sofieTEST1: Obiectul, problematica si metoda fd

Definiţi obiectul de studiu al filozofiei dreptului, aspectele, problemele fundamentale şi funcţiile ei. Filosofia dreptului, după cum rezultă şi din numele său, este disciplina preocupatăde studierea dreptului. Dreptul, însă, este studiat şi de ştiinţele juridice speciale, fiecare dintre acestea examinând dreptul din punctul de vedere al înţelegerii lor specifice şi a procedeelor de studiere aobiectului dat, de pe pozţiile deosebite ale obiectului lor de studiu.Prin cuvântul obiect se are în vedere ceea ce încă urmează a fi studiat şi înţeles, iar prin conceptul deobiect de studiu al ştiinţei – deja o înţelegere oarecare teoretică(ştiinţifică) a obiectului, forma sa cognitivă-semantică de exprimare (legea sau principiul), o anumită concepţie a înţelegerii şi reprezentării lui. Ca ştiinţă teoretică generală, filosofia dreptului studiază dreptul în esenţa sa universală , spre deosebire de ştiinţele juridice speciale care studiază dreptul în natura şi caracterele lui particulare. Nici o ştiinţă juridicăspecială nu poate explica ce este dreptul în general , ce are eluniversal, precizînd doar ce este dreptul la un anumit popor ,într-un anumit moment dat .Problematica filosofiei dreptului:1.Care sunt conditii le de justificare a dreptului-calea axiologiei juridice2.Care sunt conditiile de valabilitate a categoriilor juridice-calea epistemologiei juridice.3.Care sunt conditiile de adeverire a omului prin dreptul pozitiv-calea ontologiei juridice.

In ceea ce priveşte funcţiile filosofiei dreptului, ele sunt cele caracteristice tuturor ştiinţelor, şi anume: informativă, cognitivă,educativă etc. In afară de acestea, filosofia dreptului are ca principaleurmătoarele funcţii: funcţia conceptuală şi funcţia metodologică Funcţia conceptual a filosofiei dreptului constă in aceea că eainarmează oamenii cu cunoştinţe generale despre drept, despre principiile realităţii juridice. Reprezentand atitudinea omului faţă deexistenţa juridică, viziunile lui asupra scopului şi sensului vieţii, asupralegăturii dintre interesele şi necesităţile lui şi sistemul de drept generalsocial, filosofia dreptului stă la baza orientării sociale, a activităţiioamenilor, a atitudinii lor faţă de fenomenele juridice ale vieţii sociale.Astfel, datorită faptului că filosofia dreptului are un obiect de studiuraportat la intreaga realitate juridică, ea oferă o concepţie de ansambluasupra lumii juridice in care işi găseşte realizarea dialogul permanentdintre om şi lume. Funcţia metodologică a filosofiei dreptului constă in aceea că datorităobiectului ei de studiu, ea contribuie la elaborarea unor noi procedee şimetode de lămurire, studiere şi transformare a realităţii juridice.Metodele generale de activitate, scopurile şi idealurile elaborate şi promovate de filosofia dreptului in măsură egală se referă şi la activitateaştiinţifică. Deaceea, filosofia dreptului se manifestă ca metodologiegenerală pentru ştiinţele juridice speciale, pe care le ajută să-şiorganizeze şi sistematizeze propriile sisteme de cunoştinţe. In concluzie, trebuie să menţionăm că necătand la faptul că filosofiadreptului este o disciplină teoretică şi abstractă, ea are şi o importanta funcţie practică – propune şi pregăteşte recunoaşterea pozitivă a idealului juridic.

Elucidaţi arsenalul metodologic al filozofiei dreptului. Ca ramură a filosofiei, Filosofia dreptului se supune exigenţelor metodologice aleacesteia. Având, însă, un obiect distinct de cercetare, dreptul, căruia îi sunt propriianumite disponibilităţi de cercetare, Filosofia dreptului este mai sensibilă la un anumitunivers metodologic şi mai opacă la altele. Filosofia dreptului se serveste de ambele perechi de metode caracteristice si filosofiei si anume:inductia –deductia; analiza-sinteza. In cercetarea logica a dreptului domina deductia, adica se face o analiza rationala, fiindca trebuie sa se cerceteze conditiile care determina posibilitatea dreptului si a cunoasterii sale.Prin analiza logica trebuie sa se gaseasca un criteriu innascut in spiritual nostru astfel ca experienta sa insemne ajutor dar nu baza cercetarii.Pe cind in cercetarea fenomenologica a dreptului domina inductia.Iar in cercetarea idealului dreptului de asemenea deductia.In a doua cercetare unde este vorba de observarea evolutiei istorice adica de fenomenologia dreptului prevaleaza inductia.Aici se aduna faptele se examineaza institutiile juridice positive ale diferitor popoare :se indeplineste o cercetare empirica.Metoda inductive se subimparte in metoda genetic care studiaza originile sic ea comparativa care confrunta diverse sisteme juridice.Prima

pentru a dobindi o cunoastere integrala a evolutiei dreptului ; a doua pentru ca dreptul unui anumit popor prezinta totdeauna caractere unilaterale. În perspectivă istorică, evoluţia Filosofiei dreptului nu ar fi fost posibilă fărăinovaţiile metodologice ale lui Socrate, Platon, Toma d’Aquino, Kant, Hegel ş.a. Toma d’Aquino, împreună cu întreagafilosofie medievală descoperă esenţa divină a dreptului, prin metoda transcendentală defactură religioasă, în timp ce Kant foloseşte aceeaşi metodă, dar de factură laică,coborând transcendenţa din cer, în spiritul uman şi conturând, astfel, ideea de dreptsubiectiv, în opoziţie cu cel obiectiv. Logicismul filosofic, precum şi curentele ce i-auurmat, îndeosebi Analiza logică a limbajului au făcut posibilă dezvăluirea valenţelor conceptuale ale noţiunii dreptului, în timp ce Filosofia vieţii, Existenţialismul şi Filosofia post-modernă a omului, exacerbând tema unicităţii fiinţei umane şi a totalităţii catrăsătură a existenţei, au deschis calea unei adevărate filosofii a “Drepturilor omului”, ceamai vehiculată temă contemporană de Filosofie politică şi juridică. Hermeneutica, deşi ometodă târzie a filosofiei, operantă iniţial mai ales în istorie şi antropologie, aduce cu sine importante avantaje pentru Filosofia dreptului, îndeosebi în cercetarea esenţei şi cauzalităţii unor fenomene istorice de drept.

