texte bac

DATE ŞI REPERE - selectiv - Acterian, Jeni – memorialistă, Jurnalul unei fete greu de mulţumit Alecsandri, Vasile - scriitor (poet, prozator, dramaturg) paşoptist Alexandrescu, Grigore - scriitor paşoptist Alexandrescu, Sorin - critic, istoric şi teoretician literar contemporan Avram, Mioara – lingvist postbelic Avramescu, Lucian – poet neomodern Balotă, Nicolae – critic literar postbelic, autorul lucrării Opera lui Tudor Arghezi Bogza, Geo – poet avangardist, prozator postbelic (Cartea Oltului, Privelişti şi sentimente) Boia, Lucian – istoric contemporan Breton, André - Manifeste du surréalisme (1924) Budai-Deleanu, Ion – scriitor iluminist Bulgăr, Gh. – lingvist postbelic Călinescu, Matei – critic şi teoretician literar postbelic Caracostea, Dimitrie – critic interbelic, autorul lucrării Arta cuvântului la Eminescu Cărtărescu, Mircea - poet postmodern Cătănescu, Maria Cvasnîi – lingvist contemporan Ciocârlie, Livius – critic contemporan Cioculescu, Şerban – critic şi istoric literar interbelic şi postbelic Constantiniu, Florin – istoric contemporan Cornea, Paul – teoretician contemporan Coşovei, Traian T. – poet postmodern Cotruş, Aron – poet tradiţionalist Crainic, Nichifor – poet, promotorul gândirismului Crăciun, Gheorghe – prozator postmodern Crohmălniceanu, Ov. S. – critic postbelic: Literatura română între cele două războaie mondiale Dimov, Leonid – poet neomodern (oniric) Dinescu, Mircea – poet neomodern Djuvara, Neagu – istoric contemporan Dobrescu, Caius – scriitor postmodern Doinaş, Şt. Aug. – poet neomodern, autorul baladei Mistreţul cu colţi de argint Dumitrescu, Geo – poet modern Dumitrescu-Buşulenga, Zoe – eminescolog postbelic Fundoianu, Barbu (Benjamin Fondane) – poet avangardist George, Alexandru – critic contemporan, a scris o carte despre Tudor Arghezi: Marele Alpha Georgescu, Vlad – comentator la „Europa liberă” Giurescu, Constantin C. – istoric postbelic Giurescu, Dinu C. – istoric postbelic Golescu, Dinicu – scriitor iluminist Handoca, Mircea – cercetător contemporan, specialist în Mircea Eliade Heliade-Rădulescu, Ion – poet paşoptist Holban, Anton – prozator interbelic (analiză proustiană) Horasangian, Bedros – eseist şi prozator postmodern Hristea, Theodor - lingvist contemporan

Hurezeanu, Emil - comentator la „Europa liberă” Iaru, Florin - poet postmodern Isac, Emil – poet simbolist Ivănescu, Cezar - poet neomodern Ivănescu, Mircea – poet neomodern Lefter, Ion Bogdan – critic literar contemporan Liiceanu, Gabriel – filozof contemporan Maniu, Adrian – poet interbelic (tradiţionalist) Manolescu, Nicolae – important critic şi teoretician literar contemporan Marin, Mariana – poetă postmodernă Marino, Adrian – teoretician postbelic Mazilu, Dan Horia – critic şi istoric postbelic, specialist în literatura veche Melian, Alexandru – profesor universitar şi teoretician literar contemporan Micu, Dumitru – critic şi istoric literar contemporan Mugur, Florin – poet neomodern, autorul convorbirilor cu Marin Preda Muntean, George – critic, istoric literar şi teoretician Munteanu, Romul – teoretician literar contemporan Muşat, Carmen – teoretician (Perspective asupra romanului românesc postmodern şi alte ficţiuni teoretice)

Muşina, Alexandru – poet postmodern Naum, Gellu – poet avangardist (suprarealismul) Nedelciu, Mircea – prozator postmodern Negoiţescu, Ion – critic şi istoric literar contemporan Negrici, Eugen – critic contemporan Negruzzi, Costache - scriitor paşoptist Noica, Constantin – filozof postbelic Oprea, Al. – cercetător literar postbelic Ovid Densusianu, Ovid – poet simbolist (poezia oraşelor) şi critic literar interbelic Pană, Saşa – poet avangardist Panaitescu, P. P. – istoric şi filolog român, Începuturile şi biruinţa scrisului în limba română (1965) Papadat-Bengescu, Hortensia – prozatoare interbelică (Ciclul Hallipilor, proză de analiză) Papahagi, Marian – critic postbelic Pârvan, Vasile – istoric interbelic Pârvulescu, Ioana – poetă neomodernă Petică, Ştefan – poet simbolist Petrescu, Radu – prozator postbelic Piru, Alexandru – critic postbelic Pleşu, Andrei – eseist contemporan Pop, Ion – critic şi teoretician literar contemporan: Avangarda în literatura română Popa, Marian – critic şi teoretician contemporan Popescu, Cristian – scriitor postmodern Popescu, Simona – poetă şi prozatoare contemporană (postmodernă) Popovici, Dimitrie – critic interbelic, Poezia lui Mihai Eminescu Puşcariu, Sextil – lingvist interbelic Ralea, Mihai - eseist, filosof, psiholog, sociolog interbelic şi postbelic Roll, Ştefan (Stéphane) – port avangardist (suprarealismul) Rosetti, Al. – lingvist interbelic şi postbelic Rotaru, Ion – profesor universitar şi istoric literar postbelic

Russo, Alecu – scriitor paşoptist Scarlat, Mircea – critic literar postbelic, Istoria poeziei româneşti Sebastian, Mihail – prozator, dramaturg (Steaua fără nume), memorialist şi eseist interbelic Simion Eugen – important critic literar contemporan Simuţ, Ion – critic literar contemporan Spiridon, Monica – critic literar contemporan Steinhardt, Nicolae – autorul „Jurnalului fericirii” Streinu, Vladimir - critic şi istoric literar interbelic şi postbelic Ţeposu, Radu G. – critic postbelic, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă Tzara, Tristan – poet avangardist (dadaismul) Urmuz – prozator avangardist (proza absurdului) Vianu, Tudor – teoretician literar interbelic (Arta prozatorilor români) Vinea, Ion – poet avangardist (constructivismul) Vişinescu, Vasile – autorul lucrării „Valori lexicale şi stilistice în publicistica literară românească” Vişniec, Matei – dramaturg contemporan Voronca, Ilarie – poet avangardist Zafiu, Rodica – lingvist contemporan

BAC ORAL 1 - 2010 Prof. M. State „Satirizarea în sine a unei anumite lumi sau ordini sociale de mult ne lasă indiferenţi, cu atât mai mult, cu cât, în cazul nostru, acea lume sau ordine socială a şi dispărut. Înseamnă că avea dreptate E. Lovinescu să afirme că materialul din care e construită opera lui Caragiale e perisabil? Cu toate acestea, nimic mai durabil ca această operă, cu materialul ei cu tot. E o realitate care ni se impune, şi atunci în ce constă secretul acestei „eternităţi" a unui material atât de perisabil? De ce ne place Iliada, deşi a trecut de la crearea ei atât de mult timp? Mai trăim astăzi într-o societate gentilică? Nu, dar ni se cântă „mînia ce-aprinse pe Ahil Peleianul", şi care aduce alor săi mari nenorociri. Mânie, nenorociri! Astea nu le trăim şi noi şi individual, şi extinse la popoare întregi? I. L. Caragiale ne mărturiseşte el însuşi în opera lui, nu o dată, cărei muze şi cum i se adresează: „Cântă-mi, zeiţă, parcă zice el surâzând sardonic, prostia ce zace în onorabilul Caţavencu şi ce festă îi juca Agamiţă Dandanache!" Dar să revin la greaua întrebare pe care noi înşine ne-am pus-o într-un mod atât de direct. Ce a descoperit Caragiale la eroii săi? (Marin Preda, Despre actualitatea lui I. L. Caragiale, în vol. Imposibila întoarcere, 1971) Cerinţe Citeşte cu atenţie textul!

1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Care este opinia autorului despre actualitatea clasicilor? 2. Schiţează un posibil răspuns la întrebarea cu care se încheie textul.

BAC ORAL 10 – 2010 Prof. M. State „ Acest fel de mâncare se prepară astfel:

- curăţăm cartofii şi îi tăiem ca un acordeon; - umplem cu cârnat sau cu ce dorim; - punem şi unt sau brânză; - învelim în staniol; - lăsăm la cuptor 30 de minute, la foc iute; - îi servim cu ce dorim (de exemplu, cu roşii).

Timp de preparare: 1 h Complexitate: medie” (Acordeoane din cartofi)

Cerinţe Citeşte cu atenţie textul!

1. Ce poţi spune despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Unde ar putea să apară? - Cui se adresează? - Care este scopul textului? 2. Exprimă opinia ta în legătură cu utilitatea unor astfel de texte.

BAC ORAL 11 – 2010 Prof. M. State

"Funcţiile instanţei narative sunt:

1. funcţia narativă/de reprezentare: aceea de a povesti;

2. funcţia de control/de regie: Această funcţie introduce vorbirea personajelor, prin verbe dicendi (spuse, făcu, adăugă, întrebă etc.), indică intonaţia şi alte detalii scenice;

3. funcţia de interpretare (facultativă): de exprimare a opiniei/atitudinii faţă de cele narate; discretă, aproape absentă (la Rebreanu, romancier obiectiv) ori mai mult sau mai puţin accentuată (de pildă, accentuată la Nicolae Filimon, care nu-şi ascunde aversiunea faţă de personajul său, Dinu Păturică, în romanul Ciocoii vechi şi noi)."


1. Ce poţi spune despre situaţia de comunicare? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? 2. Exemplifică funcţiile de mai sus printr-un text narativ studiat.

BAC ORAL 12 – 2010 Prof. M. State „Până nu vom înţelege că postmodernismul nu este nici Cărtărescu, nici biografismul nouăzecist sau compătimirile de sine ale contemporanilor, ci doar afară, în exterior, în estetica generalizată, în experienţa estetică deviată către un fetişism al bunurilor în defavoarea artei înalte a Modernităţii, în extincţia gândirii simbolice, a dialecticii esenţă-aparenţe, în însăşi moartea lui Dumnezeu, tentativele de a afirma valoarea, evoluţia, subiectul nu pot fi decât ridicole. Consider că această a noastră cultură nu avea nevoie de o asemenea jucărie care să antreneze spiritele cele mai „entuziaste“. Suntem şi aşa destul de periclitaţi de „sincronizarea“ globalizantă, de a fi introduşi într-o masă uniformă în care să nu avem niciun fel de identitate şi poate că acest lucru deja a început în mod evident. Gluma inutilă a conceptului de postmodernism românesc dovedeşte, din nou, că ne lipseşte posibilitatea de gândi hermeneutic, fără a ne lăsa antrenaţi în cercuri de interese şi în mentalităţi gregare.” (Daniel Clinci, Postmodernismul românesc - o glumă inutil ă, în revista Tomis, septembrie 2008)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? - Care este opinia autorului despre postmodernism? 2. Precizează două elemente de referinţă pentru conţinutul textului, implicit sau explicit formulate (idei, argumente, fapte, opinii). 3. Exprimă opinia ta în legătură cu un aspect abordat de autor în textul dat.

BAC ORAL 13 – 2010 Prof. M. State „Noul termen e supărător pentru că presupune o mare doză de comoditate din partea utilizatorilor săi, o totală lipsă de interes în a căuta echivalentele existente. A focusa e produs de tendinţa de a transpune mecanic un text, într-un limbaj macaronic în care cuvintelor străine li se adaugă doar terminaţii specifice românei. Deocamdată, sunt mulţi vorbitori care evită termenul şi îl ironizează; el a pătruns totuşi în discursul oficial, de pildă în Parlament - "prin prezenta intervenţie aş dori să focusez atenţia asupra unei probleme acute a judeţului Timiş" (Camera Deputaţilor, 14.04.2003) sau în presă, caracterizând un stil greoi, pretenţios şi artificial: "Mă focusez pe activităţi care necesită o mai mare aprofundare" (Ziarul Financiar, 23.10.2006). În limbajul familiar, mai ales în jargonul internetului, îl putem găsi chiar la imperativ şi fără complement - "focusează-te, revino la subiect" (forum.doftpedia.com).” (Rodica Zafiu, A se focusa, în România literară)

Citeşte cu atenţie textul! 1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? - Care este opinia autorului despre pătrunderea cuvântului a se focusa în limba română? 2. Exprimă opinia ta în legătură cu oportunitatea pătrunderii neologismelor în limba română.


„Dorel Vişan: Teatrul românesc a avut foarte multe perioade bune – şi înainte de 1940 – în care funcţiona modalitatea de expresie realistă; teatrul era considerat un loc de întâlnire a adevărului, ca un altar laic. Aşa şi este, de fapt. Actorul e un propovăduitor laic. Aceasta nu este o meserie, ci exerciţiul unei vocaţii. E legată cu alte fire, subterane, ale sufletului, fire ce echilibrează această stare a omului mişcător între sublim şi mizerabil. Întotdeauna artistul şi arta adevărată trebuie să ducă pe scenă şi pe ecran viaţa reîntrupată artistic. Or, în mare parte, teatrele de acum nu mai aduc viaţa. Aduc prea multe isprăvi ale unor neisprăviţi. Dacă Shakespeare a rămas la fel de mare după atâtea sute de ani, nu se poate ca un nimeni-drum, cum zice ardeleanul, să-l facă harcea-parcea!

Marius Tucă: Nu prea sunteţi de acord cu interpretările moderne!

Dorel Vişan: Recunosc! Cred că teatrul este dator să se îmbogăţească prin noi modalităţi de expresie, dar şi să se ferească de acelea care duc actorul în zona exhibiţiei şi a minciunii, creând confuzie în limpezimea mesajului ce adesea nu există. O creaţie ce nu transmite mesaj e nimic. E o chestie pe care poţi s-o vezi, s-o asculţi şi să te duci acasă. Dar nu mergi cu un gând. Mie mi-a făcut o plăcere extraordinară, după filmul "Iacob", un spectator care mi-a spus: "Domnule Vişan, vreau să-ţi spun o treabă: tot timpul am suferit că stau foarte departe de centru; după ce am văzut filmul «Iacob», am mers pe jos până acasă şi mi-am dat seama ce aproape stau". Este extraordinar. După un film, o piesă de teatru, un spectacol, o emisiune televizată, trebuie să rămâi cu un gând. Dacă acel gând este şi pozitiv, şi ziditor, e şi mai bine.” ( Marius Tucă, interviu cu actorul Dorel Vişan, în Jurnalul Naţional)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? - Care este opinia actorului despre teatrul contemporan? 2. Exprimă opinia ta în legătură cu un aspect abordat de actor în interviu.


„Tinerii fălticeneni au talente nebănuite, pe care mentalităţile celor trecuţi de o anumită vârstă nu au cum să le accepte. Ce-i drept, nu cred că cineva ar avea altceva decât o reacţie de indignare când ar vedea un puşti sărind peste băncile stradale sau că-şi face vânt de pe un coş de gunoi direct într-un copac. Peisajul fălticenean, în care te aştepţi ca în cel mai bun caz să poţi găsi tineri care-şi consumă energia pe stadion, în sala de sport, pe role sau plictisindu-se prin baruri, oferă şi alte ocupaţii. Una dintre acestea este şi "traceur", cum li se spune celor care în întreaga lume practică "Parkour". Ceea ce omul de rând vede mai degrabă drept o activitate care are ca efecte distrugerea mobilierului urban şi a copacilor din parcuri, pentru câţiva liceeni din Fălticeni se numeşte tehnică nonviolentă, care se concentrează pe practicarea mişcărilor eficiente pentru dezvoltarea corpului şi a minţii individului, pentru a fi capabil să depăşească obstacolele în caz de urgenţă. Nu o să vă vină să credeţi, dar acest concept are o vechime de aproape un secol, fiind rodul observaţiilor f ăcute de un fost ofiţer francez de marină în timpul călătoriilor din Africa, unde a fost uimit de abilităţile fizice ale populaţiei indigene. Internetul face imposibilul posibil, aşa că n-ar mai trebui să ne mire câte preocupări importă copiii. Vă întrebaţi poate ce urgenţe poate să aibă un tânăr într-un oraş în care deunăzi se spunea că nu se întâmplă nimic? Probabil niciuna... dar dacă aşa-i moda! Pe doi dintre "traceuri" i-am întâlnit din întâmplare, în Parcul Prefecturii, atraşi de mustrările pe care le aducea un pensionar pentru că tinerii se produceau pe crengile unui tei plantat cu vreo doi ani în urmă. "Ştiu că nu-i voie, dar să ştiţi că eu nu distrug natura, o respect. O să vedeţi, copacul nu o să păţească nimic. Acesta este modul meu de a mă exprima", ne declară surprins că l-am luat la întrebări cel mai mare dintre cei doi băieţi. Nu-şi dă numele, dar spune că este elev în clasa a XI-a la Şcoala de Arte şi Meserii de la Colegiul Tehnic. Nu-i prea place să înveţe o meserie şi visează să ajungă totuşi la un liceu sportiv, unde să-şi poată consuma adrenalina. Puştiul nu este nici acum la ore şi, costumat lejer, pe fundalul muzical antrenant asigurat de telefonul mobil, continuă să facă ceea ce ştie el mai bine, să sară precum maimuţa prin copaci, sub privirile trecătorilor care-şi fac cruce şi merg mai departe vorbind singuri. ” (Alex Mitru, în Evenimentul Regional al Moldovei)

Citeşte cu atenţie textul!

1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? - Care este opinia autorului despre comportarea tinerilor fălticeneni? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu un aspect abordat de autor în textul dat.

BAC ORAL 16 – 2010 Prof. M. State „Aşadar suntem pe cale de a ne americaniza? Nu chiar cu totul. Mai sunt glosotopi care rezistă. Limbajul bisericesc, cel al folclorului, se înţelege, rămân intangibile. Apoi se observă deosebiri clare între generaţiile de vorbitori în privinţa adoptării noilor forme. Omului în vârstă nu-i vine la îndemână exclamaţia "cool". Tânărul în schimb fără ea nu poate. Sunt domenii ce se vor la zi, up to date: viaţa mondenă, muzica şi dansul, divertismentul. Sunt persoane, în Germania, dar şi în România, cărora le trebuie un beauty saloon, un hair-stylist, care nu mai pot fără techno sau sunt vrăjite de clubbing. Totul trebuie să fie trendy. Se poate presupune că e vorba de fenomene de modă, trecătoare ca şi altele de pe vremuri. A mai fost grecizarea în timpul fanarioţilor, italolatria heliadescă, ultralatinismul, depăşite toate prin decantări raţionale. [...] S-ar putea trage câteva concluzii. Fără păreri de rău, lăsând în urmă nefasta "limbă de lemn", am asistat la o reală descătuşare comunicativă. Româna actuală s-a distanţat considerabil de româna anilor 1944-1945. În ultimele două decenii, vorbitorii au transformat-o într-un mediu modernizat, de talie europeană, corespunzător exigenţelor apartenenţei la Uniune. Importurile de elemente anglo-americane contribuie la această deschidere generală.” (Arthur Beyrer, Ne americanizăm?, în revista România literară) Notă: Arthur Beyrer este un reputat romanist şi românist berlinez. A studiat la Bucureşti, între 1953 şi 1958, avându-i ca profesori pe Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Dimitrie Macrea, Jacques Byck, Boris Cazacu.


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? - Care este opinia autorului despre importul de neologisme anglo-americane? 2. Exprimă opinia ta în legătură cu un aspect abordat de autor în textul dat.


„ … Ce-i cu Bucureştiul, de ai uitat cu totul Ieşul nostru cel oropsit…? Veronica a fost azi pe la mine şi mi-a spus că şi cu dânsa faci ca şi cu mine. De ce? Ce rău ţi-am făcut noi?! De Crăciun te aşteptăm să vii. Tinca a pregătit de toate şi mai ales „sarmalele“, care ţie îţi plăceau foarte mult. Eu am început…să scriu, dragă Doamne, o comedie. Când voi isprăvi-o, nu ştiu. Atâta ştiu, că subiectul e copiat, aşa cum prea bine ştii că pot copia, e luat din viaţa de măhăla, unde stau de când am părăsit Humuleştii. M-am întâlnit cu fratele Conta. La Ieşi ninge frumos de ast-noapte, încât s-a făcut drum de sanie. Ciricul e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin.” (Ion Creangă, Scrisoare către Eminescu)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Identifică trei funcţii ale limbii existente în text. 2. Exprimă opinia ta în legătură cu un aspect abordat de expeditor în textul dat.

BAC ORAL 18 – 2010 Prof. M. State „Mă întorceam, în după-amiaza inundată de căldura uscată, chinuit de foame, adâncindu-mă ca în cauciuc în asfaltul încins, privind caii obosiţi ai trăsurilor, storurile trase pentru siestă la mai toate casele, dar era în mine o tristeţe uşoară şi plăcută. Simţeam că femeia aceasta era a mea în exemplar unic, aşa ca eul meu, ca mama mea, că ne întâlnisem de la începutul lumii, peste toate devenirile, amândoi, şi aveam să pierim la fel amândoi. Eram ca într-o zi imensă şi întâmplările acestea mici, amănunţite până în fracţii de impresie, erau printre cele mai importante în viaţa mea. Astăzi, când le scriu pe hârtie, îmi dau seama, iar şi iar, că tot ce povestesc nu are importanţă decât pentru mine, că nici nu are sens să fie povestite. Pentru mine însă, care nu trăiesc decât o singură dată în desfăşurarea lumii, ele au însemnat mai mult decât războaiele pentru cucerirea Chinei, decât şirurile de dinastii egiptene, decât ciocnirile de aştri în necuprins, căci singura existenţă reală e aceea a conştiinţei. Şi, în organizarea şi ierarhia conştiinţei mele, femeia mea era mai vie şi mai reală decât stelele distrugător de uriaşe, al căror nume nu-l ştiu.” (Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? - Cine este naratorul ? - Care este perspectiva narativă? - Ce semnificaţie are pentru narator întâlnirea cu acea femeie? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu un aspect abordat de narator în textul dat.

