teză de abilitare - babeș-bolyai universitydoctorat.ubbcluj.ro/wp-content/uploads/2016/10/... ·...

Universitatea Babeș-Bolyai

Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale

Comunicării

Teză de abilitare

- Rezumat -

Comunicarea identităților culturale

- Perspective anglo-americane -

Conf. univ. dr. Ramona Hosu

Cluj-Napoca

2016

Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării

Teză de abilitare. Rezumat – Conf. univ. dr. Ramona Hosu

2

MOTTO

„Subiectul discuțiilor noastre este de ce, în studiile despre cultură și media de acest tip, noțiunea

de cultură devine o forță primară. Nu vorbim despre un element secundar; este unul principal.

Cultura este modalitatea prin care noi construim sens și dăm semnificație lucrurilor […]

Cultura constă din acele hărți ale întelesului, cadre ale inteligibilității, din acele lucruri care ne

îngăduie să dăm sens lumii existente […] daca privilegiem noțiunea de reprezentare în

construirea de sens, atunci îi dăm culturii un loc central.”1

Stuart Hall, Reprezentare și media

Teza de față își propune să condenseze și să prezinte principalele mele preocupări în

domeniul studiilor culturale și ale comunicării. În conformitate cu legile în vigoare, acest text

face referire la principalele rezultate obținute în cercetarea științifică în domeniul de interes după

obținerea titlului de doctor, incluzând performanțele din planul științific și didactic, precum și

planul de dezvoltare al direcțiilor de cercetare și de evoluție a carierei academice.

Tema acestei teze este identitatea individului contemporan și rolul pe care îl au procesele de

comunicare în construirea de identități culturale. Se au în vedere câteva artefacte culturale ale

spațiului anglo-american văzute ca practici semnificatoare ce subsumează reprezentări – toate

constituite în jocul interrelaționărilor dintre comunicatori ca procese ce dau sens și semnificații

evenimentelor, obiectelor, trăirilor, ce construiesc, finalmente, identități individuale și de grup.

Ideea îi aparține lui Stuart Hall, cel care intersectează studiile media cu cele culturale prin

centrarea pe conceptul de reprezentare, ca element cheie al actelor complexe de comunicare. Din

punctul de vedere al lui Hall, cultura înseamnă înțelesuri împărtășite, iar înțelesul/sensul se

produce prin limba văzută ca sistem reprezentațional, accesat de interlocutori angajați în

dialoguri infinite ce poartă amprenta acestor rețele, „circuite ale culturii”. În abordarea

construcționistă socială, reprezentarea „intră în constituția lucrurilor”, implicit a identității, iar

identitatea și identificarea, ca procese dinamice, interferează cu puterea, construindu-se în și prin

diferențe și nu în afara lor, spune Hall (1997b). Interogarea și examinarea oricăror produse

culturale angajate în comunicare permite identificarea modalităților prin care se formulează

1 Traducerile citatelor folosite în acest rezumat și care fac parte din conținutul tezei de abilitare au fost făcute de

autorul acestei lucrari.




3

sensuri și semnificații astăzi, în contextul multiplicării, diversificării și accesibilității sistemelor

de comunicare. Sistemele astfel constituite se dezvoltă într-un labirint al interschimburilor de

înțeles și semnificație și, cu cât acesta crește dimensional, ceea ce se întâmplă în

postmodernitate, cu atât mai fragmentată, indefinită, ambiguă, contradictorie și de-centrată

devine identitatea individului. Cel puțin pentru moment, reprezentarea nu pare să fie un concept

finit, și aceasta este joaca postmodernului în construirea identității subiectului.

Pentru a putea pune în aplicare aceste ipoteze, am studiat o serie de teorii ale culturii și media

care interrelaționează reprezentarea, sensul, „limbile” (imagini, texte), identitatea și cultura. Este

vorba despre teorii ale semnificării, teorii contextualiste și construcționiste/ constructiviste,

majoritatea continuate sau chiar definite, ar spune unii, de teoria postmodernă. Mai apoi, am

examinat o serie de produse culturale în care și prin care putem afla ceea ce suntem astăzi, în

lumea globală complexă dominată de schimbări spontane, accelerate, curente trans-naționale,

dependențe tehnologice, electronice etc. Am folosit aici direcțiile de cercetare pe care le-am

dezvoltat de-a lungul carierei academice, studiile despre Modernism și Postmodernism, pe baza

argumentului că actuala cultură media folosește multe din principiile estetice ale celor două

curente, așa cum o face și Douglas Kellner în cartea sa, Cultura media (2003: 7).

Prin urmare, am structurat aceasta teză în trei capitole, fiecare în parte semnificativ pentru

ceea ce sunt din punct de vedere profesional în acest moment: conferențiar doctor la

Departamentul de Jurnalism al Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării a

Universității Babeș-Bolyai.

