text cehov la drumul mare

7/23/2019 Text Cehov La Drumul Mare

http://slidepdf.com/reader/full/text-cehov-la-drumul-mare 1/23

1

A.P.Cehov

LA DRUMUL MARE

Studiu (eseu?) dramatic într-un act

Traducerea: Elisabeta Pop

PERSONAJE

TIHON EVSTIGNEEV, proprietarul unui han de la drumul mare

SEMION SERGHEEVICI BORŢOV, moşier ruinat

MARIA EGOROVNA, soţia lui

SAVVA, un bătrân hagiu

NAZAROVNA pelerine/hagiţe, femei bătrâne care se duc la

EFIMOVNA mănăstire sau în locuri sfinte

FEDIA, muncitor, călător

EGOR MERIK, un vagabond

KUZMA, călător

UN VIZITIU/surugiu

DENIS, vizitiul Maşei Borţova

PELERINI, negustori de vite, călători

Acţiunea se petrece într-o regiune (gubernie) din sudul Rusiei.Scena reprezintă hanul lui Tihon.În încăpere (unde se petrece acţiunea – n.n.), în dreapta, se află otejghea şi un raft cu sticle cu băuturi. În fundul încăperii o uşă ce dăspre exterior. Deasupra uşii atârnă un felinar murdar. Podeaua şilaviţele (băncile) de lângă pereţi sunt ocupate de pelerini şi călători.

Pentru că nu mai e loc, câţiva dorm, moţăie sprijiniţi de perete, în picioare.La ridicarea cortinei de afară se aud tunete şi, prin uşă se văd fulgere.



2

Scena 1

Tihon stă la tejghea. Pe un colţ de laviţă stă trântit Fedia şi cântăîncet la armonică. Lângă el stă Borţov îmbrăcat cu un pardesiu ponosit. Pe podea, jos, lângă una din laviţe stau Savva, Nazarovna şiEfimovna.

Efimova (se adresează Nazarovnei) Vorbeşte, măicuţă, cu bătrânul. Uite-l, mai nu-şi dă sufletul.

Nazarovna (ridică un colţ al hainei de pe faţa bătrânului Savva) Mai sufli sau

eşti mort, omul lui Dumnezeu?

Savva De ce să fiu mort? Sunt viu, măicuţă. (se ridică într-un cot)

Acoperă-mi picioarele, surioară, iubească-te Dumnezeu! Mai ales

dreptul. Aşa-aşa! Să-ţi dea Dumnezeu sănătate!

Nazarovna (îi acoperă picioarele) Dormi, tăicuţule, dormi!

Savva Ce să dorm? Poate doar să-mi ostoiesc un pic durerea, să pot răbda

cumva... Un păcătos ca mine nu e vrednic de odihnă... Da’ ce se

aude afară, măicuţă?

Nazarovna Furtuna... Ne trimite Dumnezeu furtună. E o vijelie groaznică. Şi

toarnă, toarnă... Aşa izbeşte ploaia în acoperiş şi pe geamuri, de

parcă aruncă din cer cu bobiţe de mazăre! Auzi? Se dezlănţuie

tăriile cerului. (tunete, lumini de la fulgere)

Fedia Şi tună, şi tună! De parcă nu se mai termină. Uuuuff! Şi cum mai

freamătă pădurea... vântul schelălăie ca o căţea! Haina mea e udă

leoarcă şi, colac peste pupăză, uşa e deschisă. (Cântă încetişor) Mi

s-a udat şi armonica, fraţilor! Ştiu că numai de muzică nu vă arde,

dar eu vă promit un concert, jos cu pălăria! Măreţ! Un cadril, o

polcă sau un cupleţel rusesc... să zicem. Pot orice. La oraş, când



3

lucram la un mare hotel, nu câştigam eu cine ştie ce, dar de cântat

la armonică băteam recordul. Cânt şi la chitară...

O voce din colţ Ce-i tot dai cu prostiile astea, or chiar eşti prost!

Fedia Prost eşti tu! (pauză)

Nazarovna (lui Savva) Picioarelor tale, moşule, le-ar trebui un culcuş cald.

(pauză) Hei, moşule! Omul lui Dumnezeu (îl atinge). Doar nu-ţi dai

duhul?

Fedia Tu, uncheşule, ai nevoie de-o vodculiţă, să-ţi încălzeşti maţele. Dacă

bei, te-i simţi mai bine... Şi sufletul ţi-o fi mai uşor! Hai, bea!

Nazarovna Nu glumi, băiete! Bătrânul stă să-şi dea sufletul şi poate se căieşte

de păcatele cele multe, cine ştie, iar tu trăncăneşti despre armonica

ta! Dă-o-ncolo de cântare! Asta-i neruşinare curată!

Fedia Da’ pe tine ce te-a apucat? Bătrânul e pe moarte, iar tu spui tot

felul de prostii muiereşti! El e un om credincios şi cuviincios, nu-ţi

poate răspunde cu vorbe grosolane, pentru că pur şi simplu nu

poate, iar tu te bucuri că te-ascultă pe tine, o babă proastă! Dormi,uncheşule, n-o asculta! Las-o să trăncănească, n-o lua în seamă!

Limba muierii e limba dracului, îi scoate din sărite şi pe cel viclean

şi pe cel înţelept. (îl priveşte) Da’ ce slab eşti, moşule! Un şchelet.

Parcă n-ai strop de viaţă în tine. Te pomeneşti că... te duci?

Savva De ce să „mă duc”? Să mă ferească Dumnezeu să mor pe-aici. Cu

ajutorul lui Dumnezeu mă pun pe picioare... Nu mă lasă MaicaPrecistă să mor prin locuri străine. Vreau să mor acasă...

Fedia De unde eşti?

Savva Din Vologodskoe. Chiar din Vologda.

Fedia Pe unde vine Vologda asta?

Tihon Dincolo de Moscova.

Fedia Vai, vai! Ţi-a crescut o barbă... Pe jos ai venit?

Savva Pe jos, băiete, pe jos! Am fost la mănăstirea Sf.Tihon Zadonski şi mă

duc la Sf. Munte. De-acolo, dacă m-ajută Dumnezeu, mă duc la



4

Odesa, iar de-acolo, se-aude, costă mai puţin, mă duc la Ierusalim.

Cică ne costă doar 21 de ruble.

Fedia Da’ la Moscova ai fost?

Savva Cum să nu! De vreo 5 ori...

Fedia E frumos oraşul? (fumează)

Savva Sunt multe biserici, tinere! Şi unde sunt biserici, acolo e frumos. Şi

e bine.