BAC ORAL 19 – 2010 Prof. M. State “Un narator omniscient ne furnizază la început câteva elemente necesare pentru datarea şi localizarea subiectului. În nuvele nu se proceda niciodată aşa, intrarea în subiect fiind abruptă. Ne aflăm aşadar într-un sat din câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial. O familie de ţărani s-a întors de la muncă. ...

Scena care urmează este, ea, “reprezentată”, redusă la un aspect dramatic, cu câteva aparteuri ale protagoniştilor. Naratorul s-a retras într-un colţ, cu ochiul la pândă şi urechea aţintită. Citeşte, de exemplu, pe faţa lui Moromete dorinţa unei companii, sugerând, dar fără a se angaja decisiv pe această pantă, că personajul de-abia a aşteptat să-şi încheie treburile spre a-şi ocupa locul favorit de pe stănoagă. Fumul ţigării, înălţându-se „fără grabă şi fără scop”, e o metaforă a acestei aşteptări răbdătoare care s-ar putea să fie răsplătită cu un eveniment interesant. Naratorul nu pătrunde în gândurile personajului. Aşteaptă împreună cu el să se întâmple ceva. Aude întrebarea lui Bălosu înainte de a şti de unde vine şi cine o pune. Dintr-un singur schimb de replici înţelege însă că vecinul ar vrea de mai multă vreme să cumpere salcâmul şi că Moromete speră să nu fie nevoit să-l vândă. Situaţia materială a personajelor se clarifică şi ea în acest mod indirect. Ca şi natura raporturilor dintre ei. Moromete schimbă vorba, cu o tehnică ce se va dovedi ulterior că îl caracterizează de minune, crezând că e de ajuns să amâne sau să nu se preocupe de un lucru pentru ca el să nu se mai întâmple.” (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, I, Cel din urmă ţăran)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? - Care este perspectiva narativă? Ce aduce ea nou în romanul doric? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu un aspect abordat de autor în textul dat.

BAC ORAL 2 - 2010 Prof. M. State "Când întâlnesc un scriitor, cititorii îl întreabă invariabil ce e adevăr şi ce e închipuire în ceea ce a scris el. După ce primesc răspunsul rămân dezamăgiţi. Ei ar vrea, poate, să afle cu ocazia asta dacă există sau nu mister al creaţiei şi dacă scriitorul le răspunde că nimic nu e inventat din tot ce-a scris el, aha, ar zice ei atunci, va să zică a auzit şi el cutare şi cutare întâmplare şi s-a apucat de scris, asta nu e aşa greu, sau dacă totul e imaginat, aha, va să zică scorneli. Eu însă am complicat puţin lucrurile, dându-le următorul răspuns: adevărate sunt sentimentele, ficţiuni sunt împrejurările." (Marin Preda, Adevăr şi închipuire, în vol. Imposibila întoarcere, 1971) Cerinţe Citeşte cu atenţie textul!

1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? - Care este opinia autorului despre ficţiune? 2. Exprimă un punct de vedere personal despre adevăr şi închipuire în literatură, exemplificând cu o operă literară studiată.


“Când ieşii într-un târziu afară, era întuneric deplin şi cerul plin de stele se boltea asupra pădurilor negre şi tăcute. Era o noapte albă, cu zăpadă tânără şi ireală, - ceva din depărtări şi din trecut, ceva nestatornic şi de o clipă, amintire din alte vieţi şi alte milenii. Era o înmărmurire de pământ primăvăratic, înflorit alb. Şi avui deodată sentimentul singurătăţii celei mari, în care eram fulg al morţii, - şi-mi apăru lacul cel negru din pădure în ramă imaculată, cu sălbăticiunea graţioasă a liniştii pe mal oglindindu-se o clipă în el. O clipă, - căci totul era nesigur şi iluzoriu, ca mine şi ca April.” (Mihail Sadoveanu, “April – o clipă”, în volumul “Ţara de dincolo de negură”)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Care este perspectiva narativă? - Care este scopul comunicării în textul dat ? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu locul naturii în viaţa omului.

BAC ORAL 21 – 2010 Prof. M. State “Masivul Bucegi, cu o suprafaţă de circa 300 km2, se află la extremitatea estică a Carpaţilor Meridionali, desfăşurându-se între Valea Prahovei la est şi culoarul Branului şi Valea Ialomiţei la vest. Acest masiv cade brusc spre nord, către depresiunea Bârsei, şi spre sud, până la contactul cu Subcarpaţii de curbură. Se întinde pe teritoriul judeţelor Dâmboviţa, Prahova şi Braşov. Fiind de o mare complexitate structurală şi morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 - 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice. Unele denumiri toponimice întâlnite în aceşti munţi ridică interesante probleme de filologie. Numele de Bucegi are o formă arhaică: Buceci. Se pare că forma Buceci are legătură cu antroponimicul Bucşa (vezi "Toponimia românească", de Iorgu Iordan, în Dacoromania VII (Revista Dacoromania I şi urm., Cluj-Sibiu, 1921, pag 114 - 115) sau că denumirea ar fi o variantă a lui bugeac, un complex de mai mulţi muşchi care formează un covor verde şi moale." (După Wikipedia)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează?

- Care este scopul comunicării în textul dat ? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu importanţa explicaţiilor filologice în descrierile geografice.


“Afecţiune specifică îndeosebi femeilor de vârstă mijlocie, cuperoza se caracterizează prin apariţia unor vinişoare rosii la nivelul feţei, urmată de înroşirea epidermei. Cel mai adesea este localizată la nivelul obrajilor, al nasului şi al bărbiei. Variaţiile de temperatură, consumul de alcool, ingestia de alimente sau băuturi prea fierbinţi, emoţiile puternice etc. favorizează apariţia cuperozei. Această boală afectează aproximativ 10% din populaţie şi se prezintă în două faze. Prima fază este caracterizată prin simpla înroşire a feţei, în timp ce în cea de-a doua roşeaţa se combină cu vinişoarele roşii (teleangiectaziile). După un timp, care variază în funcţie de fiecare persoană în parte, apar coşurile ce se pot suprainfecta. În general, tratamentul cuperozei presupune urmarea câtorva paşi: 1. autoigiena (curăţarea feţei în fiecare zi cu apă călduţă şi un săpun neiritant); 2. o alimentaţie sănătoasă (este indicat să beţi cel puţin un litru de apă pe zi şi mai ales să mâncaţi multe legume şi fructe; de asemenea, încercaţi pe cât posibil să evitaţi consumul exagerat de alcool, de condimente, de carne şi ciocolată); 3. tratamentul cu lumină intens pulsată (aceasta este folosită pentru a îndepărta vinişoarele de la nivelul straturilor superficiale ale pielii).” (După site-ul acasă.ro)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează?

- Care este scopul comunicării în textul dat ? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu importanţa prevenirii diferitelor boli.


„Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creaţie preexistentă, care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci şi maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl meu. Acest sentiment a rămas stabil şi profund pentru toată viaţa, şi de aceea atât cruzimea, cât şi josnicia, omorurile şi spânzurările întâlnite des la Rebreanu şi la Sadoveanu, şi existente de altfel şi în viaţa ţăranilor, nu şi-au mai găsit loc şi în lumea mea scăldată în lumina eternă a zilei de vară. În realitate, în amintire, îmi zac fapte de violenţă fără măsură şi chipuri întunecoase, infernale, dar până acum nu le-am găsit un sens... Poate că nici nu-l au!?” (Marin Preda, Adevăr şi închipuire, în volumul Imposibila întoarcere, 1971)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează?

- Care este scopul comunicării în textul dat ?

2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu relaţia dintre realitate şi ficţiune într-o operă literară studiată. Ai în vedere şi altă afirmaţie a lui Marin Preda : „Când întâlnesc un scriitor, cititorii îl întreabă invariabil ce e adevăr şi ce e închipuire în ceea ce a scris el. După ce primesc răspunsul rămân dezamăgiţi. Ei ar vrea, poate, să afle cu ocazia asta dacă există sau nu mister al creaţiei şi dacă scriitorul le răspunde că nimic nu e inventat din tot ce-a scris el, aha, ar zice ei atunci, va să zică a auzit şi el cutare şi cutare întâmplare şi s-a apucat de scris, asta nu e aşa greu, sau dacă totul e imaginat, aha, va să zică scorneli. Eu însă am complicat puţin lucrurile, dându-le următorul răspuns: adevărate sunt sentimentele, ficţiuni sunt împrejurările.”

BAC ORAL 24 – 2010 Prof. M. State „― Lumea zice că n-ai fost la înălţime, Galilei. ― Pot fi la înălţime când n-ai de ales? ― Aveai de ales. ― Între rug şi viaţă? ― Nu poţi tăgădui că unii au avut forţa să aleagă rugul. ― Nu tăgăduiesc, dar nu cred că e normal să fii pus în situaţia de a dovedi că ai o asemenea forţă. Crezi că, dacă eu n-am avut-o, merit să fiu dispreţuit? ― De ce nu eşti şi acum egoist? ― Adică? ― De vreme ce ai socotit că nu poţi să nu pui viaţa mai presus de orice, presupun că ar trebui să nu-ţi mai pese ce crede lumea despre tine. ― Probabil, nu sunt, încă, de ajuns de mizantrop. Poate că voi deveni, într-o zi, tot recapitulând ce am trăit în ultimii ani.” (Octavian Paler, Apărarea lui Galilei, 1978)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu afirmaţia lui Galilei: “Probabil, nu sunt, încă, de ajuns de mizantrop.”

BAC ORAL 25 – 2010

Prof. M. State

„― Asta au aşteptat oamenii de la mine, să fiu un erou? ― Depinde ce înţelegi prin acest cuvânt, Galilei. Dacă el înseamnă incapacitatea de a spune că pământul nu se învârteşte când tu eşti convins că se învârteşte, atunci, într-adevăr, asta au aşteptat. ― Şi i-am dezamăgit. ― Mă tem că da. Au crezut mulţi în tine. ― Şi trebuia să mor ca să mă respecte mai departe? Viu, nu mai însemn nimic? ― Te-ar fi vrut curajos. ― Eu nu cred că a dansa pe vulcani e, neapărat, o dovadă de curaj. Poţi dansa foarte bine la poalele lor. ― Pari chiar mândru de prudenţa ta, Galilei. ― Mândru, nu. Dar nici ruşinat. Din ruguri nu se poate naşte nimic bun. Salvându-mi viaţa, mi-am salvat posibilitatea de a lucra mai departe, de a scrie nişte cărţi noi. Era mai bine să mă las ars? Împreună cu viaţa, mi-am apărat şansa de a-mi duce opera până la capăt. Eu cred că n-am greşit.” (Octavian Paler, Apărarea lui Galilei, 1978)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu afirmaţia lui Galilei: „Din ruguri nu se poate naşte nimic bun.”

BAC ORAL 26 – 2010

Prof. M. State

„― Abjurarea era o formalitate. Speram că toată lumea va înţelege asta. Ca să scap cu viaţă, am retractat de formă un adevăr pe care, oricum, nu-l poate modifica nimeni. Fie că retractam, fie că nu, pământul tot se învârtea mai departe. Cu mine, cu inchizitorii, cu jilţurile lor... ― Eppur si muove, cum ai murmurat la ieşire. ― Exact. Am fost surprins să descopăr, după aceea, că mi se reproşează o formalitate. Numai buzele mele au retractat. În sinea mea, nu m-am dezis niciodată de ceea ce cred. ― Îţi închipui că inchizitorii nu ştiau că era o formalitate? Îi crezi atât de proşti, încât să nu-şi fi dat seama că tu rămâneai la părerile tale? Erau siguri de asta. Dar pe ei nu, neapărat, ideile tale îi interesau, ci să joace o comedie, să organizeze o "formalitate", cum zici, în care, solemn şi public, să-ţi repudiezi părerile pentru ca, astfel, nimeni să nu fie ispitit să se ia după tine. De asta aveau nevoie. Nu să te educe, ci să te umilească. ― Am rămas cu ce gândeam. ― Galilei, orice inchiziţie urmăreşte să creeze două realităţi. Una la vedere. Alta ascunsă. Controlând realitatea aflată la vedere, Inchiziţia o controlează şi pe cea ascunsă. În felul acesta, oamenii se obişnuiesc că nu contează ce crezi. Contează ce spui. Şi fiecare spune ceea ce i se cere să spună, ceea ce simte că trebuie să spună, dacă ţine să-şi apere pielea. La început o face din silă, apoi din obişnuinţă. Şi, după aceea, mulţi o fac din interes. Rezultatul? Îl cunoşti. L-ai văzut. Încet, încet, fiecare înţelege că toţi cei din jur mint, se prefac, au grijă să nu rişte. Şi se întreabă: de ce eu aş proceda altfel?” (Octavian Paler, Apărarea lui Galilei, 1978)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? - Rezumă ideile din text. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu observaţia pe care o face interlocutorul lui Galilei: „Controlând realitatea aflată la vedere, Inchiziţia o controlează şi pe cea ascunsă.”

BAC ORAL 27 – 2010 Prof. M. State “- Aseară, umblam prin pădure, era linişte, şi cerul adânc, ars de stele, pe urmă, am aţipit şi am auzit un glas. "Tu trebuia să alegi între rug şi dispreţ. Şi ai ales dispreţul. Ai preferat să fii dispreţuit decât să fii respectat ca martir." "Oamenii, m-am apărat eu, se împart în două categorii: cei care sunt siliţi să aleagă şi cei care îi judecă. Eu fac parte dintre cei dintâi. Dar numai cei care au fost siliţi să aleagă pot preţui cu adevărat viaţa." (Octavian Paler, Apărarea lui Galilei, 1978)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu observaţia lui Galilei: „... numai cei care au fost siliţi să aleagă pot preţui cu adevărat viaţa."


„CAŢAVENCU (ia poză, trece cu importanţă printre mulţime şi suie la tribună; îşi pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hârtii şi gazete şi le aşază pe tribună, apoi îşi trage batista şi-şi şterge cu eleganţă avocăţească fruntea. Este emoţionat, tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui. - Tăcere completă. Cu glasul tremurat.) Domnilor!... Onorabili concetăţeni!... Fraţilor!... (plânsul îl îneacă.) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune şi eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc... la ţărişoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plânge. Aplauze în grup)... la fericirea ei!... (acelaşi joc de amândouă părţile)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare.)

IONESCU, POPESCU, TOŢI (foarte mişcaţi) Bravo!

CAŢAVENCU (ştergându-se repede la ochi şi remiţându-se d-odată; cu tonul brusc, vioi şi lătrător) Fraţilor, mi s-a făcut o imputare şi sunt mândru de aceasta!... O primesc! Mă onorez a zice că o merit!... (foarte volubil.) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultra-progresist... că sunt liber-schimbist... că voi progresul cu orice preţ. (scurt şi foarte retezat.) Da, da, da, de trei ori da! (aruncă roată priviri scânteietoare în adunare. Aplauze prelungite)" (I. L. Caragiale, O scrisoare pierdută)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu personajul.

BAC ORAL 29 – 2010 Prof. M. State „Jurnalul Naţional: Cât de interesaţi sunt românii de subiecte legate de ezoteric, paranormal, ocult? Oreste: Audienţele arată ca aproximativ 200.000 de oameni aleg să-şi petreacă vineri seara în faţa emisiunii mele (n.n. "Codul lui Oreste", difuzată de B1). Cred că fiecare dintre noi intuim că nu suntem numai carne. Cu alte cuvinte, nu suntem fiinţe materiale care au spirit, ci suntem spirite cu un înveliş material. Diferenţa de abordare face distincţia dintre iniţiat şi profan. Jurnalul Naţional: Sunt mai sensibili oamenii la ocult, ezoteric, paranormal atunci când traversează perioade grele, cum e şi criza asta economică? Oreste: Cred că da. S. N. Lazarev vorbeşte despre cele două şcoli de evoluţie a conştiinţei. Cea a iubirii şi cea a suferinţei. Ambele oferă cursantului diploma de intrare în Regatul Pierdut. Suntem liberi să alegem cum ne mântuim! Jurnalul Naţional: Cum simt eu că sunt atacată energetic? Oreste: Lipsă de vitalitate, întunecarea privirii, presiune şi stare depresivă. Jurnalul Naţional: Cum mă pot apăra? Oreste: Forma cea mai eficientă de apărare este rugăciunea. Uite un exemplu simplu: "Doamne Iisuse Hristoase, întăreşte-mi mintea, sufletul şi trupul pentru a fi un bun slujitor al cuvântului tău. Alungă de la mine tot ceea este întunecat şi malefic, toată informaţia de boală şi ajuta-mă să fiu calm, relaxat şi liniştit, recunoscător pentru tot ceea ce am ca să-mi duc la bun sfârşit menirea pe pământ.”

(Anca Nicoleanu, Interviu cu Oreste Scarlat Teodorescu, în Jurnalul Naţional, 21 ianuarie 2010)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu un aspect abordat în text.

BAC ORAL 3 - 2010 Prof. M. State "Oamenii sunt, adesea, mai modeşti decât par. Orgoliul are, uneori, subtilitatea de a le îngădui să-şi declare, fără sfială, incompetenţa, până şi în teritorii în care nu e tocmai măgulitor să fii incompetent. A devenit, de pildă, un titlu de distincţie interioară, un semn de onestitate intelectuală să poţi admite că în cutare domeniu nu e cazul să te pronunţi, că nu pricepi matematică, artă modernă, lingvistică structurală sau orice altă disciplină, mai mult sau mai puţin sibilinică. Există nenumăraţi critici literari care par aproape mulţumiţi să proclame că filozofia nu e treaba lor, după cum există metafizicieni care se mândresc de a nu frecventa artele. Toţi acceptăm, de altfel, în retorica zilnică a conversaţiei, că unele lucruri ne rămân inaccesibile. La limită, suntem chiar dispuşi să recunoaştem, în rare momente ale uitării de sine, că, în definitiv, există şi oameni mai inteligenţi decât noi sau, în orice caz, mai învăţaţi decât noi. Cu alte cuvinte, toţi ştim, din când în când, să admirăm, să privim către un altul de jos în sus, proiectându-l pe cerul exaltant al propriilor noastre, neatinse, idealuri. Suportăm să spunem şi, la rigoare, să ni se spună că nu suntem destul de harnici, destul de iscusiţi, destul de ştiutori, destul de îndemânatici. Ceea ce nu putem tolera e să spunem şi, mai cu seamă, să ni se spună că suntem moralmente precari, că suntem corupţi, necinstiţi, discutabili din unghi etic." (Andrei Pleşu, Minima moralia, ediţia a doua, 1994)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? - Care este opinia autorului despre orgoliu? 2. Exprimă un punct de vedere personal despre afirmaţia autorului: „Ceea ce nu putem tolera e să spunem şi, mai cu seamă, să ni se spună că suntem moralmente precari, că suntem corupţi, necinstiţi, discutabili din unghi etic”.

BAC ORAL 30 – 2010 Prof. M. State “Softul “Cry Translator” costă 20 de euro, se descarcă din App Store, iar creatorii îl laudă că are o rată de succes de 96%. Cu ajutorul microfonului încorporat în telefon, aplicaţia primeşte sunetul, îl analizează, iar pe ecran apare informaţia despre motivul pentru care bebeluşul în cauză zbiară neconsolat. Specialiştii IT s-au ghidat după cercetările unui pediatru spaniol, care a identificat cinci tipuri distincte de plâns la sugarii mici: de foame, de oboseală, de stres, de nervi şi de ... plictiseală. “Nu săriţi în sus de bucurie!”, îi avertizează experţii în creşterea copilului pe părinţii fericiţi că noua aplicaţie le poate îmbunătăţi viaţa şi, mai ales, programul de somn. Vocile critice spun că, având la dispoziţie o astfel de tehnologie, femeile nu-şi vor mai pune la bătaie instinctul matern şi, eventual, experienţa pentru a decoda mesajul transmis de bebeluşi. “Procesul în care o mamă învaţă să înţeleagă plânsul copilului ei întăreşte legătura dintre ei şi formează o bază solidă pentru buna comunicare”, spun experţii citaţi de publicaţia britanică. (Irina Cristea, iPhone “traduce” plânsul bebeluşilor , în Jurnalul Naţional, 21 ianuarie 2010)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu locul progresului ştiinţific şi tehnic în viaţa omului.

BAC ORAL 31 – 2010 Prof. M. State “Cotidianul New York Times a anunţat, miercuri, că accesarea de către internauţi a articolelor publicate pe site-ul său se va face, începând de anul viitor, contra cost, după lecturarea gratuită a unui anumit număr de materiale în fiecare lună. Noul model va permite taxarea internauţilor care vor să citească mai multe materiale, după ce le-au epuizat pe cele pe care le pot consulta gratuit în fiecare lună. New York Times nu a menţionat câte materiale vor putea fi consultate gratuit lunar pe site-ul său de către un cititor. "Acest lucru va permite site-ului NYTimes.com să obţină venituri suplimentare, păstrându-şi şi veniturile din publicitate" şi, în acelaşi timp, continuând să aibă articolele indexate de motoarele de căutare. "Cititorii noştri sunt extrem de fideli şi credem că vor plăti pentru conţinuturile şi serviciile noastre online", a subliniat preşedintele consiliului de administraţie al companiei New York Times Company, Arthur Sulzberger. În opinia directorului general al ziarului, Janet Robinson, site-ul cu plată ar urma să ofere o protecţie relativă în ceea ce priveşte fluctuaţiile economice. Site-ul NYTimes.com revendică prima poziţie în topul versiunilor online ale ziarelor din Statele Unite şi este unul din primele cinci site-uri de informaţii din lume, potrivit statisticilor Nielsen. New York Times a mai încercat în urmă cu câţiva ani să introducă parţial acces contra cost pe site-ul său, în special pentru lecturarea editorialelor, însă a renunţat la iniţiativă.“ (Cotidianul, 21 ianuarie 2010)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu intenţiile publicaţiei americane.