Capitolul I, Activitate academică și dezvoltare profesională, prezintă, în trei subcapitole,

background-ul educațional, fundamentul preocupărilor profesionale actuale, experiența

profesională acumulată în 19 ani de activitate didactică și științifică, precum și principalele

realizări în planul cercetării științifice. Facultatea de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai,

Specializarea „Limba și literatura română – Limba și literatura engleză” mi-a orientat interesul

spre limbă, literatură și cultură britanică și americană, în principal, iar Masteratul de Studii

Americane de la Facultatea de Istorie și Filosofie a pus bazele abordărilor interdisciplinare în

studiul produselor culturale. Școala doctorală sub coordonarea domnului profesor dr. Virgil

Stanciu de la Facultatea de Litere, Universitatea Babeș-Bolyai, a însemnat un punct de cotitură în

cariera academică, pornind de la tema tezei mele de doctorat, Interferențe ale socialului în poezia

americană de la începutul secolului al XX-lea. Am studiat poezia centrală și marginală a




4

primelor trei decade ale secolului 20, în plină mișcare modernistă, văzând-o ca pe un construct

semnificator alături de alte artefacte ale aceleiași perioade (texte nonliterare, articole de presă,

afișe, caricaturi, imagini, mișcări de stradă) toate mediind și construind un tip de „realitate” și

identitate americană inconfundabilă. Evident, analiza nu s-a centrat asupra formei, structurii

acestor poezii sau artefacte, cât asupra tezelor și tendințelor, discursurilor ideologice pe care le-

au formulat aceste „texte” în relațiile lor omogene sau eterogene cu background-ul/„contexul”

cultural. Abordarea are la bază principiile new historicism-ului și ale studiilor culturale, ca

explorări ale identităților construite în dialogul dintre text și context (al autorilor, dar și al

cititorilor), identificând, pe lângă discursul modernist elitist și conservator, unul pluralist, de

stânga, al ordinarului și minoritarului, la intersecția artei cu politicile culturale în chestiunile de

clasă, rasă și gen. Am primit titlul de Doctor în filologie în 2007, cu distincția Magna Cum

Laude.

Școala care însă a consolidat abordările inter- și transdisciplinare în studiul „practicilor

semnificatoare” a fost cea postdoctorală, în domeniul „Științe ale omului și societății”, în cadrul

unui proiect de cercetare postdoctorală cu tema: Ideologii ale schimbării în post/modernitatea

anglo-americană: identitate și cultură. Abordările inter- și transdisciplinare (literare,

sociologice, antropologice, filosofice și comunicaționale) s-au intersectat în direcția dată de

studiile culturale și teoriile comunicaționale, pornind de la principiul dinamicii reprezentărilor

media. În cadrul acestei școli am beneficiat de burse de cercetare și granturi de mobilitate

externă, prilej cu care mi-am consolidat cunoștințele în domeniul științelor comunicării și ale

culturii, prin colaborarea cu ORC IARSIC (The Open Research Center for International Applied

Research Studies of Innovations in Communication) aparținând de ITIC (Institut de

Technosciences de l’Information et de la Communication) din cadrul Universității Paul-Valéry,

Montpellier, Franța. Am studiat ideologiile culturale înscrise în anumite discursuri/produse

culturale ale postmodernităţii britanice şi americane (literatură, artă vizuală, film, produse media)

dezbatând asupra construcţiilor identitare ale celor două naţiuni şi asupra imaginilor şi

imaginarului social şi cultural instituite în momente ale schimbării, momente cheie, de criză,

conflict, anxietate şi insecuritate ontologică şi axiologică percepute la nivel individual, de grup şi

naţional. Proiectul și bursele câștigate au fost fructificate într-o serie de realizări științifice cu

impact pozitiv asupra carierei mele: o carte cu titlul The Postmodern Individual – British and

American Illustrations (Individul postmodern – Ilustrații britanice și americane) publicată la




5

Presa universitară clujeană (editură cu prestigiu recunoscut), două articole în reviste ISI Web of

Sceince (“Sherlock Holmes and Philosophy. The Footprints of a Gigantic Mind”, “Reformed

Epistemology and the Problem of Religious Diversity”), două articole în reviste științifice

indexate BDI (“Narrating/ Picturing the Postmodern Self. Strategies of Representation”,

“(Ex)Change, Identity, Reality and Meta/fiction. David Lodge’s ‘Tale”), două comunicări (ale

științei pentru non-specialiști), două propuneri de proiecte, dintre care unul câștigat, două

conferințe internaționale, cu lucrări publicate („Communicating the Postmodern City” la

conferința PR Trend. New Media Challenges and Perspectives și „Identity, Übermensch and

Hyperreality or the Postmodern Crisis in Symbols and Narratives” la conferința Communication

of the Symbolic and the Symbolic of Communication in the Modern and Postmodern Societies),

un workshop international cu lucrare prezentată [„Literature and New Media” la workshopul

Espace public et (nouveau) medias].

În plus, am să amintesc alte câteva realizări semnificative în planul activităților științifice

desfășurate pană acum, într-o formă sintetică aici și prezentate în detaliu în cadrul tezei de

abilitare: publicarea a cinci cărți în țară (două ca autor unic și trei în volume colective), a două

cărți în străinătate (în volume colective), a cinci studii în reviste indexate ISI Web of Science, a

două studii în volume Thomson Reuter’s Conference Proceedings Citation Index (unul în curs de

apariție), 13 studii în reviste indexate BDI și CNCS categoria B, alte trei studii în volume ale

unor manifestări naționale și internaționale, șapte volume de cursuri pentru studenți. Menționez,

de asemenea, câștigarea a două proiecte de cercetare științifică, precum și calitatea de membru în

alte două proiecte POSDRU, câștigarea a cinci granturi de mobilitate/ stagii de pregătire

internaționale care au facilitat sesiuni de documentare, cercetare și schimb academic, a trei

premii CNCS obținute prin selecție; în egală măsură, menționez cele 27 de conferințe

internaționale și 8 conferințe naționale, în calitate de participant, keynote speaker sau chairman,

precum și afilierea la societăți științifice naționale și internaționale (RSEAS - Romanian Society

for English and American Studies, RAAS - Romanian Association for American Studies, ESSE -