Borţov (Se apropie de tejghea. Lui Tihon) Te mai rog o dată! Dă-mi să beau.

Dă-mi, pentru numele Domnului! Dă-mi!

Fedia E important ca un oraş să fie curat. Când e praf, trebuie să

stropeşti, când e noroi, să cureţi. Acolo sunt clădiri ’nalte, teatre,

sedii de poliţie, birjari... Şi eu am locuit la oraş, ştiu...

Borţov Un păhărel! Te rog! Pe datorie. O să-ţi plătesc.

Tihon Bine!

Borţov Te implor! Fie-ţi milă!

Tihon Cară-te, hai! Pleacă! Lasă cerşeala.Borţov Tu nu poţi înţelege. Nu pricepi, măi ţărane, că n-ai strop de creier în

căpăţâna ta, că nu eu cerşesc, ca să mă exprim ca tine, mojiceşte,

ci boala mea cere! Ea cere. Înţelegi?

Tihon N-am ce să înţeleg! Hai, cară-te!

Borţov Păi, dacă eu nu beau acum, înţelege, omule, dacă nu-mi potolesc

patima, sunt în stare de crimă. Ai văzut atâţia beţivi aici, în hanultău şi n-ai reuşit să-ţi explici ce e cu oamenii ăştia? Sunt bolnavi,

asta e! Poţi să-i legi, să-i tai bucăţi, dar dă-le vodcă! În genunchi, te

rog! Fie-ţi milă! Uite, mă umilesc în faţa ta! Of, Doamne, cum mă

înjosesc!

Tihon Dă-mi parale şi vine vodca!

Borţov De unde să iau „parale”? I-am topit pe toţi. Nu mai am nici o

lescaie. Ce-aş putea să-ţi dau? Mi-a mai rămas doar paltonul, dar

sub el nu mai am nimic: sunt în pielea goală. Nu ţi-l pot da. Căciula

o vrei? (i-o întinde)



5

Tihon (se uită la ea) Hm! E cam roasă şi e găurită, chiar aici, la mijloc.

Fedia (râde) Căciulă boierească! S-a plimbat cu ea pe stradă, şi-a scos-o

în faţa mamzelelor. „Bună ziua! Ce mai faceţi?”

Tihon (i-o dă înapoi lui Borţov) Nici dacă mi-o dai de pomană, nu mi-o

trebuie. Arunc-o la gunoi!

Borţov Nu-ţi place? Atunci dă-mi pe datorie. O să mă-ntorc de la oraş cu

banii, sta-ţi-ar în gât! Hai, îndură-te, dă-mi! (tuşeşte) Te urăsc!

Tihon (dă cu pumnul în tejghea) Ce te-a apucat? Ce fel de om eşti? Un

pungaş! De ce tot vii?

Borţov Vreau să beau! Trebuie să beau! Nu eu, boala mea vrea! Pricepe

odată, omule!

Tihon Nu mă scoate din sărite! Te dau afară!

Borţov Ce să fac? (pleacă de lângă tejghea) Ce să fac? (revine)

Efimovna Te chinuie, te munceşte necuratul! Nu-l asculta, omule! El îţi

şopteşte: bea, bea! Dar tu răspunde-mi: nu beau, nu beau, nu

beau! Şi-o să te lase-n pace!Fedia În mintea ta e iadul! Îţi chiorăie maţele după vodcă, dar el nu se-

ndură să-ţi dea! Mai bine culcă-te! Stai degeaba proţăpit în mijlocul

încăperii!

Borţov (cu răutate) Ţine-ţi gura! Nu te-a-ntrebat nimeni, măgarule!

Fedia Zi-i, zi-i! Dă-i înainte, nu te opri! Am mai văzut noi de ăştia! Ăştia

de teapa ta, de se vântură pe-aici, pe drumul mare! Iar dacă mămai faci măgar, îţi cârpesc una de urli mai tare ca vijelia asta!

Măgar eşti tu, stârpitură (nimuricule)!

Nazarovna Sărmanul bătrân, poate îşi face rugăciunea de pe urmă, îşi

încredinţează sufletul Domnului, iar ei, nenorociţii îşi aruncă tot

felul de vorbe. Nesimţiţilor!

Fedia Da’ tu, baborniţo, mai ţine-ţi gura! Nu te mai stropşi la noi!

Cârciumă! Nu-i mănăstire!

Borţov Ce să fac? Cum să-l fac să înţeleagă? Cum să-l conving? (lui Tihon)

Mi-a îngheţat şi sângele-n vine. (plânge) Tihon, frăţioare!



6

Savva (geme) Aşa mă săgetează durerea-n picior, de parcă mă arde cu

fierul roşu.

Efimova Ce ai, tăicuţule?

Savva Cine plânge?

Efimova Boierul.

Savva Roagă-l să verse o lacrimă de-ndurare şi pentru mine, să ajung să

mor în Vologda. O rugăciune cu lacrimi o fi mai bine primită.

Borţov Nu mă rog eu, uncheşule! Astea nu-s lacrimi adevărate, numai

sufletul meu, el plânge. Da’ mintea ta aburită nu poate pricepe...

Toţi aveţi minţile întunecate...

Savva Da’ cele luminate pe unde-or fi?

Borţov Sunt, unchiaşule, sunt! Ele m-ar înţelege...

Savva Sigur că sunt, dragul meu! Sfinţii, ei sunt cei luminaţi! Ei

înţelegeau necazurile oamenilor, chiar dacă ei nu şi le povesteau...

Ei înţeleg totul, chiar dacă nu le vorbeşti... Se uită-n ochii tăi şi

înţeleg. Iar tu simţi cum se lasă o linişte în tine, de parcă niciodatăn-ai avut nimic. Cu mâna îţi ia necazul...

Fedia Da’ tu ce, ai văzut vreodată sfinţi?

Savva Da, frăţioare, am văzut. Pe pământul ăsta sunt mulţi păcătoşi, dar

şi din cei care-l slujesc pe Dumnezeu...

Borţov Nu mai sunt în stare să pricep nimic. (se ridică brusc) Nu mi-a mai

rămas decât instinctul. Setea (se duce la tejghea) Tihon, ia paltonulăsta! Înţelegi? (vrea să se dezbrace) Ia-l!

Tihon Da’ ce ai pe dedesubt? (îl desface puţin) Eşti gol? Nu-l scoate, nu-l

iau. Nu-mi iau pe suflet aşa un păcat.

