TEORIA CONSUMULUI

TEORIA CONSUMULUI. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUITEORIA UTILITATIIConsumator: agent economic care are functia de a consuma bunuri economice, criteriul sau de comportament economic fiind maximizarea utilitatii consumuluiDefinitie: utilitatea unui bun economic este data de capacitatea acestuia de a satisface o nevoie economica stab 919j99j ilita, la un nivel considerat acceptabil de catre consumatorutilitatea reprezinta satisfactia subiectiva resimtita la consumarea bunuluiExista douateoriiprivind utilitatea bunurilor (a consumului de bunuri):Teoria utilitatii cardinale: fiecarui bun i se poate asocia un numar numit numar de utilitate, ceea ce face ca bunurile sa poata fi comparate cantitativ intre eleaceasta intrucat utilitatea este obiectiva, invariabila, fiind data de caracteristicile bunuluicel mai uzual numar de utilitate este pretulteoria are doua inconveniente:presupunerea constantei valorii unitatii monetare presupunere falsautilitatea unui cos de bunuri este egala cu suma utilitatilor individuale ale bunurilor din cos presupunere falsa Teoria utilitatii ordinale: nu este posibila asocierea numarului de utilitate fiecarui bun economic, dar nici nu este necesara, fiind suficienta ierarhizarea bunurilor economice dupa marimea utilitatii lor, ceea ce face ca bunurile sa nu mai poata fi comparate cantitativ in mod direct, ci doar ordonate intre eleUTILITATEA TOTALA SI FUNCTIA DE UTILITATEFie un bun economic, x. O functie notataU=U(x)estefunctie de utilitatedaca indeplineste urmatoarele conditii, cumulativ: 1. x > 0 : bunul economic este real 2. U(x) > 0 : utilitatile individuale (ale fiecarei unitati din bun) sunt aditive 3. U(x) < 0 : satisfactia creste incetinit la cresterea consumului (legea I a lui Gossen) 4. U(0) = 0 : utilitatea are sens numai la consumul bunului economic (obs.: cu exceptia cazului abstinentilor)NB:Conditiile functiei de utilitate trebuie indeplinite pentru fiecare bun economic, in cazul in care este vorba nu despre un bun individual ci despre un cos de bunuri x, y, z, Figura 7: Curba utilitatii totale. Aditivitatea utilitatilor individualeUTILITATE MARGINALA. PARADOXUL APA-DIAMANTDin forma concava a functiei utilitatii totale rezulta ideea ca sporul de utilitate totala este descrescatorDefinitie: utilitatea marginala (Um) reprezinta modificarea utilitatii totale antrenata de modificarea cu o unitate a cantitatii consumate din bun

INCLUDEPICTURE "http://www.stiucum.com/files/economie/microeconomie-si-macroeconomie/5180_poze/image007.gif" \* MERGEFORMATINET Mod de calcul: sau, in cazul continuu,Analiza calitativaa utilitatii marginale:Figura 8: Curba utilitatii marginaleUtilitatea marginala sta la baza formarii pretului bunurilor economiceMecanismul de formare a pretului de tranzactie se bazeaza pe coincidenta valorica dintre utilitatea marginala a monedei (la care se renunta) si utilitatea marginala a bunului economic (care este dorit)Enuntul paradoxului apa-diamant: desi apa este cu mult mai importanta pentru om, fiind cu mult mai utila decat diamantul, acesta este, totusi, cu mult mai scump decat apaEste un paradoxaparent, bazat pe confuzia intre utilitatea totala si utilitatea marginalaRezolvarea paradoxului:prin introducerea raritatii ca factor de crestere a utilitatii marginale si care ordoneaza bunurile pe axa cantitatilorpe baza faptului ca pretul este dat de utilitatea marginala si nu de cea totalaFigura 10: Rezolvarea paradoxului apa-diamantCURBA DE INDIFERENTADefinitie: Ansamblul punctelor din spatiul bidimensional (x,y) care desemneaza combinatii de consum ce asigura o aceeasi utilitate totalaFigura 11: Derivarea curbei de indiferenta pentru cazul a doua bunuriCurba de indiferenta nu poate avea forma circulara, ea are sens economic, ca ansamblu al alegerilor potentiale ale consumatorului, numai pe zona eidescrescatoare si convexaFigura 12: Zona semnificativa economic a curbei de indiferentaPe baza definitiei curbei de indiferenta, se poate deduce ecuatia acesteia:

Din ultima relatie se poate deduce un indicator economic foarte important pentru decizia consumatorului si anumerata marginala de substitutie(Rms):

Definitie:Rata marginala de substitutie (Rms) arata cu cate unitati se modifica cantitatea consumata dintr-un bun atunci cand cantitatea consumata din bunul alternativ se modifica cu o unitate, in sens contrar, asa incat utilitatea totala sa nu se modifice (decizia sa ramana pe curba de indiferenta)Din punct de vedere grafic, rata marginala de substitutie poate fi reprezentata astfel:Figura 13: Imaginea grafica a ratei marginale de substitutie a bunurilorBUGETUL CONSUMATORULUIContinut:Suma monetara alocata achizitionarii de bunuri economiceDefinitie:Ansamblul punctelor din spatiul bidimensional (x,y) care reprezinta decizii de consum ce epuizeaza complet suma monetara alocata consumului de bunuri economiceFie doua bunuri economice, x, respectiv y, avand preturile de tranzactionare px, respectiv py. Vom presupune ca x si y desemneaza, totodata si cantitatile achizitionate din cele doua bunuri. De asemenea, admitem, pentru moment, ca preturile de tranzactie ale celor doua bunuri sunt constanteFie B bugetul consumatorului. Admitem, pentru moment, ca si bugetul este constantAtunci, conform continutului bugetului consumatorului, se poate scrie:,sau: ,numita ecuatia bugetului consumatorului, unde:se numeste pretul relativ al bunurilor x si y

Figura 14: Linia bugetului consumatorului si deciziile semnificative economicALEGEREA OPTIMA A CONSUMATORULUIConsumatorul va alege in acel punct care satisface, simultan, restrictia sa bugetara (bugetul consumatorului) si curba sa de indiferentaRezulta ca, din punct de vedere grafic, decizia se va lua inpunctul de tangentadintre linia de buget si curba de indiferenta:Figura 14: Alegerea optima (grafica) a consumatoruluiDin punct de vedere analitic, trebuie rezolvat sistemul de ecuatii format din ecuatia bugetului consumatorului si ecuatia curbei de indiferenta:

Diferentiind ecuatia bugetului in raport de x si y, obtinem:

Eliminand peintre cele doua ecuatii ale sistemului, obtinem, succesiv:

INCLUDEPICTURE "http://www.stiucum.com/files/economie/microeconomie-si-macroeconomie/5180_poze/image052.gif" \* MERGEFORMATINET undese numeste multiplicator Lagrangeal consumului si exprima numarul de unitati cu care se modifica utilitatea totala a consumatorului atunci cand bugetul sau se modifica cu o unitateAsadar,conditia de optim analitical consumatorului este data de egalitatea rapoartelor dintre utilitatea marginala a fiecarui bun si pretul sau (a doua lege a lui Gossen)Sa demonstram semnificatia economica a multiplicatorului Lagrange, in cazul a n bunuri economice:Fie bunurile x1, x2, , xn, cu preturile, respectiv p1, p2, , pn.Functia de utilitate aferenta va fi: U(x1, x2, , xn).Bugetul consumatorului este:Intrucat preturile sunt constante, rezulta ca orice modificare in buget se regaseste in modificarea cantitatilor de bunuri achizitionate, adica:.Functia Lagrange care maximizeaza utilitatea in conditiile restrictiei bugetare este:

Conditia de maximizare cere ca , pentru orice i, adica:

Modificarea utilitatii totale este:,adica definitia prezentata mai sus.VARIATIA BUGETULUI LA PRETURI CONSTANTEPentru pxrespectiv pyconstante si buget variabil, ecuatia bugetului conduce la ofamilie de drepte paralele(cu aceeasi panta, respectiv pretul relativ, pr=px/py=const.)Fiecare linie de buget din familie conduce la un optim, iar ansamblul acestor puncte de optim genereazamagistrala consumului(traiectoria consumului)Intr-adevar, din, pentru preturi constante si buget variabil, rezultaconstant, iarvariabilFigura 15: Imaginea grafica a magistralei consumuluiDefinitie:Magistrala consumului este curba care uneste punctele de optim ale consumatorului la preturi constante si buget variabilMagistrala consumului are forme diferite pentru cele trei categorii de bunuri de consum (curbele Engel):