European Society for the Study of English, EAAS - European Association for American

Studies). Calitatea de membru în bordul editorial a trei reviste științifice de prestigiu contribuie

la desfășurarea unor activități editoriale și de cercetare în domeniul de interes: Journal for the

Study of Religions and Ideologies, Arts & Humanities Citation Index and Current Contents: Arts

& Humanities, ISI Web of Knowledge, ISSN 1583-0039; Studia Universitatis Petru Maior,




6

Series Philologia, acreditată CNCS, categoria B, indexată BDI, ISSN 1582-9960 și Studia

Universitatis Babes-Bolyai Ephemerides, ISSN 1224-872x, acreditată CNCS, categoria C,

indexată BDI. Adaug acestor activități asumarea anumitor funcții și responsabilități care mi-au

directionat, în egală măsură, traseul științific: şef departament „Cercetare știinţifică” şi director

adjunct al CCLASC, Centrul de Cercetare în Lingvistică Aplicată şi Studii Culturale,

Universitatea „Petru Maior”, Tg. Mureş, perioada 2009-2010, coordonator al programului de

studii de masterat Studii Anglo-Americane. Perspective Interculturale, Facultatea de Ştiinţe şi

Litere, Universitatea “Petru Maior” (2010-2013), coordonator ştiinţific a numeroase studii ale

studenţilor în cadrul sesiunilor de comunicări ştiinţifice ale studenţilor, distinse cu premii,

coordonator ştiinţific a numeroase lucrări de licenţă şi disertaţii, membru al comisiilor de licenţă.

Activitățile didactice desfășurate din 1997 până în prezent sunt indicative pentru traseul parcurs

și în cercetarea științifică, începând cu discipline care au vizat în primul rând studiul literaturii și

al culturii britanice și americane, la începutul carierei, trecând apoi la perspective

interdisciplinare în timpul studiilor doctorale („Ideologii și curente culturale în arta britanică și

americană”, „Literatura și filmul american postbelic”, „Identitate și alteritate. Literatura exilului

și expatrierii”), urmate de discipline în domeniul comunicării și al jurnalismului („Politici

culturale și artă politică”, „Reprezentări media ale identității”, „Tehnici de scriere în jurnalism”,

„Presa scrisă” și „Presa de opinie”). Aceste cursuri susținute în engleză presupun cunoștințe și

competențe în domeniul culturii, al comunicării și jurnalismului, abilități de analiză și

interpretare a fenomenelor sociale, politice și culturale (care fac subiectul produselor media sau

culturale examinate), ale proceselor de reprezentare și comunicare, precum și competențe

retorice și pedagogice în munca împreună cu studenții. Un „simț” al „realității”, timpului și

spațiului educațional contemporan contribuie la adaptarea continuă a conținutului acestor cursuri,

precum și a metodelor și tehnicilor de predare la nevoile studentului de acum.

Capitolul II, Teme de cercetare științifică, grupează principalele teme de cercetare din traseul

științific parcurs, în două subcapitole, unul teoretic și altul analitic: 1). Cultura și media:

reprezentare și ideologie și 2). Comunicarea identităților: provocări postmoderne. Este capitolul

cel mai amplu al acestei teze.

Cultura și media: reprezentare și ideologie include teoriile media și ale culturii examinate în

cercetarea culturii ca act participativ în care identitățile se contruiesc perpetuu. Pentru că nicio

teorie nu este absolută, ca să răspundă provocărilor complexe ale artefactelor culturale, am ales




7

să grupez aceste teorii în două categorii ale dezbaterii, una asupra reprezentării și cealaltă

asupra ideologiei. Mult din ceea ce se constituie în acest subcapitol este rezultatul cercetărilor

întreprinse asupra acestor teorii ale semnificării, teorii contextualiste și construcționiste care văd

produsele semnificatoare/ artefactele ca „text” aflat in interdependență cu ceea ce se numește

„context”/ cultura, ca termen generic, interrelaționarea lor fiind parte din însuși procesul de

construcție al identității. Prima carte publicată, Poetry, Identity and Ideology (Poezie, Identitate

și Ideologie) cuprinde studii despre conceptele de cultură, artă, societate, ideologie și putere, iar a

doua carte, The Postmodern Individual. British and American Illustrations (Individul

postmodern. Ilustrații britanice și americane) leagă conceptele de sens, semnificație,

interpretare, limbă, discurs de cel de ideologie. Pornind de la o dezbatere despre dihotomia

imagine/ text vizual și cuvânt/ text verbal, despre seducția textului vizual, prin intensitatea

mesajului neverbalizat, și despre relativitatea supremației vreunuia din cele două componente,

subcapitolul discută apoi despre reprezentare și rolul său în construirea de identitate culturală,

începând cu Frederic Jameson (Postmodernism, or The Cultural Logic of Late Capitalism/

Postmodernismul sau logica culturală a capitalismului târziu) și comparația pe care el o face

între ciubotele lui Van Gogh și pantofii de praf de diamant ai lui Andy Warhol. Astfel el

definește dispariția, în postmodernism, a afectului, a adâncimii hermeneutice, a profunzimii, a

subiectului, individualismului, unicității, esenței și autenticității (tipice modernismului).