(intră Merik)

Scena 2

Aceiaşi şi Merik



7

Borţov Bine, fie! Iau păcatul asupra mea. Eşti de acord?

Merik (scoate haina mai groasă şi rămâne în podiovka - cămaşă rusească,

trei sferturi, încreţiră în talie) Se aşază jos, pe podea. La brâu are

agăţată o secure) Unora le e frig, dar urşilor şi vagabonzilor le e

totdeauna cald. Încerci să-ţi scoţi un picior din noroi, de te trec

sudorile, când celălalt ţi se-nglodează. Vai şi-amar...

Efimovna Aşa-i. Mai plouă, tinere, mai plouă?

Merik Cu muierile (babele?) nu stau la poveşti.

(pauză)

Borţov (lui Tihon) Hai, iau păcatul asupra mea. M-ai auzit?

Tihon Da’ nu vreau nici să te-aud! Hai, du-te!

Merik E o beznă afară... ceru-i ca smoala, nu-ţi vezi nici vârful nasului...

Iar viscolul îţi biciuieşte groaznic faţa!

Fedia Pentru hoţi ca voi, e o vreme ideală. Până şi fiarele se ascund, dar

pentru voi e distracţie, nu glumă!

Merik Care din voi aţi spus asta?Fedia Eu. Uite-mă! Ce, ai orbul găinilor?

Merik Am notat. (se duce la Tihon) Bună, râtane! (botosule) Nu mă

recunoşti?

Tihon Ca să-i recunosc pe toţi beţivii care trec pe drumul mare, mi-ar

trebui zece perechi de ochi...

Merik Da’ uită-te mai bine! Tihon Ei, da, te-am recunoscut, după ochi te-am recunoscut... Andrei

Polikarpov. (îi strânge mâna)

Merik Am fost Andrei Polikarpov, acum află că sunt Egor Merik.

Tihon Cum aşa?

Merik De două luni mă cheamă aşa. Am buletin trimis de Dumnezeu.

(tunete) Nu mă sperii eu... Da’ sunt copoi pe-aici?

Tihon Ce copoi? Nişte amărâte de gâze, nişte muşte, acolo... Oameni

necăjiţi. La ora asta copoii dorm la căldurică. (tare) Oameni buni,



8

aveţi grijă de buzunare şi de haine, că-i jale! E aici un tâlhar, jaful

vă pândeşte!

Merik De bani să aibă grijă, de haine nu mă ating.

Tihon Unde te duci?

Merik În Kuban.

Tihon Aha!

Fedia În Kuban? Chiar? Locuri faine! Un ţinut pe care nici în vis nu-l poţi

vedea, nici de-ai dormi trei sute de ani în şir. Acolo viaţă! Plin de

păsări, de sălbăticiuni, iarba-i verde tot anul, oamenii sunt buni,

iar pământ, cică, e aşa de mult, că nu ştiu ce să facă cu el...

Autorităţile, mi-a spus mai deunezi un soldat, dau câte o sută de

deseatine de pământ de persoană. Ce fericire!

Merik Fericire, zici? Fericirea îţi pică pe cocoaşă, trebuie doar s-o vezi! Da’

n-o vezi! Sau o vezi când ţi-i vedea ceafa! Prostii! (se uită la cei de pe

laviţe) Parcă-i o adunătură de puşcăriaşi! Vă salut, haimanalelor!

Efimovna (lui Merik) Da’ ce ochi răi ai! În tine zace diavolul! Măi, omule, da’nu te mai holba aşa la noi!

Merik Salut, amărâţilor!

Efimovna Da’ ia-ţi odată ochii de pe noi! (îl atinge pe Savva) Savvuşka, se uită

un om rău la noi! O să ne deoache! (lui Merik) Da’-ntoarce-ţi ochii

de la noi, şarpe veninos!

Savva Nu ne face nici un rău, măicuţă! Nu te teme, nu-i îngăduieDumnezeu!

Merik Hei, vă salut, cinstiţii mei fraţi! Tăceţi? Doar nu dormiţi deja,

ursuleţilor?

Efimovna Ia nu te mai uita la noi cu privirea ta diavolească, trufaşă!

Merik Mai taci odată, zgripţuroaică! Nu cu vorbe bune am vrut eu să vă

îndulcesc soarta voastră amară! Sunteţi nişte nenorocite de muşte

îngheţate, îmi pare rău, voiam să vă spun o vorbă bună, să vă alin

necazurile, dar voi faceţi nişte mutre! Atâta bai! (se duce la Fedia)

Tu cine eşti?



9

Fedia Sunt de pe-aici, de la fabrica de cărămizi.

Merik Hai, sus!

Fedia (se ridică) Ce-i?

Merik Hai, scoală-te! Mişcă! Aici o să dorm eu!

Fedia Cum adică? Ce, e locul tău?

Merik Da, al meu!

Fedia Ei, da, că mă şi sperii!

Merik Da’ curajos mai eşti! Hai, cară-te şi nu mai pălăvrăgi, c-o să-ţi pară

rău, prostovane!

Tihon (lui Fedea) Nu te pune cu el, tinere! Lasă-l în pace!

Fedia Da’ ce drepturi ai tu aici? Ţi-ai înfipt în noi privirea ta de peşte şi

crezi că ne sperii? (îşi ia haina şi şi-o pune jos, pe podea; se culcă

şi-şi trage haina pe cap) Diavole!

Merik (îşi aşază hainele pe laviţă) Vrei să zici că n-ai văzut diavoli până ai

dat cu ochii de mine? Nu aşa arată diavolii (pune frumos securea

lângă el) Stai binişor, colea, securica mea! Tihon De unde ai ciordit securea?

Merik De unde de neunde am ciordit-o şi-acuma o port cu mine, ca

prostu’! Nu-mi vine s-o arunc şi n-am unde s-o ţin. E nevasta de

care ţi s-a acrit... Da, da! (se acoperă) Nu aşa arată diavolii, nu

aşa...

Fedia Da’ cum arată?Merik Sunt ca ceaţa, ca aburii, ca o răsuflare... Nu-i vezi!

O voce din colţ Dacă te aşezi sub o grapă (?) îi poţi vedea...

Merik E-e! Eu m-am aşezat şi (sunet pentru „n-am văzut nimic”!) n-am

văzut nimic... Muierile, ţaţele, ele scornesc tot felul de prostii Nici

draci, nici strigoi, nici alte minuni n-am văzut! Când eram mic, mă

duceam uneori noaptea, în pădure s-o văd pe muma... ei... Strigam,

strigam, o chemam, stăteam cu sufletul la gură, dar nu se arăta!

