Coperta i viziunea grafic

Doina DUMITRESCU E

Sfântul Ignatie Branceaninov

Tâlcuiri la

Patericul egiptean

Traducere din limba rus dePreot Gheorgbe Roea

Cu oprefaa de

Protosinghel Daniil STOENESCU

Anastasia pentru prezenta ediie

Colecia "Comorile Pustiei" alctuit

Ia iniiativa unor monahi românide la Sfântul Munte Athosapare cu binecuvântarea

IPS NICOLAEMitropolitul Banatului

ISBN 973-9239-06-4

Colecie îngripâ de Ignatie Monahul

Editura IX Anastasia1996

Chipul clugrului îmbuntitdup Patericul egiptean

*

.

.

..

Cuviosul Isihie Preotul ne spune în Capetele de-

spre trezvie i virtute adresate lui Teodui c: „Cel

ces-a lepdat de lucruri, ca, de pild, de femeie, de

bani i de cele asemenea, a fcut pe omul din

afarmonah, dar înc nu i pe cel dinluntru. Dar

cel ce s-a lepdat i de înelesurile (gândurile) pti-

mae, acela este monah adevrat. Pe omul din afaruor îlface cineva monah, dac vrea. Dar nu depu-

in lupt e nevoie pentru a-lface monah pe omuldinluntru" (Patericul Sinaitic, Sibiu, 1995, pp.

108-109: Filocatia IV, Sibiu, 1948, suta I, 70, p. 59).

Clugr îmbuntit este cel ce i-a fcut monah pe

omul dinluntru, al crui chip tinde spre „starea

brbatului desvârit" (Ef 4, 13X Colecia patristic

de Apopbtegmata Patrum („Patericul" sau „Ghe-

rontikonid") esteplin de astfel de chipuri i icoane

vii ale cuvioilor monahi, din mulimea crora în-

cercm s desprindem trsturile eseniale care con-

tureazprofilul unuiyiluqr îmbuntit.Avva Iosifdin Patfyo spune c: „Dac vrei s te

faci clugr, f-te tot cafocul arzând" (pateric, Iosif

din Panefo 6i 7), fiind cuprins de dor i dragoste de

Dumnezeu, de râvn în rzboiul nevzut i de înfl-

i arare în rugciune i în mrturisirea credinei.

Dup avva Agathon, clugrul se cuvine s fie

„lucrtor i lupttor" (Agathon 1; vezi i Ari 1), iar

un alt printe cere „afi rstignitfa de patimi i afi gata la tot necazul^pentru Dumnezeu" (PatericXIII, 7 i XVII, 13J- întrebat fiind „Ce este mona-hid?", avvaloan Colov rspunde „osteneal", adicnevoini (Ioan Colov 37), iw avva Zaharia, între-

bat de avva Macarie „care este lucrarea monahu-lui

11

, îi rspundec „cel ce îiface sil lui întru toa-

te— prin tierea voii— acela este monah " (Zaharia

1). Prin lepdarea de lume i de sine, prin rbda-rea necazurilor i acceptarea pagubelor, monahulcare s-a lsat jefuit de rufctori trezete în cele

din urm admiraia acestora: „Cu adevrat omullui Dumnezeu este acesta' (Zosima 2 i 3; XVIII,

10). Clugrul îmbuntit este o întruchipare a se-

riozitii— desjre awa Pamvo se spunea c „nicio-

dat nu zâmbea a râdefaa lui" (Pamvo 12)—, aumilinei i plânsului (Arsenie 41), a tcerii des-vârite (Visarion 4), a rugciunii neîncetate (Arse-

nic 30), smereniei adânci (Sisoe 14) i a dragostei

desvâritefa de aproapele (Agathon 26; IX, 1).

Clugrul îmbuntit este gata oricând s în-

toarc i obrazul cellalt. Prin împlinirea acestui cu-vânt al lui Hristos (Matei 5, 39), o demonizat care aplmuit un monah este vindecat de duhul necurat(Daniil 3), iar câiva filosofi sunt tmduii de mân-drie, mrturisind despre cel ce le-a întors i cellalt

obraz: „Iat, acesta este cu adevrat clugr' (I, 23)-

Avva Macarie, întrebând doi pustnici cum poates sefac clugr, primete acest rspuns: „De nu se

va lepda cineva de toate ale lumii, nu poatesfieclugr" (Macarie 2). Lepdarea de lume ca primcondiie a urmrii lui Hristos este urmat de lep-darea de sine care se lucreazprin ascultare iprin

Herea voii. De aceea, awa Nilfericete pe clug-td care se socotetepe sine „lepdtura tuturor" (Nil

V, asemenea Sfintei Isidora care era socotit „un bu-

rete al soborului" (Timotei 2), ajungând s „absoar-'" toat necuviina i tot dispreul celor din jur.

DupPateric, clugrul îmbuntit i-a dobân-

dit discernmântul sau „dreapta socoteal" fiind,plin de buna mireasm a Sfântului Duh" (Avva

Romanul 1). El pune în fiecare zi „început bun"—cum spune awa Pimen despre avva Pior (Pimen 85).

Mâncarea i butura clugrului adevrat la praz-

nice i în toat vremea „sunt umilina i lacrimile"

(V, 14; XXIV, 1), iar msura staturii duhovniceti este

a socoti „ocara ca i lauda, paguba ca i câtigid,

strinii ca i rudele, lipsa ca îndestularea" (XXV, 47).

Clugr îmbuntit este cel ce „nu se numrpe sine" (Visarion 10), cel ce se adâncete în isihie

(Arsenie 25), cel ce acoper greeala fratelui (Am-mona, 10). „Cununa clugrului este smerita cuge-

tare" (Or 9), iar „oglinda clugrului este rugciu-nea" (XXII, 22). De aceea avva Pimen ne atrage

atenia c „nu este clugr cârtitorul, nu este clu-gr rzbuntorul, nu este clugr mâniosul" (Pimen91). Clugl 'l îmbuntit se vede pe sine „maiprejos decât toat zidirea" (Pimen 97, Sisoe 13).

Aceasta fiind statura clugrului îmbuntit,nou nu ne rmâne decât s zicem împreun cuawa Macarie; „Eu înc nu m-amfcut clugr, darnm vzut clugri. Iertai-m, frailor!" (Macarie 2).

Protos. Daniil Stoenescu

t

Sfântul fgnatie Branceaninov

A

.. Astfel, cunosctorul inimilor, Dumnezeu, i-a

hemat vasul su cel ales spre viata pustniceasc,

inoscându-i puterea lui ele a o înfptui (cf.p.36/4j.

©1. O asemenea trstur s-a vzut i în caracterul

lui Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei din Ca-

tdocia. Acest ierarh, un nevoitor foarte aspru, era

>e deplin neagonisitor, neagonisitor pân la des-firita srcie; îns în timpul slujbelor bisericeti el

iinconjura cu o ordine neobinuit i cu un fast

neobinuit. Ce fel de manifestare era aceasta?

Era oare o manifestare a slavei dearte i a vani-

i.uii, dup obiceiul i în duhul lumii? Nu, acest lu-

ni era o manifestare înalt i dezinteresat de con-

simmânt fa de tot ce este frumos. Din cauza

iccasta fapta sttea alturi de neagonisire, luxul ca-

mufla o nevoin aspr i, prin urmare, prea cuvio-

sul Arsenie uor a prsit umbrele i chipurile fru-

losului, de care inima lui nu era legat, i s-a de-

dicat numai pentru ceea ce era cu adevrat frumos.

Singurul lucru într-adevr frumos este DumnezeuP- H §4).

-

(. Sporirea vieii cretine ni se d de ctre împlini-

i poruncilor evanghelice, însoit de lepdareade sine. Este limpede c înelepciunea lumeasc,care îi are începutul su în cderea omului, nu

11

poate s participe la opera ele înnoire a oamenilorrealizata de ctre Rscumprtor. Dac în lucrarea

mântuirii oamenilor, în lucrarea lui Dumnezeu noivom amesteca principiul nostru distrugtor, duhulnostru de trufie i de vrjmie împotriva lui Dum-nezeu, el va deveni o piedic mare în aceast lu-

crare, dac nu va fi supus în felul cel mai hotrâtînelepciunii lui Dumnezeu (cf.p. 14, §5).

4. Cunotinele pe care i le da Egipteanul erau ago-nisite prin împlinirea poruncilor evanghelice. Aces-te cunotine se adun în suflet i au în el o dovadnetgduit de mare; ele se prezint ca o noutate iz-

bitoare celui ce a fost învat dup stihiile naturii,

celui ce a primit toate cunotinele sale din afar,celui lipsit de o dreapt privire de sine, care ni sedescoper numai în lumina învturii lui Hristos.

Fericit este awa Arsenie, care a cinstit în felul cuve-nit înelepciunea, ce s-a coborât de sus ctre oa-meni i i-a umilit în faa ei înelepciunea ce s-a ivit

din cderea oamenilor. Muli, foarte muli au prefe-

rat-o pe a doua celei dintâi i s-au pierdut pe sine ipe adepii lor, înlturând de la ei lumina lui Hristos

i rmânând cu lumina proprie (cf.p. 15, §6).

5- Lucrarea luntric este acelai lucru cu lucrareaduhovniceasc. Ea se alctuiete din rugciunea

12

atent, fcut cu gura sau cu mintea, din plânsul ini-

mii, din amintirea morii, din prihnirea sa (s te oc-i.isti pe tine), din recunoaterea i mrturisirea p-i toeniei sale i din alte lucruri asemntoare, lu-

aie de nevoitor înluntrul sufletului, în sine însui

f.p.l5,§9).

*

6. O vorb clin cea mai înalt nevoin pustniceas-

i ! Ea înseamn c prin adevrata nevoin s tragi

i tine harul lui Dumnezeu i, primindu-1, s-1 men-

ii în sine printr-o nevoin adevrat. Cei ce s-au

dedat la lenevie i nepsare dup primirea harului,

I .iu pierdut (cf.p. 15, §10).

7. Când un sihastru îi va însui lucrarea, care va

ajunge în el o necesitate de nelipsit, atunci el nu va

mai avea putin de a trece la o alt lucrare, deia< cast nou lucrare ar avea meritul ei duhovni-

i esc. Prsirea unei lucrri însuite ar fi la fel cu

I

Ktrsirea vieii (cf.p. 15, §13).

H. Ca s vindece o judecat dup trup despre fapta

unui brbat duhovnicesc, fapt care putea s par1

1 înclcare strigtoare a poruncii lui Dumnezeu de-

I

>re dragostea fa de aproapele, Sfântul Arsenie a

13

descoperit taina comportrii sale fa de vizitatorii

pe care nu i-a primit, precum i descoperirea Dum-nezeiasc pe care a avut-o i din care a ieit la

iveal i o astfel de împlinire a poruncii, de careerau în stare numai purttorii de Duh (cfp.20,§34).

©9. Astfel a fost mrturia lui Dumnezeu despre un si-

hastru într-adevr însingurat (cf.p. 22, §38).

©10- lat un rriîjloc, dat nou din vistieria priceperiiduhovniceti, care ne arat c la temelia curviei seafl mândria. Adam când a vrut s fie la fel caDumnezeu i i-a artat aceast dorin prin fapti-a pierdut simirea duhovniceasc a neprihnirii, aczut la simirea trupeasc a poftei de femeie iprin aceast poft s-a alturat dobitoacelor celorneînelegtoare i s-a asemnat lor (cf.p. 27, §21).

11. Prin aceste cuvinte se arat cât de sârguinciosse pzeau pe sine de molima pcatului sihastrii ceiadevrai i cât de mult se temeau ei de ea. Molimaeste îngrozitoare

! Când otrava pcatului, chiar în-tr-o msur cât de mic, va ptrunde în vasul celviu al Sfântului Duh i se va împrtia în el, va pro-

14

1

duce o nimicire i o prefacere înspimânttoare.

Pzindu-se de molima pcatului într-un chip atât de

aspru i de hotrât, jertfind totul pentru a pstra în

sine virtutea, sfinii prini îndeplinesc întocmai po-

runca Domnului, care cere s tiem mâna i soatem ochiul când ne smintesc. Povestirea de la

• ne arat de aijderea felul lor de vieuire, care

nu era deloc cltinat de socotinele omeneti, ci în

chip hotrât .tindea s îndeplineasc voia lui Dum-nezeu i s fie numai pe placul Su (cf.p. 27, §23)-

®12. Trebuie inut cont cât de greu se putea gsi din

nou în adâncul pustiului o unealt necesar pentru

Mu.odelie (lucru manual), care fcea parte i din

1irvoina de chilie i totodat era i singurul mijloc

dc întreinere. Numai inând seama de acest lucru

putem preui în modul cuvenit fapta btrânului,

ire era atât de atent fa de sine i inea aa de

mult la linitirea sa. Cuviosul awa Agathon, deiducea o via de linitire, prefera linitirii împlinirea

poruncilor despre dragostea fa de aproapele, ase-

menea cuviosului Moise Maurul i cu totul altfel de1 ui 11 fcea cuviosul Arsenie cel Mare. Acesta din ur-

n 11 întrunit în dragostea de Dumnezeu i dragostea

Fa de aproapele i a ridicat-o pe aceasta de a douaI t înlimea unei nevoine tainice, mai presus dei.i| >tele svârite prin mijlocirea trupului (cf.p. 27, §25).

15

13. Este limpede c purtarea unui vemânt straniubtea în ochii tuturor; gândul de a duce un anumitfel de via, care ar fi atras atenia multora, era pusîn mintea nevoitorului de prerea de sine, neprice-put de el. Cuviosul Ammona 1-a învat nevoinasmereniei, singurul lucru bineplcut de Dumnezeu,singurul în stare s atrag mila i harul lui Dumne-zeu ctre nevoitor (cf.p.29,0).

14. astfel de stare vine în suflet de la luarea-amin-te necurmat, de la plânsul pentru pcatele sale ide la lucrarea rugciunii pline de har din minte.Umilina este simirea îndurrii îmbelugate a lui

Dumnezeu fa de sine i fa de omenirea întreacOf. P- 30, §8)

15. Awa Ammona s-a abtut de la lucrarea pe careo cerea râvna trupeasc a învinuitorilor i totodata acionat moralmente i asupra fetei, artânclu-i oîndurare neateptat i amintindu-i astfel cât deaproape de ca este moartea. O inim muiat de du-rere i amintindu-i de moarte este în stare s sepociasc (cf.p.31,§l0).

16. Muli dintre monahii acelor timpuri, din pricinainterpretrii greite pe care o ddeau feluritelor lo-

16

curi din Sfânta Scriptur, au czut in eresuri. Lmu-rirea Scripturii ni se druiete de harul lui Dumne-zeu. Monahul care nu are acest har i tinde s l-mureasc Scripturile din prerea de sine i ignoran-

, se face vinovat înaintea Sfântului Duh, care a

rostit Scriptura; pentru îndrzneala sa, el este lep-dat de Dumnezeu i ajunge prad duhurilor celor

czute. Dintr-o astfel de tâlcuire a Scripturilor pro-

oroceti i apostoleti au rsrit toate eresurile itoate schismele.

Povestirea din urm vorbete de un Ammun de

mai târziu, nu de acela care a vorbit cu Antonie cel

Mare.

în povestirile despre Ammun s-a pstrat i urm-toarea tire despre muntele Nitrici. In aceast pus-

tletate locuiau ca la cinci mii de monahi. Ei duceau

i

> via felurit, dup voina i puterile fiecruia.

Unii dintre ei locuiau singuri, însingurai, alii câte

doi sau trei; alii, într-un numr i mai mare, alctu-

ind chinovii. O astfel de vieuire felurit, satisf-

* ând voina liber i aptitudinile fiecruia, foarte

mit ajuta la sporirea duhovniceasc a monahilorf P.34,§2).

17. Pimen cel Mare i-a petrecut viaa într-o obtemu I, alctuit numai din frai buni. Petrecând me-ii u printre ei, el se însingura în sine i a ajuns la

«li .svârire printr-o trezvie crescând, înlturândtoate piedici e care i-ar fi putut stingheri lucrarea,

i i mijloc foarte bun pentru a pzi pacea i linitea

in ni ii i precum i a rugciunii minii nedesprite de

17

aceasta ne d Sfântul Apostol Pavel: Purtai sarcini-le unul altuia, zice el, i aa vei împlini legea luiHristos (Gal. 6,2). Oamenii se arunc mai mult sprealte stri, potrivnice acesteia: ei pretind de la aproa-pele struin i desvârire în virtute, improprii ichiar imposibile pentru om, iar despre propria virtuteau o înelegere destul de slab, iar uneori chiarpervers. O astfel de nzuin fr judecat nu îng-duie inimii s se afunde în privirea luntric i sme-renia cea adevrat, din care decurg rugciunea min-ii si linitea inimii; o astfel de nzuin fr socotealtine inima într-o tulburare continu i aduce minii omulime de gânduri i visri fr rost; „purtai sarci-nile unul altuia i aa vei împlini legea lui Hristos".

Jn pustiul larg al Schitului existau diferite feluride vieuire monahal. Acolo erau i chinovii i viaîn doi sau trei— numit cale împrteasc, i sihs-trie — adic via în singurtate. Din povestirile r-mase despre Pimen cel Mare, se vede c el întreceape toi cu sporirea duhovniceasc, c pentru îndru-marea duhovniceasc se adunau la el monahi, deiel, din smerit cugetare, întru toate ddea întâietatefratelui su mai mare: Awa Anuv. Povestirile aces-tea ne relev faptul c Pimen cu timpul a ajuns înfruntea obtii sale, probabil dup moartea Iui Anuv.In aceste povestiri chilia lui Pimen cel Mare estenumit uneori monastire, cum în general se numeaorice locuin însingurat (cf.p. 34, §i).

©18. In acele vremuri Sfântul Botez era primit la ovârst mai înaintat (cf p. 35, §2).

18

19. însemntatea acestor vorbe este la fel cu cea a

vorbelor din §1. Ambele vorbe arat omorârea de-

svârit fa de toate i prsirea tuturor grijilor,

afar de grija mântuirii. Monahul se ridic la o ast-

fel de stare prin credin. Numai dintr-o astfel destare poate s tind în întregime ctre Domnul, prin

rugciunea minii; numai într-o astfel de stare rug-uunea minii poate s cuprind întreaga fiin a

omului. Numai atunci îl ridic ea pe lucrtorul sula acea dragoste de Dumnezeu, care este rânduit

de El ca lege (cf p.16, §2. Awa Alonie).

20. O. pova foarte folositoare. în chinovii se nasc

tulburri din asemnarea sa cu alii. Fratelui meu i

s-a dat cutare lucru: de ce nu mi s-a dat un astfel

de lucru i mie ? zice monahul neiscusit i izgonetepacea din inima sa. Ca s scpm de înelarea deSine i de tulburarea sufleteasc, care ne vin în ur-

ma asemnrii cu alii, trebuie mereu s ne pzim în

felul de a cugeta adus nou de smerenie, iar pentru

aceasta trebuie s veghezi mereu asupra ta i s[H'treci adunat în sine, iar pentru ca s ajungi la

,i< casta este nevoie s pstrezi tcerea (cf.p. 42, §101

19

21. Nevoina lui Awa Visarion face parte clin felu-rile excepionale de nevoina, la lucrarea crorasunt scoi din Pronia lui Dumnezeu foarte puinioameni. Urmarea lor din capul cuiva, fr o chema-re deosebit din partea lui Dumnezeu, este oprit(cf.p. 42, $12).

y

22. Astfel este starea celui ce i-a aezat în suflet lu-crarea minii, umbrit de harul lui Dumnezeu. Ea nuînceteaz a lucra în vasul Su la orice ocupaie dinafar i pzete mintea întru libertatea duhovniceas-c. Dimpotriv, mintea care nu a cptat aceast li-

bertate nu poate s nu fie momit de sclipirea lucm-rilor celor mai mrunte. Cei care nu au cptat liber-tatea Duhului, trebuie s pzeasc o neagonisire câtmai strict, ca s fie pzii de împâtimire (cf.p. 48, §5).

23. în paza inimii de cugetele cele pctoase se cu-prinde pricina cea de cpetenie i miezul mântuirii(cf.p. 49, Avva Gherontie).

povuitor purttor de Duh este aa de important,< i sfinii prini sftuiesc pe monahul începtor sprefere piaa unei pustieti dac în aceast pialocuiete un povuitor— purttor Duh (cf.p, 50, §5).

25- Dumitru Alexandrovici (al lui Alexandru) epe-v, al crui trup se afl înmormântat în biserica

* uviosului Serghie din Sihstria Sfântul Serghie delâng S. Petersburg, spunea despre sine egumenu-lui acestei sihstrii, Arhimandritul Ignatie, urmtoa-rele: El înva la Liceul Militar. Odat, în PostulMare, când elevii se împrteau, tânrul epelevi-a exprimat colegului su neîncrederea ferm cin Potir s-ar afla Taipul i Sângele Domnului Hris-tos. Când i s-au dat Sfintele Taine, el a simit c îngura lui se afl carne. Groaza 1-a cuprins pe tânr,el sttea îngrozit, neavând puterea s înghit prti-cica. Preotul, observând schimbarea lui, i-a porun-cit s intre în altar. Acolo, cu prticica în gur inu rturisindu-i pcatul, epelev i-a venit în fire i.i înghiit Sfintele Taine {cf.p. 51, §7, Prolog, 3 Aprilie).