“Ca să îţi propui să fii săritor cu schiurile în România trebuie să ai mult curaj. Nu pentru că ar fi un sport periculos, ci pentru că este imposibil să găseşti o trambulină de pe care să sari şi, dacă ea există, atunci poţi fi sigur că este impracticabilă. În urmă cu câteva zile, poliţia a prins nişte hoţi de fier vechi care au furat scara de lângă trambulina din Săcele, iar situaţia aceasta nu a surprins pe nimeni. Nici măcar pe Kozma Szilveszter, cel mai bun săritor român al momentului. "Nu am auzit că hoţii au furat scara, dar nu mă miră nimic în România. Oricum, pe noi nu ne-a afectat prea tare pentru că în România nu avem încă unde să ne antrenăm, aşa că jumătate de an stăm în Austria.” (Adrian Macarie, Pentru că în România hoţii fur ă scările trambulinelor, Campionatul Naţional se ţine în străinătate, Gândul, 22 ianuarie 2010)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu un aspect abordat în text.


“Manuscrisele lui Franz Kafka fac obiectul unei dispute între biblioteci din Israel, din Germania şi persoane particulare. Soarta moştenirii lui Kafka ar trebui, potrivit informaţiei revistei „My Boox“, să fie decisă de un tribunal civil din Israel în cursul acestei luni. Situaţia moştenirii marelui scriitor ceh poate fi considerată... kafkiană. La moartea sa, Franz Kafka a lăsat toate manuscrisele prietenului său, scriitorul Max Brod, cerându-i să fie arse, fără a fi citite. Max Brod a ignorat dorinţa testamentară şi a publicat postum romanele „Procesul" şi „Castelul", care l-au făcut celebru pe scriitor. În 1939, Brod se stabileşte în Israel, luând cu el o valiză cu lucrurile lui Kafka. În 1968, la moartea lui, manuscrisele şi celelalte piese din moştenirea lui Kafka revin, prin testament, secretarei sale, Esther Hoffe, numită executor testamentar.” (Victoria Anghelescu, Manuscrisele lui Kafka, cea mai râvnită moştenire literară, Adevărul, 21 ianuarie 2010)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Care este opinia autoarei despre soarta manuscriselor kafkiene? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu destinul moştenirilor literare. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.


Proverbul „Ai carte, ai parte” s-a reinventat în ultimii ani pe plaiurile mioritice într-o variantă

americanizată: ai diplome, le înrămezi şi le etalezi pe pereţi. Pentru români a devenit o tendinţă foarte puternică etalarea cât mai multor diplome. Obţinute facil, unele, în urma unor cursuri care durează de la o zi la câteva luni, sau mai cu trudă, prin cursuri de master ori doctorat, diplomele în sine au menirea de a le creşte posesorilor respectul de sine. Şi asta nu doar în faţa celorlalţi, ci şi în faţa lor. Când vine vorba despre moda afişării diplomelor, psihologii au explicaţii şi păreri împărţite. « Diploma universitară sau atestările de cursuri pot denota o anumită nevoie de confimare socială, un statut pe care respectivii nu îl au, dar pe care şi-l doresc », afirmă psihologul Mihaela Strango. Pe de altă parte, după ’90, în România s-a împământenit faptul că pentru orice minicurs de specializare absolventul primeşte o diplomă. Aşa că mulţi au preluat modelul din filmele americane, în care profesioniştii, ca să-şi arate credibilitatea şi excelenţa, afişează pe pereţi „dovada” pregătirii lor. Pe de altă parte, sunt destui care îşi afişează ostentativ pregătirea, ca să arate ori siguranţă de sine, bazată în special pe pregătire lor profesională, ori pentru că profesionalizarea este aspectul care le aduce cea mai mare satisfacţie în viaţa lor. (Georgeta Petrovici, Mirajul diplomei înr ămate, Evenimentul Zilei, 22 Ianuarie 2010)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Care este opinia autoarei despre cumulul de diplome? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu afirmaţia psihologului Mihaela Strango. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 35 – 2010 Prof. M. State …Deja nu mai este o noutate că suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană din acest punct de vedere, faţă de ţări ca Polonia, unde reciclatul dozelor de aluminiu este un sport naţional. „De când lucrez eu în industria asta, nu am văzut o schimbare radicală în mentalitatea sau în atitudinea oamenilor faţă de reciclarea cutiilor de aluminiu”, spune Cristi Prundurelu, Directorul Punctului de Lucru din Bucureşti al AMEP PACK, singurul reciclator de doze de aluminiu din România. La noi, consumatorul casnic nu este aproape deloc deschis către colectarea şi reciclarea cutiilor de aluminiu, din mai multe motive. Unul ar fi lipsa de educaţie şi de interes. „Noi, românii, suntem fuduli, ne place să avem apartamente modernizate şi maşini scumpe, dar alte aspecte nu ne interesează”, crede Cristi Prundurelu, care, zilnic, simte că se luptă cu morile de vânt. Un alt motiv al reticenţei consumatorilor este faptul că dozele ocupă un volum mare şi trebuie să depui un pic de efort să le turteşti, să le aduni în pungi şi apoi să le duci, lunar, la un centru de colectare. “O cutie de aluminiu aruncată aiurea nu se degradează nici după cinci generaţii”, explică directorul reciclatorului AMEP PACK pentru Bucureşti. „Eu nu vreau ca viitorul meu copil să iasă în parc şi să se joace printre cutii de aluminiu, sau să se taie în ele”. (Oana Dan, Cum pot fi reciclate cutiile de aluminiu, Evenimentul Zilei, 22 ianuarie 2010)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Care este opinia specialistului intervievat despre colectarea şi reciclarea cutiilor de aluminiu? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu problemele ecologice din România de azi. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 36 – 2010 Prof. M. State “Fără doar şi poate, jurnaliştii care aleg să plece în teatrele de război pentru a-şi exercita profesia se supun unui risc maxim, dar dragostea de meserie îi îndeamnă să şi-l asume şi să trăiască poate experienţa vieţii lor. Problema este atunci când experienţa vieţii lor poate deveni ultima experienţă, deoarece securitatea oamenilor de presă este tot mai fragilă în ultimii ani. 2009 a fost un an dramatic pentru presa din întreaga lume, bilanţul arătând aşa: 121 de ziarişti ucişi în 25 de ţări, cu 33% mai mult faţă de 2008. În medie, în 2009, au fost ucişi 10 jurnalişti pe lună, de către grupări armate, reţele criminale, guverne şi în atentate teroriste, iar mulţi alţii au fost răpiţi şi constrânşi la tăcere. Cel mai mare masacru comis vreodată asupra ziariştilor într-o singură zi a fost cel din Filipine, când 38 de reprezentanţi ai presei au fost ucişi. …Ministerul Apărării Naţionale din România a declarat pentru „Curentul“ că, un jurnalist civil care doreşte să realizeze materiale referitoare la militari în zonele de conflict trebuie să obţină acreditare în acest sens de la structura militară în cadrul căreia acţionează aceştia. …Jurnaliştii ar mai trebui să realizeze şi o documentare prealabilă despre situaţia geopolitică a zonei, despre trupele combatante implicate sau despre cultura ţării în care urmează să se deplaseze.” (Georgiana Moroşan, Informarea, importantă pentru securitatea jurnaliştilor plecaţi „la r ăzboi“ , Curentul, 22 ianuarie 2010)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Care este scopul comunicării? 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu misiunile ziariştilor în teatrele de război. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 37 – 2010 Prof. M. State “…cu vremea, ai capătat statutul de mare putere. cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate şi reprezentanţe iar azi, pe şoseaua dorinţelor mele îţi trimi ţi ochii albaştri ca două mercedesuri spălate proaspăt cu parbrizele înfulecând frunzişul roz de castani. ai devenit o mare putere străină. din zodiac, sateliţii tăi mă fotografiază în mii de poziţii, îmi spionează secreţia insulinei iau interviuri până şi trusei mele de bărbierit şi îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul, anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua pe când în crivăţul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.

……………………………………………………………… lasă-ţi lumea ta uitată, aşterne un strat de pudră peste imperiul tău ieşit ca un coş pe tenul bronzat al amiciţiei noastre declară-mă independent, să mă descurc cu rezervele mele de manioc, patate şi tapioca, converteşte-mă în ceva mai puţin dureros, înveleşte-mă cu o florească mai caldă, flutură-ţi pleoapa ca o scânteie electrică şi îndoaie-ţi genunchiul ca să îmi pot pune în fine pe roate afacerea mea cu ezitări colorate în serile acelea care, zice-se, mai revin...” (Mircea Cărtărescu, Era timpul florilor) Cerinţe


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Care este scopul comunicării? - Precizează două trăsături specifice ale viziunii poetice în textul dat. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu viziunea poetică a lui Mircea Cărtărescu. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.


1. “Hai Ku Mine peste muntele Fudji Capul meu cade pe maşina de scris .......................... fruntea de rânduri mi-e plină” 2. “hai ku fidelity Gâfâim în maşina de vid. .......................................... Un gol istoric se întinde” (Florin Iaru, Poezii)

Cerinţe


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Care este scopul comunicării? - Precizează două trăsături specifice ale viziunii poetice în textele date. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu viziunea poetică a lui Florin Iaru. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.


„În marea lor majoritate, punctele de vedere asupra literaturii ştiinţifico-fantastice, fie ele formulate în interiorul "fandomului", fie în afara acestuia, sunt grevate de o dependenţă de conţinut. Astfel, după categorizarea prezentă în SF-ul anglo-saxon, speciile SF recunoscute ca atare şi intrate chiar în limbajul academic sunt, după Florin Manolescu, următoarele: space-opera (opera spaţială), distopy (contrautopia), heroic fantasy (fantezia eroică), romanul poliţist SF (!?), la care s-a adăugat în deceniul nouă - iar la noi cu zece ani mai târziu - cyberpunk-ul (acesta fiind mai degrabă o nouă modalitate, un subgen care reia vechile specii dintr-o nouă perspectivă). A apărut însă problema inadecvării acestor specii pentru modelarea SF-ului românesc de la începutul anilor '80. Autori precum Alexandru Ungureanu sau Ovidiu Bufnilă erau foarte greu încadrabili, unele din prozele lor intrând în rezonanţă pe mai multe niveluri cu ceea ce se scria atunci în aşa-zisul curent principal al literaturii, de "noul val" al opteziştilor. Soluţii imediate se cereau, nu doar din partea "oficialităţilor". Şi publicul specializat, fandomul, dădea semne de dezorientare. Timpurile frumoase ale aventurilor spaţiale de tip Doando sau Verificaţi ipoteza Nessus! trecuseră. "Noul val" din SF-ul românesc se îndepărta furios de literatura predecesorilor de tip Romulus Bărbulescu, George Anania şi Tudor Negoiţă, luând în considerare o tradiţie care trecea mai degrabă prin Camil Baciu şi, mai ales, Vladimir Colin, tradiţie dublată de un efort al sincronizării cu SF-ul mondial.” (după Cătălin Badea-Gheracostea, site)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Care este scopul comunicării? - Identifică şi explică două funcţii ale limbii prezente în textul dat. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu literatura SF. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 4 - 2010 Prof. M. State „Dacă ar fi să definim rapid şi nepretenţios înţelepciunea, am spune că ea e expresia supremă a sănătăţii, adăugând — pe urmele lui Socrate din Charmides — că sănătatea adevărată e rezultatul unei perfecte acomodări între spirit şi corp. Înţelepciunea e, prin urmare, o virtute a integralităţii: e capacitatea spiritului de a locui clipă de clipă fiecare parte a corpului şi disponibilitatea corpului de a se lăsa locuit — fără intermitenţă — de un principiu superior. Perfecta coerenţă şi ierarhie între registrele distincte ale fiinţei, aceasta e sănătatea pe care o numim înţelepciune. Pentru a o întreţine — spune Socrate, în dialogul amintit — trebuie procedat de sus în jos, de la suflet spre corp, de la întreg la parte. „Iar sufletul se îngrijeşte cu anume descântece (epodai) şi descântecele acestea nu sunt altceva decît rostirile frumoase. Din asemenea rostiri se iscă în suflete înţelepciunea; iar odată ce aceasta iese la iveală şi stăruie în noi, îi e lesne să deschidă calea sănătăţii şi către cap şi către trupul tot.“ (Charmides, 157 a fine). Rareori s-a scris mai convingător despre forţa vindecătoare a frumuseţii şi despre magia latentă a înţelepciunii. Platon spune în cuvinte puţine ceea ce multele noastre pagini încearcă, greoi, să aproximeze: talentul nu e înţelept decât dacă ştie să vindece, iar înţelepciunea nu e eficientă decât dacă ştie să descânte... Înţelepciunea e ţinta, talentul e măiestria tragerii cu arcul. Şi dacă uneori se întâmplă ca dinaintea ţintei să nu se aşeze niciun arcaş, după cum alteori se întâmplă ca, aplecat asupra arcului întins, arcaşul să nu mai vadă ţinta, de vină e discernământul acela bolnav care vede asemănări acolo unde esenţiale sunt deosebirile şi se încăpăţânează a dezbina ceea ce e făcut să ţină laolaltă.” (Andrei Pleşu, Minima moralia, ediţia a doua, 1994)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? - Care este opinia autorului despre sănătatea omului? 2. Exprimă un punct de vedere personal despre afirmaţia autorului: „Platon spune în cuvinte puţine ceea ce multele noastre pagini încearcă, greoi, să aproximeze: talentul nu e înţelept decât dacă ştie să vindece, iar înţelepciunea nu e eficientă decât dacă ştie să descânte...”.


„E de mult un loc comun faptul că românilor nu numai că nu le place să muncească, dar chiar reuşesc să elimine această neplăcere din viaţa lor de zi cu zi. Guvernanţii, care sunt şi ei din nefericire tot români, îi ajută cu prisosinţă să-şi împlinească acest vis. Zile libere şi “punţi” peste sărbători legale mai multe decât la noi nu se regăsesc nicăieri în lumea largă. Încă de pe vremea reformei lui Cezar anul are 365 de zile. Adică 52 de săptămâni. Dacă socotim weekendurile, avem din start 104 zile libere. 1 decembrie, Rusaliile înseamnă încă 2 zile. Paştile ne mai aduc încă 2 zile de nemuncă. În cazurile extreme se pot face punţi de 1 Mai şi Crăciun plus Anul Nou, care ar putea însuma 18 zile. Un român cu vechime corespunzătoare ar ajunge la 30 de zile de concediu pe an. Un mic medical ar mai putea aduce încă 10 zile de conced. Adunăm pînă acum 166 de zile pe an în care un românaş (evident bugetar, că la patron, dacă trebuie, munceşti şi-n noaptea de Înviere, şi de Revelion) poate sta-n perne. Iată cum, cu mult noroc, un compatriot de-al nostru bugetar poate, dintr-un an, să nu meargă la serviciu decât jumătate. Lăsăm la o parte faptul că mulţi sunt plătiţi ca şi cum ar munci doar câteva săptămâni. Reiese de aici clar că nu munca l-a creat pe om ci, din nefericire, dimpotrivă.” (în revista umoristică Plai cu boi)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Care este scopul comunicării? - Identifică şi explică două funcţii ale limbii prezente în textul dat. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu atitudinea românilor faţă de muncă. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.


“Un studiu american publicat în 2004 dovedea că există 200 de boli care sunt legate de poluare. Aria de acoperire se întinde de la afecţiuni cerebrale, până la atrofii, şi ajunge să producă chiar 37 de tipuri de cancere. Unele studii arată că mai mult de 120 de afecţiuni apar din vina poluării, iar alte 33 sunt în legatură strânsă cu aceasta. În ceea ce priveşte restul bolilor, evidenţele nu există, nefiind, de aceea, menţionate. În legatură cu astmul, o boală pe care o asociem aproape involuntar cu deteriorarea mediului înconjurător, se pare că există nouă poluanţi diferiţi care fie îl produc, fie îl favorizează. Alţi 50 de poluanţi pe care îi întâlnim în viaţa de zi cu zi sunt responsabili cu apariţia mai multor tipuri de cancer. De asemenea, se întâlneşte des poluarea cu mercur, care poate produce paralizie cerebrală. Alte efecte ale intoxicării (cu diverse gaze, metale, substanţe chimice deversate în ape sau care se transmit prin conducte ori care se întâlnesc în materialele de construcţii sau pe stradă) includ bolile de rinichi, afecţiunile inimii, hipertensiunea, diabetul, dermatita, hiperactivitatea, surditatea, Alzheimer şi Parkinson.” (Valentina Vuxanovici, Poluarea, risc pentru sănătate, pe site-ul revistei Sana)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Care este scopul comunicării? - Identifică şi explică două funcţii ale limbii prezente în textul dat. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu posibilităţile de contracarare a efectelor poluării. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 42 – 2010 Prof. M. State Cât înţelege un student la film în Los Angeles despre „Epoca de Aur“? - Cam cât înţeleg şi tinerii români născuţi după 1989, care cunosc epoca doar din poveştile părinţilor (şi acum, poate, din filmele noastre). Dar foarte mulţi dintre studenţii de la USC sunt de-a dreptul fani ai cinemaului românesc contemporan, în special “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” şi “Moartea domnului Lăzărescu.” Care ar fi diferenţele majore între a face film în America şi în România? - Avem nevoie de mult timp şi de multă cafea pentru întrebarea asta. S-o păstrăm pentru altă dată. Numiţi cinci diferenţe majore, atunci. - În America nu există niciun fel de organism guvernamental sau fundaţie culturală care să administreze fonduri pentru cinema. Prin urmare, eşti pe cont propriu sută la sută, din secunda zero. În consecinţă, în România (şi în Europa) se pot face filme dându-se o socoteală aproximativă pentru banii cheltuiţi, ceea ce în America nu se poate. Prin urmare, în România îţi poţi asuma riscuri artistice mai mari, dar se pot face şi filme absolut nule, şi din punct de vedere artistic, şi din punct de vedere comercial. În America, ambele extreme se întâmplă mult mai rar. În America, lumea încă merge la cinema (deşi nu cu pasiunea pe care o au francezii, ca să fim drepţi). E adevărat, aproape în exclusivitate la blockbustere hollywoodiene, dar chiar şi publicul de nişă, care se duce la filme „străine“ şi „de artă“, e destul de numeros, fie şi numai pentru că există obişnuinţa generală de a merge la cinema. În America, toată industria cinematografică e pusă la punct – cu legi, reguli, sindicate, asociaţii, sisteme de distribuţie, de marketing, agenţi, publicişti etc. România e încă un no man’s land, din punctul ăsta de vedere, ceea ce poate fi enervant, dar uneori lasă mai mult loc pentru improvizaţie şi negociere. (Studenţii americani sunt fani ai noului cinema românesc” – interviu cu Ioana URICARU, în revista Dilema veche)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Care este scopul comunicării? - Identifică şi explică două funcţii ale limbii prezente în textul dat. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu un aspect abordat de Ioana Uricaru. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 43 – 2010 Prof. M. State “Aşa cum îţi amenajezi casa din punct de vedere decorativ într-un stil distinct, e bine să te gândeăti şi la corpurile de iluminat tot din acelaşi unghi. Aceasta nu înseamnă că toate corpurile de iluminat din casa ta să fie în acelaşi stil, dar nici nu ar fi recomandat să se bată cap în cap. Potriveşte stilul lămpilor şi veiozelor cu cel al abajururilor suspendate şi cu al lustrelor. Ţine cont şi de destinaţia încăperilor în care plasezi obiectele de iluminat; într-o cameră de tineret, nu va fi prea potrivită o lampă cu multe braţe, din material care imită bronzul. S-ar putea să arate prea încărcat. De asemenea, ţine cont şi de culoarea predominantă în camera pentru care alegi lumina. De exemplu, dacă ai impresia că atmosfera într-o încăpere este prea serioasă şi monotonă, o poţi "sparge" cu un abajur interesant, colorat sau complex. O lumină prea puternică sau prea slabă la tine acasă sau la birou îţi poate crea probleme de sănătate, de la dureri de cap, la afecţiuni oculare. Alege cu atenţie iluminatul potrivit! Ştiai că... pentru a asigura un iluminat echilibrat se pot alterna lămpile direcţionate cu cele difuze? ...Că pentru a obţine lumina adecvată ar fi utilă echiparea uneia sau a mai multor surse de lumină cu un dispozitiv de reglare a intensităţii? ...Că abajururile colorate intens dau o lumină foarte aprinsă, colorată, nu întotdeauna odihnitoare? ...Că prin suprapunerea fasciculelor de lumină se formează o zonă de lumină agreabilă (fasciculul de lumina al unui corp de iluminat ce coboară din plafon, lampadarele, etc.)?” ( Site-ul revistei Sana)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează?