Fragmentarea, impersonalul, fluidul ia locul acestor componente, nu demult esențiale într-un

artefact. În discuția mai cuprinzătoare despre reprezentare, fac referire la: Saussure,

structuralism, semnul lingvistic și opozițiile binare; Roman Jakobson, funcțiile limbii, conceptul

de afazie în relație cu metafora și metonimia; Lévi-Strauss, antropologia structurală, semiologia

culturii și structurile binare (limba este condiția culturii); insuficiența abordării structuraliste prin

insistența lui asupra formalismului, dematerializării și non-istoricității, ceea ce a dat naștere Post-

structuralismului și teoriilor contextualiste; Roland Barthes (și mai apoi Baudrillard), ideea că

arta este realitate și „moartea autorului”, pe principiul reflexivității care nu este reflectare,

verisimilitudine, ci interpretare și conștientizare a actului constructiv al interpretării; Derrida și

deconstructivismul, respingerea logocentrismului și raționalismului cartezian, reprezentarea ca

reproducere și legitimare, sensul care derivă nu din semn sau referință ci prin relaționare,

metareferențialitatea similară lui Foucault – discursurile nu sunt grupe de semne ci practici care

formează sistematic obiectele despre care ele vorbesc, sunt structures of meaning/ structuri ale




8

înțelesului formate în interacțiune, comunicare; identitatea și sensul sunt în mod continuu de- și

re-construite și rezultă din asemănare, dar mai ales din diferență – o arheologie a cunoașterii și

puterii; Lacan, ficțiunea sinelui, inconștientul ca limbaj, imaginarul, simbolicul și realul;

Lyotard, sfarșitul narațiunilor occidentale (grand narratives), ale adevărului, rațiunii, cuvântului;

reprezentarea ca metanarațiune și politicile culturale ale noilor narațiuni etnice, de gen,

postcoloniale etc.; McLuhan, satul global, vizualul și noua era electronică; Baudrillard, realitatea

ca simulacru, imaginea cu cele patru faze ale sale, cultura de consum și hyperealitatea,

cyberspace-ul și cunoscătorul drept un consumator de informație. În ceea ce privește conceptul

de ideologie, el este un termen multidimensionat în relația cu procesul de comunicare și

conceptul de cultură, și am dezvoltat o dezbatere asupra înțelesurilor lui menționând

următoarele: Marx, ideologia ca set de idei care legitimează un tip de societate și clasa

dominantă, infrastructura și suprastructura; Gramsci și hegemonia ca acceptare inconștientă a

direcției impusă de grupul conducător; Raymond Williams, hegemonia și contraforța alternativă;

Althusser, ideologia, reprezentarea și aparatele ideologice de stat (ideologia ca reprezentare a

relaționărilor imaginare ale individului cu realele condiții de trai, în practici din cadrul acestor

aparate de stat, ca mijloc de manipulare și alienare); Frederic Jameson și inconștientul politic,

narativul ca act simbolic social, actul estetic ca narațiune simbolică, ideologică; pe linia

curentelor marxiste și neo-marxiste vine materialismul cultural sau studiile culturale care îmbină

ideea de ideologie althusseriană cu termenul de auto-disciplinare, auto-identificare, auto-

constituire prin asumarea și performarea de practici sociale și culturale, teoria construcționistă;

este școala de teorie culturală și media a lui Stuart Hall care fundamentează multe din abordările

întreprinse în cercetările mele; realitatea ca reprezentare, o construcție, ca sumă a multitudinii de

înțelesuri în care limbile/ practicile semnificatoare se interpun în relaționările infinite ale

indivizilor și construiesc sens, dar sunt încărcate și cu putere ideologică („the struggle over

meaning”); John Fiske, ideologia ca practică social dinamică, subiectul ca produs de cultură,

sistem al discursurilor, circuit de înțelesuri. Toate aceste teorii, descinse din poststructuralism,

pledeză pentru ideea realului construit prin codificare și decodificare, în jocul reprezentărilor

construite de toți factorii implicați în procesul de comunicare, corelată cu importanța

relaționărilor dintre reprezentare și putere în actul constructivist (dinspre Foucault). Teoria

postmodernă minimizează rolul produselor culturale și potențează rolul producerii de sens și

semnificație, însăși procesul de comunicare (Linda Hutcheon și sinele ca rezultatul




9

intersectărilor relațiilor participanților în acte enunțiative; identitatea se construiește în

comunicare).

Comunicarea identităților: provocări postmoderne este subcapitolul al 2-lea, cel aplicativ, în

care pornesc de la ipoteza construcției identitare postmoderne în și prin procese și sisteme de

comunicare, așa cum apare în câteva artefacte culturale media/ „texte media” (așezate în două

categorii aici, filme, pe de o parte, și presa de opinie, pe de altă parte), cu scopul de a identifica

tezele și tendințele postmoderne din procesul de construire a sinelui și realității, incluzând

relațiile de putere care rezultă din intersecția „text – context”. Este un truism să spunem că am

cunoscut vreodată realitatea altfel decât prin reprezentare, spune Linda Hutcheon, însă

reprezentările care construiesc „realitatea” și identitățile postmoderne sunt fuzionante și

labirintice. Stuart Hall enumeră trei tipuri de identitate: subiectul iluminist centrat, unitar, al

rațiunii și conștiinței, cu un sine esențial; subiectul sociologic al lumii moderne, care nu este

autonom și suficient sieși fiind un sine care se construiește în relația cu Celălalt, în cultură ca

mediere de valori, înțelesuri și simboluri, la intersecția lui cu societatea; subiectul postmodern,

care rezultă din înmulțirea excesivă a acestor interrelaționări, în infinite acte de comunicare,

fragmentat și decentrat, și prin marcarea diferențelor dintre eu și celălalt, într-un joc al

subminărilor opozițiilor binare care dau naștere înțelesurilor ambigue, arbitrare, relative, fluide