3.Apreciaţi rolul şi însemnătatea filozofiei dreptului, coraportul ei cu alte ştiinţe juridice. Studiind dreptul in esenţa sa universală, filosofia dreptului incepe de unde se sfarşeşte ştiinţa dreptului, căreia de altfel, ii dă temeiurile şi noţiunile fundamentale. Filosofia dreptului este strâns legată de alte ştiinţe. Giorgio delVecchio enumeră opt ştiinţe înrudite cu Filosofia dreptului: Jurisprudenţa,Filosofia teoretică, Psihologia, Filosofia practică, Sociologia, Demografia şiStatistica, Economia politică şi Ştiinţa politică. Cea mai interesantă şi, totodată, cea mai durabilă relaţie este cea dintre Filosofia dreptului şi Jurisprudenţă (Dreptul pozitiv) . Dacă Filosofia dreptului studiază dreptul în esenţa sa universală, Jurisprudenţa studiază aspectele particulare ale dreptului: domeniile aplicării dreptului, diferitele sisteme de drept, practica juridică etc. Fiecare dintre cele două domenii decercetare este bază de plecare pentru cercetarea propriului domeniu.La polul opus se situează relaţia cu Filosofia teoretică. Aceasta oferăFilosofiei dreptului universul conceptual propriu filosofiei, precum şi ometodologie specifică de cercetare. Putem aprecia, deci, că Filosofiadreptului este o aplicaţie a filosofiei, în genere, în timp ce Jurisprudenţa esteo aplicaţie a Filosofiei dreptului. Importante relaţii există între Filosofia dreptului şi celelalte ştiinţeenumerate. Astfel, Psihologia, îndeosebi prin componenta ei socială oferăexplicaţii ale comportamentelor de grup utile înţelegerii conceptelor derivateale dreptului, Filosofia practică, prin cealaltă componentă a sa, etica, oferăexplicaţii pertinente asupra relaţiilor dintre normativitatea juridică şi ceamorală, sociologia este ştiinţa care oferă cadrul experimental al elaborărilor teoretice din domeniul Filosofiei dreptului, Demografia şi Statistica oferăinformaţii despre mişcarea grupurilor umane, utile în cercetarea originii normelor şi comportamentelor juridice, iar Economia politică şi Ştiinţa politică oferă Filosofiei politice explicaţii asupra cadrului economic şi politic, instituţional în care se derulează fenomenul dreptului. Filosofia dreptului este o disciplină filosofică, specie a filosofiei practice. Ea nu se confundă cu ştiinţa dreptului. Dacă Filosofia dreptului esteteoria dreptului natural, obiectiv, aşa cum se instituie el pe baza înţelegeriiesenţei fiinţei umane şi a colectivităţilor sociale, ştiinţa dreptului este teoriadreptului pozitiv, subiectiv, aşa cum este el conceput de către sistemulinstituţional al unei organizări statale determinate şi pe baza unei doctrine juridice asumate. Test 2:Scoala sofistilor

Prezentaţi principalele idei politico - juridice ale sofiştilor.Sofistii erau cei ce sutineau ca in plan uman totul este relativ.Ei considerau ca legile ca si obiceiurile sunt supuse schimbarii si deci sunt relative.Sofistii concepeau individul uman ca masura a tuturor lucrurilor.Odata cu sofistii se evidentiaza conflictul dintre cetate si individ.Este pentru prima oara cind individul iese in prim plan.Daca legile sunt relative inseamna ca ele sunt create de oameni, omul fiind si in aceasta situatie masura

lor.Combatind absolutismul si investind incredere in individ, individualismul sofistilor

presupune democratia, asa cum democratia presupune libertate individuala.Sofistii au distins

între dreptul pozitiv(stabilit de cetate)si dreptul natural (ca drept nescris, conform naturii umane) si au sustinut ca dreptul pozitiv trebuie sa se întemeieze pe cel natural.

Determinaţi semnificaţia expresiei „relativismul gnoseologic al sofiştilor.” Sofiștii sunt întemeietorii discursurilor politico-juridice. “În domeniul gnoseologii(cunoașterii, cercetării), sofiștii adoptau o poziție individualistă, fapt pentru care se vorbește “relativismul gnoseologic al sofiștilor”, potrivit căruia orice om deține o înțelegere proprie a lucrurilor și cunoașterea acestora. Această înțelegere are un caracter dinamic, în permanentă schimbare. Unul și același om poate lua, pentru perioade diferite de timp, poziții diferite(chiar contrare) cu privire la aceeași problemă.Această atitudine gnoseologică presupune inexistența unei adevărate științe, obiective și universale, pot exista numai păreri(poziție cunoscută sub denumirea “scepticismul sofiștilor în domeniul cunoașterii”). Chiar dacă sofiștii au introdus raționalismul în gnoseologie, pentru ei cunoașterea nu era decât ceva profitabil. Ei își petreceau timpul călătorind prin orașe și oferind serviciile lor pe un preț stabilit. Serviciile ce le ofereau erau folosirea capacităților lor de a convinge, de a pune la îndoială orice lucru, chiar și un adevăr de partea căruia erau ei. Ei organizau dezbateri și asigurau victoria celora care plăteau mai bine,

chiar dacă era evident că minciuna cîștigă.Sofistii afirmau ca fiecare om are un mod propiu de a vedea si a cunoaste lucrurile, de unde urma ca nu poate exista o adevarata stiinta obiectivasi universal valabila, ci numai opinii individuale.Cunoasterea este simpla opinie ce apartine fiecarui individ, acesata neputind sa se ridice la universalitate.

