mai practicã nici omeserie tradiþionalã, nu ºtiu de ce trebuie sã voteze odatã la patru ani. Talentul lor nu se mai evidenþiazã îndans sau muzicã, acrobaþie sau vrãjitorie, ci în arta dea supravieþui. În anul 2003, aºa aratã o bunã parte dincomunitatea rroma, peste tot în Europa Centralã ºi deEst, ºi nu numai.

Realitatea crudã nu a conturat însã doar dorinþefrumoase în mintea lor. Mulþi dintre ei vor sã-ºi procurebunuri cât mai uºor cu putinþã, pe seama societãþii.Este demn de semnalat prezenþa, la unii indivizi sau launele comunitãþi, a unei subculturi a feloniei, a delictuluiminor, tentaþia de a încãlca legea, de a disimula, de ase adapta ºi parazita.

Aºa cum pare

În cartea sa Lupta pentru controlul identitãþii1 , IanHancock vorbeºte despre stereotipuri ºi prejudecãþiprivitoare la romi. El pretinde cã existã doar o vagãînþelegere a identitãþii rroma printre ne-rroma.Aceastã lipsã de înþelegere, scrie el, este datoratã unei

1. I. Hancock, The Struggle for the Control of Identity, http://www.othervoices.org/2.1/hancock/roma.html.

150 Europa din noi

1. În studiul �Romania and European Integrations�, http://www.austega.com/florin/ROMANIA.html

combinaþii de motive diferite: fiinþa lor este asociatãcu cucerirea islamicã asupra unei pãrþi a lumii creºtine;culoarea pielii, a cãrei nuanþã mai închisã este legatãde ideea de pãcat; faptul cã valorile culturii rroma nuîncurajeazã relaþia cu ne-romii ºi creeazã suspiciuniprintre cei astfel excluºi; faptul cã romii nu au teritoriusau putere economicã, politicã sau militarã; ºi, desigur,faptul cã sunt þigani, adicã leneºi.

Hancock spune cã prejudecãþile lumii vestice faþãde romi sunt datorate, de asemenea, faptului cãoameni care nu au cunoscut un rom în persoanã nicio-datã în viaþa lor nu ezitã sã vorbeascã în detaliu desprecum aratã ºi trãiesc romii. Imaginea pe care europeniio au este jumãtate negativã ºi jumãtate romanticã.Rãspândirea informaþiilor false poate trece, uneori,drept înþelepciune. De exemplu, existã o foarte rãspân-ditã idee cã romii urãsc apa ºi spãlatul, ceea ce nu estenumai inexact, dar s-ar putea aplica cu brio ºi altorpopoare. Sã nu uitãm cã popoare respectabile, membrefondatoare ale Uniunii Europene, nu se spãlau în EvulMediu, de fricã sã nu-i îmbolnãveascã atingerea apei.

Cercetãtorul român Florin Colceag1 evocã o legendãþigãneascã menitã sã justifice comportamentul lorantisocial: un soldat roman ar fi ordonat unui fierarþigan sã facã cinci cuie pentru crucificarea lui Iisus.Þiganul fierar a înghiþit unul dintre cuie spunând cãl-a pierdut ºi, astfel, lui Iisus Hristos nu i-a foststrãpunsã inima. Ca rãsplatã, El a decis cã romii au

151Minoritatea rroma în România ºi în sud-estul Europei

dreptul sacru sã fure de la romani ºi de la descen-denþii lor.

O privire asupra studiului lui Florin Colceag relevãun numãr semnificativ de feluri în care romii suntvãzuþi de ne-romi:

� comportamentul agresiv faþã de ceilalþi este ade-seori vãzut ca un comportament conform cu codurilelor sociale;

� izolarea ar fi forjat în ei sentimentul cã sunt �aleºi�sau cã sunt un popor special;

� romii ar fi adaptabili oricãrui sistem social înfuncþiune. Chiar dacã marea lor majoritate suntanalfabeþi, ei sunt adesea descriºi ca având cunoº-tinþele necesare pentru a evita justiþia ºi pentru aprofita de avantajele legislaþiei în vigoare, cum arfi ajutorul social;

� conservarea tradiþiilor lor este o formã de întãrire aputerii lor de grup. Interesul personal ºi cel degrup sunt într-o strânsã legãturã, ajutându-i sãparaziteze orice sistem politic sau social ºi dezvoltândîn ei flexibilitatea gândirii. Totuºi, unii cercetãtorivorbesc despre o inteligenþã nativã, cu o înaltãintuiþie muzicalã ºi de capacitatea de a practicaunele meºteºuguri cu un înalt nivel de mãiestrie;

� îndemânarea ºi filosofia oportunitãþii în viaþã le-audezvoltat capacitatea de a exploata orice ocazie.Se spune cã au o mare capacitate de a se adaptaîmprejurãrilor ºi de a pãstra, în acelaºi timp, proprialor perspectivã cosmicã.

Stereotipurile ºi imaginile deformate care descriu,în subconºtientul colectiv majoritar, minoritatea rroma

152 Europa din noi

sunt produsele generalizãrii comportamentului descrismai sus la întregul corpus social. Miturile sunt celecare contribuie la modelarea imaginii unor grupuricare nu se potrivesc modelului social dominant.

Totuºi, în aceeaºi culturã a modelului socialdominant, romii nu sunt totdeauna (ºi, mai ales, nusingurii) percepuþi în termeni negativi. În proiecþiapopularã, þiganii sunt simbolul libertãþii. Sunt multeromane sau poezii ºi un mare numãr de cântece careîi au pe romi ca subiect. Tema este, în majoritateacovârºitoare a cazurilor, libertatea: libertatea de a nuavea o slujbã de la ora 9 la ora 16, libertatea faþã derestricþiile sexuale, libertatea faþã de dificultatea de aavea posesiuni materiale, libertatea faþã de lege.Necinstea este o caracteristicã fundamentalã a stereo-tipului despre romi; Isabel Fonseca1 a spus odatã:�Þiganii mint. Ei mint mult mai mult decât orice altpopor�.

Libertate de a minþi sau a minþi pentru a fi liber?Imaginea modernã a romului este dualã: pe de o

parte, imaginea romanticã a þiganului ca personajprimitiv, rural, posesor de cal ºi cãruþã; pe de alta,imaginea parazitului social, murdar ºi needucat.Ambele au însã o constantã: romii ca grup socialfãrã o culturã sau identitate proprie, simbol al nele-giurii ºi rãzvrãtirii. Cei care transmit mesaje cãtresocietate zi de zi evitã, de cele mai multe ori, sãprezinte lucrurile bune, exemplele fericite generate

1. Isabel Fonseca, Bury Me Standing � The Gypsies and TheirJourney, Vintage, New York, 1996.

153Minoritatea rroma în România ºi în sud-estul Europei

de comunitate. Comportamentul deviant al vreunuiþigan va vinde mai bine ziarele decât iniþiativa unuiprofesor care sprijinã comunitatea de la care serevendicã.

Contrar stereotipului, se estimeazã cã doar 5% dinpopulaþia rroma din Europa ar duce un mod itinerantde viaþã.

Transmiterea stereotipului a fost facilitatã de globa-lizarea începutului de mileniu III. Iatã câteva exemplelegate de cea de-a ºaptea artã: þiganul apare, invariabil,în producþiile hollywoodiene, ºi nu numai, ca fiindexpresia celor douã trãsãturi menþionate mai devreme �exotismul ºi parazitismul.

Filmul �Chocolate� cu Juliette Binoche ºi JohnnyDepp îl aratã pe þigan ca fiind romantic, dansând ºicântând, inofensiv faþã de societatea care îl respinge,lovindu-i valorile ºi umilindu-l.

Felonia este prezentatã milioanelor de spectatoriîn filmul �Snatch�, în care rolul þiganului-lider estejucat de Brad Pitt. Mafie, jocuri de noroc, box ilegal,înºelãciune ºi, din nou, dans ºi muzicã.

Un film, excelent de altfel, regizat de EmirKusturièa, aratã romii sârbi de la sudul Dunãrii, la felcu cei din �Chocolate� ºi din �Snatch�. Aici transparo mai bunã cunoaºtere a ierarhiei comunitãþii, precumºi o mai subtilã ilustrare a dragostei lor pentru muzicã.În rest, gangsteri, trafic cu petrol, prostituþie, rãzbunãriºi haos.

Cine poate clarifica situaþia romilor? Particu-laritãþile lor fac dificilã definirea istoricã ºi deschiddrumul prejudecãþilor. Istoria i-a învãþat pe romi cã,

154 Europa din noi

dacã vor fi mai puþin în contact cu gadje1 , le va fi maibine.

Ladislaw Brody2, parlamentar ceh de origine rroma,spunea cã �suntem împãrþiþi în patru clanuri � muzicieni,meºteºugari, oameni de afaceri ºi hoþi. Hoþii sunt ceicare ne fac viaþa dificilã. Noi putem spune cine cãruiclan aparþine dupã modalitatea de a vorbi. Darmajoritatea nu poate distinge care este o persoanã detreabã ºi care nu. Poþi vedea un þigan îmbrãcat bine,dar care sã fie ultimul hoþ. Hoþii sunt în minoritate încomunitatea noastrã, dar ei formeazã stereotipul aplicatromilor�.

Istorie (�aºa cum este�), stereotipuri (�aºa cumpare�) ºi subiectivitate (�aºa cum vrem sã fim�) suntcei trei magneþi între care înþelegerea minoritãþii rromase miºca precum un pendul. Marea Britanie, Franþa,România ºi întreaga Europã vor avea de tras cele maipotrivite concluzii ºi vor avea de adus pendulul într-unpunct stabil.

Iatã ce spune despre aceasta sociologul românNicolae Gheorghe3:

�Scopul este de a ridica statutul unui membru alcomunitãþii de la cel de þigan, la cel de rom. Adicã sãse realizeze o schimbare simbolicã de la statutul desclav la acela de egal cu un cetãþean într-un statconstituþional cu dreptul de a se identifica ca aparþinând

1. Strãin de populaþia rroma.2. Vezi H. O�Nions, The Marginalisations of Gypsies, http://

webjcli.ncl.ac.uk/articles3/onions3.html.3. Vezi http://www.eurozine.com/biography/George.html.

155Minoritatea rroma în România ºi în sud-estul Europei

minoritãþii rroma. A numi comunitatea rroma ºi nugypsy înseamnã un prim pas în a schimba prejudecatacelorlalþi faþã de þigani, un prim pas în a înþelegetalentul ºi capabilitãþile pe care aceastã comunitatele are�.

Adevãrata rezolvare a problemei rroma, la nivelulinteruman, poate fi atinsã doar prin pãrãsirea paradigmeiistorice, prin destructurarea imaginilor reciproce.

În ceea ce priveºte Europa unitã, pe care noi toþine strãduim s-o construim, considerãm cã un succesîn împlinirea visului european va aduce cu el multealte soluþii, pe care nu le putem încã întrezãri. Deºitimpul a arãtat cã romii nu par a se supune constrân-gerilor sistemice, tot el a reliefat cã starea socialã aacestei minoritãþi þine mai mult de nivelul general detrai al societãþii-gazdã. Europa trebuie sã-ºi continuedrumul politic, economic ºi identitar, dar trebuie sãconºtientizeze cã existã o problemã numitã rroma,care nu mai poate fi lãsatã în penumbra preocupãrilorreale, întrucât persistenþa la periferic va face recu-perarea subiectului foarte puþin probabilã.

În ultimul deceniu, România a fost adesea, pe bunãdreptate, criticatã pentru cetãþenii ei care aveau activitãþisau prezenþe ilegale în strãinãtate. A fost jenant pentruRomânia ºi a fost jenant pentru þãrile occidentale.Dar, din pãcate, aceasta a fost tot ceea ce presa occi-dentalã a scris despre România. Au fost, de asemenea,momente în care þara mea a fost privitã ca o þarã încare întreaga populaþie iese din guri de canal. Atuncicând sunt în România, þiganii sunt numiþi �minoritatearroma� ºi trebuie respectaþi în conformitate cu legislaþiainternaþionalã ºi cu drepturile omului. Atunci când

156 Europa din noi

sunt ilegal într-o þarã occidentalã, þiganii sunt numiþiþigani ºi trebuie sã plece repede de unde au venit,adicã în þara care se pregãteºte sã devinã parte dinaceeaºi familie din care fac parte cei care îi trimit peþigani acasã. Toate acestea îmi amintesc o povesteromâneascã, în care gospodina ascundea gunoiul subcovor.

L-am menþionat pe Yehudi Menuhin la începutulacestei prelegeri. Lordul Menuhin a dovedit întot-deauna o atitudine admirabilã faþã de romi. Acestmuzician evreu, care nu a ezitat sã cânte un concert laBerlin la câteva luni dupã încheierea celui de-al DoileaRãzboi Mondial, mergea, într-o zi, pe strãzile dincentrul Parisului, venind de la o repetiþie. Sub arcadeleunei celebre clãdiri, a vãzut un þigan cerºetor cântândla vioarã ºi primind, în schimb, câþiva bãnuþi în cutiaviorii. Yehudi s-a oprit, ºi-a scos vioara Stradivariusºi a început sã cânte în duo cu cerºetorul, sub priviriletrecãtorilor care nu aveau la ei bacºiºul potrivit pentrucutia viorii lui Menuhin.

Acest impromptu al lui Yehudi este un exempluputernic despre cum chestiunea rroma trebuie privitã:cu înþelegere, cu responsabilitate, cu adevãratã bunã-voinþã, cu rãbdare, cu simþul umorului ºi fãrã complexede superioritate.

Dar, desigur, lordul Menuhin nu a fost decât unmuzician, iar Europa este o vioarã prea mare pentruun singur arcuº.

157Minoritatea rroma în România ºi în sud-estul Europei

Democraþia româneascãîn context euro-atlantic1

23 august 2003

Alteþa Voastrã Regalã,Domnilor Miniºtri,Doamnelor ºi Domnilor,

Sunt recunoscãtor Asociaþiei Euro-Atlantice �ManfredWörner� ºi Fundaþiei �Konrad Adenauer� pentru ocaziade a mã întâlni cu tinerii oameni politici ºi de a vorbi,pe scurt, despre democraþie în contextul actual.

Timpul de astãzi cere spaþiului românesc sã-ºiasume ideile, valorile, principiile lumii transatlantice,printre care se numãrã democraþia, ºi sã le armonizezecu �pãmântul� sau, mai bine zis, cu ceea ce estepãmântean la noi: tradiþia, cultura, geografia, menta-litatea, obiceiul, credinþa ºi, de ce nu, ritmul nostru,sistemul nostru de valori. Aceastã armonizare dintre�ideea transatlanticã� ºi �pãmântul românesc� va aduce

1. Alocuþiunea AS principele Radu de Hohenzollern-Veringen,Braºov, 23 august 2003, la ºcoala de varã organizatã de AsociaþiaEuro-Atlanticã �Manfred Wörner� ºi de Fundaþia �KonradAdenauer�. În volum sunt prezentate extrase din alocuþiune.

158 Europa din noi

beneficii nu numai României, ca viitoare þarã modernãºi prosperã, în care omul este liber, iar proprietateaprivatã ºi iniþiativa sa economicã sau culturalã suntrespectate, dar va aduce beneficii ºi Alianþei Nord--Atlantice ºi Uniunii Europene, prin prezenþa �înfamilie� a unui membru care aduce cu el un suflunou, soluþii, împliniri.

Aºa cum o recunosc marea majoritate a analiºtilorpolitici, vremurile de azi sunt esenþiale nu numai pentruþãrile care au ieºit de sub dictatura comunistã, cipentru întregul continent european ºi pentru întreaga lume.

Reputatul analist politic ºi editorialist FareedZakaria1 susþine cã trãim într-o �vârstã a democraþiei�,argumentând cã, dacã în 1900, nici o þarã nu erademocraticã, în sensul dat de noi astãzi termenului, înzilele noastre 62% dintre þãrile lumii sunt democratice.

Întorcându-mã la realitatea româneascã, aº vrea sãvorbesc despre câteva aspecte legate de mentalitate.Cineva spunea la Oradea, acum o lunã, cã în StateleUnite ale Americii se vorbeºte acum despre generozitatenu ca trãsãturã de caracter, ci ca regulã de parteneriateconomic ºi de comunicare. Este o idee care ar meritadiscutatã cu tinerii de la noi.

La noi existã, uneori, adversitate în cadrul comu-nitãþii, al breslei. Este adevãrat cã am întâlnit acestfenomen ºi în alte spaþii sud-est-europene. Oameni cuaceleaºi preocupãri nu se întâlnesc întotdeauna pentrua se sprijini, pentru a se ajuta, pentru a se stimula

1. Fareed Zakaria, The Future of Freedom. Illiberal Democracyat Home and Abroad, W.W. Norton & Company, New York, 2003.Pentru o prezentare mai amplã a ideilor lui Fareed Zakaria, vezi,în volumul de faþã, �Europa ºi libertatea. O vedere româneascã�.

159Democraþia româneascã în context euro-atlantic

unul pe altul, ci pentru a pierde energia într-o sarabandãa orgoliilor. Acestea nu sunt manifestãri nedemo-cratice, dar sunt manifestãri care frâneazã libertatea.

Avem, chiar acum, în plin progres, obiceiul de a þineprivirea întoarsã cãtre ograda noastrã, nu ne atrage sãînþelegem experienþa altuia, nu ne intereseazã povesteacelui de alãturi, nu ne miºcã interesul, talentul celui delângã noi.

Suntem tentaþi de toate formele de egoism ºi izolare,ne place limita. Oare de ce?

Toate cele de mai sus se aplicã ºi la bunã parte dindiaspora româneascã.

Nu ºtim întotdeauna cã este bine sã fim împreunã.Nu ºtim cã fiecare dintre noi are treaba lui de fãcut,cã aceasta este ºi responsabilitatea, dar ºi unicitateanoastrã. Unii dintre noi nu ºtim sã transpunem patrio-tismul în practicã, îl pãstrãm numai la nivelul discursuluiºi al simþãmântului. Nu ºtim cã este în folosul nostrusã-l ajutãm pe celãlalt.

Uneori au aceste vederi deformate ºi tinerii, ºioamenii prosperi, ºi intelectualii de înaltã clasã, ºioamenii umblaþi, ºi cei care au putere politicã, ºi ceicu experienþã sau vârstnicii.

În spaþiul Europei de Sud-Est e bine sã încurajãmgenerozitatea ca monedã de schimb, ca punte delegãturã între parteneri de profesie sau între membriiaceleiaºi comunitãþi. În felul acesta am avea mai multãlibertate, iar democraþia noastrã ar fi mai la adãpost.