Mă duceam noaptea să văd strigoi, dar şi asta era o scorneală de



10

babe... Fiare am văzut destule, nu-i vorbă, dar draci sau fantome,

nici poveste! Prostii! Ochii noştri nu-s făcuţi să vadă aşa ceva...

O voce din colţ Nu vorbi aşa! Uneori îi poţi vedea... La noi în sat, un ţăran a tăiat

un porc şi când l-a despicat, a sărit ca ars... A...

Savva (se ridică puţin) Măi copii, nu-l mai pomeniţi atâta pe necuratul! E

păcat, dragii mei!

Merik A!... ce vobeşti, barbă căruntă!? Şchiletule! (râde) Nu trebuie să ne

ducem la cimitir să vedem... Şchiletul e chiar aici, uite-l! Şi ne face

morală. Auzi! Păcat! Nu ne luăm noi după cât de aiurea îi înţelegi tu

pe oameni. Sunteţi atât de înapoiaţi... (fumează pipă) Şi tatăl meu

era ţăran şi el ne făcea morală. Odată a furat noaptea, de la un

popă, un sac de mere, ni le-a adus nouă, dar ne-a prevenit: „Voi,

copii, să nu mâncaţi până la Crăciun, că e păcat!” Aşa şi voi! Nu-i

voie să-l pomeneşti pe necuratul, dar să te ţii de tot felul de

drăcovenii, e voie! De-o pildă, s-o luăm pe baba asta. (o arată

Efimovna) În mine l-a văzut ea pe diavol!, dar Dumnezeu ştie, decâte ori şi-o fi vândut ea sufletul diavolului, cu prostiile ei muiereşti!

Efimovna (scuipă) Pfui! Pfui! Cristos să ne păzească. (îşi acoperă ochii cu

mâinile) Savvuşka!

Tihon De ce îi sperii? Glumeşti? (vântul bate cu putere în uşă) Doamne

Iisuse Cristoase! Ce vijelie, ce potop!

Merik (se întinde) Ei, ce mi-ar mai plăcea să se deschidă uşa bătută de viscol! Cu el m-aş lua la trântă! Cu viscolul! El ar scoate uşa din

ţâţâni, dar eu aş putea arunca în aer hanul ăsta! (se ridică) Ce

plictiseală!

Nazarovna Roagă-te, blestematule! Ce te foieşti atâta?

Efimovna Dă-l încolo! Naiba să-l ia! Vezi că iar se uită la noi! (lui Merik) Ia nu

te mai zgâi la noi, om afurisit ce eşti! Ochii tăi sunt ca ai diavolului

când dă de aghiazmă.

Savva Lăsaţi-l să vă privească cât o vrea, preacucernicelor! Rugaţi-vă şi voi

şi-o să vedeţi că privirea lui n-o să vă mai facă rău!



11

Borţov Nu, nu mai pot. E peste puterile mele! (se duce la tejghea) Ascultă,

Tihon, te rog pentru ultima oară... Dă-mi măcar juma’ de pahar!

Tihon (negativ) Banii!

Borţov Dumnezeule! Ţi-am spus doar că i-am topit pe toţi! De unde să mai

iau? Şi ce, o să sărăceşti dacă-mi dai şi mie, pe datorie, un strop de

vodcă? Pentru tine un ţoi e un fleac, dar mie îmi alină suferinţele...

Fiindcă eu sufăr! Aici nu e glumă, e suferinţă, înţelege!

Tihon Asta spune-i-o cui vrei, nu mie! Roagă-i pe pelerini şi pe călători,

poate-ţi dau ei de pomană, din mila lui Cristos, da’ eu, din mila lui

nu dau decât pâine...

Borţov Da’ cere-le tu, acestor sărmani! Eu nu pot cerşi! Nu mă pot milogi!

Înţelegi? Nu pot! (dă cu pumnul în tejghea) Daţi-mi, fraţilor, de

pomană, 5 copeici! Stomacul meu cere, nu eu! Sunt bolnav!

Fedia Uite-l, cerşeşte! Apa n-o fi bună, ticălosule?

Borţov O, cum mă umilesc! Cum mă înjosesc! Nu-mi trebuie! Nimic nu-mi

mai trebuie! Am glumit.Merik Nu-ţi dă nimic Tihon. E un zgârciob! Se ştie! Stai, am eu 5 copeici, o

să bem un păhărel împreună. (se scotoceşte în buzunare) Ei, drace,

i-am rătăcit! Parcă-i aveam, dar uite că nu-s! N-ai noroc, frăţioare!

Borţov Dacă nu-mi dai de băut, fac crimă sau mă sinucid. Ce să mă fac,

Doamne? Să plec? Să plec pe zloata asta, unde văd cu ochii?

Merik Iar voi, „preacucernicelor”, nu-i faceţi morală? Tu, Tihon, nu-lgoneşti? Că doar nici cazarea nu ţi-a plătit-o! Alungă-l, fă-i vânt!

Măi, ce oameni plini de cruzime! Fără pic de milă şi de bunătate!

Piere omul, se îneacă, iar ei urlă: „Cară-te, iute, da’ îneacă-te odată,

că n-avem, vreme să ne uităm la tine! Avem treabă!” Da’ unu’ nu-i

aruncă o funie, ceva de care să se agaţe! Păi cum? Funia costă

parale!

Savva Nu judeca pe nimeni, omule!



12

Merik Da’ mai ţine-ţi gura, boşorogule! Sunteţi un neam de oameni răi!

Irozi! Vânzători de suflete! (lui Tihon) Hai, scoate-mi cismele! Da’

iute!

Tihon Ce pretenţie! (râde!) Nu zău?

Merik Hei, cu tine vorbesc. N-auzi? (pauză) Mă auzi sau nu? Ce, vorbesc

la pereţi? (se ridică)

Tihon Hai că ţi le scot!

Merik Uite, vreau eu ca tu, hrăpăreţule, să-mi tragi cismele, să-l descalţi

tu pe-un vagabond prăpădit ca mine...

Tihon Ei, hai, nu te supăra! Ţine păhărelul şi bea! Hai, bea!

Merik Oameni buni! Ia auziţi! Ce vreau eu? Să mă cinstească el cu vodcă

sau să-mi scoată cismele? Parcă ţi-am spus ce vreau, nu? Ori n-ai

auzit? Stai un pic c-o să auzi îndată! (Rumoare între cei prezenţi în

încăpere. Unii se ridică într-un cot şi-i privesc pe cei doi. Aşteptare

mută.)

