Teoria Spiralei tacerii poate fi sintetizata astfel: a) opinia publica se formeaza pe baza observarii si evaluarii de catre indivizi a mediului social, a modului in care se grupeaza opiniile in opinie majoritara si opinie minoritara; oamenii sunt inzestr

Teoria Spiralei tacerii poate fi sintetizata astfel: a) opinia publica se formeaza pe baza observarii si evaluarii de catre indivizi a mediului social, a modului in care se grupeaza opiniile in opinie majoritara si opinie minoritara; oamenii sunt inzestrati cu abilitatea speciala de a percepe climatul opiniei, de a simti care opinie devine majoritara si care minoritara; opinia majoritara si opinia minoritara nu sunt realitati statistice, ci simbolice; b) reactiile la climatul opiniei modeleaza comportamentul, duc fie la o mai mare incredere in a vorbi si a te exprima in public fie, dimpotriva, la tacere; c) oamenii care impartasesc punctul de vedere dominant (prezentat si sustinut de mass media) vorbesc despre el, il sustin in public, in timp ce altii, care au o opinie diferita, pastreaza tacerea de teama de a nu deveni nepopulari, de a nu fi izolati, sanctionati in mod public. Mass media (in special televiziunea) accelereaza formarea spiralei tacerii, dar, pentru a intelege rolul media in acest proces este necesar sa intelegem extraordinara sensibilitate a oamenilor fata de standardele mereu schimbatoare cu privire la ceea ce societatea considera acceptabil (E. Griffin, A First Look at Communication Theory).

Inainte de a discuta rolul pe care il joaca mass media in punerea in miscare a spiralei tacerii, Neumann aminteste contributiile a doi autori celebri cu privire la capacitatea presei de a atrage atentia asupra unor evenimente, Walter Lippmann si Niklas Luhmann. In ceea ce-l priveste pe Lippmann, una dintre cele mai interesante probleme se refera la perceptia selectiva care reprezinta o sursa de distorsionare de neevitat atat in procesul de percepere a realitatii, cat si in procesul de relatare a ceea ce se intampla in realitate: stereotipurile care se afla in centrul codurilor noastre determina ce fapte vom vedea si in ce lumina le vom vedea. De aceea, cu cele mai bune intentii din lume, politica de stiri a unui ziar tinde sa sprijine politica editoriala. De ce un capitalist vede un set de fapte si anumite aspecte ale naturii umane, le vede in propriu, de ce omologul sau socialist vede alte fapte si alte aspecte, de ce fiecare se considera unul pe altul demn de dispret sau pervers? Nu e decat o diferenta de perceptie. Diferenta e impusa de diferenta dintre stereotipurile capitaliste si socialiste (W. Lippmann, Public Opinion, p. 125). Consecintele acestui proces de selectie operat de presa sunt ca imaginile simplificate ale realitatii prezentate de catre presa devin realitate.Stereotipurile prezinta o importanta deosebita in contextul teoriei spiralei tacerii. Procesul de creare si de raspandire a opiniei publice este intensificat de stereotipuri, acestea sunt foarte uzitate in conversatiile curente si activeaza cu rapiditate asocieri, raportari pozitive sau negative. Stereotipul, fie pozitiv sau negativ, este atat de concis si lipsit de ambiguitate incat ii permite oricui sa-si dea seama cand trebuie/ poate sa vorbeasca si cand trebuie sa pastreze tacerea. De aceea, stereotipurile sunt indispensabile pentru a pune in miscare procesele de conformare la ceea ce este general acceptat, aprobat.Cea de-a doua contributie ii apartine autorului Niklas Luhmann. Potrivit acestuia, opinia publica este cea care selecteaza problemele de interes. In loc de cuvantul stereotip, al lui Lippmann, Luhmann vorbeste de formulele potrivite care pun in miscare procesul de formare a opiniei. Atentia acordata de audienta media are viata scurta, iar persoanele si temele sunt intr-o competitie acerba pentru a castiga aceasta atentie. De aceea, media creeaza pseudo-crize, pseudo-evenimente pentru a scoate din competitie o tema sau alta. Temele se creeaza asa cum se creeaza un nou model de imbracaminte; dupa ce modelul respectiv este cunoscut, purtat de toata lumea, este considerat invechit, iar cei care inca il poarta sunt considerati demodati. Formulele potrivite nu sunt folosite pentru a arata in mod clar ce este bun si ce este rau (cum era cazul stereotipului lui Lippmann, pentru care evaluarile de natura morala erau simplificate, canalizate prin stereotipuri, simboluri, fictiuni cu o anumita incarcatura emotionala). Formulele au insa capacitatea de a arata ceea ce merita discutat, negociat. Pentru acest autor, opinia publica isi indeplineste functiile in momentul in care aduce o problema in campul atentiei publice. Procesul de formare a opiniei publice reglementeaza in ce directie sa se indrepte opinia publica si pentru cat timp. Pentru perioade scurte de timp, atentia publica se indreapta catre probleme care par presante si, in aceste perioade de timp, trebuie gasite solutii pentru aceste probleme presante, pentru ca, dupa aceea, exista fenomenul de diminuare a atentiei. In masura in care suntem de acord ca sistemul politic se bazeaza pe opinia publica, se poate afirma ca acesta este ghidat nu de reguli care reglementeaza decizia, ci de reguli care reglementeaza atentia (E. Noelle-Neumann, op. cit., p. 152).