24 Sporirea btrânului în lucrarea duhovniceasc eraastfel, încât el cu mintea petrecea necurmat în c-mara inimii; la o astfel de desvârire el tindea s-1ridice i pe ucenicul su. îndrumarea de ctre un

20

2<>. Sfântul Epifanie, înainte de ridicarea sa în treap-11 de episcop, a întemeiat în Palestina o mnstire

1 .1 fost egumenul ei. Cu toate c mnstirea era în

Bdâncul pustiului, o mulime de vizitatori de preu-lui' Icni se aduna acolo. Ei erau atrai de darul îm-

21

belugat al facerii de minuni i de celelalte daruri

duhovniceti cu care Dumnezeu a binevoit a împo-dobi pe plcutul Su. Acest lucru adesea îl fcea peEpifanie s fug din ^mnstirea sa si chiar pentruun timp îndelungat. într-o astfel de cltorie, el a

fost dus de furtun la Salamon sau Constanta, oradin insula Cipru. Acolo, în aceast vreme, soborulepiscopilor se ocupa cu alegerea episcopului aces-tei ceti i dup descoperirea de sus a hirotonisit

pe Epifanie ca arhiepiscop al Constanei i al în-

tregii insule a Ciprului (cf.p. 65, §3).

27. Astfel erau exprimate noiunile i simmintelece se nteau de la rânduiala din chilie care se f-cea cu pricepere duhovniceasc i mai ales cu scopduhovnicesc Ccf.p. 66, §8).

28. Sfinii Prini, îndemnându-ne s ne aducemaminte de lucrurile lumii nevzute, ne opreau s ni

le închipuim în minte prin imaginaie; lucrurileacestea nu sunt deloc aa cum sunt închipuite deimaginaia omului trupesc i ptima. A da frâu li-

ber imaginaiei este o u spre ara minciunii —aceast condiie necesar i început al pierzanieiomeneti; a da frâu liber imaginaiei este o îndepr-tare de la adevr i o înelare de sine de bun-voie.Ins, când ne dau nval cugetele de curvie, când

demonii ne silesc s ne pecetluiasc pe noi cu chi-

purile ptimae, se îngduie s ne închipuim mun-cile i grozviile iadului: întunericul venic, tcerea.ti nar venic i vaiete venice fr rod, focul ghe-enei, în care ca într-o mare se îneac pctoii. Prinînchipuirea grozviilor iadului cu putere se tergînchipuirile cele ptimae Ccf.p. 70,§l,AwaEvagrie).

©29. i una i alta pot s târasc sufletul pe nesimitein slava deart i prerea de sine; aceasta poate nunumai s vatme sporirea duhovniceasc, ci s-itaie i posibilitatea de a ajunge la ea (cfp.73,§i).

® .

30. Este foarte de folos pentru învtur paza mo-nahilor sfini i încercai fa de artrile simite dinlumea duhurilor. Purtarea lor cea cu bun pricepe-i« în cazuri de acestea este cu totul opus purtriin mi ratice a ignoranei neiscusite. Ignorana i neis-v u.sina orbesc, i ele pripit se încred în orice arta-i< cu curiozitate i cu sete caut artarea duhurilor

fri comuniunea cu ele, spre o vtmare inevitabil,v.ii.muire adesea cu neputin de vindecat. i pen-ii n cei ce prin harul lui Dumnezeu au fcut cuno-tina cu lumea duhurilor, lumea aceasta este atât depuin cunoscut i îneleas, c cea mai mare pazIau de artrile venite de acolo este necesar chiar

l" ntru sfinii lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu

22 23

ne d cunotinele trebuincioase mântuirii noastre,

iar nu pe acelea pe care le caut i le cere curiozita-

tea vanitoas i cu slav deart a lumii (cf.p.73,§5X

©31. Din multe documente ale monahismului dinprimele veacuri se vede c monahii stteau la rug-ciune, în singurtatea chiliei, cu mâinile ridicate.

Astfel se rugau cuvioii Pahomie cel Mare, Sisoe cel

Mare; probabil astfel se rugau foarte muli; aa nesftuiete s ne rugm la nvlirea cugetelor pc-toase Sfântul Ioan Scrarul. O asemenea poziie atrupului ajut i sufletul s ajung într-o astfel destare: s se înale spre cele de sus. Ins trebuie sne ferim s întindem mâinile prea tare i s le ridi-

cm qât mai sus, ca s nu ajungem în stare de fier-

bineal i de extaz, de la care este numai un pas

pân la înelare de sine i amgire drceasc. Mâi-nile trebuie întinse moderat, ca duhul s rmân în

linite, smerenie i umilin; trebuie s dm trupu-

lui poziia celui atârnat pe cruce, iar nu poziia ce-

lui ce zboar spre cer. Capul s fie plecat în jos, iar

mâinile ridicate (cf.p.74,§7).

32. Stareul plin de înelepciune duhovniceasc ide dar s-a îngrijit s pstreze pentru Zaharia teme-lia pe care se zidise sporirea lui duhovniceasc. Dela adevrata ascultare se nate si adevrata smere-

24

iir; adevrata smerenie este umbrit de mila lui

Dumnezeu. De la o ascultare greit i pe placul

;inenilor se nate o smerenie fals, care depr-[< i/.â pe om de la darurile lui Dumnezeu, fcându-1

; ;tl satanei (cf. p. 78, §4).

©i. Awa Isaia spunea: dorina de a înva pe alii,

Jup ce ai recunoscut c nu eti în stare s faci

casta, poate fi pricin pentru cderea sufletului.

ci ce sunt îndrumai de prerea de sine i doresc

i I ridice pe aproapele lor la starea de neprihnire,

|| .uluc sufletul într-o stare nenorocit. S tii c

f\;tuind pe aproapele tu s fac una sau alta, tu

li -.i ca i cu o unealt cu care îi drâmi casa ta,

n urând s o zideti pe cea a aproapelui.

V est lucru nu se refer la preoi, care au dato-

i sil povuiasc pe cei de aproape, nici la mona-hii sporii, a cror nevoin este umbrit de harul

Im Dumnezeu i care prin orânduirile monahale

ni îndemnai de a sftui pe începtori. Aceast|)d\ ;ii.;i se refer la monahii care sunt ispitii de p-

M i de sine i de o râvn care înc nu este curi-ii l«

• cugetarea trupeasc (cf.p. 84, $9X

S4. -i iari a zis: s urti toate cele lumeti i• in ii

i >dihna trupului, pentru c acestea te fac vrj-

ii ».;il Iui Dumnezeu. Dup cum un osta se lupt

25

cu potrivnicul su, aa i noi trebuie s ne luptmcu trupul, fr a-1 lsa s se moleeasc i s sl-beasc din pricina odihnei peste msur.

Trupul moleit prin odihna i hrana peste msu-r ajunge molatic i lene i capt numai simiritrupeti. El comunic aceste simiri i moleete ini-ma. Pofta trupeasc i mânia se întresc în chip ne-obinuit într-un astfel de trup i într-o astfel deinim. Când aceste patimi se pun în micare, apoilucrarea lor este aa de puternic, c mintea nupoate nici s le înfrâneze, nici s se împotriveasc;ea (mintea) este doborât i târât de ele Ccf.p.85, §1).

ti re de neînvins i-i rpete aptitudinea de simiri

duhovniceti. Acela care îi face trupul uor prin

I

m >.i cumptat i priveghere, îi procur prin aceasta

I i < ea mai trainic sntate i-1 face în stare s pri-

measc i s pstreze în sine micrile duhovni-(sii, adic lucrarea Sfântului Duh (cf. p.89, §18).

> . Astfel, cel ce petrece întru linitire i îi plânge

[i aele sale nu mai trebuie, prsind chilia i lucra-

pocinei, s cerceteze pe cei bolnavi, pe cei în-

lii.i în temni .a.rn.d. (cfp.89,§H, Teodor al Fermei).

35. Odat am cercetat pe awa când era bolnav.L-am aflat suferind foarte mult de boal. El vzândîntristarea mea, provocat de boala lui grea, mi-azis: Chinuit de astfel de boal, eu mi-am adusaminte de amarul ceas al morii. Aceast amintire arfi fost strin de mine dac trupul meu ar fi fost s-ntos. Propriu-zis, sntatea trupului nu aduce niciun folos: cutând s se menin pe sine, ea (snta-tea) ajunge vrjmaul lui Dumnezeu. Pomul udatzilnic nu se va usca, ci va aduce rodul cuvenit. în-tristarea din cauza durerilor trupului este un ajutorde a pzi poruncile lui Dumnezeu.

Nevoitorul trebuie s-i menin sntatea i pu-terile trupului în aa msur, ca trupul s poat slujilui Dumnezeu. O dezvoltare peste msur a snt-ii^i corpolenei îl aduce la o stare grea a trupului,aâ în el instinctele i pornirile animalice cu o pu-

7. Vederea celor Dumnezeieti se nate de la rug-nea cu luare-aminte, mai ales de la cea lucratmintea (cfp. 93, Awa Theona).

\. Astfel monahii din vechime se pzeau s nu fie

i >perii (cf.p. 101, §23, Sfântul loan Colov).

li St* spunea despre awa loan: Dup ce se întor-

i de la seceri, se ducea întâi la btrâni pentrui' ui ne i povuire; pe urm se îndeletnicea cu

26 27

cântarea de psalmi i numai dup aceea trecea la

rugciune. O astfel de continuitate în îndeletniciriera socotit de el trebuincioas pentru a-i aducemintea în starea în care se afla pân a nu iei dinchilie. Acela care are rugciunea minii trebuietreptat s revin la ea

Tdup ce i se va întâmpla s

fie risipit (cf.p. 103,535).

40. Condiia care este propus în Evanghelie i în

scrierile Prinilor, condiia când se primete poc-ina i celui ce se pociete i se d iertare, este re-petat i aici. Condiia eficacitii pocinei este cacel care se pociete s prseasc pcatele cele demoarte i s nu mai cad în ele (cf.p. 104, §43).

41. Un astfel de mod de a lucra nu trebuie s fie

îngduit din pricina lipsei de sporire la povuitorii din pricina lipsei de bunvoin la cei ce intr înclugrie. S cinstim printr-o contemplare plin deevlavie libertatea a de lucra la clugrii din vechi-me, care s-a nscut din sporirea cea mare ! S-i cin-

stim cu evlavioas ferire de a-i urma, socotindu-nenevrednici (cf.p. 110, §3; ill,§5).

42. Adumbrirea haric a rugciunii minii, când mo-nahul începe s simt adierea unei liniti neobinu

28

,care îi agonisete cunoaterea linitirii din inim

in încercare i cu o deosebit uurin îndepr-.i gândurile cele pctoase ce se apropie de el,

i prima treapt a sporirii în rugciunea minii. Un\ i )itor nu trebuie s se opresc la ea; cu ajutorul

I. msului el trebuie s tind la o mai mare sporire,

re nu are margini. Rugciunea minii este locaul

ipratului celui ceresc: în acest loca sunt cmrii de numr; dup cmrile frumoase i mari ur-

a/â altele mai mari i mai frumoase (cf.p. 1H,§71

>, Clugrii isihati din vechime, pzind linitirea

i rinului cu toat struina, se fereau foarte mult

uriozitate, de orice tiin de prisos, care ar fi

itui strica linitea inimii i s întrerup vorbirea ei

ii cu Dumnezeu. Acestui lucru trebuie s-i ur-

m si noi, clugrii timpurilor din urm, dup pu-

ni* • noastre, ca s cptm posibilitatea de a ne

«ntra cât de puin în sine pentru rugciunea

mu ii Ucenicul awei Filimon, marele isihast din

Im nc-a povestit: când plecam din chilie la vreo

i ilia re, awa niciodat nu m întreba: unde ini ce te duci? Iari, când veneam, niciodat

na întreba: unde ai fost i ce ai fcut? Odatplecat la Alexandria dup treburile mnstirii,

>lo m-am dus la Constantinopol, pentru nevo-

iericii i am început s cercetez pe fraii evla-

apoi iari m-am întors la Alexandria, fr si de tire slujitorului lui Dumnezeu. Petrecând

ml limp la Alexandria, m-am înapoiat la el la

m Vzându-m, s-a bucurat, m-a salutat i f-

29

când rugciune a ezut, îns nu m-a întrebat de ni-mic: pentru c el cu mintea petrecea în vederea ceaduhovniceasc, care înal i în care mereu îl ine,pe cel ce se linitete într-adevr, rugciunea mintii(cf.p.uz§9).

44. întâmplarea aceasta arat cât de primejdioaseste judecarea cea cu minte uoar i osândirea ce-lor de aproape, când privim lucrarea lor în chip su-perficial, când vedem lucrurile mai mult prin pris-ma stricciunii noastre proprii. Osândind din prici-na aparenelor un ticlos, este foarte uor s osân-deti i pe unul sfânt i drept. La aceasta au fost su-pui muli, care au uitat porunca Domnului, Carene-a poruncit o cercetare amnunit i sârguincioa-s înainte de a osândi (Mat. 23, 23); Care ne-a po-runcit s judecm oamenii dup roadele lor (Mat.7, 20), iar nu dup aparene. Care ne-a oprit s ju-decm dup înfiare, dup o privire superficial:nu judecai dup înfiare, ci judecai judecata ceadreapt (Ioan 7, 24) (cfp. 120,§i).

45. Un frate a adus în chilia sa pâine proaspt i achemat pe btrâni la prânz. Mâncând câte o felie depâine, ei s-au oprit. Fratele cunoscând înfrânarea lorcea mare, a început s-i roage cu smerenie, zicând:pentru Dumnezeu mâncai astzi de v sturai. i ei

iu mai mâncat câte o felie de pâine. Iat clugrii•

i iadevrai, care postesc întru curia inimii: invi-

i.ii cu numele lui Dumnezeu, au mâncat mai mult

cât ar fi dorit s mnânce (cf.p.120, §3).

«'. Monahii din Egipt întrebuinau pâine uscat,are se pregtete pentru un an întreg (Sfântul

iu irul, Cuv. 55); prin aceasta se explic ospta-1 cu pâine proaspt (cf.p.l2Q,§3).

în cuvântul despre awa Filimon se pomenetespre lavra lui loan Colov, ce era în Scytia. în

fest lavr de obicei vieuiau cei mai linitii (isi-

iti), îns petreceau i monahi începtori, care se

,Mteuu pentru linitire, dup cum se vede din

;.i lui Arsenie cel Mare (cfp. 121, §4). i *

18. Dup cum nu toi clugrii începtori au ace-

1 1 râvn a duhului, nefiind toi învai cu bunele1 ivuri i rânduielile monahiceti, la fel nu toi

ii mu au în aceeai msur desvârire i iscusin-

I Bogia btrânilor nu este prul cel crunt, ci

uleie învturii din anii începtoriei, roadele os-

tiilor câtigate în vieuire. Ceea ce nu ai adunat

30 31

în tinereele tale, zice Scriptura, cum vei afla Ia b-trâneele tale (Sirah, 25, 5). Cci btrâneele suntcinstite, nu cele de muli ani, nici cele ce se num-r cu numrul anilor; ci crunteele sunt înelepciu-nea oamenilor, i vârsta btrâneelor— viaa nespur-cat (In. Sol. 4, 8-9). De aceea noi trebuie s ur-mm i s lum pild vieuirea, trebuie s primim is ne însuim tradiia i povuirea nu a tuturor b-trânilor, al cror cap este acoperit cu cruntee, a

cror mrturie este numai viaa cea de muli ani, ci

numai a acelora despre care tim cu siguran c ei

s-au osebit cu o via vrednic de laud, c ei în

cultivarea lor au fost îndrumai nu de rânduiala desine i de prerea de sine trufa i deart, ci aufost învai dup tradiia prinilor. Muli— spre p-rere de ru ei alctuiesc majoritatea — au îmbtrânitcldicel (Apoc. 3, 15-16) i în nepsare, îns se bu-cur de respectul i încrederea altora nu din pricinamaturitii morale, ci din pricina anilor muli pecare i^au trit. Pe bun dreptate li se poate adresamustrarea Domnului cea prin proorocul: Mâncat-austrinii tria lui i el nu a cunoscut i crunteelei-au înflorit, i el nu a cunoscut (Os. 7, 9). Astfel debtrâni înfieaz ateniei celor începtori nu ne-prihnirea unei viei, nu o zidire prin cuvânt saupild vrednic de urmat, ci numai mulimea anilor.

Vrjmaul iret, diavolul, întrebuineaz crunteeleunor astfel de btrâni spre înelarea celor tineri,

scoând la iveal pentru cei tineri cinstea de care sebucur aceti btrâni: cu o iretenie subire el se si-

lete prin pilda acestor btrâni s-i înele i s-i do-boare chiar pe acei începtori care sunt în stare sajung la desvârire i dup întocmirea proprie i

cu o îndrumare cuvenit: sau se silete s-i introdu-Câ, cu ajutorul poveelor date de aceti btrâni, înnepsare, în neputina sufletului, în descurajareaCea aductoare de moarte. Dorind s dau o dovad•

f

< îndreptirea cuvintelor mele, voi expune în faa'

i >astr pe scurt o întâmplare care nu s-a petrecutlocmai demult. La un btrân oarecare bine cunos-cui nou, a venit un clugr tânr, foarte râvnitor

teu

\ iaa, cu gândul de a spori i a se vindeca. CuÎJniplitatc, el i-a mrturisit btrânului c îl bântuie

na trupeasc i duhul curviei; el spera s afle în

iciunile btrânului o întrire pentru nevoina sai vindecare pentru rnile cptate. Btrânul îns

Imceput s-1 ocrasc cu cele mai aspre cuvinte,

|punându-i c el, îngduind ispita cu o astfel dei

m.i pctoas, a devenit nevrednic de numele denu mah i vrednic de orice dispre; în loc de mângâ-

.el ba pricinuit o ran atât de mare prin ocar,

monahul a ieit din chilia btrânului în cea mai\uv mâhnire, într-o întristare de moarte, în dezn-

\v Apsat de tristee, adâncit în gândurile sale,acum nu spre vindecarea patimii, ci spre mulu-

irea ei, el se ducea. Pe neateptate îns îl întâl-

Mi .ir awa Apollo, cel mai iscusit printre btrâni.; ! rasturile feei i chipul disperat al tânrului,

iin rpându-i tulburarea luntric i mâhnirea grea

tic «are era învluit inima lui în ascuns, awaIo i-a întrebat de pricina unei astfel de stri.U toate c întrebarea a fost pusa în cuvintele celemde. monahul nu a putut s-i rspund ni-

fnelegând i mai bine c nu fr temei însem-'ii

i nrui îi ascunde întristarea amar, dar care,-n toat tcerea buzelor, era viu întiprit pe fa,

32 33

awa a început mai struitor s-1 îndemne s-i des-

copere pricina tulburrii sale sufleteti. Constrânsde aceste îndemnuri, monahul a mrturisit c mer-ge la un sat din lume, fiindc, dup spusa cutruibtrân, el nu mai este bun pentru clugrie; fiindcnu poate sâ-i înfrâng poftele trupului su prin

nevoin i nefiind nici un ieac împotriva ei, el s-a

hotrât, prsind mnstirea, s se întoarc în lumei s se însoare. Awa Apollo s-a strduit ca s-1 în-

moaie printr-un cuvânt cât mai blând i milos, în-

credinându-1 c i el zilnic este bântuit de gându-rile i simirile cele necurate: cu atât este mai firesc

s fie bântuit un om tânr. îns din pricina aceasta

nu trebuie s cad în dezndejde, nu trebuie s se

mire, ca de ceva neobinuit, de lucrarea puternica rzboiului, unde biruina se obine nu atât prin

nevoin, cât prin mila i harul Domnului. Btrânula rugat pe clugrul cel tânr s se întoarc în chi-

lie i s rabde mcar o zi, iar el s-a dus cu grab în

mnstirea btrânului pomenit mai sus. Când s-a

apropiat de aceast mnstire, a ridicat mâinile în

sus i a zis urmtoarea rugciune, însoind-o de la-

crimi: Doamne ! Tu eti singurul Stpân atotputer-

nic peste puterile cele ascunse i neputinele omu-lui! Numai Tu unul eti doctor bun, Care vindeci în

chip neîneles ! întoarce lupta acestui tânr peste

acest btrân, ca el s se învee mcar la btrânees fie îngduitor cu neputinele celor ce se nevo-

iesc i s-i comptimeasc pe cei tineri care înclin

spre patimi. Când el, suspinând, a terminat rugciu-

nea, vede un harap întunecos, care sta în faa chi-

liei btrânului i trgea în el cu sgei de foc. Rniide ele, stareul a srit din chilie, a început s fug