Evaluaţi importanţa şcolii sofiştilor pentru doctrinele politice şi de drept. Odata cu sofistii se produce o adevarata revolutie intelectualapentru ca in aceasta perioada se pun cu adevarat bazele inlocuirii cauzelor divine cu cele naturale.Una din caracteristicile esentiale ale curentului sofist consta in faptul ca relativizarea, scoate in prim plan individul uman, acesta fiind „masura tuturor lucrurilor”.A sustine primatul individualitatii corespunde unei activitati subversive care putea atrage din partea cetatii grave sanctiuni. De aceea se considera ca sofistii au fost initiatorii iluminismului grec .Sofismul a fost o perioada de tranzactie de la filosofia presocraticilor spre o filosofie matura care a atins culmile odata cu Socrate, Platon si Aristotel.Sofistii au fost cei ce au combatut absolutismul si au investit incredere in individ, iar individualismu sofistilor presupune democratie asa cum democratia presupune libertate individuala. Principalul merit al sofiştilor este acela de a fi intuit valoarea şi importanţa omului în Univers, motiv pentru care au îndreptat filosofia asupra condiţiei umane. Sofistii sunt cei ce produc o ruptura intre etica si politica, pentru ei legea nu avea nici o influenta asupra naturii individului si nu este capabila sa faca din acesta un cetatean bun si corect.Legea nu are alt rol decit sa faca posibila viata in societate a indivizilor.Calitatea lor etica nu are nici o importanta.

TEST 3: Socrate

1.1.Prezentaţi ideile politico – juridice a lui Socrate în raport cu ideile sofiştilor. Socrate nu accepta predarea contra unei remuneratii, si de asemenea el nu era de acor cu relativizarea tuturor conceptelor pe care le punea in practica sofistii.Socrate promova ideile conform carora era necesara o supunere absoluta fata de regulile cetatii, pe cind sofistii scoteau in prim plan individul uman.Socrate ii ajuta pe oameni sa ajunga la adevar, pe cind sofistii practicau inseleciunea.Dar totusi atit sofistii cit sisocrate prin

metode diferite si adeseori contradictictorii au revolutionat gindirea greaca prin concentrarea atentiei pe individualitatea umana.

1.2.Explicaţi semnificaţia maximei lui Socrate „Eu ştiu că nu ştiu nimic” Individualismul socratic se intemeiaza pe adevar, care porneste de la acel:cunoastete pe tine insuti nimi prea mult”.Aceasta cunoastere este individuala si semnifica intoarcerea privirii din exterior spre interioritate spre ceea ce inseamna cu adevarat fiinta umana.Cunoasterea de sine este renuntarea la egoism pentru a te descoperi intrun plan superior.Aceasta este semnificatia afirmatiei frecvente a lui socrate cum ca singurul lucru pe care il stiu este ca nu stiu nimic”.Aceasta maxima semnifica punerea in discutie a noastra si a valorilor ce ne guverneaza propria viata.A te indoi de tine insuti este calea spre adevar.Adevarata problema nu este deci de a sti un lucru sau altul ci de a fi intro maniera sau alta. Din maxima lui Socrate deriva scepticismul sau in ceea ce priveste actul cunoasterii. Socrate aduce in discutie o problema importanta, anume aceea a posibilitatilor noastre de cunoastere si spun pentru prima data raspicat ca noi nu putem sa cunoastem totul, ca posibilitatile noastre de cunoastere sunt limitate si ca nu trebuie prin urmare sa ne intindem cu cunoasterea dincolo de ceea ce nu putem cunoaste.Universul este mult prea cuprinzator decit ceea ce poate cuprinde ochiul uman si nu totul poate fi explicat.Prin aceasta maxima Socrate ajunse la simpla concluzie- ca numai zeii poseda intelepciune iar in fata acestora oamenii nu sunt altceva decit niste marunte creaturi fara darul intelepciunii.Dar din aceleasi motive suntem capabili de iubire si putem aspira la intelepciune.

1.3.Analizaţi raportul lege – cetăţean pornind de la ideile politico – juridice a lui Socrate. Lui Socrate ii apartine fraza:”o lege nedreapta este tot o lege”.Socrate ca si urmasii sai promovau ideile conform carora era necesara o supunere absoluta fata de regulile cetatii. Justiţia, ca criteriu de manifestare a legalităţii, este identică. Ceea ce este just, este şi legal, acest raport existent fiind caracteristic atît legilor scrise, cît şi celor nescrise, de natură divină2.Printr-o astfel de manifestare de respect, Socrate îşi afirmă credinţa sa într-o justiţie superioară, pentru valabilitatea căreia nu este nevoie de o sancţiune pozitivă. Pentru a nu încălca această justiţie cetăţeanul trebuie să se supună chiar şi legilor rele, ca să nu-1 încurajeze pe cetăţeanul rău să le violeze pe cele bune.Atit dreptul cit si statul sunt bazate pe o conventie, iar nerespectarea unei legi ar duce la darimarea atit a dreptului cit si a statului.