Cine doreste la microeconomietema 1???????/Microeconomia1. Definitie, obiect de studiu

2. Consumatorul, utilitatea si teoria optiunilor

3. Producatorul, teoria productiei si teoria costurilor

4. Legea cererii si a ofertei

5. Piata, concurenta si structuri de piata

6. Echilibru microeconomic

n stiinta economica exista mai multe modalitati de analiza a structurii economice a functionarii economice si a recoltelor care se obtin n economie.

Sunt mai multe nivele:

Microeconomie

Mezoeconomie

Macroeconomie

1.Microeconomiea reprezinta studiul structurii primare ale economiei si ale functionarii acesteia la acest nivel.

Respectiv studiul activitatii unitatilor economice care constituie centre autonome de decizie, gestiune - actiune si respectiv a rezultatelor la acest nivel. Analiza legaturilor dintre diversi agenti economici (studiul pietelor).

Microeconomia include studiul comportamentel 17517k101r or celor doi agenti economici principali:

Consumatorul

Producatorul

n plan teoretic studiul comportamentului consumatorului se reflecta n:

Teoria optiunilor

Teoria consumului

Studiul comportamentului producatorului se reflecta n:

Teoria productiei

Teoria costurilor

Microeconomia se reflecta n:

Teoria pietelor

Teoria concurentei

Teoria echilibrului microeconomic

Analiza microeconomica porneste de la doua axiome:

Raritatea resurselor: fiecare agent va actiona n asa masura pentru a realiza la cheltuieli (costuri) minime rezultate maxime.

Utilitatea: att consumatorul ct si producatorul vor cumpara sau ca rezultatul activitatilor sa fie utile

2.Consumatoruleste utilizatorul final al bunurilor si serviciilor oferite de producator.

Functia principala= consumul de bunuri si servicii

Unitatea de evaluare a consumatorului o constituie gospodaria sau familia

Consumatorul sta la originea cererii (creeaza si genereaza cererea)

Comportamentul consumatorului se reflecta n cerere

Cerereaeste cantitatea de bunuri si servicii pe care un consumator este dispus sa achizitioneze la un anumit pret.

Cerea solvabila= ct ai cumparat la un anumit pret

Factori care influenteaza cererea:

Nevoi (trebuinte)Preferinte (nclinatii individuale)

Venitul

Preturile

n analiza comportamentului consumatorului se are in vedere studiul optiunii acestuia; ntruct acesta exprima ceea ce doreste printr-o optiune. Orice optiune de consum are la baza aprecierea utilitatii si depinde de aprecierea acesteia.

Utilitatea Capacitatea unui bun sau a unui serviciu de a satisface o nevoie umana.

Preluata n economie din filozofia hedonista, mai exact din teoria filozofului englez J.Benthan.

Satisfactia pe care o procura posesiunea si utilizarea unui bun poate si directa (bun de consum) sau indirecta (bun de productie).

n analiza calitatii avem n vedere anumite calitati unui bun sau serviciu (calitatea unei marfi)

Valoarea unei marfi se exprima prin doua aspecte:

valoarea de ntrebuintare (are capacitatea de a satisface o nevoie)

valoarea de schimb (are capacitatea de a se schimba cu altul)

n cadrul analizei optiunii consumatorului avem n vedere unele trasaturi, caracteristici ale utilitatii:

subiectivitate

se bazeaza pe ierarhizarea bunurilor si serviciilor dupa gradul de necesitate si utilitate

n analiza utilitatii avem n vedere dincolo de dimensiuni si evolutia utilitatii.

Din acest punct de vedere odata cu cresterea cantitatii utilizate utilitatea descreste ceea ce este normal.