34

tncolo i încoace, ca un nebun sau ca un beat, baIntra în chilie, ba ieea, de acum nu mai putea s

i linitit în ea i în sfârit, tulburat, a apucat peteai cale pe care îl îndreptase pe clugrul cel

nr. Awa Apollo, vzând c btrânul a ajuns înilare de nebun i îndrcit, pricepând c sgeilediavolului, îndreptate împotriva lui, s-au înfipt în

inima lui i i-au întunecat mintea, s-a apropiat de el

i-a zis: unde re grbeti astfel? Ce te face s uiibuna cuviin, care se potrivete atât de mult unui

11 an, i s fugi aa de repede în neorânduial,menea unui bieandru? Btrânul, cuprins deine, nu putea s dea nici un rspuns celui ce 1-a

urebat: îl mustra contiina, îl vdea chipul de din-irâ, pe care i 1-a întiprit tulburarea pctoas; el

I îneles c pofta cea trupeasc a inimii lui este ghi-c tainele lui sunt descoperite pentru awa. în-

free-te, a zis atunci awa Apollo, în chilia ta i în-

lege c pân acum diavolul sau nu te-a cunoscutIU te dispreuia. Tu nu te-ai învrednicit s te nu-

i printre aceia care prin sporirea i sârguina lorntrât pe diavol s se lupte i s se bat cu ei în

are zi. Dup atâia ani petrecui în rugciune, tuii putut s înlturi o singur sgeat a vrj-

^^ isului tras în tine. Ce zic, s înlturi? N-ai putut• i;ibzi o singur zi. Dumnezeu a îngduit s fii

npiLs acestei ispite pentru ca tu mcar la btrânee,Im încercarea proprie, s te învei s-i compti-h ii pe cei de aproape în neputinele lor i s fii

luitor fa de înclinarea celor tineri spre pa-Ini.i Tu, primind pe clugrul cel începtor, apsath nvlirea diavolului, nu numai c nu l-ai mângâ-

- i l-ai aruncat chiar în dezndejdea cea pierz-

35

toare. Tu l-ai dat pe el în flcile vrjmaului spre a

fi înghiit în chipul cel mai jalnic. Diavolul, fr deîndoial, n-ar fi fcut acest lucru cu tânrul, adicn-ar fi nvlit asupra lui aa de cumplit — lucru pecare nu i 1-a fcut pân acum, nesocotindu-te — da-

c n-ar fi vzut în sufletul tânrului o arvun bun,dac n-ar invidia sporirea care îl atepta pe tânr în

ogorul clugriei. El s-a grbit s previn i s înl-

ture aceast propire prin sgeile sale cele defoc ! Este limpede c el îl socotea puternic pe acela

împotriva cruia a socotit s-i îndrepte lupta. înva-

-te deci, din încercarea proprie, s-i comptimetipe cei ce se nevoiesc i s nu-i arunci pe cei ispitii

în pierzarea dezndejdii, s nu-i duci la tulburare

prin cuvinte aspre. Ei trebuie îmbrbtai printr-un

cuvânt blând de mângâiere, urmând porunca îne-leptului Solomon; izbvete pe cei dui în moarte irscumpr pe cei ce sunt omorâi (Pilde 24, 11).

Trebuie inut minte felul în care s-a purtat Mântui-

torul, despre care este spus: trestia zdrobit nu vafrânge i inul fumegând nu-1 va stinge (Mat. 12,

20). Trebuie cerut de la Domnul har, iar cel care 1-a

primit s cânte cu bucurie: Domnul, Domnul mi-a

dat mie limb de învtur, ca s cunosc când se

cade a gri cuvântul (îs. 50, 4). Nimeni nu ar fi pu-

tut scpa de uneltirile vrjmaului, nici s sting,

nici s opreasc pofta fireasc a trupului, care este

asemenea unui foc, dac harul lui Dumnezeu n-ar

ajuta neputina noastr, dac nu ne-ar acoperi iapra pe noi. Acum s-a încheiat acea purtare degrij mântuitoare pentru noi, prin care Dumnezeu a

binevoit s-1 scape pe acel tânr de aprinderea cea

pierztoare, iar pe tine s te învee a comptimi pe

>roapele i s tii cât de puternice pot fi ispiteleijmaului; s rugm deci pe Dumnezeu prin ru-luuni unite, ca El s porunceasc de a se opriiul pe care a binevoit s-1 întrebuineze pentru

folosul tu sufletesc i ca s sting cu rou Sfântu-lui su Duh sgeile cele de foc ale diavolului, c-

ra le-a îngduit s te rneasc dup rugminteaa. C El rnete i vindec, bate i mâinile Lui

Imduiesc (Iov 5, 16). Domnul smerete i înal,•omnul omoar i face viu, pogoar în iad i ridicImp. 2. 76). în urma rugciunii awei Apollo,

> "Minul a vindecat ispita cu aceeai grab cu careîngduit-o.

Povestirea aceasta este luat din convorbirea cu-riosului Casian Romanul cu cuviosul Moise, un c-

ir clin Schitul Egiptului. învtura, în care a in-aceast povestire, o face btrânul, cuviosul

"ise cuviosului Casian i prietenului su Gher-iian. care erau pe atunci clugri începtori. Ea a

scris de cuviosul Casian, care a trit în a douanuaiatc a secolului al patrulea i în prima jumtate

(olului al cincilea. Acesta vreme era timpul celii înfloritor pentru monahismul din Egipt. Acolo,dintâi loc pentru slâluirea monahilor era pus-

nl schit, la o mic deprtare de Alexandria. LaIm petreceau monahii care, dup mrturisirea cu-

"' ului Casian, erau înzestrai cu darul osebiriiI- sluirii) duhovniceti (Collatio Cassianii, cap. 1),iu ajungeau la o înalt sporire duhovniceasc!li iles fa de celelalalte mnstiri din Egipt, du-

i nm mrturisete Sfântul Ioan Scrarul (Scara,27). Mrturisesc acest lucru i operele literare" iu ajuns pân la noi. Cuviosul Arsenie cel Ma-

36 37

re numea Schitul capitala monahismului, asem-nând însemntatea Schitului pentru monahism^ cu

însemntatea Romei pentru lumea întreag. Btrânii

cei înzestrai cu darul desluirii (bunei socotine),

care îndrumau cu ajutorul lui cu un deosebit succes

pe cei începtori spre sporirea cea duhovniceasca,

din pricina acestei priceperi la îndrumare, se nu-

meau iscusii. Expresia iscusit i iscusin a rmaspân acum în mnstiri: prin ea se arat buna pri-

cepere a caracterului individual al monahismului,

câtigat printr-o curie a vieii, studiul Sfintei

Scripturi i al scrierilor patristice,— o bun pricepere

umbrit de darul lui Dumnezeu. în timpurile înflo-

ritoare ale monahismului erau muli neiscusii, care

se bucurau de un nume rsuntor al sfineniei,

preaslvii pe de-o parte din ignoran, iar pe de

alt parte, de Satana, care îi întrebuina pe aceti

btrâni drept unealt pentru sine, pentru a-i pierde

pe monahi i monahismul. Observaia cuviosului

Moise în ce privete împrejurarea cea de pe urmeste vrednic de luat aminte: prin ea se descoper

felul de a lucra al duhurilor celor czute, neptruns

de oamenii care nu sunt umbrii de harul lui Dum-nezeu, în planul de lucru al dracilor întotdeauna

era i rspândirea zvonurilor rele privitoare la sluji-

torii cei adevrai ai lui Dumnezeu i a laudelor ne-

obinuite pentru slujitorii lui Satana camuflai sub

masca slujitorilor lui Dumnezeu. i una i alta se

vd destul de limpede din învtura Mântuitorului:

Fericii vei fi când v vor urî pe voi oamenii i

când V vor izgoni dintre ei i v vor batjocori i

vor lua numele vosiru drept ru, pentru Fiul Omu-

lui. Vai, când v vor zice vou oamenii: aa fceau

irinii lor proorocilor (Luc. 6, 22, 26). Pstorii, zice

intui Ierarh Tihon de Voronej, care struiesc pen-mântuirea sufletelor omeneti, sunt supui vor-

ii de ru i prigonirii din partea oamenilor celorn: lui Satana nu îi place lucrarea lor i de aceea el

ule limbile oamenilor asupra lor i-i prigonetejei (Voi. XV, scrisoarea 103). Chiar împotrivaintuitorului diavolul lucra prin rspândirea vorbe-rele (Ioan 7, 12; Mat. 28, 13, 14, 15). Dimpotri-dup cum spune Sfântul Efrem irul, când va

ii antihristul, diavolul îndat îl va face cunoscutloat lumea printr-un zvon frumos i plin de en-iasm i va pregti societatea omeneasc ca s-1uneasc, semnând în societate o opinie din cele

i favorabile prin rspândirea zvonurilor favora-(Cuv. 106, dup traducerea slav. Despre lu-

ea demonilor prin rspândirea vorbelor i zvo-llor în popor se pomenete i în viaa sfântului

i enic Ciprian, episcopul de Antiohia. Vieilei(ilor, 2 Octombrie). Acest lucru s-a spus ca o

• nire pentru monahii începtori, ca s tie cumivi aleag povuitorul. Nu trebuie s ne lumu prerea societii omeneti, chiar dac aceastre ar fi prerea marii majoriti: trebuie s neni îndrumai de lumina Sfintei Scripturi i de

ile sfinilor Prini. Este o mare nenorocire sdin pricina netiinei i minii uoare sub în-

i iui ea unui învtor mincinos: dac îl ducetul pe orb, amândoi vor cdea în groapa pierz-

is Domnul (Mat. 15, 14) (cfp. 125, §i).

38 39

49- Cu o astfel de amintire a morii, nevoina tru-

peasc capt însemntatea unei pocine artate

prin lucrare i este deci de un foarte mare folos (cj

p. 121, §81

50. Rugciunea cu luare-aminte fcut cât mai des,

inându-te departe de cunotinele i de întâlnirile

cu femei, este un mijloc puternic i folositor împo-

triva rzboiului curviei (cf. p.126, §1, Awa LuchieJ.

51. Aici se arat c lepdarea de la lucrarea porun-

cilor Evangheliei este ca i lepdarea de Hristos

(cf.p.l39,S36).

.

52. Vinul de vi în rile calde are cu totul alt în-

semntate decât în rile cu clim temperat. In -rile calde întrebuinarea vinului adesea este o nece-

sitate. Diavolul îns îl silete pe om s bea vin ipentru desftare i din poft. Dup acest semn se

cunoate prezena i lucrarea Iui. De la o astfel de

întrebuinare a vinului se produce o vtmare de

foarte multe feluri, mai ales s aâe patimile: a cur-

viei i a mâniei. Monahului îi este îngduit între

buinarea vinului numai în caz de nevoie. Când

simi nevoia, apoi trebuie s judeci bine dac în-

adevr este nevoie; nu se ascunde sub masca ne-

iroii o poft? In urma unei adevrate nevoi, „mo-~_hului îi este îngduit s bea vinul cu msur

imptat), ca vinul s lucreze numai în stomac, nuin cap (c/p. l60,§l,AvvaXaie).

L Lucrtorul rugciunii minii pierde puterea de a

îndeletnici cu lucrurile materiale, din pricin ci nu se mai simte lipit de ele i din pricin c

ise lipete mai mult de lucrurile cele duhovni-cii, iar intrarea spre ele este privirea înluntrul

p. 164, §3)-

©\. i )rice milostenie, zice Sfântul Isaac irul ctre

ist, sau dragoste sau îndurare, într-un cuvânt,

i cea ce în aparen este recunoscut drept o fap-

l»i'ntru Dumnezeu, îns abate de la linitire (isi-

~~fei îi întoarce luarea ta aminte spre lume i te

iu i în griji i îngrijorare, curm în tine amintirea

Murnnezeu, curm rugciunile tale i aduce în

le tale tulburare i fel de fel de cltinri, te

i| >u-(Jial s te îndeletniceti cu citirea Dumneze-ii* >i Scripturi, slbete paza ta, te silete, dup cemiu! în linitire (zvorâre în inim, isihie), spre

W Mnlr elin ca i, dup ce te-ai deprtat de oameni,iloie s intri în legtur cu ei, trezete din

n patimile cele îngropate în tine, sloboade frâul

4041

prin care sunt domolite simirile tale, reînviazmoartea ta pentru lumea aceasta, te coboar de peînlimea lucrrii îngereti, iar toate acestea fac caaceast dreptate s piar.

îndeplinirea datoriei de dragoste fa de aproa-pele pentru a satisface nevoile lui cele trupetiaparine lucrrii mirenilor, sau i monahilor careînc nu au ajuns la desvârita linitire, care pe lân-

g linitirea lor mai petrec i în legtur cu aproa-pele, care mereu îi îngduie ieirea din chilie iprimirea celor venii în chilie. Aceasta nu este o lu-

crare pentru adevraii isihati (linitii). Este cu ne-putin s faci amândou lucrrile cum se cuvine:s slujeti trupete aproapelui i s slujeti prin ru-

gciune i prin propovduirea cuvântului lui Dum-nezeu, dup cum au spus acest lucru i SfiniiApostoli (Fp. 6, 2-4). Ei au lsat grija nevoilor tru-

peti ale semenilor pe seama altora i pentru ei

i-au ales numai petrecerea în rugciune i în cu-vântul lui Dumnezeu. La fel fceau i monahii careau ajuns la mare sporire duhovniceasc. Rânduialaobinuit pentru monahi se cuprinde în faptul cmonahii începtori îndeplinesc poruncile Evanghe-liei trupete, obinuindu-se treptat i cu împlinirealor în chip duhovnicesc, ridicându-se de la privirea

înluntrul su i de la cunoaterea sa prin „cercare"spre cunoaterea lui Dumnezeu prin cercare, ago-nisind cuvântul cel viu al lui Dumnezeu, unindu-seprin rugciune într-un duh cu Dumnezeu. Numaiun astfel de cuvânt poate s aduc un folos de sea-m (esenial) aproapelui, s schimbe i s înnoiascsufletul lui prin puterea i viaa sa haric. Acest lu-

cru este spus aici pentru a explica vieuirea mona-

i.i hi. Dac pentru Paisie, contemporan i frate bunPirnen cel Mare, cuvintele i faptele lui i se p-

iu aspre, apoi înc mai lesne ne pot prea astfel

in zilele noastre, când virtuile duhovniceti sunt ui-

, clcate, batjocorite, când se d cinste numaiii miilor trupeti, fcute în duhul lumii acesteia,

ire este cu totul potrivnic i vrjma duhului din

.nghelie. Vom vedea mai departe prin ce daruri

,unate ale Sfântului Duh a fost pecetluit i mr-turisit cugetarea i vieuirea lui Pimen. Este confir-

nr.it â de însui Dumnezeu (cf.p. l67,§9)-

©|, Sub numele de linitirea cea din inim aici se

ti i* lege lucrarea inimii, svârit cu simirea i par-

ii '.nea inimii fr s fie stricat de rspândire ine (cf.p 7 77. #5/

Rspândire aici este numit risipirea, vorba mult\a ireala, grija mult i ieirile din chilie — o stare

totul contrar linitirii, o stare prin care se nimi-

Itrezvia i privirea înluntrul su (cf.p. 172, §43)-

©$7. Plecare monah trebuie astfel s-i orânduiasc

Luirca, ca aceast vieuire s aib toate însuirile

42 43

unei vieuiri în mormânt. La aceasta se poate ajun-ge prin deprtarea de comuniunea prea liber cuoamenii, prin renunarea la ieirile fr nici o trebu-in din chilie, la flecreala i vorbria prea mult, la

luarea-aminte a faptelor strine, mai ales la osândi-rea i vorbirea de ru, la trândvie, visare i cugetelecele dearte. Deprtarea de la aceste feluri de pcatene d putina s ne adunm în sine i s ne înde-letnicim cu o rugciune nerisipit. Rugciunea ne-risipit nate umilin, plâns i lacrimi (cf.p. 173 00).

®58. Pricinile pcatului sau prilejurile spre pcat, dupprerea Sfântului Isaac irul, sunt: femeile, vinul,avuia, stpânirea (puterea de stpânire) i altele ase-mntoare. Acestea, zice Sfântul Isaac, nu sunt pro-

priu-zis pcate, ci ele duc spre pcate (cf.p. 173, §59).

59. Zis-a awa Pimen: Dac omul nu va urî doupatimi, apoi nu va fi slobod de lume. L-au întrebat:Pe care ? El a rspuns: Odihna trupului i slava ceadeart.

Prinii ascei (nevoitori) numesc odihn a trupu-lui toate felurile de desftare i rsfare a trupului.iar slav deart — orice laud din partea oamenilor(cf p. 1 74, §66).

(>() Weasta înseamn: pân nu îi vei agonisi plân-nu te poi aduna i însingura în sine, nu îi poihm o adevrat linitire a inimii, care se elibe-S de toate patimile. Monah — înseamn însingu-

;numai acela este adevrat însingurat, care

8 însingurat în sine (cf.p, 175, §72).

44

61. (

' asiei de lmurire a dat marele printe unuin.ih care se linitea, cunoscând adânc lucrarea

"ii ce se linitete. Viaa celui care se linitete, înen neprihnit i sfânt, îl predispune peml cel neînnoit înc de harul cel Dumnezeiesc

»t ;i-i judeca aspru pe cei de aproape. Prezentân-< astfel pentru o judecat superficial i necu-i.uoare, viaa aceasta în fond este alta. Ea este

i Ie ispite grele din pricina nvlirii gândurilor,mior i simirilor pctoase; ea este plin deicli, abateri i cderi nevzute. Acest lucru este

un nare fireasc a cderii care cuprinde întreaganirc; acest lucru este îngduit de pronia lui

urnnezeu pentru a-i pzi de înlare pe cei ce au>re linitire i care se deprind cu ea i pentru

înva smerenia pe care, i numai pe ea, se zi-

i poate fi ridicat sporirea cea duhovni-i (Cuv. Nil Sorschi, Cuv. 3-a). Cel care se li-

>u\ fiind apsat de Ispite, necjindu-se în valu-fle iele ale gândului, alergând mereu spre în-m lui Dumnezeu, capt convingerea c toatidea mântuirii lui se cuprinde în milostivirea

I kminezeu, în Rscumprtorul, si agonisete în

-45

inim arvuna îndurrii fa de cei de aproape. El

cunoate c datoria lui este ca s-i comptimeascpe fraii care sunt supui feluritelor greeli, iar nu

s-i osândeasc. Pentru a judeca pcatele omenetisunt alte slujiri; slujirea celui ce se linitete este

plânsul în faa lui Dumnezeu i mijlocirea pentru

pcatele i neputinele sale, pentru neputinele ipcatele întregii omeniri. Pân când inima celui ce

se linitete nu va scpa de osândirea aproapelui,

pân când el nu se va scufunda în buntate i nu

se va îmbrca în ea (Col. 3, 12), ea nu va putea sscape de împietrire i s petreac în umilin, prin

care se biruiesc toate gândurile ce vin de la draci

(cf.p. 179, §100).

®62. Astfel este lucrarea minii: prin ea se întresc trez-

via i privirea înluntrul su i, în sfârit, ajunge la o

astfel de treapt, când nu mai simte nimic din cele

materiale ce-1 înconjur. El, auzind, nu aude i v-zând, nu vede ce se face în jurul su (cf.p. 180, §107).

©63. Astfel este lucrarea rugciunii minii: ea, um-plându-i pe om, împiedic s intre în el toate cuge-

tele cele pctoase. Iar când mintea nevoitorului

slbete i cade în trândvie, atunci cugetele pcitoase intr lesne, îl înving i-1 momesc pe nevoitor

Pentru aceasta un nevoitor al rugciunii minii tre-

buie s-i pzeasc mintea s fie treaz i vegheton-

46

â nu îi îngduie nimic din ce i-ar slbi mintea,mei vorb mult, nici grij mult, nici rspândire,' -isipire, nici prisos de mâncare, butur, somn

nici o atenie la lucrrile oamenilor i ale lumiiteia (cf.p. isi, §111).

ft'i Sub îndrumarea lui awa Apollo îi petreceauiu de clugri în Egiptul de Sus o obte de vreouni de frai. Dintre ei vreo 500 de brbai ajunse-

i la desvârirea cretin i erau în stare s facuine. Minunat privelite era aceast frime. Vic-iul într-un pustiu slbatic, ei petreceau într-o ast-dr veselie, '-are nu poate fi vzut niciodat

inuc ceilali locuitori ai pmântului. Aceast vese-li u poate fi asemnat cu nici o veselie de pem.mt. Printre ei nimeni nu era trist. Awa Apollo,id vedea pe cineva tulburat, de îndat îl întrebapii- pricina tulburrii i fiecruia îi vdea tainele

i lui. El zicea: nu trebuie s fie tulburat acela«•Mc hrzit s capete împria cerurilor. S fie

Imii.iu elinii! s plâng iudeii! S boceasc p-Iar drepii s se veseleasc ! Cei ce se gân-

la o sporire a lucrurilor pmânteti se înve-de aceste gânduri: deci, cum s nu ne înve-noi, care ne-am învrednicit s cptm bunu-

i le cereti? Apostolul ne poruncete: Purureabucurai, neîncetat s v rugai, pentru toate

iliuinii (I Tes. 5, 16-17).