TEST 4: Platon

1.1.Prezentaţi principalele concepţii politico – juridice ale lui Platon pe baza dialogurilor „Despre stat” (Republica) şi „Despre legi”In conceptia lui Platon educarea indivizilor umani are un mare rol in bunul mers al societatii si in organizarea de stat.Numai prin educatie poate fi instaurata dreptatea in stat.Numai in felul acesta omul va alege acea forma de organizare a statului care ii va asigura in cel mai mare grad libertatea.In conceptia lui Platon un filosof trebuie sa conduca statul, deoarece doar el poate aduce individul la lumina adevarului.Bazindu-se pe oameni cu caractere puternice statul va fi puternic si va asigura fericirea tuturor, pentru ca statul imprumuta de la oameni caracterul acestora.Pentru ca un stat sa fie drept si deosebit trebuie ca cetatenii sai sa fie educati in spiritul dreptatii, singurul care poate inalta cetatea la ideea de Bine.Platon distinge urmatoarele forme de guvernamint:Timocratia,Oligarhia,Democratie,Tiranie. Platon spune ca cel mai bun stat este staul unde toti sunt egali, si toate bunurile sunt comune.Individul trebuie sa se supuna autoritatii statului, legii.

1.2.Analizaţi raportul dintre organismul individual şi organismul social la Platon.Pentru a fi mai sigur în posibilitatea edificării unei cetăţi ideale, Platon a schiţat cu grijă o paralelă între stat şi individ. Orice individ posedă trei facultăţi: raţiunea care domină, curajul care acţionează şi sentimentul care se supune. Tot

aşa şi în stat se disting trei clase: a înţelepţilor (destinată să domine); a luptătorilor (care trebuie să apere organismul social); a meşteşugarilor şi agricultorilor (care trebuie să-i întreţină). Una dintre ideile centrale ale dialogului Republica, prin care Platon explică fenomenele politice, este analogia de esenţă între sufletul individual şi sufletul cetăţii, altfel spus între “constituţia” interioară a sufletului individual şi constituţia statului, ce apare ca un fel de mare suflet colectiv. Dreptatea interioară produce, aşadar, dreptate exterioară; justiţia, dreptatea trebuie să fie inerentă interiorităţii omului.Societatea este inchipuita de Platon a fi analoga cu un organism, in speta cu organismuluman. Platon crede ca trasaturile psihologice ale individului se regasesc in anumite grupurisociale, ca in fata vietii grupurile sociale reactioneaza in mod asemanator cu individul, ca cel ce cunoaste psihologia individuala poseda implicit cunostintele necesare organizarii politice a societatii.1.3.Exprimaţi-vă atitudinea faţă de conceptul statului ideal formulat de Platon. Argumentaţi. Platon descrie in opera sa Republica forma ideala de stat.Platon spune ca rostul de a fi a Statului Ideal este

acela de a infaptui Principiile Binelui si Dreptatii. Acest stat se bazează pe cele trei caste numite mai sus: conducătorii (filozofii), militarii şi gardienii, agricultorii şi meseriaşii. Fiecare trebuie să-şi îndeplinească stric funcţiile sale în dependenţă de capacităţile proprii. Conduc cu ţara oamenii deştepţi, filozofii, militarii asigură ordinea publică, iar ceilalţi produc bunurile materiale. Mai aproape de statul ideal este republica aristocratică.Statul ideal se va baza pe o astfle de educatie care sa sesizeze prin gindire dreptatea, frumosul si

binele.O cetate este buna in masura in care individual umanprimeste o educatie corespunzatoare.In statul ideal nu este nevoie de legi deoarece legea este inscrisa in sufletul fiecaruia.

TEST 5: Aristotel1.1Prezentaţi concepţiile lui Aristotel referitor la apariţia, esenţa şi forma statului. Baza oganizarii statale este Constitutia care izvoraste din natura sociala a omului.Se sustine ca statul a aparut din cauza insuficientei de sine a individului uman.La Aristotel statul este anterior individului, aceasta idee sprijininduse pe faptul ca intregul este anterior partii.Statul fiind asimilat unui organism complet este anterior individului uman care nu este decit o parte a acestui organism.Astfel la inceput dupa Aristotel a fost casatoria si sclavia din care ia fiinta casa locul in care locuieste familia.Din comunitatea mai multor case apare satul iar comunitatea formata din mai multe comune este statul complet.Constitutia este cea ce determina in stat organizarea sistematica a tuturor puterilor dar mai ales a puterii suverane iar suveranul cetatii in toate locurile este guvernamintul.dupa Aristotel exista 3 forme de stat:regalitatea, aristocratia si republica.1.2. Clasificaţi justiţia după Aristotel şi caracterizaţi categoriile acesteia. Raportul dintre poliltică şi etică Aristotel ni-1 dezvăluie în abordarea sa cu privire la problema justiţiei. Justiţia, în concepţia lui, îşi are sursa în virtute şi este orientată în folosul altuia, al societăţii întregi. Justiţia şi virtutea sînt identice ca esenţă, însă, după manifestările lor, ele, în parte, se deosebesc: justiţia se manifestă în raport cu alţii, iar virtutea este o calitate deosebită a sufletului11.Principiul justiţiei este egalitatea aplicată în diferite feluri. Astfel, Aristotel distinge două specii de justiţie: distributivă şi corectivă.Justiţia distributivă (calitativă) exprimă relaţiile dintre colectivele de indivizi în baza ideii de proporţionalitate. Ea este distinsă de Aristotel ca proporţie geometrică, aplicată la repartizarea onorurilor, bunurilor şi are destinaţia de a urmări ca fiecare să primească după merit.Justiţia corectivă (cantitativă), spre deosebire de cea distributivă, ordonează raporturile de schimburi reciproce. Principiul egalităţii, în acest caz, se aplică într-o formulă deosebită de cea menţionată, referindu-se doar la măsurarea, în mod impersonal, a daunei şi cîştigului. Această justiţie este mijlocul dintre daună şi cîştig, în baza căreia fiecare din cele două părţi aflate într-un raport să se găsească una faţă de alta într-o condiţie de paritate, în aşa fel ca nici una să nu fi dat sau să nu fi primit nici mai mult, nici mai puţin. Justiţia corectivă se aplică la orice fel de schimburi sau raporturi, atît de natură civilă, cît şi penală. Aristotel ajunge la concluzia că justiţia în politică poate fi numai între persoane libere şi egale care aparţin unei comunităţi, iar prerogativele şi dreptul trebuie să fie în mod