Ar trebui încurajatã prosperitatea, respectul faþãde succesul financiar, care influenþeazã în bine comu-nitatea, dar ºi libertatea, stabilitatea ºi democraþia.Trebuie sancþionatã aspru hoþia, dar nu trebuie denigrat

160 Europa din noi

principiul profitului economic, care duce la prospe-ritate, la libertate, la mai multã democraþie.

În ultimele cinci decenii, la noi, imaginea omuluide afaceri a pendulat între ruºine (a profita de ceilalþi) ºi hoþie(a face afaceri = a-þi pãcãli partenerul). A avea mai multdecât celãlalt a fost o ruºine, o stare care trebuia ascunsã.

Vorbind, în încheiere, despre alegerea noastrã europeanãºi euro-atlanticã, ce este, implicit, ºi alegerea uneiforme generoase, stabile, prospere ºi libere de demo-craþie, aº vrea sã-l citez pe regele Juan Carlos, care afãcut o memorabilã afirmaþie, aflat în vizitã de stat1

în România, la Palatul Cotroceni:

�Europa a fost o paradigmã pentru generaþii întregide spanioli care, pe bunã dreptate, au identificatmodernizarea cu europenizarea. Cei douãzeci ºi cincide ani de democraþie din Spania au fost influenþaþi înmod favorabil de interacþiunea dintre procesul dereforme interne ºi cel de integrare europeanã.Concepþia noastrã despre proiectul european, ambi-þioasã ºi pragmaticã, se bazeazã pe aceastã experienþã.Ambiþioasã în privinþa obiectivelor ºi pragmaticã înprivinþa metodelor. Aceasta a fost ideea care i-a însufleþitpe întemeietorii ei ºi aceeaºi filosofie trebuie sã cãlãu-zeascã actualul proces de reforme al Uniunii Europene.Trebuie sã evitãm falsele dileme dintre aprofundare ºilãrgire, dintre unitate ºi pluralitate. Europa poate ºitrebuie sã se extindã fãrã ca acest lucru sã impliceneapãrat slãbirea politicilor comune. Cãutarea uneiunitãþi din ce în ce mai puternice nu trebuie sã nefacã sã uitãm rolul esenþial al statelor�.

1. Este vorba de vizita de stat a suveranilor spanioli, regele JuanCarlos I ºi regina Sofia, în luna iunie 2003, la Bucureºti.

161Europa ºi libertatea. O vedere româneascã

Europa ºi libertatea.O vedere româneascã1

Libertate constructivã,prin moderaþie ºi echilibru

15 noiembrie 2003

Doamnelor ºi Domnilor,

Este o excepþionalã ocazie sã fiu astãzi în mijloculdumneavoastrã ºi sã vã vorbesc despre încercãrile princare trece libertatea pe continentul european.

Mulþumesc profesorului Braillard2 pentru invitaþie;consider aceastã onoare o recunoaºtere a importanþeiRomâniei în contextul european actual, precum ºi oreflexie a ponderii pe care sud-estul european îl are ºiîl va avea în familia europeanã lãrgitã.

Voi încerca sã arãt cã libertatea de mâine va trebuisã fie una constructivã, prin moderaþie ºi echilibru.Acest punct de vedere va fi susþinut, în urmãtoarele

1. Conferinþa AS principele Radu de Hohenzollern-Veringen laForumul European de la Coppet, Geneva, sâmbãtã, 15 noiembrie2003.

2. Philippe Braillard este directorul Institutului de Studii Interna-þionale de la Universitatea din Geneva ºi organizatorul ForumuluiEuropean de la Coppet.

162 Europa din noi

treizeci de minute, prin trei puncte de vedere: �Mitulpeºterii� ºi actualitatea sa în peisajul european; descri-erea angajamentelor mele publice ºi oficiale; diferenþasubtilã dintre libertatea vãzutã de Paul Valéry ºi FareedZakaria.

1. Mitul peºterii ºi actualitatea sa în peisajuleuropean

�Iatã mai mulþi oameni aflaþi într-o încãpere subpã-mânteanã, ca într-o peºterã, al cãrei drum de intraredã spre luminã, drum lung faþã de lungimea întreguluipeºterii. În aceastã încãpere ei se gãsesc, încã dincopilãrie, cu picioarele ºi cu grumazurile legate, astfelîncât trebuie sã stea locului ºi sã priveascã doarînainte, fãrã sã poatã sã-ºi roteascã capetele din pricinalegãturilor. Lumina le vine de sus ºi de departe, de laun foc aprins înapoia lor; iar între foc ºi oameniilegaþi este un drum aºezat mai sus, de-a lungul cãruia,iatã, e zidit un perete, aºa cum e paravanul scamatorilor,pus dinaintea celor care privesc, deasupra cãruia îºiaratã ei scamatoriile��1

Aºa a arãtat ºi Europa Centralã ºi de Sud-Est timpde cincizeci de ani, cu state aºezate ºi legate în întuneric,cu un zid al scamatorilor în spatele lor, cu o proiecþiea lumii libere din care nu mai înþelegeau mare lucru,pe care au folosit-o pentru structurarea propriei lorlumi, a propriei lor libertãþi. Aceastã definire a libertãþii

1. Republica 514a � 519d, în Miturile lui Platon, EdituraHumanitas, Bucureºti, 1996.

163Europa ºi libertatea. O vedere româneascã

a fost una negativã, prin �NU�, prin limitarea subiec-tului � libertatea � la ceea ce el nu este.

�Mai încearcã sã vezi ºi cã, de-a lungul acestui perete,niºte oameni poartã diferite obiecte care depãºesc înînãlþime zidul, mai poartã ºi statui de oameni, ca ºialte fãpturi, lucrate în chipul cel mai divers. Iar ceicare le poartã, unii, cum e ºi firesc, scot sunete, alþiipãstreazã tãcerea. (�) Iar dacã ar fi în stare sã vorbeascãunii cu alþii, nu crezi cã oamenii noºtri ar socoti cã,numind aceste umbre, pe care le vãd, ei numescrealitatea?�

Toate statele funcþionau într-un sistem care oferealimite doctrinare, dialogul despre libertate fiind desfã-ºurat în termenii comunismului, care oferea explicaþiile,orientarea ºi programul � a se vedea materialul despredefiniþia ideologiei.

�Priveºte acum în ce fel ar putea fi dezlegarea lor dinlanþuri ºi vindecarea de lipsa lor de minte, dacã aºaceva le-ar sta în fire: atunci când vreunul dintre eis-ar pomeni dezlegat ºi silit, deodatã, sã se ridice,sã-ºi roteascã grumazul, sã umble ºi sã priveascãspre luminã, fãcând el toate acestea, ar resimþi totfelul de dureri, iar din pricina strãlucirii focului n-arputea privi toate aceste obiecte, ale cãror umbre levãzuse mai înainte. Ce crezi cã ar zice, dacã cinevai-ar spune cã ceea ce vãzuse mai înainte erau deºertã-ciuni, dar cã acum se aflã mai aproape de «ceea-ce-este»ºi cã, întors cãtre «ceea-ce-este» în mai mare mãsurã,vede mai conform cu adevãrul? În plus, dacã arã-tându-i-l pe fiecare dintre obiectele purtate, l-ar sili,prin întrebãri, sã rãspundã ce anume este lucrul

164 Europa din noi

respectiv? Nu crezi cã ar putea socoti cã cele vãzutemai înainte erau mai adevãrate decât cele arãtateacum?� Ba da.� Iar dacã l-ar sili sã priveascã spre lumina însãºi, nucrezi cã l-ar durea ochii ºi ar da fuga îndãrãt, întor-cându-se la acele lucruri pe care poate sã le vadã ºile-ar socoti pe acestea, în fapt, mai sigure decât celearãtate?� Ba chiar aºa!�

Ideile de glasnost ºi perestroika au fost emanaþiiale lumii libere, care au bruscat �realitatea� dejaexistentã în partea noastrã de Europa. Reticenþele aufost mari ºi deruta ce a urmat a fost ºi mai mare, chiarîn rândul elitelor care trebuiau sã stimuleze schimbarea.

�� Dar dupã ce se va lumina ºi va înþelege mersullumii ºi ºi-ar aminti de prima sa locuinþã, ca ºi depãrtaºii din lanþuri, el s-ar socoti pe sine fericit de peurma schimbãrii, iar de ceilalþi îi va fi milã?� Cu totul.� Dacã acelaºi om, coborând, s-ar aºeza în acelaºiscaun din care a plecat, oare nu ar avea ochii plini deîntunecime, sosind deodatã dinspre lumea însoritã?� Ba da.� Iar dacã el ar trebui din nou ca, interpretând umbreleacelea, sã se ia la întrecere cu oamenii ce au rãmasîntotdeauna legaþi ºi dacã ar trebui s-o facã chiar înclipa în care nu vede bine, înainte de a-ºi obiºnuiochii, iar dacã acest timp cerut de reobiºnuire nu arfi cu totul scurt, oare nu ar da el prilej de râs? ªi nus-ar spune despre el cã, dupã ce s-a urcat, a revenitcu privirea coruptã ºi cã deci nici nu meritã sã încerci

165Europa ºi libertatea. O vedere româneascã

a sui? Iar pe cel ce încearcã sã-i dezlege ºi sã-iconducã pe drum în sus, în caz cã ei ar putea sã punãmâinile pe el ºi sã-l ucidã, oare nu l-ar ucide?� Ba chiar aºa.�

Ultimii zece-cincisprezece ani au fost dedicaþi înþele-gerii valorilor lumii libere ºi încercãrii de convertire apãrþii de dincolo de zid la aceste valori. Cei careîncearcã miºcãri bruºte, ignorând simbolurile celoraflaþi în peºterã, riscã sã compromitã întreg procesulpentru care luptã acum un continent întreg.

�Existã douã feluri de slãbire a vederii, provenind dela douã feluri de pricini: o datã a celor ce vin de laîntuneric la luminã, apoi ale celor ce vin de la luminãla întuneric.�

Lipsa libertãþii ºi/sau a informaþiei ne-a aruncat înEvul Mediu ºi ne-a lãsat drept unelte de comunicareîntre noi doar credinþa, cultura ºi tradiþiile, dar excedentulde informaþie ºi libertate ne poate aduce orbirea,superficialitatea, inconsistenþa.

�Iatã deci arta «rãsucirii»! Se pune problema în cefel se va obþine transformarea cea mai rapidã ºi maieficace a sufletului. Nu-i vorba de a-i sãdi simþul«vãzului», ci de a-l face «sã vadã» pe cel ce are acestsimþ, dar nu a fost crescut cum trebuie ºi nici nupriveºte unde ar trebui... Însã capacitatea de a cugetaare, mai degrabã decât orice altceva, parte de cevadivin, pare-se, ceva care face ca ea sã nu-ºi piardãputerea niciodatã. Numai cã ea poate deveni, dândurmare «rãsucirii», ceva folositor ºi util sau nefolositorºi vãtãmãtor.�

166 Europa din noi

Aici aº dori sã fac trecerea cãtre a doua perspectivãa acestei prelegeri, cea legatã de construcþia angaja-mentelor mele publice ºi oficiale, ca expresie a libertãþii,exemplu de instrument creat de o societate care s-a�rãsucit� înspre ceva folositor, constructiv, anumerolul Familiei Regale în sprijinirea eforturilor României.

2. Biroul Reprezentantului Special ºi FamiliaRegalã � expresie a libertãþii constructive, a poziþieide echilibru

La trecerea dintre secolele XX ºi al XXI-lea, lumeaa intrat într-o etapã istoricã de schimbãri ºi fluctuaþiifãrã precedent. Circulaþia instantanee a informaþiei,fluidizarea frontierelor, reevaluarea termenilor de�spaþiu� ºi �timp� ne aduc, la începutul mileniuluiIII, într-un proces evolutiv atât de accelerat, încâtposibilitatea de a-l controla devine redusã. Transfor-mãrile sistemului internaþional, ale politicilor interna-þionale ºi modelarea unei lumi noi gãsesc oameniimai puþin pregãtiþi, ºi tocmai de aceea reticenþi laschimbare.

Continentul european se gãseºte, de asemenea,într-o etapã de redefinire. Dacã Pacea de la Westfalia,din 1648, punea bazele unei Europe a statelor, ultimeledecenii au adus o construcþie europeanã care încearcãsã transforme radical continentul nostru, luptând curiscurile naþionalismului steril, ale izolaþionismului ºiextremismului, care pot genera tensiuni sociale saupolitice. Noua Europã, ca ansamblu, doreºte sã sedefineascã mai puþin în termeni de geografie ºi naþiuniºi mai mult prin noþiuni precum libertate, diversitate,toleranþã.

167Europa ºi libertatea. O vedere româneascã

Angajatã în douã procese istorice continentale impor-tante � integrarea europeanã ºi euro-atlanticã �, Româniaa intrat în secolul al XXI-lea hotãrâtã sã îmbrãþiºezevalorile unei Europe care încearcã sã se armonizezepolitic, economic ºi social.

Iniþiativa de a crea, în România, Biroul Reprezen-tantului Special al Guvernului reprezintã o dovadã acâºtigãrii unei maturitãþi remarcabile, abandonareasoluþiilor pripite cu efect de micã intensitate ºi petermen scurt în favoarea unei viziuni politice careanticipeazã miºcãrile europene viitoare.

De ce consider cã Biroul Reprezentantului Specialal Guvernului este o instituþie a secolului al XXI-lea,o construcþie inspiratã pe care România o oferã Europei?

În primul rând, conceptul de la care se pleacã esteunul generos: el cuprinde noþiuni precum integrare,cooperare ºi dezvoltare durabilã, denotã o abordareholisticã, o înþelegere a chestiunilor contemporane, operspectivã interdisciplinarã pe termen lung, focalizatãpe esenþa construcþiei europene a secolului în caretocmai am intrat.

În al doilea rând, Casa Regalã este parte substanþialãa acestui proiect. Biroul Reprezentantului Special esteo dovadã de clarviziune, adaptabilitate, deschidere ºistabilitate politicã. România este o republicã, iar invitareaFamiliei Regale într-un atare proiect denotã stabilitatepoliticã.

Apariþia Biroului Reprezentantului Special nu esteîntâmplãtoare, întrucât instituþia regalã în România nueste un experiment importat acum 137 de ani. Avem otradiþie a ideii monarhice, legatã de suveranitateaspaþiului politico-istoric românesc. Problema majorã

168 Europa din noi

a acestui filon monarhic a fost însã fragmentarea,întârzierea, eclipsarea sau exilarea sa de-a lungul durateiistorice, de alternative impuse din exterior.

Monolitizarea societãþii dupã 1945, impusã decomunism, a echivalat nu doar cu exilarea membrilorFamiliei Regale, dar ºi a unei tradiþii istorice regãsite.Comunismul a exilat istoria, propunând ºi injectândun istorism artificializat ºi fabricat, în care CaseiRegale i s-a refuzat rolul de continuator al tradiþiei;acest rol a fost preluat de un lider ºi de partidulcomunist, care s-au situat în frunte, ca urmaºi autole-gitimizaþi ai destinului istoric românesc. În aceºti ani,tradiþia despre care vorbim a trecut printr-o perioadãde gol.

Unul din rezultatele acestei reveniri, Biroul Repre-zentantului Special al Guvernului, este o reuºitã pentrucã reprezintã, în esenþã, o reactivare a susþinerii ºipromovãrii interesului naþional românesc, printr-unmod instituþionalizat, perfect racordat la ordinea zilei.La început de mileniu III, interesul naþional înseamnãnu doar autoconservare, culturã, limbã sau securitatenaþionalã, ci ºi bunãstare economicã, stabilitate politicãºi prestigiu. În acþiunile sale, Biroul ReprezentantuluiSpecial al Guvernului abordeazã o atitudine în careprestigiul se dovedeºte a fi o componentã importantã.

Eforturile Biroului Reprezentantului Special alGuvernului se înscriu pe direcþia sugeratã de dictonul�Esse est percipi� (�A fi înseamnã a fi recunoscut�),într-o Europã în care lipsa de comunicare ºi de evaluareexactã pare a fi una dintre principalele probleme.America a existat timp de secole, a dezvoltat civilizaþiiînfloritoare, fãrã ca Europa sã cunoascã mãcar existenþa

169Europa ºi libertatea. O vedere româneascã

geograficã a acestui continent. A fi înseamnã a fiperceput. În mod similar, România este un stat europeancare luptã sã recupereze decalajul determinat de izolareacomunistã. Efortul nostru este unul de reprezentare ºide promovare. Avem o imagine proastã în unele locuridin Europa, iar în multe locuri ea aproape lipseºte.

Biroului Reprezentantului Special este prezent atâtîn þarã, cât ºi în strãinãtate cu un mesaj de cooperareºi dezvoltare durabilã a unor relaþii între diferiteleregiuni ale Europei ºi din lume. Principalele palierepe care se miºcã acþiunea Biroului sunt cel politic (lanivel central, dar ºi al autoritãþilor locale), cel economic,investiþional ºi financiar, cel cultural, educaþional, celal integrãrii europene ºi euro-atlantice ºi cel legat demediu. Reprezentantul Special încearcã sã punãîmpreunã elemente ale regiunilor þãrii noastre cu spaþiieuropene echivalente ºi certificã faptul cã Europa demâine este una a regiunilor (locurile în care se vadezvolta substanþa stabilitãþii ºi a perenitãþii).

Produsul instituþional numit Biroul ReprezentantuluiSpecial are toate coordonatele necesare pentru a participala construcþia Europei de mâine: imaginaþie, creativitate,responsabilitate, o atitudine bazatã pe implicare perso-nalã, optimism, hotãrâre ºi perseverenþã ºi, în plus,simbolul numit familie. O familie istoricã, detaºatã deinterese politice, care participã la ridicarea unei Europenoi, la consolidarea familiei europene.

Dupã primii ani de angajamente publice, se potdistinge urmãtoarele atuuri:

� imaginea sa �detaºatã de factorul politic�;� singura voce instituþionalizatã care se bazeazã pe o

perspectivã istoricã de 137 de ani;

170 Europa din noi

� efectul subliminal pe care îl produce reprezentantulunei case regale prin ideea de ritual, respect supli-mentar, deschidere mai generoasã, reacþia pozitivãa partenerului de dialog;

� structurã de reprezentare ce acoperã simultaninteriorul ºi exteriorul þãrii ºi atinge, în ambeleplanuri, aspecte economice, de integrare, politice,de apãrare, culturale, educaþionale, de mediuînconjurãtor;

� singura instituþie de acest fel din þãrile candidate laUniunea Europeanã ºi NATO;

� singura structurã oficialã de reprezentare a Românieiintrinsec legatã, familial ºi cultural-identitar, deaproape toate þãrile Europei ºi de jumãtate dinºefii de stat ai Uniunii;

� transmite mesajul �suntem europeni, suntem civi-lizaþi� ºi nu �ne-am dori sã intrãm în Europa, înlumea civilizatã� � o atitudine ce slujeºte interesuluinaþional, pe linia prestigiului;

� abordare holisticã în plan intern ºi extern: politic/administrativ, economic, cultural, apãrare, învãþã-mânt, mass-media.