(Hall 1996: 597-598). Am inclus aici și câteva mențiuni referitoare la dialectica structurilor

binare din construcția sinelui enunțate de teorii ale narațiunii postmoderne (Mark Currie):

identitatea este relațională, rezultă din diferență și se construiește, este o „narațiune”, ficțiune,

care se bazează pe principiile auto-reprezentării. Homo significans este nu numai homo pictoris,

dar și homo fabulans.

Toate produsele media examinate și analizate discută despre implozia acestei identități

postmoderne negociate, fragmentate, contradictorii și alienate, în procese de comunicare și

interrelaționare multiple și polimorfe. În cartea despre care vorbesc aici (The Postmodern

Individual. British and American Illustrations) analizez construcția identitară a unor personaje de

film (și cărțile care au stat la baza filmelor): Fahrenheit 451 (François Truffaut și Ray Bradbury),

Breakfast at Tiffany’s (Blake Edwards și Truman Capote), The French Lieutenant’s Woman

(Karel Reisz și John Fowles), The Remains of the Day (James Ivory și Kazuo Ishiguro). În teza

de față menționez doar identitatea femeii „socialite” americane, in figura lui Holly Golightly

(Breakfast at Tiffany’s) emblematică pentru ce a însemnat cultura americană din anii 50, pentru




10

începutul mișcărilor pentru drepturile omului, o proiecție așa-zis biografică a lui Capote, a

boemiei decadente, a convențiilor sociale, a discursului de stânga etc. Holly este o proiecție

postmodernă, un artefact, o construcție comodificată, comercială, un portret hollywoodian, spune

ea însăși, o „phony” (falsă), un eu ficțional, o self-fashionistă rezultată din zeci de

interrelaționări, o „traveller” (călătoare). Iar comparația cu nuvela care a stat la baza filmului

scoate la iveală discursul marginal gay negat al filmului care distorsioneaza identitatea

personajului masculin de dragul consumerismului, al audienței cincizeciste și ideologiei

dominatoare a vremii.

În acest subcapitol aduc în discuție, în egală măsură, unele studii despre identitate și film pe

care le-am publicat în diverse reviste știițifice și volume colective. Studiul “Identity,

Übermensch and Hyperreality or the Postmodern Crisis in Symbols and Narratives” („Identitate,

supraom și hyperrealitate sau criza postmodernă în simboluri și narațiuni”) publicat în volumul

Communication du symbolique et symbolique de la communication dans les sociétés modernes et

postmodernes (2013) vorbește despre criza reprezentării în conexiune cu disiparea rațiunii și cu

nesiguranța ontologică specifice culturii occidentale de secol 20; imaginea și reprezentarea

construiesc „realități” în simboluri și narațiuni, distorsionate, dar „reale”, i.e. hyperreale;

arhetipul supraomului lui Nietzsche este recreat în „texte” care vorbesc depre antieroul

transgresiv, în conflictul lui cu simulacrele spațiului dezumanizant în: Dogville (Lars von Trier),

A Clockwork Orange (A. Burgess și Stanley Kubrick), Fight Club (Chuck Palahniuck și David

Fincher) și Trainspotting (Irvin Welsh și Danny Boyle). Studiul “Communicating the

Postmodern City” („Comunicarea orașului postmodern”) publicat în PR Trend. New Media:

Challenges and Perspectives (2013) examinează orașul mitologizat ca paradis sau iad, vis sau

coșmar, cuprinzând arhitectura sofisticată și complexă a identităților umane, a relațiilor sociale și

a puterii instituționale. Los Angeles cuprinde, în arheologia sa, multe din icon-urile culturale în

artefacte care ilustrează dihotomia real – hypereal în structura sa labirintică, o reprezentare

distopiană a dualităților impermanente. L.A. Confidential (James Ellroy și Curtis Hanson) oferă

exemple despre procesul ficționalizării eului, a identității ambigue și ambivalente, prin

intermediul media, și a impactului cititorului, audienței asupra sensului în plină eră de consum.

“Narrating/ Picturing the Postmodern Self. Strategies of Representation” („Narațiunea/

Portretizarea eului postmodern. Strategii ale reprezentării) din volumul Communication, Context,

Interdisciplinarity (2012) dezbate asupra conceptului de auto-referențialitate/ self-referentiality a




11

comunicatorului care are un rol dinamic în construcția realității și sinelui, insitând asupra

subiectivității ca différance. The Hours (Michael Cunningham și Stephen Daldry) vorbește

despre ficționalizarea eului în chestiuni de gen și putere. Studiul “Film and Identity: Ideological

Representation in Lars Von Trier’s ‘Illustrations’” („Film și identitate: reprezentări ideologice în

ilustrațiile lui Lars von Trier”) analizează două filme din trilogia The USA: Land of

Opportunities (Dogville și Manderlay), prin prisma construcției identitare americane plasând

individul în mijlocul comunității, astfel provocând și relativizând valori și crezuri americane în

chestiunile individualismului, comunitarianismului, democrației și puterii/ ideologiei de tip

althusserian. Filmele vorbesc despre o Americă și-o lume actuală, meta-referențial, iar

construcția narațiunii și forma filmului (un amestec de cinematografie și teatru in stilul Dogme

95 creează impresia de verisimilitudine).