Avvn Apollo defima tulburarea produs de du-iili iele necurate, acea tulburare care este un

47

semn sigur al lucrrii acestor duhuri asupra sufletu-lui; se defima întristarea lumii acesteia, care senate dintr-o cugetare trupeasc i din necredin,care nate trândvie i, printr-o lucrare mai înde-lungat i permanent, chiar dezndejde, aceastmoarte a sufletului.

întristarea cea vtmtoare i pierztoare pentrusuflet nu trebuie amestecat cu întristarea cea dupDumnezeu, folositoare pentru suflet, care este opricin de pocin neschimbat spre mântuire (2Cor. 7, 10), care este pricina druirii bucuriei celeiduhovniceti de ctre Dumnezeu, i este unit cuaceast bucurie. Sfinii Prini numesc o astfel destare a duhului nostru bucurie-întristare, sau plânsfctor de bucurie (Scara, cuv. 7). Lacrimile carecurg în aceast stare aduc inimii o negrit linite imângâiere (cf p. 182, $122).

®65. Foarte iubit era plânsul pentru avva Pimen

!

Plânsul la început cur de pcate, pe urm înce-pe s-l rpeasc pe cel curat la vederi duhovni-ceti, schimbându-i mintea, transformându-i simi-rile sufleteti i trupeti printr-o schimbare plin dehar, care nu poate fi lmurit printr-o cugetare tru-peasc i care este mai presus de toate strile ceosebesc firea noastr cea czut. Lacrimile celui cese ciete, celui ce aduce pocin, dup ce i-a cu-noscut pcatele sale, sunt însoite de o amrciunea inimii, de o lucrare dureroas asupra trupului; la-

crimile celui curat, care aduce pocin din priso-

48

ii smereniei — sunt dulci pentru suflet i hrnesc

ii. ir trupul. Sfântul Isaac irul numete cugetele iii/aiiile, din care se revars aceste lacrimi i de

ele sunt însoite, un pmânt al bucuriei. Ele

himb chiar trupul de dinafar al feei omeneti.

Intr nevoitorul în lacrimile mângâierii, în lacrimile

are sunt dovada milei lui Dumnezeu, prin lacrimi-

.imare de pocin pentru pcate, prin lacrimi de

îndurerare pentru pctoenia sa, pentru cdereai

.pentru robirea sa duhurilor celor lepdate de la

-ui lui Dumnezeu i unirea cu ele, pentru înstri-

irea de Dumnezeu, pentru faptul c s-a lsat cu-

nns de vrjmie fa de Dumnezeu (Cuv. 21 al

intului Petru Damaschin) fcf.p. 185, §144).

®66. Acest mijloc de lupt împotriva gândurilor p-i Jioase este foarte lucrtor i poate fi întrebuinat

ud monahul se afl singur în chilie. Acest mijloc

mult sporire 1-a întrebuinat cuvioasa Mriaiipteanca (cf. p. 185, §145).

67. Acesta este rodul lucrrii minii. Ea vindec în-

tul cu încetul molima pctoas din inim, se

Ilimb i felul nostru de a ne purta cu lucrurile iprejurrile ce ne ies în cale. Inima începe s le

primeasc pe toate din smerenia i buntatea sa,

im lepdarea de sine, din omorârea sa pentru lu-

me, din viaa sa cea întru Dumnezeu (cf.p. I86,fl55)>

49

68. Un frate a întrebat pe awa Pimen despre lucra-rea monahal. Btrânul i-a rspuns: Când ne vacerceta Dumnezeu cu chemarea spre cele venice,atunci ce ne va îngrijora? Fratele a rspuns: Pcate-le noastre. Btrânul a zis: Deci s intrm în chiliilenoastre i însingurându-ne s ne aducem aminte depcatele noastre, i Domnul ne va asculta pe noi(cf. p. 187, §162).

*

69. Pimen cel Mare a zis frailor si: V încredinezc acolo unde îl vor arunca pe Satan, acolo m vorarunca i pe mine.

Aceste cuvinte sunt rodul vederii duhovniceti aduhurilor celor îndeprtate i a unirii cu ele în carea intrat omul prin cderea sa. Aceast vedere i-afost descoperit cuviosului de la o adânc i dreap-ta privire înluntrul su, la care a fost ridicat de Cu-vântul lui Dumnezeu prin lucrarea minii i prin ha-rul lui Dumnezeu (cf.p. 188,§170).

-

70. Aceast povestire este aezat aici dup acelepovestiri i graiuri ale cuviosului Pimen, unde estezugrvit omorârea lui fa de lumea aceasta, carear prea strin cugetrii trupeti i care arat maicu seam nevoina duhovniceasc a cuviosului Pi-

50

mcn. Darurile mari ale harului — agonisita numai a

Unirilor Prini, artate în Pimen prin puterea îm-

prejurrilor, dovedesc cât de bineplcute lui Dum-11 erau starea sufleteasc, aezarea gândurilor

Tvieuirea acestui monah; ele sunt totodat i mar-

ne despre cât de dreapt i temeinic era nevoina

Imi rea duhovniceasc. Cu atât mai însemnat este

1. cast nevoina cu cât ea foarte uor poate fi apli-

1 .na la vieuirea monahilor din toate timpurile. O, ne-

nepreuit! Nevoina cea mai de seam! Ea

1 li 11 u toat lucrarea monahului înluntrul su i prin

m.ire în felurite împrejurri poate deveni o pro-

niei ate de nedesprit a unui monah (cf.p. 189* §182).

71. 1 in frate a întrebat pe awa Pavel: Ce mi se cu-

vi ne s gândesc, linitindu-m în chilie? Btrânul a

Bppuns: Eu sunt asemenea unui om care cu o po-

11. 1 in spate s-a scufundat în mocirl (balt) pân.w i strig ctre Dumnezeu: Miluiete-m

!

Prin aceste cuvinte se arat lucrarea luntric a

w va Pavel. Ea s-a adunat toat într-o rugciune

plâns: Miluiete-m! Aceasta este expresia plân-

iv s-a adâncit în suflet. Plânsul când ajunge la

urile sale nu poate fi îmbrcat în multe cuvinte,

1 in gânduri multe, ci se mulumete cu a-i ma-sia cele duhovniceti, cele necuprinse, printr-o

n.i rugciune (cf.p. 200, §2).

®51

72. Arvuna patimilor sunt pricinile (cauzele) lor.Astfel pricina lucrrii patimii ele curvie — sunt plce-rile trupului, osândirea aproapelui. Cel ce a încetats fac pe placul trupului i s osândeasc peaproapele câtig puterea de a învinge patima cur-viei (cf.p. 208,0).

73- Btrânul a spus acest lucru din pricin c lucrareaadevrat a rugciunii mintii întotdeauna este înteme-iat pe cea mai adânc smerenie i decurge din ea.Oricare alt lucrare a rugciunii minii este greit,duce la amgire de sine i la pierzanie (cf.p. 209, §13).

'

©74. Demonii se silesc s intre în comuniune cuomul i s-1 supun nu întotdeauna p*a gânduri v-dit pctoase; ci îl îndeamn la început la aciunicare nu au nimic ru în sine, adesea chiar bune înaparen, iar pe urm, cptând posibilitatea de a-1înrâuri pe om i de a pune stpânire asupra Iui, îl

arunc în frdelegi, care astfel sunt nite urmri aleascultrii îndemnurilor drceti de la început. Acestlucru ne arat cât de strâmt i cu câte necazuri neeste calea i cu cât trezvie trebuie s pim oe ea(cf.p. 220, §4).

y'

F

52

î. Pentru cel care se linitete este foarte impor-tanta înfrânarea ele la curiozitate, care pecetluietesufletul cu impresiile lumii acesteia i introduce în

rl rspândirea i distracia, care îi zdrnicesc i îi

v.ilâm rugciunea lui (cf p. 224, §3).

©H. Astfel clugrii cuvioi se temeau s se arate na-

nilor si se pzeau de slava cea deart, care este

n tic aproape de faptele cele bune fcute la artareW[.p.229.§6).

'

f. Kste primejdios, pgubitor pentru suflet s ici

j)ia ta împlinirea unor virtui înalte înainte dei< ine, pan ce nu ai ajuns la o sporire corespun-

are lor. Printre virtui sunt mame i fiice; daceva tinde s le agoniseasc pe mame înainte deagonisi pe fiice, pe acela aceste virtui îl omoa-

CU o moarte duhovniceasc, adic nasc în el omare a sufletului (ieire din minte). Sfinii P-h poruncesc s prsim aceste virtui cât mai re-

altfel tulburarea va spori i se va preface în-

|fli pierzare (Sfântul Isaac irul, Cuv. 72). Este clar

breetarea bolnavilor dup capul tu, i nu din

lita re, nu sub îndrumarea unui povuitor iscu-

ii ui ales împcarea celor certai, fiind virtuii, nu se potrivesc deloc monahilor începtori.

fVniiu a le lucra pe acestea se cere o sporire du-i urasc proprie destul de însemnat. Cei care

au luat asupra lor, din ignoran sau dintr-o râvnoarb, o lucrare înalt i au observat c ea le dep-ete puterile lor, c le vatm, trebuie s o pr-seasc i s treac la o vieuire corespunztoare pu-terilor i vârstei lor duhovniceti. Uneori nevoinaeste foarte strlucit, foarte frumoas, îns nu adu-ce mântuire, ci pierzare; alteori îns nevoina estelipsit de frumusee într-atât, încât chiar arunc oumbr întunecoas asupra nevoitorului; îns folosulde la ea este esenial i îmbelugat Ce/, p. 241. §21

78. Aici este limpede c suntem învai la lucrareaminii, în care cel dintâi Ioc îl ocup rugciuneaminu i plânsul inimii, când îi aduci aminte demoarte, de judecata lui Dumnezeu, de muncile ve-nice ale iadului i de fericirea cea venic a raiului(cf:p.244,§10).

79. Aceast povuire privete viaa particular a c-lugrului, iar nu gospodria mnstirilor celor de ob-te, care totui trebuie s satisfac nevoile mnstirii,iar nu capriciile i slava cea deart (cfp. 246, §18).

80. Iat o pild din care se vd obiceiurile oameni-lor culi din vechime. Sfântul Ioan Gur de Aur,

54

riinci luxul cu care erau împodobite casele dinipul su, povestete urmtorul fapt: un filozof

i mu care a fost invitat în casa uneia dintre somiti-Ic timpului. Casa strlucea de marmur i de alte

»abe; pardoseala era acoperit cu. covoare. Oas-iHe, intrând în cas, a scuipat pe faa stpânului

Ici, nu); întrebat de ce a fcut aceast obrz-m< ic, el a rspuns c a simit nevoia s scuipe i,

and luxul din cas, nu a gsit alt loc mai potrivit

ii iu acest lucru decât faa gazdei (Hrisostom,IX. Ep. ctre Rom. Omilia XI) (cf. p. 248, $25).

®• Plânsul i lacrimile le au numai cei ce petrec în

i« ic i care au în inim smâna (arvuna) îndur-de toi cei de aproape, fr nici o deosebire

'<i l §1).

i ie limpede c acel post i acele nevoine ducilic, dac se fac pentru a fi artate oamenilorii gândul trufa de a ajunge la o stare duhov-

• i înalt. Nevoinele cele cu bun priceperela smerenie. Nevoinele duc la smerenie cândIu* rate cu scop.de pocin, cu scop de a în-patimile. Sfinii Prini, care au ajuns la starea

i t ca mai presus de fire, lucrau i nevoineiu sus de fire; în genere, clugrii din vechi-md o sntate a trupului care nu se întâlne-

.i/i, erau în stare s lucreze nevoine mari. Noi

55

nu putem avea astfel de nevoine; îns o nevoinpe msura puterilor noastre, care s ne înfrâneze is ne domoleasc patimile, este cu putin i pen-tru noi. O astfel de nevoin anume chiar este onevoin csenialmente folositoare, esenialmentetrebuincioas (cf p. 26-1, 0).

83- Dac unui frate, care se linitete în chilie, i seva sui la inim un cuvânt oarecare, iar fratele, rsu-cind în mintea sa acest cuvânt, nu-l va putea p-trunde din pricina înlimii lui i nu va fi învat deDumnezeu, apoi se apropie demonii i rstlm-cesc înaintea celui ce se linitete înelesul acestui

cuvânt, dup cum vor.

O observaie foarte important! Apostolul neQprete s cugetm mai mult decât ni se cuvine scugetm. Clcarea acestei porunci te duce neapratla rtcire, i rtcirea la îngâmfare i prere, desine, în latura demonilor i la supunerea fa de ei.

Din aceast pricin pentru un clugr este foarte

folositor s se lepede de tiin, care nu este nea-prat trebuincioas pentru mântuire, care mgule-te numai setea noastr de cunoatere, care ne abatede la calea cea strâmt a smeritei cugetri la calea

cea larg a îngâmfrii (cf.p. 274, §16).

84. "Pild de lepdare de sine, înfrânare i trie la

cei din vechime (cf.p. 278, §4).

56

®MS. ( >sebirea poftelor omeneti este astfel, c tre-

sa învm a le învinge i în amnunte. Cel

u< va obinuit s înving poftele cele mrunte le

l< -moli i pe cele mari. Cel biruit de poftele cele

Minte, neaprat va fi biruit i de cele mari. Este

neputin s învingi patima poftei, sau patima

Hiniei, pân nu te vei înva s învingi toate dorin-

lucru prin care, i numai prin el, se îndreapt

i u iunca voinei (cf.p. 281/20).

©W> I n clugr oarecare locuia în pustiu. El avusese

ine o cunotin, chiar rubedenie, o femeie tâ-

Dup mai muli ani, ea a aflat despre locul

» petrece clugrul i, îndemnat de diavol, s-a

ai pustiu s-1 caute. Aflându-1, a intrat în chilia

\ spunându-i c este rubedenia lui a rmas la

czut cu ea în pcat. în acelai pustiu petre-

iiii alt monah. Cu el s-a petrecut urmtorul lu-

^^ i and venea timpul prânzului, ulciorul cu ap,a pregtit pentru but, se rsturna de la sine

n apa se vrsa. Acest lucru s-a repetat câteva

• II atunci a socotit s se duc la clugrul cel

II pomenit mai sus, ca s-i spun ce se petrece

^^ ilcion.il i cu apa. Pe cale, când s-a întunecat, el

. ini ral într-o capite veche idoleasc drâmat, ca

i doarm, i aude c demonii vorbesc între ei: în

i i r i i noapte, ziceau ei, am aruncat pe clugrul

57

k.

cutare în curyie. Auzind acestea el se mira Când-a luminat el a ajuns la chilia clugrului pe care

fe£ ce sucind' *«**£« i£Xciomi m^f

VreaU sa Sust mâncarea, ul-ciorul meu, care este pentru ap de but se rs££?£ apa se v

frs

-Ca,usâr5 ceI *Ss ia 1 -puns Tu ai venit la mine s m întrebi pentru uiciorul care se rstoarn i apa care se vaS ™

r

Si, Tu cdî'A06-" *** aCeast "-PS arn

2es lic-n?^ rar?Puns

Jclugrul al doilea: i Iacest lucru ,1 u, -_ De unde ai putut afla acest Iu- I

SdLte" dTd P-6 dlWD

>

Ca S Petrec n~Ptea într-o ISu riUS ?H

3, eU am aUZit CUm de™nii ™- IDeau despre cderea ta i se ludau cu acest lucru-lucrul acesta m-a întristat pe mine. ClSrul cei

ÎS doileaC-

de aid £"* dUC în fflS Sae ai doilea a mceput s-1 roage zicând- Nu fin-acest lucru frate prea iubit! oLpotriv suferineiispita cu rbdat, rmâi în locul acesta. Pe femSvom alunga sa se duc la locul su. Este Umpedcca ,sP.ta a fost pus Ia cale de iretenia ceTrea ,vicleanului diavol: cu atât mai mult trebiue ârmiaia pana la sfâritul vieii tale, nevomdu teTu Tufle ui S1 cu trupul) ând cu „1,^^^;.nîzeu sfSV' 3

!

laCrimilor'buntaia îui Dum-

?uaeînS,0ml n°StrU'

Jca s afli **&«« *i

Asa-i - nS a ar

3Tm'Ude

^tl a lui D"mnezeu.

trebifie stiS pIS? T^ ^ T" n°''- Acest ,uc™ÎSe n

d '".Pustie, noi ducem acolo iS r™i> T In pUStie

'neavând hran, chinuitei domolite de nevoin, ele lucreaz ma slab nschimb devin mai rafinate. La cea mai mc rte'bgare de seam, când vine sminteala, ele lucreaz c ,o deosebita viclenie. Nevoitorul are neaprat! m

58

de o desvârit încredere în sine, în neclti-

_ voinei sale, în neptimirea sa. Cel care a fu-

li sminteli, trebuie s se team de ele mai mult

cel care petrece printre sminteli. In inima

ii se poate petrece pe neateptate cea mai în-

(toare i monstruoas schimbare. Ispitele nu în-

,i s-1 necjeasc chiar pe cel ce zace pe pa-

moarte, ele se îndeprtez numai când sufle-

prsete trupul (cf. p. 287, §10).

®\u j sc înelege o învoire cu gândurile pctoa-nklulcirea cu ele, petrecerea voit în ele, iar

i\ iliren lor cea pe neateptate, de care nu este

ii nimeni si creia i se poate împotrivi fiecare

/râjmaii cei nevzui pentru un rzboi întrit

ii aleg mai mult noaptea. în aceste cazuri

de foarte mare folos lumina de la o candel,

ca ce este i mai bine, de la lumânare. Din

linitii ce o produce aceast lumin i din

lucrrii vzului, sufletul scap de o anumitconcentrat a gândurilor i a nvlirilor ce

I Li diavol, a cror lucrare, firete, este slbitteu produs de aceast lumin (cf. p. 304, §38).

59

89. Muli dintre cei înelai de draci au svârit celemai îngrozitoare crime, mai ales ucideri si sinucideriLa o înelare drceasc vdit erau supui i sunt su-pui mai mult cei însingurai i zvorâi Ccf.p. 107, §1)

90. Nu trebuie s ne lsm deloc momii de virtu-ile care sunt înfiate de demoni, oricât de înaltei strlucite ar fi aceste virtui. Tot ce ni se propunede demoni, trebuie respins fr nici o excepie Osupunere de bunvoie demonilor, chiar dac s-arface m urma invitaiei i insistenei lor, îl pune peom sub stpânirea lor, îl lipsete de libertatea du-hovniceasc, i-1 face o unealt a lor. Este o marenenorocire s ajungi sub stpânirea demonilor si sdevu unealta lor

! O nenorocire care cuprinde lumeaîntreaga i nu este priceput de lume Ccf.p 310 §8)

91. Sa luam anune, cum se cuvine, prea iubii fraila râvna cu care slujitorul lui Dumnezeu s-a îngrijiisa-i pstreze în sine virtutea smereniei Ccf.p. 313 %2)

92: P.

.

as.

tfel de lucrare a smereniei împotriva mâniuaâam . rutii o simt toi clugrii care duc o via

'

a cu luare-ammte i dup poruncile Evangheliei i

60

se lupt cu patimile lor. îns cei care merg du-

imlcmnul patimilor lor, care satisfac cerinele lor,

noscând încercrile fericite, pe care le capt[k1 învturile din Evanghelie, ei umbl, adic

1

1. -l rec viaa, într-un întuneric moral care premerge

imericului celui din iad, o preînchipuire i o ar-

penlru acest întuneric din unn Ccf.p. 336, §27).

®rea, parc prea aspr a fost lovirea cu moartea

ptat a lui Anania i Safira pentru iubirea de

1 < Fapt. 5, 10). îns Cel ce a lucrat aici era Du-

Sftnt i în faa lucrrii Lui trebuie s tac orice

it omeneasc, care nu este în stare s judece

un lucru al lui Dumnezeu. Lucrrile lui Dum-

r_ cel nemrginit i întru totul desvârit firete

m sunt supuse i nu pot fi supuse judecii

ilui, care este mrginit. în Biserica primar,

harul Duhului lucra din belug i evident, pe-

.. -I.- celor vinovai înaintea Duhului Sfânt erau

evidente. Astfel, dup povestirile cuviosului

in btrânul Sfânt Moise din Schitul Egiptului

.1 pentru c a vorbit împotriva purttorului de

Macarie cel Mare, îndat a fost supus îndrci-

iollatio VII, cap. 27). Pedepsele i btile lui

/eu exist i astzi. îns astzi îndelunga

nv a lui Dumnezeu fa de noi cei neputin-

I

ttimai ne las mai mult timp pentru a ne

purtarea noastr sub îndrumarea cuvântului

nimnezeu spre pocin; îns dac petrecem în

iiv i nu ne pocim, apoi dup acestea nea-

\<>i urma pedeapsa i btile Ccf.p. 356, §9).