Tihon Cine dracu’ mi te-a adus aici? (vine spre Merik) Te-oi fi crezând boier, nu? Bine, fie. (îi scoate cismele) Diavol afurisit!

Merik Aşa! Aşază-le frumos! Şi cară-te!

Tihon (le aşază şi se duce la tejghea) Tare-ţi mai place să te făleşti! Dacă

mai faci mult pe nebunu’ (te dai mare), te zbor din hanul ăsta!

(către Borţov) Tot tu? Iar începi?

Borţov Ştii ceva? Aş putea să-ţi dau ceva, un obiect de aur... Dacă vrei,uite...

Tihon Da’ de ce te bâlbâi? Spune clar, ce vrei?

Borţov Deşi asta e o ticăloşie şi o murdărie, din partea mea, n-am ce face!

Uite, m-am hotărât să comit şi ticăloşia asta fără seamăn. Justiţia

nu m-ar condamna pentru asta, dar... Ia-l, cu condiţia să mi-l

înapoiezi când revin din oraş, cu banii. Uite, ţi-l dau de faţă cu

martori. Domnilor, voi veţi fi martorii mei! (scoate de la piept un

medalion de aur) Iată-l! Portretul ar trebui să-l scot, dar n-am unde

să-l pun. Sunt ud tot. Ei, dar ia-l aşa, cu portret... Doar că te rog să



13

nu atingi cu degetele tale chipul ei! Te rog! Am fost aspru cu tine, de

fapt am fost un prost... te rog să mă ierţi, dar să nu atingi portretul

cu mâinile tale... Şi să nu te uiţi la chipul ei... (îi dă lui Tihon

medalionul)

Tihon (se uită – totuşi! – la medalion) Ăsta-i lucru furat! Da’ hai bea! Bine,

hai bea! (îi toarnă vodcă) Bea cât pofteşti!

Borţov Numai să nu-i atingi cu degetele chipul. (bea încet, dar e vizibil

marcat de faptul că a dat medalionul)

Tihon (deschide medalionul) Hm! O madamă! De unde l-ai ciordit?

Merik Ia arată-mi-l şi mie! (se scoală şi se duce la tejghea) Hai să-l văd!

Tihon (îi împinge mâna) Ce vrei? Uită-te, dar nu pune mâna!

Fedia (se duce şi el la Tihon) Hai, arată-mi-l şi mie! (din toate părţile se

apropie de tejghea câţiva pelerini şi călători)

Merik (ridică cu ambele mâini mâna lui Tihon care ţine medalionul, în aşa

fel ca şi cei de faţă să vadă portretul; Merik priveşte şi tace) (pauză)

Frumoasă-i, diavoliţa! Şi ce aer de aristocrată!Fedia Aer de aristocrată! Ce ten, ce ochi! Întoarce puţin mâna, că nu se

vede bine! Păr lung, până la brâu! Parcă-i viu! Numai nu vorbeşte!

(pauză)

Merik Pentru o fire slabă e sinucidere curată! Să ai pe cap una ca asta (dă

din mână), s-a zis cu tine! (se aude vocea lui Kuzma) Tîrrrr! Stai,

mârţoagă! (intră Kuzma)

Scena 3

Kuzma (intră) Cum să ocoleşti un han care-ţi răsare-n drum? N-ai cum!

Poate ziua-n amiaza mare să nici nu-l bagi în seamă, dar noaptea,

noaptea fie cât o fi de beznă, îl vezi şi de la o sută de verste. Asta,

dacă te-ajută Dumnezeu, şi ajungi! Hei! (bate cu moneda în tejghea)

Un pahar de madera autentică! Iute!



14

Fedia Ia te uită, învârtitul dracului!

Tihon Nu da din mâini, c-o să spargi ceva!

Kuzma Da’ de ce ni le-a dat Dumnezeu (mâinile), dacă nu să dăm din ele?

Da’ v-aţi topit? Oţi fi cumva de zahăr, ori sunteţi pui de curcă

plouată? V-a speriat ploaia? Măi, da sensibili mai sunteţi! (bea)

Efimovna Cum să nu te sperii, om bun, când te prinde pe drum o vreme ca

asta? Acum, slavă cerului, sunt destule gospodării şi copaci sunt

destui, te poţi adăposti pe vreme rea, da’-nainte, să te ferească

Sfântul! Puteai merge o sută de verste şi nu dădeai de-un copac sau

de vreo casă de oameni... N-auzeai o vorbă... aşa că înnoptai pe

pământul gol!

Kuzma De mult vieţuieşti pe lumea asta, maică?

Efimovna De zece ori opt, frăţioare!

Kuzma Optzeci?! Păi mai un pic şi faci suta! (se uită la Borţov) Da ăsta

cine-i? (se uită mai bine) Boierule, dumneavoastră? (Borţov îl

recunoaşte pe Kuzma şi, jenat, se duce şi se aşază pe un scaun,într-un colţ al încăperii. Semion Sergheevici! Dumneavoastră

sunteţi? O! Cum aţi ajuns în halul ăsta? Nu e un loc potrivit pentru

dumneavoastră.

Borţov Taci!

Merik Cine e?

Kuzma Un mucenic nefericit! (se duce nervos spre el) Cum? Într-un han caăsta, da’ cum se poate? Dezbrăcat! Beat! Sunt îngrozit, fraţilor!

Îngrozit! (mai încet, lui Merik) E boier, e stăpânul nostru, Semion

Sergheevici, domnul Borţov. Uite în ce hal e! Nici nu mai aduce a

om! La ce duce băutura... (bea) Eu sunt din satul unde are el moşia

Borţovka, poate aţi auzit, e la 200 de verste de-aici, în regiunea

Ergovsk. Ai mei au fost iobagi pe moşia tatălui său. Îmi pare rău de

el! Ce-a ajuns!

Merik A fost bogat?

Kuzma Oho! Foarte.



15

Merik O fi tocat averea lui tat’su?

Kuzma Nici vorbă. Aşa i-a fost soarta, dragul meu. A fost un boier mare,

bogat. (lui Tihon) Avea cai faini, frumoşi, o caleaşcă (trăsură) prima-

ntâi... Da’ acum vreo cinci ani, îmi amintesc, când a trecut râul cu

lacul la Mikişkin, a dat o rublă în loc de-un pitac. N-am timp

s-aştept restul, a spus. Ooooff!

Merik Se pare că şi-a pierdut minţile!