În condiþiile în care statele, instituþiile politice,formele de guvernãmânt vor arãta altfel peste câþivaani într-o Europã unitã, un membru al Familiei Regalepoate constitui pentru România o punte de legãturãîntre regiunile bãtrânului continent, reprezentând unelement ce transcende transformãrile politice sau ciclurileelectorale, se adapteazã ºi participã cu tot ceea ce aremai de calitate la un efort fãrã precedent în istoriaEuropei.

171Europa ºi libertatea. O vedere româneascã

3. Statul/sistemul european/internaþional de state,contrastul dintre Paul Valéry ºi Fareed Zakaria ºinevoia de moderaþie în definirea libertãþii

�Renunþarea de bunã voie la drepturile noastre seface în virtutea unei libertãþi superioare libertãþii de a leexercita.�1 Paul Valéry deschide eseul sãu cu aceastã afir-maþie despre libertate, încercând ulterior sã o demonteze,arãtându-i limitele. El nu crede în libertatea politicã,în libertatea prin instituþii sau prin mai multã democraþie.

�Legea pune stãpânire pe om chiar din leagãn, îiimpune un nume pe care nu-l va putea schimba, îltrimite la ºcoalã, îl face apoi soldat pânã la bãtrâneþe,supus oricãrui apel. Ea îl obligã la o cantitate de acterituale, de mãrturisiri, de prestaþii ºi, fie cã e vorbade bunurile sau de munca lui, ea îl supune decretelorsale ale cãror complicaþii ºi numãr sunt atât de mari,încât nimeni nu ajunge sã le cunoascã ºi aproapenimeni sã le interpreteze. Sunt gata sã conchid cãlibertatea politicã este cel mai sigur mijloc de a-i facepe oameni sclavi, cãci aceste constrângeri sunt consi-derate ca emanând din voinþa tuturor ºi, deci, nu potfi contrazise (...).Sub numele de libertate, violenþa ºi culorile ei tari,cântecele ºi strâmbãturile, eforturile ºi compoziþiileei dramatice devin irezistibile, seducãtoare. În majo-ritatea cazurilor, când leul, obosit sã tot asculte, îºisfâºie ºi-ºi mãnâncã stãpânul, nervii lui sunt calmaþi

1. Paul Valéry, �Divagaþii despre libertate�, în Criza spirituluiºi alte eseuri, Editura Polirom, Iaºi, 1996.

172 Europa din noi

ºi-ºi va cãuta alt stãpân în faþa cãruia sã stea peburtã...Violenþa se cunoaºte dupã urmãtoarea trãsãturã: nupoate alege (...). Deci, cei care-ºi imagineazã o revoluþiesau un rãzboi ca soluþii la probleme determinate îºifac iluzii crezând cã numai rãul va fi suprimat. Printrevictimele libertãþii se numãrã formele ºi, în toate sensurilecuvântului, stilul. Tot ceea ce necesitã educaþie, ritu-aluri, mai întâi inexplicabile, infinite reluãri, tot ceeace duce, prin constrângere, de la libertatea de a refuzaobstacolul la libertatea superioarã de a-l depãºi, totuleste periclitat, iar nesemnificativul umple lumea cuoperele lui.�

Atitudinea sa conservatoare poate fi o pledoariepentru educaþie, stil ºi ritualuri, câteva atribute aleFamiliilor Regale.

�Statul este un monstru. Noi nu trãim dacât din ceeace vrea el sã ne arunce. Bunurile noastre, vieþilenoastre, destinele noastre nu sunt decât concesiiprecare... miºcãrile de eliberare rãspund din când încând inumanitãþii crescânde a sistemului... Dacã statuleste puternic, ne zdrobeºte, dacã este slab, ne ucide.�

Înlocuind cuvântul �stat� cu termenul �sistem demo-cratic� sau �democraþie liberalã�, avem o opiniedivergentã de a lui Fareed Zakaria:

Aº vrea sã vã reþin atenþia rezumând, în douãvorbe, ideile expuse de Fareed Zakaria în recenta luicarte The Future of Freedom. Illiberal Democracy atHome and Abroad:

173Europa ºi libertatea. O vedere româneascã

� democraþia (guvernarea creatã prin alegeri în carefiecare cetãþean adult poate vota) nu este suficientãpentru a asigura idealurile de libertate, stabilitateºi prosperitate: ar mai fi nevoie de domnia legii,de separarea puterilor, de protecþia libertãþilor debazã (a cuvântului, a adunãrilor, a religiei ºi aproprietãþii), protejarea autonomiei individuale ºia demnitãþii împotriva coerciþiei, tribunale ºi curþiimparþiale. ªi, mai presus de toate, realizarea unuimediu care sã încurajeze iniþiativa particularã,schimburile economice ºi prosperitatea;

� aceste idealuri, împãrtãºite de lumea euro-atlanticã,de pildã, nu sunt automat garantate de democraþie.În fapt, autorul pretinde chiar cã ambele aspecte,democraþia ºi liberalismul constituþional sau demo-craþia capitalistã sau democraþia liberalã, nu suntunul ºi acelaºi lucru;

� în timpurile noastre, ierarhiile au fost sfãrâmate,dând astfel putere individului în detrimentul statului,sistemele închise au fost deschise, presiunea maseloreste, astãzi, principalul motor social. Toate acestefenomene sunt adezivul care þine împreunã civi-lizaþia modernã;

� democraþia nu se manifestã astãzi numai la nivelulpoliticii sau al administraþiei. �Dominaþia� economieia fost democratizatã, cultura a fost democratizatã,tehnologia ºi informaþia au fost democratizate, bachiar ºi religia;

� din pãcate, spune autorul citat, ºi violenþa a fostdemocratizatã; ieri, statul avea monopolul asuprautilizãrii forþei în societatea umanã; acum, grupurimici de oameni pot face lucruri îngrozitoare.

174 Europa din noi

Pãrerile combinate ale lui Valéry ºi Zakaria sprijinãconcluzia noastrã: avem nevoie de mai multã democraþieºi libertate politicã, dar trebuie sã ne preocupãm înegalã mãsurã ºi de libertatea individualã pentru cã,altminteri, existã riscul ca oamenii sau statele sã secomporte precum leul deranjat de biciul stãpânului.

175Colegii promoþiei �84

Colegii promoþiei �841

iunie 2004

Au fost ani, nu puþini, în care aº fi rãspuns imediat,fãrã sã mã gândesc, fãrã sã rãsuflu, cã teatrul esteplãcerea, nevoia, vocaþia ºi crezul meu. Au fost ani,peste douãzeci, în care am trãit, ca marea majoritatea colegilor mei de generaþie, numai ºi numai pentru�scândurã�. Ne-am pregãtit pentru aceasta, ne-amzbãtut, am plâns, am luptat cu societatea, am sacrificat,uneori, orgoliul pãrinþilor, prieteni ºi familie pentruaceasta.

ªi totuºi, dupã douã decenii de devotament pentruarta scenei ºi a ecranului, începând cu 1996, viaþamea s-a schimbat fundamental. Pentru mine, destinul,numele, identitatea, orizontul, viziunea s-au schimbat;totul s-a schimbat, din temelii. Nici mãcar în dimineaþaaceasta nu pot fi alãturi de atât de puþinii ºi aleºii meicolegi, fiindcã trebuie sã fiu altundeva, cu alte rãs-punderi, alte legi, alte valori ºi alte înþelesuri.

1. Cuvânt al principelui Radu citit la Studioul Cassandra, la aniver-sarea a 20 de ani de absolvire a promoþiei 1984 a Institutuluide Artã Teatralã ºi Cinematograficã din Bucureºti, claseleprofesoarelor universitare Sanda Manu ºi Olga Tudorache.

176 Europa din noi

Dacã ceea ce mi se întâmplã astãzi este just, natural,cum se cade sã fie, atunci ce a fost celãlalt calup detimp, celãlalt �cufãr� cu flori, lacrimi, orgolii, pudrã,stãri, fiori ºi cuvinte sau tãceri? Ce au fost, pentrumine, cele douã decenii ºi jumãtate, din 1974 pânãîn 1999?

Ceea ce noi, cei ºaisprezece elevi ºi patru profesoare,am început în toamna lui 1980 a fost un exerciþiu delibertate, de umanism ºi de patriotism. Am fãcut noi,cei 20, o expediþie fenomenalã, gratuitã, discretã,ilegalã, nu în afara, ci în prelungirea vieþii noastre defiecare zi, în prelungirea ºi împotriva unei realitãþi pecare nici un om obiºnuit nu ar fi putut sã o placã sausã o accepte. Însã, spre deosebire de celelalte milioanede români, noi am avut o altã viaþã, o altã viziune, unalt noroc, care a trecut prin Marin Preda ºi ªukºin,prin antici ºi italieni, prin Shakespeare ºi ruºi, prinamericani ºi francezi, prin Dostoievski ºi Caragiale ºis-a terminat cu Bunã seara, domnule Wilde ºi cu Joiadulce. Graþie privilegiului de a fi unul din cei ºaispre-zece aleºi, am putut sã am, deasupra capului, un altcer în anii 1980-1984, un alt orizont între 1985 ºi1989 ºi un alt þãrm de mare între 1990 ºi 1999.

Viaþa trãitã în lumea salvatoare pe care mi-aþidãruit-o este atât de folositoare vieþii mele de azi,încât nu voi putea sã vã rãsplãtesc niciodatã! Ea îmidã acum mãsura lucrurilor, mã ajutã sã înþeleg instan-taneu o intenþie, sã citesc o nuanþã, sã nu pierd vremeacu balastul vorbelor, al aparenþelor, ea mã face sãdeosebesc imediat o încercare de valoare de o nimicniciecu panaº, ea mã ajutã sã fiu eu însumi în orice împre-jurare, sã privesc viaþa publicã drept în faþã, stând

177Colegii promoþiei �84

solid pe ambele picioare, tot ea mã ajutã sã folosesccu subtilitate acest instrument fenomenal care se numeºte�lupa�, cea care poate mãri sau micºora oameni,obiecte, stãri, intenþii, miºcãri, atitudini ºi fapte. Totvouã vã datorez ºtiinþa de a înþelege ºi cultiva ritualul.

Nu vreau sã vã mint, în încheiere, spunând cãregret cei douãzeci de ani pe care îi sãrbãtorim astãzi.Nu îi regret. Dar mã bucur de ei ºi vã mulþumescpentru ei. Numai cã viaþa mi-a oferit dovada cã realitateaeste, uneori, mult mai spectaculoasã ºi mai bogatãdecât arta. ªi mai dramaticã.

Despre cât de vie ºi de cuprinzãtoare este scândurape care stau astãzi, vã aºtept, cu drag, sã vorbim, laora 17, la Palatul Elisabeta.

179Colegii promoþiei �84

Carol I

noiembrie 2004

Acum nouãzeci de ani, în ziua de 10 octombrie1

1914, la ora cinci ºi treizeci de minute dimineaþa, sestingea din viaþã regele Carol I, cu diagnosticul demiocarditã cronicã. Acest diagnostic modern i-a surprins,probabil, chiar ºi pe medici. Vã puteþi lesne închipuice curios putea sã parã, în acel început de secol XX,sã mori de o boalã atât de puþin cunoscutã ºi ieºitã dincomun (îmi amintesc povestea unui anume doctorAndrei din Ploieºti, care s-a sinucis, prin anii �20,pentru cã fãcuse infarct ºi nu ºtia bine ce însemnaboala).

Astfel a fost Carol I: modern, deschizãtor dedrumuri, creator de instituþii, vizionar ºi om de curaj.Acest tânãr, nãscut sã rãmânã un principe europeanminor, cel mult cu o frumoasã carierã militarã, aconstruit în România, timp de 48 de ani, una dintre celemai durabile dezvoltãri din istoria noastrã, punând înordine instituþii vitale (armata, academia, parlamentul,economia, statul) ºi statornicind �securitatea naþionalã�,prin dobândirea independenþei, a suveranitãþii, prinflexibilizarea ºi întregirea instrumentului numit �stat�.

1. 27 septembrie 1914, dupã calendarul vechi.

180 Europa din noi

Rãbdãtorul rege Carol, ale cãrui urechi au auzitmulte insulte, ai cãrui ochi au vãzut multe geamurisparte la Palatul Regal din centrul Bucureºtiului, alcãrui suflet s-a chinuit în faþa multor manifestãrimioritice ostile, a purtat cu el îndârjirea de a rãmânepe loc, deºi istoricii ne confirmã cã a avut cel puþin dedouã ori bagajele fãcute, gata de plecare. Un singurlucru cred cã nu l-a înþeles Carol, niciodatã: tentaþiaancestralã a românilor în faþa sinuciderii vesele.

Regele Carol a avut norocul de a nu se fi nãscutmai târziu, fiindcã mi-ar veni greu sã-l vãd mergândla Bruxelles, sã se batã cu indivizi impecabil îmbrãcaþi,cu mâinile adânc înfipte în buzunarele de la pantaloni,funcþionari cãrora costumele scumpe le jeneazã nonºa-lanþa. Mi-ar fi greu sã-l vãd rãspunzând invitaþieila talk-show-uri, ori suflecându-ºi mânecile de la cã-maºã pentru ca verbul sã-i circule mai uºor în mediulpopular ºi agricol. El nu ºi-a dat, niciodatã, jos tunica(a relaxare), nu a iertat niciodatã întârzierile ºi nicilipsa de cuvânt (care era, ºi atunci, un sport naþional),pantofii lui nu erau niciodatã prãfuiþi, nu a ascunsniciodatã cã este principe, ca sã parã egal cu ceilalþi,nu s-a prefãcut vulgar sau simplu, ca sã fie cuiva peplac.

Dimpotrivã, Carol I a rãmas pedant ºi inflexibil înfaþa �spectacolului�, s-a chinuit sã înveþe limba uneiþãri care l-a adoptat, a respectat o confesiune religioasãcare nu era a lui, s-a legat de o geografie care nu-laranja temperamental, s-a dedicat unei munci geopo-litice migãloase ºi perverse, pentru care nu era fãcutstructural ºi moral, a fãcut faþã cu stoicism predece-sorilor Academiei Caþavencu, care-l numeau, în ziare

181Carol I

ºi în public, �Carol cel Mic�, �Domnul Hohenzollern�ºi �Neamþul�, a privit cu rãbdare la geamurile pe carestudenþii avangardiºti i le spãrgeau sistematic, fiindcãvenea dintr-o þarã care pe ei nu-i aranja din punct devedere cultural ºi temperamental, a purtat barca desti-nului propriu cu grijã pe albia seacã a Dâmboviþei ºii-a interzis tinerei lui nepoate, Maria a României, sãiasã din Palatul Cotroceni, în primii patru ani dupãvenirea ei la Bucureºti, spunându-i cã preferã sã-iaducã la palat persoane care sã-i þinã companie, fiindcã�societatea bucureºteanã este putredã�. Ba chiar a fostinvitat, dupã ce a dotat România cu cãi ferate, sã ialocomotiva pe care a achiziþionat-o ºi sã plece cu ea înGermania, pentru totdeauna.

Desigur, dacã ar fi Carol I un personaj politiccontemporan, el ar fi asociat astãzi temerarilor, atipicilor,iar opera lui ar fi comparatã cu cea a lui Juan Carlosal Spaniei, a lui Hussein al Iordaniei sau (pãstrândproporþiile) a lui Simeon al Bulgariei. De altfel, foartepuþinã lume ºtie cã tatãl lui Carol I, Karl Anton, a fostprimul principe suveran devenit prim-ministru, în epocamodernã. El a fost premier al Prusiei din septembrie1858 pânã în septembrie 1862, când i-a succedatBismark, pe care tot el îl recomandase ca politician.Mai mult, a fost aspru criticat cã a acceptat sã devinãºef al unui guvern liberal. Interesant, fiul lui avea sãfie adus pe tronul României tot de un guvern liberal.Karl Anton, devenit ulterior cetãþean de onoare alþãrii noastre, avea, dupã cum se vede, stofã de ompolitic temerar, lucru care s-a transmis ºi fiului. Iatã,deci, cã modelul bulgar de astãzi a avut un precedent,acum o sutã cincizeci de ani.

182 Europa din noi

Este, desigur, greu de privit, acum (în lumea compu-terelor, a tinerilor elevi de la Galaþi care pleacã laHarvard, a CNN ºi a zborului de plãcere în cosmos, aaverilor de ºaptesprezece miliarde de lire sterline, arãzboiului privat), ca fapt excepþional, cã un tânãr de27 de ani, care ºi-a petrecut adolescenþa ºi primii aniai maturitãþii în rãzboaie ºi care nu avea, ca zestrepersonalã, mai mult de un geamantan, un tatã inteligentºi un nume cu rezonanþã europeanã, a reuºit sã ajungãºeful unui stat tânãr, sã-l conducã patruzeci ºi opt deani, sã þinã în frâu o societate de nestrunit, cu oamenisclipitori, flecari ºi simpatici; cã acest tânãr avea sãtrateze de la egal la egal cu marile puteri, cã avea sãnavigheze cu pricepere pe mãri tulburi, cã avea sãdevinã, el însuºi, o instituþie ºi cã familia fondatã deel avea sã contribuie cu demnitate la bunul mersromânesc, chiar ºi dupã o sutã patruzeci de ani.

Evaluarea domniei lui Carol I se poate face ºi maisimplu: dacã luãm criteriile de bazã ale UniuniiEuropene ºi NATO, la o sutã de ani de la domnia luiCarol, vom vedea cã, în ciuda limitãrilor impuse devremi, Carol apare surprinzãtor de european: fondatorde instituþii de bazã ale statului ºi societãþii, promotoral profesionalismului în politicã ºi economie, strategºi reformator al forþelor armate, încurajând putereasoft (culturã, politicã externã, tradiþii, specific naþional),voce europeanã prin excelenþã, chiar ºi prin putereaexemplului personal, creator de instituþii ºi de proiecte,întãritor al statului ºi al suveranitãþii, adaptat la joculregional, participant cu trupe la alianþe militare conti-nentale. Carol I a fost un favorit al Germaniei ºiFranþei, vãr al Italiei, Spaniei ºi Marii Britanii. Tot el

183Carol I

a fost unul din primii ofiþeri români cu studii în þãrioccidentale ºi un model de lider naþional, idealizat depopor fãrã sã fi gustat mãcar salam cu soia. A aplicat,în litera legii, principiul sfânt al proprietãþii private, afost ctitor al unui domeniu particular (Sinaia) devenit,în ani, un simbol al naþiunii, în asemenea mãsurãîncât dezbaterile asupra acestuia au fost, în ultimiiani, interminabile.