61

94. Atât de primejdioase sunt pentru un nevoitorslava deart, cutarea de a fi pe placul oamenilori frnicia! Atât de slab este inima omului, ceaatins de pcat fcf. p. 360, §7).

A

95- In Rusia muli dintre Sfini au purtat verigi (unfel de lanuri). Pe lâng simplitatea sa deosebit ipe lâng predominarea nevoinelor trupeti în mo-nahismul rus, purtarea verigilor nu avea însemnta-tea pe care trebuia s o aib în monahismul din ve-chime. Acest monahism se lupta mai ales prin ne-voina sufleteasc i mai primejdioase pentru acestmonahism, mai tare ÎI luptau patimile sufleteti, maiales înlarea minii. Iar copilul înlrii minii esteeresul, aceast înfricoat îmbolnvire a ngptii carea zguduit Biserica Rsritului i monahismul ei timpde o mie de ani. Schisma ignorant rus (rascolul),iat forma pe care a îmbrcat-o rtcirea religioasa omului rus, bizuindu-se pe dezvoltarea intelectu-al religioas. Dup ce au trecut timpurile simplit-ii i odat cu tendina general de a fi pe placuloamenilor i spre frnicie, prerea cuviosuluiApollo capt o semnificaie deosebit (cf.p.361,58).

62

96. La sfâritul secolului al XVIII-Iea petrecea în

mnstirea Valaam un btrân, Xenofont, convertit

în fiu al Bisericii dintr-un rascolnic (schismatic) în-

veterat i dascl al rascolnicilor, prin vederea pute-

rilor cereti în timpul Dumnezeietii Liturghii, pecare o svârea în Lavra Nevscaia (din Petersburg)

un ieromonah. Revenind în sânul Bisericii, Xeno-font, ca un mare nevoitor, a plecat spre vieuire la

mnstirea Valaam. Acolo — asemenea altor doi c-lugri, despre care vorbete povestirea, el a ajuns

un vztor permanent al harului lui Dumnezeu în

feluritele lui manifestri din timpul DumnezeietiiLiturghii. Odat au venit în mnstirea Valaam i au

intrat în biseric, în timpul slujbei, nite finlandezi

luterani, oameni foarte neîngrijii (ca exterior, n.

tr.). Xenofont s-a scandalizat i i-a defimat în gân-

dul su. Harul de îndat s-a ascuns. Btrânul a pri-

ceput care este pricina acestui lucru i a început saduc pocin în faa lui Dumnezeu. Peste o lun,nu mai devreme, Xenofont din nou a ajuns vztoral manifestrilor harului lui Dumnezeu (Manuscri-

sul mnstirii Valaam, scris dup cuvintele lui Xe-

nofont) Cel p. 362, §3).

97. Un asemenea har a lui Dumnezeu avea Sfântul

Simeon cel nebun pentru Hristos: el petrecea în

srcie i goliciune, dar împrea celor nevoiai aur

într-o cantitate însemnat, fr s primeasc acest

aur de la cineva (Vieile Sfinilor, 21 Iulie). Slujirea

clugrului smintit din povestire îi era încredinat

63

de harul lui Dumnezeu; ea nu era deloc de bun-voie; acest lucru nici nu se obinuia printre clu-gri. Acest lucru este o nevoin excepional, dupchemare i har; el deloc nu poate sluji ca pild deurmat. Cel care nu este chemat la o nevoin careiese din comun, este dator s-i duc vieuirea du-p rânduielile generale ale clugriei (cf.p.367,§3).

'

98. Sfânta Scriptur numete iubirea de argint sluji-

re la idoli: iubirea de argint mut dragostea inimii(în credin i ndejde) de la Dumnezeu spre bani,face banii Dumnezeu, îl nimicete pe adevratulDumnezeu pentru om. Cel iubitor de argini nu arepe Dumnezeu. Dumnezeul unui iubitor de arginieste capitalul lui. Neagonisirea este unul dintre vo-turile monahale; prin neagonisire i feciorie sau v-duvie neprihnit un monah se deosebete de unmirean, care este obligat s pzeasc toate porunci-le lui Hristos alturi de monah; lepdarea neagon^sirii este lepdarea monahismului, este clcarea v^turilor date la intrarea în monahism. Dumnezeu afgduit s-i rsplteasc fiecrui om dup faptelelui. Acest lucru cu o anumit limpezime se împli-nete asupra celor iubitori de argint. Ajungând str-ini pentru Dumnezeu de bunvoie, pentru bani, ei,

fr s vrea, se despart de idolul lor — capitalul —dup legea general a morii, cunoscut tuturor, ne-cunoscut numai celor iubitori de argini— adeseorii înainte de moarte. Ei trec la venicie numai cudezndejdea. S-a observai c pe monahii agonisi-

64

ton ii ajunge moartea cea mai neateptat, sau lip-

sindu-i cu totul de pocin, sau rpindu-i într-oastfel de moarte sufleteasc, c pocina lor se re-

duce numai la îndeplinirea moart, superficial aunei formaliti. Sufletul, care murise mai înaintepentru Dumnezeu cel adevrat, care socotea dreptDumnezeu pe idol, nu este în stare s-i exprimeviaa sa cea în Dumnezeu prin pocin. Prsit deadoratorul su cel mort, idolul acesta devine unobiect de sminteal i de felurite prilejuri de pc-tuire pentai cei care pretind dreptul de a intra înstpânirea acestui idol: idolatrul care a prsit p-mântul, care nu a luat nimic cu sine în eternitate,

continu s triasc pe pmânt prin rutile ce de-curg din belug din capitalul lsat de el. Monahiagonisitori

! Ascultai de Domnul Dumnezeul vos-tru, care v cheam pe toi spre mântuire din pr-pastia în care v-ai scufundat ! Ascultai pân cândmai avei timp de ascultare ! Ascultai, pentru ca sfacei din capitalurile voastre o proprietate nerpit:dai milostenie, facei pungi care nu se învechesc,comoar neîmpuinat în ceruri; cci, unde va fi co-moara voastr, acolo va fi i inima voastr (Luca 19,13-14), spre arvun sigur sau a fericirii voastre ve-nice, sau a nenorocirii voastre venice (cf.p.372,§7).

©99- Astfel era întocmirea cretinilor din primele vea-curi ale cretinismului

! Nu numai monahii, ci i cre-tinii care petreceau în lume vieuiau pentru venicie,iar nu pentru timpul de aici; toat grija lor era în-

65

*

dreptat spre a plcea lui Dumnezeu; celor vremel-

nice i materiale ei le acordau cea mai mic atenie(ci p, 372, §8).

$100- Explicaia înelesului în care era întrebuinatde Sfinii Prini nevoitori expresia „a urî lumea, a-i

bate joc de lume'*, se poate vedea în descrierea vie-

ii sfinilor cuvioi Simeon i Ioan Ccf.p. 399, §2).

®i

101. ispit necunoscut oamenilor rspândii, cu-noscut numai monahilor, care duc o via cu lua-

re-aminte! Mai ales ea este cunoscut nevoitorilor

care se îndeletnicesc cu rugciunea minii. Cel maineînsemnat cuvânt, cel mai neînsemnat lucru dindomeniul lumii, vrjma lui Dumnezeu, se întip-resc cu trie în sufletele celor curai; adesea nu potfi terse impresiile lucrurilor murdare i pgubitoarenici cu pâraie de lacrimi, nici cu nevoin maronieide cunotinele vaste teologice, nici de timpul în-

delungat. Toi clugrii trebuie s se pzeasc cusârguin, dar mai ales cei zvorâi i cei însingurai(cf.p.4U,§25).

.

102. în povestire sunt dou împrejurri vrednice deo luare-aminte deosebit: struina de a scoate pe

66

clugr din chilia lui i pirea lui înainte de vremespre viaa cea însingurat, pentru care el nu ajunse-

se la maturitate. Asupra sihastrului el a lucrat pefa; iar asupra clugrilor care petrec în viaa deobte, el lucreaz prin gânduri, îns lucrarea, în

fond, este una i aceeai. Ca s-1 scoat pe sihastru

din chilie, diavolul a întrebuinat motivele cele maibinecuvântate; la fel, ca s-1 scoat din chilie i din

mnstire i s-1 obinuiasc cu ieiri i vagabonda-re, diavolul întrebuineaz nite prilejuri din cele

mai binecuvântate; el pierde, oferind în aparenmântuirea— arunc în cele mai grele pcate, oferind

frumos binele din belug (Cuv. Awa Dorothei, Di-

dahie). Cea dintâi ieire a sihastrului nu a fost înso-

it de vreo nenorocire pentru suflet, ca s-i arate

c ieirile nu sunt vtmtoare i ca s lipseasc su-

fletul de paza cea mântuitoare perîtru suflet; la fel,

la primele ieiri ale monahului din chilie i mnsti-primejdia unei astfel de purtri este ascuns de

\ rjmaul cel nevzut pentru ochii minii, ca s se• obinuiasc mai uor cu ieirile, mai ales cu hoin-reala, i cu atât mai sigur s-1 arunce într-un deze-

i hilibru sufletesc. Din aceast pricin, pretutindeniIa Sfinii Prini se întâlnete un îndemn insistent

pentru monahi ca ei s se obinuiasc cu petrece-

rea plin de rbdare în mnstire i chilie, silin-

du-se cât se poate s-i tempereze i s-i scurteze

ieirile în lume, s nu le fac dup capul i capri-

ni lor. Spre o via însingurat în pustie sau zvo-râre unii clugri se hotrau sau în urma unei che-mri din partea lui Dumnezeu, sau fiind îndrumaide un povuitor purttor de duh, care i-a socotit în

stare de o astfel de via în urma unei ptrunderi

67

harice în întocmirea lor sufleteasc. Alegerea uneiastfel de viei dup capul i voia sa, precum i ale-

gerea în urma unui sfat lipsit de înelepciune saude bun-credin, întotdeauna a fost însoit de ne-norociri. Sihstria i zvorârea, chiar când te chea-m Dumnezeu, sunt o nevoin foarte grea, te in-

troduc într-o lupt deschis cu duhurile cele rele,

îns Dumnezeu, care a chemat pe un temei cunos-cut numai Lui, El însui îl sprijin pe alesul Su.

La prerea de sine, de care neaprat sunt atinse

sufletele celor ce-i aleg singuri aceast vieuireînalt, mai ales cu clcarea ascultrii, cu o atracieîncpânat i ptima, ispita diavolului, s-ar pu-tea zice, este chemat, iar ajutorul i sprijinul lui

Dumnezeu sunt respinse. Supunându-te gândurilorde la diavol i voinei lui în sufletul tu, este cu ne-putin s-i stai împotriv într-o lupt deschis;dac nu l-ai cunoscut pe diavol în gândurile ce ile-a adus i în iniiativa din luntrul tu, este cu ne-putin s-1 recunoti în nlucire, când i se va ar-ta. Prinii au spus hotrât c linitirea îi omoar pecei ce n-au ajuns înc la msurile ei (Scara, Cuv.27). Nenumrate pilde ne dovedesc dreptatea a<fcs-

tei hotrâri. Ca s le facem cunoscut mai pe scurtprea iubiilor frai felul de a lucra al diavolului, carelucreaz sub masca bunei-cuviine toat viclenia lui

cea rea, prin care el ar fi putut înela i pe sfinii lui

Dumnezeu, dac nu i-ar fi acoperit dreapta Lui, ci-

tm o ispit care 1-a atras pe cuviosul Petru cel dinMuntele Athos. Acest mare brbat, care a fost înviaa lui cea din lume cpetenie de oaste, a fostchemat la clugrie prin judecile cele minunateale lui Dumnezeu, iar pe urm a fost chemat spre

68

viaa cea de sihastru în muntele Athos. înainte de aîncepe aceast via, avea deja darul de a face mi-nuni; iar dup ce a pit în aceast via a avut desuferit o lupt grea cu dracii i din aceast lupt aieit biruitor. Dup toate acestea diavolul a încercats-1 înele i s-1 piard pe acest cuvios în felul ur-mtor: el a luat chipul unuia dintre casnicii lui Pe-tru, care erau pe lâng el în viaa lui din lume, pecând era cpetenie de oti, i a venit la el. MunteleAthos, acoperit de pduri, strbtut de prpstii,era pe timpul acela nelocuit. Dracul a czut la pi-cioarele cuviosului, 1-a salutat, pe urm a ezut lân-

g el, a început s plâng înaintea lui i s zic: Noiam auzit, stpâne, c tu ai fost luat în robie, dus înSamara, aruncat într-o temni întunecoas, cDumnezeu, în urma rugciunilor Sfântului Nicolae,te-a scpat i te-a adus în ara grecilor. Noi, casniciiti, plângând i bocind, te cutam pretutindeni, amcutreierat multe orae i sate, întrebând de tine. Ne-gsindu-te, noi ne-am dedat la rugciuni struitoarei cu lacrimi ctre Sfântul Nicolae, ca s ne desco-pere nou unde petreci tu, comoara noastr. i nua trecut cu vederea grabnicul ajuttor al tuturor,Sfântul Nicolae, rugciunea noastr, ci ne-a desco-perit nou totul despre tine. Noi, robii ti, ne-ambucurat, iar eu, înaintea tuturor, am venit la tinestpânul meu. Deci vino la casa ta, ca s te vadtoi cei ce doresc s-i vad faa ta, i proslvit sfie pentru tine Dumnezeu, cel care te-a scpat prinminune din robie i lanuri. De linitire nu te îngrijideloc cci i acolo sunt mnstiri i pustieti însin-gurate, prielnice pentru sihstrie; tu îi vei alege unloc dup socotina ta. Judec bine singur: ce este

69

mai plcut lui Dumnezeu: o însingurare în muni iîn peterile de piatr, care îi aduce folos numai ie,sau vieuirea de brbat plcut lui Dumnezeu i in-

suflat de Dumnezeu, care pe muli îi întoarce ctreDumnezeu i-i povuiete pe calea mântuirii. în-tr-adevr, este mai plcut lucru al doilea, dup mr-turisirea lui Dumnezeu însui, însemnat în SfântaScriptur: cel ce osebete ce este cinstit de ceea cenu este cinstit, ca gura Mea va fi (Ier. 15, 19.). Sin-

gur tii cât de muli rtcii întru întunericul patimi-lor sunt în oraul nostru i care au nevoie de unom ce i-ar putea aduce la pocin. i se va pregtio mare rsplat de la Dumnezeu, dac tu, stpânulmeu, vei veni i-i vei întoarce ctre Dumnezeu. ide ce ne dispreuieti pe noi, care te iubim din toa-t inima, ferindu-te de noi i ascunzându-te înaceast pustietate ?

-. Când demonul vorbea acestea i multe alteleasemenea acestora, Sfântul a început s se clatine

întrucâtva în suflet, îns a rspuns: Eu am fost^ adusîn acest loc nu de om i nici de înger, ci de însuiDumnezeu i de Maica Domnului; dac nu va urmavoia i porunca lor ca s ies de aici, apoi nu voiiei. Demonul, auzind acestea, a pierit. Dup apteani, diavolul din nou a încercat s-1 înele pe cu-viosul: i s-a artat în chip de înger de lumin, nu-mindu-se pe sine arhistrateg (mai mare voievod) al

Domnului, i-a fcut cunoscut porunca Domnului,dovedind adevrul cuvintelor sale printr-o minune,ca Petru s prseasc muntele, s mearg în lumepentru întrirea i folosul celor muli; auzind unrspuns asemntor cu cel dintâi, el a pierit (VieileSfinilor, 12 Iunie).

70

Sfinii puteau înltura nvlirile vrjmaului nu-mai din mila lui Dumnezeu, cu ajutorul harului lui

Dumnezeu, care petrece în Sfini i-i lumineaz;cum s stai împotriva acestei nvliri încredinân-du-te în tine orbete, având desigur o minte puin,o prere de sine, care întotdeauna te linguete ite înal ? Cum s stai împotriva acestor nvliriaflându-te cu omul cel dinluntru într-un întunericduhovnicesc, într-o robie i supunere la diavol ? Nueste de prisos s subliniem c dreptatea unei cuge-tri trupeti, propovduit de duhurile cele rele,

este identic cu dreptatea propovduit de lumeacea vrjma lui Dumnezeu i este potrivnic drep-tii celei din Evanghelie (cf.p. 41 1, §26).

103- Rugciune duhovniceasc se numete rugciu-nea haric, când mintea, datorit cureniei sale inzuinei totale spre Dumnezeu, se va învrednici sse uneasc cu Duhul Sfânt i s intre sub îndru-marea Sfântului Duh (Sfântul Isaac irul, Cuv. 16)(tfp-4l7t

§23).

104. în aceast povestire a fost înfiat cu limpe-zime treapta de înfrânare a celor din vechime, care,

< -a i alte nevoine trupeti, le era cu putin datori-

t corpului robust de care se bucurau îndeobtetoi. La începutul secolului al XVIII-lea erau înc în

71

Rusia nevoitori i nevoitoare, dei foarte puini,care mâncau o dat pe sptmân. Potrivit cu aceas^t lucrare ei aveau nevoie de un somn destul descurt i de cea mai neînsemnat îmbrcminte ivara i iarna. Lucrarea duhovniceasc i sporireaduhovniceasc depind mult de tria trupului (Isaacirul, Cuv. 58). Spre pild de cum se deosebeautana trupului celor din vechime i cerinele lui detana trupului i cerinele lui la cei din timpurile mainoi, vom aduce pilda cuviosului Dosoftei, care estedescris ca un tânr firav dup trup, moleit dupcretere i bolnvicios. Acest tânr bolnvicios islab, foarte înfrânat la mâncare— i pân a nu intrain mnstire era numit postitor — , mânca la prânz,afara de alt mâncare, numai pâine ase pfunzi far-maceutici sau cinci i jumtate pfunzi obinuii(adic peste 2 kg). (Viaa cuv. Dosoftei, Ed. 1856Moscova). Aceast cantitate de pâine este de ajunspentru doi oameni dintre cei mai robuti ai timpuri-lor noastre (cf.p. 426, $21).

©105. Iat rodul vieuirii dup poruncile Evangheliei ial deprinderii cu smerenia. O inim care i-a agonisitaceast deprindere nu este în stare s se gâlceveascsau s se certe; ea este gata s cedeze totul, numai sscape de gâlceava i de ceart (cf.p. 431, §49).

$;

72

106- i demonii au smerenia lor. O astfel de smere-nie cerea de la Dumnezeu-Omul Satana, fgduin-du-i s-1 rsplteasc pentru aceast smerenie cu orenovare a onorurilor i bunurilor pmânteti. L-a

suit diavolul pe Domnul pe un munte înalt, i-a

artat Lui toate împriile lumii într-o clipit. i i-a

zis diavolul: ie îi voi da puterea aceasta i slava

lor, cci ale mele sunt i le dau cui vreau. Dac te

vei închina înaintea mea, toate vor fi ale tale (Luca

4, 6-7). La fel chinuitorii îi certau pe sfinii mucenicipentru trufia lor, cereau de la ei smerenie, careconsta în a te uni cu ceilali ca s te închini idolilor

i s te lepezi de Hristos, i fgduiau pentru aceas-

t smerenie s-i rsplteasc cu o îmbelugare debunuri pmânteti. O astfel de smerenie cere lu-

mea, care lucreaz dup principiile i în duhul st-pânitorului lumii acesteia: lui îi place aceast sme-renie, o proslvete, o copleete cu darurile sale

^ ele mai dearte. Lumea urte smerenia lui Hris-

los, iar sfinii lui Dumnezeu atât de mult urau sme-renia cea drceasc, încât sufereau toate greutile

1 lipsurile, toate necazurile, numai ca s nu accep-

te aceast smerenie; ei alegeau moartea silnic i- le batjocur decât s accepte smerenia dracilor. în

aceast smerenie este lepdarea de Dumnezeu.Smerenia propovduit de cugetarea trupeasc, del.irnicie, de sfinenia deart (plin de vanitate)

este o smerenie drceasc. Pe cei care duc via c-lugreasc diavolul îi îndeamn la smerenia sa, caprin ea s-i duc la mâhnire, la slbnogire, la dez-ndejde. Aceast deosebire este de neaprat tre-

buin pentru clugrii de astzi: ea îi va face sdeosebeasc smerenia diavolului de smerenia lui

73

Hristos, al crei învtor este Hristos, care, punândndejdea omului în Hristos, este strin de slavadeart, care niciodat nu se arat într-o strlucirei propire lumeasc, ci totdeauna petrec sub sem-nul crucii Iui Hristos, nevzut, prigonit, clcatde reprezentanii lumii, vzui i nevzui.