Legea utilitatii descrescnde relatia dintre utilitate si cantitatile consumate; se exprima prin functia de utilitate. De aceea n analiza comportamentului consumatorului avem n vedere 2 tipuri de utilitati:

utilitatea totala (suma cantitatilor consumate)

utilitatea marginata ( suplimentarea aferenta fiecarei unitati aditionale consumata dintr-un bun)

Avnd n vedere cele doua axiome n analiza consumatorului se introduce problema combinarii anumitor categorii de bunuri.

Clasificarea bunurilor: n functie de gradul de utilitate optiunea consumatorului exprima: ce, ct si n ce combinatii cantitative sa se achizitioneze diferite bunuri pentru a se obtine prin consum o satisfactie ct mai mare.

Teoria consumului Consumul reprezinta utilizarea bunurilor si serviciilor n vederea satisfacerii unei nevoi (acoperirii unei trebuinte).

Factori care determina consumultrebuintele (nevoile)utilitatea

venitul

preturile

Partea din venit alocata pentru consum sunt cunoscute n analiza economica sub denumirea de buget Cheltuieli pentru consum = cantitatea de bunuri si servicii

n analiza practica a consumului se considera ca oricare ar fi cheltuielile reprezinta un consum; analiza este realizata la nivel national dar si familial

Indicatori microeconomici Consumul la nivel economic national - o parte care a fost utilizata efectiv

Consumul = o parte din produsul intern brut destinata folosirii

La nivelul economiei nationale se calculeaza:

consumul privat (final) al familiilor

consumul public cheltuielile administratiilor publice

Indicatori de cheltuieli La nivelul unei gospodarii se calculeaza:

bugetul

structura consumului

cheltuieli pentru alimente

cheltuieli pentru mbracaminte

cheltuieli pentru locuinta

cheltuieli pentru utilitatii

cheltuieli pentru transport si comunicatii

cheltuieli pentru servicii medicale

cheltuieli pentru amenajarea locuintei

cheltuieli pentru agrement, turism

Gradul de echipare a gospodariilor cu bunuri de folosinta ndelungata (bunuri durabile)

- numarul gospodariilor ce poseda bunuri durabile / nr. total de gospodarii

nclinatii spre consum: fractiunea din venit consacrata consumului (cheltuieli de consum)

Elasticitatea cererii respectiv a consumului n raport cu venitul si cu pretul

Calculul coeficientului de elasticitate a consumului n raport cu venitul permite o anumita clasificare a bunurilor:

bunuri inferioare: bunuri al caror consum se dimensioneaza cnd venitul creste

Ex.: cartofii, pinea, margarina

bunuri superioare: bunuri al caror consum creste o data cu cresterea venitului

Ex.: cheltuieli pentru sanatate, turism

bunuri normale: bunuri si servicii al caror consum creste n proportie mai mica dect cresterea venitului

Legea EngelCu ct o familie este mai saraca cu att proportia din cheltuielile totale alocata hranei este mai mare. n functie de nivelul consumului se evalueaza si se stabilestenivelul de trai(= totalitatea bunurilor si serviciilor de care dispune o persoana pentru a-si acoperii nevoile). Nivelul de trai depinde de venit.

Venitul de care dispune o persoana este un indicator al nivelului de trai.

Puterea de cumparare= cantitatea de bunuri si servicii ce le poate cumpara o familie avnd un anumit venit.

Costul vietii= ct te costa sa traiesti (este ntr-o continua crestere)

Indicele preturilor de consum determina costul vietii

Venitul este n functie descrescatoare fata de pret

Elasticitatea = variatia cererii / variatia ofertei

Inflatia = cresterea preturilor

Deflatia = scaderea preturilor

3.Studiul comportamentului producatorului si a rezultatelor activitatii ec. a acestui agent

Producator = acel agent economic care are drept functie principala productia de bunuri si servicii comerciale si ale carei venituri provin din ncasarile de bunuri si servicii pe piata.

