KADARJAN KRISTIJANSUC KRISTIJAN

PASULA MIHAEL

TENDINȚELE ACTUALE ÎN DOPING ȘI ÎN LUPTA

ANTI-DOPING

DOPING GENETIC

Scenariul dopajului genetic este, după cum urmează: pentru a creşte abilităţile lor fizice, sportivi cu ajutorul unor tehnici medicale moderne  injectează în corp  informaţi ereditare.

A fi mai puternic, mai rapid, mai bun... "Aceasta este natura umana!" ar spune cei mai mulți dintre noi. Este un vechi vis al omenirii. Dar cât de departe putem merge? Cât de mult putem risca? Care sunt limitele?

Acestea sunt întrebarile adresate in lucrarea de față, accentul fiind pus pe aspectele etice ale folosirii tehnologiilor genetice cu scopul de a crește performanța atletică, asa-numitul "doping genetic". 

Agenţia Mondială Anti-Doping (WADA) defineşte dopingul genetic ca "folosirea non-terapeutică a genelor, elementelor genetice şi/sau a celulelor care au capacitatea de a creşte performanţa sportivă".

Faptul că acest tip de imbunătăţire a performanţei atletice este etichetat "doping" sugerează care este îngrijorarea autorităţilor sportive privind intervenţiile genetice în acest domeniu.

Dopingul în sport reprezintă "folosirea de substanţe sau metode cu intenţia de a creşte performanţa atletică, care sînt interzise in special pentru că pot avea un efect dăunător asupra sanătaţii sportivilor şi care pot compromite condiţiile general acceptate pentru fairplay".

Dopajul genetic este tipul de dopaj, bazat pe terapia genetică, care implică utilizarea de material genetic modificat. Ea se bazează pe adăugarea sau  modificarea  genelor situate în celulă. Terapia genetică este incă experimental, deşi există cei care cred că acest tip  de  dopaj este folosit pe scară largă în sport de elita.

Opiniile pentru terapie genetică sunt împărţite, pe de o parte sunt oameni de ştiinţă care lucreaza la dezvoltarea în continuare la acest tratament, în timp ce pe de altă parte, există multe critice care,exprimă preocupările lor şi indică partea morală  şi etică a cercetării anterioare şi viitoare în acest domeniu.

Genele noastre sunt compuse din substanţe  ADN-ul chimic, şi conţine informaţii cu privire la substanţele care sunt produse în corpul nostru astfel ca genomul (genul)  uman este de fapt un "plan", în care a fost făcut corpul uman. ADN-ul este un lanţ lung format din patru aminoacizi A, C, G şi T.

Pe de o parte ADN-ul conţine informaţii, iar pe de altă parte proteinele  permit funcţionarea şi dezvoltarea  organismului, pe baza acestor informaţii.

Unele proteine  reglementează creşterea şi dezvoltarea, în timp ce altele sunt legate de reglementarea a diferitelor procese care au loc în organism. De asemenea, mai multe proteine  reglementă activitatea de alte proteine .

Piese de coduri conţin informaţii ADN-ului pe care o folosesc celulele pentru a produce proteine  specifice, adaptate nevoilor lor, precum şi cantitatea acestora. Legarea de proteine diferite de reglementare în gene, pot influenţa dezvoltarea în continuare a genelor sau genele pot fi reglementate.

Terapia genetică este în primul rând dezvoltată pentru tratamentul unor boli, cum ar fi anemia, boli vasculare periferice, boli ereditare, etc. Terapia genetica are, de asemenea, un accent pe tratarea leziunilor  " cu factori de creştere", care stimulează şi accelerează procesul de vindecare.

Producerea de proteine  depinde de activitatea de gene pentru că părţile codificate ale genelor conţin informaţii pentru producţie şi reglementarea de proteine, se poate ajunge la o producţie de cantităţi mai mari de o proteina în aşa fel în cât se va schimba codul genetic şi astfel, afectează în mod direct regulamentarea genelor.

O modalitate de creştere a producţiei a unei proteine se realizează prin scoaterea unei părți a genei codificate şi se pune în locul lui o altă parte a genului codificat, care este mai activ decât fostul şi la sfârşit se injectează in organism.

Cu acest proces se realizează reglementarea genelor, care afectează în mod direct producţia de anumite proteine care pot susţine dezvoltarea mai mare şi mai rapidă a organismului. Se crede că o astfel de procedură realizează o creştere şi dezvoltare de ţesut (muşchi), conducând la o creştere a puterii şi de recuperare mai rapida de la un accident.

Terapia genetica poate fi, fără îndoială, un pas important înainte atunci când vine vorba de tratarea bolii, dar pe de altă parte, dopajul genetic poate pune în pericol grav integritatea sportului.

Întrucât acest tip de dopaj, cel puţin oficial, nu a fost niciodată investigat sau puse în aplicare, astfel riscurile sunt cunoscute numai superficial. Acest lucru poate  provoca  apariţia  necontrolată de proteine, cum ar fi  celulele canceroase,  leucemie  şi probleme similare.

De exemplu, crearea necontrolată de eritropoietina, ceea ce duce la formarea de noi celule  roșii din sânge și riscul crescut de a vaselor de sânge blocate,infarct sau accident vascular cerebral.