Dar s revenim la povestire. Btrânul purttorde Duh degrab 1-a ridicat la o înalt sporire du-hovniceasc pe fratele care i s-a supus, întemeindaceast sporire pe o hotrât lepdare de sine. Mo-nahii pustiei neroditoare de la Schit petreceau în-

tr-o srcie desvârit. Când se coceau grânele înEgipt, lucru care cerea o mulime de brae de recol-tare, monahii de la Schit se duceau la seceri ipentru acest lucru primeau plata în grâu. Grâufc-ptat era mcinat, din toat fina coceau pâini, le

uscau i mâncau din ele anul întreg; pâine proasp-t la Schit nu era (Isaac irul, Cuv. 55). Faptul cacel clugr nu s-a dus la seceri din porunca b-trânului, o porunc în aparen stranie i lipsit desens, care îl punea pe clugr într-o situaie dintrecele mai grele în ce privete aprovizionarea lu«peanul întreg, era un fapt de cea mai mare lepdarede sine. A urma lucrrile cele mai presus de fire alebtrânilor purttori de Duh este cu neputin pen-tru aceia care nu au ajuns la o desvârire cretinasemntoare cu a lor. Totui slava deart i înfier-

bântarea oarb încearc s le urmeze, spre pierza-rea sigur a sa i a celor de aproape (c/.p. 435, §61).

74

107- C ascultarea clugrilor din vechime era undar minunat al harului lui Dumnezeu, iar nu o ur-

mare a voinei omeneti, este lmurit în sfaturile

pentru lucrarea cea sufleteasc, despre petrecerea

în ascultare la un btrân (Ep. Ignatie Branceaninov,

Opere, Voi. V, ed. 1886, cap. 12, Darul monahismu-lui contemporan) (c/.p. 436, §62).

108. Din aceast povestire se vd: tria trupeasc a

clugrilor din vechime i acea stare duhovniceascla care ajungeau ei. De astfel de lucruri este în sta-

re i o înfierbântare trufa i o înelare de sine ne-

norocit. Ele i astzi se întâlnesc aproape numai în

haina unei nevoine neobinuite pentru întrirea în-

elrii proprii i amgirea celor de aproape. Lumii îi

place acest lucru. Cu atât mai mult trebuie s se p-zeasc cititorii povestirii, care este dat pentru con-

templare duhovnicesc i zidirea prin smerenie, dar

nu spre o urmare plin de trufie, nesocotit i pc-toas, nu spre vtmarea noastr înine (cf.p. 441, §1).

109. Convorbirea celor 12 sihastri. OdatTnite

sihastri înelepi, sfini i înduhovnicii, doisprezecela numr, s-au adunat împreun i se rugau unul pealtul s spun ce fel de învtur are fiecare în

chilia sa i de ce fel de lucrare duhovniceasc le

este cuprins mintea.

Cel dintâi, care era i cel mai btrân printre ei, azis; Frailor, de când am început s m linitesc,

m-am rstignit pe deplin pe mine însumi pentrutoate faptele de dinafar, aducându-mi aminte decele zise de Scriptur: s rupem legturile lor i saruncm de la noi jugul lor (Ps. 2, 3)- Parc am zi-

dit un perete între mintea mea i lucrrile mele dedinafar, i mi-am zis mie însumi: dup cum cel

i.ire este înconjurat de un zid nu îi vede pe cei ceiau afar, aa i tu nu lua aminte la nimic din cele

din afar, inându-te pe tine zilnic întru ndejdealui Dumnezeu. Spre gândurile i poftele cele pc-iw.ise s ai o astfel de tragere de inim, ca i spreneamul erpilor i scorpiilor. Dac voi simi c eleîncep s rsar în inima mea, apoi m arunc asupralor cu o vorbire hotrât i cu mânie le nimicesc inu încetez s m mânii asupra trupului i sufletului

meu, ca ele s nu fac ceva din ce e nedrepte.Al doilea: eu mi-am zis mie însumi în ziua aceea

i ând m-am lepdat de pmânt: te-ai renscut as-uzi; astzi ai început s slujeti lui Dumnezeu; as-uzi te-ai lepdat de viaa de aici; fii deci zilnic cami cltor, ateptând slobozirea pentru a doua zi.

\' i st lucru mi-1 poruncesc mie în fiecare zi.

Al treilea: m înal de diminea ctre Dumne-nl meu: dându-I rugciune, cad pe faa mea i

mrturisesc pcatele mele. Svârind închinarea c-

tre Dumnezeu, eu m întorc cu rugciune ctre în-geri, cerând ca s-L roage pe Dumnezeu pentru mi-ne i pentru întreaga zidire. împlinind acest lucrueu merg spre adâncul iadului

ssi fac ceea ce fceauiudeii venind la Ierusalim, chinuindu-se, vrsând la-crimi i slobozind vaiete pentru cderea prinilorlor; astfel i eu, privind cderea omenirii i urmrileacestei cderi, îmi asupresc trupul meu si plâng cucei ce plâng.

Al patrulea: eu cu întocmirea sufletului meu suntasemenea celui ce sade pe muntele Eleonului cuDomnul i cu ucenicii Lui. Eu mi-am zis mie în-sumi: s nu cunoti pe nimeni cu o cunotin du-p trup, ci fii neîncetat cu ucenicii Domnului si ur-mez vieuirii lor celei din ceruri; ezi la picioarelelui Iisus, cum a ezut Mria, luând aminte la cuvin-tele Lui. Fii desvârii, ne zice El nou, precum iTatl vostru desvârit este (Mat. 5, 40) i: înv-ai-v de la Mine, c blând sunt si smerit cu inima(Mat. 11, 39).

Al cincilea: eu m uit la îngeri, care se suie i secoboar pentru a chema sufletele din aceast viaspre venicie, i neîncetat atept sfâritul rtfeu, zi-când: Gata este inima mea, Dumnezeule, gata esteinima mea (Ps. 107, 1).

Al aselea: eu mi-am pus drept lege, zilnic saud cuvintele Domnului, pe care îmi închipui c mile rostete: nevoii-v pentru Mine, i Eu v voiodihni pe voi; luptai-v aici puin cu pcatul i veivedea mântuirea Mea i slava Mea; dac voi M iu-bii pe Mine, dac voi suntei fiii Mei, apoi rugai-vcu rugciune ctre Tatl; dac voi suntei fraii Mei,suferii ceva pentru Mine, dup cum Eu am suferit

80

multe pentru voi; dac voi suntei oile Mele, apoi

urmai patimile Domnului vostru.

Al aptelea: eu cu sârguin m înv în credin,

ndejde i dragoste i neîncetat vorbesc cu mine în-

sumi despre ele, pentru ca din pricina ndejdii me-

reu s m bucur, din pricina dragostei s nu batjo-

coresc pe nimeni, din pricina credinei s petrec în

brbie.Al optulea: eu petrec în ateptarea diavolului,

care rcnete, cutând s înghit pe cineva (I Petru

5, 8); m silesc s-1 vd cu ochii sufletului în toate

cile' lui i chem pe Domnul Dumnezeu într-ajutor

împotriva lui, ca uneltirile diavolului s rmân frde urmri i el s nu reueasc s fac nimic, mai

ales în cei ce se tem de Dumnezeu.

Al noulea: eu zilnic contemplu templul cel du-

hovnicesc al virtuilor celor duhovniceti i pe

Domnul slavei în mijlocul lor, care revars strlu-

( ire asupra lor. Ieind din acest templu, mASui la

cer, contemplu frumuseea cea minunat a îngeri-

lor, iau aminte la laudele i cântrile cele prea

dulci, pe care ei neîncetat le înal lui Dumnezeu,

mâ desft de sunetele, de glasurile i de frumuseea

lavei si fr s vreau îmi vine în gând zisa Scnptu-

iii cerurile spun slava lui Dumnezeu, i facerea

mâinilor Lui o vestete tria (Ps. 18, 1). Atunci so-

1 1 >t tot ce se afl pe pmânt drept cenu i necur-

ie plin de putoare.

Al zecelea: eu vd pe îngerul meu pzitor, care

este prezent lâng mine, i m pzesc pe mine i-

nând minte cele spuse în Scriptur: Vzut-am pe

Domnul înaintea mea pururea, cci de-a dreapta

mea este ca s nu m clatin (Ps. 15, 8). Astfel eu

81

.M despre faplele"'cuvine e** **»*

-scurt oarecare VdTtd^r' dUp U" ***

pe Dumnezeu s nu m lase s cunosc «tarea celor

K S iad prin cercare. Vd i marea cea de foc,

cl£ot"d neLrginit, ^^ZS'^Stt^lurile cele de foc, mi se pare se maltajwna la cer

S^ffiU* pe panta,.#««S

Smra pentru mintea mea! Lucrarea mea cea du-

hovnicS este plânsul, dup porunca Domnului

Mat. 5! 4) Mâ *£* nevrednic cerului* pmânt-

iu si oetrec în starea care este descrisa de Scnptu

A Lacrimile mele întru pâine ziua s, noap-

^'Sefesfe'convorbirea celor 12 Prini înelepi

?iSKSffi -dere duhovnicesc starea fiecn>

U dirîre cdl2 Prini era o stare de vedere duhov-

proprit Hri sâ arunce mai întâi de pe sme aceasta

83

pe rec pl.n de fric fa de îngerul meu pzitor fi-indc e se afl de straj în toate cile mele si z inie

SAS Df

UmnreU CU ° dare de seam ^nun-ita despre faptele i cuvintele mele

Al unsprezecelea: eu parc personific virtuileca: infranarea curenia, buntatea, dragostea: 'eleparca ar fi vzute de mine si m înconjur peurma, oriunde m-a duce, îmi zic mie însumi: undesunt însoitoarele tale ? Avându-le mereu lâng tinenu cdea in îndoial sau în puintate de duh- vor-bete i lucreaz numai cele ce sunt pe placul lorca ele sa gseasc odihn în tine, iar dup moarteata sa mrturiseasc despre acest lucru înaintea luiDumnezeu.

1 m t

Al doisprezecelea a zis: voi, Prinilor, având ovieuire cereasc avei i înelepciune cereasc.Ce-i de mirare ? Voi suntei înlai prin lucrareavoastr , cutai cele de sus. Prin virtutea voastrvot v-a i mutat de pe pmânt; voi cu totul v-ati des-prit de el Ce pot s zic eu? Dac voi spune cvoi suntei înger, pmânteti i oameni cereti, apoinu voi pctui. Eu nu sunt vrednic de strile voas-re sufleteti; oriunde m-a duce, eu vd cipâcate-

oarlTriînfinIea mea i m Contr din

&Vi5Îr ;l

f-aCCea eU n>am osand* Pentru

iad, zicandu-mi: fu cu aceia cu care eti vrednic siu, cu care te vei numra împreun dup un tiranscurt oarecare. Vd în iad numai vaiete si lacrimaneîncetate, amrciuni pe care nimeni nu este înstare sa le ^spun prin cuvinte. Vd acolo pe cei cescrânesc din dini, pe cei ce se chinuiesc cu tot

riS3CTm

!i de

,

tremUr din caP Pâna în P^ioare,i cazând cu faa la pmânt, srutând râna, îl rog

82

pe Dumnezeu s nu m lase s cunosc starea celor

leaati în iad prin cercare. Vd i marea cea de foc,

clocotind nemrginit, învluindu-se i urlând; va-

lurile cele de foc, mi se pare, se înalta pana la cer.

Vd în aceast stare înfricoat o nenumrata muli-

me de oameni aruncat în ea; glasurile lor s-au unit

într-un singur glas, într-un singur ipat, intr-un sin-

gur bocet;

V

un astfel de bocet i de ipt nu a auzit

nimeni niciodat pe pmânt. Toi oamenii acetia

ard ca trestia i ca pleava, îns îndurarea lui Dum-

nezeu se întoarce de la ei pentru nedreptile lor.

Atunci eu plâng întreg neamul omenesc, cruia ni-

meni nu îndrznete s-i vorbeasc despre mantui-

re de care nu ia aminte nimeni, pentru ca toata lu-

mea zace întru cel ru. Acest lucru alctuiete inva-

i.itura pentru mintea mea! Lucrarea mea cea du-

I .ovniceasc este plânsul, dup porunca Domnului

i Mat 5 4). M socot nevrednic cerului i pmântu-

lui i petrec în starea care este descris de Scriptu-

r: fost-au lacrimile mele întru pâine ziua i noap-

tea (Ps. 41, 4).

' ....Astfel este convorbirea celor 12 Prini înelepi

i înduhovnicii. '

'

r ^xr„Din punct de vedere duhovnicesc starea fiecaru-

,., dintre cei 12 Prini era o stare de vedere duhov-

nueasc, care apare în cretin numai dup ce el s-a

uâtit de patimi. Omul se introduce în aceasta sta-

,, prin harul cel Dumnezeiesc. Starea vedem celei

,h,hovniceti este ascuns de minile cele trupeti

prlntr-un paravan de neptruns: aceast perdea se

ridic treptat prin pocin. Dac cineva ar vrea sa

suie la vederea cea duhovniceasca cu puterile

: oprii, fr s arunce mai întâi de pe sine aceasta

83

«area Sfântului Duh vedea ceea «nu vâd a ffi fÎ

fSSSsSESî

mm^TSm84

pe prini i pe fraii de prin mnstiri, zicând: fe-

rii-v de vorbe multe i zadarnice, din care se na-te vtmarea i pieirea pentru suflet; noi nu price-

pem c prin astfel de vorbe ajungem urâi de Dum-nezeu i de îngerii Lui. Zice Scriptura: Din vorbamult nu vei scpa de pcat (Pilde 10, 20). Vorbirea

mult slbnogete sufletul i mintea noastr, intro-

duce în ele pustiirea.

IMonahii timpurilor noastre trebuie s citeasc i

s rsciteasc acesta povestire.

©111. Odat, pe^când Sfântul Macarie sttea tn chilia

B&, i s-a artat îngerul trimis de la Dumnezeu i i-a

/in: Macarie, nu te teme de nvlirile nevzuilorvrjmai, cci Stpânul nostru cel bun nu se va de-prta de la tine i nu va înceta s te sprijine. îmbr-bteaz-te, întrete-te i cu vitejie biruiete încep-toriile i stpâniile cele potrivnice; îns prin lucra-

rea ta nu te înla, ca s nu te prseasc ajutorul

cel Dumnezeiesc i s nu te prbueti printr-o c-dere neînsemnat. Fericitul Macarie a rspuns, vr-sând lacrimi: Cu ce s m înal, când sufletul meu,

i o femeie desfrânat, se hrnete din duhoareagândurilor necurate, aduse de draci.

La o astfel de smerenie a fost adus prea cuviosul

prin privirea înluntrul su, la care a ajuns prin lu-

i rrea minii. în sine însui, el a vzut cdereaOmului i comuniunea lui cu demonii. Aceast ve-dere duhovniceasc este descris cu mult limpe-

ne, adevr i amnunte în Omiliile sale.

85

*

112. Awa Isaia spunea despre monahii începtoricare s-au lsat în ascultarea prinilor duhovniceti-Vopseaua cu care a fost vopsit o purpur, cu ni-mic nu se ia de pe purpur.

Aceasta înseamn c îndrumarea pe care a pri-mit-o monahul la intrarea sa în mnstire rmâne înel, într-o msur mai marc sau mai mic. pentrutoat viata.

®113- Mai spunea despre începtori: Un pom sditdin nou, de nu va fi udat struitor, se usuc; la felse petrece i cu monahii începtori.

Pentru ei este nevoie de o necurmat învturdup tradiia moral a Bisericii.

®114- Zicea despre începtori i urmtoarele: Nimicnu este aa de folos pentru începtori ca umilirea.Ce este pentru un pom nou sdit udatul zilnicaceea este pentru începtor umilirea.

Umilirea în diferite feluri era foarte întrebuinatIa îndrumarea monahilor, pe timpul când btrâniierau înzestrai cu daruri harismatice, iar cei încep-tori, cu osârdie i cu putere de voin. Prin umilirese obinea smerenia inimii care degrab îl ridica pe

86

lucrtor pe treapta sporirii duhovniceti la o stare

plin de har. Aceast doctorie duhovniceasc, ps-trându-i întreg meritul su, are nevoie în timpurile

noastre de o anumit pricepere la întrebuinarea ei.

Huna pricepere cere de la un Stare contemporanca, veghind la sporirea sa, s nu pun pe aproapele

astfel de sarcini pe care nu le-ar H j «Uitat el i nici nueste în stare s le poarte. O umilire aspr în timpurile

noastre poate s-I striveasc pe începtor i s-1 strice

pentru totdeauna. Ea este înlocuit, nu fr succes,

printr-o mustrare metodic, blând a greelilorînceptorului i printr-o sârguincioas povtuire.

1 1 5. Dac tu te rogi lui Dumnezeu ca s te scape

de rzboiul pcatului ce te apas i nu eti auzit deI 'mnnezeu, apoi nu te întrista. Dumnezeu tie maibine ce îi este de folos. Rugându-te lui Dumnezeuin limpul luptei, s nu zici: scap-m de cutare, sau

cutare, sau druiete-mi cutare sau cutare. în ru-

u lunea ta zi aa: „Doamne lisuse Hristoase! aju-

ini, nu m lsa pe mine cel rtcit s petrec în

u atul meu; nu-mi îngdui s-mi urmez voia mea,i îngdui s fiu pierdut de pcatele mele; ci mi-

lostivete-Te spre zidirea Ta. Eu sunt neputincios,

mi m trece cu vederea! Ctre Tine am scpat: nui prsi; vindec sufletul meu, c am greit ie.

in. nntea Ta sunt toi cei ce m necjesc pe mine ii am alt scpare, Domnul meu, afar de Tine.

i 'M.unne, mântuiete-m dup mare mila Ta. S se

ruineze i s se înfrunteze cei ce se scoal asupra

"

mea, cei ce caut sufletul meu ca s-1 ia pe el (Ps.39, 19). Doamne, ie toate îi sunt cu putin iprin Tine slvim pe Dumnezeu-Tatl i pe Dumne-zeu-Duhul Sfânt în veci". Atunci i contiina ta vaspune în ascuns inimii tale de ce Dumnezeu nu iaaminte la cererea ta. De tine depinde s nu nesoco-teti îndemnurile contiinei tale i s împlineticeea ce îi va spune. S tii c Dumnezeu numai la

rugciunea acelui om care nu ascult de El nu iaaminte. Dumnezeu este aproape de fiecare om,îns împlinirea poftelor noastre, care sunt împotrivavoii Lui, nu-I îngduie s ne aud. Deci, nu te lsaînelat de prerea de sine. Dup cum pmântul nupoate aduce rod de la sine de nu va fi semnat iudat cu ap, aa i omul nu va putea aduce rod du-hovnicesc fr ptimirea celor rele lucrate de viaacea cu nevoine i fr de smerita cugetare. Prin cu-vintele „ptimirea celor rele" se îneleg nevoinele silipsurile trupeti. Jugul nevoinelor i lipsurilortrebuie S i-1 ia fiecare om care vrea s scape de substpânirea patimilor. Nevoinele i lipsurile nutrebuie s depeasc msura cuvenit, adic nutrebuie s depeasc puterile i s vatme sSitatea.

Msura cuvenit în satisfacerea cerinelor trupu-lui const în a-i da numai cele ce îi sunt necesare is nu îi dm nimic din ce i-ar sluji pentru desftarei moleeal i s nu-i dm ceea ce caut pofta ca-pricioas. Acest lucru se refer la îndeplinirea tu-turor felurilor de cerine trupeti: Ia mâncare, somn,îmbrcminte, lucrurile din chilie i chiar chilia.Deja satisfacerea poftelor capricioase aduce în trupmoleeal, pofta trupeasc iubitoare de plceri, pecare trupul le transmite inimii, iar inima — sufletu ui

88

i minii. Atunci începe s precumpneasc în omviaa trupului, înbuind aspiraiile duhului i pro-

curând patimilor o biruin fr osteneli.

©116. Din Sfântul Tihon, episcop de Voronej. Cine

vrea s-L primesc pe Hristos în inima sa, acela

trebuie s se curee printr-o pocin adevrat!Sa

cunoasc din legea lui Dumnezeu pcatele sale i

s le curee prin pocin, dar mai ales s cear ier-

tarea lor de la Dumnezeu i atunci va veni la el

I Iristos, Fiul lui Dumnezeu, cu Evanghelia Sa i-i va

da nu o mângâiere a lumii acesteia, ci una pe care

lumea nu o poate primi. S ne pocim i noi i sne socotim vrednici de orice: i Hristos Dumnezeu,

i.i un iubitor de oameni, ne va învrednici de mila

i; cci El privete spre cei smerii i le d lor harul

Su. (Voi. XV, scrisoarea 70).