Povestea acestui modern ºef de stat este contem-poranã, fiindcã ea se bazeazã pe meritul personal. Nuera începutul de secol XX o vreme în care meritulpersonal sã influenþeze prea mult destinul unui capîncoronat. Monarhia nu experimentase încã dezastrelecare aveau sã o aºtepte imediat dupã Primul RãzboiMondial. Pe atunci, a avea merite personale ajutadestul de mult, dar nu era o condiþie sine qua non.Astãzi, meritul personal joacã un rol determinant:vezi, din nou, povestea temerarã, dar romanticã, a luiJuan Carlos de Bourbon, a lui Hussein al Iordanieisau a lui Simeon de Saxa-Coburg-Gotha; merit personal,plus viziune ºi hotãrâre.

Ne vom fi dând noi seama cã suntem, în anumiteprivinþe, mai anchilozaþi decât cei din timpurile luiCarol I? ªtim noi cã el, dar ºi vremea lui, produceau,la nivel politic ºi de gândire intelectualã, materie demai bunã calitate, deºi nu lucrau la computere? Vãgândiþi ce i s-ar întâmpla lui Carol I dacã ar trãi înanul 2004? Nu ar fi el dat în judecatã cã nu a fostdestul de viteaz în 1877? Sau nu ar fi trimis latribunalul de la Alexandria (în Teleorman, nu în Egipt!)pentru cã ºi-a ucis, cu sânge rece, trupele de roºiori,fiindcã n-a aplicat corect normele moderne de tacticã

184 Europa din noi

militarã? La urma urmei, dacã ultimul împãrat austro--ungar Carol este astãzi contestat, în beatificarea luide la Vatican, pentru cã a permis folosirea gazuluitoxic în Primul Rãzboi Mondial, de ce nu i s-ar gãsiºi �Neamþului� vreo paginã subþire din �dosarul� luicosmopolit ºi exagerat de european? În orice caz, deo moþiune de cenzurã tot ar avea parte, el, �criminalul�care a ucis þãranii la 1907!

Dar am putea sã privim lucrurile ºi din sens opus:cunoaºteþi mulþi oameni de stat sau politici contem-porani care au construit patruzeci de spitale rurale?ªtiþi mulþi oameni politici, români sau de aiurea, carese pricep ºi la academie, ºi la militãrie, ºi care vorbescpatru-cinci limbi strãine, care au cunoºtinþe economice,se simt acasã în orice capitalã a lumii ºi au familiaeuropeanã în sânge?

O dovadã unicã a modernitãþii ºi a lipsei de preju-decãþi a regelui Carol I este legea de funcþionare ainstituþiei ºefului statului, cunoscutã la noi sub numelede Domeniile Coroanei. Multã lume a citat acestedomenii în ultimii cincisprezece ani, dar puþini i-auînþeles tâlcul. �Domeniile Coroanei�, numãrând câtevamii de hectare de teren agricol ºi forestier din întreagaþarã, erau proprietatea statului român ºi folosite deinstituþia ºefului statului, pentru a produce profit eco-nomic. Cu banii obþinuþi se plãteau salarii, se construiauºcoli ºi spitale pentru angajaþi ºi familiile lor, se plãteaupensii ºi cheltuieli de boalã, se dãdeau cadouri deCrãciun ºi de Paºte, toate acestea în folosul celor, laun moment dat, 700 de angajaþi ai domeniilor. Darmare parte din profitul anual mergea la bugetul defuncþionare al biroului ºefului statului (în speþã, principele

185Carol I

suveran, apoi regele). De ce? Pentru cã tânãrul Carol Ia hotãrât cã þara lui era prea sãracã pentru a puteasuporta, exclusiv de la buget, cheltuielile legate deCoroanã. Mai cunoaºteþi un singur exemplu, din 1866pânã în 2004, de concepþie similarã? Mai cunoaºteþio singurã Cancelarie a unei þãri democratice care sãnu cheltuiascã bani de la bugetul de stat, pentru a nu-lîmpovãra cu o cheltuialã în plus? Poate cã nu sunt euinformat, dar nimeni nu a pãrut, în ultimii o sutãpatruzeci de ani, interesat de acest mic exempluromânesc de democraþie, patriotism ºi bun-simþ. Poatepentru cã, între timp, þãrile democratice au devenitprospere ºi nu mai au nevoie de o asemenea economisire.

Într-o zi, i-am spus Majestãþii Sale regele Mihai Icã, în fapt, ceea ce principesa Margareta ºi cu mineam încercat sã facem în România, din anul 2001, nueste o modalitate de a onora abnegaþia ºi credinþaregelui Mihai, doveditã în peste cinci decenii de exil.I-am spus regelui, atunci, la Versoix, cã ceea ce facemse înscrie în legãmântul trasat de Carol I. Privitã dinperspectiva fondatorului Familiei Regale, contribuþiafiecãrei generaþii la efortul românesc are un sens. Suntconvins cã ceea ce principesa Margareta (strãnepoatanepotului lui Carol I) ºi cu mine putem face binepentru þarã, la nivelul modest al capacitãþilor noastre,este de a duce mai departe legãmântul european,democratic ºi liberal al lui Carol I, îmbinând roluldeterminant al statului ºi al naþiunii, al tradiþiilor ºi alculturii naþionale cu binefacerile deschiderilor demo-cratice, al globalizãrii, al înrudirii europene, alinformaþiei ºi al atotputerniciei initiaþivei individuale,ca expresie a libertãþii.

186 Europa din noi

Regalitatea este o instituþie istoricã europeanã care,la 90 de ani de la moartea lui Carol I, aratã cã, înRomânia cel puþin, este capabilã sã gãseascã modalitãþinoi, flexibile, creatoare, motivate ºi potrivite de a fiutile. Este, poate, cel mai indicat fel de a plãti untribut moºtenirii lui Carol I, creator de instituþii ºicavaler al abnegaþiei. Poate cã, dacã s-ar fi nãscut cucincizeci de ani mai târziu ºi ar fi ales o altã þarã,Carol ar fi fost un om de stat la fel de apreciat caWilson sau Adenauer. Iar dacã nu ar fi purtat coroanã,ar fi fost, aproape sigur, un mare om politic, pur ºisimplu.

El nu a fost român: el a devenit ºi a rãmas unmare român. Preceptorul lui îi spunea cã trebuie �sãse comporte mereu ca ºi cum ºi-ar cere scuze cã s-anãscut principe�. Era tot un fel de a spune cã meritulpersonal e mai important, în destinul propriu, decâtnumele cu care te-ai nãscut.

La 5.30 dimineaþa, în ziua de 10 octombrie 1914,�regele Carol I, întemeietorul regatului român, a încetatdin vieaþã, la Castelul Peleº�1. Toate acestea s-auîntâmplat acum nouãzeci de ani. Dacã te gândeºti cãsenatorul Paleologu sau profesorul Djuvara au pesteoptzeci ºi cinci de ani, cât de aproape de noi este,totuºi, toamna lui 1914, când cel mai scurt secolîncepea! ªi astãzi trãim un timp istoric: noi suntemcontemporanii încheierii, la 1989, a celui mai scurtsecol. ªi mai suntem contemporanii unuia dintre momen-tele care au schimbat ritmul drumului României, înperspectivã transatlanticã: 11 septembrie 2001.

1. Revista Infanteriei, numãr comemorativ, octombrie 1914.

187Carol I

Revista Infanteriei din octombrie 1914 îndemna:�plângeþi, români din toate pãrþile; descoperiþi-vã,îngenuncheaþi ºi plângeþi lacrimi fierbinþi�. Adevãruleste cã plânsul, de la Caragiale ºi pânã astãzi, nu afost utilizat convingãtor, ca instrument public de mode-lare a societãþii româneºti. Nu, nu ar mai trebui caromânii sã plângã, dupã nouãzeci de ani. Ar fi suficientdacã, aducându-ºi aminte de experienþa regelui Carol,s-ar convinge de câteva evidenþe:

� a nu-þi pierde cumpãtul, a fi muncitor ºi înþelept,a avea darul de a fi lider ajutã întotdeauna la ceva;

� este mai comod sã fii cinstit ºi coerent decât coruptºi confuz;

� se poate face bine, pe pãmânt românesc, timp de48 de ani neîntrerupt;

� nici pe Ferdinand I, nici pe Mihai I nu i-a ajutatprea mult, în munca lor, faptul cã predecesorul lora fost o figurã legendarã; ei au trebuit sã-ºi câºtigeei înºiºi aprecierea ºi iubirea alor sãi;

� s-a putut supravieþui în România, european fiind,timp de aproape jumãtate de secol, chiar în acelevremuri incerte;

� sufletul ºi spiritul românesc sunt, adesea, maisubtile ºi mai flexibile decât reprezentanþii de frunteai spiritului ºi sufletului românesc;

� rãbdarea de o jumãtate de secol a lui Carol I ºirãbdarea de o jumãtate de secol a lui Mihai I aratãcã Familia Regalã a României este o instituþie cu orãbdare secularã ºi cu domiciliu stabil în istoriaRomâniei;

188 Europa din noi

� Palatul Elisabeta, redevenit cãmin al Familiei Regale,are o perspectivã ºi un înþeles care nu priveºtecãtre anul 1947, ci cãtre anul 1866.

Din aceste motive, îi îndemn pe cititorii adolescenþiai rândurilor mele sã nu þinã minte comemorarea deazi (nouãzeci de ani de la moarte), care este imagineaunei încheieri. Îi rog pe tineri sã se gândeascã maidegrabã la celebrarea, în anul 2006, a o sutã patruzecide ani de la fondarea Familiei Regale române. Aceasãrbãtoare va fi, de departe, mai potrivitã cu legãmântullui Carol I, fiindcã ea este întruchiparea unui începuteuropean.

189Carol I

Regele, între Paºte ºi memorie1

mai 2005

Craiova ºi Sãvârºin

Este aproape un �dat� al românului sã râdã cu unochi, iar cu celãlalt sã plângã.

Pe 25 aprilie 2005, prin semnarea Tratatului deAderare, România aducea aproape de sfârºit o �paran-tezã� de câteva decenii de umilinþã ºi suferinþe deneînþeles. Pentru regele Mihai, europeanul care a statzeci de ani la uºa þãrii lui, aºteptând ca Europa sã-ºivinã în fire, acest moment reprezintã mult. O sumã deidealuri pentru care a stat dârz, neînduplecat, o seriede valori morale, creºtine sau democratice, pur ºisimplu, par astãzi solid ºi ireversibil instalate în viitorulromânesc.

1. Articol în trei pãrþi, publicat de principele Radu în ziarul Ziua,mai 2005, pe parcursul vizitei pe care regele Mihai ºi reginaAna au fãcut-o, însoþiþi de principele Radu, în Slovacia ºi Cehia,pe urmele soldaþilor români care au cãzut în al Doilea RãzboiMondial, pentru eliberarea teritoriilor europene de sub ocupaþiafascistã. Vizita a continuat la Moscova, unde regele ºi reginaau fost invitaþi de preºedintele Vladimir Putin, cu ocazia come-morãrii a ºaizeci de ani de la sfârºitul rãzboiului.

190 Europa din noi

În aceleaºi zile ale Sãptãmânii Mari însã, românulplângea cu celãlalt ochi, într-o emoþie ce ieºise înstradã, pentru cei trei tineri ziariºti rãpiþi în Irak. Iarîn vestul ºi sud-vestul þãrii, apa distrugea, din nou,gospodãrii ºi rosturi ale oamenilor.

Cu astfel de simþãminte, diametral opuse, în suflet,regele se pregãtea sã petreacã un Paºte ca oricarealtul, dar atât de diferit de celelalte. În curând se vorîmplini ºaizeci de ani de când soldaþii români, al cãrorcomandant suprem era în 1945, au murit pentru elibe-rarea unor teritorii aºezate dincolo de pãmântulromânesc, spre Europa care trebuia eliberatã. Tottineri ºi ei, tot europeni ºi ei, luptând tot în numeleunui ideal de libertate ºi democraþie europeanã.

De ce este emoþionant cã regele, ajuns la 83 deani, merge, pas cu pas, pe urmele tinerilor lui soldaþide atunci, pentru a pune flori la mormintele lor?Pentru cã tinerii care mor pentru þara lor sunt eroi?Pentru cã destinul regelui este unul nefericit? Pentrucã regele Mihai înseamnã suferinþã ºi bunãtate? Pentrucã România are nevoie de motive de mândrie europeanã?Pentru cã generaþia computerelor are ºi ea nevoie degesturi inefabile? Da, toate acestea, la un loc, pot fiadevãrate. Dar mai existã un motiv: acela cã Europade azi, simbolizatã splendid de construcþia UniuniiEuropene, garnisitã cu instituþii funcþionale ºi stabile,cu principii limpezi ºi puternice, are ºi ea nevoie, caorice altã instituþie a lumii de azi, de lideri. De indivi-dualitãþi care, prin aportul lor, oferã instituþiilor pecare le reprezintã, de orice esenþã ar fi ele, ºansa unuipas înainte. Chiar dacã nu au putere politicã, chiardacã nu sunt în mijlocul maºinãriei deciziilor, chiar

191Regele, între Paºte ºi memorie

dacã instrumentele lor de modelare sau de manevrarea momentului nu sunt cele uzuale, ei au, totuºi, rolullor. Iar regele Mihai este unul dintre aceºti lideri fãrãcauzã imediatã.

Prin determinarea lui, prin rãbdarea lui nemãr-ginitã în faþa atâtor descreierãri, nedreptãþi ºi mârlãniiromâneºti durabile, prin seninãtatea lui simplã, prinbunãtatea ºi frumuseþea lui, prin adâncimea cre-dinþei, acest om meritã sã stea alãturi de NelsonMandela, de papa Ioan Paul al II-lea sau, încã, deconstructori precum Juan Carlos al Spaniei sau Husseinal Iordaniei.

Uitându-mã, în fiecare zi a acestor ultime luniîncãrcate de dinamism ºi contradicþie, la regele Mihai,mã conving, din ce în ce mai mult, cã prezentul ºiviitorul lumii europene ºi euro-atlantice, deci ºi aleRomâniei, stau sub semnul personalitãþilor, al liderilor,al modelelor, mai mult decât sub semnul instituþiilor,oricât de solide ºi de coerente vor fi, cu siguranþã, ele.

Sâmbãtã, 30 aprilie, ne-am suit cu toþii în maºini,de la Palatul Elisabeta, cu destinaþia Craiova. Suntmândru. Pentru cã, faþã de vizitele noastre NATO din1997 ºi 2002, vizita aceasta de la Craiova ºi Sãvârºin,din Slovacia, Cehia ºi Rusia este o împletire de iniþiativeºi idei ale Casei Regale cu susþinere ºi logisticã dinpartea autoritãþilor române. Dupã trei ani în care ammuncit zi de zi, efectuând sute de angajamente de-alungul ºi de-a latul þãrii, al continentului ºi al lumii,susþinând cauza româneascã ºi interesele fundamentale,perene, ale României, acum mã aflu, în drum sprePaºte ºi spre Memorie, alãturi de doisprezece oameni,reprezentând Casa Regalã ºi Guvernul României, pentru

192 Europa din noi

o cauzã comunã: Europa, mândria noastrã, istorianoastrã, Armata ºi Biserica noastrã, sacrificiul ºi trecutulnostru, angajamentul ºi viitorul nostru. Iar faptul cãvorbim cu toþii într-un singur glas este nepreþuit.

La Craiova, oraºul în care aproape cã nu existãcolþ în care sã nu fie vreo clãdire istoricã ridicatã învremea regelui Carol I, singurul oraº din þarã care arezugrãvit, în frescã, semnul Hohenzollernilor pe pereteleUniversitãþii, am petrecut noaptea de tainã a Învierii.O mulþime de oameni stãteau tãcuþi în întunericulnopþii, în parcul din jurul catedralei mitropolitane, înfaþa cãreia gazdele alcãtuiserã un altar în aer liber.O atmosferã de García Márquez, cu ceva din MirceaEliade. Mii de lumânãri la miez de noapte, glasulmitropolitului Teofan, oameni discreþi, cu priviri curioaseºi învãluite de bucuria cuminte a momentului.

Înainte de slujbã, ca ºi în dimineaþa de dupã, ne-amîntâlnit cu autoritãþile oraºului ºi ale judeþului, cuoameni de afaceri ºi cu ziariºti. Înainte de plecare,regele a vizitat Batalionul 26 �Neagoe Basarab�, celcare a dat în ultimii ani o mulþime de ostaºi românipentru misiunile din Afganistan, Irak, ca ºi din Albania,Kosovo, Bosnia ºi altele. Ei au ascultat cu ochii înlacrimi mesajul tremurat al regelui, pentru militariiaflaþi în teatrele de operaþii. Regele i-a ascultat culuare-aminte ºi cu lacrimi în ochi pe ei, cei care facastãzi ceea ce fãceau soldaþii regelui ieri: þineauRomânia pe hartã.

În a doua zi de Paºte, la Sãvârºin, au venit pepeluza din faþa castelului zeci ºi zeci de oameni, detoate vârstele, de la Arad ºi Lugoj, de la Timiºoara ºiSãvârºin. Tinerii au cântat ºi recitat muzicã ºi versuri

193Regele, între Paºte ºi memorie

religioase, cineva a venit cu un bust al regelui de cândera tânãr, ziariºtii au consemnat vizita ce va începemâine pe urmele soldaþilor români din 1945, regele aurat �Hristos a Înviat!�, apoi toatã lumea a ciocnitouã roºii. Dupã-amiazã am mers la o familie din sat,împreunã cu primarul, unde am bãut cafea, am mâncatcozonac ºi ouã ºi am vorbit despre rãzboi cu buniculgazdelor noastre, rãnit pe frontul cehoslovac, la Brno,în 1945.