2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu un aspect abordat în text. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 44 – 2010 Prof. M. State “Pentru jumătate dintre români Uniunea Europeană (UE) înseamnă libertatea de a călători, studia şi lucra oriunde în spaţiul Uniunii, relevă Eurobarometrul 72. Potrivit Eurobarometrului, citat de Agerpres, acest beneficiu al apartenenţei la UE este mai valorizat de către români decât de media cetăţenilor din statele membre vechi ale Uniunii (44%). De asemenea, UE înseamnă pentru români democraţie, 39% dintre respondenţi menţionând acest aspect. Diferenţa este majoră atât faţă de media europenilor din vechile state membre (25%), cât şi faţă de cea a cetăţenilor din noile state membre (26%). Pentru 35% dintre români, Uniunea înseamnă prosperitate economică. Există o mare diferenţă între percepţia românilor şi cea existentă la nivelul Uniunii celor 27 de state, ai căror cetăţeni asociază UE cu prosperitatea economică doar în proporţie de 18%. 22% dintre români consideră că UE înseamnă protecţie socială, iar 33% asociază Uniunea cu pacea. Atât în România, cât şi la nivelul celor 27 state membre ale Uniunii, există un procent mai ridicat dintre bărbaţi, comparativ cu femeile, cărora UE le evocă o imagine pozitivă.” (Pentru jumătate dintre români UE presupune libertatea de a călători, Jurnalul Naţional, 25 ianuarie 2010)



2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu un aspect abordat în text, care ţi se pare cel mai relevant. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.


“Un copil britanic a reuşit să strângă într-o singură zi 50.000 de lire sterline /57.000 de euro, sau 80.500 de dolari/ în beneficiul supravieţuitorilor seismului din Republica Haiti. Puştiul britanic a reuşit acest lucru în cursul unei călătorii cu bicicleta prin Londra, sub patronajul UNICEF, relatează AFP. Charlie Simpson, făcând o călătorie cu bicicleta pe o rază de opt kilometri în jurul unui parc aproape de casa lui din Londra, a îndemnat în cele din urmă sute de persoane să facă donaţii online pe Internet. Charlie Simpson a decis să facă călătoria după ce a văzut imagini cu copiii haitieni scoşi de sub dărâmături. ''Cred că este într-adevăr trist să vezi asemenea imagini la televizor'', a afirmat copilul, citat de Agerpres. Mama sa, Léonora, l-a ajutat să creeze un formular pentru eventuali donatori şi documentul, care a circulat rapid pe Internet, a permis colectarea unei sume neaşteptate într-o singură zi.” (Jurnalul Naţional, 25 ianuarie 2010)



2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu gestul copilului britanic. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.


“tot fabricaţie de pâine şi după ce am ieşit din fabricaţie m-am dus la cort şi m-am culcat până la 12 ziua şi după 12 m-am mutat cu somnul pe izlaz şi dormind am visat-o pe Mama că era parcă bolnavă şi stătea în pat şi a venit şi cumnatu' Panait şi la urmă am mai visat şi un foc la naşu. ardea nişte trestie şi o şiră de paie. după aia s-a mutat focul la domnul învăţător şi tot la fel ardea. miercuri am spălat rufe şi după masă ni s-au dat cămăşi noi fiindcă cele vechi au fost rupte complet. seara încă nu instalasem corturile şi era lună plină. am jumulit iarbă şi am făcut saltele şi ne-am culcat. A doua zi am instalat şi corturi şi cuptoare în noul loc de cantonament. timp de aproape trei săptămâni am stat nemişcaţi în acelaşi loc fabricând pâine şi lucrând zi şi noapte în trei schimburi. când eram liber, ziua, o luam aşa peste izlaz cu mai mulţi băieţi şi mergeam până în marginea pădurii şi ne culcam acolo în nişte poieniţe cu flori. era linişte de nici nu ziceai că-i război şi în vale se ridica fumul de la cuptoare drept în sus. acolo se făcea pâine şi noi dormeam în poieniţe ca nişte prunci. aşa, într-o margine de poieniţă în pădurea aia de mesteceni şi stejari şi duzi, în plină câmpie, am găsit şi nişte tufe de zmeură. se făcuse jumătatea lui iunie şi abia începeau să se pârguiască. mă gândeam însă ce caută zmeura aia acolo, că pe la noi zmeura creşte mai ales la munte. dar mă gândeam că şi eu aş putea să încerc să pun în curte câteva tufe dacă am norocu' să mă întorc. uite că nici până azi n-am apucat s-o plantez să văd dacă se prinde sau nu.

Ascultătorul unor asemenea poveşti nu poate să nu se întrebe de rostul tonului neutru pe care sunt ele debitate. Se poate observa chiar un fel de indiferenţă a celui care povesteşte faţă de ceea ce noi numim război. Explicaţia pare a fi una singură: Caporalul G.P. din armata română lupta încă de pe atunci în alt război.” (Mircea Nedelciu, Zmeura de câmpie, roman împotriva memoriei, 1984)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, confesiunea caporalului.

2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu literatura postmodernă. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 47 – 2010 Prof. M. State “… Astfel îmbrăţişaţi, aruncă neagra şi strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strângând-o tare la piept, iar cu ceilaltă mână fluturând o parte a mantiei se ridicară încet, încet prin aerul luciu şi pătruns de razele lunii, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună. Călătoria lor nu fuse decât o sărutare lungă. … Şi ce frumos făcuse el în lună! Înzestrat cu o închipuire urieşească, el a pus doi sori şi trei luni în albastra adâncime a cerului şi dintr-un şir de munţi au zidit domenicul său palat. Colonade ― stânci sure, streşine ― un codru antic ce vine în nouri. Scări înalte coborau printre coaste prăbuşite, printre bucăţi de pădure ponorâte în fundul râpelor până într-o vale întinsă tăiată de un fluviu măreţ care părea a-şi purta insulele sale ca pe nişte corăbii acoperite de dumbrăvi. ... Sau adesea, aşezaţi într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. El îşi răzima fruntea încununat ă cu flori albastre de genunchiul ei, iar pe umărul ei cânta o pasăre măiastră.” (Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis, nuvelă)



2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu literatura romantică. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 48 – 2010 Prof. M. State “Ion e expresia instinctului de stăpânire a pământului, în slujba căruia pune o inteligentă ascuţită, o cazuistică strânsă, o viclenie procedurală şi, cu deosebire, o voinţă imensă: nimic nu-i rezistă; în faţa ogorului aurit de spice, e cuprins de beţia unei înalte emoţii şi vrea să-1 aibă cu orice preţ. Cum dragostea devine şi ea o armă călită în vâlvătaia acestui foc ce-1 încinge, prinsă la mijloc, în epica luptă pentru pământ dintre Ion şi socru-său, Vasile Baciu, biata Ana e o tragică victimă. În luptă, omul nobil şi milos dispare, pentru a nu lăsa decât fiara, aşa că cele două voinţe se încordează în sforţări uriaşe ce ar fi meritat un obiect mai vrednic, în loc să se consume pentru câţiva bulgări de pământ, simbol al supremei zădărnicii omeneşti. Cum Ion este expresia violentă a unei energii, în limitele ideaticii lui obscure şi reduse, e un erou stendhalian, în care numai obiectul dorinţei e schimbat, dar încordarea, tenacitatea şi lipsa oricărui scrupul moral rămân aceleaşi. Julien râvneşte la o bruscă ascensiune socială, cu toate resursele energiei lui plebee; feciorul Glanetaşului râvneşte la delniţele lui Vasile cu foamea de pământ a unei vechi sărăcii; la amândoi, femeia nu e decât o treaptă necesară unui alt scop suprem, un obiect de schimb în vederea stăpânirii bunurilor pământeşti. ... În sufletul lui Ion există o luptă între „glasul pământului" şi „glasul iubirii", dar forţele sunt inegale şi nu domină decât succesiv. Prezentă de la început, dragostea pentru Florica stăvileşte puţin şi în dezbateri sumare marea lui pasiune pentru pământ şi nu se afirmă, năprasnică, decât atunci când i s-a potolit setea de pământ. Sufletul său este, în realitate, unitar: simplu, frust şi masiv, el pare crescut din pământul iubit cu ferocitate: prin gesturi voluntare şi încăpăţânate, condiţia lui umilă se topeşte în imensitatea simbolică a unei creaţii chtonice.” (Eugen Lovinescu, Creaţia obiectivă: Liviu Rebreanu. Ion, în Istoria literaturii române contemporane)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, opinia lui Lovinescu despre Ion.

2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu personajul Ion. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 49 – 2010 Prof. M. State “Peste jumătate dintre romåni sunt nemulţumiţi de viaţa pe care o duc la ora actuală. Potrivit unui sondaj Eurobarometru, „numai 47% dintre locuitorii Romåniei sunt mulţumiţi cu viaţa pe care o duc în prezent, în timp ce media europeană este de 78%“. În aceste condiţii, ţara noastră se încadrează în grupul ţărilor din sud-estul Uniunii Europene (UE) cu nivel mai redus de satisfacţie în ceea ce priveşte viaţa, alături de Bulgaria - 38%, Ungaria - 42%, Grecia - 58%, Croaţia - 63%. Acestora li se adaugă două ţări baltice: Lituania - 55% şi Letonia - 57%, şi, ca o excepţie la restul ţărilor din restul UE, Portugalia - 53%. În Romånia, bărbaţii sunt mai mulţumiţi cu viaţa pe care o duc decåt femeile. Romånii cu vårste de sub 40 de ani sunt mulţumiţi de propria viaţă, însă această mulţumire începe să se stingă „odată cu înaintarea în vårstă“. Astfel, „53% dintre romånii sub 40 de ani se declară mulţumiţi de propria viaţă, în timp ce procentul scade la 42% pentru categoria celor de peste 40 de ani“. ... Nici pentru următorul an, romånii nu sunt prea optimişti: „22% cred că vor trăi mai bine, 29% cred că vor trăi mai prost, 43% consideră că vor trăi la fel, iar 6% nu ştiu“. La nivelul UE procentul optimiştilor în privinţa evoluţiei propriei vieţi este de 26%, cel al pesimiştilor de 15%. Pentru Romånia, datele au fost culese în intervalul 30 octombrie - 11 noiembrie 2009, pe baza unui eşantion reprezentativ la nivel naţional de 1.021 de persoane de 15 ani şi peste.“ (Gabriela Vlăsceanu, Tinerii din România, mulţumiţi cu viaţa lor, Curentul, 26 ianuarie 2010) Cerinţe Citeşte cu atenţie textul!

1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul articolului.

2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu relevanţa unor astfel de sondaje. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 5 - 2010 Prof. M. State „Nu mai apuci să trăieşti nimic. Totul se derulează in mintea şi-n viaţa ta pe "repede-înainte". "Robotul"-om din cercetările savante, "omul-robot" din desenele copiilor au apărut mult mai repede decât ar fi crezut cei mai optimişti dintre optimişti. Uitaţi-vă la noi, uitaţi-vă cum muncim contracronometru, cum iubim contracronometru, cum urâm contracronometru, cum trăim contracronometru. Suntem în acelaşi timp cei mai de seamă exponenţi ai tehnologiei informaţiei şi-n egală măsură victimele acesteia. Ne trezim cu casca telefonului în ureche, ne spălăm pe dinţi ascultând mesajele primite peste noapte, iar în loc de cafea "sorbim" apelurile nepreluate. La micul dejun citim ultimele mesaje primite, pentru ca pe drumul până la slujbă să-i sunăm înapoi pe cei cărora nu le-am putut răspunde pentru că vorbeam cu alţii. Trăim contracronometru, trăim pe "repede-înainte" şi nu mai avem timp nici să ne uităm pe fereastră. S-ar putea vedea acolo şi munţii, dar nouă nu ne pasă, pentru că noi nu mai vedem, nu mai simţim nimic. Suntem o specie pe cale de dispariţie şi-n acelaşi timp, paradoxal sau nu, o specie pe cale de apariţie. Sentimentele au fost înlocuite de e-mail-uri, blog-urile au luat locul emoţiilor, visele noastre sunt pline de pixeli, visăm pe messenger şi mâncăm bulgări de hârtii ieşiţi din imprimantă. Trăim pe "repede-înainte" şi-n aceste condiţii simţim cum se strecoară, plecând pe furiş din noi, tocmai ceea ce ne deosebea de celelalte specii: sufletul. Săracul de el... (Marius Tucă, O specie pe cale de dispariţie, o specie pe cale de apariţie, Jurnalul Naţional) Cerinţe Citeşte cu atenţie textul!

1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? - Care este opinia autorului despre modul de trai contemporan? 2. Exprimă opinia ta în legătură cu un aspect abordat de autor în textul dat.

BAC ORAL 50 – 2010 Prof. M. State “Încrederea romånilor în televiziune a fost, în noiembrie 2009, de 61%, cu aproape 10% mai puţin faţă de iunie 2008, această pierdere putånd fi asociată cu polarizarea discursului şi implicarea presei în campania electorală, se arată în cel mai recent Eurobarometru lansat de CE. Eurbarometrul 72, lansat ieri de Comisia Europeană, a fost realizat în perioada 30 octombrie 2009-11 noiembrie 2009, moment în care, în Romånia, peste criza economică şi financiară s-a suprapus şi criza politică şi campania electorală pentru prezidenţiale. Cu toate acestea, încrederea romånilor în televiziune se situează peste media europeană, care este de 49%, potrivit aceluiaşi raport. Eurobarometrul 72 a fost realizat pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional de 1.021 persoane cu vårsta de peste 15 ani. Marja de eroare a eşantionului este de +/- 3,1% pentru un nivel de încredere de 95%.” (Curentul, 26 ianuarie 2010)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul ştirii.

2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu rolul televiziunii astăzi. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.


“Primul merit cultural esenţial al paşoptiştilor este conştiinţa imensului gol istoric pe care sunt chemaţi să-l elimine. Ideea obsedantă, exprimată adesea cu accente mesianice, este a „începutului” absolut şi în toate domeniile. „Românii au trebuinţa astăzi să se întemeieze” afirma, în spirit şi stil de „manifest”, N. Bălcescu (1845). „Luminează-te şi vei fi!” reprezintă aceeaşi lozincă a începutului în toate direcţiile. O autogeneză prin cultură a fiinţei naţionale. Şi, tot în acest sens, al „începutului” cu orice preţ, total radical şi fără inhibiţii, trebuie citit şi îndemnul lui Heliade-Rădulescu: „Scrieţi, băieţi, numai scrieţi”. [...] Este evident că paşoptiştii nu dispuneau decât de o singură metodă imediată şi practică de recuperare a întârzierii culturale. De a „umple” golul istoric şi de a începe construirea unei culturi române „moderne” încă inexistentă: „sincronizarea” rapidă şi pe scara cea mai largă. În primul rând, prin imitaţii, adaptări, compilaţii, traduceri. Până în 1848, dată simbolică, se constată o adevărată invazie de traduceri în toate domeniile... . Acum se pun şi bazele primelor „biblioteci” de traduceri din literatura universală. Heliade-Rădulescu lansează încă din 1829 un astfel de proiect: „Din biblioteca românească”. Are în vedere şi o „Colecţie de autori clasici” (1836). Reia - după un proiect francez contemporan, al lui A. Aimé Martin (Plan d’une bibliothèque universelle, 1837) - un vast şi practic irealizabil catalog românesc al unei „Biblioteci universale” (1846). Ideea plutea în aer. Obseda şi pe alţii. Această voinţă şi utopie a totalităţii, inspirată de obsesia şi pasiunea „începutului” absolut, reprezintă un enorm salt calitativ. O frenetică deschidere, urmată de o integrare şi asumare, fără precedent la noi, a culturii universale. Pentru conştiinţa spirituală românească reprezintă o iniţiativă şi o experienţă unică, de mari proporţii. O adevărată „premieră absolută”. (Adrian Marino, Actualitatea ideologiei paşoptiste)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului.

2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu ideologia paşoptistă. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 52 – 2010 Prof. M. State “Învăţaţii care scriu istoria popoarelor sunt de două feluri: unii, care din copilărie şi până la bătrâneţe au trăit tot între cărţi, iar alţii, care au trăit şi viaţa cea de toate zilele, cu luptele, necazurile, urâţeniile şi frumuseţile ei, cunoscând în carne şi oase oameni vii de toate felurile. Istoria scrisă de învăţaţii cărţilor e foarte bogată şi meşteşugită în înşirarea faptelor omeneşti şi mai întotdeauna crede că poate da fără frică şi fără îndoire de sine pricinile şi urmările acestor fapte, aşa că avem răspunsuri limpezi la toate întrebările ce trebuie să le punem atunci când privim tainica întreţesere a patimilor şi gândurilor omeneşti, singuratice ori de-ale mulţimilor, alcătuind vălmăşugul istoriei popoarelor. Dimpotrivă, învăţaţii care, alăturea de cărţi, cunosc şi viaţa cea de toate zilele, se tem să dea prea repede răspunsuri asupra legăturii şi pricinilor faptelor omeneşti; de multe ori ei mărturisesc neputinţa lor de a lămuri de ce s-a întâmplat cutare război ori s-a ivit cutare mare meşter de icoane frumoase şi de case măreţe, ori de biserici cu totul noi faţă de cele de dinainte, şi se mulţumesc numai să spună cum a fost, şi nu şi de ce a fost aşa şi nu altfel. Şi ei fac astfel, pentru că viaţa nu e aşa de limpede cum se arată în cărţi de fiecare om, după mintea lui, ci e amar de încurcată şi neaşteptată cum e şi ciocnirea dintre minţile nenumărate şi cu totul străine una de alta, ale oamenilor care alcătuiesc împreună, cu sau fără voia lor, satele, oraşele, ţările, împărăţiile, breslele lumii acesteia.” (Vasile Pârvan, Începuturile vieţii romane la gurile Dunării )



2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu tipologia istorigilor despre care se vorbeşte în textul dat. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.


„În 1806, am întâlnit încă multe femei purtând îmbrăcămintea orientală, trăind în case fără mobile şi cu bărbaţi geloşi nevoie mare. Însă revoluţia care s-a petrecut atunci la Iaşi, apoi la Bucureşti şi în provincie, a fost pe cât de rapidă pe tot atât de completă: după un an, toate femeile din Moldova şi din Ţara Românească au luat portul european. De pretutindeni, au sosit, în cele două capitale, negustori de mode, croitorese… de la Viena şi de la Paris… Curând s-a văzut şi mobilă, ceva mai veche, adusă de la Viena cu mare cheltuială. Trăsurile care, mai înainte, arătau ca nişte birje vechi din Viena, au fost înlocuite cu trăsuri şi caleşti elegante. Casele s-au umplut de servitori străini, de bucătari francezi şi, prin saloane şi iatacuri, nu s-a mai vorbit decât franţuzeşte. [...] Câţiva tineri au început să poarte frac; însă bătrânii şi bărbaţii cu slujbe şi-au purtat mai departe barba şi anteriul lung până la glezne. […] Moda apuseană accentuează, la aceste doamne, gustul pentru lux mai mult decât la bărbaţii lor. […] La bărbaţi, schimbarea este într-adevăr mai înceată. Şi, mai ales, li se întâmplă să se întoarcă la ce fusese altădată. […] Femeile însă, de multă vreme, se îmbracă toate europeneşte… Se ştie bine că femeile sunt întotdeauna primele care păşesc pe calea civilizaţiei…” (Mărturie a vremii citată de Neagu Djuvara, în lucrarea Între Orient şi Occident, capitolul Boierii )



2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu amestecul de civilizaţii despre care se vorbeşte în textul dat. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 54 – 2010 Prof. M. State “Dimitrie Cantemir este conştiinţa cea mai cuprinzătoare şi mai adâncă din toată cultura şi literatura noastră de până la jumătatea veacului al XVIII-lea. A fost comparat cu Lorenzo dei Medici, cu Leibniz şi cu Voltaire. Spre el, spre opera lui, converg ca într-un summum toate liniile de forţă ale spiritualităţii româneşti: acţiunea politică şi militară, ca efort colectiv în vederea scuturării jugului otoman secular şi pentru câştigarea autonomiei statale depline; istoria, ca argument în favoarea dreptului de a exista şi de a se afirma al poporului nostru între celelalte popoare ale lumii; ştiinţa, ca semn şi treaptă superioară a luminării minţii, la începutul unui secol care avea să cultive raţiunea mai presus de orice; literatura, ca manifestare plenară a limbii naţionale, în cel puţin o capodoperă, dăinuind peste veacuri şi uimind încă prin nebănuitele-i frumuseţi de artă a cuvântului: Istoria ieroglifică. Cu Dimitrie Cantemir, personalitatea cea mai puternică şi scriitorul cel mai prolific şi mai cuprinzător de largi orizonturi din întreaga noastră literatură veche, se încheie o epocă. Opera lui sintetizează, în mare, patru secole şi mai bine de manifestare a culturii româneşti, deschizând totodată largi orizonturi perioadei următoare, aceea a secolului luminilor şi a mişcării cunoscută sub numele de Şcoala ardeleană.” (Ion Rotaru, Literatura român ă veche)



2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu rolul personalităţilor în istoria şi în cultura unui popor. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 55 – 2010 Prof. M. State „Spirit mai mult empiric, decât speculativ, Maiorescu trase imediat concluziile practice ale poziţiei lui estetice: arta îşi are scopul în sine, adică în emoţia estetică, şi nu în altceva; arta este pentru artă. Şi cum piesele lui Caragiale erau acuzate de imoraliate, greutatea apărării trebuia să cadă în această direcţie, adică asupra raporturilor dintre artă şi morală. Are arta vreo misiune morală? Se întreabă el. „Da, arta a avut totdeauna misiune morală şi orice adevărată operă artistică o îndeplineşte.” Rămâne însă de văzut în ce constă moralitatea artei... Morala rezidă în însăşi esenţa artei; din moment ce egoismul este principiul oricărui rău şi natura emoţiei estetice e de a ne ridica prin uitare de sine deasupra lui în lumea ficţiunii ideale, măcar pentru o clipă, atât cât ţine emoţia estetică, urmează de la sine că arta este morală prin însăşi definiţie. Pusă astfel, şi nici nu poate fi altminteri, concluzia e că arta nu are alte scopuri morale decât cel ce e însăşi esenţa ei, a înălţării impersonale, a dezrobirii omului din cătuşele egoismului; arta nu poate avea alte intenţii ce-l împlântă pe om în contingent, intenţii politice sau moralizatoare. [...] Maiorescu rămâne, aşadar, egal cu sine însuşi, teoreticianul unei arte dezinteresate, lipsită de orice tendinţă practică, adversarul literaturii de caracter politic, moral şi chiar patriotic.” (E. Lovinescu, Titu Maiorescu)



2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu rolul lui Titu Maiorescu în cultura română. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.


