Cartea ca o grădină

de Marcela Peneș

Cartea este o tainică grădinăScrisă cu jocuri de iarbăȘi povestită de moșnegii arbori cu barbă.Pe potecile ca niște litere mari,Se joacă de-a sunetele bondari.Pâlcuri de maci,albăstrele si sânzieneSunt desene.Hai să citim cartea fremătătoare,Frunza cu frunza și floare cu floare!Iată, din acest paragraf,Buburuzele au plecat la plimbare.,,Stați!Unde plecați fără explicație?Strigă o propoziție din răzoară,Ne lasați fără semne de punctuație?"Carta este o tainică grădină,Cu jocuri cât poftești.Vocalele si consoanele,Mai dolofane, mai slabe,Se prind in cuvinte zglobiiȘi se fac povești si poezii.Iar pâlcurile de sânziene sunt desene,Închipuie de grădinarii copii.

Poveste de Ştefan Octavian Iosif

Se spune-n basme c-a traitDemult, demult pe lume-odataUn biet copil orfan, robitDe-o vrajitoare blestemata.

In lanturi ea-l tinea oricand,Si el plangea de disperare,Dar lacrimile-i picurand,Se prefaceau margaritare...

Iar vrajitoarea le strangeaSi tot mai multe vrea sa stranga,Incat din ce mai mult plangea,El tot mai mult avea sa planga.

Asa copii obijduitiPe lumea noastra sunt poetii,Incatusati si chinuiti De vraja blestemat-a vietii.

Ei plang de drag, ei plang de dor,Si cearca in zadar uitare,Sporind cu lacrimile lorComoara de margaritare!