necesar identice. Însăşi natura lucrurilor respinge puterea unei singure persoane asupra tuturor cetăţenilor, deoarece aceasta ar da naştere bunului plac. Cea mai eficace sursă a libertăţii este suveranitatea legii.1.3.Apreciaţi corelaţia formei de guvernământ şi regimului politic pornind de la concepţia aristotelică despre forma statului.Constitutia este cea ce determina in stat organizare sistematica a tuturor puterilor, dar mai ales a puterii suverane iar suveranul cetatii in toate locurile este guvernamintul.Guvernul este insasi Constitutia.Constitutiile care au in vedere interesul obstesc sunt pure , cele care au in vedere numai folosul celor ce guverneaza sunt defectuoase si sunt forme corupre ale constitutiilor bune.Primele guverneaza peste oamenii liberi celelalte sunt despotice tratindui pe guvernanti ca pe niste sclavi.Exista dupa Aristotel 3 specii de constitutii pure carora le corespund tot atitea forme de guvernamint: regalitatea, aristocratia si republica.Exista si alte 3 specii deviatii a celor dintii:Tirania pentru regalitate, oligarhia pentru aristocratie si demagogia pentru republica. Regalitatea este forma de guvernamint care se bazeaza pe superioritatea absoluta a individului care domneste, superioritate data de virtute.Aristocratia este forma de guvernamint in care aristocratii sunt alesi dupa merit cel putin tot atit cit si dupa avutie.Oligarhia este forma de guvernamint in care suveranitatea apertine celor bogati.Tirania apare acolo unde puterea este concentrata in mina unei singure persoane care nu detine nici virtute nici avere si care conduce in mod despotic.

TEST 6: Şcoala stoică1.1Descrieţi ideile politico – juridice a stoicilor. Şcoala stoică a fost fondată de Zenon (336-264 î.e.n.). Ea concepe omul ca un ideal al fiinţei, eliberat de orice influență externă15. Astfel, omul, eliberîndu-se de orice pasiune, devine o fiinţă liberă, iar această libertate nu poate fi interzisă de nici o autoritate. Idealul omului liber trebuie să fie scopul fiecărui om, deoarece aceasta este calea spre o judecată dreaptă. Omul, prin propria sa natură, participă la edictarea unei legi de valoare universală, fiindcă natura umană este o parte a naturii, a creaturii, a lumii în ansamblu. Această lege o reprezintă legea naturii ce domină lumea ca reflecţie în conşninţa fiecărui individ. A urma cerinţele legii naturii, aseamnă a trăi cinstit, a fi generos, a nu dăuna altuia, a exista în conformitate cu raţiunea.Relaţiile naturale ale oamenilor, bazate pe această lege naturală, pun temelia conceptului echităţii. Etica dezvoltată de Stoa derivă din principiile proprii ale fizicei: universul este guvernat de legi absolute care nu admit excepții, iar esențialul naturii umane este rațiunea. Aceste principii se sumează în celebra maximă: „Trăiește în acord cu natura!”. Din această formulă derivă noțiunea de virtute, cu cele patru aspecte cardinale: înțelepciunea, curajul, dreptatea și temperanța, corespondând învățăturilor lui Socrate. În timp ce în etica aristoteliană se recunoștea locul pasiunilor în natura umană, urmând ca acestea să fie reprimate prin rațiune, stoicii cer anihilarea pasiunilor, mergând până la ascetism („askesis”), pentru că virtutea reprezintă unica fericire. A fi virtuos, înseamnă a fi indiferent la durere și suferință („apatheia”) și, în același timp, doritor de cunoaștere. De aici importanța acordată științei, fizicei, logicei, pentru că ele reprezintă bazele moralității, rădăcinile oricărei virtuți. Omul înțelept este sinonim cu om bun. Nefericirea și răutățile lumii sunt rezultatele ignoranței. De aici recomandarea practicii filosofiei, examinării permanente a propriilor judecăți și a comportamentului, pentru a putea constata dacă ele

diferă de rațiunea universală a naturii 1.2Stabiliţi cauzele răspândirii ideilor şcolii stoice în Roma Antică şi evidenţiaţi particularităţile ideilor stoicilor romani. Zenon a introdus ideea de "cetăţean al lumii" - o idee cu totul nouă şi generoasă în acele timpuri. A avut de luptat cu prejudecăţile, întrucât această idee necesita depăşirea barierelor "cetăţii" - unitate de bază a culturii, şi

chiar politicii eline. Imperiul roman acceptase mai demult această idee, însă nu datorită urmării unor scopuri nobile, ci expansiunii militare. Cuvântul "Imperiu" vine de la latinescul "imperio"= a triumfa. În forma sa nobilă, acest cuvânt desemna triumful spiritului asupra materiei, sau viaţa aservită Divinităţii. La nivel politic, ar fi trebuit să însemne armonizarea contrariilor. Statutul de cetăţean al lumii însemna, pentru stoici, o stare de spirit, caracterizată prin dominarea propriului eu. Acest statut îl putea obţine orice om civilizat, indiferent de formele culturale sau politice cărora le aparţinea. . Stoicii îşi impuneau o înaltă ţinută morală, şi aveau drept modus vivendi acţiunea justă.În Imperiul Roman, stoicismul a găsit un teren favorabil. Romanii au acceptat cu uşurinţă ideea de cetăţean al lumii. Diferenţa dintre cetate şi provincie dispărea treptat. Romanii au fost nu atât colonizatori (cei care impuneau o cultură), cât cuceritori, civilizatori (au construit cetăţi, au oferit o bază materială teritoriilor cucerite).Stoicismul roman a impus ideea de om liber.