Metode de livrare genelor

1.Livrare de gene viral

În această metodă, reproducere-deficitare vectorilor derivate din  retrovirusurilor, adenovirusurilor, sau lentivirusurilor sunt utilizate pentru a furniza gena de interes. Aceste virusuri modificate genetic sunt introduse în organism unde acestea intră în celule şi eliberă  sarcina lor transgenă.

2.Livrare de gene nonviral

În scopul de a depăşi problemele de livrare virale, cum ar fi recombinarea  neprevăzute a virusului endogen, efectele oncogene, şi răspunsul imun, mai multe tehnici fizice şi chimice  de livrare genelor au fost dezvoltate pentru  transferul ADN-ului  plasmidic  gol  în  celule (ţesuturi). Receptorii de ADN au fost găsite în diferite ţesuturi care au fost propuse ca mediatori de absorbţie ADN-ului în celule, cu toate acestea,  funcţia lor nu a fost înţeleasă în mod clar.

Metode Fizice

Electroporaţie

Această tehnică presupune aplicaţiile de câmpuri electrice controlate, pentru a facilita permeabilitatea membranei celulelor şi adoptarea transgenelor. Pielea este ţinta  ideală si mușchii sunt, de asemenea, ţinte bune pentru livrarea genelor utilizând electroporaţie. Mai mulţi factori trebuie să fie optimizate, inclusiv intensitatea câmpului electric, forma de  electrozi, şi tăria ionică a mediului de injectare.

Pistolul cu gene

Această tehnică presupune tragere cu particulele de aur acoperite cu ADN prin membranele celulelor, permiţând astfel livrare de gene directă în citoplasma şi nucleul.

Ultrasunete

Această tehnică poate creşte permeabilitatea membranei celulare a ADN-ului plasmidic. Aplicarea cu ultrasunete este flexibil, sigur, şi este potrivit pentru utilizarea clinică.

Injecţie hidrodinamică

Transferul de gene puternic pentru organelor interne, cum ar fi ficatul a fost realizat folosind injectarea rapidă a ADN-ului plasmidic gol.

Prin actualele tehnici indirecte, costisitoare și care necesită mult timp, acest tip de doping este foarte dificil de identificat. Tocmai de aceea, cercetătorii germani au dezvoltat un test simplu și rapid, bazat pe o banală analiză de sânge: un examen în măsura sa detecteze ADN-ul străin prezent în sângele periferic.

Primele experimente au fost realizate pe șobolani dopați genetic intra-muscular, iar analizele efectuate au demonstrat validitatea testului chiar si pe cantități mici de sânge și până la o perioadă de 56 de zile după administrare. Ulterior, eficiența testului a fost confirmată și pe 327 probe de sânge prelevate de la sportivi profesioniști si amatori.

Cu ajutorul noului test va fi posibilă detectarea multora dintre cele mai comune gene utilizate în acest tip de dopaj. În plus, riscul de a fi descoperiți și la câteva luni bune după administrare i-ar putea descuraja pe sportivi să recurgă la aceste mijloace.

Concluzii

Lumea atletică, mai devreme sau mai târziu se confruntă cu fenomenul de doping genetic pentru a îmbunătăţi performanţele atletice.

Numărul exact de ani, care le va lua pentru că această metodă să intre în arena atletică este dificil de estimat, dar este cel mai probabil că acest lucru se va întâmpla în termen de cinci ani.

Multe gene care au un efect potenţial asupra performantele atletice sunt disponibile.

Aceste gene sunt evaluate în studii clinice pentru tratamentul de boli. Vectorii de terapie genetică utilizate în aceste studii pot să găsească drumul lor către  sportivi  şi a personalului lor de sprijin.

Utilizării necontrolate de terapie genetică nontherapeutică de sportivi impune riscuri potenţiale atât pentru utilizator cât şi pentru publicul.

Diverse autorităţi internaţionale sportive ar trebui să organizeze campanii de conştientizare  pentru a educa sportivii cu privire la riscurile de dopajul genetic.

Majoritatea sportivilor, precum şi personalul lor de sprijin nu pot avea  informaţii  suficiente pentru a înţelege pe deplin riscurile potenţiale impuse de dopajul genetic. Prin urmare, programele de învăţământ ar fi esenţiale în reducerea riscurilor  şi  abuzului dopajului genetic.

BIBLIOGRAFIA

http://www.nadlanu.com/pocetna/stil/zivi-zdravo/Sta-je-genetski-doping.a-49665.267.html

  http://www.savremenisport.com/Medicina_Genetski_doping.html

  http://www.sciencedaily.com/releases/2010/09/100902121221.htm

  http://www.dopingautoriteit.nl/media/files/documenten/2009/Gene%20Doping.pdf

http://www.descopera.ro/dnews/7135730-un-nou-test-pentru-depistarea-dopingului-genetic

http://www.bioetica.ro/bioetica/ie2/info.jsp?item=9651&node=1375

Experimental Pharmacology, DOPING IN SPORTS, Volume 195

  Graziela Elena Vâjială, Mia Lamor, DOPING – ANTIDOPING, Editura FEST, Bucureşti

2002.