Kuzma Nu. Nu cred. Totul i se trage de la slăbiciunea lui. E un om slab. A

trăit în mare belşug. În primul rând însă nenorocirea i se trage de la

femei! Din cauza lor. A iubit cu patimă o doamnă – o fată de la oraş.

A devenit sclavul ei. Zicea că nu există pe lume o fată mai frumoasă

ca ea. Fata era dintr-o familie bună, nu era chiar o curvuliţă, dar

era o zvăpăiată nebunatică, s-o vezi cum dădea din şolduri, ochii

nu-i stăteau bine în cap... şi râdea, râdea mereu. Nu prea avea

multă minte... Dar boierilor astea le plac... Li se par deştepte. Noi,

ţăranii, le-am face vânt. Însă ei s-au iubit mult şi, ce să-i faci, aşai-a fost soarta. Iubirea asta i-a pus capac! Au petrecut ei o vreme cu

ceai şi zăhărel, şi ce-o fi fost mai departe, nopţile se plimbau cu

barca pe lac, cântau la pian.

Borţov Nu mai povesti, Kuzma! La ce bun? Ce le pasă lor de viaţa mea?

Kuzma Vă rog să mă iertaţi, înălţimea voastră, eu doar aşa... eu sunt un

nimeni, le spuneam doar că... dar sunt foarte tulburat... Tare maisunt tulburat. (bea) Mai toarnă-mi!

Merik (şoptit) Dar ea, ea l-a iubit?

Kuzma (începe în şoaptă, apoi tot mai tare) Cum să nu-l iubească? Doar

boierul nu e un fitecine... E iubit, mai ales cât îi zornăie bănuţii în

jeb... Mai ales că e şi bărbat bine, înalt, frumos, serios. Păi el dădea

mâna cu oameni mari, uite-aşa, cum dau eu mâna cu tine

(schiţează gestul, îi strânge mâna): bună ziua, vă salut, la revedere,

bine aţi venit! Cum se face... Odată, într-o seară, treceam prin

grădina conacului său – au o grădină mare, de câteva verste – merg



16

eu aşa, agale, când colo, iaca, ei doi stau pe-o băncuţă şi (imită

sunetul sărutului) – ţoc – ţoc! El pe ea o dată, ea pe el de două ori,

diavoliţa! El îi ia mânuţa albă, ea se înfierbântă şi-i sare de gât. „Te

iubesc, Senia!” Iar Senia, ca vrăjit, se plimbă de colo-colo, fericit şi

fălos. Era fericit, dar şi slab, foarte slab. N-avea tărie să se opună.

Dar ce generos! Mie mi-a dat bani să-mi iau un cal. Şi i-a iertat pe

toţi de datorii...

Borţov De ce le povesteşti toate astea? Oamenii ăştia n-au nici un strop de

milă. Mi se face rău când mă uit la ei.

Kozma Da’ n-am spus mai nimica, boierule! Ei m-au întrebat. De ce să nu

le povestesc? Dar dacă nu vreţi şi vă supără, nu mai zic nimic! Mă

doare-n cot de ei! (de afară se aud sunetele zurgălăilor trăsurii

poştale)

Fedia Vorbeşte mai încet, nu ţipa!

Kuzma Bine, o să vorbesc mai încet. Da’ nici nu mai am ce povesti... S-au

cununat şi gata! Atâta a fost. Mai toarnă-i lui Kuzma, că are cu ceplăti! (bea) Nu-mi place alcoolul. Doar că, după cununie, când se

aşezau la cină, ea s-a urcat într-o caleaşcă şi a fugit... (în şoaptă) A

fugit şi tot oraşul a văzut-o ţinându-se de mână cu iubitul ei – un

advocat. Şi când? În cel mai important moment... Nici s-o omori

nu-ţi venea.

Merik Da. Şi, mai departe?Kuzma Cum vezi, se chinuie. De necaz a dat în patima beţiei. El tot o mai

iubeşte. Ca să vezi! O iubeşte! Pesemne a plecat pe jos spre oraş,

după ea, s-o mai vadă. S-o vadă şi să se-ntoarcă...

(Trăsura poştei s-a oprit în faţa hanului, vizitiul intră şi i se dă de

băut.)

Tihon Azi a întârziat poştalionul. (Vizitiul plăteşte şi iese. Se aude cum

pleacă trăsura.)

O voce din colţ Pe-aşa o vreme să mai duci şi poşta! Nu e greu să jefuieşti trăsura

poştei pe-aşa o vreme!



17

Merik Am 35 de ani, dar n-am jefuit niciodată trăsura poştei! Acum a

plecat, nu mai apuc... (pauză)

Kuzma Îţi miroase cumva a ocnă?

Merik Da’ câţi tâlhari jefuiesc şi nu ajung la ocnă!? Şi chiar dacă ajung, ce

mare lucru? (cu asprime) Şi mai departe?

Kuzma La nefericitul ăsta te referi?

Merik Da’ la cine?

Kuzma Apoi, fraţilor, a venit ceva ce l-a distrus de tot: a girat pentru

cumnatul lui, la bancă, pentru vreo treizeci de mii. Porcul de

cumnat i-a luat, dar de dat înapoi nu i-a mai dat. A înapoiat el

banii, ce era să facă? Toţi 30.000. (oftează) Omul slab plăteşte

prostia cu propria suferinţă. Nevastă-sa a făcut copii cu amantul,

cu advocatul, cumnatul şi-a cumpărat o moşie la Poltava, iar omul

nostru hălăduieşte pe la cârciumi prăpădite, prin hanuri ca ăsta...

şi se jeluieşte oricărui ţărănoi: „Mi-am pierdut încrederea, fraţilor!”

Nu mai pot avea încredere în nimeni! Om slab, ce mai! Asta-ilaşitate! Mulţi oameni au necazuri de le seacă sufletul, dar nu toţi

se apucă să bea, nu? Uite, starostele nostru... Nevastă-sa se ţine cu

învăţătorul, beau amândoi pe banii soţului... iar el îşi vede de

treabă. Şi râde. E drept că e cam jigărit, dar...

Tihon Care cum! Unora le dă putere Dumnezeu.

Kuzma Da, şi puterea asta nu-i la fel... Cât îţi datorez? (plăteşte) Păstreazărestul! Noapte bună, somn uşor! E timpul să plec! M-aşteaptă

moaşa s-o duc la spital, că naşte doamna noastră...

Tihon (după o pauză) Ei, tu! Cum te numeşti? Hai, amărâtule, bea!

Borţov (se apropie cu paşi nesiguri de tejghea, bea) Asta-nseamnă că-ţi

datorez două păhărele!