1.3Apreciaţi influenţa şcolii stoice asupra filosofiei creştine. Filosofia stoică a influențat și pe unii din „părinții bisericei” creștine ca Toma de Aquino și Sfântul Augustin. În timpul Renașterii târzii, s-a dezvoltat un adevărat „Neostoicism”, al cărui reprezentant renumit a fost Justus Lipsius. Influența acestui neostoicism se resimte în scrierile lui Michel de Montaigne, înainte de orientarea lui spre scepticism,

și în gândirea lui René Descartes. Și filosofia morală a lui Immanuel Kant este impregnată de Stoa

TEST 7: Şcoala epicuriană1.1Relataţi principiile fundamentale ale şcolii epicuriene. Epicureismul, școală filosofică numită astfel după numele filosofului Epicur (Επικουρος, 341 - 270 î.Chr), fondată de acesta la Atena în jurul anului 306 î.Chr., este axat pe căutarea fericirii și a înțelepciunii, având ca ultim scop atingerea ataraxiei, o stare de liniște absolută a spiritului. Pentru a evita suferința, trebuie evitate sursele acelor plăceri, care nu sunt nici naturale, nici necesare. Epicureii nu preconizează căutarea cu orice preț a plăcerii, cum este de multe ori înțeles în mod eronat, ei văd în filosofie instrumentele esențiale pentru obținerea fericirii (Tetrapharmakos):Liberarea oamenilor de teama de divinități, demonstrând că zeii, în splendoarea lor, nu se preocupă de ceea ce se întâmplă cu oamenii.Liberarea oamenilor de teama de moarte, demonstrând că aceasta nu reprezintă nimic pentru oameni, din moment ce "când noi existăm, nu există moarte, iar când e moarte, nu mai existăm noi".Demonstrarea posibilității de a obține plăcerea.Demonstratrea limitării răului, adică a caracterului de scurtă durată a durerii.Epicur își bazează gândirea sa pe trei principii: logica sau canonica, fizica (atomismul) și etica (semi-ateismul).Principiu după care senzația este singurul criteriu al adevărului ("sensism") și al binelui (care se identifică cu plăcerea).Atomismul, principiu preluat de la Democrit, prin care se explică formarea și transformarea lucrurilor prin unirea și separarea atomilor. Nașterea senzațiilor derivă din acțiunea atomilor proveniți de la lucruri asupra atomilor spiritului.Principiu conform căruia zeii există într-un spațiu între universuri (intermundia), dar nu se preocupă de mersul lucrurilor terestre, de lumea materială, cu atât mai puțin de viața oamenilor. În consecință, singura fericire este plăcerea, corespunzătoare nevoilor naturale necesare, care rezultă din absența durerii (aponia) și neliniștii (ataraxia). Limitarea calitativă și cantitativă a plăcerilor este instrumentul virtuților morale, caracteristică condiției umane.

1.2Determinaţi cauzele apariţiei statului după Epicur.

1.3Analizaţi evoluţia ideilor lui Epicur în perioada modernă.

TEST 8: CiceroExpuneţi principalele idei referitoare la stat şi drept ale lui Cicero. Gindirea social-politica si juridia a lui Cicero este intemeiata pe conceptul de bine suprem.El a pus la baza politicului si juridicului morala.Astfel un stat nu poate dura daca cei care il conduc nu au in vedere binele comun. O cetate trebuie organizata avind ca fundament dreptul public si principiile morale.Filosoful ca intelept al cetatii trebuie sa se implice in politica si sa conduca realizind acordul intre clasele superioare inferioare si medii.Statul nu poate fi guvernat in afara justitiei desavirsite.Cicero sustine ca unirea oamenilor nu se datoreaza slabiciunii ci tendintei naturale a lor spre unire.Cea mai buna forma de guvernamint dupa parerea lui cicero este monarhia, cu conditia ca regele sa fie virtuos.1.2Determinaţi categoriile dreptului în concepţia lui Cicero. Dreptul, în concepţia lui Cicero, nu este un produs al voinţei, ci este dat de natură . El cuprinde trei precepte fundamentale: să trăieşti onest, să nu prejudiciezi pe altcineva, să dai fiecăruia ce este al său. Cicero divizează dreptul în drept natural şi în drept pozitiv. Dreptul natural,opinează filisoful, este o lege superioară, după care se apreciază justeţea legii pozitive. înDe republica, el susţine că acest drept nu poate fi modificat, abrogat şi nu te poţi abate de la el, deoarece este o lege naturală înnăscută, implantată în individ. Dreptul natural precede orice lege scrisă, existenţa statului. Legea naturii este raţiunea supremă după care oamenii deosebesc dreptul de nedrept, cinstea de ruşine.Dreptul pozitiv este întemeiat pe necesităţile comune ale oamenilor, fiind supus modificărilor în funcţie de împrejrări. Existenţa diferitelor popoare presupune şi existenţa unui drept pozitiv divers. 1.3Estimaţi legătura conceptuală a ideilor politico – juridice ale lui Cicero şi Aristotel. Operele sale De republica şi De legibus se apropie de tematica platoniană, dar sînt aristotelice şi stoice după conţinut.