Bratislava, Banská Bystrica ºi Zvolen

Am ajuns, dupã 600 de kilometri, conduºi de rege,uneori prea repede, la Bratislava. La ora 16, la PalatulPrezidenþial, Excelenþa Sa domnul Ivan Ga�paroviè ºidoamna Ga�parovièa primeau pe Majestãþile Lor. Caîn orice democraþie care se respectã, în capitala Slovaciei,în sãlile aurite cu candelabre de cristal ale PalatuluiPrezidenþial, ritualul era un contrast de tehnologie ºisublim: printre soldaþii în uniforme colorate deceremonie se miºcau brownian tineri cu camere deluat vederi, microfoane, cabluri ºi întrebãri incisive.Preºedintele Slovaciei a adus un vibrant omagiu regeluiºi i-a mulþumit pentru ce a fãcut pentru Slovacia ºipentru Europa.

Seara, la ambasada României, pe lângã o mulþimede personalitãþi din societatea civilã ºi Corpul Diplo-matic, ziariºti între 20 ºi 30 de ani au venit, unul dupãaltul, sã afle despre continentul lor, despre pãrinþii ºibunicii lor, de la singurul ºef de stat european beli-gerant în viaþã. O domniºoarã de la Associated Press

194 Europa din noi

a întrebat cum este sã ºtii cã eºti singurul ºef de stat alacelor vremuri care mai este în viaþã. Regele a rãspunscã nu se gândeºte la aºa ceva. Apoi, ea a întrebat:�Aveþi un anume mesaj pe care aþi vrea ca tinerii sã-lprimeascã de la Majestatea Voastrã?�. Regele a rãspuns:�Nu am nimic sã le spun în mod special. Mai bine eisã mã întrebe ºi eu sã le rãspund�.

La Banská Bystrica, în acordurile imnurilor de statromân ºi slovac, douã naþiuni europene ºi-au pusinimile ºi memoria împreunã pentru a omagia ceea ceeste european în ele: nu criterii, nu date-limitã, nuteme fãcute sau nefãcute acasã, nu cifre, nu declaraþii,ci valori comune: curaj, sacrificiu, democraþie, vise,drepturile omului, mândrie de a fi european ºi creºtin,respectul pãmântului bunicilor ºi strãbunicilor, ataºa-mentul faþã de þarã ºi libertate, mai ales libertate. Maiapoi, la Zvolen, regele a pus o coroanã de flori laCimitirul Central al Armatei Române, loc ce cuprindemormintele a 13.000 de ostaºi români.

Astãzi, 4 mai 2005, când o Românie întreagã stãcu sufletul la gurã de emoþie ºi spaimã pentru viaþacelor trei tineri ziariºti capturaþi în Irak, abia astãziputem sã ne imaginãm ce a fost în sufletul regelui ºi algeneraþiei lui atunci când unsprezece mii de tinerimureau, pe câmpuri strãine, pentru a pãstra Europaîntreagã ºi liberã.

Praga, Brno ºi Kromìøí�

În multe rânduri, întrebarea gazdelor care a venitcãtre regele Mihai, în timpul acestui periplu, în careregele a venit sã aducã aminte, nu sã-ºi aducã aminte,a fost: �Când aþi venit la noi, ultima oarã?�. Rãspunsul

195Regele, între Paºte ºi memorie

vine, de fiecare datã, discret ºi zâmbitor: �Acumºaizeci ºi opt de ani, în 1937�. În vremea aceea,regele fãcuse de douã ori, în 1936 ºi în 1937, douãvizite oficiale în Cehoslovacia, însoþind, ca PrincipeMoºtenitor, pe tatãl lui, Carol al II-lea. ªi regelecontinuã, fãrã sã i se punã o nouã întrebare: �Bene�era, oarecum, prieten cu noi. L-am cunoscut ºi peMasaryk, era� în fine, o personalitate�.

Cei de astãzi ar numi rãbdarea regelui român �softpower�. Fie ºi numai pentru constanþã ºi rãbdare,regele Mihai poate fi numit un lider actual. În timp cestrã-unchiul lui a �construit�, în þarã, timp de 48 deani, regele de astãzi a �aºteptat�, în afara þãrii, 48 deani. Este, ºi acesta, un fel de a dura: sã nu te clinteºtidin convingerile tale ºi sã aºtepþi, cinci decenii, caEuropa sã se lepede de descreieraþi.

Dar dacã rãbdarea ºi constanþa unui lider suntcalitãþi personale, rezistenþa lui, în decenii, se numeºtealtfel: continuitate. Iar continuitatea nu este o calitatepersonalã a regelui, ci un fundament naþional ºi uninstrument european, pentru România.

Regele Mihai pãºeºte simbolic, de la Craiova ºiSãvârºin la Bratislava, de la Zvolen la Kromìøí�, de laBrno la Praga. Aceste locuri sunt astãzi parte a aceleiaºifamilii a naþiunilor demne ºi libere, iar regele esteunul dintre modelele acestei familii. Ce mult s-a schimbatlumea europeanã! La începutul anilor �60, lideriicomuniºti de la Bucureºti trimiteau în Occident unmesaj în care spuneau cã aveau �destulã rãbdare sãaºtepte sfârºitul biologic al regelui Mihai�. Peste 40de ani, �rãbdarea� lor a dat un rezultat exact opus: înanii 2005 ºi 2006 se fac ultimele retuºuri la îndepãrtareaurmelor Cortinei de Fier.

196 Europa din noi

Întorcându-ne la spaþiul european pe care regele îlparcurge pas cu pas, localitate cu localitate, spre aaduce aminte despre aportul nostru la libertatea euro-peanã, aº vrea sã vã reamintesc unele din �criteriile�europene pe care noi, românii, le-am împlinit, înainteca ideea vizionarã a Comunitãþii Europene a Cãrbuneluiºi Oþelului sã se fi nãscut mãcar: dupã 23 august1944, România a avut 175.000 de soldaþi morþi, rãniþisau dispãruþi, în lupta pentru eliberarea Ardealului deNord, apoi a Ungariei, Cehoslovaciei ºi Austriei.

Pentru cã astãzi suntem în Republica Cehã, iar ierieram în Slovacia, sã amintim cã numãrul soldaþilorromâni care au murit, au fost rãniþi sau au dispãrut înCehoslovacia anului 1945 se ridicã la 66.000. Numaicifra certã a celor morþi se ridicã la 15.000. Româniaa avut un rol esenþial în luptele din sudul Moraviei.Unitãþi înaintate au ajuns pânã la Humpolec, la numai80 de kilometri de Praga. Un numãr de localitãþi dinsudul Moraviei au fost eliberate exclusiv de armataromânã. Martorii acelor lupte mai vorbesc ºi astãzidespre �armata regalã românã� ºi subliniazã omeniacu care soldaþii regelui Mihai au tratat populaþia autoh-tonã, de comportamentul demn ºi civilizat al coman-danþilor. 1569 de soldaþi români au cãzut la Brno.

Timp de mai multe decenii, tinerii români careºi-au dat viaþa pentru un surprinzãtor de actual idealeuropean au fost numiþi �militari din alte þãri�. Caofiþer al armatei române ºi ca membru al FamilieiRegale, mã înclin în faþa clarviziunii sacrificiului lorºi rog Europa de astãzi sã nu mai uite niciodatã de ei!Iar ca sã nu ne mai joace feste Memoria, putem lesneapela la internet ºi la tehnologia informaþiei.

197Regele, între Paºte ºi memorie

Într-un fel, crucialul proces de lãrgire a UniuniiEuropene de astãzi este împlinirea victoriei din mai1945. Iar devenirea continentului cunoaºte, în aniinoºtri, un moment de o indescriptibilã valoare istoricã.În secolul al XVII-lea, când �statul-naþiune� deveneaprincipalul actor ºi subiect al relaþiilor internaþionale,nimeni nu i-a consultat pe europeni, sã vadã dacã îºidoreau sã trãiascã în entitãþi numite �state-naþiune�.Au urmat cele mai cumplite rãzboaie din istoria omeniriiºi sistemului i-au trebuit peste trei sute de ani ca sã sestabilizeze, în forma pe care o cunoaºtem acum, lascarã globalã. Europa a �exportat� acest sistem lumii.Acum, Uniunea Europeanã este proiectul �post--modern�, suprastatal, avansat instituþional pe careEuropa îl oferã lumii. Mulþi europeni nu-l înþeleg,unii nu-l agreeazã, important este cã în zilele noastrenu mai moare nimeni, opunându-se acestuia. Lideriieuropeni de astãzi încearcã sã clarifice, sub ochiinoºtri, visul european, iar popoarele europene vor daconsistenþã visului, pânã la finalul secolului acestuia.

Dacã privim astfel lucrurile, ceea ce soldaþii noºtriau înfãptuit, prin sacrificiu, în 1945 va avea rever-beraþie ºi înþeles pe tot parcursul secolului al XXI-lea.Iar regele lor, Mihai I, rãmâne un lider pentrumileniul III.

Am ajuns la Kromìøí� în dimineaþa de joi, 5 mai,la exact 60 de ani de la eliberarea oraºului de cãtrearmata regalã românã, la 5 mai 1945. Am mers directla Monumentul Ostaºilor Români din centrul oraºului,unde, în prezenþa primarului ºi a autoritãþilor lo-cale, a ambasadorului României ºi a reprezentanþilorarmatei cehe, a veteranilor ºi a unei delegaþii din

198 Europa din noi

Râmnicu-Vâlcea, regele a depus o coroanã de flori, însunetele imnurilor de stat ale þãrilor noastre, Româniaºi Republica Cehã. Am vizitat apoi Castelul Arhiepis-copal, o altã construcþie istoricã salvatã de la distrugerede armata românã.

La Cimitirul Central din Brno, în dupã-amiazade 5 mai, a avut loc o ceremonie militarã, în faþaMemorialului ridicat de curând, în cinstea soldaþilorromâni, cu concursul direct al Ministerului ceh alApãrãrii Naþionale. Ceremonia militarã a fost urmatãde o sfinþire oficiatã de Înalt Prea Sfinþia Sa Serafim,mitropolitul ortodox român al Europei Centrale ºi deNord, care i-a avut alãturi pe arhiepiscopul Krystof alBoemiei ºi pe arhiepiscopul Simeon al Moraviei. A luatparte ºeful Statului-Major General al armatei cehe,generalul-locotenent Pavel �tefka, pe care am avut plãcereasã-l întâlnesc în septembrie trecut, în cadrul vizitei pecare am efectuat-o în Republica Cehã. Generalul �tefkaa avut un aport hotãrâtor la desãvârºirea lucrãrilorde construcþie a Memorialului. Au mai fost prezenþidl Stanislav Juránek, guvernatorul regiunii Moraviade Sud ºi consulul general al Federaþiei Ruse. Aurãsunat, din nou, imnurile de stat ale þãrilor noastre.

Vineri, 6 mai, ne-am întâlnit la Hrad cu doamnaLivia Klausová, soþia preºedintelui Republicii Cehe.Am vizitat Hrad-ul, apoi ne-am deplasat la MinisterulApãrãrii Naþionale, unde gazda noastrã a fost ministrulApãrãrii Naþionale, domnul Karel Kuhnl. MinistrulKuhnl i-a oferit regelui Mihai cea mai înaltã distincþiea armatei cehe, �Crucea de Merit� clasa I, mulþumindu-ilui ºi armatei române pentru sacrificiul din 1945 ºi

199Regele, între Paºte ºi memorie

trecând în revistã meritele personale ale regelui, de-alungul anilor Rãzboiului Rece ºi dupã 1989.

În continuare, am vizitat Ministerul AfacerilorExterne, unde Majestãþile Lor au fost oaspeþii ministruluiceh de Externe, Excelenþa Sa domnul Cyril Svoboda.

În timpul vizitei la Praga, regele Mihai s-a în-tâlnit cu membrii asociaþiei �The Prague Society forInternational Co-operation�, cu reprezentanþii românilordin Praga ºi cu un mare numãr de ziariºti cehi ºistrãini.

Aºa au arãtat cele ºaptezeci ºi douã de ore petrecuteîn Republica Cehã. Pentru cei de aici, regele Mihai nueste numai comandantul suprem al uneia dintre armatelecare i-au ajutat sã fie victorioºi în faþa propriei loristorii. Regele român mai este ºi reprezentantul uneifamilii de prieteni ai cehilor, un admirator ºi apropiatal lui Jan Masaryk, garant al libertãþii cehe ºi simbol aldemocraþiei acestei naþiuni; iar unii cehi îºi mai aducaminte cã tot regele Mihai este cel care a intervenitpersonal pentru salvarea ataºatului militar ceh HeliodorPika din mâinile Gãrzii de Fier, în 1940. Bilanþulcomemorãrii de astãzi este nu numai glorios, dar ºivast: în aprilie-mai 1945, armata românã a eliberatde sub ocupaþia germanã oraºele Velehrad, Kyjov,Bzenec, Kromìøí�, Hulin, Vala�ské Klobouky, Kojetinºi zeci de localitãþi mai mici din Moravia, ajungândpânã la Humpolec ºi Havlíèk÷v Brod, în Boemia de Est.

În toatã istoria ei din secolul XX, România a fost oprietenã a Cehoslovaciei, încã de la independenþa acesteiþãri ºi de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre noi,în 1920. Relaþia esenþial �europeanã� a continuat înepoca interbelicã, apoi în 1945, culminând cu anul

200 Europa din noi

1968, când naþiunea românã, în întregimea ei, a statcu sufletul la gurã pentru destinul cehoslovacilor.Dupã 1989, atât în drumul nostru cãtre NATO, cât ºiîn cel cãtre Uniunea Europeanã, Cehia a stat prieteneºtealãturi de noi. Aºa cum modelul relaþiei dintre Româniaºi Republica Cehã este un argument pentru visul Europeiunite, tot aºa regele Mihai, prin prezenþa lui, este un�aspect� al identitãþii româneºti ºi europene.

O tânãrã ziaristã ne întreba azi-dimineaþã ce rol vaavea regalitatea în secolul al XXI-lea, în Europa?Poate cã rãspunsul ar fi: �contribuitor la identitateacontinentalã�.

Moscova, 9 mai 2005

Regele a mãrturisit public surpriza de a fi fostinvitat la Moscova, de cãtre preºedintele VladimirPutin. Totodatã, oameni de presã ºi specialiºti în politicãºi-au manifestat surpriza sau reþinerea faþã de faptulcã regele a rãspuns invitaþiei. Este, de aceea, nimeritsã vorbim despre acest gest. Nu este prima oarã, înultimii opt ani, în care anumite gesturi surprind perege, iar atitudinile lui surprind pe alþii. Mai întâi,regele nu este un om politic. Aºadar gesturile lui nutrebuie cântãrite cu balanþa oportunitãþilor, prin prismaocaziilor, nici nu trebuie evaluate în funcþie de prefe-rinþele politicienilor sau de ceea ce îi este plãcutopiniei publice sã audã. Regelui, întoarcerile iscusitedin condei nu îi spun nimic. Fãcutul cu ochiul, niciatât! Loviturile de teatru meºteºugit pregãtite nu îlclintesc din loc. A lãsat sã treacã ocazii istorice, dacãacestea nu corespundeau credinþelor lui. Un exemplu

201Regele, între Paºte ºi memorie

ar fi în decembrie 1989, când a refuzat sã vinã laBucureºti, spunând: �Nu este drept sã profit de ceeace se întâmplã la Bucureºti. Tinerii români nu aumurit pentru mine�.

Aºadar de ce a acceptat regele invitaþia preºedinteluiPutin de a merge la Moscova? Înþelesurile unui astfelde gest necesitã mai mult de o frazã. Iatã-le:

Sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial repre-zintã mult pentru destinul popoarelor europene ºi alîntregii umanitãþi, mult mai mult decât suferinþa indivi-dualã sau naþionalã. Semnificaþia lui are reverberaþiiîn secolul al XXI-lea când, sub ochii noºtri, victoriadin 1945 devine cu adevãrat �eliberare�, prin ºtergereaurmelor Cortinei de Fier.

Cincizeci de milioane de oameni au murit, într-uncarnagiu care, ca ºi cel din 1914-1918, rãmâne, esenþial-mente, o suferinþã de neînþeles. Este absolut necesarca acest fel de lucruri sã nu se mai repete niciodatã.Douã încercãri de sinucidere ale continentului europeanajung!

România a participat cu toate efectivele militare ºiresursele materiale la victoria din 9 mai 1945. Efortulromânesc a fost, istoric vorbind, un gest de solidaritateeuropeanã. El are, în anii de acum, când angajamentulnostru în faþa Europei este ferm ºi durabil, un înþelesaparte. În 1945, ca ºi dupã 1989, efortul nostru a fostîndreptat împotriva ideologiilor totalitare ºi a conse-cinþelor lor, strãine valorilor româneºti. Iar pentruacest mesaj transmis, la Moscova, Europei ºi lumiiîntregi, România are un sol mai �vârstnic� decât chiarNATO ºi Uniunea Europeanã.

202 Europa din noi

Prin prezenþa regelui ºi a preºedintelui TraianBãsescu la Moscova, România spune cã, dupã ce aplãtit preþul celor douã boli grave ale Europei secoluluiXX, fascismul ºi comunismul, este perfect capabilã sãstea alãturi de familia naþiunilor libere ºi demne, înlupta împotriva noilor ameninþãri ale lumii: terorismulinternaþional, noile linii de divizare a lumii, sãrãcia,distrugerea mediului ambiant, ca ºi alte sfidãri careameninþã securitatea populaþiilor lumii.

România este parte din familia europeanã în eforturilede pace, securitate ºi cooperare regionalã, pentrudemocraþie, libertate ºi prosperitate, stabilitate, bunãguvernare ºi domnia legii, astfel încât sã nu mai poatãfi posibilã vreodatã politica de dominaþie ºi agresiune.Regele Mihai a continuat sã susþinã aceste principii întimpul Rãzboiului Rece, când marile capitale europenel-au ignorat aproape complet.

Regele Mihai cel decorat ºi, apoi, exilat vrea sãmai spunã, prin prezenþa lui la Kremlin, alãturi deliderii lumii de astãzi (de la preºedintele rus ºi celamerican, la cancelarul german ºi preºedintele francez,de la prim-ministrul italian la preºedintele chinez), cãþãrile noastre au nevoie de construirea ºi dezvoltareaunor raporturi moderne de cooperare economicã,culturalã ºi de apãrare. De asemenea, ele au nevoie deun parteneriat pragmatic, de dialog de substanþã, deînþelegere profundã a tot ceea ce ne caracterizeazã pefiecare în parte ºi pe toþi laolaltã. În rest, �a ierta nuînseamnã a uita�.

Prezenþa regelui Mihai în locul în care, poate, nus-a gândit niciodatã cã va ajunge mai înseamnã câtevaalte neînsemnate lucruri: cã viaþa este adesea mai

203Regele, între Paºte ºi memorie

inventivã decât ficþiunea, cã trãim vremuri proteice,cã �nimic nu se pierde niciodatã�, cã umanitatea arenevoie de modele ºi de ritual, cã mândria, iubirea,încrederea ºi puterea exemplului sunt noþiuni care staubine alãturi de cinism, internet ºi CNN.