Sub titlul Identitate & Presa de opinie prezint două studii pe care le-am conceput pe tema

identității culturale prin examinarea unor articole de opinie publicate în ziare de renume care

discută despre chestiuni controversate și mult dezbătute din spațiul contemporan: libertatea

religioasă și egalitatea, pe de o parte, și identitatea europeană și criza migrației, pe de altă parte,

suprapunând perspective culturaliste, comunicaționale, sociologice și politice. Discut, în această

parte a tezei, despre rolului presei de opinie în construirea de „realități” prin amestecul de ethos,

pathos și logos în discursul care nu numai că expune opinia, dar și argumentează, persuasiv sau

nu, într-o structură retorică ce atrage cititorul în schimbul dinamic al reprezentărilor despre lume.

Opinia, în presa de calitate, înseamnă argumentare, retorică, persuasiune, adică un act de

comunicare care presupune o identificare a unor practici semnificative, simboluri vizuale sau

verbale, în termenii lui Charles Larson: „identificare co-creată” care implică „participarea

intelectuală și emoțională” a autorului și cititorilor (2012: 20). “Equality or Religious Freedom?

The Indiana RFRA. Some Media Representations” („Egalitate sau libertate religioasă. Legea

restaurației libertății religioase din Indiana. Câteva reprezentări media”) publicat în TRAS -

Transylvanian Review of Administrative Sciences (2015) dezbate asupra reprezentărilor media

ale unor elemente identitare americane contemporane pornind de la legea controversată a

restaurației libertății religioase în Indiana. Printr-o analiză calitativă de conținut, textul încearcă

să identifice frame-urile dezvoltate în discursul de opinie pe tema felului în care sistemul

legislativ american încearcă să pună bazele unor drepturi constituționale problematice în

societatea americană (și nu numai) în acest moment (egalitate, libertate, pluralism, dreptate,




12

democrație). De asemenea, studiul comentează asupra rolului acestor reprezentări în construirea

de identități individuale și de grup într-un proces al negocierilor și mobilizărilor continue a

crezurilor și practicilor dihotomice. “Some Media Perspectives on Europe’s Migration Crisis”

(„Câteva perspective media asupra crizei migrației în Europa) (2016) examinează multiplele

interpretări ale problematicii identității culturale în contextul valului migraționist recent și

implicațiile politice și etice ale fenomenului. Studiul folosește analiza de conținut calitativă într-

un demers descriptiv și explorator, examinând articolele de opinie din The New York Times pe

acest subiect. Reprezentările media astfel construite sunt un indicator al provocărilor geopolitice

și culturale ale UE.

Capitoul al treilea al tezei de abilitare, Noi direcții de cercetare. Plan de carieră, simetric

readuce în discuție ipoteza inițială despre utilitatea și continuitatea teoriilor identitare în studiile

media și culturale prin argumentul actualității ei în discursurile curente despre globalism,

localism și determinism tehnologic. În „Who Needs Identity?” („Cine are nevoie de identitate?”),

Stuart Hall aduce două argumente: pe de o parte, critica deconstructivistă are tendința de a

submina conceptele esențialiste de îndată ce ele nu mai par adecvate în forma lor originară, dar

nu pot institui în loc concepte „mai bune”, ceea ce impune o continuitate în abordare; pe de altă

parte, există un grad de ireductibilitate a conceptului de identitate generat de locul central pe care

îl are în practicile sociale și cele politice. De aceea actul de identificare își are locul în

contingență, nu este total ci, mai degrabă, este subiectul schimbărilor și al istoricizării (Hall

2003: 3, 4). Știm că identitatea culturală contemporană se reconstruiește și se redefinește, însă ce

fel de individ îi urmează celui postmodern, schizoid, fragmentat și decentrat, ne putem întreba.

Ce fel de identitate reprezintă satul global, cyberspace-ul și această cultură media computerizată?

Care este rolul proceselor comunicaționale actuale în formarea noilor identități culturale?

Acestea sunt câteva din întrebările care îmi direcționează cercetările actuale și viitoare.

Baudrillard pare să fie actual. Hyperrealul pare să fie peste tot, simulacrul e în floare, puterea e

disipată în semne și simboluri care seduc în mijlocul tumultului produs de consum, modelele ne

spun cum e viața de zi cu zi, informația e goală de sens, afectul nu există sau e simulat, copia

înlocuiește originalul, hermeneutica a murit și mediul este mesajul, ar spune Marshal McLuhan.

Astfel de propoziții intersectează critica postmodernă și studiile culturale prin fuzionarea

discursului elitist cu cel pop, a profunzimii cu suprafața, a audienței cu textul și astăzi, spun M.