Mass media stabilesc ce este important si legitim .Analiza propriu-zisa pe care o propune Neumann vizavi de mass media si spirala tacerii are doua aspecte. Pe de o parte, este vorba de privilegiul jurnalistilor (al institutiilor mediatice in general), acela de a aduce o tema, un subiect, o persoana in centrul atentiei publice. Si Lippmann atrasese atentia asupra felului in care media inoculeaza stereotipuri prin repetitie, cum acestea se interpun intre oameni si realitate, constituind pseudo-realitatea.Pe de alta parte, mass media influenteaza perceptia individului cu privire la ceea ce poate fi spus sau facut fara ca individul sa se expuna pericolului izolarii. Mass media indeplinesc o functie de articulare, in urma careia cei ale caror puncte de vedere nu sunt reprezentate sunt, de fapt, muti. Atunci cand indeplinesc functia de articulare, mass media formeaza impresiile cu privire la care sunt opiniile dominante, formeaza impresiile cu privire la care opinii castiga teren si formeaza impresiile cu privire la care opinii pot fi exprimate in public. In viziunea oferita de teoria spirala tacerii, mass media sunt concepute ca un fel de martori ai distribuirii opiniilor legitime, indicatori care arata cine este indreptatit sa vorbeasca in public (deci cine impartaseste opinii legitime) si cine trebuie sa pastreze tacerea (opinii nelegitime).Media nu numai ca au puterea de a defini ceea ce este important, asa cum sustinea teoria agenda-setting, ele au puterea de a defini ceea ce este important si legitim. Efectele mass media asupra individului nu sunt directe, imediate, nu este vorba despre simpla convertire, activare sau consolidare. Media au puterea de a construi mediul de fictiuni, de a atrage atentia pe anumite probleme si de a hotari ce poate fi spus sau facut in spatiul public din cauza ca sunt cumulative, omniprezente si consonante (W. Severin, Communication Theories: Origins, Methods and Uses in the Mass Media, p. 252). De cele mai multe ori, mass media actioneaza asupra oamenilor inconstient, iar efectele sunt, prin definitie, cumulative si pot fi detectate doar pe termen lung.In ce sens influenta media este inconstienta? Dupa ce dau atentie unui mesaj media, oamenii trec la un proces firesc de filtrare, prelucrare, interpretare, in urma caruia mesajul initial poate sa sufere o modificare radicala. Dar media nu pun la dispozitie doar mesajul, ci si grila de interpretare a acestuia. Traind intr-o lume in care media sunt cumulative, consonante si omniprezente, oamenii nu mai sunt constienti ca amesteca propria perceptie cu perceptia oferita de catre media. Ei ajung sa adopte, de cele mai multe ori, inconstient, punctul de vedere oferit de catre media, interpreteaza si actioneaza in virtutea acestui punct de vedere .