tipologia naratorului

2
1) după cum participă la acţiune : NARATOR DRAMATIZAT ( devenit personaj , este la fel de însufleţit ca restul personajelor despre care relatează , fiindcă , în acelaşi timp , este la rândul său un personaj ; poate oscila de la un simplu observator al faptelor la un actant în desfăşurarea evenimentelor) ; NARATOR NEDRAMATIZAT ( nu este însufleţit , relatează evenimentele dintr-o perspectivă exterioară , fără a se implica , nu devine niciodată personaj – ex. naratorul din romanul „Ion”de Liviu Rebreanu 2) după gradul de credibilitate pe care acesta îl dobândeşte în faţa cititorului : NARATOR CREDITABIL ( oferă întotdeauna o viziune amplă , globală asupra universului ficţional , putând devansa prin informaţii firul cronologic iniţial ; poate aduce în discuţie episoade a căror desfăşurare a avut loc înainte de momentul discursului-ex. naratorul din romanul de tip obiectiv ); NARATORUL NECREDITABIL ( oferă o viziune fragmentară , subiectivă , adeseori distorsionată asupra evenimentelor , pentru că nu dezvăluie tot ceea ce ştie despre evenimentele în desfăşurare ; omisiunea poate fi intenţionată sau neintenţionată, conştientă sau inconştientă ). !!! Naratorul necreditabil operând adeseori o selecţie iniţială a evenimentelor în funcţie de relevanţa lor , în timp ce naratorul creditabil înregistrează mai degrabă faptele în ansamblul lor neomiţând niciun detali 3) după apropierea / distanţarea faţă de universul ficţional şi după gradul de cunoaştere : NARATOR CARE NU ESTE PREZENT ÎN NARAŢIUNE ------ OMNISCIENT ( naratorul care joacă un rol dominant în universul ficţional al operei , care ştie totul despre

Upload: irina-alexandra

Post on 29-Jun-2015

1.243 views

Category:

Documents


16 download

TRANSCRIPT

Page 1: TIPOLOGIA NARATORULUI

1) după cum participă la acţiune : NARATOR DRAMATIZAT ( devenit personaj , este la fel de însufleţit ca restul personajelor despre care relatează , fiindcă , în acelaşi timp , este la rândul său un personaj ; poate oscila de la un simplu observator al faptelor la un actant în desfăşurarea evenimentelor) ; NARATOR NEDRAMATIZAT ( nu este însufleţit , relatează evenimentele dintr-o perspectivă exterioară , fără a se implica , nu devine niciodată personaj –ex. naratorul din romanul „Ion”de Liviu Rebreanu

2) după gradul de credibilitate pe care acesta îl dobândeşte în faţa cititorului : NARATOR CREDITABIL ( oferă întotdeauna o viziune amplă , globală asupra universului ficţional , putând devansa prin informaţii firul cronologic iniţial ; poate aduce în discuţie episoade a căror desfăşurare a avut loc înainte de momentul discursului-ex. naratorul din romanul de tip obiectiv ); NARATORUL NECREDITABIL ( oferă o viziune fragmentară , subiectivă , adeseori distorsionată asupra evenimentelor , pentru că nu dezvăluie tot ceea ce ştie despre evenimentele în desfăşurare ; omisiunea poate fi intenţionată sau neintenţionată, conştientă sau inconştientă ).

!!! Naratorul necreditabil operând adeseori o selecţie iniţială a evenimentelor în funcţie de relevanţa lor , în timp ce naratorul creditabil înregistrează mai degrabă faptele în ansamblul lor neomiţând niciun detali

3) după apropierea / distanţarea faţă de universul ficţional şi după gradul de cunoaştere :

NARATOR CARE NU ESTE PREZENT ÎN NARAŢIUNE ------OMNISCIENT ( naratorul care joacă un rol dominant în universul ficţional al operei , care ştie totul despre lumea creată , despre personaje şi întâmplările surprinse , are capacitatea de a radiografia chiar şi gândurile / intenţiile ascunse , de a anticipa desfăşurarea cronologică a evenimentelor ; nu participă în mod direct la desfăşurarea evenimentelor .

NARATOR PREZENT ÎN NARAŢIUNE :

a) NARATOR – PERSONAJ ( participă în mod direct la acţiunea relatată, apărând de cele mai multe ori în ipostaza protagonistului ;b) NARATOR –MARTOR ( ia parte la acţiune , însă nu în calitate de protagonist, ci în calitate de personaj secundar , asistă la episoadele importante , dar are mai de grabă rolul unui martor , unui observator care nu se implică în mod direct –„pe când se întâmplau astea eram de faţă”);c) NARATOR –MARTOR DE GARADUL II( relatează un eveniment la care nu a participat , dar pe care îl cunoaşte datorită mărturiei unei persoane apropiate –protagonist sau martor la desfăşurarea acţiunii- , fapt ce îi permite o implicare afectivă în redarea ulterioară- ex. „Istorisirea Zahariei Fântânarul”-„Hanul Ancuţei”).