”Priviţi o clipă felul cum căutăm să ne înţelegem, priviţi cât de puţin conduita curentă a unui român, atunci când vorbeşte de oamenii, de instituţiile, de moravurile ori de cultura noastră. Veţi observa numaidecât două tipuri de apreciere bine caracterizate, dar în acelaşi timp perfect opuse. O categorie din conaţionalii noştri, dintre aceia care şi-au făcut studiile superioare în străinătate şi fac parte din clasa avută, ori de câte ori vor trebui să facă o judecată asupra vreunui fenomen românesc oarecare, vor lua aproape sistematic aceeaşi atitudine: scepticismul radical. Cunoaşteţi cu toţii acest monoton discurs: Suntem în urma tuturor popoarelor. Structura noastră etnică e inferioară şi nici un viitor mai bun nu e de aşteptat. Caracterul nostru e laş şi servil. Instituţiile noastre sunt simple maimuţăreli după străinătate. […] N-avem trecut, n-avem artă, n-avem literatură. […] Exact opusă acestei mentalităţi, apare o alta, care, cu tot aspectul ei profund patriotic, rămâne tot aşa de obtuză, tot aşa de refractară la priceperea sufletului naţional ca şi cea dintâi. Toată lumea iarăşi cunoaşte şi discursul demagogului naţionalist şi cultural. […] Românii sunt singurul popor care se înjoseşte, se critică mereu. Trebuie să descoperim valorile naţionale, care sunt suficiente ca să putem trăi din ele, închizând graniţele influenţei străine. Literatura noastră are nume ce se pot egala uşor cu marile genii ale străinătăţii. Suntem bogaţi ca nimeni (povestea petrolului şi a grâului), suntem viteji (“Românul are şapte vieţi în pieptu-i de aramă”), suntem poeţi (“Românul e născut poet”) etc. etc. […] În general, atitudinea celor mai mulţi români faţă de evenimentele şi lucrurile noastre oscilează egal de vinovat între scepticism şi grandomanie.” (Mihai Ralea, Fenomenul românesc)



2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu fenomenul românesc. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 57 – 2010 Prof. M. State „Acest orgoliu al latinităţii noastre e moştenirea unor vremuri când a trebuit să suferim râsul batjocoritor al vecinilor, cari cu orice preţ ne voiau subjugaţi. Azi e lipsit de bun-simţ. Vorbim despre spiritul culturii noastre; vrem să fim numai atât: latini - limpezi, raţionali, cumpătaţi, iubitori de formă, clasici - dar vrând-nevrând suntem mai mult. Însemnatul procent de sânge slav şi trac, ce clocoteşte în fiin ţa noastră, constituie pretextul unei probleme, care ar trebui pusă cu mai multă îndrăzneală. Cunoaştem experimentul încrucişării unei flori albe cu floarea roşie a aceeaşi varietăţi. Biologii vorbesc despre aşa-numitele „dominante”. Ce înseamnă cuvântul acesta? Că în generaţiile nouă ce se nasc din împreunarea celor două flori - însuşirile uneia dintre ele sunt stăpânitoare; bunăoară cele mai multe vor fi albe. S-a dovedit însă că din când în când, cu oareşicare ciudată regularitate reapar şi însuşirile curate ale celeilalte flori. E o izbucnire din Mister, când nici nu te aştepţi. Vechile însuşiri le-ai crezut pierdute pentru totdeauna, ele se afirmă totuşi din timp în timp în toată splendoarea trecută. Într-o îndepărtată analogie cu experimentul acesta biologic - atât de convingător prin simplitatea sa - se poate spune că în spiritul românesc e dominantă latinitatea, liniştită şi prin excelenţă culturală. Avem însă şi un bogat fond latent slavo-trac, exuberant şi vital, care, oricât ne-am împotrivi, se desprinde uneori din corole necunoscutului, răsărind puternic în conştiinţe. Simetria şi armonia latină ne e adeseori sfârtecată de furtuna care fulgeră molcom în adâncimile oarecum metafizice ale sufletului românesc. E revolta fondului nostru nelatin. […]”(Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin, în revista Gândirea)



2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu latinitatea noastră. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 58 – 2010 Prof. M. State „Desigur, nimic nu rodeşte din nimic, nu există creaţie ex nihilo, totul are un temei în realitatea universală. După cum sămânţa se naşte din moartea fructului, “cuvintele potrivite” îşi au sorgintea în arhaicele “îndemnuri pentru vite”. Orice germinare e o metaforă, un salt. Robia îndurată, osânda lui Adam şi Sisisf, “sudoarea muncii sutelor de ani”, suferinţa în întuneric, a celor smeriţi, chiar osemintele uscate ale bătrânilor, întreg “rodul durerii de vecii întregi” poate fi izvor de poezie, tocmai pentru că e rod. Căci, după cum sterilitatea desfigurează şi descompune în haos, fecunditatea transfigurează, alcătuieşte noi ordine. Poetul e cel care revelează, deşteaptă ceea ce doarme în obscuritate, cel care face Dumnezeu de piatră din cenuşa morţilor din vatră, făureşte versul înalt din ocară şi - germinare prin transfigurare- din “mucegaiuri, bube şi noroi” iscă “frumuseţi şi preţuri noi”. Lumea argheziană nu e aseptică, sterilizată, ci e o lume a germenilor. Poetul nu e rătăcitor printre astre pure ci, asemenea Heruvimului căzut în lume, om prea uman, găseşte în orice “bubă pământeană” putinţa unei seminţe, a unei noi naşteri posibile. Suferinţa însăşi poate, deci, să rodească.[...] Căci: “a scrie e a face din nou”, creaţia poetică repetând creaţia cosmică. Dar pentru ca acest suprem vis omenesc [...] să rodească într-o operă durabilă, e nevoie [...] de o întreagă viaţă îngropată în temelii. (Nicolae Balotă, Opera lui Tudor Arghezi)



2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu universul poetic arghezian. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 59 – 2010 Prof. M. State „O lectură în ordine cronologică a poeziei lui Blaga arată că, în calitate de adevărat motiv liric, cuvântul nu apare la el decât relativ târziu, şi într-un moment determinat de logica internă a mitului poetic în ansamblul său. Ipostaza cea mai definitorie a omului blagian este, în primele două cărţi, aceea de fiinţă tăcută ce se dispensează cu uşurinţă de rostire, lăsând mai degrabă lumea să se rostească în ea. Nu cuvântul este cel ce se impune acum, ci contrariul său, tăcerea, liniştea - o tăcere germinativă, străbătută doar de tulburările sevelor ori ale sângelui şi luminii, ce urmează căile ascunse ale impulsurilor vitale celor mai incontrolabile. „Tăcerea-mi este duhul” - se defineşte poetul în « Stalactita », identificându-se unei realităţi elementare: „zăcând” în umbra gorunului, i se pare că „stropi de linişte (îi) curg prin vine, nu de sânge”, iar în Linişte: „atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud/cum se izbesc de geamuri razele de lună.” În cosmica tăcere, subiectul e, cele mai adeseori un receptacul pasiv al mişcărilor lumii, în umbră şi tăcere eul comunică în profunzime cu universul, devenind el însuşi un element printre elemente. Când apare totuşi, cuvântul se lasă doar şoptit, aproape inutil atâta vreme cât trăirea nemijlocită îi poate lua locul exprimând plenitudinea fiinţei; ori, dimpotrivă, devine strigăt, chiot, debordare sonoră a dezlănţuitei energii dionisiace, prelungire a marelui tumult al stihiilor.”(Ion Pop, Lucian Blaga- universul liric)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu locul cuvântui în creaţia lui Lucian Blaga.

BAC ORAL 6 - 2010 Prof. M. State „Anul 2009 a fost anul "revoluţiilor Twitter". Mai întâi, în Moldova, în aprilie, unde reţeaua de microblogging Twitter a fost folosită de tinerii protestatari pentru mobilizare şi pentru răspândirea de informaţii despre cei vânaţi de miliţienii lui Voronin. Apoi, în iunie, în Iran, unde grupările de opoziţie au folosit aceeaşi reţea pentru a comunica şi pentru a se organiza. Rolul din ce in ce mai important al noilor tehnologii în organizarea mişcărilor politice l-a determinat pe influentul senator Richard Lugar să ceară Departamentului de Stat, iîtr-un articol publicat în revista Foreign Policy, să ia o serie de iniţiative pentru utilizarea acestor tehnologii de comunicare şi socializare ca instrumente în politica externă a Statelor Unite. Lugar aminteşte că, în iunie, în timpul protestelor "mişcării verzi" din Iran, oficiali ai Departamentului de Stat au contactat conducerea companiei Twitter pentru a-i cere să amâne închiderea site-ului, care urma să facă în perioada respectivă o revizie de rutină. Un risc major, aminteşte senatorul american, constă în faptul că guvernul de la Washington nu poate controla mesajul transmis prin intermediul noilor tehnologii de comunicare, aşa cum o făcea în cazul celor traditţonale – Vocea Americii şi Europa Liberă –, dar că acesta este un risc ce merită asumat. In conditiile în care grupările teroriste folosesc de mai multă vreme internetul pentru a-şi propaga mesajele cu succes, America ar trebui să încerce să le învingă cu propriul joc, susţine senatorul Lugar.” (Ion Radu, Reţelele de socializare, armă în lupta împotriva dictaturilor. Twitter contra terorii de stat, România liberă, vineri, 8 Ianuarie 2010) Cerinţe Citeşte cu atenţie textul!

1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? - Care este opinia autorului despre rolul noilor tehnologii în politica mondială? 2. Exprimă opinia ta în legătură cu un aspect abordat de autor în textul dat.

BAC ORAL 60 - 2010 Prof. M. State „În literatura sa, Marin Preda a impus o altă imagine a omului. Îl preocupă bezmeticii, îl neliniştesc spiritele primare agresive, dar nu le acordă un loc prea mare în spaţiul literar. Nu ticăloşii, bezmeticii, nesăbuiţii, spiritele primare agresive populează spaţiul moromeţian. Scriind - mărturiseşte Marin Preda - am avut totdeauna în faţă un model preexistent, o măsură a vieţii morale: tatăl meu. El este Ilie Moromete! Simbolul unei „eterne lumi de vară”. Iubirea faţă de acest model poate fi o explicaţie, una foarte puternică, totuşi nu poate fi singura. Marin Preda credea în frumuseţea morală a omului. Lecturile, meditaţiile lui în marginea cărţilor (şi nu numai a cărţilor de literatură) îi formaseră o viziune asupra omului şi, în centrul ei, stă solid, cu puternice rădăcini morale, omul valorilor morale, omul valorilor fundamentale, fructul conştiinţei morale. Omul care poartă, totdeauna, o lumină pe faţă. Omul care are acces la starea de contemplaţie, căci - zice prozatorul undeva - „contemplarea este singurul mod de a privi care îţi permite să înţelegi cu adevărat”. (Eugen Simion, Întoarcerea autorului)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu valorile morale promovate de Marin Preda. Susţine,

cu argumente, opinia prezentată

BAC ORAL 61 - 2010 Prof. M. State “Florin Mugur: Spuneaţi că, pentru a semăna cu don Quijote, Moromete ar trebui să acţioneze în sensul iluziilor lui. Cum adică? Vă rog să încercaţi să daţi un exemplu. Într-o împrejurare oarecare, cum ar fi procedat Moromete, dac-ar fi fost don Quijote? Ar trebui mai întâi precizată iluzia, apoi să vedem cum ar fi acţionat în sensul acelei iluzii. Marin Preda: Una din iluziile acestui erou este că lumea ar putea trăi fără bani, iar poziţia asta e a ţăranului patriarhal. El simte că puterea banului, putere care devine din ce în ce mai mare în timpul său, când el însuşi a ajuns un mic proprietar de pământ, îl pune în situaţia de a face producţia sa o marfă. E dator să muncească pentru a-şi întreţine familia, dar să muncească într-un anume stil, şi anume, producând cereale pentru sine, dar şi pentru a le vinde. E nevoie să dobândească bani. [...] Deci banul înseamnă un atac brutal la adresa iluziei cu care se nutreşte personajul, că el, cu pământul lui şi cu copiii lui, cu ce are, poate continua să trăiască liniştit, că nu va fi nevoit să intre în cursă... [...] Cum ar trebui să acţioneze Moromete, eroul meu, în spiritul iluziilor lui? Răspunsul este că el şi acţionează în acest spirit, şi sigur că în acest are o trăsătură donquijotească. Să ne reamintim. Întâi că el ia în râs copiii, care vor să câştige bani. Vrea să-şi păstreze copiii, să-i înveţe felul său de viaţă, să muncească la câmp, iar cu surplusul de cereale, care o fi, n-au decât să-l vândă la munte sau la baltă. Asta ar fi una. Al doilea: el nu cedează atunci când aceşti copii stăruie în dorinţa lor de a-şi face altă viaţă decât cea tradiţională şi nu acceptă, luptă cu disperare să-şi păstreze copiii lângă el. [...]“ (Florin Mugur: Convorbiri cu Marin Preda)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu posibila papalelă între Don Quijote şi Ilie Moromete.

Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 62 - 2010 Prof. M. State “Pentru a ieşi dintr-un univers concentraţionar - şi nu e neapărat nevoie să fie un lagăr, o temniţă ori o altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui tip de produs al totalitarismului - există soluţia (mistică) a credinţei. [...] Celelalte trei soluţii la care ne referim sunt strict lumeşti, au caracter practic şi se înfăţişează ca accesibile orişicui. [...] Soluţia a treia: a lui Winston Churchill şi Vladimir Bukovski. Ea se rezumă: în prezenţa tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoţi din ele pofta nebună de a trăi şi de a lupta. Cu cât îţi merge mai rău, cu cât sunt greutăţile mai imense, cu cât eşti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cât nu mai întrevezi vreo nădejde probabilistică şi raţională, cu cât cenuşiul întunerecul şi vâscosul se intensifică (...), cu cât pericolul te sfruntează direct, cu atât eşti mai dornic de luptă şi cunoşti un simţământ de inexplicabilă euforie. [...] Soluţia aceasta, fireşte, presupune, o tărie de caracter excepţională, o concepţie militară a vieţii, o formidabilă îndârjire morală a trupului. O voinţă de oţel înnobilat şi o sănătate spirituală adamantină. E probabil că presupune şi un duh sportiv: să-ţi placă bătălia în sine - încăierarea mai mult decât succesul.” (După N. Steinhardt, Jurnalul fericirii)

-------------------------------- adamantină = strălucitoare


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu soluţiile propuse de autor. Susţine, cu argumente,

opinia prezentată.

BAC ORAL 63 - 2010 Prof. M. State “Nu prea se practică declaraţia de dragoste în critica actuală. [...] Dar critica e o formă de iubire. Pare un citat, dar nu ştiu de unde. Din Alexandru Paleologu? Sau mai degrabă din Valeriu Cristea. E mai raţional să faci un rechizitoriu, o listă de reproşuri scriitorilor care au avut nefericirea să trăiască în perioada comunistă, decât să vezi şi să arăţi cum şi-au păstrat demnitatea. Nu toţi, evident. S-au purtat o vreme, imediat după 1990, pe scară largă, cel puţin două aberaţii. Prima e o judecată estetică absolută: nimic din ce s-a scris în perioada 1945- 1989 nu mai rezistă, totul e iremediabil alterat de comunism. A doua e o judecată morală absolută, sprijinită pe presupoziţia biografiilor compromise: toţi scriitorii sunt vinovaţi, într-un fel sau altul, toţi au colaborat, tacit sau explicit. Ambele judecăţi sunt false în generalitatea lor. [...] Au fost destui intelectuali români demni în comunism, care nu au pactizat în niciun fel cu regimul, destui ca să constituie un pol acuzator pentru cei care nu au fost demni şi ar vrea să nu existe cei dintâi. Scriitorii generaţiei´60 au scos literatura română din proletcultism şi din cel mai negru impas. Au scos-o, pentru că regimul politic s-a relaxat şi a permis reconstrucþia novatoare. E, datorită conjuncturii permisive, meritul lor mai mic? Sunt ei de vină că au reuşit o reconsiderare spectaculoasă a literaturii în împrejurări atât de grele şi de nefaste? A fost generaţia salvatoare a literaturii române contemporane! A început ezitant. Primele cărţi ale lui D.R. Popescu, Constantin Ţoiu, Nichita Stănescu, Cezar Baltag sunt profund afectate de context, dar la scurtă vreme după 1960 îşi vor reconsidera temele, stilurile şi perspectivele. Generaţia´60 nu manifestă la debutul său o solidaritate de grup şi o unitate de program estetic de felul celor evidente în afirmarea generaţiei ´80. Dar acest fapt nu are, din punctul meu de vedere, nici o relevanţă. Nu vreau să pun accentul aici pe ideea de generaţie, ci pe momentul istoric (favorabil, e adevărat) al apariţiei unei serii extraordinare de scriitori, care au ridicat dintr-odată literatura română la rang european. În primul rând, datorită poeziei. Nichita Stănescu şi Marin Sorescu, mai întâi, apoi şi Ana Blandiana au putut circula în Europa ca mari poeţi şi au fost receptaţi şi întâmpinaţi ca atare. [...] Centrul de greutate al canonului estetic al literaturii române contemporane îl reprezintă scriitorii generaţiei ´60.[...]” (Ion Simuţ, Declaraţie de dragoste pentru generaţia ´60)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Unde ar fi putut să apară? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu poeţii generaţiei şaizeciste. Susţine, cu argumente,

opinia prezentată.

BAC ORAL 64 - 2010 Prof. M. State ”În realitate, cenzura comunistă este una de tip nou, ca să folosim o expresie uzuală din lexicul marxist-leninist. Are câteva caracteristici pe care merită să le trecem rapid în revistă. Înainte de orice, se înfăptuieşte printr-o instituţie specializată a partidului-stat. La noi, instituţia ia fiinţă printr-un decret al Consiliului de Miniştri din 1949, sub titulatura Direcţia Generală a Tipăriturilor Statului. E de notat că nici acum, nici mai târziu, indiferent de înfăţişare şi subordonare, instituţia nu poartă în nume cuvântul cenzură (ori un sinonim). Va funcţiona pe toată durata regimului comunist; paradoxal, şi după ce va fi desfiinţată de Ceauşescu în 1977. De regulă, în istorie, procesele contra opiniei au căzut în competenţa justiţiei (eclesiastice, în Evul Mediu, militare, în timp de război, civile, în democraţiile moderne). Doar regimurile comuniste au inventat un aparat specializat... Şi, încă, în stare de o cenzură totală: aplicată asupra tuturor domeniilor, preventiv sau ulterior, în informaţie, creaţie etc., ca şi în difuzarea şi interpretarea lor, la toate nivelele, tematic, ideatic, stilistic, făcând din recomandare obligaţie, interzicând, amputând sau completând textele, exercitând cel mai complet şi eficient cu putinţă control asupra opiniei publice şi private. Nimic asemănător în toată istoria cenzurii. Cenzura comunistă a fost o veritabilă industrie de control, aservire şi manipulare a ideilor oamenilor.” (Nicolae Manolescu, Realismul socialist. Literatura nouă, în Vatra, 9-10, 2004)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu cenzura în literatură şi artă. Susţine, cu argumente,

opinia prezentată.

BAC ORAL 65 - 2010 Prof. M. State “Dincolo de orice revistă sau de cenaclul „matcă”, importantă este realizarea unei individualităţi poetice, capacitatea fiecăruia de a-şi construi un univers propriu, o retorică specifică (în interiorul noii paradigme pe care o aduce generaţia sa). Generaţia ΄80 e bogată în personalităţi poetice ireductibile. Ce uneşte însă această generaţie, ce dă specificul ei? Pe lângă spiritul de frondă, de refuz al clişeelor de tot felul, descoperim, la cei mai valoroşi poeţi ai generaţiei ΄80, câteva mize majore: (auto)biograficul, atenţia la realitatea înconjurătoare, dar şi conştientizarea faptului că poezia e un text, care se raportează nu numai la obiectele şi senzaţiile imediate, ci şi la tot ceea ce s-a scris (spus) deja, încercarea de folosire (inclusiv în poemele cu evidentă deschidere metafizică) a unui discurs apropiat de limba vorbită etc. Esenţa noii paradigme poetice pe care o deschide generaţia ́ 80, o constituie răsturnarea relaţiei, care domina în modernism, dintre poet şi limbaj, dintre text şi realitate. Dacă pentru poezia interbelică şi pentru cei mai importanţi poeţi postbelici (de la Ştefan Augustin Doinaş la Virgil Mazilescu) poezia este limbaj, e text, iar poetul trebuie să „dispară” în spatele acestuia, să fie „impersonal”, pentru poeţii optzecişti poezia exprimă, comunică o realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referinţă, instanţa ordonatoare, în locul limbajului sau al transcendenţei („goale” sau „pline”). [...]” (Alexandru Muşina, O poezie pentru mileniul III, în Antologia poeziei generaţiei ΄80)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu poeţii generaţiei optzeciste. Susţine, cu argumente,

opinia prezentată.