Unitatea tip de analiza a componentei producatorului este firma

Firma = unitatea tehnico - economica care produce bunuri si servicii destinate pietei

n teoria productivitatii sunt utilizate cteva concepte:

conceptul deoutput productie

conceptul deimput resursele, factorii de productie

W. Leontieff este creatorul analizeiimputautput Componentele productiei se teoretizeaza n Teoria productivitatii si a costurilor

Productivitatea urmareste maximizarea rezultatelor obtinerea unui profit ct mai mare

Profit= ncasari totale - cheltuieli de realizare a produselor

Comparatia dintre rezultat si cheltuieli se realizeaza prin folosirea indicatorului de productivitate

Raportul dintre productivitate si valoarea factorilor folositi

Factori de productivitate:

munca

capitalul

Pentru o analiza mai amanuntita se mai folosesc si alte metode de calculare a productivitatii:Productivitatea marginala= sporul de productie / sporul de consum al factorilor de productie.

Teoria productivitatii exprima n fond optiunea producatorului:

optiunea a ce si ct sa fie produs

optiunea ca factorii de productie si cantitatile necesare pentru productie

Substituirea factorilor modificarea cantitatilor

Productivitatea trebuie sa rezolve2probleme de baza:

n situatia n care costul factorilor de productie este dat (se cunoaste) si cunoscndu-se si productivitatea diferitilor factori ntrebarea este: Care sunt combinatiile posibile pentru a duce la maximizarea productiei si a rezultatului.

Cnd se cunoaste volumul productiei atunci problema pe care si-o pune productivitatea este gasirea acelor combinatii posibile de factorii care sa duca la minimizarea costurilor.

Concluzia: productivitatea maxima se obtine atunci cnd combinatia de norme elementare de munca cu norme elementare de capital degaja un profit maxim.

Orice productivitate poate actiona asupra nivelului productivitatii si nivelul costurilor.

Costuri= cheltuieli necesare pentru producerea unui bun sau serviciu

n orice firma se realizeaza: cheltuieli totale cu productia pe produs

Cresterea productivitatiimicsorarea costurilor.

Un producator calculeaza:

Costurile fixe

Costurile variabile

Costul unui produs depinznd de organizarea si gestiunea ntreprinderii constituite o preocupare permanenta a producatorului care n final va trebui sa compare pretul de vnzare a produsului cu pretul de cost.

Profit= ncasari - cheltuieli (costuri)

4. Legea cereri si a ofertei

Analiza functionarii economice la nivel microeconomic

Orice economie la nivel microeconomic functioneaza prin legaturile relatiilor care se stabilesc ntre agentii economici.

Legaturile dintre agentii economici rep. si legatura dintre cele 4 sfere ale economiei:

ProductiaRepartitia

Schimbul

Consumul

Efectele functioneaza prin sistemul pietelor Piata = ansamblul operatilor comerciale respectiv ansamblul operatiilor de vnzare si cumparare; ansamblul relatiilor de schimb cu bunuri si servicii ntr-o economie

Piata este constituita din doua componente:

CerereOferta

Cererea = reprezinta cantitatea de bunuri si servicii pe care cumparatorii vor sa le achizitioneze pentru un anumit pret Cererea solvabila = cererea convenita de puterea de cumparare

Oferta = cantitatea de bunuri si servicii pe care producatorii vor sa le vnda la un anumit pret

Piata functioneaza prin confruntarea cererii cu oferta respectiv prin varietatile cantitatile cerute si oferite, variatiile constitutive ale cererii sau ale ofertei.

Variatiile sunt generate de oscilatiile de miscare ale preturilor; respectiv din cauza cresterii sau scaderii preturilor n functie de raportul cerere - oferta.

Cererea si oferta sunt strns legate ntre ele astfel nct exista n teoria economica o regula

Cnd pretul scade are loc:

o crestere a cererii

o scadere a ofertei

Cnd pretul creste (se mareste):

micsorarea cererii

cresterea ofertei

n teoria economica raportul dintre variatiile cererii, ofertei si a oscilatilor pretului se exprima prin legea cererii si a ofertei (legea exprima evolutia si variatia cererii si ofertei n functie de pret).

Matematic se considera ca cererea este o functie inversa de pret.

Oferta este o functie crescatoare de pret (cu ct creste pretul cu att creste oferta)

Bunuri Giffen= bunuri indispensabile existente strict necesare omului

Concluzie:Legea cereri si a ofertei corespunde reactiilor opuse ale ofertantilor si ale cumparatorilor cnd preturile variaza pe piata astfel:

o scadere a preturilor producatorii maresc cererea

vnzatorii micsoreaza oferta