Nu ºtiu câte momente istorice va mai avea regeleMihai în anii care i-au rãmas de trãit, dar un lucrueste sigur: cei peste ºaptezeci de ani de abnegaþie faþãde naþiunea care l-a fãcut rege au meritat sã fie trãiþi.Iar noi, cei care ne-am intersectat cu lumina lui, vomavea de dat socotealã pentru fiecare moment de laºitate,uitare sau ingratitudine cu care l-am tratat, cu sau fãrãvoia noastrã.

Dacã acest om a avut puterea sã se întoarcã, înanul 2001, la Palatul Elisabeta, locul unde a semnatabdicarea forþatã, dacã omul acesta a avut puterea sãmeargã la Kremlin la 9 mai 2005, atunci noi toþi avemobligaþia de a ne face un examen scurt de conºtiinþã:sã recunoaºtem tot ce am fãcut rãu faþã de regeleMihai, ca ºi tot ce am fi putut face bine ºi nu am fãcutpentru el. Astfel, ne va fi mai uºor sã fim români,dupã ce el nu va mai fi.

205Caucazul de Sud, identitate ºi schimbare

Caucazul de Sud,identitate ºi schimbare1

21 mai 2005

Doamnelor ºi Domnilor,

Este o importantã ocazie pentru mine sã mã adresez,astãzi, domniilor voastre, la acest eveniment semni-ficativ pentru þãrile din jurul Mãrii Caspice, pentruCaucazul de Sud, dar mai ales pentru noi, cei carevenim din afara acestui spaþiu geopolitic. În anii �60,Clubul de la Roma ºi-a creionat identitatea începândsã vorbeascã despre problemele cãrora omenirea urmasã le facã faþã în mileniul III. Reuniunile, seminariilesau conferinþele acestui grup nu au schimbat radical,direct ºi ad-hoc mersul lucrurilor în Uruguay, Tokyosau Johannesburg, dar au nãscut idei la cel maiînalt nivel al vieþii politice mondiale. Ideile de acumdouãzeci de ani, ca ºi cele pe care le-am ascultat ieriºi astãzi la Baku nu au avut ºi nu au efecte directepolitice, economice sau sociale. Însã ele ne fac sãînþelegem mai bine starea lumii, prin cuvintele unuiazer, turc, armean, rus, american sau român.

1. Alocuþiunea principelui Radu la Conferinþa internaþionalã�Stabilitate ºi securitate în Caucazul de Sud�, Baku, Azerbaidjan,21 mai 2005.

206 Europa din noi

Trãim într-o lume complexã ºi instituþiile mass-mediapar cã ne înfãþiºeazã aceastã complexitate în toatãsplendoarea ei. Însã, dacã suntem suficient de atenþi,desoperim cã este vorba doar despre fascicule alerealitãþii. Dacã ar fi sã lãsãm la o parte, pentru osecundã, acest �fascicul luminos�, am sesiza o mulþimede alte lucruri, iar prioritãþile s-ar aºeza într-o ordinediferitã. Dacã m-aº distanþa de problema securitãþii ºistabilitãþii în aceastã parte de lume, preþ de trei rânduri,am putea cita alte segmente din realitatea omenirii deazi: de exemplu, din momentul în care mi-am începutexpunerea, în numai câteva minute, pe continentulafrican, 15-20 de copii au murit de foame, iar alþi20-30 s-au nãscut pentru a le împãrtãºi soarta. Aºiºderea,enorm de influentul canal mondial de televiziune deºtiri CNN, zdrobitor de bine informat ºi de profe-sionist, are o emisiune intitulatã �Your World Today�(�Lumea ta astãzi�). De fapt, emisiunea este tot unfascicul al realitãþii, aºa cum am menþionat mai sus, ºinu realitatea întreagã. Fiindcã �lumea ta astãzi� nueste, de fapt, lumea ta. Este o �parte a lumii tale�,poate cea mai importantã, poate cea mai relevantã,poate cea mai semnificativã, poate cea mai la modã,dar ea nu are cum sã fie, pentru fiecare dintre noi,�lumea mea�.

Documentele care vorbesc despre politica internãsau externã a þãrilor din Caucazul de Sud, luãrile depoziþie din ultimii ani au cerut adesea adâncirea proce-sului democratic în aceastã parte de lume, protecþiadrepturilor omului, consolidarea rolului femeii, inten-sificarea dezvoltãrii economice sau reducerea sãrãciei.Nimeni nu cred cã a putut oferi însã soluþia pentru

207Caucazul de Sud, identitate ºi schimbare

aceste chestiuni. Nimeni nu a ºtiut cum se poatereaºeza o societate dupã 70 de ani de comunism ºi deparalizie a responsabilitãþilor sociale reale.

Am zâmbit când am citit cã, dupã destrãmareaUniunii Sovietice, statele din jurul Mãrii Caspice ausemnat o �convenþie-cadru pentru ecologia ºi mediulcaspic�. Pãrea un document destinat unui alt timpistoric. ªi, provenind dintr-o societate care a experimentato jumãtate de secol de comunism, am constatat adeseoricã �momentul� realitãþii politice ºi �momentul� realitãþiimentalului colectiv sunt, în mod evident, decalate.

Revoluþiile sfârºitului deceniului al nouãlea al seco-lului trecut, înainte de a fi expresia dorinþei þãrilor dinEstul Europei de a împãrtãºi valorile Vestului european,au fost expresia nevoii de �aer proaspãt� a acestorpopoare, a lepãdãrii �tuburilor de oxigen� ºi reînvãþarearespiraþiei naturale. Nici atunci �momentul� politic ºicel geopolitic nu au cunoscut o suprapunere cu �mo-mentul� mentalului colectiv. Dacã la nivelul sistemuluiinternaþional se destrãma realitatea bipolarã, în þãrilenoastre, puþini oameni vedeau lucrurile în acest sensºi unora puþin le pãsa. Câºtigarea libertãþii de expresie,înlãturarea temerilor ºi primele contacte cu spaþiuleuropean din imediata apropiere, primele dorinþeîmplinite ale unei lumi descãtuºate contau mai multpentru popoarele noastre, într-un prim moment, decâtvalorile comune pe care, în mod natural, ne-am angajatsã le împãrtãºim, de atunci încoace.

Am venit cu toþii la Baku în dorinþa de a închega,poate, o viziune asupra stabilitãþii ºi securitãþii acesteizone vitale de pe glob, pentru a înþelege care suntproblemele regiunii, care sunt proiectele noastre ºi

208 Europa din noi

ale vecinilor. Experþii politico-militari din diferite þãrivor vorbi despre geostrategie ºi energie, despre conflicteîngheþate sau fragilitatea înþelegerilor provizorii. Vãpropun sã considerãm trei dimensiuni fundamentalepentru un dialog complet: �momentul� liderilorºi al formatorilor de idei, �momentul� dorinþelorpopulaþiilor acestei zone ºi decalajul dintre cele douã�momente�.

Cât de mult conteazã ce îºi doresc oamenii?

În secolul al XVII-lea, când statul-naþiune deveneaprincipalul actor ºi subiect al relaþiilor internaþionale,nimeni nu i-a consultat pe europeni dacã îºi doresc sãtrãiascã în cadrul acestui tip de entitate. Au urmatcele mai cumplite rãzboaie din istoria omenirii ºisistemului i-au trebuit peste trei sute de ani ca sã sestabilizeze în forma pe care o cunoaºtem acum, lascarã globalã. Europa a exportat sistemul statului-naþiuneîntregii lumi. Uniunea Europeanã este proiectul post--modern, suprastatal, avansat instituþional pe careEuropa îl oferã lumii acum. Mulþi europeni nu îlînþeleg, unii nu îl agreeazã, important este cã acum numai moare nimeni, opunându-se lui. Aºadar lideriiîncearcã sã clarifice acum �visul european�, iar popu-laþiile îi vor da consistenþã pânã la finalul secoluluiacestuia. Explicaþiile asupra acestui proces le vor daistorici care nu s-au nãscut încã.

Regiunea Caucazului de Sud ºi a Mãrii Caspiceapare adesea definitã ca instabilã ºi volatilã. Nu aºdefini-o astfel. Este, cred, mai potrivit sã o numim ozonã indecisã.

209Caucazul de Sud, identitate ºi schimbare

O sursã a neliniºtilor în aceastã parte de lume parea fi radicalizarea sentimentelor legate de legitimitateaanumitor posesiuni teritoriale. România ºi Ungaria auavut perioade istorice în care dispute de acest gen aufost virulente ºi, uneori, au atins absurdul. Dacã ne-amlãsa pe mâna unei pãrþi a istoricilor români ºi unguri,aceastã chestiune ar fi, încã, un focar de tensiune ºiinstabilitate pentru Europa de Est. Dar þãrile noastreau atins �momentul� istoric în care aplecarea cãtreextremism ºi izolare, într-un joc pãgubos ambelorpãrþi, se limiteazã la un cerc ce nu mai produce efectesemnificative. Depãºirea momentelor de încrâncenareºi izolare se produce lent, dar are efecte beneficepentru sãnãtatea societãþilor noastre ºi a societãþiiumane, în ansamblul ei.

Limitele ideologice ºi vederile închistate au produsîn þara de unde vin milioane de victime. Nu mã gândescla pierderi efective de vieþi omeneºti, ci la victimizareaprin irosirea vieþii oamenilor, prin irosirea calitãþiipersonale a atâtor români. Trecând pe strãzileBucureºtiului, sãptãmâna trecutã, am vãzut un grupde pensionari italieni, turiºti destinºi care se fotografiaula capãtul unui bulevard central. La câþiva metri de ei,un pensionar român, îmbrãcat cu un sacou din anii�60, îi urmãrea puþin nedumerit ºi intrigat. Nu pot sãºtiu exact ce era în mintea lui, dar ºtiu ce am simþiteu. Am vãzut efectele a douã sisteme. Spre finalulvieþii, italienii reuºeau sã îºi îndeplineascã visele dintinereþe, sã vadã locuri pe care ºi le doreau, sã sebucure, în mod simplu, de binefacerile câtorva zeci deani de muncã onestã, într-o þarã normalã. Pensionarulromân, la apusul vieþii, abia îºi plãteºte întreþinerea ºi

210 Europa din noi

nu va apuca sã-ºi împlineascã visele tinereþii, pentrucã sistemul nici mãcar nu l-a lãsat sã aibã vise. Unadintre satisfacþiile mele referitoare la epoca pe careRomânia o traverseazã acum este cã, în internet--café-urile din România ºi Italia, copiii noºtri, ceinãscuþi în ultimii douãzeci de ani, au un start sensibilegal. Iar visele lor se vor împlini mai repede decâtatunci când vor fi de vârsta a treia.

Lupta pentru putere ºi influenþã a fost, de-a lungulistoriei, prezentã în toate colþurile lumii ºi în toateformele de organizare umanã. Care este, de fapt, sensulei � este ea doar împlinirea menirii unor fiinþe umanesau are urmãri mai generoase, în planul progresuluiumanitãþii, al satisfacerii nevoilor diversificate alegrupului extins? Victoria cvasitotalã, pe glob, a demo-craþiilor liberale a adus cu ea o �reþetã� în careprincipalele elemente sunt libertatea, securitatea ºiprosperitatea, partenere de drum într-un sistem carenu este perfect, dar care, probabil, este rãul cel maimic al stadiului de dezvoltare al societãþii umane pecare-l traversãm. Cãutarea prosperitãþii ºi a stabilitãþiinu este, însã, strict legatã de democraþia liberalã.China dovedeºte cã prosperitatea ºi un anume tip decomunism pot coexista. Emiratele Arabe, Iordania sauMarocul susþin cu mândrie cã monarhia ºi islamul nunumai coexistã cu modernitatea, dar o pot duce la unnivel de invidiat chiar ºi pentru cele mai dezvoltatedemocraþii!

Cu alte cuvinte, concentrarea pe bunãstarea indi-vidului ºi pe stabilitate poate oferi flexibilitate siste-mului, oricare ar fi el.

211Caucazul de Sud, identitate ºi schimbare

S-a spus, de nenumãrate ori, în þãrile Caucazuluide Sud ºi în cele din jurul Mãrii Caspice, cã zonaaceasta se caracterizeazã printr-o lipsã de legitimitatea instituþiilor democratice. Cred cã este oarecum greºit.Odatã ce instituþiile existã, schimbarea nu se bazeazãnumai pe acestea, nici chiar pe sistem, schimbareavine de la oameni. Jean-François Revel spunea cã�organizarea de alegeri democratice este primul pasuriaº cãtre democraþie�1 . Legitimitatea instituþiiloreste certamente esenþialã, dar nici o instituþie nu s-abucurat de totalã încredere ºi de eficienþã din chiarmomentul fundaþiei ei. Mai întâi, instituþiile fac paºigreºiþi, se strãduiesc, comit erori, dar, cu timpul, dacãreflectã nevoia realã a naþiunii, ele devin din ce în cemai bune ºi, imperceptibil, cu timpul, devin dintr-odatã atât de relevante ºi atât de profund ancorate înrealitate, încât sunt legitimate de oameni. În acel�moment�, în care instituþiile însumeazã ºi încorporeazãlegitimitate, se întâmplã �revoluþiile calme�, în societateºi în spiritul unei naþii.

Acum cincisprezece ani, un ºir de revoluþii sonoreau zguduit Estul european comunist ºi, implicit, ºiþara mea. Dar, în România, dupã �un moment� care adurat un deceniu ºi jumãtate, în ultima parte a lui, o�revoluþie calmã� a adus poate mai multe schimbãridecât evenimentele din 1989. România a semnat,acum trei sãptãmâni, Tratatul de aderare la UniuneaEuropeanã, dar nu acest act a concretizat �revoluþiacalmã�. Schimbãrile soft din viaþa politicã internã,

1. Revirimentul democraþiei, Editura Humanitas, Bucureºti, 1995,p. 260.

212 Europa din noi

alternanþa, schimbul de generaþii, exersarea mai hotãrâtãa democraþiei interne a partidelor politice au adusnebãnuite schimbãri benefice. Spaþiul politic ºi publicromânesc a trãit, în ultimii ani, un �moment civilizator�.

Iatã câteva cuvinte scrise de un mare istoric european,Herodot, despre locurile în care ne aflãm astãzi. Textulare peste 2000 de ani vechime:

�Marea Caspicã este o mare de sine stãtãtoare, neavândlegãturã cu nici o altã apã. Marea Caspicã este omare distinctã, cu o lungime de cincisprezece zilecãlãtorie cu o ambarcaþiune cu vâsle; în adâncime,în partea cea mai amplã, opt zile de cãlãtorie. De-alungul ei, malurile mãrginesc lanþul munþilor Caucaz,cei mai masivi ºi mai înalþi munþi. Multe ºi variatesunt triburile care locuiesc aici, cele mai multe trãindhrãnindu-se numai cu fructele sãlbatice din pãdurileacestor munþi. În pãduri se spune cã existã arbori alecãror frunze, strivite ºi amestecate cu apã, stau labaza unui pigment cu care ei vopsesc hainele, pic-tându-le cu figuri de animale. ªi figurile astfel impri-mate nu ies niciodatã la spãlat ºi dureazã tot atât demult ca ºi haina, ca ºi cum ar fi fost cusute peþesãturã� (Herodot, Istoriile, Cartea întâi, capi-tolul 20).

Din timpurile lui Herodot, ºi mai înainte, imensaîntindere de pãmânt înconjurând cea mai largã mareinterioarã a fost populatã pe parcursul a mii de ani dediferite popoare, cu diferite grade de civilizaþie. Cunoaº-terea preistoriei Caspice este limitatã ºi contradictorie,deºi urme din peºteri paleolitice au fost descoperite,

213Caucazul de Sud, identitate ºi schimbare

în zilele noastre, în Azerbaidjan, în Iran ºi în alte þãridin regiune.

Pe marile pãmânturi de stepã din sudul Rusiei, înnordul Mãrii Caspice, trãiau indo-europeni, primiicare au domesticit ºi crescut cai pentru cãlãrit. Acestmoment decisiv a transformat aria, permiþând indo--europenilor sã cãlãtoreascã la distanþe considerabile.Ei au devenit mari nomazi ºi, pânã la urmã, au migratde pe pãmânturile lor natale cãtre locuri îndepãrtateprecum India ºi Europa, lãsând o moºtenire culturalãcomunã, pe o largã suprafaþã a acestei lumi. Grupullimbilor indo-europene, sanscrita, persana, greaca,galica, limbile germanice ºi celelalte, precum ºi poli-teismele lor mitologice similare se crede cã au derivatdintr-un singur sistem religios, care s-a nãscut aproapede malurile Mãrii Caspice.

În întâlnirea de astãzi s-au expus gânduri, credinþe,idei, în încercarea de a se aduce aproape lumea nord--atlanticã, Marea Neagrã, Carpaþii, Caucazul ºi malurileMãrii Caspice.

În istoria timpurie, þara cunsocutã astãzi sub numelede Azerbaidjan era numitã �pãmântul focului sacru�.�Focul etern� menþionat de cãlãtori ca AlexandreDumas se datora zãcãmintelor de gaz ºi petrol careerupeau din pãmânt ºi care, în timpurile vechi, au fostînconjurate de legendã ºi mister. Focul, ca metaforã amisterelor dumnezeieºti, ar putea sã aibã ca originemãrturia celor care au vãzut flamele irumpând înPeninsula Absheron.

Focul sacru mai arde încã în aceastã parte de lume.Eurasia rãmâne o tentaþie a geopoliticului, a analiºtilor

214 Europa din noi

ºi a politicienilor. Sã urmãrim devenirea naþiunilornoastre, aspiraþiile lor, sã urmãrim interesul naþiunilor,fiecare în parte, prosperitatea, stabilitatea ºi libertatea,dar sã avem în vedere cã, mai mult decât oricând înistoria oamenilor, suntem cetãþeni ai lumii.

215Perspectivele transatlantice ale României

Perspectivele transatlanticeale României1

Washington D.C., 1 iunie 2005

Doamnelor ºi Domnilor,

Este un privilegiu sã mã adresez astãzi dumnea-voastrã într-un loc în care valoarea ideilor este nepreþuitã,loc ce reuneºte oameni care, prin intermediul ideilor,ne schiþeazã lumea de mâine, oameni ale cãror articolesau cãrþi le-am citit ºi admirat. În �lumea ideilor�, înaceastã þarã, în urmã cu câteva decenii, profesorulEinstein i-a propus asistentului sãu un set de problemepentru examinarea periodicã a studenþilor. Uitându-sepeste ele, asistentul a exclamat: �Dar, maestre, acesteprobleme le-aþi dat ºi luna trecutã�. La care Einstein areplicat: �ªtiu, numai cã, între timp, am schimbatrãspunsurile��.