BAC ORAL 66 - 2010 Prof. M. State

“Despre postmodernism este cu atât mai greu de vorbit cu cât şi acesta, dacă nu e numai un moment, un ultim moment, al modernităţii, dacă este ceea ce înlocuieşte epoca modernă, atunci se va întinde pe decenii şi va suferi repetate transformări. Şi totuşi, în ciuda nesocotinţei considerabile de a face afirmaţii, fie ele doar presupuneri, care mai târziu vor părea amuzante, rămâne ispititor să participi la efortul unei epoci de a se autodefini. Este ispititor să reflectezi asupra postmdernismului, fiindcă acesta pare a nu fi doar un concept - încă vag - produs în laborator de teoreticieni. De câţiva ani avem sentimentul că nu ne aflăm într-un moment oarecare al necontenitei metamorfoze a artei, în speţă a literaturii, ci la un capăt de epocă şi poate chiar dincolo de el. Avem sentimentul că epoca modernă s-a încheiat. [...]

O presupunere ar fi, deci, aceea că unele lucruri despre postmodernism se pot afla prin deducţie şi simplă răsturnare a imaginii literaturii moderne. Ca atare, va fi necesară în prealabil definirea modernităţii, ceea ce acum, după ce am depăşit-o, ne stă, oricum, mai la îndemână. [...]

Postmodernismul, dacă va fi să fie o mare perioadă literară, n-ar trebui să poată fi definit de pe acum. Atrage atenţia numele ce i s-a dat. Prin nume, nu este încă decât ceea ce vine după literatura modernă. Prin urmare, nici nu poate fi încă descris decât prin raportare la literatura modernă. Dacă va aduce, ca să fie cu adevărat o nouă perioadă literară, un mod nou de a gândi literatura, teoria îl va conceptualiza şi va fabrica, pentru ca să-l definească, un cuvânt nou. Cât timp vorbim de postmodernism, numim doar sentimentul că ceva nou, încă neclar, a început.” (Livius Ciocârlie, Presupuneri despre postmodernism)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Unde ar fi putut să apară ? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu şansele de reuşită ale postmodernismului. Susţine, cu

argumente, opinia prezentată.


“În Letopiseţul Ţării Moldovei, care cuprinde istoria Moldovei de la descălecat până la domnia a

doua a lui Aron-Vodă, simţim întâiaşi dată la temelia unei scrieri româneşti bătând o inimă românească. O iubire adâncă de neam, o durere sinceră pentru relele ce bântuie ţara sa şi o mândrie naţională pentru faptele eroice din trecut tremură în glasul povestitorului. Nota personală a scriitorului răsare uneori spre a înviora rândurile sale, iar critica justă, şi la nevoie aspră, chiar faţă de domn, e dovada independenţei sale […].

Un farmec deosebit dă cronicii lui Ureche limba în care e scrisă. Înaintea noastră nu mai avem o operă tradusă în întregime, care să redea într-o formă influenţată de original idei gândite de altă minte, ci o scriere imaginară - mai ales în partea finală, cu povestirea evenimentelor dintre anii 1587-1594, întemeiată pe tradiţia orală - turnată de-a dreptul în îmbrăcămintea ei de vorbe. Sintaxa e curat românească, neologismele lipsesc şi termenii necesari sunt căutaţi în limba de toate zilele, care era pe vremea aceea şi graiul poporului, limpede, vânjos şi plin de imagini. În limba noastră pătrunde acum o comoară lexicală necunoscută scrierilor bisericeşti, cu cercul lor restrâns de noţiuni. Adesea ne surprinde eleganţa unei întorsături de frază, vioiciunea unei locuţiuni idiomatice, iar arhaismele dau acestui grai cumpătat un deosebit parfum de vechime.” (Sextil Puşcariu, Istoria literaturii române. Epoca veche)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu importanţa cronicii lui Grigore Ureche. Susţine, cu



“Pătrunzând prin filieră austriaco-italiană (ilustrată de reprezentanţii Şcolii ardelene), neogreacă (la rândul ei, de origine italo-franceză) şi franceză (în Ţara Românească şi în Moldova), iluminismul românesc dobândeşte dintru început o pregnantă nuanţă patriotică, naţională (cu deosebire cel transilvănean, mai timpuriu) şi populară (cum demonstrează cercetările lui D. Popovici, I. Breazu, Romul Munteanu). În timp ce iluminismul occidental era, în mare, antireligios, cel românesc pătrunde mai ales prin clerici patrioţi, prin prefeţele la cărţile de cult etc.; mulţi dintre reprezentanţii săi sunt de origine rurală sau acţionează la sate, propovăduind acolo „luminarea”. Orientat în special în direcţia istorică şi filozofică, având a argumenta, în scopuri politice imediate, continuitatea poporului român în Transilvania şi caracterul romanic al limbii române, Iluminismul românesc, cu toate exagerările lui latiniste, are şi un ferm caracter activ, militant. Inocenţiu Micu, Samuil Micu, Ion Molar-Piuariu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Gheorghe Lazăr, Ioan Budai-Deleanu, Paul Iorgovici, G. Bariţiu, S. Bărnuţiu, Al. Papiu-Ilarian, I. Codru-Drăguşanu, Ioan Maiorescu, Samuil Vulcan şi Iosif Vulcan sunt numai câţiva dintr-o pleiadă de asemenea cărturari transilvăneni, care vedeau în luminarea poporului, în lupta contra superstiţiilor şi în trezirea interesului pentru istoria naţională, un mijloc de afirmare a românilor, de impunere a lor, în rândul popoarelor cu drepturi egale, în Imperiul austriac. (George Muntean, Iluminism, în Dicţionar de termeni literari)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu iluminismul românesc. Susţine, cu argumente, opinia

prezentată.

BAC ORAL 69 - 2010 Prof. M. State “Prin revista Dacia literară, pe care o întemeiază în 1840, îşi acoperă intenţiile, interzicându-şi, în Introducţia programatică, politica, spre a se „îndeletnici numai cu literatura naţională”. De fapt, organul literar are o fermă politică culturală, prin care se deosebeşte de celelalte periodice, care adăpostesc ocazional literatura, fără vreun criteriu precis. Însuşi titlul manifestă o poziţie naţională, al cărui ţel mărturisit, norocos formulat, este „realizaţia dorinţii ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi”. […] Dacia literară combate „dorul imitaţiei… manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional”. Prin imitaţie, Kogălniceanu înţelege traducerile, pe atunci proliferante, împotriva cărora anunţă o prigoană necruţătoare. Propune ca subiecte de literatură originală, faptele eroice din istorie, frumuseţile ţării şi obiceiurile noastre „destul de pitoreşti şi poetice”. Prin preconizarea unei literaturi etnice, programul Daciei literare stă la originea curentelor tradiţionaliste; prin dezideratul unei limbi literare comune, revista formulează un principiu neatacabil, filologiceşte şi esteticeşte; nu încape îndoială că unitatea de limbă şi literatură constituie un pas înainte către unitatea politică a naţiunii.” (Şerban Cioculescu, Mihail Kogălniceanu, în Istoria literaturii române moderne)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu influenţa Daciei literare asupra literaturii române

moderne. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 7 - 2010 Prof. M. State „După ce mi-au murit mama şi tata, singura mea rudă este România. România este o rudă pentru fiecare, o rudă care ne deschide uşa la orice oră din zi şi din noapte, ne omeneşte şi ne pune pe masă în primul rând limba română. România este o rudă mereu darnică, care nu se zgârceşte în a-ţi dărui şi suflet cald românesc, şi mâncare românească, şi veşnic o vorbă prietenească. România este ruda care te bucură cu acel acasă de mari dimensiuni, acel acasă cât o ţară. România este acea rudă care ştie cel mai bine să-ţi oblojească rana pricinuită de dor. Fiindcă, oricât de mulţi ar fi dolarii in buzunar, departe de ruda aceasta numită România te mistuie o teribilă arşiţă în suflet, te pârjoleşte dorul de acel acasă uriaş care este ţara, de cuvintele românesti, de vecinii care-ţi deschid mereu uşa şi-ţi împrumută o ceaşcă de ulei, când nu mai ai să mai pui în tigaie, de taifasul cu români sub bolta de viţă din curte, când fierbe mustul în căni. Şi chiar dacă te despart mii de kilometri de ruda aceasta numită România, mereu în suflet simţi un loc gol ce nu poate fi umplut de nimeni şi de nimic, altarul sfânt, hărăzit rudei numite România, cea mai rudă dintre rude.” Cerinţe Citeşte cu atenţie textul!

1. Ce poţi spune despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Unde ar putea să apară? - Cui se adresează? - Care este ideea principală a textului? 2. Exprimă opinia ta în legătură cu un aspect abordat în textul dat.


“După cum se ştie, problema „tradiţională” a culturii române a fost, de-a lungul secolelor XIX-XX, retardarea [rămânerea în urmă] faţă de marile culturi occidentale. Din acest punct de vedere, proiectul paşoptist n-a fost alteva decât un efort de recuperare a decalajului. În modernism, Lovinescu l-a conştientizat, l-a teoretizat şi, susţinut de o întreagă mişcare literară l-a văzut dând rezultate. „Sincronizată” n-a rămas - însă - literatura română postbelică din cauza episodului proletcultist şi - în general - regimului comunist, care a oprit evoluţia şi a dat ceasul culturii înapoi. O nouă sincronizare se va produce abia în anii ’80-90, odată cu apariţia unui postmodernism românesc. Trăgând linie şi adunând, vedem că, în ciuda unor decalaje, perturbări, alinieri uşor tardive, literatura noastră s-a conectat îndeajuns de concludent la ultimele două mari curente literare şi culturale europene şi euro-americane, modernismul şi postmodernismul. În schimb, precedentele două, clasicismul şi romantismul sunt ilustrate la noi foarte atipic, cu mari întârzieri şi în amestecuri care fac corespondenţele dificil de descris şi de susţinut. Fără a intra aici în alte detalii, voi spune doar că, din perspectiva raportării la periodizarea standard a culturilor occidentale, cele două secole de literatură română instituţionalizată au statut distinct: în secolul XIX, curentele noastre literare au profiluri specifice, descriptibile în funcţie de curentele europene premoderne, dar ireductibile la ele, în timp ce în secolul XX se produce alinierea, conceptele generale devenind şi la noi operaţionale, deşi intruziunile politicului în metabolismul cultural vor produce în jumătatea a doua a secolului perturbaţii grave.” (Ion Bogdan Lefter, Recapitularea modernităţii)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Unde ar fi putut să apară ? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu “intruziunile politicului în metabolismul cultural”.



“În ceea ce priveşte relaţia autor-narator-personaj, esenţială în orice naraţiune, putem spune că în naraţiunea memorialistică autorul încheie un pact autobiografic şi un pact istoric; el îşi scrie viaţa după cum o trăieşte şi, din această pricină, viziunea scriitorului poate schimba sensul faptelor trăite. [...] Apoi, sinceritatea, adevărul sunt noţiuni care trăiesc independent de naraţiune şi de puterea ei de a da imaginea verosimilă a unei vieţi în istorie. Al doilea element (naratorul) are, aparent, mai puţine libertăţi decât naratorul din proza de ficţiune. El operează cu date controlabile şi povesteşte o viaţă trăită, nu imaginată. Îşi ia, cu toate acestea, libertatea de a povesti istoria din punctul său de vedere şi face portretele pe care le crede de cuviinţă. [...] Cititorul, îndepărtat în timp de faptele narate, primeşte şi judecă totul în funcţie de ceea ce am putea numi imaginaţia adevărului în istorie. Mai interesant în memorialistică este personajul ei, cel despre care se vorbeşte. O caracteristică a lui ar ţine de faptul că el nu vine singur, cum s-a zis, în naraţiune: vine mereu însoţit de evenimente, de întâmplări din afara existenţei lui, vine, pe scurt, însoţit de istorie. De modul în care prezintă faptele istoriei depinde credibilitatea lui ca martor şi credibilitatea lui ca personaj într-o naraţiune care vrea să pună istoria într-o poveste şi, cum am zis, să transforme o viaţă într-un destin. Citind multe cărţi de memorii, am ajuns la convingerea că memoriile nu sunt niciodată modeste. Ele propun implicit sau explicit o morală de viaţă şi un model de existenţă. Nu trebuie crezuţi cei care ne spun că nu vor să fie decât „notarii umili ai istoriei”. Când se apucă să scrie, ambiţiile, ispitele îi copleşesc.” (Eugen Simion, Pactul cu istoria)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Unde ar fi putut să apară ? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu rolul memorialisticii în cultură. Susţine, cu



“Poezia celor mai mulţi scriitori din generaţia mea [n.n. generaţia ́ 80] pierde la lectura cu „ochii”. Ea este produsul cenaclurilor, al unei anumite strategii orale, care o marchează în cele mai intime resorturi ale ei. Este un tip de poezie care ţine cont enorm de public şi mai ales de cea mai ignorată trăsătură a poeziei în modernism: o voce, de vocea celui care a creat poezia. Nimeni nu ar putea scoate mai mult dintr-o poezie de-a mea decât scot eu, într-o lectură publică (fireşte, folosesc un „eu” generic). Un volum de versuri al unui poet din generaţia mea îşi atinge scopul când îşi determină cititorul să recite cu voce tare. Elementul vizual nu lipseşte, desigur, dar el încearcă să se armonizeze cu vocea, să o ajute să se înalţe. „Voluptuos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate” - Eminescu definea poezia ca o sinteză de vizual şi auditiv. Dacă vrea să redevină o plăcere şi o generatoare de plăcere, să redobândească un mesaj omenesc, să aibă din nou acces la acea căldură a vocii şi a pielii în lipsa căreia poezia rămâne un joc cu mărgele de sticlă (lucru care mie, cel puţin, mi se pare de neacceptat), poezia va trebui să iasă din modernism. Postmodernismul nu este, deci, pentru mine, un concept, ci o necesitate reală. Va trebui să abandonăm maşina de scris.” (Mircea Cărtărescu, Cuvinte împotriva maşinii de scris, în Caiete critice)



- Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu şansele de reuşită ale postmodernismului. Susţine, cu



Art. 8. Dreptul la respectarea vieţii private şi familiale

1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în executarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Art. 9. Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.

2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate forma obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Art. 10. Libertatea de exprimare

1.Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Unde ar fi putut să apară ? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi o opinie argumentată despre prevederile unui articol al Convenţiei, corelând informaţia din text cu date din alte surse (literatură, mass-media, documente oficiale etc).


„Explorând sufletul pentru a ajunge până la fondul lui muzical, simbolismul nu e arta particularului, şi, prin esenţă de nu şi ca expresie, nu e o artă naţională (sau e foarte greu să i se determine caracterul etnic), ci e o artă umană. Această lipsă de caractere etnice evidente i-a atras simbolismului contestaţia poporaniştilor. Plecând de la premisa originalităţii etnice a artei, criticii poporanişti au tras concluzii şi în domenii speciale, în care distincţiile etnice se estompează pentru a se pierde în adâncul omenesc, şi apoi, printr-o conversiune de valori, au interpretat lipsa etnicului ca lipsa esteticului. (...) Dar dacă problema etnicului în artă e o problemă existentă, ea trebuie menţinută în cadrele ei fireşti; etnicul poate fi un determinant estetic în sensul limitării virtualităţilor estetice ale unei rase la anumite forme sau moduri de expresie, dar nu se confundă cu însuşi esteticul şi, prin urmare, în niciun caz, nu poate fi considerat ca un principiu de valorificare. Esteticul este o categorie specială a sensibilităţii omeneşti, ce se dezvoltă în cadre şi în material etnic, dar se conduce după legi proprii: prezenţa mai evidentă a etnicului într-o operă de artă nu afirmă nimic asupra valorii ei, ci o determină cel mult sub raportul psihologiei rasei şi o încadrează într-un stil naţional. Crearea stilului naţional este termenul ultim, de altfel, mereu evoluabil, spre care se îndreaptă orice artă realizată în mod fatal în material sufletesc etnic, fără a-şi preciza prin aceasta şi gradul de valoare estetică.” (Eugen Lovinescu)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Unde ar fi putut să apară ? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu afirmaţia potrivit căreia simbolismul este, înainte de

toate, o artă umană. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

BAC ORAL 75 - 2010 Prof. M. State “Ideea autonomiei esteticului ... nu mai are vreo actualitate în niciuna din ţările occidentale de veche cultură şi ea nu se mai pune nicăieri. La noi, dimpotrivă, nu numai că s-a pus de la începuturile noastre literare, dar se pune şi azi cu actualitate incomparabil mai sporită decât în timpul lui T. Maiorescu, până a face irespirabilă atmosfera necesară liberei creaţii artistice. Pentru afirmarea mai mult teoretic decât faptic a acestui principiu de autonomie, un om de mare cultură şi de mare autoritate morală şi socială, ca T. Maiorescu, rector de universitate la 24 de ani, membru fondator al Academiei Române la 26 de ani, ministru la 32 de ani, a suferit zeci de ani atacurile înverşunate ale unei prese dezlănţuite (în bună parte ardelene) ce-l tratau de cosmopolit, de deznaţionalizat, de germanizat, de om vândut evreilor, până într-atât, încât i s-a contestat şi dreptul de a fi validat în Parlamentul în care fusese ales, ca reprezentând principii «abjecte», străine şi antinaţionale. Despre mine ce v-aş putea spune ca să nu ştiţi? Eu n-am jucat niciun rol politic sau cultural şi încă din tinereţe am renunţat de bună voie şi bucuros la o carieră totuşi legitimă, numai pentru a mă putea consacra unei activităţi critice libere de orice constrângere morală, căreia dv. îi aduceţi astăzi o undă de simpatie şi de stimă măgulitoare. După o muncă de 40 de ani, ce ar putea impune oarecare consideraţie prin continuitatea şi dezinteresarea ei notorie, mă văd la fel de descoperit tuturor atacurilor îndârjiţilor sau începătorilor ca şi în debuturile mele, am rămas un deznaţionalizat. Acum un an, în revista Convorbiri literare, unde m-am străduit odinioară, atâta vreme, şi pe al căror spirit «major» am pretenţia de a-l continua, am citit articolul unui tânăr, de al cărui nume auzeam întâia oară, susţinând că în momentele de faţă, când pier atâţia eroi pe stepele Rusiei, oameni primejdioşi literaturii noastre naţionale ar trebui puşi la zid şi împuşcaţi. Iată ce vă aşteaptă pe calea pe care aţi apucat. (...) Să fiţi oare dv. elementele tinere, din care se va selecta a patra generaţie postmaioresciană de apărători ai autonomiei esteticului? Cum vă răspund dintr-un sanatoriu, ochii mei s-ar inchide bucuroşi peste aceste zori fericite." (Eugen Lovinescu, Scrisoare de răspuns la Manifestul poeţilor din Cercul Literar de la Sibiu, 1943)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Unde ar fi putut să apară ? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu atitudinea lui Eugen Lovinescu faţă de tânăra

generaţie. Susţine, cu argumente, opinia prezentată.


„În ce consistă dar moralitatea artei? Orice emoţiune estetică, fie deşteptată prin sculptură, fie prin poezie, fie prin celelalte arte, face pe omul stăpânit de ea, pe câtă vreme este stăpânit, să se uite pe sine ca persoană şi să se înalţe în lumea ficţiunii ideale. Dacă izvorul a tot ce este rău este egoismul şi egoismul exagerat, atunci o stare sufletească în care egoismul este nimicit pentru moment, fiindcă interesele individuale sunt uitate, este o combatere indirectă a răului, şi astfel o înălţare morală. Şi cu cât cineva va fi mai capabil prin dispoziţia sa naturală sau prin educaţie a avea asemenea momente de emoţiune impersonală, cu atât va fi mai întărită în el partea cea bună a naturei omeneşti. Aceasta este cu atât mai important în zilele noastre, cu cât simţimântul religios, care mai nainte îndeplinea misiunea de a înălţa spiritele deasupra intereselor egoismului zilnic, dispare din ce în ce mai mult din clasele culte şi trebuie înlocuit cu alte emoţiuni impersonale. Înălţarea impersonală este însă o condiţie aşa de absolută a oricărei impresii artistice, încât tot ce o împiedică şi o abate este un duşman al artei, îndeosebi al poeziei şi al artei dramatice. De aceea, poeziile cu intenţii politice actuale, odele la zile solemne, compoziţiile teatrale pentru glorificări dinastice etc. sunt o simulare a artei, dar nu artă adevărată. Esenţa acesteia este de a fi o ficţiune, care scoate pe omul impresionabil în afară şi mai presus de interesele lumii zilnice, oricât de mari ar fi în alte priviri.” (Titu Maiorescu)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Unde ar fi putut să apară ? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu locul şi rolul moralităţii în artă. Susţine, cu


BAC ORAL 77 - 2010 Prof. M. State „Naratorul din Ultima noapte mărturiseşte: „De altminteri, toată suferinţa asta monstruoasă îmi venea din nimic. Mici incidente care se hipertrofiau, luau proporţii de catastrofe. Bineînţeles că marile «scene» clasice ieşeau din câmpul sensibilităţii mele, ca marginile unui desen privit cu o lupă prea măritoare...” Comparaţia cu lupa, Camil Petrescu o putea citi în câteva din cele mai celebre comentarii la romanul lui Proust. Notele definitorii ale ionicului sunt reunite aici cu limpezime. Suferinţa eroului îşi are propria motivaţie lăuntrică sau, mai exact, în ţesătura inextricabilă a vieţii eroului nu putem distinge întâmplările care joacă un rol determinant de acelea care nu joacă niciun rol. În romanul doric, tocmai decuparea în «mari scene clasice» era aceea care contribuia la această distincţie; dar, acolo, punctul de perspectivă era suficient de îndepărtat pentru ca liniile mari ale desenului să fie văzute bine, ca din avion un câmp divizat de ogoare.” (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu inovaţiile romanului ionic. Susţine, cu argumente,

opinia prezentată.