TEST 9: Doctrinele politico-juridice şi creştinismul1.1Expuneţi ideile politico – juridice a sf. Toma d'Aquino. TdA subordoneaza ideea de drept natural ratiunii divine astfel ca fenomenul juridic nu poate fi decit rational.Dreptul este intemeiat pe ratiune. El a fost cel ce sia exprimat ideea ca guvemdmintul si legea trebuie sa aiba un scop moral. A fost un exponent de frunte al traditiei legii naturale. Teoria sa a dreptului a pus in legaturi, prin intermediul ratiunii, legea eteme a lui Dumnezeu, legea naturala, legea pozitiva a oamenilor si legea divina. Pentru Augustin, justificarea guvernamintului rezida in scopul acestuia - acela de a asigura binele comun. A fost in favoarea monarhiei limitate printr-o constitutie mixte. Guvernarea celor multi era o forma valida de guvenamint,insi avea avantajele si dezavantajele ei. Tirania, pe de alta parte, presupunea incalcarea binelui comun. 1.2Comparaţi raportul stat – biserică şi scopul statului la sf. Augustin şi sf. Toma d'Aquino. Toma are putine lucruri semnificative de spus despre Biserice si Stat ca structuri de putere.Toma afirma ca “Puterea seculara si cea spirituala sunt distincte si isi au amindoua originea in Dumnezeu, in asa fel incat puterea spirituala trebuie sa fie respectata inaintea celei seculare in problemele legate de mantuire, iar cea seculara, inaintea celei spirituale, in problemele privitoare la bunastarea civila.Aceasta diviziune este aplicabila ,doar daca nu se intimpla cumva ca puterea seculara sa fiee unita cucea spirituala, aaa cum se intampla, de pilda, in cazul Papei, care se afla in fruntea ambelor puteri. SF.Toma subliniaza rolul indrumarilor oferite de preoti, atunci cand acestia ii calauzescpe oameni catre scopul lor suprem, contemplarea lui Dumnezeu. Rolul regilor este unul inferior, anumeacela de a guvena treburile seculare. in virtutea ierarhiei scopurilor vietii umane, nici un guvernamintsecular nu poate fi complet autonom. Puterea in regatul lui Hristos le este rezervata preotilor. De fapt, asa cum spune Toma apoi, ,dupa legea lui Hristos, regii ar trebui se se supune preotilor".

Sf.Augustin distinge doua categorii de state :Cetatea paminteasca si cetatea lui dumnezeu.Biserica este prezentata ca o forma de manifestare a cetatii lui dumnezeu pe pamint.Statul are scopul de a ajuta biserica in vederea instaurarii cetatii lui Dumnezeu.Dupa parerea lui Sf.Augustin orice interventie a puterii statului in domeniul relatiilor spirituale si bisericesti sau a bisericii in domeniulputerii de stat este periculoasa. În ceea ce priveşte raportul Bisericii cu Statul, Sf. Augustin arată în De civitate Dei existenţa cetăţii pământeşti şi a cetăţii cereşti, care se opun una alteia prin scopurile şi sarcinile pe care le au: Statul conduce administrarea bunurilor temporale, Biserica se ocupă de interesele spirituale. În acest caz ele nu se opun, pentru că sunt amândouă voite de Providenţă; creştinul datorează ascultare puterii temporale, dar, în acelaşi timp, trebuie să asculte Biserica în problemele mântuirii sufletului său. Atât statul, cât şi Biserica sunt supuse Justiţiei. Pe de altă parte, ele îşi datorează reciproc ajutor, iar statul trebuie să acorde protecţie Bisericii. Raporturile dintre Biserică şi Stat se bazează pe următoarele principii: Biserica are dreptul de protecţie de la Stat, în timp ce ereziile şi toate cultele false nu pot reclama aceste favoruri. Ele pot chiar să fie obiectul unor măsuri de rigoare.

1.3Apreciaţi influenţa filosofiei greceşti asupra perioadei scolastice a filosofiei creştine.Scolastică este o noțiune derivată din latină, schola însemnând școală, care desemnează acea tendință din filosofie și teologie care, începând din perioada tardivă a Evului Mediu, a încercat să explice și să facă înțelese fenomenele supranaturale ale revelației creștinecu ajutorul rațiunii umane și, mai ales, al filosofiei lui Aristotel. Acest curent care, de la mijlocul secolului al XI-lea până în secolul al XV-lea, a fost un element dominant în instituțiile de învățământ religios și în universitățile Europei, avea ca scop principal alcătuirea unui sistem logic, în care să se reunească filosofia greacă și romană cu învățătura creștină. Scolasticii acordau un deosebit respect așa ziselor autorități filosofice și teologice, în special filosofilor anichității greco-romane și părinților bisericii, și se fereau să adauge ceva nou la vechile învățături.

TEST 10: Nicolo Machiavelli1.1Prezentaţi doctrina politico – juridică a lui Nicolo MachiavelliCentrul doctrinei lui Machiavelli este conceptia umanista.Prin aceasta conceptie autorul se indeparteaza de conceptia religioasa despre lume.Asemenea umanistilor Machiavelli concepe omul in calitate de centru al conceptiei despre lume, creator al istoriei.Statul se intemeiaza potrivit doctrinei lui Machiavelli pe relatiile dintre guvernanti si guvernati.Aceasta relatie constituind totodata si fundament al stabilitatii guvernelor.Scopul statului este siguranta cetatenilor si garantarea stabilitatii proprietatii private.Forma de organizare a guvernarii statului prin care se atinge cel mai inalt grad al stabilitatii statului si a guvernarii pentru autor este republica. Machiavelli afirma necesitatea conceperii si intelegerii realitatii politice in calitate de categorie distincta a activitatii umane.Intelegerea si principiile activitatii politice sunt distincte de cele ale religiei si moralitatii laice:relatiilor politice le sunt specifice legalitatile politice.