Dinamica evenimentelor politicii internaþionaleeste, într-un anume fel, similarã cu pulsaþiile lumiiacademice a ºtiinþelor exacte. La fel ca în fizicã, existãanumite constante de la care analizele politice pot

1. Conferinþã rostitã la Washington D.C., National DefenceUniversity, 1 iunie 2005.

216 Europa din noi

pleca, existã formule ideologice, doctrinare sau eco-nomice experimentate, dar existã ºi variabile. ªi, totca ºi în fizicã, ºi în politica mondialã, în anumitemomente, apar mituri. La aceastã masã rotundã vãpropun sã dialogãm despre douã dintre ele: �mitulfracturii transatlantice� ºi �mitul Noii Europe�.

ªi cum �spargerea miturilor� a devenit o �specia-litate� est-europeanã, ca membru al Familiei Regale aRomâniei, sunt astãzi aici într-o poziþie surprinzãtoareºi neobiºnuitã, aceea de a reprezenta regele ºi guvernulunei þãri care nu este o monarhie. Dar acesta estenumai aparent un paradox. În fapt, este un semn dematuritate a democraþiei româneºti, un semn de curaj,clarviziune ºi creativitate a liderilor politici români ºia societãþii româneºti, în general.

Înainte de a avea plãcerea dialogului cu dumnea-voastrã, voi încerca sã vã vorbesc despre unitateaansamblului transatlantic, completarea reciprocã a puteriisoft ºi hard în acest ansamblu ºi evoluþia þãrii mele ºia oamenilor ieºiþi din comunism, în ultimii douãzecide ani.

Dorinþa de putere, nevoia de a influenþa, nevoia devizibilitate ºi de localizare precisã în cadrul mareluitablou al evoluþiei umane sunt câteva �ingrediente�ale sistemului internaþional care nu se schimbã. La felca în fizicã, nimic nu se pierde, totul se transformã.Subiectul numit �Putere�, în relaþiile internaþionale, ametamorfozat, în ultimii ani, o preocupare într-unmit. Dialogul asupra diferenþelor de abordare a anumitorsubiecte de cãtre americani ºi europeni a fost trans-format de studiul lui Robert Kagan Despre Putere ºi

217Perspectivele transatlantice ale României

Paradis1 într-un mit. Domnul Kagan pune în discuþiedisputa dintre Statele Unite ale Americii ºi Europa,arãtând cã în chestiunile legate de eficacitatea, mora-litatea ºi dorinþa puterii, SUA ºi Europa se exprimãdivergent. De la acest studiu, mitul, deja prezent înteoria relaþiilor internaþionale, cum cã ar exista orupturã în relaþiile transatlantice, s-a amplificat. Numitãîn nenumãrate feluri, devise, gap, canyon, accentuatãºi exageratã, diferenþa dintre SUA ºi Europa mi separe o iluzie.

Mai mult ca oricând în istoria societãþii umane,cred cã putere înseamnã capacitatea de a-l determinape celãlalt sã se comporte în modul în care tu îþidoreºti, acest comportament putând fi situat mai aproapesau mai departe de opþiunea lui originarã, dar, oricum,nefiind suprapus peste aceasta. Acest gen de expresiea puterii combinã atribute soft ºi hard ºi este prezentîn relaþiile internaþionale într-o manierã subtilã, mani-festatã într-o disputã care îi justificã ºi îi mascheazãexistenþa. Peste 70 la sutã dintre cetãþenii StatelorUnite sunt proveniþi din Europa ºi peste 70 la sutãdintre þãrile lumii au îmbrãþiºat un sistem democratic,fie el doar incipient. În materie de culturã, StateleUnite ale Americii sunt un produs distilat european, iarîn materie de civilizaþie globalã, Europa ºi lumeaîntreagã sunt sub influenþa SUA.

Opinia mea este cã atitudinile diferite de pe celedouã maluri ale Atlanticului, încadrate într-o ipoteticã�ramã a democraþiei�, nu fac decât sã deseneze un

1. Robert Kagan, Of Paradise and Power, Alfred A. Knopf, NewYork, 2003.

218 Europa din noi

tablou geopolitic similar cu disputele politice interneale oricãrei democraþii liberale, luate ca exemplu. Maisimplu spus, nu cred cã existã vreo prãpastie întreabordarea europeanã ºi cea americanã a puterii � estevorba despre o disputã gen �putere-opoziþie� exportatãla nivelul sistemului internaþional, în principal prinmijloace media, linia de demarcaþie fiind cam aceeaºica între cei care guverneazã (SUA) ºi cei care cenzureazãexcesele guvernanþilor (Europa). Alternanþa la putereaglobalã nu se produce o datã la patru ani, dar ea existãîn istorie de secole ºi creeazã frustrãri celor care trecîn �opoziþie�. Împãrþirea Noua Europã � Vechea Europãeste o modalitate a Puterii de a diviza Opoziþia. Maiales cã Noua Europã nu a cunoscut niciodatã gustulputerii globale.

În secolul al XVII-lea, statul-naþiune devenea princi-palul actor ºi subiect al relaþiilor internaþionale. Europaa exportat sistemul statului-naþiune întregii lumi.Uniunea Europeanã este proiectul post-modern,suprastatal, avansat instituþional pe care Europa îloferã lumii acum. Mulþi europeni nu îl înþeleg, uniinu îl agreeazã, dar important este cã acum nu mai moarenimeni opunându-i-se. Aºadar liderii continentuluiîncearcã sã clarifice acum �visul european�, iar popu-laþiile îi vor da consistenþã pânã la finalul secoluluiacestuia. Explicaþiile asupra acestui proces le vor daistorici care nu s-au nãscut încã. Existenþa proiectuluiunirii Europei ºi noile lui tehnici de persuasiune pentruaccedere la puterea globalã l-au fãcut pe Kagan sãîncadreze continentul nostru în zona soft a puterii ºi sãaºeze o barierã peste Atlantic.

219Perspectivele transatlantice ale României

Mitul Noii Europe este, pe de o parte, justificat delipsa accesului la puterea globalã, iar pe de alta, deeliberarea recentã de comunism.

Analizele, comentariile, luãrile de poziþie din ultimiiani au cerut desãvârºirea procesului democratic înpartea noastrã de lume, bunã guvernare, domnia legii,respectul pentru proprietatea privatã, înlãturareacorupþiei, respectul drepturilor omului, consolidarearolului femeii, intensificarea dezvoltãrii economice.Nimeni nu cred cã a putut oferi, însã, soluþia pentruaceste chestiuni. Nimeni nu a ºtiut cum se poatereaºeza o societate dupã 50 de ani de comunism ºi deparalizie a responsabilitãþilor sociale reale. Cincizecide ani în care atât Europa, cât ºi SUA au vãzut cuochii lor, fãrã nici o intermediere sau întrerupere,cum relativa democraþie, libertate ºi prosperitate aSud-Estului european erau distruse sub control sovietic.

Ieºirea din comunism a reprezentat descoperireaunei lumi noi. Aici, SUA ºi partea noastrã de Europãse întâlnesc din nou ºi tot aici gãsim explicaþia solida-ritãþii directe dintre noi ºi americani, care a dus lapronunþarea dihotomiei Vechea Europã � Noua Europã.De fapt, în afarã de aceastã �descoperire a unei noilumi�, partea noastrã de lume mai are douã punctecomune cu Statele Unite ale Americii, distanþându-setemperamental de Europa Occidentalã. Primul estelegat de religie ºi de poziþia credinþei în societate.Deºi criticã uneori la adresa slujitorilor Bisericii,opinia publicã din România, naþiunea românã esteprofund legatã de credinþã ºi Biserica ocupã un locmajor, distinct în viaþa românului, fie el orãºean sauþãran. La fel, în Statele Unite, credinþa reprezintã un

220 Europa din noi

subiect solid al timpului prezent, cu o relevanþã distinctã,materializatã în propoziþia de pe bancnota americanã�In God we trust�1 . În Europa Occidentalã, populaþiile(uneori) ºi elitele (mai totdeauna) trateazã cu indiferenþãaspectul religios, aceasta în cel mai bun caz. În formaîn care Constituþia europeanã este în curs de votare,nu se face referire la importanþa religiei în identitateacontinentului, deºi personalitãþi ca papa Ioan Paulal II-lea au cerut în mod public acest lucru. Al doileapunct comun între þãrile din �Noua Europã� ºi SUAeste cel al romantismului, al idealismului. Nu potvorbi despre spaþii culturale pe care nu le cunosc, darRomânia este o þarã în care oamenii sunt romantici,patrioþi ºi au idealuri; le place sã vorbeascã despresperanþele lor, aºa cum le place sã-ºi croiascã viaþa înfuncþie de idealuri, de visãri. Aceasta seamãnã destulde mult cu felul de a fi al americanilor, dar contrasteazãputernic cu cinismul occidentalilor Europei. Este,evident, imposibil de generalizat aceste aprecieri laîntreg spaþiul vest-european, dar în mare privind lucru-rile, punctele comune între Sud-Estul european ºi SUA,în contrast cu Europa de Vest, sunt destul de vizibile.

Rãspunzând stimulilor sistemului internaþional, esteRomânia conectatã la fluxurile internaþionale de puteresau e doar un exponent al Noii Europe care subliniazã,o datã în plus, distanþa dintre SUA ºi Europa saudintre partea noastrã de lume ºi Vechea Europã?

Atentatele din ziua de 11 septembrie 2001 nu numaicã au dus terorismul, ca manifestare violentã, la unnivel inimaginabil, dar au condus la trasarea de cãtre

1. �Credem în Dumnezeu�.

221Perspectivele transatlantice ale României

SUA � principala putere în sistemul internaþional ºiprincipalul responsabil de starea de securitate saudezechilibru a sistemului � a unei direcþii dupã cares-au pliat, pânã la ultimele consecinþe, toþi ceilalþiactori statali ºi suprastatali, fie cã recunosc acest lucrusau nu. Epoca riscurilor asimetrice, mediul actual desecuritate sau insecuritate subliniazã conexiunea organicãSUA-NATO-UE ºi, în consecinþã, a dictat ºi liniiledirectoare ale strategiei naþionale de apãrare a þãriinoastre.

Astfel, circumscrierea eforturilor României paradig-mei trasate de noile riscuri ºi ameninþãri la adresastabilitãþii sistemului internaþional nu a servit doarintereselor NATO, UE sau ONU, ci s-a suprapus perfectmatricei naþionale de securitate, antrenând chiar efectepe care strategii ºi analiºtii români nu le-au prevãzutîn anul 2000 ºi nici nu le-au putut retuºa pe deplin înanul 2004. ªi dacã �atac preventiv�, �operaþiune outof area�, �culturã strategicã europeanã� sau �inel desecuritate� nu pãreau a face parte din vocabularulpolitico-strategic românesc, combinaþia soft power � hardpower reunitã transatlantic ºi planurile strategice pentruzona Mãrii Negre, a Mãrii Caspice ºi a Caucazului deSud au plasat România într-o poziþie privilegiatã,poate, pentru douãzeci de ani de acum înainte.

În afara participãrii instituþionalizate ºi teoretizateîn diferite combinaþii geostrategice internaþionale,România va trebui sã mizeze în mileniul al III-lea,cred, ºi pe aportul unor personalitãþi autohtone, ºi pecel al unor simboluri care ne leagã organic de lumeacivilizatã, în afara legãturilor de circumstanþã ºi acalculelor geopolitice.

222 Europa din noi

Glasul european al României în anul 2005 are onotã unicã printre naþiunile europene. Regele Mihai I,ultimul ºef de stat în viaþã care a participat la alDoilea Rãzboi Mondial, bãrbatul de stat care a tratatde la egal la egal cu Mussolini, Hitler, Churchill,Truman, Stalin, Vîºinski ºi alþii, cel care a primitLegiunea de Merit a Statelor Unite ale Americii, îngrad de ªef Comandor, cel care a vãzut Cortina deFier cãzând ºi peste neamul lui ºi strivind speranþanaþiunii lui, este omul care astãzi militeazã pentruNATO ºi pentru Uniunea Europeanã. Mai mult, înacest an, la împlinirea a ºaizeci de ani de la încheiereacatastrofei reprezentate de al Doilea Rãzboi Mondial,regele Mihai a fãcut o vizitã istoricã în estul Europei,plecând cu maºina din þara lui ºi mergând din loc înloc, în Ungaria, Slovacia ºi Cehia, acolo unde soldaþiicomandaþi de el au murit pentru eliberarea teritoriiloreuropene de sub cizma fascistã. Este o povesteromâneascã direct legatã de contribuþia la libertate ºidemocraþie pe continentul european, o poveste unicã,pe care nici o þarã din lume nu o poate avea, dat fiindcã Mihai I este ultimul ºef de stat beligerant în viaþã.

Rãsfoind o carte despre Familia Regalã a României,m-am oprit asupra unei imagini extraordinare, imorta-lizatã în anii �20. Regele Mihai, la vârsta de 6 ani, în1927, la o zi dupã moartea bunicului sãu, regeleFerdinand, saluta legislativul român. În preajma luise aflau regina-mamã Elena, patriarhul MironCristea, înalþi ofiþeri ai armatei române ºi toþi membriiParlamentului României. Simbolurile unei þãri europene,România începutului de secol XX, sunt concentrate în

223Perspectivele transatlantice ale României

acest tablou � Familia (Familia Regalã), Biserica,Armata, Politica.

Aproape un secol a trecut ºi nimic nu s-a schimbat,în afarã de �rãspunsurile la probleme�, nu ale luiEinstein, ci ale lumii, pur ºi simplu. Când l-am vãzut,zilele trecute, într-un ziar american, pe sergentul-majorSteven J. Lair prezentând drapelul american împãturitcopilului de trei ani Erik Shepherd, în timpul uneiceremonii de comemorare a tatãlui lui Erik, ucis înIrak, am vãzut imaginea Statelor Unite reunite în jurulsimbolurilor ei, în marginile unei poze. Încã o datã,am gãsit aceleaºi componente ce alcãtuiesc esenþa uneinaþiuni: Familia, Biserica, Armata, Drapelul ºi, deci,politica.

Dacã aº ºti mai multã geografie, v-aº putea vorbidespre timpurile imemoriale în care marginile celebrelor�canioane� care brãzdeazã Statele Unite erau lipiteuna de alta. Pentru cã în vremuri tare de demult eleerau lipite, nu-i aºa?

225Perspectivele transatlantice ale României

Democraþie, libertate ºi aport

personal în secolul al XXI-lea1

Paris, 6 iulie 2005

Alteþa Voastrã Regalã,Doamnelor ºi Domnilor,

Îmi face mare plãcere sã revin la Institutul Francezde Relaþii Internaþionale, pentru un dialog consacratatât de actualelor chestiuni legate de libertate ºi demo-craþie în secolul al XXI-lea.

Mulþumesc directorului general, domnului Thierryde Montbrial, membru al Academiei Franceze, de a fiacceptat atât de prompt ºi cu atâta generozitate propu-nerea mea de a mã reîntoarce la IFRI. Consider aceastãonoare ca pe o recunoaºtere a importanþei Românieiîn contextul continental actual ºi ca pe o dovadã a

1. Conferinþa AS Radu, principe de Hohenzollern-Veringen,la Institutul Francez de Relaþii Internaþionale (IFRI), Paris,6 iulie 2005. Prezentarea conferinþei, ca ºi medierea dialoguluicu participanþii la conferinþã au fost asigurate de Thierry deMontbrial, directorul general al IFRI. A participat ºi ASRprincipesa Margareta. În volum sunt prezentate extrase dinconferinþã.

226 Europa din noi

locului pe care Sud-Estul îl ocupã ºi îl va ocupa înfamilia europeanã lãrgitã.

Voi încerca sã amintesc câteva teme � adesea prezenteîn dezbaterea publicã actualã � care reflectã un aspectîncã nedefinit al prezentului. Demersul meu va încercasã ia în discuþie valori perene ale lumii ideilor, cum arfi democraþia, libertatea sau importanþa liderilor. Voiîncerca totodatã sã analizez unele iluzii pe care momentuleuropean ºi planetar cãruia îi suntem martori ni lecreeazã, iluzii pe care le regãsim în forme diferite,prezente ºi în alte perioade ale istoriei omenirii.

Nu ºtim dacã ciclurile majore ale istoriei umanitãþiisunt milenare sau dacã frecvenþa cu care ele se repetãare o anumitã constanþã sau logicã, dar începutulsecolului al XXI-lea, Evul Mediu european, Romasau Grecia anticã prezintã similitudini. Aceste asemãnãriistorice nu pot fi, în mod firesc, legate de stadiulevoluþiei sociale, ci se revitalizeazã, revin ºi se impunîntr-un loc comun al lor � lumea ideilor.

Anul 2000 ºi anul 1000, separaþi de un mileniu deevoluþie ºi reprezentând realitãþi sociale discrepante,priviþi cu ochii larg deschiºi prin prisma acestei �lumia ideilor�, prezintã asemãnãri substanþiale. Obscuran-tismul timpului medieval, datorat lipsei de informaþieºi de cunoaºtere, este o slãbiciune asemãnãtoare superfi-cialitãþii anului 2000, derivatã din imensa agresivitateºi manipulare a informaþiei în detrimentul cunoaºterii.�Ochii pot fi tulburaþi în douã feluri ºi din douã cauzeopuse: la trecerea de la luminã la întuneric ºi latrecerea de la întuneric la luminã�, scria Platon înRepublica, descriind limitele adaptãrii umane ºi ciocnireaviziunii cu lipsa ei.

227Democraþie, libertate ºi aport personal...

Evul Mediu, numit ºi cel �Întunecat�, a fost conside-rat de unii un fel de �perioadã de gestaþie� a progresuluiumanitãþii, întinsã pe mai multe sute de ani. Anul1000 era aºteptat � de cãtre unii predicatori � ca sfârºital lumii, iar de alþii, ca moment de descãtuºare aenergiilor latente ale omenirii ºi punerea lor în slujbaevoluþiei. Schisma creºtinã din 1054, în ortodocºi ºicatolici, disoluþia centrelor europene de putere, invaziilemigratorilor au marcat adânc procesul evolutiv european,impunând limite ºi constrângeri atât la nivelul societãþii,cât ºi al indivizilor strãluciþi produºi de omenire.Renaºterea nu a marcat uniform continentul european.Pentru unii a venit ca o binecuvântare, pentru alþii,deloc: din secolul al XVI-lea pânã la începutul secoluluial XVIII-lea, perioadã care a cunoscut �nebunia vrãji-toarelor�, strãmoºii unora dintre occidentali au ars înnumãr considerabil. Dar secolele care au urmat auadus omenirea pe o cale ascendentã, revitalizând spiritul,ºtiinþele, politica, artele.