“Strămoşii chirurgilor de astăzi stăpâneau cunoştinţe medicale nebănuite. Pentru tăiere, foloseau un fel de bisturiu cioplit în piatră (silex sau şist). Rana era dezinfectată, operată curat şi apoi tratată. Intervenţii chirurgicale se efectau aşadar şi în urmă cu aproape 7.000 de ani şi aveau succes. Acestea sunt concluziile la care a ajuns o echipă de cercetători de la Institutul Naţional pentru Cercetare Arheologică Preventivă din Franţa, după ce a analizat rămăşiţele pământeşti ale unui bărbat care a trăit pe teritoriul acestei ţări în urmă cu 6.900 de ani. Nu aveau instrumente sofisticate de genul celor care se folosesc astăzi în sălile de operaţii, dar lucrau curat, cu responsabilitate. În Epoca de Piatră, rănile se dezinfectau probabil cu pelin, anesteziile se făceau cu alcool, iar operaţia în sine, cu instrumente cioplite din diverse roci.“ (Anca Aldea, Chirurgii din Epoca de Piatră, în Jurnalul Naţional)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu importanţa cercetării trecutului. Susţine, cu


BAC ORAL 79 - 2010 Prof. M. State "Ştiu că înainte de 1989 fiecare student avea un loc de muncă asigurat după terminarea facultăţii. Astfel toţi cetăţenii români erau obligaţi să muncească şi să aducă beneficii ţării. Mai ştiu că mâncarea era porţionată, astfel nimeni nu putea face excese ca în ziua de azi. Înainte de 1989, nu exista ca acum diferenţa izbitoare între «lumea de jos» şi «lumea de sus», mai degrabă existând clase sociale medii. Înainte de 1989 (mai exact până în decembrie 1989, la moartea soţilor Ceauşescu), România nu avea nicio datorie externă! Personal, consider că era viaţa mai bună. Nu exista atâta rebeliune ca în ziua de azi în rândul tinerilor. Chiar şi înainte de 1989, adolescenţii ştiau să se distreze, dar cu limită. Oamenii din câmpul muncii lucrau cu adevărat pentru banii lor, iar dacă se încadrau într-un anumit sistem aveam multe beneficii (cum ar fi o casă). Pensionarii nu aveau atât de suferit ca în ziua de azi din cauza lipsei de fonduri pentru pensii. Mi se pare că era un trai mai bun, pentru că fiecare primea atât cât merita. Desigur că existau şi abuzuri, dar cu siguranţă nu atâtea ca în ziua de azi. (...) Din punctul unora de vedere, problema era mâncarea, care se procura cu greutate. De asemenea, şi cărţile sau casetele cu filme erau greu de procurat, de obicei circulând «pe sub mână». Oamenii se distrau cu siguranţă mult mai sănătos decât noi! O plimbare în parc, un film la cinema, un ceai, o prăjitură la Capşa. Detaliile mărunte ale vieţii cotidiene erau mult mai valorificate şi apreciate decât în ziua de azi. Ceva ce azi considerăm a fi «un nimic» sau un lucru banal înainte de 1989 era o adevărată bucurie." (Alexandra Lungu, din Bucureşti, studentă, 20 ani, în Jurnalul Naţional, 28 ianuarie 2010, răspuns la un sondaj: Va fi România comunistă în secolul al XXI-lea?)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu afirmaţiile studentei. Susţine, cu argumente, opinia

prezentată.

BAC ORAL 8 – 2010 Prof. M. State „Banii sunt nesimţiţi. Stau şi se usucă la soare, în seiful băncilor. Se odihnesc în contul curent până adorm şi nu-i mai trezeşti pe toţi. Băgaţi în maşini, se ridică în atmosferă cu fumul de la primele vrrruuum-uri din showroom. Aruncaţi pe bijuterii, zâmbesc la tine până când nu-i mai vezi în scurgerea de la chiuvetă. Puşi în case, se pot sparge în mii de bucăţi o dată cu plesnitura balonului preţurilor. Banii sunt uşor de pierdut într-o ţară în creştere: pur şi simplu sunt prea multe tentaţii noi, iar sălbaticii care suntem sunt morţi după orice luceşte de orbeşte vecinii. Însă, dacă vrei o pensie liniştită, petrecută pe vapor între Key West şi Cancun, trebuie să scapi de banii de lângă tine. Mai ales într-o ţară care importă aproape orice, cel mai deştept lucru pe care îl poţi face cu banii e să-i trimi ţi la plimbare. Afară, gata, lăsaţi-mă în pace, să nu vă mai văd! Hai, marş în China, India, Mexic, Coreea! Să nu vă mai prind prin ţara asta de pensionari! Am zis pensionari, că am de ce. În momentul ăsta sunt mai mulţi pensionari decât salariaţi. Asta înseamnă că în orice aş investi în România voi prelua automat povara celor care nu pot munci şi aşteaptă (în general pensii mai mari, din ce în ce mai mult timp, că medicina face progrese). Cum natalitatea e mică, e sigur că situaţia asta se prelungeşte: şi mâine vor fi taxe mari de plătit din banii investiţi de mine. Tocmai ca să ţină în case, la televizor, noi şi noi generaţii de importatori de alifie chinezească împotriva reumatismului. Nu e scumpă, dar trebuie multă. Până la pensia mea, banii puşi în economia românească se vor subţia ca la regimul Atkins. Ce e de făcut? E foarte simplu: banii noştri trebuie trimişi afară. Acolo unde ţări mici şi ieftine (la forţa de muncă şi proprietăţi) au nevoie de ei. Trebuie puşi la treabă în firme care vor vinde şi peste 30 de ani. În ţări în care lumea face copii mulţi, capabili să muncească pe brânci de la 18 ani, ca să trimită în bătrânele naţiuni occidentale măsuţe de cireş pentru cafeaua de pe terasă. Nici nu vor avea de ales: banii mei intră pe mâinile multinaţionalelor, care ştiu ele cum să facă managementul relaţiei între exploatator şi exploatat. Cu paiete, reflectoare şi reclame de nu-l mai vezi pe Marx din cauza luminii! Banii mei trebuie să plece şi din alt motiv: orice s-ar întâmpla aici, ţara e prea mică. La caz de ceva, Doamne fereşte, o păţim cu toţii! A şa că mai bine am acţiuni în trei firme din India, Australia şi Venezuela decât un teren pe malul Lacului Snagov, unde cine ştie ce idee îi vine mâine primarului. Sau faliei tectonice din Vrancea... De-aia vă zic cât mai e vreme: dacă vă dau banii afară din casă, răspundeţi cu aceeaşi monedă!” (Lucian Mândruţă, De ce sã-ţi trimi ţi banii în exil, Jurnalul Naţional)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Ce tip de text este? - Cui se adresează? - Care este opinia autorului despre rolul banilor? 2. Exprimă opinia ta în legătură cu un aspect abordat de autor în textul dat.

BAC ORAL 80 - 2010 Prof. M. State “S-a dat dracu' Coana Chiriţa şi cu fişiorul ei tâmpit Guguliţă la ora de franceză. "Guliţă, spune-i nineaicăi, cum se cheamă franţuzeşte friptura?" Răspunde beizadeaua tâmpită: "Fripturision". Iar musiu Şarl, profesorul de franceză, pune diagnosticul: "Gogomanision". Ţoapele maneliste de azi au englezit scălămbăielile franţuzeşti ale Coanei Chiriţa şi furculision a devenit în gura fandositei lui 2010 - fursulişăn, mama ei de engleză! Parcă o vezi pe Coana Chiriţa că se lăfăie fandosindu-se la una din cafenelele de fiţe de pe Dorobanţi. Coana Chiriţa Bârzoi ot Bârzoieni nu-şi mai duce fetele la Ieşi să danseze cadril, ci le scoate la Bamboo să se zbănţuie în hip-hop.” (Florin Condurăţeanu, Coana Chiriţa a semnat brevetul de ţoapă manelistă, în Jurnalul Naţional, 28 ianuarie 2010)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu afirmaţiile comentatorului. Susţine, cu argumente,

opinia prezentată.

BAC ORAL 81 - 2010 Prof. M. State “Copiii orfani din Haiti sunt oferiţi spre vânzare străinilor la un preţ de doar 50 de dolari, scrie cotidianul britanic The Telegraph. Primul caz în care un copil a fost oferit spre vînzare de când Haiti a fost devastată de cutremur, a fost înregistrat lângă Gonaives, la 150 de kilometri de capitala Port-au-Prince. Cazul a fost anunţat de Noel Ismonin, un pastor canadian care se ocupa cu salvarea orfanilor în zonă şi căruia i-a fost oferit un copil pentru a-l cumpăra. De asemenea, au existat mărturii potrivit cărora mai mulţi bărbaţi au fost acuzaţi de victimele cutremurului că încearcă să le fure copiii din corturile unde se adăpostesc. “Există în Haiti aproximativ un milion de copii orfani, sau care şi-au pierdut un părinte şi ca urmare sunt extrem de vulnerabili”, a declarat Kate Conradt, purtător de cuvînt al organizaţiei Salvaţi Copiii. De teamă că bandele de traficanţi ar putea să îi răpească, mai mulţi localnici s-au văzut nevoiţi să păzească un grup de 78 de copii, care şi-au petrecut noaptea sub cerul liber, din cauză că au rămas fără case, scrie cotidianul britanic, citat de ftr.ro. Majoritatea dintre aceştia au suferit răni la cap sau prezintă traume interne. Orfelinatele din Haiti au devenit şi ele ţinta atacurilor după devastatorul cutremur, oamenii căutând cu disperare surse de hrană şi apă. Maison de Lumiere, un orfelinat care găzduieşte 50 de copii, a fost atacat în aceste zile de un grup de 20 de bărbaţi înarmaţi, dar din fericire aceştia au fost îndepărtaţi de forţele de ordine.“ (Haiti: Orfani de vânzare cu 50 de dolari, în Jurnalul Naţional, 28 ianuarie 2010)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu situaţia copiilor din Haiti. Susţine, cu argumente,

opinia prezentată.

BAC ORAL 82 - 2010 Prof. M. State "Am indus transformarea directă a unui tip de celule într-un alt tip de celule, complet diferit", a explicat Marius Wernig, de la Institutul de biologie a celulelor suşă şi de medicină regenerativă al Universităţii Stanford, coordonatorul acestui studiu. Neuronii obţinuţi în laborator "sunt complet funcţionali", fiind capabili să stabilească conexiuni şi să transmită semnale către alte celule nervoase. Celulele suşă embrionare au fost denumite "pluripotenţiale", deoarece sunt capabile să se transforme în oricare dintre tipurile de celule specializate (coronare, cerebrale, sangvine, etc). Utilizarea lor, însă, ridică numeroase probleme de etică şi rămâne foarte controversată. Celule suşă denumite "adulte" sunt deja mult mai specializate. Descoperirea în 2007 a unei metode de reprogramare a celulelor epiteliale umane în celule suşă pluripotente induse (IPS) a fost prezentată la acea vreme ca o descoperire ştiinţifică majoră, care deschide calea pentru punerea la punct a noi tratamente specializate, evitând problemele de natură etică. Echipa de cercetători ai universităţii Stanford au dorit evitarea tocmai a acestei etape, a reprogramării celulelor umane în celule IPS, informează AFP, citată de Mediafax. Reprogramarea celulelor obişnuite în celule IPS poate să altereze genomul celor din urmă, conducând la creşterea riscului de apariţie a unor tumori. O nouă metodă de reprogramare, prezentată în martie 2009 în revista Science, ar fi capabilă, în opinia specialiştilor, de a elimina această problemă-cheie.” (Celule din piele de şoarece pot fi transformate direct în neuroni funcţionali, în Jurnalul Naţional, 28 ianuarie 2010)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu progresele ştiinţei contemporane. Susţine, cu



“Moartea termică a Universului e mai aproape decât se credea, anunţă un nou studiu asupra entropiei Universului. Totuşi, o foarte mare importanţă o are entropia generată de găurile negre supermasive. Adăugând în calcul şi acest aspect, a rezultat că entropia totală universului observabil este de aproximativ 30 de ori mai mare decât în determinările precedente. „Contrar opiniei comune, menţinerea tuturor structurilor complicate pe care le vedem în jurul nostru (stele, galaxii), au efectul net de creştere a dezordinii şi deci a entropiei Universului. Dar, pentru a fi corecţi, entropiile lor sunt neglijabile în raport cu cele generate de găurile negre supermasive”, a afirmat Dr. Lineweaver. Domnul Egan a mai adăugat că „Universul a început printr-un statut scăzut al entropiei şi, în conformitate cu a doua lege a termodinamicii, aceasta a tot crescut de atunci. Acest lucru este important, deoarece cantitatea de energie disponibilă pentru dezvoltarea vieţii în Univers, inclusiv aici pe Pământ, depinde de cantitatea totală de entropie a Universului.” Dr. Lineweaver a mai precizat că următorul pas în cercetare este de a ne da seama cât de aproape suntem de entropia maximă şi cât timp ne-a mai rămas până la inevitabilul sfârşit prin moarte termică.” (Site-ul Ştiinţa Azi)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu afirmaţiile din text. Susţine, cu argumente, opinia

prezentată.


“Bobby McFerrin promite să înmoaie gerul din Capitală într-un show ce va încălzi, cu siguranţă, inimile celor prezenţi sâmbătă, 30 ianuarie, la Sala Palatului. Spontaneitatea şi improvizaţia de cea mai bună calitate vor fi la ele acasă la spectacolul pe care McFerrin, aflat pentru a doua oară în România, îl va susţine. În acest concert, organizat de Sound & Image Events, marele artist ne va arăta întreaga dimensiune a talentului, dar şi a dragostei sale pentru muzică, precum şi bucuria pe care ea o aduce în viaţa fiecăruia dintre noi. Cei prezenţi la concert vor avea ocazia să-l urmărească live pe cel supranumit, pe drept cuvânt, omul-orchestră, vor putea să i se alăture într-o extraordinară aventură muzicală, în care, cu siguranţă, Bobby McFerrin va uimi pe toată lumea cu abilităţile sale în "prelucrarea" sunetelor. Aflat la ultimul concert din acest turneu, muzicianul vrea să le facă, în premieră, o surpriză spectatorilor săi. Site-ul oficial al artistului anunţă: Solo A Capella concert with brilliant Romanian Guest Artists. Într-adevăr, pe scena de la Bucureşti, alături de Bobby McFerrin vor evolua câţiva virtuozi aleşi pe sprânceană, care îl vor provoca la un dialog muzical unic - vocea sa extraordinară, acompaniată de instrumente specifice muzicii lăutăreşti. Acordeonul maestrului Ionică Minune, ţambalul vrăjit al lui Cristinel Turturică şi un contrabas de excepţie (surpriză!) vor încinge, cu siguranţă, atmosfera de sâmbătă seară. Un motiv în plus să-l putem admira pe Bobby într-o minunată lecţie de muzică.” (Alex Revenco, Bobby McFerrin va cânta cu un haiduc, în Jurmalul Naţional, 28 ianuarie 2010)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu un aspect abordat în prezentarea de mai sus. Susţine,

cu argumente, opinia prezentată.


„Pe când uitasem că suntem români şi că avem şi noi o limbă, pe când ne lipsea şi cărţi şi tipografie; pe când toată lumea se aruncase în dasii ca babele în căţei şi motani, căci la şcoala publică se învăţa numai greceşte; când, în sfârşit, literatura română era la darea sufletului, câţiva boieri, ruginiţi în românism, neputându-se deprinde cu frumoasele ziceri, şedeau trişti şi jăleau perderea limbii. [...] Tot însă mai rămăsese o şcoală pre care aceşti buni bătrâni o priveau ca singur azilul prigonitei limbi, şcoală unde se învăţa încă româneşte, aproape de Iaşi, în monastirea Socola.

Tatăl meu era unul din românii aceştia. Într-o zi, viind de la şcoală, l-am găsit cu o mare carte dinainte. - Ceteşti-mi, îmi zise, o viaţă d-a sfinţilor din cartea aceasta. - Iartă-mă, părinte, eu nu pot ceti româneşte. - Cum! apoi dar ce înveţi tu? - Elineşte, am răspuns păunindu-mă. - Poate să fie frumoase acele ce spui tu, zise tatăl meu, dar e ruşine să nu ştii limba ta! Mâne vei veni

cu mine la Socola, unde este examen. Voi vorbi pentru tine cu dascălul, care e un om preînvăţat. [...] - Boieri şi cucoane, zicea el, am avut cinste a arăta că limba noastră, pre care toţi socot că o ştiu, dar

nime nu o ştie cumsecade, nu este fără gramatică, fără sintaxis şi fără ortografie. [...] Ce făceam eu în vremea aceasta? Eu rămăsesem încremenit, cu ochii holbaţi, cu gura căscată, căci nu

înţelegeam nimic, eu care mă ţineam că ştiu ceva! [...] Am alergat la biblioteca tatălui meu, care era într-o ladă mare, purure deschisă, în coridor; şi luând Istoria românilor de Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, în puţine ceasuri am învăţat a ceti.” (Costache Negruzzi, Amintiri de juneţe, Cum am învăţat româneşte)

Cerinţe


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu un aspect abordat în text. Susţine, cu argumente,

opinia prezentată.

BAC ORAL 86 - 2010 Prof. M. State „Adeseori, posteritatea este ingrată, iar formatorii de opinie, când nu sunt rătăciţi, par teleghidaţi. Desigur, receptarea operelor culturale, în general, şi a celor de artă, în special, cunoaşte o permanentă dinamică. Traiectoria este una ondulatorie, cu suişuri şi coborâşuri. Dar, valorile artistice şi culturale se află în raport cu destinatarii lor într-o relaţie complexă. O operă este asemeni unei ecuaţii ale cărei rezultate apar din jocul între o constantă şi o variabilă. Constanta este opera, variabila este destinatarul, contemplatorul, receptorul, o realitate practic infinită în succesiunea generaţiilor omeneşti. De aici rezultă, pe de o parte, convergenţa esenţială a tuturor asumărilor, dar şi variabilitatea lor fără de sfârşit. În numele acestei invariante, ni se pare că abandonarea în uitare a lui Alecu Russo este nedreaptă pentru el şi păgubitoare pentru noi. Pentru că, în cazul său, noi credem că ne aflăm în faţa uneia din cele mai înaintate şi fine conştiinţe de care sunt legate începuturile moderne ale literaturii române. Deşi integrabil perfect în coordonatele tipologice ale generaţiei paşoptiste (profundă conştiinţă civică, elevaţie a idealurilor, generozitate a dăruirii şi a faptei, sentiment al preursirii întru emanciparea neamului şi al vitregiei istorice cu handicapurile ei), scriitorul îşi particularizează existenţa şi opera, dezvăluind posterităţii o figură de excepţie. Mai întâi, sub raport biografic, viaţa pare a-i fi hărăzită mai tuturor neprielniciilor. La 12 ani rămâne orfan de mamă. În acelaşi an, tatăl îl trimite la studii în Elveţia, impunându-i o nouă despărţire. Se produce, astfel, nu doar o dublă ruptură (de mama intrată în nefiinţă şi de paradisul copilăriei pulverizat prin dezrădăcinare), ci şi o previzibilă suprapunere. Maica dispărută se topeşte în făptura ţării, iar înstrăinarea de meleagul natal devine suferinţă de orfelin.” (Alexandru Melian, Polemici implicite) Cerinţe Citeşte cu atenţie textul!


opinia prezentată.

BAC ORAL 87 - 2010 Prof. M. State “În privinţa variantelor non-convenţionale ale limbii se ridică, mai întâi, o problemă terminologică. Se poate discuta, de la caz la caz, dacă cuvintele şi expresiile, adesea cu forme de negăsit în dicţionarele de limbă contemporană, care apar în conversaţia relaxată a tinerilor sau a mai puţin tinerilor sunt încadrabile în categoria argoului, a jargoanelor sau a limbajului familiar. Primele posibilităţi presupun circulaţia într-un cerc mai închis, cea din urmă - o relativă frecvenţă şi accesibilitate a formelor în cauză. Se pot face, apoi, consideraţii estetice sau morale legate de folosirea acestui limbaj: după unii, caracterizat de o sărăcire a exprimării, de cuvinte polisemantice care se repetă foarte des, cu nuanţe marcate doar de intonaţie şi context; după alţii, dotat cu expresivitate şi inventivitate, manifestate în evidentul caracter metaforic, în puterea derivativă şi mai ales în capacitatea de permanentă înnoire a acestui compartiment al limbii. […] Fie că apare în ipostaza de limbaj secret, „tehnic“, fie că este un limbaj pur expresiv, folosit din dorinţa de individualizare a unui grup faţă de altele, argoul se caracterizează printr-o tendinţă de înnoire mai puternică decât cea a limbii comune. Doar schimbându-se, principalul tip de argou - limbajul grupurilor marginale, în primul rând al hoţilor - îşi poate împlini scopul practic de păstrare a secretului, violat de indiscreţii, de cercetări poliţieneşti sau de studii lingvistice. Alte tipuri de argou - mai deschise, comune unor categorii de vârstă, utilizate din frondă şi amuzament sau pentru a marca apartenenţa la un grup şi disocierea de altele - se reînnoiesc din raţiuni preponderent estetice: pentru a fi mereu expresive, inventive, libere.” (Rodica Zafiu, Diversitate stilistică în româna actuală) Cerinţe Citeşte cu atenţie textul!


opinia prezentată.


„Legumele şi fructele sunt bogate în săruri minerale, vitamine, conţin puţine proteine, iar aportul lor caloric este de 90 de calorii la 100 de grame. Cum aceste alimente au în compunere peste 90% apă, consumarea în mod regulat poate duce la pierderea în greutate. Busuiocul, cimbrul, mărarul, usturoiul, pătrunjelul, menta, pe lângă faptul că ameliorează gustul mâncării, contribuie la procesul de eliminare a grăsimilor. Fructe precum ananasul, merele, portocalele, căpşunile, afinele, zmeura, lămâile au rol în distrugerea proteinelor. Hrana sănătoasă trebuie să fie proaspătă, variată, bogată în substanţe vitale, alcalină, cu multe vitamine, cu săruri minerale şi oligoelemente. Se recomandă consumarea de legume proaspete care conţin substanţe vegetale bioactive cum ar fi cartofii, lintea, mazărea, fasolea verde, varza, roşiile. Substanţele bioactive distrug radicalii liberi care sunt responsabili pentru evoluţia cancerului.