Durham și D. Kellner, este greu să mai facem distincția dintre text, audiențe și context (2006:




13

448). Pe de altă parte, comunicarea accelerată, convergența mediilor și cultura participativă duc

la deculturalizare sau neoculturalizare. Din ce puncte de vedere putem examina, în consecință,

actuala cultură și identitățile ei? Ar fi eronat să o vedem unilateral, din perspectiva

determinismului tehnologic, doar ca rezultatul noilor forme media și de comunicare și să o

definim ca post-tehnocultură sau post-cybercultură sau cultură digitală. Ea este și subiectul și

obiectul globalizării ca fenomen masiv care angajează practici politice și economice majore.

Acesta este motivul pentru care în examinarea oricăror artefacte culturale văd ca necesară o

abordare transdisciplinară și deloc exhaustivă, în interpretări eliptice și asumat limitate, la

intersecția unor teorii care necesită cunoaștere, gândire critică și hermeneutică.

În egală măsură, văd aceste direcții de cercetare ca având un rol principal în performanțele

mele didactice. Pe lângă competențele retorice și pedagogice, profesorul răspunde de calitatea

cursurilor sale și prin actualitatea temelor și subiectelor abordate, a metodelor folosite în analiza

artefactelor media contemporane, direct proporționale cu tipul de „text” examinat, furnizând nu

numai instrumentarul teoretic, cât și cel practic. Cursurile în engleză în domeniul jurnalismului și

ale comunicării, centrate pe produse media britanice și americane, materialele și metodele de

lucru actualizate sunt în continuare obiective ale demersului meu didactic care presupun

experiență în predare și cercetare. Proiectele de cercetare viitoare, în grupuri de lucru și echipe

intra- și inter-instituționale din sfera de interes, ar putea ajuta la îmbunătățirea performanțelor

științifice și didactice.

Suntem într-un spațiu cultural nou, la interferența culturilor, tehnologiilor și identităților, iar

modalitățile prin care putem da sens și utilitate provocărilor lor sunt la granița dintre tradiția

științelor sociale și cea a științelor umaniste, în abordări transdisciplinare care nu au cum să fie

un proiect de lucru liniar și simplu de urmat.

Referințe:

Althusser, Louis “Ideology and Ideological State Apparatuses” in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.)

(1998) Literary Theory: an Anthology, Massachusetts: Blackwell Publishers Inc., pp. 294-304

Barthes, Roland (1977) “The Death of the Author” in Barthes, Roland (1977) Image, Music, Text, transl.

Stephen Heath, Fontana Press

Baudrillard, Jean. (1988). America. London, New York: Verso

Baudrillard, Jean. (1994). Simulacra and Simulation. Transl. Sheila Faria Glaser. The University of

Michigan Press

Baudrillard, Jean (1998) The System of Objects in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.) (1998) Literary

Theory: an Anthology, Massachusetts, Oxford: Blackwell Publishers Inc., pp. 408-420

Baudrillard, Jean (2008) America, Piteşti: Paralela 45




14

Currie, Mark (1998) Postmodern Narrative Theory, Houndmills, Basingstoke, Hampshire, London:

MacMillan

Derrida, Jacques (1998) “Différance” in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.) (1998) Literary Theory:

an Anthology, Massachusetts, Oxford: Blackwell Publishers Inc., pp. 385-407

Durham, Meenakshi Gigi and Douglas M. Kellner (2006) Media and Cultural Studies. Keyworks, Revised

Edition, Blackwell Publishing

Fiske, John (1992) “Culture, Ideology and Interpellation”, in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.)

(1998) Literary Theory: an Anthology, Massachusetts: Blackwell Publishers Inc., pp. 305-311

Fiske, John (1994) Media Matters. Everyday Culture and Political Change, Minneapolis, London:

University of Minnesota Press

Foucault, Michel (1998a) Discipline and Punish in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.) (1998) Literary


Foucault, Michel (1998b) The Archeology of Knowledge in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.) (1998)

Literary Theory: an Anthology, Massachusetts, Oxford: Blackwell Publishers Inc., pp. 421-428

Foucault, Michel (1998c) The Order of Things in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.) (1998) Literary


Gramsci, Antonio, “Hegemony” (from “The Formations of the Intellectuals”), in Rivkin, Julie and

Michael Ryan (eds.) (1998) Literary Theory: an Anthology, Massachusetts: Blackwell Publishers

Inc., p. 277

Greenblatt, Stephen (1989) “Towards a Poetics of Culture” in H. Aram Veeser (ed.) The New Historicism,

London and New York: Routledge, pp. 1-13

Hall, Stuart (1996) “The Question of Cultural Identity” in Hall, Stuart et al (1996) Modernity. An

Introduction to Modern Society, Blackwell Publishing

Hall, Stuart (1997a) Representation and the Media, Transcript, Media Education Foundation, available at

http://www.mediaed.org/transcripts/Stuart-Hall-Representation-and-the-Media-Transcript.pdf

Hall, Stuart (ed.) (1997b) Representation: Cultural Representations and Signifying Practices, Sage

Publications

Hall, Stuart (2003) “Who Needs ‘Identity’?” in Hall, Stuart and Paul Du Gay (eds.) (2003) Questions of

Cultural Identity, Sage Publications

Hosu, Ramona (2010) Poetry, Identity and Ideology. Early Twentieth-Century America, Cluj-Napoca:

Editura Accent

Hosu, Ramona (2011) “Sherlock Holmes and Philosophy. The Footprints of a Gigantic Mind” in JSRI -

Journal for the Study of Religions and Ideologies, Volume 10, no. 30, Winter 2011, pp. 373-382

Hosu, Ramona (2012a) “(Ex)Change, Identity, Reality and Meta/fiction. David Lodge’s ‘Tale’”, in Studia

Universitatis Petru Maior, Series Philologia, Issue 13, Tg. Mureș: Editura Universității „Petru

Maior”, pp. 219-226

Hosu, Ramona (2012b) “Narrating/ Picturing the Postmodern Self. Strategies of Representation” in

Communication, Context, Interdisciplinarity, Tg. Mureș: Editura Universității „Petru Maior”, pp.