În anul 2000, omenirea trãieºte, aparent, o perioadãtotal opusã, dar, de fapt, profund asemãnãtoare cu ceaparcursã acum o mie de ani. Globalizarea aduce cu ea�noul medievalism�. Frontierele redevin astãzi nesemni-ficative, ca acum o mie de ani. Informaþia mileniuluiIII ºi lipsa de informaþie a începutului de mileniu II auca finalitate acelaºi tip de efecte. Dacã acum o mie deani stagnarea ºi lipsa de viziune se datorau limitelor ºiînchistãrii sociale, astãzi informaþia ne asalteazã, esteprezentã în toate formele în jurul nostru, pãtrunde înviaþa noastrã, înlocuind cunoaºterea, iar acest fapt inducefiecãrui individ în parte ºi societãþii în ansamblu osenzaþie de orbire datoratã vãlului de superficialitate.

228 Europa din noi

Anul 2000 ne aratã o lume total schimbatã în�finisajele� sale sociale, statale ºi de civilizaþie, dardeloc modificatã în substanþa ei. Marea Schismã, acum,dupã o mie de ani, o regãsim pulverizatã în mii deschisme mici, fie cã ele se referã la diferenþele dintrereligii, grupuri etnice sau rasiale, niveluri de calitate avieþii, viziuni asupra prezentului sau viitorului omenirii,lupte între puterea hard sau efectivã ºi cea soft sausimbolicã. O lume acceleratã (deºi a fi grãbit nuînseamnã a fi dinamic) s-ar plictisi sã aibã de gestionato singurã crizã, o singurã disputã majorã, de aceeaanul 2000 a complicat aria preocupãrilor omenirii.

Disoluþia puterilor o regãsim foarte clar exprimatãîn peisajul mondial. Mai întâi, mai-marii Europei �Franþa, Marea Britanie ºi Germania � ºi-au trãit gloriaºi declinul, hotãrându-se sã se punã într-un sfârºitîmpreunã, în cadrul unui proiect departe de a fi conso-lidat încã: Uniunea Europeanã. Apoi URSS a cedatîn lupta bipolarã care a îngheþat omenirea timp de ojumãtate de secol. Acum, hegemonul sistemului, StateleUnite, este lovit de migratorii anului 2000 � teroriºtii.În plus, la nivelul individual, aºa cum bine sesizeazãPaul Valéry în eseul lui despre libertate, agonia seprelungeºte:

�Legea pune mâna pe om chiar din leagãn, îi impuneun nume pe care nu-l va putea schimba, îl trimite laºcoalã, îl face apoi soldat pânã la bãtrâneþe, supusoricãrui apel. Ea îl obligã la o cantitate de acte rituale,de mãrturisiri, de prestaþii ºi, fie cã e vorba de bunurilesau de munca lui, ea îl supune decretelor sale alecãror complicaþii ºi numãr sunt atât de mari, încât

229Democraþie, libertate ºi aport personal...

nimeni nu ajunge sã le cunoascã ºi aproape nimeni sãle interpreteze.Sunt gata sã conchid cã libertatea politicã este celmai sigur mijloc de a-i face pe oameni sclavi, cãciaceste constrângeri sunt considerate ca emanând dinvoinþa tuturor ºi, deci, nu pot fi contrazise�1 .

La o distanþã de câteva zeci de ani, Fareed Zakaria2

face o finã analizã a stãrii omenirii ºi a proceselordemocratice, în cartea sa intitulatã Viitorul libertãþii.Democraþia ne-liberalã, acasã ºi în strãinãtate.Nevoia de a reveni la ritual, la modele, la putereaexemplului personal, la instituþii care nu sunt neapãratde esenþã democraticã, dar susþin substanþa demo-craþiei ºi asigurã prosperitate, toate acestea se regãsescîn analizele americanului de origine indianã. Iar cândvorbim despre modele ºi ritual, atingem inevitabil unsubiect delicat al democraþiei de astãzi, cel legat deelite. Dupã pãrerea mea, Zakaria are dreptate cândspune cã refuzul de a integra elitele în sistemuldemocratic a fãcut rãu ºi societãþii europene, ºi celeiamericane. Fiindcã elitele au existat întotdeauna, fiecã am recunoscut sau nu. Dar elitele acceptate caatare sunt elite obligate de societate sã-ºi utilizezeforþele pentru binele naþiunii, în timp ce elitele as-cunse, nerecunoscute public, conservã numai influenþa

1. Paul Valéry, �Divagaþii despre libertate�, în Criza spirituluiºi alte eseuri, Editura Polirom, Iaºi, 1996, pp. 27-28.

2. Fareed Zakaria, The Future of Freedom. Illiberal Democracyat Home and Abroad, W.W. Norton & Company, New York,2003. Vezi ºi �Europa ºi libertatea. O vedere româneascã�, învolumul de faþã.

230 Europa din noi

lor, fãrã sã fie responsabilizate de societatea pe care oinfluenþeazã.

ªeicul Zayed Al Nahayan al emiratului Abu Dhabi1

este un exemplu de �acceptare�, de leadership, exemplucare confirmã teoria lui Fareed Zakaria cum cã demo-craþia nu asigurã automat libertate, prosperitate ºistabilitate. În acest timp, democraþiile cele mai categoriceºi mai convinse ale lumii experimenteazã destul demulte neajunsuri, crize economice, scãderi de popula-ritate, lipsã de securitate ºi, mai nou, o dramaticãdiminuare a încrederii populaþiei în liderii ei politici,în instituþiile de stat ºi în partide.

Aceste observaþii nu vor sã ducã la concluzia cãdemocraþia nu este bunã sau cã ar trebui o alternativãla ea. Dimpotrivã, cum spune ºi Zakaria, nu existãalternativã la democraþie, iar soluþia pe viitor este �ºimai multã democraþie�.

Dar liderul, individul inspirat, poate ajuta comu-nitatea ºi societatea lui mai mult decât instituþiile pecare le reprezintã. Este cazul unor lideri ca papa IoanPaul al II-lea, Lech Wa³êsa, Václav Havel, NelsonMandela. Produse ale unor sisteme viciate sau ridicaþidin spaþii geografice potrivnice ori marginalizate, eis-au putut baza mai puþin sau deloc pe sistem, peinstituþii. Ei au fost nevoiþi sã reformuleze cadrelestrâmte din care s-au ridicat ºi fiecare în parte a fãcutpentru þara sa mai mult decât a fãcut instituþia pe careo reprezenta. Mai mult, ei înºiºi, prin viziunea lor,prin curajul de a schimba mentalitãþi ºi de a sparge

1. Despre rolul ºeicului Zayed Al Nahayan, vezi �Introducerea�la volumul de faþã.

231Democraþie, libertate ºi aport personal...

bariere, au transformat propriile instituþii. Dupã fiecaredintre ei, societatea, þara lui nu au mai fost ca înainte.

În contrast, lumea vest-europeanã a avut în ultimeledecenii instituþii remarcabil de stabile, despre care nuse auzea nimic notabil, fiind conduse adesea de perso-nalitãþi mediocre. Dar personalitatea care poate marcasocietatea ºi istoria þãrii lui nu este providenþialã numaiprin calitãþile ei profesionale, ci ºi prin douã alteingrediente sine qua non: o �viziune� (ceea ce nu arenimic de a face cu programul administrativ de guver-nare) ºi �altruismul responsabil�, care trebuie sã seafle deasupra intereselor de partid, de grup saupersonale. Iscusinþa fãrã orizont, fãrã ideal rãmâneun exerciþiu sterp de �masaj al eului�, care poate creaºcoalã de ºmecherie politicã, dar nu va da bunãstare ºinici demnitate, adicã stabilitate ºi libertate, naþiunii.

Toate ideologiile pretind cã apãrã ºi amplificãlibertatea. Majoritatea ideologiilor pretind cã oferãputerea maselor, poporului ºi, mai mult decât atât, cã eale este distribuitã în mod egal. Valul democratizant ºiglobalizant care a deschis secolul al XXI-lea menþinevii aceste iluzii recurente ale istoriei omenirii. Faptulcã avem alegeri libere în aproape 70% din þãrilePãmântului ne face sã credem cã putem decide prezentulsau viitorul nostru; faptul cã avem fiecare câte un votne întãreºte credinþa cã existã ºi o egalitate în decizie.Hollywood-ul sau superproducþiile europene ne maiconving cã orice este posibil ºi se substituie �circului�din vremea romanilor. �Pâinea� se numeºte astãziMcDonald�s ºi, adesea, conþine ºi circul în ea.

233Democraþie, libertate ºi stabilitate. Un nou început

Democraþie, libertate ºi stabilitate.

Un nou început1

Doamnelor ºi Domnilor,

Aceastã zi de septembrie târziu este pentru mine ozi importantã. La început de mileniu III, când atât demulte lucruri se schimbã în lume, vizita mea la Chiºinãuvibreazã într-un fel special în inima mea, ºi sper ca easã aducã numai lucruri bune nouã, tuturor.

Mai întâi, sunt aproape ºapte decenii de când unmembru al Casei Regale a pãºit ultima datã la Chiºinãu.Acest lucru se întâmpla în anul 1937, când regeleMihai, împreunã cu tatãl sãu, veneau în Basarabia,parte a þãrii pe care bunicii lui au întregit-o la 1918.

Apoi, sunt recunoscãtor gazdelor mele pentru ocazianepreþuitã de a mã întâlni cu tinerii ºi de a dialogadespre democraþie, despre libertate ºi stabilitate înacest început de veac. Nu numai cã aceste noþiuni setransformã, se îmbogãþesc ºi se reevalueazã sub ochii

1. Conferinþa AS principele Radu la Universitatea de Stat dinChiºinãu, 29 septembrie 2005, ºi la Universitatea �Alecu Russo�din oraºul Bãlþi, 28 septembrie 2005. În volum sunt incluseextrase din conferinþã.

234 Europa din noi

noºtri, dar în spaþiul românesc, ca ºi în cel sud-est--european, ele capãtã o importanþã cu totul aparte.

Înainte de alegerile din acest început de an, Parla-mentul European a trecut o rezoluþie referitoare laRepublica Moldova, subliniind viziunea acestei instituþiiasupra conduitei ºi calitãþii alegerilor, vãzute ca fiindvitale pentru dezvoltarea relaþiei dintre Moldova ºiUniunea Europeanã. Aceastã rezoluþie spunea camaºa:�Ne exprimãm sprijinul continuu ºi completpentru eforturile poporului moldovean de a stabili odemocraþie pe deplin funcþionalã, supremaþia legii ºirespectul pentru drepturile omului�.

De douã sute de ani încoace, omenirea încearcã sãaplice reþete democratice ºi, cu fiecare nou spaþiu dedemocraþie cucerit avem aerul de a fi descoperit oadevãratã Lume Nouã. ªi aceasta pentru cã fiecarespaþiu geopolitic are trãsãturile sale specifice care facdiferenþa faþã de �modelul democratic� pe care încearcãsã-l aplice �misionarii� lumii libere. Particularitãþilelocului trebuie înþelese, asumate ºi prelucrate înaintede aplicarea oricãrei reþete.

În aceastã parte de lume, înaintea Uniunii Europenesau înaintea naþiunilor, a fost pãmântul. Îmi aducaminte de viziunea lui Vasile Pârvan, care vedeapãmântul ca un factor de inerþie, un factor regulator,iar ideile, ca factor propulsator. El spunea cã destinulistoric începe atunci când între materia umanã ºi ideese stabileºte o armonie, un consens. Ceea ce timpul deastãzi ne cere este sã ne armonizãm ideile, valorile ºiprincipiile lumii transatlantice cu �pãmântul� sau, maibine zis, cu ceea ce este pãmântean la noi: tradiþianoastrã, cultura, geografia, mentalitatea, obiceiurile,

235Democraþie, libertate ºi stabilitate. Un nou început

credinþa ºi ritmul nostru de viaþã, sistemul nostru devalori. Aceastã armonizare va putea sã aducã beneficiinu doar þãrilor noastre, ci ºi Uniunii Europene, prinprezenþa �în familie� a unor membri care aduc cu eiun suflu nou, soluþii, împliniri.

Definirea unei agende comune pro-europene decãtre principalele partide politice dovedeºte maturitateacâºtigatã de liderii politici moldoveni, detaºarea delimitãrile doctrinare ºi faptul cã interesul naþionalpoate fi situat mai presus de orice scopuri politiceînguste.

Ultimul deceniu al secolului trecut a adus treptatîn spaþiul românesc câºtigarea libertãþii de expresie,diminuarea temerilor ºi primele contacte cu spaþiuleuropean din imediata vecinãtate. Au fost primeledorinþe împlinite de o lume abia descãtuºatã, care aucontat mult mai mult pentru popoarele din parteaaceasta de continent decât schimbãrile efective saudoctrinare de regim.

Prezenþa românilor în marile spaþii culturale saueconomice ale celor cinci continente a fost continuã ºivaloroasã. Ea s-a creionat însã, la fiecare timp istoric,dupã chipul ºi asemãnarea mãtcii, adicã dupã spaþiulºi spiritualitatea de la care s-a pornit. Spaþial s-a pornitdin România, adicã din Europa.

România este astãzi un partener efectiv în misiunilede menþinere a pãcii ºi este prezentã cu trupe în zonelenevralgice ale planetei. Dar, în virtutea valorilor pecare lumea liberã le promoveazã, conturul �stabilitãþii�ca termen ºi proiecþie în realitatea imediatã este multmai complex. Spaþiul românesc, deschis cãtre MareaNeagrã, Caucaz ºi Orientul Mijlociu Extins, nu îºi

236 Europa din noi

limiteazã apartenenþa la conceptul de stabilitate doarprin acþiunile directe ale armatei române sau prinpoziþiile neechivoce ale personalitãþilor publice. Stabi-litatea pe care þara noastrã o propune Europei ºi LumiiLibere incumbã simboluri necuantificabile, care seexprimã prin evenimente ºi îºi trag rãdãcinile dinlegitimitatea istoricã.

Acum trei ani am fost numit Reprezentant Specialal Guvernului României, iar în urmã cu zece luni amfost reconfirmat de noul Guvern de la Bucureºti. Instru-mentul instituþional creat de România pentru a daposibilitatea unui membru al Casei Regale de a servioficial interesele fundamentale ale þãrii este dovadacâºtigãrii unei maturitãþi remarcabile. Viziunile politicecare încearcã sã anticipeze miºcãrile europene viitoaresunt benefice þãrilor noastre. Familia Regalã participã laconstrucþia Europei de mâine cu identitatea sa europeanã,dar ºi cu imaginaþie, creativitate, responsabilitate, cu oatitudine bazatã pe implicare personalã, optimism,hotãrâre ºi perseverenþã ºi, în plus, cu simbolul numit�familie�, atât de important pe plan continental ºitransatlantic.

În fond, misiunea de aproape 140 de ani a CaseiRegale a fost aceea de a face punþi de legãturã. Suntpunþi de legãturã între oamenii din aceeaºi comunitate,între români ºi restul naþiunilor lumii, între româniide la noi ºi cei din restul lumii, între trecut ºi prezent,între prezent ºi viitor, între credinþã ºi identitatenaþionalã, între simboluri ºi realitate.

Am citit de curând cã o persoanã publicã americanã,de origine irlandezã, ºi-a adus din þara natalã, laîntoarcerea în Statele Unite, câteva sticle pline cu aer,

237Democraþie, libertate ºi stabilitate. Un nou început

pentru a se bucura, din când în când, de legãturanemijlocitã cu locurile unde s-a nãscut. Am avut tentaþiasã fac acelaºi gest, pentru ca regele Mihai sã se bucurede aerul pe care l-a respirat, acum aproape 70 de ani,în Basarabia. Dar, dupã primele zile petrecute la Chiºinãu,am renunþat sã-i duc regelui nostru aer din capitalaRepublicii Moldova, gândindu-mã cã oriunde s-ar aflaFamilia Regalã, la Bucureºti, la Chiºinãu, la Strasburgsau la Bruxelles, noi respirãm acelaºi aer european.

239Democraþie, libertate ºi stabilitate. Un nou început

Cuprins

Introducere ........................................................ 11

Ionesco ............................................................ 27

Referat amical la o tezã de doctorat .......................... 29

Teatru, Europa în schimbare, multiculturalism ............. 33

România ........................................................... 41

Optzeci ............................................................ 51

Variabila politicã ºi constanta naþionalãsau Politica ºi regele ........................................ 57

România: dupã Reykjavík, înainte de Praga ................ 61

Eminescu, Enescu ºi regina Elisabeta ........................ 69

Spiritualitatea româneascãîn secolul XX european .................................... 75

Otopeni ............................................................ 91

Geopoliticã ºi diplomaþie în spaþiul centralºi est-european ............................................... 93

Europa din noi .................................................. 115

Minoritatea rroma în România ºi în sud-estul Europei .. 137

Democraþia româneascã în context euro-atlantic ......... 157

Europa ºi libertatea. O vedere româneascã ................. 161

Libertate constructivã, prin moderaþie ºi echilibru ........ 161

240 Europa din noi

Coperta : Angela Rotaru-Serbenco

Tehnoredactor : Radu Cãpraru

www.polirom.ro

Bun de tipar : octombrie 2005. Apãrut : 2005Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 � P.O. Box 266

700506, Iaºi, Tel. & Fax: (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E-mail : office@polirom.ro

Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,O.P. 37 � P.O. Box 1-728, 030174

Tel. : (021) 313.89.78 ; E-mail : office.bucuresti@polirom.ro

Tiparul executat la S.C. Polirom ABB S.A.Str. Bucium, nr. 34, Iaºi 700265

Tel. : (0232) 230323 ; Fax : (0232) 230485

Valoarea timbrului literar este de 2% din preþul de vânzareºi se adaugã acestuia. Sumele se vireazã la Uniunea Scriitorilor

din România, cont nr. 2511.1-171.1/ROL

Colegii promoþiei �84 ......................................... 175

Carol I ............................................................ 179

Regele, între Paºte ºi memorie .............................. 189

Caucazul de Sud, identitate ºi schimbare ................... 205

Perspectivele transatlantice ale României ................... 215

Democraþie, libertate ºi aport personalîn secolul al XXI-lea ..................................... 225

Democraþie, libertate ºi stabilitate.Un nou început ............................................ 233