Trebuie evitată hrana care a fost congelată, conservată, rafinată (zahărul, făina albă, uleiul rafinat). Prăjirea alimentelor în grăsime animală sau ulei încins produce la suprafaţă o crustă maronie, care este o oxidare toxică, precum şi deşeuri grăsoase, care sunt cauza unor grave probleme de sănătate (ateroscleroza, bolile canceroase). Cel mai indicat este ca alimentele să fie preparate la aburi, prin fierbere în apă sau la grătar, ele păstrându-şi gustul, culoarea şi valoarea nutritivă. Ar trebui consumate numai grăsimi vegetale naturale, unt şi ulei presat la rece. Se mănâncă încet, fără stres, fără întreruperi; cu 15-20 de minute înainte de masa principală, se poate consuma o salată sau un aperitiv, pentru a se micşora senzaţia de foame; se mănâncă la ore fixe; nu se „sare” peste mese; seara nu se vor consuma alimente bogate în proteine, greu digerabile; cu două ore înainte de culcare nu se mai mănâncă nimic; cele trei mese principale pot fi împărţite în cinci-şase mese cu un conţinut mai redus de alimente.” (Campanie pentru o alimentaţie sănătoasă) Cerinţe


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Unde ar putea apărea ? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu un aspect abordat în text. Susţine, cu argumente,

opinia prezentată.

BAC ORAL 89 - 2010 Prof. M. State „Dacă pentru poluarea aerului imaginea-simbol este a arborilor distruşi de ploile acide, pentru poluarea apei ar putea fi cea a mareelor negre, adică a poluării cu petrol, având efecte dezastruoase asupra florei şi faunei marine. În incidentele majore de poluare este întotdeauna implicat ţiţeiul. Practica obişnuită de spălare a tancurilor petroliere reprezintă echivalentul a 8 până la 20 de milioane de barili de petrol pe an care se deversează deliberat în oceane. Răspândită în lumea întreagă şi rămasă până recent neobservată, este astăzi detectată prin intermediul sateliţilor, încât cei vinovaţi pot fi trimişi în judecată. Dar sunt rareori trimişi. După ţiţei, cel mai periculos deşeu îl reprezintă apele uzate. În cantităţi mici, ele pot reprezenta un îngrăţământ pentru plante şi peşti, dar în cantităţi mari sunt un pericol pentru ecosisteme. Alţi poluanţi sunt pesticidele (DDT-ul, în special) şi metalele grele (cadmiul, nichelul, arsenul, cuprul, plumbul, zincul sau cromul) care provin din industrie. Poluarea afectează toate oceanele globului, dar apele de coastă sunt mai afectate decât cele din larg. Şi platformele petroliere folosite pentru extragerea ţiţeiului măresc riscul poluării. O consecinţă gravă este înmulţirea exagerată a algelor şi a planctonului. Se crede că motivul apariţiei acestora ar fi şi incidenţa crescută a metalelor radioactive deversate din industrie, care acţionează ca un biostimulator pentru dezvoltarea plactonului. Stridiile, la fel ca alte moluşte bivalve, au un rol important în filtrarea apei. S-a calculat, de exemplu, că stridiile din Golful Chesapeake, zona Marylland-ului, filtrau întreaga apă în decurs de 8 zile. Astăzi, datorită înmulţirii exagerate a algelor şi a poluanţilor, procesul durează 480 de zile.” (Distrugerea paradisului maritim)

Cerinţe


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Unde ar putea apărea ? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu un aspect abordat în text. Susţine, cu argumente,

opinia prezentată.


„Mulţi oameni consideră că trotuarul este un loc lipsit de riscuri pentru deplasarea cu bicicleta deoarece pe acolo nu circulă maşini. Din păcate, trotuarele nu prezintă siguranţă. Circulaţi pe ele doar dacă nu aveţi de ales. Copacii, gardurile vii, maşinile parcate, clădirile şi portalurile crează spaţii cu vizibilitate redusă de-a lungul unui trotuar care este prea îngust pentru a vă permite să faceţi loc unui posibil trecător. Un pieton poate apărea brusc din lateral sau un copilaş se poate ivi din spatele unui adult. Niciodată nu treceţi pe lângă un pieton până nu vă asiguraţi că v-a observat.

Şi maşinile folosesc trotuarele – la fiecare drum de acces spre o clădire. Din moment ce nu există reguli clare pentru circulaţia pe un trotuar, singura variantă este aceea de a circula foarte încet şi de a privi în toate direcţiile înainte de a traversa un drum de acces.

O pistă pentru biciclete poate reprezenta uneori un drum prescurtat, plăcut şi captivant în acelaşi timp. Folosiţi-o cu prudenţă. Chiar dacă se presupune că aveţi prioritate pe un astfel de drum, pista poate fi prea îngustă pentru manevre sigure. Pietonii sunt imprevizibili, şi intersecţiile sunt adesea pline de pericole neaşteptate. O pistă pentru biciclete se poate aglomera cu cei care se deplasează pe patine cu rotile, cu cei care îşi plimbă câinii de companie, cu biciclişti neatenţi şi lipsiţi de experienţă. Majoritatea pistelor pentru biciclete nu reprezintă drumul potrivit pentru o cursă rapidă sau o deplasare rapidă la serviciu.” (Site Internet)


1. Ce poţi spune despre situaţia de comunicare? - Ce tip de text este? - Unde ar putea să apară? - Cui se adresează? - Care este ideea principală a textului? 2. Exprimă opinia ta în legătură cu un aspect abordat în textul dat.

BAC ORAL 90 - 2010 Prof. M. State “Art. 47. (1) Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi a personalităţii sale. (2) Părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor şi au obligaţia să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor şcolare. (3) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere încuviinţarea instanţei judecătoreşti de a-şi schimba felul învăţăturii şi al pregătirii profesionale. Art. 48. - (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, precum şi inspectoratele şcolare şi unităţile de învaţământ, ca instituţii ale administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniul educaţiei, sunt obligate să întreprindă măsuri necesare pentru: a) facilitarea accesului la asigurarea învăţământului general obligatoriu şi gratuit pentru toţi copiii; b) dezvoltarea de programe de educaţie pentru părinţii tineri, inclusiv în vederea prevenirii violenţei în familie; c) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care nu pot răspunde la cerinţele programei şcolare naţionale, pentru a nu intra prematur pe piaţa muncii; d) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care au abandonat şcoala, în vederea reintegrării lor în sistemul naţional de învăţământ; e) respectarea dreptului copilului la timp de odihnă şi timp liber, precum şi a dreptului acestuia de a participa liber la viaţa culturală şi artistică.” (Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului) Cerinţe



opinia prezentată.

BAC ORAL 91 - 2010 Prof. M. State “Starea de panică este un rău fizic fără o bază organică. Modalităţile de manifestare sunt diverse - bătăi accentuate ale inimii, probleme respiratorii, sentimentul acut de pierdere a controlului sau de moarte inerentă. Atacul de panică generează de multe ori contactarea serviciilor de urgenţă, deşi el nu ameninţă viaţa. Atacul de panică este o manifestare a anxietatăţii. Dilema o constituie însă anxietatea în sine - de unde vine ea şi ce o determină. Acest fapt situează atacul de panică în domeniul psihologiei şi al psihoterapiei. Rolul psihoterapiei este de a "lucra" cauzele anxietăţii. Aceasta are o istorie, are cauze. Ea nu apare din senin şi apariţia sa nu poate să fie identificată cu un eveniment care a generat-o. Ca urmare, dificultatea constă în urmărirea acestor cauze care par pierdute. Somatizarea anxietatăţii exprimă, de asemenea, o pierdere a sensului, astfel încât starea pare lipsită de orice motivaţie. Simpla expunere a cauzelor nu facilitează înţelegerea anxietăţii. Ca urmare, este necesar un dispozitiv care să permită acest lucru. Acest cadru este creat de relaţia terapeutică. În acest scop, există câteva modele pe care psihoterapeutul le poate evalua împreună cu pacientul.” (După un site de pe Internet)


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu stresul zilelor noastre. Susţine, cu argumente, opinia

prezentată.


„Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul. Odată interesul inteligenţei trezit pentru obiecte, odată simţirile sau judecata deprinse la observaţie, elevul ajunge prin proprie gândire la rezultate cari nu stau în carte. Dar să lăsăm aceasta; destul că şcoala n-ar trebui să fie o magazie de cunoştinţe străine, ci o gimnastică a întregei individualităţi a omului; elevul - nu un hamal care-şi încarcă memoria cu saci de coji ale unor idei străine, sub care geme, ci un om care-şi exercită toate puterile proprii ale inteligenţei, întărindu-şi aparatul intelectual, precum un gimnast îşi împuterniceşte pân-în gradul cel mai mare aparatul fizic, fie-n vigoare, fie-n îndemânare.

Aici vorbim, se-nţelege, de învăţământul educativ din şcolile primare şi secundare, nu de universităţi. La cele dentâi metodul de predare e lucrul de căpetenie; la universităţi metodul e indiferent, căci aci se cere ştiinţă şi numai ştiinţă. [...] Esenţa universităţii rămâne ştiinţa, abstracţie făcând de orice alt scop; pe când esenţa celorlalte şcoli e creşterea.” (Mihai Eminescu, [„ Nu ştim cum să ne esplicăm..."], în Timpul, V, nr. 154, din 12 iulie 1880; articol polemic faţă de propunerea ziarului Românul de introducere în şcolile primare a unui tratat popular de agronomie, în locul cărţilor de citire; reprodus în M. Eminescu, Opere, XI, Publicistică, Editura Academiei, Bucureşti, 1984, p. 244


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu viziunea eminesciană asupra şcolii. Susţine, cu



„TITLUL I Principii generale

ARTICOLUL 1: Statul român

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. (2) Forma de guvernământ a statului român este republica. (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. (4) Statul se organizează potrivit principiului separapei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. ARTICOLUL 2: Suveranitatea

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. (2) Niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.” (Constituţia României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767, din 31/10/2003) Cerinţe


1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu un articol din Constituţie. Susţine, cu argumente,

opinia prezentată.

BAC ORAL 94 - 2010 Prof. M. State “Ca român am convingerea şi intuiţia că literatura şi cultura ţării noastre exprimă o parte din Europa, după cum Europa se exprimă, la rândul său, în parte, prin România.[…] Progresul percepţiei româneşti a Occidentului, al deschiderii adesea rapide, vertiginoase, spre ideile, formele, valorile şi modelele sale, a fost şi este însoţit - şi trebuie să fie tot mai mult însoţit - de o cât mai adâncită, nuanţată şi amplificată dezvoltare a specificităţii noastre, a originalităţii creatoare româneşti. „Occidentalizarea” nu poate fi concepută decât ca un incitant, ferment, stimulent, termen riguros de confruntare pentru totalitatea virtuţilor noastre spirituale. În măsura în care acestea sunt şi se dovedesc tot mai autentice, mai viabile, într-adevăr creatoare, contactele cu Europa nu numai că nu alterează, corup sau sugrumă valorile şi posibilităţile noastre „specifice”, dar acestea din urmă nu pot fi decât incitante, consolidate şi amplificate printr-o astfel de confruntare. Solidarizarea şi integrarea sunt urmate în mod inevitabil de confruntare şi delimitare, de consolidare pe fundamente proprii. Frecvenţele noastre europene ne îmbogăţesc ca oameni şi ca români, sporind conştiinţa românească-europeană a fiecăruia dintre noi. […] În orice cultură, influenţele joacă un rol fecund.” (Adrian Marino, Prezenţe româneşti şi realităţi europene) Cerinţe



opinia prezentată.

BAC ORAL 95 - 2010 Prof. M. State “Ziua de ieri trebuia să fie una care să-i schimbe viitorul internaţionalului român. Negocierile dintre agenţii săi şi conducerea Fiorentinei se puteau solda cu o prelungire pe doi ani a contractului şi cu o dublare a salariului anual, până la 4 milioane de euro. În caz contrar, era la un pas să ajungă în Premier League, la Manchester City, club care era gata să plătească Fiorentinei 8 milioane de euro şi lui Mutu un salariu anual de 5 milioane. După-amiază, totul s-a dat peste cap pentru "Briliant". Şi s-ar putea să fi fost ziua în care Adrian Mutu îşi ia adio de la fotbal. În timp ce cotidianul Gazzetta dello Sport anunţa negocierile de ieri dintre Fiorentina şi agenţii lui Adrian Mutu, spre după-amiază a căzut bomba. Comitetul Olimpic Italian (CONI) a anunţat că românul a fost depistat pozitiv după meciul cu Bari, de la 10 ianuarie.” (Mihai Igiroşanu, Florin Gongu, Mutu, din nou pozitiv, Jurnalul Naţional, 28 ianuarie 2010) Cerinţe



opinia prezentată.

BAC ORAL 96 - 2010 Prof. M. State “Cutremurele au cauzat 60 la sută din decesele provocate de dezastrele naturale din primul deceniu al secolului XXI, a dezvăluit joi la Geneva directoarea Centrului de cercetare cu privire la epidemiologie şi dezastre (CRED), D. Guha-Sapir. De asemenea, a fost trimis şi un avertisment de la ONU, potrivit căruia seismele sunt o ameninţare pentru milioane de persoane, mai ales din cauza faptului că opt din cele mai populate 10 oraşe ale lumii sunt aşezate pe falii geografice. Tocmai de aceea, investiţiile făcute pentru reducerea riscurilor de dezastre sunt indispensabile. Studiile arată că, după seisme, dezastrele naturale care au făcut cei mai mulţi morţi între anii 2000 şi 2009 au fost uraganele şi furtunile (22%), alături de temperaturile extreme (11%). Asia a concentrat 85% dintre victimele produse la nivel mondial din cauza dezastrelor naturale din ultimul deceniu, un număr de 3.852 de catastrofe naturale omorând peste 780.000 de persoane. Aceste dezastre au afectat alte 2 miliarde de oameni şi au produs pierderi economice de cel puţin 960 miliarde de dolari.“ (Georgiana Moroşan, Cutremurele au provocat 60% din decesele de pe urma dezastrelor naturale, Curentul, 29 ianuarie 2010) Cerinţe Citeşte cu atenţie textul!


opinia prezentată.

BAC ORAL 97 - 2010 Prof. M. State “E tot un fel de artă, dar e mult mai perisabilă decåt castele de nisip, mai exact ea durează fix pånă cånd cel care a comandat o ceaşcă de cafea „desenată“ se hotărăşte să bea conţinutul. Cam aşa am putea să definim „latte art“, sau arta de a „picta în ceaşca de cafea“. Acest mod de a servi licoarea care ne trezeşte din somn este practicat de barrista, termen preluat din Italia şi care defineşte barmanul care ştie cele mai multe lucruri despre cafea, astfel încåt poate să-i dea diferite forme chiar în ceaşcă. Avem şi noi astfel de oameni, puţini la număr, însă îi avem. Unul dintre ei este Mihai Panfil. Are 25 de ani şi a început la 15 ani prin a spăla pahare într-un bar din Jupiter, unde a cunoscut un trainer englez care l-a iniţiat în tainele meseriei de barman. ... Pentru a prepara un „latte art“- desenul în cafea - şi pentru a deveni un adevărat barrista trebuie să fi preparat în prealabil nu mai puţin de 800 de litri de lapte pentru capuccino, după cum susţine expertul. Apoi urmează o serie lungă de antrenamente care durează între 5-6 ore pe zi. Mai trebuie ţinut cont de expresor, de gramaj, de cum este presată cafeaua, de temperatura apei în care se face şi nu în ultimul rând de conţinutul proteic al laptelui. Iar pentru a da diferite forme licorii negre există trei metode. Prima dintre acestea se face prin adăugarea unui topping pe care apoi „îl desenezi“ cu ajutorul unei scobitori. A doua metodă se face cu ajutorul caimacului de pe marginile ceştii prin intermediul căruia, cunoscătorii pot face diverse modele în cafea. Iar cea de-a treia metodă, forma originală de „latte art“, constă în modul în care se toarnă spuma de lapte în capuccino astfel încât în ceaşcă să apară desene. La această metodă trebuie avut în vedere modul în care torni spuma de lapte şi distanţa de la care o torni. Potrivit lui Mihai, „latte art“ se poate face în capuccino şi caffe latte, iar durata pentru a realiza această operă de artă este de un minut şi jumătate, asta dacă nu socotim şi orele de antrenament.” (Ana Maria Bujor, Barrista - omul care desenează în ceaşca de cafea, Curentul, 29 ianuarie 2010) Cerinţe Citeşte cu atenţie textul!

1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu diversificarea conceptului de artă în zilele noastre.



» De când biologia modernă a anunţat, în 1975, că aproape 99% din genele structurale ale maimuţelor numite "antropoide" şi ale omului sunt identice, s-a tras concluzia că cimpanzeii (consideraţi mai strâns înrudiţi cu omul decât cu gorila) sunt cei mai buni candidaţi la învăţarea unei limbi umane - după om, fireşte. … Experimentele au fost cu totul abandonate când cercetătorii au concluzionat că maimuţele sunt dezavantajate de un factor pur fiziologic: ele nu au control voluntar asupra aparatului fonator, deoarece acesta nu este destinat vorbirii (!). Tractul vocal al primatelor nu le permite să producă prea multe sunete (se spune că recordul ar fi deţinut de cercopitecul sud-african, cu aproximativ 20 de vocalizări distincte). Limba, mai plată şi mai subţire decât a omului, rămîne relativ imobilă în timpul producerii sunetelor, iar maimuţele antropoide vocalizează atât în timpul inspirării, cât şi al expirării aerului din plămâni. … Mulţi cercetători cred că maimuţele mari nu au niciun fel de înţelegere a limbii umane. Pot "înţelege" cuvinte sau semne individuale numai în măsura în care le pot imita. Însă sub nicio formă nu poate fi vorba de sintaxă, întrucât gramatica este o facultate a minţii, prespecificată în gene. Nicio specie din lume nu poate "ieşi" din propriul program genetic, iar dacă, totuşi, vreun individ se depărtează de normal, aceasta se întâmplă datorită unor erori de copiere în ADN, adică în urma unei pierderi de informaţie. Fenomenul duce automat la involuţie, şi nu la evoluţie, care presupune adăugarea de informaţie, condiţie absolut necesară sporirii complexităţii oricărui sistem biologic. În concluzie, maimuţele nu au de ce să se simtă ruşinate, comportamentul lor fiind unul cât se poate de firesc. Nefiresc este să încerci să convingi o specie animală că poate mai mult, în dorinţa de a demonstra că omul şi-a pierdut doar blana.» (Laura Carmen Cuţitaru, Eşecul unui experiment psiholingvistic, în România literară)



opinia prezentată.

BAC ORAL 99 - 2010 Prof. M. State „Descrierea - prezentarea trăsăturilor unor obiecte, fenomene, persoane etc, într-o ordine şi într-un limbaj specific domeniului căruia îi aparţine aspectul înfăţişat. Descrierea poate fi orală (în comunicarea cotidiană, descrierea unei persoane cunoscute, a unui loc vizitat etc.) sau scrisă, fiind prezentă atât în textele nonliterare (de exemplu: fragmente din cărţi/ articole de geografie, istorie, fizică etc, catalogul de produse, fişa tehnică, anunţul, portretul de presă etc), cât şi în textele literare. Descrierea literară este un mod de expunere constând din prezentarea plastică, prin intermediul limbajului artistic, a unor personaje (portret fizic, portret moral, portret al unui tip sau caracter, descrierea de moravuri, virtuţi, defecte), a unor peisaje, locuri, interioare, fenomene (tablou), a unei perioade de timp sau a unei epoci. Tiparele de structurare ale descrierii pot fi: planuri fundamentale, planuri spaţiale, planuri temporale, planuri comparative. O componentă a structurilor descriptive este cea lingvistică: aspecte lexicale (frecvenţa unui anumit tip de lexic, câmpuri lexico-semantice), sintactice (timpuri verbale preferate, atributul/atributiva pentru obiecte statice, complementul/completiva de mod pentru obiectele dinamice şi stilistice (enumeraţia, epitetul, comparaţia, metafora, antiteza, ironia etc). Analiza unei descrieri diferă după tipul de text (literar - nonliterar), având în vedere: locul secvenţei descriptive în text (Care este raportul dintre text şi descriere?), instanţa scripturală (Cine percepe? - autorul în textul nonliterar, naratorul, personajul în textul epic, eul liric în textul poetic), formularea temei (Care este obiectul descrierii? Când şi cum este formulată tema? - în titlu, la începutul, pe parcursul sau în finalul secvenţei descriptive.), descrierea propriu-zisă (Care sunt aspectele descrise? Care sunt aspectele omise? Cum sunt puse în relaţie aspectele descrise? Ce tip de planuri sunt folosite? Ce particularităţi lingvistice sunt utilizate?), efectul asupra cititorului.” (Manual de limba şi literatura română pentru clasa a XI-a, Editura ART) Cerinţe Citeşte cu atenţie textul!

1. Ce poţi spune despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? - Cine este autorul? - Care este scopul comunicării? - Ce tip de text este? Precizează două trăsături specifice. - Cui se adresează? - Rezumă, în două-trei fraze, conţinutul textului. 2. Exprimă-ţi opinia în legătură cu rolul formativ al manualelor. Susţine, cu argumente,

opinia prezentată.

texte bac

Documents