544-550

Hosu, Ramona (2012c) The Postmodern Individual. British and American Illustrations, Cluj-Napoca:

Presa universitară clujeană

Hosu, Ramona (2013a) “Communicating the Postmodern City” in Balaban, Delia, M. Mucundorfeanu

and I. Hosu (eds.) PR Trend. New Media: Challenges and Perspectives, Hochschulverlag

Mittweida, pp. 247-258

Hosu, Ramona (2013b) “Identity, Übermensch and Hyperreality or the Postmodern Crisis in Symbols and

Narratives” in Bratosin, Stefan and MIhaela Tudor (eds.) Communication du symbolique et

symbolique de la communication dans les sociétés modernes et postmodernes, Iași: Editura

Institutului European, pp. 245-257

Hosu, Ramona (2013c) “Reformed Epistemology and the Problem of Religious Diversity” in JSRI -

Journal for the Study of Religions and Ideologies, Volume 12, issue 34, Spring 2013, pp. 266-274

http://www.mediaed.org/transcripts/Stuart-Hall-Representation-and-the-Media-Transcript.pdf




15

Hosu, Ramona (2015) “Equality or Religious Freedom? The Indiana RFRA. Some Media

Representations”, in TRAS - Transylvanian Review of Administrative Sciences, Issue No. 45 E/ June

2015, pp. 76-96

Hutcheon, Linda (1988) A Poetics of Postmodernism. History, Theory, Fiction, New York and London:

Routledge

Hutcheon, Linda (2005) The Politics of Postmodernism, London and New York: Routledge

Jakobson, Roman (1998) “Two Aspects of Language” in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.) (1998)

Literary Theory: an Anthology, Massachusetts, Oxford: Blackwell Publishers Inc., pp. 91-95

Jameson, Frederic (1981) The Political Unconscious: Narrative as a Socially Symbolic Act, New York:

Cornell University Press

Jameson, Frederic (1993) Postmodernism, or The Cultural Logic of Late Capitalism in Docherty, Thomas

(ed.) (1993) Postmodernism. A Reader, New York, London, Toronto, Sydney, Tokyo, Singapore:

Harvester Wheatsheaf, pp. 62-92

Jameson, Frederic (1998) “Postmodernism and Consumer Society” in The Cultural Turn. Selected

Writings on the Postmodern. 1983-1998, London, New York: Verso, pp. 1-20

Kellner, Douglas (2003) Media Culture. Cultural Studies, Identity and Politics between the Modern and

the Postmodern, London and New York: Routledge

Lacan, Jacques (1998a) “The Mirror Stage as Formative of the Function of the I as Revealed in

Psychoanalytic Experience” in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.) (1998) Literary Theory: an

Anthology, Massachusetts, Oxford: Blackwell Publishers Inc., pp. 178-183

Lacan, Jacques (1998b) “The Symbolic Order” (from “The Function and Field of Speech and Language

in Psychoanalysis” in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.) (1998) Literary Theory: an Anthology,

Massachusetts, Oxford: Blackwell Publishers Inc., pp. 184-189

Larson, Charles U. (2012) Persuasion. Reception and Responsibility, Cengage Learning, available at

http://www.cengage.com

Lévi-Strauss, Claude (1963) Structural Anthropology, New York: Basic Books, available at

http://www.questia.com/read/97485935/structural-anthropology

Lyotard, Jean-François (1983) “Answering the Question: What Is Postmodernism?” in Docherty, Thomas

(ed.) (1993) Postmodernism. A Reader, New York, London, Toronto, Sydney, Tokyo, Singapore:

Harvester Wheatsheaf, pp. 38-46

Lyotard, Jean-François (1984) The Postmodern Condition: A Report on Knowledge, transl. Geoff

Bennington and Brian Massumi, Manchester University Press

Marx, Karl, The German Ideology, in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.) (1998) Literary Theory: an

Anthology, Massachusetts: Blackwell Publishers Inc., pp. 250-255

McLuhan, Marshall (1962) The Gutenberg Galaxy. The making of Typographic Man, University of

Toronto Press

McLuhan, Marshall (1964) Understanding Media: The Extensions of Man, McGraw-Hill

Saussure, Ferdinand de (1998) Course in General Linguistics in Rivkin, Julie and Michael Ryan (eds.)

(1998) Literary Theory: an Anthology, Massachusetts, Oxford: Blackwell Publishers Inc., pp. 76-90

Williams, Raymond (1982) Culture and Society, London: The Hogarth Press

Williams, Raymond (1988) Keywords. A Vocabulary of Culture and Society, London: Fontana Press

http://www.cengage.com/

http://www.questia.com/read/97485935/structural-anthropology

teză de abilitare - babeș-bolyai universitydoctorat.ubbcluj.ro/wp-content/uploads/2016/10/... ·...

Documents