Tihon Dă-o-ncolo de datorie! Bea şi gata! Îneacă-ţi amarul în vodcă!

Fedia Bea, boierule şi din partea mea (pune banii pe tejghea). Dacă bei,

mori, dacă nu bei, tot mori! Fără vodcă e bine, dar cu vodcă zbori,



18

Dumnezeule, zbori, nu alta... Când bei, parcă nici amarul nu-i

aşa... amar! Arde-o!

Borţov Chiar că arde!

Merik Dă-l încoa! (ia medalionul de la Tihon şi se uită la portret) Hm! Cum

adică? A fugit cu amantul în noaptea nunţii!

O voce din colţ Mai dă-i, Tişa, un păhărel şi din partea mea.

Merik (trânteşte medalionul pe podea) Blestemata! (se duce la locul lui şi

se întoarce cu faţa la perete) (rumoare)

Borţov Da’ ce se petrece? (ridică medalionul) Cum îndrăzneşti, porcule! Cu

ce drept faci asta? Te omor, ţărănoi nemernic!

Tihon Nu te supăra, boierule, nu s-a spart, că nu-i de sticlă! Hai bea şi

du-te la culcare! (îi toarnă) Am trăncănit destul, e timpul să închid.

(se duce şi încuie uşa care dă în exterior)

Borţov (bea) Cum îndrăzneşte? Imbecilul! (lui Merik) Eşti un prost! Auzi?

Un măgar prost!

Savva Măi oameni buni! Da’ mai puneţi stavilă limbii! Ce atâta larmă?Lăsaţi-ne să dormim!

Tihon Culcaţi-vă, da, da, culcaţi-vă! Ajunge! (se duce la tejghea şi închide

sertarul cu banii încasaţi) E timpul să mai şi dormim.

Fedia Aşa-i, e timpul! (se ridică) Somn uşor, fraţilor!

Merik (se ridică şi aşază cojocul pe o laviţă. Hai, boierule, culcă-te!

Tihon Şi tu unde te culci?Merik Unde s-o nimeri! Poate jos, pe podea! (îşi pune cojocul pe o laviţă)

Mie mi-e totuna (pune securea lângă el) Lui îi e mai greu, pe jos, că

e obişnuit în puf!

Tihon (lui Borţov) Întinde-te, înălţimea ta! Nu te mai tot uita la medalion!

(stinge lumina) Lasă-l naibii!

Borţov (se clatină) Unde să mă culc)

Tihon Pe locul vagabondului. Ai auzit? Ţi l-a cedat.

Borţov (se duce la locul arătat) Da’ ce m-am îmbătat!! Să mă culc? Aici?

Tihon Aici, aici! Nu te teme, culcă-te! (el se întinde pe tejghea)



19

Borţov (se culcă) Eu... sunt beat. Se-nvârteşte casa cu mine. (deschide

medalionul) N-ai un chibrit? (o lumânare) (pauză) Tu, Maşa, tu! Ce

fiinţă ciudată mai eşti! Mă priveşti din ramă şi-mi zâmbeşti! (râde)

Acuma sunt beat. Ce, poţi tu să-i zâmbeşti unui om beat? Cum zice

Sciastliveţ: „iubeşte-l, nu ţine seama că-i beţiv!”

Fedia Vai, vai, cum mai urlă viscolul. Groaznic!

Borţov (râde) Oh, oh, şmecheriţo! Uite-o cum se-nvârteşte, că nu reuşesc

s-o prind.

Merik Aiurează. Se uită la portret. (râde) Oameni învăţaţi au inventat tot

felul de maşinării şi de medicamente, dar nu s-a găsit un om atât

de inteligent care să descopere un leac pentru vindecarea de sexul

feminin. Vindecă tot felul de boli, dar n-au dat de capăt bolii

cauzate de femei, iar acestea distrug omenirea mai rău ca toate

bolile la un loc... Soacra îi face zile fripte norei, nora îl înşală pe

soţ... şi asta nu se termină niciodată.

Tihon Ăstuia nu i-a mers cu muierile şi acuma uite-l cum trăncăneşte!Merik Las’ că nu doar eu... De când e lumea lume, bărbaţii se plâng. Nu

degeaba, în cântecele noastre vechi şi-n poveşti, femeia şi dracul

sunt puşi în aceeaşi oală... Nu degeaba! Chiar dacă nu e sută la

sută aşa... (pauză) Boierul a ajuns ce-a ajuns din cauza prostiei lui,

iar eu că-s prea mintos... că doar nu din cauza părinţilor am ajuns

un vagabond...Fedia Poate din cauza unei femei?!

Merik Exact ca boierul. Umblam ca fermecat (vrăjit), fălindu-mă zi şi

noapte cu fericirea mea, dar a venit clipa când am deschis ochii.

N-a fost din partea ei decât o mare minciună.

Fedia Şi ce i-ai făcut?

Merik Nu-i treaba ta... (pauză) Poate crezi c-am omorât-o? N-am eu suflet

să fac aşa ceva. Nu numai că n-am omorât-o, dar am şi jelit-o! Să

trăieşti şi să fii fericită, i-am spus. Te-am iubit ca pe ochii din cap,

dar să nu-mi mai ieşi în cale, şerpoaico! (se aud bătăi în uşă)



20

Tihon Cine dracu’ mai vine la ora asta? Cine e? (bătaie în uşă) Cine bate?

(bătaie în uşă) Cine bate? Pleacă, auzi! Am închis.

Vocea de după uşă Îndură-te şi dă-mi drumul, Tihon. Mi s-a rupt arcul trăsurii şi

ne-am împotmolit. Te rog, tăicuţule, ajută-mă! Îmi trebuie o

frânghie s-o scot cumva...

Tihon Pe cine ai în trăsură?

Vocea de afară O doamnă moşiereasă, o duc de la oraş la Varsonofievo. Mai avem

cinci verste. Nu mă lăsaţi! Ajutaţi-mă!

Tihon Du-te şi spune-i doamnei că-i cer zece ruble, şi vă dau şi frânghie

şi-i repar şi arcul.

Vocea de afară Zece ruble? Eşti nebun? Profiţi de necazul nostru, câinosule!

Tihon Da’ ştii să vorbeşti! Dacă nu vrei, cară-te!

Vocea de afară Aşteaptă un pic! (pauză) Doamna a spus: bine!

Tihon Atunci, hai! (Îi deschide uşa. Intră vizitiul.)

