Templul Egiptean-caracteristici generale

Primele Temple egiptene au fost colibe de trestie cu un acoperiş rotund sau bombat ,edificii adesea în formă de căpăţână de zahăr,decorate cu un bucraniu(craniu de bou cu coarne) dar nu ni s-a păstrat niciunul din aceste temple, ci doar imaginea lor în basoreliefuri1.

Planul unui templu egiptean,începând din Imperiul de Mijloccuprindea următoarele:

1.Un zid exterior care împrejmuieşte o curte întinsă cu o intrare2.O poartă monumentală având la laturi două turnuri înalte

dreptunghiulare,ceea ce grecii vechi numeau pilonul templului.3.Această poartă monumentală dă acces într-o altă curte interioară

care este marginită de un portic strâmt cu coloane.Aici intra vizitatori,credincioşii şi publicul în general. 4. Din prima curte deschisă sub cerul liber se intră într-o a doua-a curte care este acoperită de un plafon susţinut de coloane.este ceea ce grecii vechi numeau sala hipostilă unde e răcoare şi lumină clar–obscură. .În sala hipostilă zeul îşi face scularea sa adică se arată sub forma statui sale bogat înveşmântată ,dinaintea credincioşilor lor.Aici primeşte ofrandele ce i se aduc

5.În mai multe temple existau 3 Săli hipostile sau cel puţin 2 căci una era sala hipostilă a ofrandelor iar alta sala hipostilă a sculării zeului.În sala hipostilă nu sunt admişi decât preoţii şi unii credincioşi aşa zişi “puri” căci pe poarta de intrare este aşezată o inscripţie că “cei ce intra aici trebuie sa fie puri.”

6.Din sala hipostilă se intră în partea secretă a templului care cuprinde în centru o cameră strâmtă cu ziduri groase cu o poarta masivă.Este camera privată a zeului “sanctuarul” locul ce nu trebuie cunoscut pe care grecii îl numeau “adyton” iar romanii “adytum”.Aici se afla imaginea vie a zeului fie emblema sa ,fie statuia corespunzând “Sfintei Sfintelor” din templul ebraic de la Ierusalim care desigur nu avea nici o statuie.

7.Înaintea acestei “părţi” secrete se afla în unele temple un sanctuar închis unde se găsea barca zeului în care acestt efectua “ieşirile” sale în afara templului.

8.În jurul acestor 2 sanctuare se aflau chili în care se ţineau ofrandele,materialul de cult ,sau erau camere pentru unele ritualuri tainice.În

1 Constantin Daniel,Civilizaţia Egiptului Antic,Bucureşti, Ed.Sport.Turism,1976,p.282

aceste chili şi camere nu intra nimeni în afara de faraon şi de preotul de serviciu2.

Alături de corpul principal al templului se găsesc câteva edificii anexe,un loc sfânt ,un puţ ,o bibliotecă sau “scriptorium” unde se copiază papirusuri şi încăperi de locuit pentru personalul preotesc al templului,apoi ateliere şi magazii3. Templu egiptean nu era un edificiu în care se înălţau rugi şi suplici ca în templele greceşti sau în bisericile creştine,ci era un edificiu care avea ca scop să păstreze permanenţa vieţii cosmice,a existenţei terestre aşa cum era ea pe pământ.

Tavanul templului era pictat cu stele,cu păsări divine mari sau decorat cu “constelaţiile decanilor”(aveau drept corespondent al figurilor zodiacului decanele) iar podeaua era pictată deseori cu plante de baltă.Pe zidurile templelor erau pictate miturile fundamentale egiptene: cele ale creatiei lumii si cel al întorcerii la viaţa a lui Osiris care figura reînnoirea lumii vegetale după anotimpul iernii4.

Orientarea rituală a unui templu egiptean era cu faţa către răsărit templul se întindea de la est la vest în sensul mersului soarelui pe cer,zeul din fundul criptei sale trebuia să privească înspre rasărit,de partea stangă a criptei se ridica un altar la care un preot venea dimineaţa în zori să se închine soarelui ce răsare.De partea dreaptă a criptei zeului era un alt altar la care seara un alt preot se închina soarelui ce apune,teoretic soarele rasărea dimineaţa între cei 2 piloni ai porţii templului5.

Cele mai vechi temple egiptene se găseau în imediata vecinătate a mormintelor şi aveau caracterul unor monumente comemorative.În noul imperiu mormintele se separă de temple şi se construiesc multe temple noi,în scopul de a face religia cât mai accesibilă păturilor largi ale populaţiei6.

Cele mai măreţe temple din timpul Noului Imperiu sunt cele de la Luxor şi Karnak .Templul egiptean al Noului Imperiu are o semnificaţie dublă,el serveşte în primul rând modului solemn înalţător de preaslăvire a puterii regale.Structura lui se aseamănă cu cel al palatului regal si de aceea se ridică în faţa intrării 4 coloşi care nu reprezintă un zeu ci pe faraon şi anume o cvadruplă repetare ca într-un cântec solemn de slavă.Dar această

2 Idem,Arta egipteană şi civilizaţiile meditenaneene,Bucureşti, Ed.Meridiane, 1980,pp.69-703 Constantin Daniel,op cit,p.2834 Ibidem,p.2845 Ibidem,p.2856 Mihail Alpatov,Istoria Artei,vol I,Bucureşti,Ed.Meridiane,1967,p.96

asemănare cu palatul nu exclude o a doua-a interpretare a semnficaţiei templului,cea cosmica-conceput astfel cum şi-o închipuiau vechi egiptenii.

Templele erau în aşa fel construite încât ultima rază de soare trebuia să străbată ca o săgeată prin bariera pilonilor şi coloanelor şi să lumineze încaperea aşa zisă “ Sfânta Sfintelor”7.

Un element architectural original egiptean era obeliscul.În îndepărtata epocă pre-dinastică un bloc subţire şi înalt de piatră era plantat vertical, pe vârful sau apărea soarele la răsarit.În Heliopolis a apărut se pare pentru prima dată această piatră miraculoasă.În timpul Regatului Nou obeliscurile erau plasate câte două în faţa turnurilor ,a pilonilor,de la intrarea în templu.Obeliscurile erau din granit de culoare roz şi erau aduse din carierele de la Assuan .Obeliscurile egiptene i-au impresionat extraordinar pe străinii veniţi în Egipt.Assurbanipal a pus să se transporte 2 obeliscuri la Ninive iar împăraţii romanii au dus mai multe obeliscuri la Roma şi la Bizanţ.În ziua de astăzi nu au mai rămas decât 5 obeliscuri in Egipt, marea lor majoritate fiind tranportate la Londra,la Paris,la Constantinopol sau la New York. Cele mai multe obleliscuri se află la Roma în număr de 128.

Bibiliografie orientativă

Alpatov Mihail,Istoria Artei,vol I,Bucureşti,Ed.Meridiane,1967Daniel Constantin, Arta egipteană şi civilizaţiile meditenaneene,Bucureşti, Ed.Meridiane,1980Idem,Civilizaţia Egiptului Antic,Bucureşti, Ed.Sport.Turism,1976Drîmba Ovidiu,Istoria culturii şi civilizaţiei,Bucureşti,Ed.Saeculum,2001

7 Ibidem,p.978 Ovidiu Drîmba,Istoria culturii şi civilizaţiei,Bucureşti,Ed.Saeculum,2001,pp.198-200