Omul are numai o inim: când ea caut pe cele

vremelnice, atunci uit de cele venice; iar când se

întoarce spre cele venice i se adâncete în ele,

.nunei uit de cele vremelnice i nu-i pas de ele.

i H >u feluri de griji: fa de cele vremelnice i faa

de cele venice, dou feluri de iubire, fa de cele

temeinice i fa de cele venice, nu pot fi în ini-

m.L Neaprat va precumpni una din cele dou: sau

ele vremelnice, sau cele venice. (Scrisoarea 24).

Moartea pe nevzute umbl dup om. Ea îl ajun-

uc pe el acolo unde el nu a ateptat-o niciodat; îl

.iiunge când el nici nu s-a ateptat; îl ajunge astfel

cum nu s-a gândit niciodat. Deci fii întotdeauna

89

1? aceTlucrn™ ^ ^ înfHpa Sfr?itu,ui tu

-Cugeta« acest lucru, ia aminte Ia tine însui i nu vei vreanici cinste, nici slav, nici bogie, nici alte p ivSe-

Szi s?ntat~ari 3le 1UmiL «"SUe c veiZS as-tzi sau mame; atunci toat dertciunea va pieridin toata. Ce folos are din cinste, slav boSSei pnvileg,, acela care a ajuns la sfâritul yieSSEmparaie, d-i muni de aur, el nu le va dfnidunfel de atenie. Un singur gând, o singur gria are

l<feSârg ^ aid °U° nde

'de de Suîe

re t ru S!' ?8on'sete-i o astfel de întocmi-re i tu;fiecare zx sa o socoti c este cea de urm zi

o Sfi^t^p* c Domnui te - *ff&o astfel de întocmire nimic în lumea aceasta nu îtiva prea atrgtor i dac vei sta mereu la aceasstrajag ve, veghea, apoi vei avea un sfârit bun

rS^^ m ri-mpUl Viet" P ^ntesti, coboa-

cu tn,nn. 3^ % iad'

Ca s «M te cobori acolocu trupul i cu sufletul pentru venicie.

.

'

de Ah^ I f-°MreCJlre

' P,etrecând într-o mnstiresine ut

?!Td

'ddeSea bimit de mânie. * ^s în

vând cu- rlni -

UCe-m PUStîe; P°ate c acoIo

>no-vând cu cine sa ma cert, m voi odihni de aceastpatima. El a ieit din mnstire i a început s vfe-

KS Tr în pustie - odat ** *3E iio Si

râsmrhJ a reZat P? Pmânt

-Vasul de î"d«a s-arsturnat A doua oar s-a petrecut acelai lucru Atreia oara ulciorul iari s-a rsturnat. Monahul mânimdu-se a apucat ulciorul i l-a lovit de pm^

a

90

Ulcioail s-a spart. Venind acas, fratele a început sse gândeasc la cele petrecute i a priceput c vrj-

maul si-a btut joc de el. Atunci el zis: lata, eu

sunt singur; totui sunt biruit de patima maniei. Ma

voi întoarce la mnstire; se vede c preaitindeni

se cere lupta cu sine dus cu rbdare, dar mai ales

cu ajutorul lui Dumnezeu. i sculându-se, clugrul

s-a întors la mnstirea sa.

Sfinii povtuitori ai monahismului opresc cu as-

prime ca monahii în care lucreaz puternic mânia,

s vieuiasc în singurtate, în pustiu sau m zvorâ-

re. De la viata cea însingurat, patima mâniei se în-

trete i crete; iar în viata cea de obte ea se lecu-

iete, îns cu o singur condiie: dac clugrul se

va hotrî de fiecare dat când este cuprins de manie

si iutime s cear iertare i s se scârbeasc, iar nu

,i se îndrepteasc pe sine i s învinuiasca pe alii.

-

1 18. Zis-a awa Ioan: Dac omul are în sufletul sau

. i ivuna Dumnezeiasc, apoi se poate liniti în chilia

i La fel poate petrece fr ieire din chilie i acela

ire neavând arvuna lui Dumnezeu, are arvuna lu-

mi, acesteia. Nu poate petrece în chilie cel ce nu

,,, nici arvuna lui Dumnezeu, nici pe cea a lumii

.u-esteia.,

Aceasta înseamn: cel ce se îndeletnicete cu ru-

i< iunea mintii i cu plânsul este mulumit i preu-

iete linitea chiliei; se poate preui petrecerea mchilie i din pricina unei împtimin, de pilda, din

pricina împtimirii cu rucodelia cu scop de a ago-

91

£ 8ÎÎ5B*??3rVUni PCtreCerea în <*#

Sfln uM^r.C

,

Vedefe'

VCdenie'********* deMantu] Isaac irul nu poate fi înlocuit cu cuvântulcontemplare. Contemplarea depinde de volm seste proprie tuturor oamenilor; ea poate fi haricf

pune de har ale sfinilor prin curenia mintii înc

Sfânt*?fl

H"Tite,contemP'^ie

; îns cSDuSSfan deschide ochii sufletului pentru vederea duhovniceasca atunci nu mai este loc pentm contem-

vSf lucZiemint

fa 5** fd cu- och?ul t^pe"vede lucrurile materiale. De pild, se poate con-

zeut SE**"4? i «^^ciuAea Im Dumne-zeu in natura cea vzut, îns cerurile deschise sipe Iisus sezând de-a dreapta Tatlui, Sfântul Sanîntâiul mucenic L-a vzut. Apostolu Pavel a vzmrarnl si a auzit graiuri negrite. Pstorii din Betleemau vzut pe îngeri i au auzit cântarea lorAcest lucru nu mai era contemplaie.

df * ?J°e d°re?te S"i cure*e I*1®* sa, s o aprin-

nSre A^i, ,f ° neCU/mat învtur i îndelet-E Aceia care vor s se curate de putregai nutrebuie ca uneori s se îndeletniceasc ?u mgciu"

92

nea, iar alteori s o prseasc; ci, dimpotriv, tre-

buie mereu s petreac în rugciune i în paza

minii, chiar dac uneori s-ar afla i în afara locau-rilor de rugciune. Dup cum cel care dorete scuree aurul, de va îngdui s se sting focul, pen-

tru un scurt timp, apoi va produce rcirea i întri-

rea materiei pe care vrea s o curee, la fel i acela

care uneori îi amintete de Dumnezeu, iar alteori

prsete aceast îndeletnicire, prin lenevire pierde

ceea ce i se pare c a câtigat prin rugciune. Unuibrbat iubitor de îmbuntire i se cuvine s nimi-

ceasc lipirea de pmânt din inima sa prin necur-

mata amintire de Dumnezeu, ca rul încetul cu în-

- ctul s fie nimicit prin focul amintirii despre bine,

.>i sufletul s se întoarc cu desvârire la lumina sa

fireasc cu o slav înmulit.

®121. Sfântul Isaac, cel cu smerit cugetare, zice cvederea lui Dumnezeu, druit minii de ctre harul

li 11 Dumnezeu, nu se aseamn cu acea vedere pecare o pot avea toi oamenii în genere, din fire. O

i clere în felul acesta din urm, pe bun dreptate,

im >ate fi numit i contemplare i cugetare i visare

iau fantezie. Ea depinde pe deplin de voina ome-neasc. Câteodat este numit inspiraie, îns, în

im fel de cazuri, ea nu este altceva decât o înfier-

I Minare. Din ea au fost scrise „Od lui Dumnezeu",hun lui Dumnezeu", diferite transpuneri ale psal-

milor în form de poezie i alte opere de acest gen,

\ ersuri sau proz. Vederea îns procurat de har

93

nu este deloc o contemplare voit; aceasta este ovedere în sensul adevrat, asemenea vederii cuochii trupeti, care vd nu din vrerea omului, ci din

orânduirea cea fireasc, independent de voinaomului. Astfel i mintea, luminându-se din strluci-

rea harului Dumnezeiesc, începe pe neateptate spriveasc duhovnicete lucrurile abstracte i cele

supuse simurilor, potrivit cu schimbarea ce s-a

produs în ea i care i-a druit, când nici nu se a-tepta, aceast putere necunoscut ei pân acum,independent de voina sa.

.

122. Zis-a Awa Iperechie: Cântarea cea duhovni-

ceasc i învtura s petreac necurmat în gurasufletului tu, ca prin ele s-i fie uurat povaranpastelor ce te întâmpin. Ia pild de la cltor,care se ostenete în drum: dac el mergând, cânt,apoi prin aceasta se micoreaz greutatea cltoriei.

Aici învtura este numit rugciunea minii, iar

cântarea duhovnicesc tot rugciunea minii, însadumbrit i micat de harul lui Dumnezeu.

123. Zis-a: Prin vieuire monahul s se asemene în-

gerilor, s ard i s nimiceasc pcatul din sine.

Se face acest lucru destul de simitor prin rug-ciunea minii, petrecerea care cu toat dreptatea

poate fi numit vieuire îngereasc.

94

i

124. Dumnezeiescul (Grigorie) Sinaitul a zis Dum-

nezeiescului Maxim Kavsocalivitul: Te rog, spu-

ne-mi lmurit, în timpul rugciunii, când mintea

este îndreptat la Dumnezeu, ce vede ea cu ochii

cei duhovniceti ? Poate ca s înale rugciune i cu

inima? Sfântul Maxim a rspuns: Nu poate deloc,

în timpul rugciunii, când vine harul Sfântului Duh

i cuprinde mintea, atunci înceteaz rugciunea,

pentru c mintea este micat numai de venirea

Sfântului Duh i nu poate pune în micare puterile

de, ci este fr lucru i se supune numai Duhului

fânt, unde o va scoate Duhul, sau în vzduhul cel

nematerial al luminii celor Dumnezeieti i negrite

ai într-o alt vedere extatic (în rpire), ce nu

I

»oate fi lmurit prin cuvinte, sau în convorbiri cu

I mmnezeu; adic, Mângâietorul, Sfântul Duh, dupv rerea Sa îi d fiecruia mângâiere din a Sa putere,

dup vrednicia fiecruia. Ceea ce vorbesc eu, se

\ede lmurit la Prooroci i Apostoli, care s-au în-

\ rednicit s aib astfel de vederi, dei oamenii îi

bteau joc de ei, socotindu-i înelai sau bei. Isaia

u e: Vzut-am pe Domnul pe un scaun înalt ipreaînlat i Serafimii stteau împrejurul Lui (îs. 6,

1 2 ). întâiul mucenic tefan a vzut cerurile deschi-

i si pe Fiul lui Dumnezeu; ei se învrednicesc snki diferite vedenii duhovniceti, pe care unii nu

t rod, nu vor s le socoteasc adevrate, ci ama-

re, i' pe cei care le vd îi socotesc înelai. Minii cum aceti orbii la suflet nu cred harului Sfan-

ului Duh, din vechime fgduit prin proorocul Ioil,

95

care a spus de la faa lui Dumnezeu: Turna-voi dinDuhul Meu peste tot trupul i vor prooroci. Acesthar i acum îl druiete Hristos i-1 va drui pân la

sfâritul veacurilor robilor Si cei credincioi. Acesthar când se afl în cineva, apoi nu-i arat cevaobinuit sau simit, care face parte din lumea aceas-ta, ci în tain îl înva ceea ce nu a vzut niciodati nici nu i-a închipuit. Atunci mintea înva în as-cuns tainele cele înalte i acoperite, pe care, dupDumnezeiescul Pavel, nu le poate vedea nici unochi, nici mintea nu le poate atinge, de la sine. Cas cunoti cum le vede mintea, apoi ia aminte la ceîi voi spune: ceara, departe de foc, este vârtoas ipoate fi luat cu mâinile, dar fiind aruncat în foc,se aprinde, arde i devine toat lumin, se schimbîn aceast flacr i este cu neputin s nu se to-peasc în foc i s nu se fac ca apa. La fel i min-tea omului, înainte de a se uni cu Dumnezeu, dinfire, judec potrivit cu puterile sale; iar când seunete cu focul Dumnezeirii i cu Sfântul Duh,atunci în întregime este cuprins de aceast Dum-nezeiasc lumin i devine toat lumin, se aprindeîn flacra Sfântului Duh, se umple de pricepereDumnezeiasc i-i este cu neputin în aceast fla-cr a Dumnezeirii s aib gânduri de ale sale, saus cugete ceva dup voia sa.

<3/

125. Awa Eustaîu. Ne-a spus awa Eustaiu: Tr-ind în lume, eu niciodat nu am gustat mâncareînainte de apusul soarelui. Când edeam în prv-

96

lie, cartea nu îmi cdea din mâini; slugile mele vin-deau i primeau marfa, iar eu necurmat m înde-letniceam cu citirea. Miercurea i Vinerea împr-eam milostenie la sraci. Când. toca de slujb, mgrbeam la biseric i nimeni nu venea mai înaintede mine. Când ieeam din biseric, chemam în casamea pe toi sracii care erau acolo i ei împreaucu mine masa mea. Niciodat nu am dormitat la

privegherea de toat noaptea din biseric im so-coteam un mare nevoitor. Toi m preamreau ima cinsteau. A murit fiul meu. Toi dregtorii cetiiau venit ca s m mângâie; îns nu m puteaumângâia. De mare întristare m-am îmbolnvit ieram aproape de moarte. Abia dup apte lunim-am îndreptat. Am mai petrecut în casa mea încpatru ani dup aceasta; m nevoiam dup puterilemele i nu m atingeam de soia mea: triam cu ea

i i cu o sor duhovniceasc. Când mi se întâmplai vd un monah din Schit, îl chemam în casa mea

ii sjjuste pâine împreun cu mine. Pe aceti mo-

n.ilii îi întrebam despre minunile ce se fceau deiire Sfinii Prini i încetul cu încetul am începuti doresc monahismul. Pe soia mea am aezat-o

intr-o mnstire de maici, iar eu singur m-am dus lali ii la awa Ioan, cu care eram cunoscut. El m-a

luns în monahism. Avea fericitul afar de mine înch ucenici. Toi m cinsteau vzând osârdia mea,

iii ales fa de biseric. Am petrecut la Schit cam

i rinei luni, i-a început s m necjeasc draculiivici, amintindu-mi nu numai de soia mea, ci i

lujnicile pe care le avusesem în casa mea. Nicias nu aveam odihn de acest rzboi. Pe btrâ-

lll < el sfânt îl priveam ca pe un diavol, iar cuvinte-

97

\

le lui mi se preau ca nite sgei care m rneau.

Când stteam în biseric la priveghere, apoi nu pu-

team s deschid ochii de somnul ce m cuprindea,

aa c nu.o dat, ci de câteva ori am ajuns la dez-

ndejde. M lupta i dracul saturrii pântecelui, mlupta pân acolo c adesea furam rmiele de

pâine, mâneam i beam pe ascuns. Ce s mai vor-

besc aa de mult ! Gândurile m-au îndemnat s fug

din Schit, s m îndrept spre Rsrit, s m aezîntr-un ora unde nu m tie nimeni i acolo s mdedau la curvie sau s m însor. Stareul, vzândschimbarea de pe faa mea, în fiecare zi m îndem-

na zicând: Fiul meu, cugetele viclene nvlesc asu-

pra ta i tulbur sufletul tu, iar tu nu mi le mrturi-

seti. Dar eu rspundeam: Printe, n-am nici un fel

de cugete, îns eu m gândesc la* pcatele mele im tânguiesc pentru ele. înviforat de aceste gân-

duri spurcate i viclene, am petrecut 15 luni. în aju-

nul unei Duminici am visat c m aflu în Alexan-

dria, c vin s m închin Sfântului Apostol Marcu.

i iat c m-au întâmpinat o mulime de arapi. Ei

m-au apucat i înconjurându-m, s-au împrit în

dou cete. Au adus un arpe negru i mi-au legat

cu el mâinile, iar un alt arpe mi l-au încolcit în

jurul gâtului; ali erpi mi-au mai pus pe umeri i ei

s-au agat de urechile mele; cu un astfel de arpem-au încins i peste coapsele mele. Dup aceia au

adus nite arpoaice (etiopiene) de care eu amavut cândva în casa mea i ele au început s m s-rute i s m scuipe în fa. Putoarea lor era nesu-

ferit. erpii au început s mnânce picioarele

mele, faa i ochii, iar arapii, care stteau în jurul

meu, mi-au deschis gura i-mi turnau ceva în ea cu

98

lingur de foc, zicând: Mnânc i te satur. Apoiau adus un pahar, zicând: Dai-i vin i ap i ad-pai-1. i m-au adpat cu smoal arzând amesteca-ta cu pucioas. Dup aceasta au început s m batcu toicgele de foc, zicând: S-1 ducem la Efes i nevom bate joc de el i acolo. Aflându-m într-o astfel

de nenorocire, am vzut doi brbai luminoi i deO frumusee negrit: ei ieeau din biserica Sfântu-

lui Marcu. Etiopienii (arapii) vzându-i au fugit, iar

CU am început s strig ctre ei: Miluii-m! Ei m-auîntrebat: Ce-i cu tine? Eu am rspuns: Mergeam la

biseric s m închin i am dat peste tâlhari i iatvedei ce au fcut din mine. Unul dintre brbaiiluminoi mi-a zis: Bine i-au fcut si trebuiau s-ti

fac i mai ru. Ins nimeni nu te poate scpa deu este legturi, afar de awa Ioan, cu care trietiîmpreun i de care eti desprit prin necredina

ta Dup aceasta brbaii aceia luminoi m-au pr-it i au plecat, iar eu am început a striga ctre ei:

jur cu Treimea cea de o fiin ! Miluii-m ! i peud strigam eu astfel, au venit fraii i m-au trezit.

i nu ud de lacrimi. Sculându-m, m-am grbit la

• uviosul stare, am czut la sfintele lui picioare ii un povestit pe rând toate cele vzute de mine.huli anul mi-a spus c arapii sunt dracii, erpii — cu-geirle cele spurcate pe care nu le mrturiseti; ar-pele de foc — rzboiul ciracului curviei; arpoaicele—Btnt gândurile cele viclene, care te nionie.se i te

ui pe tine; lingura de foc cu care i-au deschisi.i — sunt ciracii osândirii; paharul cu care te-auip.n este starea ta sufleteasc provenit de la ac-

11

i'i,i rea cugetelor viclene; arpele care te mâncavorbirea de ru i ura pe care ai simit-o fa

99

de mine i de frai; smoala i pucioasa înseamnpâinea i apa pe care o mnânci i o bei pe furi.S tii, fiule, c virtuile pe care le svâreai în lumeerau amestecate cu înlare i trufie. Privegheriletale, posturile tale, umblarea ta la biseric, miloste-niile pe care le împreai, toate se fceau pentrulauda omeneasc. Pentru aceea diavolul nici nu anvlit asupra ta. Acum îns, când a vzut c tu

te-ai înarmat împotriva lui, el s-a ridicat asupra ta.

Pe viitor te îndemn, fiule, când mai simi tulburarei vifor de la cugetele cele viclene, spune-mi mie,printelui tu, sau frailor care triesc împreun cutine i ndjduiesc în Dumnezeu c te voi ajuta,

cum am ajutat pe muli. Dându-mi aceast îndru-mare, m-a trimis în chilia mea. De atunci am înce-put s-mi descopr gândurile mele i am petrecutîn toat linitea.

Virtuile monahilor i nevoinele lor se deose-* besc în chip radical de nevoinele i virtuiie mire-nilor.. Zice Sfântul Ioan Carpatinul unui monah: Snu-i îngdui s recunoti mai fericit pe un mirean,decât pe un monah, pe un mirean care are femeiei copii i care se mângâie prin faptul c face mul-tora bine i d milostenie, fr s fie ispitit de draci,s nu te recunoti, monahule, mai mic decât unastfel de mirean în a bineplcea lui Dumnezeu. Zicaceasta nu pentru c tu trieti fr prihan, pur-tând osteneala nevoinei monahale, dar chiar daceti foarte pctos. (Aici nu se înelege o via p-ctoas voit, ci recunoaterea sa ca pctos, dinpricina alunecrilor ce vin de la neputina sa i dela vicleugurile vrjmaului). întristarea sufletuluitu, ptimirea ta, este mult mai cinstit înaintea lui

Dumnezeu, decât cele mai înalte virtui ale mi-renilor. Tânguirea ta cea mare, pocina ta, suspi-

nurile tale, mâhnirea, lacrimile, chinuirea contiin-ei, nedumerirea cugetului, osândirea de sine, bo-cetul, plânsul minii, strigtul plângtor al inimii,

sfrâmarea, tulburarea, cinarea i umilirea de sine,

acestea i altele asemenea acestora, care-i ajung pecei ce sunt aruncai în cuptorul de foc al ispitelor,

sunt mult mai cinstite i mai plcute lui Dumnezeu,decât lucrarea cea bun a mireanului. (Cuvânt ctremonahii din India). Nevoina monahului se înteme-laz pe o adevrat smerenie, legat în chip firesc

CU lepdarea de sine, fiind mrit Dumnezeu înain-

tea omului i toat ndejdea mântuirii se aruncnumai asupra lui Dumnezeu; dimpotriv, nevoinamireanului, alctuit numai din fapte din afar, în

liip firesc crete eul omului i-1 micoreaz pei'iimnezeu înaintea omului. De aceea vedem cmuli pctoi cumplii, intrând în monahism, auftjuns sfini mari, iar renumii nevoitori din lume, in-

trând în monahism, au sporit foarte moderat, iar

mi iii chiar au czut. „Trebuie cercetat, zice Sfântull' >an Scrarul, de ce mirenii, care îi petrec viaa în

l-iivegheri, posturi, în nevoine, trecând la viaafnonahal, în acest câmp de încercri duhovniceti,

prtat de oameni, prsesc nevoina lor strict iprefcut. Eu am vzut muli i felurii pomi ai vir-

ilor sdii de mireni i adpai cu slava deart,i .1 .i cu nite murdrie din groapa de gunoi, fiind

njii de artare (adic faptele sunt fcute pentru• ti artate sau vzute de oameni), pmântul de

i ei fiind îngrat de laudele omeneti. Acetimi liind rsdii pe pmântul pustiului, necerce-

100101

tat de oameni i care este lipsit de apa împuit a

slavei dearte, îndat s-au uscat. Pomii crescui în

moleeal nu pot crete i nu pot aduce rod pe p-mântul aspru al monahismului" (Scara, Cuv. 2).