Scena 4

Ceilalţi şi vizitiul

Vizitiul Vă salut, oameni buni! (lui Tihon) Hai, dă-mi frânghia! Da’ repede!

Care vine să m-ajute? Fac cinste cu un ceai.

Tihon Un ceai? Ce să zic? Lasă-i să doarmă, ne descurcăm noi!

Vizitiul Pfui! Uite cum m-am murdărit! Ger, noroi, mizerie... Te-aş ruga ocămăruţă pentru doamna, să se-ncălzească un pic. În trăsura

împotmolită nu poate să rămână.

Tihon Cămăruţă! De unde? Să vină aici să se-ncălzească, îi facem un

locşor. (se duce lângă Borţov) Hai, sus! Fă-i loc! Treci pe podea până

se-ncălzeşte doamna! Poftiţi, stimată Doamnă! Aşezaţi-vă aici! (îi

face semn, unde) (Borţov se ridică, dar rămâne acolo) Iată, v-am

făcut loc! (vizitiul iese)



21

Fedia Na, că ne picară şi musafiri! Ce glumă proastă! N-o să-nchidem

ochii pân’ la ziuă!

Tihon Îmi pare rău că nu i-am cerut 15 ruble, că mi i-ar fi dat. (se opreşte

în faţa uşii într-o poziţie de aşteptare) Vă rog să nu-njuraţi, fiţi

atenţi cum vă purtaţi!

(intră Maria Egorovna, urmată de vizitiu)

Scena 5

Aceiaşi şi Maria Egorovna

Tihon (se înclină) Iertaţi-ne, stimată doamnă, odaia asta e tare modestă,

dar asta e...

Maria Egorovna Da’ nu văd nimic. Unde să mă aşez?

Tihon Aici, stimată doamnă! (o conduce la locul pregătit, chiar lângă

Borţov) N-am camere separate, vă rog să mă iertaţi, dar oamenii

de-aici sunt pelerini, liniştiţi, cumsecade, să n-aveţi nici o frică!

Maria Egorovna (se aşază) Dar ce duhoare îngrozitoare! Măcar deschideţi puţin uşa!

Tihon (se duce şi-o deschide) Am înţeles.

Merik Noi tremurăm de frig şi ăsta deschide uşa! (se scoală şi o închide) Ia

te uită! Vine şi dă porunci! (se culcă la loc)

Tihon Iertaţi-l, stimată Doamnă! Ăsta e un prostănac, unul certat cu

legea! Dar nu vă temeţi, nu vă face rău! Iertaţi-mă, doamnă, pentru10 ruble nu sunt de acord să... Vă rog să-mi daţi 15...

Maria Egorovna Bine, bine, dar dă-i zor...

Tihon Într-o clipă totul e gata! (ia o frânghie de după tejghea) O clipă!

(pauză)

Borţov (o priveşte) Marie! Maşa!

Maria Egorovna (se uită la el) Ce vrei?

Borţov Marie, tu eşti? De unde vii? Unde te duci?



22

Maria Egorovna (îl recunoaşte, dar se preface că nu ştie cine e, fuge spre mijlocul

încăperii, Borţov se duce după ea)

Borţov Marie, sunt eu! Eu! Soţia mea, draga mea Marie! Unde sunt?

Aprindeţi lumina, oameni buni!

Maria Egorovna Du-te de-aici! Pleacă! Minţi, minţi, nu eşti tu! Nu se poate! (îşi

acoperă faţa cu mâinile, nu-i vine să creadă, e stupefiată) Nu e

adevărat, nu eşti tu, ce prostie!

Borţov Uite-mă, Marie, după mişcări, după voce! Nu mă recunoşti? Sunt

eu. Acum m-am îmbătat, mi se-nvârteşte capul, sunt ameţit... O,

Doamne! Stai, stai, că nu pricep nimic! (strigă) Soţia mea! (cade în

genunchi şi plânge în hohote) (oamenii, o parte din ei, se apropie

încet-încet de ei)

Maria Egorovna Nu vă apropiaţi! (vizitiului) Hai, Denis, să plecăm! Imediat! Nu mai

stau aici nici o clipă!

Merik (o priveşte atent) Portretul! Ea e! Chiar ea! (o prinde de mână) Hei,

oameni buni! E nevasta boierului.Maria Egorovna Pleacă de-aici, ţărănoiule! (încearcă să-şi elibereze mâna) Denis! Ce

stai şi te uiţi? Ăsta e un cuib de tâlhari! Dar ce, vă-nchipuiţi că mi-e

frică de voi?! Nu mi-e frică! (lui Merik) Dă-te la o parte! Lasă-mi

mâna!

Merik Stai, acum ţi-o las! Doar să-mi spui un singur cuvânt! Unul singur,

să înţeleg şi eu! Stai! (se întoarce spre Tihon şi Denis) Vă rog să nu vă apropiaţi! Staţi o clipă! (îşi loveşte fruntea cu palma) Nu pot, nu,

nu pot, n-am destulă minte, uite, nu-mi găsesc cuvintele... da’ până

nu-mi răspunzi, nu te las!

Maria Egorovna (îşi trage mâna cu forţa) Du-te de-aici, beţivule! Hai, Denis! (se duce

spre uşă)

Merik (îi taie calea) Dar uită-te la el! Aruncă-i măcar o privire! Spune-i

măcar un cuvinţel de mângâiere! Te implor, ca pe Dumnezeu te rog!

Maria Egorovna Scăpaţi-mă de nebunul ăsta!

Merik Atunci o să plăteşti, blestemato! (ridică toporul ameninţător)



23

(Emoţie intensă, agitaţie, ţipete de groază, Savva se interpune între

Merik şi Maria Egorovna. Denis îl trage cu putere din raza Mariei,

târând-o afară. Toţi sunt înmărmuriţi.) (pauză lungă)

Borţov (dă din mâini) Marie! Marie! Unde eşti, Marie?

Nazarovna O, Doamne! O, Doamne! Îmi rupeţi sufletul, ucigaşilor! Ce noapte

blestemată!

Merik (ridică mâna cu securea) Am ucis-o sau nu?

Tihon Mulţumeşte lui Dumnezeu! Ai scăpat de ocnă!

Merik Cum? N-am omorât-o? (se duce la culcuş) N-a vrut soarta să piară

de securea mea furată! (plânge) Păcat! Sunt amărât. Tare amărât!

Compătiţi-mă, oameni buni! Dispreţuiţi-mă, oameni buni, o merit!

Merit dispreţul vostru!

Sfârşit

text cehov la drumul mare

Documents