1.2Stabiliţi semnificaţia maximei „Scopul scuză mijloacele” pe baza ideilor lui Nicolo MachiavelliIn opera sa principele M.spunea ca in vremurile grele cind e vorba de salvarea statului, omul de actiune nu trebuie sa se impiedice de nici un considerent de justitie sau injustitie, de omenie sau confuzie, de rusine sau glorie:esentialul care prevaleaza asupra orice afirma Machiavelli este de asigura salvarea si libertatea.IN acest context a fost formulat sloganul „scopul scuza mijloacele” care a primit numele de machiavelism .In fond Machiavelli a teoretizat cu siceritate si curaj ceea ce stia de cind lumea , anumeca ceea e conteaza in politica sunt interesele si forta nu consideratii de justitie si morala. In vederea realizarii scopului politic urmarit Machiavelli propune in calitate de mijloace de atingere a scopurilor politice: siretenia, viclenia, tradarea, violenta, cruzimea etc.Asemenea mijloace fara indoiala erau utilizate la scara larga in acele timpuri.Insa faptul ca au fost propuse in mod deschis a influentat negativ asupra renumelui autorului.Aceasta formula:”scopul scuza mijloacele” nu este utilizata in opera lui machiavelli chiar daca se deduce din aceasta si reflecta continutul politic al operei acestui autor.

1.3Evaluaţi „machiavelismul” ca principiu istoric şi ca realitate.

Machiavelism este un termen referitor la teoria politică expusă de Niccolò Machiavelli, în cartea cu titlul Principele, apărută în 1515, în care, cu sinceritate, dar mai ales cu cinism, a susținut că în politică se pot folosi absolut orice mijloace ce pot duce la atingerea scopului propus: vicleșug, minciună, lipsă de scrupule, sforărie, manevre diabolice,

trădare, corupere etc. [1], de unde și principiul "scopul scuză mijloacele".Termenul  machiavelism, este utilizat pentru a descrie principiile puterii politice, iar persoanele care folosesc aceste principii în viața politică sau personală sunt numiți frecvent machiavelici.

TEST 11: Jean Bodin1.1.Descrieţi ideea suveranităţii statului în concepţia lui Jean Bodin.Statul este prezentat de ginditorul francez in calitate de totalitate a familiilor asupra carora se rasfringe o conducere suverana.Statul se deosebeste de alte forme de asociere sociala prin caracterul sau juridic si suveran al statului.In fiecare stat trebuie sa existe potrivit doctrinei lui Bodin o putere suprema ,unica si indiviziblia.Deoarece nu exista stat fara putere suverana, ea se instituie incalitate de element distinctiv al existentei statale.Reprezentind puterea permanenta si indivizibila a staului, suveranitatea este reprezentata de autor in calitate de realizare de catre stat a celor mai importante activitati:1.Adoptarea legilor;2.Declararea si incheierea razboaielor;3.Numirea functionarilor4.Realizare justitiei inclusiv gratierea ;5.Stabilirea si colectarea ipozitelor.

1.2.Stabiliţi şi caracterizaţi trăsăturile fundamentale ale suveranităţii după Jean Bodin. Principalele trasaturi ale suveranitatii potrivit doctrinei acestui ginditor francez sunt:1.Caracterul permanent-puterea de stat se instituie pentru o perioada de timp care nu se determina in mod anticipat.Potrivit doctrinei lui Bodin, detinatorul puterii de stat, investit in functie pentru o perioada determinata de timp nu este suveran2.Caracterul absolut-suveranul nu poate fi supus legilor create de el.Suveranul este deasupra legilor, comportamentul lui nu poate fi supus reglementarilor juridice.Vointa suveranului este mai presus de lege si vointa celorlati subiecti de drept.3.Caracterul indivizibil si unitar-autorul francez afirma necesitatea detinerii depline a puterii de stat de catre o persoana sau organ de conducere, respingind forma mixta de guvernare.4.Caracterul neconditionat si continuu:autorul afirma dreptul detinatorului puterii de stat de a solutiona problemele social-politice fara a fi obligat sa-si coordoneze propriile decizii cu alte persoane sau institutii. 1.3.Evaluaţi trăsăturile formelor de guvernământ în concepţia politico-juridică a lui Jean Bodin.Formele de organizare a statului sunt determinate in baza criteriului apartenetei puterii de stat. Bodin afirma existenta a 3 forme ale suveranitatii:1.Democratia:puterea intregii sau a majoritatii cetatenilor2.Aristocratia:puterea celor alesi3.Monarhia: puterea unei singure persoane.Bodin afirma astfel existenta a 3 forme de guvernare care sunt identice cu formele de organizare a statului: democratia, aristocratia, monarhia. Dar el optează pentru monarhie, ca formă de guvernare în stat în care deţinătorul puterii este o singură persoană, care este capabilă şi suficientă să menţină suveranitatea unică şi indivizibilă. Dar se opune categoric monarhiei tiranice şi monarhiei senioriate. El propune monarhia legitimă, în cadrul cărei supuşii ascultă de monarh iar acesta ascultă de legile naturii. Puterea executivă, ca atribut esenţial al guvernării, nu are nici una din trăsăturile puterii suverane dar nici atribuţii care să ştirbească natura suverană. Dar fiecare formă de guvernământ poate fi: un guvernământ popular, aristocratic sau mix (forme de guvernământ).