în Constantinopol triau doi frai buni. Ei erau

foarte evlavioi i posteau mult. Unul din ei a ple-

cat în Rait, lepdându-se de lume, i a primit mona-hismul. Dup un timp oarecare, fratele lui, mirea-

nul, a venit s-1 cerceteze pe monah. El a venit în

Rait i a petrecut cu monahul un timp oarecare. V-zând c monahul mnânc în ceasul al noulea (al

treilea dup amiaz), s-a smintit i i-a zis: Frate,

când erai în lume nu-i îngduiai s mnânci înain-

te de apusul soarelui. Monahul a rspuns: Când tr-

iam în lume m hrneam cu slava deart, ascul-

tând laudele oamenilor; ele uurau pentru minegreutatea postului.

Glosar la Patericul egiptean

ABBAS. Cuvânt sirian (din gr. abba, aram. avva, dinrdcina ebraic av), care înseamn printe, tat. înNoul Testament se gsete întotdeauna la vocativ: 1.

Vwa, Printe, toate-i sunt cu putin" (Mc. 14, 36); 2.

„...întru Care strigm: Awa, Printe!" (Rm. 8,15) i 3.

în inimile noastre, care strig: Avva, Printe" (Gal. 4,

>). Cuvântul awa exprim gingia, purtarea de grij,i crederea i dragostea ce exist între un printe i copiii

în primele veacuri ale cretinismului i mai târziu,

i .md a luat amploare ascetismul, termenul a fost folosit

esea cu înelesul de printe duhovnicesc. Erau numiitel monahii vârstnici, datorit respectului fa de sfin-

enia lor.

[Totui, nu rareori este folosit i pentru ali monahiIVc/i i dialogul: „Tânr este, pentru ce îl numeti pe el

iw.i r .a.m.d. (v. Patericul, Alba Iulia 1990, pag. 174).Din Rsrit, termenul a ptruns i în Biserica Roma-

itolic, unde i astzi desemneaz pe preotul sauimenul (abatele) unei mnstiri.AGAP. Gzduirea i îngrijirea unui strin la masalun (de ia „agapele" primilor cretini); dar i orice

I- in ala a unui monah pentru fraii si. Din gr. agapeste-

\' iONISEALA (învechit). Ceea ce se cîtig cu foarte

[n efort; agonisire (dreapt sau nedreapt). Dinmi -a (aoristul grecesc agonisa „a se lupta"). Clu-ilui îi este îngduit doar agonisirea duhovniceasc a

miilor i a harului.

|r\MMA. Mam; astfel numeau monahiile pe egumen:nu, adic Maic, Egumen, Stare. Cuvântul cores-

; lui Avva.

103

ANALAV. Un fel de brâu monahal; „iar analavul, cel

întocmit în chipul crucii peste umerii lor, este simbol al

credinei în Iisus Hristos, care îi înal pe cei smerii lrisipete pururea ispitele i lucrarea lor neîmpiedicat oface (Evagrie al Schitului). „Analavul se aaz în chipulcrucii pe umerii notri" (Dorothei).

ANATEMA. Excomunicare fcut de Biseric; afurisa-

nie sau afurisenie. Se folosea i verbul a anatemiza.Blestem. Din grecescul anathema.

APROAPELE. Orice om considerat din perspectivacretin ca fiind apropiat sufletete; semen. Din lat.

ad-prope.

APOCRIF- (despre scrieri). Care nu sunt recunoscutede Biseric, fiind în afara normelor sau a canoanelorBisericii; necanonic. Este folosit i ca substantiv, apocriful.

Din grecescul apokriphos „ceea ce este ascuns".

ARIENI. Adepi ai ereziei lui Arie. Acesta înva între

altele c Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci ocreatur, o zidire superioar a lui Dumnezeu. Pe acestai pe adepii si i-a condamnat întâi Alexandru al Ale-

xandriei i apoi Sinodul I Ecumenic, convocat la Niceeade Constantin cel Mare în anul 325.

ASCEII ÎN AER LIBER (hypaitbrioi). Anahorei cetriau i se nevoiau sub cerul liber i erau cu desvârirefr acoperi i fr adpost.

ASCEZ. Form nou (neologism), cu sensul de: aduce o via proprie ascetului. In forma veche: aschitul,

ascetul (Dosoftei, Vieile Sfinilor) este monahul care îipetrece viaa în post i rugciune, în deplin singurtate;pustnic, schimnic, sihastru. Din fr. ascese (gr. asketes„deprins, exersat").

ASCULTARE. 1. Urmare a sfaturilor, îndemnurilor iporuncilor Bisericii sau ale obtii monahale; supunere. 2.

Slujire pe care o impune stareul unui frate novice sauunui monah. Din lat. ascultare.

ASPID (vasilisc). arpe foarte vtmtor. întâlnit în

deserturi, despre care se spune c ucidea atât prin mu-

104

ctur cât i prin împrocarea cu venin (posibil în genul

>rpionului).

ATHERA. Era o mâncare uoar fcut dintr-o fiertur

de grâu sau porumb (crupe) sub form de psat, de terci

sau zeam folosit de clugrii deertului.

ATHLIVIS. Munte în Delta Nilului. Athlivis este i ve-

chea capital a districtului (nomos) numit Athlivitis din

Delta Nilului.

B

BARBAR. Persoan care fcea parte din popoarele lip-

site de civilizaie i cultur; necretin. Din lat. barbarus.

BTRÂN (în sintagma „sfini btrâni"). Cei care s-au

u marcat între primii cretini i printre monahi ca îmbu-

ntii sau înelepi. Din lat. veteranus.

BER1T. Cetate veche a Siriei, actuala capital a Liba-

nului, numit astzi Beirut.

BLAGOSLOVENIE. Binecuvântare (învechit), benedic-

nune. Din slavona bisericeasc, blagoslovenije; alturi de

ihul a blagoslovi, „binecuvânta" din blagoslovii-sen.

BLASFEMIE. Lips de respect sau hul împotriva a tot

i ce este sfan. Din lat. bisericeasca blaspbemare (din

jblaspbetnid).

BORDONION (de la lat. „burdo") = se numea aa o

pecie de catâr tânr folosit de monahii deertului ca

mijloc de locomoie sau pentru transportat poveri.

iiUNTATE (pi. bunti) = în vechiul limbaj cretin

monahal avea înelesul de virtui, daruri divine, fapte

Imn.

CANON. Norm, regul, specific vieii bisericeti iun .n.ihale, fixat de Sfinii Prini i pstrat prin tradiie;

i. i \iensie, lege, pravil. Din gr. carton.

105

CAPITE. Templu sau altar pgân, închinai idolilor,

capite idoleasc; (învechit) idolniâ. Din slavona biseri-

ceasc, kapite.

CANOPE. Cetate într-o insul mic în Egiptul de Jos,lâng gura apusean a Nilului, care se numete datoritei, Canopic.CIN. Prere de ru, regret profund pentru pca-

tul svârit, remucare. Din verbul cina+suf. -in, dupmodelul pocin.CLUGR. Persoan care dup un stagiu fcut într-o

mnstire, ca novice sau frate, depune jurmântul de as-

cultare, srcie i castitate pe via, trind ca membru al

comunitii respective; monah. Din gr. kalogeros = b-trân bunCMIL. Animal întâlnit în Orient, care rabd sarcini

grele i suport îndelung prin deert setea, urmându-icu fidelitate stpânul. întrucât exist credina c acest

animal ine minte binele sau rul fcut, imaginea lui a

fost privit de ctre monahi ca alegorie moral.CERCETARE. 1. Interes manifestat pentru cineva, spre

a-i veni în ajutor. Adesea în sintagma „a cerceta cu sp-enia sau cu mila'

1

, a milui. 2. A cerca sau a încerca prinispitire; vizit; observare. Ex. „Pre care om iubeateDumnezeu, pre acela i cearcet", Varlaam, Cazania,206. Din lat. cicirtare „a da târcoale spre a observa".

CHELAR. Clugr sau monah care are în grij aprovi-zionarea cu alimente a obtii monahale; prin extensie,(astzi) intendent. Din gr. kellaris.

CHINOVIE. Mnstire în care viaa monahilor se ad-ministreaz în comun sau de obte; mnstire de obte,cenobitic (din gr. koinos „ comun" + bios „via")

CHILIE. Mic încpere din cadrul unei mnstiri în

care locuiete un monah sau monahie. Din gr. kellion,

lat. cella.

CHIVERNISEAL. Procurare a celor necesare traiului

cu bun socoteal, cu chibzuin. Din chivernisi, {chi-vernisi din aoristul gr. kivernisa „condus, guvernat").

106

CHRYSOROAS. O alt denumire a Nilului.

CIN. Categorie ce însumeaz totalitatea feelor biseri-

ceti, preoi sau clugri; tagm. 2. (Prin extensie, în sin-

tagma „cinul clugresc") hain lung specific mona-

hilor, ras. Din slavona bis. cinu „ordine, rang".

COJOCEL (meloten). Piele de oaie croit ca un ve-

mânt, pe care îl purtau în vechime beduinii deertului.

lai târziu, se numea astfel i vemântul de deasupra,

sut, al monahilor. Din gr. kojoka.

COLOV. 1. Acopermânt pentru cap, un fel de p-hirie fr boruri, folosit de brbai; clop, colop; 2. (In

forma colovin) Cma groas de in sau cânep. 3-

und, pitic.

CONI. Co mic de nuiele sau papur împletit,

folosit ca recipient sau la cratul alimentelor. Cu con-

cionarea conielor se îndeletniceau i clugrii din

i gipt, constituind una din rucodeliile acestora.

CROCODIL. Reptil uria care triete în fluviile din

iile tropicale, fiind un animal rpitor (Crocodilus nilo-

n< us). Din lat. crocodilus. E amintit de mai multe ori în

isirile Patericului egiptean.

I

CUCERI. (Folosit mai ales cu reflexivul ^a se cuceri).

se supune cu smerenie; a se smeri, a se închina, a se

Iga cu umilin. Din lat. conquirew.

CULION. Acopermânt pentru cap, de form cilindri-

, i fr margini, specific monahilor i monahiilor iire este confecionat din stof sau catifea neagr. Din

;kukulion; lat. cuculhts; cucula.

D

I >F,NDRIL Ascei care triau în arbori.

DESCOPERIRE. Ceea ce a fost cunoscut prin duh,

i ce s-a artat prin relevaie, în mod tainic; artare.

DRAC. Duh sau spirit ru, reprezentat în Sfânta Scrip-

prin arpe, simbolul vicleniei i al morii; diavol,

107

satan. Din lat. draco „arpe, balaur" si gr. diavolo* = celce desparte, învrjbete. ' * Cel

DREAPT (socoteal), sintagm prin care se redmodul de aciune al monahului, îndelunga cumpan re alucrunlor; ch.bzuinâ. Din „drept, dreapt? (lat. JSS&£

EGUMEN. Monah care conduce o mnstire: stareDin gr. igumenos. 'ol***r

EDESA. Ora în Mesopotamia, în care se afla scria Inteologic a Sfântului Efrem (363 d. Hr.). Acolo a StAbgar chipul cel nefcut de mân al Domnului (SaMahrama sau Mandilion).vomiiui

gâneLINI

' ^ aid"meleSUl dG adepi ai unor culte P "

Alexa'nd'ria^11'5^ *^ SitUat în aPr°Pierea cet*

EPIRIPTÂRION. Un mic acopermânt pe spate dinpapura la vechii clugri.F p

EPISCOP^ întâistttor al unei eparhii sau episcopii

n£ferSte

rt

SUb°rd0nat mitr°Politului sau arhiepis?opuîu'

Din gr. episcopos = supraveghetor. F

vP XrSX .^^"â SXeit

'contrar dogmelor ortodo-^Se~ ^ BlSeriCa drePtmâ^-e. Din g,

cuSopn^;ia

cp

are este originar din £ti°pia ^ om de

EVLAVIE. Stare proprie rugciunii fcute în smerenie. bucurie ca trire profund a acestei stri- cucernSeDin gr. evlaveia „pioenie". 'cucern,cie -

FARAN. Cetate de la Marea Roie i unul dintre celemai mar. centre ale monahismului din Sinai (se poate deduce acest lucru din nenumratele ruine de mnâiri i

108

schituri ce se pstreaz pân azi). Monahii de aici se nu-meau Faranii. în pustiul Faran au rtcit evreii 38 de ani.

FERICIT,-. 1. (Despre sfini). Care a dobândit mareabucurie de a fi tot timpul cu Dumnezeu; acela care L-aprimit pe Hristos, prin omorârea propriilor sale patimi. 2.(despre credincioi). Care este în bucuria comuniunii cuDumnezeu. De la verbul a ferici, a face ferice (din lat.

felbc-iceni).

FERMA. Munte în Egipt;unde au trit muli anahorei.

FINIC. Plant exotic; palmier, curmal (Pboentx dac-! vii/era). Din gT.foinix.

FRATE. Apelativ folosit în comunitatea monahal; cuns specializat, clugr novice, netuns ca monah. Din

Iu. frater-trem.

FUNIE. Sfoar groas fcut din cânep, rsucit bi-care are diferite întrebuinri; treang, odgon. Din

in. funis~em. împletirea funiilor era una din rucodeliilei 'chilor monahi.

GYMNITES (vieuitorii goi) se numr împreun cui ceje nevoiau în aer liber, sUliii, psctorii, dendriiia., între formele extreme ale ascetismului anahoretic.

mire vieuitorii goi, sunt mai cunoscui cuviosul Onu-htci eremitul egiptean Serafim Sidonituî.

[H

MAR. Graia divin sau darul lui Dumnezeu, lucrareaa.iu energia necreat a lui Dumnezeu. Harul este expre-iJEtu

dragostei lui Dumnezeu fa de oameni. Cu ajutorulBarului se lucreaz de ctre fiecare mântuirea, „cu fric

ii cutremur". Din gr. baris.

îMliRETISIRE. Urare de bine, fcut unei persoane,nare. Din gr. hiritizo.

109

HUL, Ocar sau ofens adus lui Dumnezeu sau oamemior, blasfemie. Din slavonul hula.

IAD. Loc al demonilor, de negrite suferine, situat încel mai adânc strat al pmântului, unde se chinuiesc p-ctoii care nu se pociesc i mor nemântuii; infern. Dingr. hades, slavona bis. jaclu, ebr. eol

IART-M. Este actualul „Binecuvânteaz !" sau Bla-goslovete !" al monahilor.

IDOL. Divinitate pgân reprezentat prin statui lacare se închinau pgânii; chip cioplit. Din gr. idolon,

IEIREA. Moartea; ziua ieirii= ziua moru în limbajulmonahilor vechi.

IEZER. Lac foarte adânc, format natural, într-o perioa-da îndeprtat. Din gr. hydor „ap'1

. întâlnim i forma„iezer de foc", loc de chin în adâncul iadului.

IMNOGRAFIA. Pân în secolul VI, monahii condam-nau folosirea imnelor în cult i nu utilizau imnografia,mai ales troparele i canoanele pe care le priveau dreptcurse ale celui ru. De aceea, avva Pamvo spunea c;„N-au ieit monahii în pustie ca s stea înaintea lui Dum-nezeu i s se înfumureze cântând cântri melodioase peglasuri ritmate, cltinându-i mâinile si micându-i pi-cioarele, ci trebuie s aducem rugciunile noastre luiDumnezeu în fric i cutremur, cu lacrimi i suspinuri, cuglas strpuns msurat i smerit (Evergetinos 2,11, p. 182).

^ISCUSIT,- (Despre clugri i duhovnici). Care este

încercat experimentat în vieuirea i lupta spiritual. Dinslavonul iscminu „experimentat".

ISPIT. 1. Prob la care este supus cineva spre verifi-care (a credinei, a dragostei, a rbdrii); cercare, încer-care. 2. Tentaie, piedic în urmrirea scopului propusDin gr. eispido „a examina", slavonul ispitii „cercetare".

IUIME Mânie sau necaz mare; asprime, asuprire,chin. Din slavonul ijutu.

110

ÎMBUIBARE. Pcat de moarte care const în umple-rea stomacului, a pântecelui, cu cantiti mari de alimen-te, mult peste trebuin; îndopare, neînfrânare, necum-ptare. Din lat. imbibo-ere, „a se îmbiba, impregna.

ÎMPRIA CERURILOR, sintagm prin care este re-it domnia lui Dumnezeu în cer i pe pmânt, asupra

puterilor cereti i pmânteti; împria lui Dumnezeuui împria lui Iisus Hristos. Prima utilizare a sintagmeite întâlnit în chemarea Sf. Ioan Boteztorul: „poci-

i v c s-a apropiat împria cerurilor". Din împratQaL imperatorf+sui'-ie.

ÎMPRTIRE. 1. Aciunea de a fi prta la lucrarea• hvin fcut de cei chemai de Dumnezeu. 2. Aciunea'!<• a fi prta la Sfânta Jertf a lui Hristos, prin gustareapinii i a vinului, prefcute de Duhul Sfânt în trupul iingele Domnului, druite nou pentru iertarea pcle-

li >r; împrtanie, euharistie. Din pref. în+pârti (parte,prta).ÎMPUINARE (de suflet). Diminuare, anemiere a vie-sufleteti, reducere calitativ i cantitativ, prin lipsanulilor duhovniceti. Din împuina (de la pref.puin, vezi lat. pauais).ÎNDRZNEALA. Folosit în locuiunea „cu îndrz-il.i \ cu mult curaj, cu încredere, fr fric; trecere,li înaintea lui Dumnezeu; necuviin.ÎNSTRINARE (de lume). Sintagm prin care se îne-indeprtarea sau renunarea la viaa lumeasc, în-

i marca de pcat, însingurare; lepdare de sine. DinI în-+strin. Este prima din obligaiile i virtuile

li lipirilor.

ÎNELCIUNE. Stare de amgire, de inducere în eroa-prin viclenie i minciun. Fiind lucrarea marelui îne-

isi amgitor, diavolul, este cunoscut sintagma „în-

111

elciune diavoleasc'1

. Din înela (lat. in-+sellare „a ae-za în a").

ÎNTREBARE (Învechit). Cerere, cutare, cercetare.Din lat. intenvgo-are. La clugrii vechi, ca i la cei deacum, întrebarea constituie un fel de regul prin care seconsult voina superiorului, scpând de greeli, înelrii cderi.

KKOLOVION. Tunic în vestimentaia monahilor de

demult, ce se purta pe dinuntru, de obicei fr mânecii semn, confecionat din piele de bivol sau din foi definic.

KONDITAS. Era o butur cu miere i diferite ingre-diente aromate.

KELLIA. Unul din cele mai mari centre ale monahis-mului anahoretic din Egiptul de Jos, dimpreun cu Nitria

i Skeie. în Kellia se nevoiau pân la 6000 de anahoreicare cutau o mai mare linite i o ascez mai intens

-. decât în Nitria.

KENTONARION (lat.: „centum"^ era o hain c-lugreasc cusut din buci de stof diferite.

LACRIM (în sintagma „darul lacrimilor")- Stare desmerenie, dobândit în timpul rugciunii profunde deiertare, când lacrimile spal sufletul. Din lat. lacrima.„Harisma lacrimilor" este un dar oferit de Dumnezeucelor sporii în rugciunea curat i în sfinenia vieii.

LAVRÂ. Mnstire mare, ortodox, împrit în chilii

i corpuri separate, formând un complex monastic, dupmodelul egiptean i apoi grecesc, deosebit de chinovie.Din gr. lavra.

LENEVIE. Stare de inactivitate, trândvie, socotit deBiseric pcat de cpetenie, alturi de mândrie, mânie,lcomie, desfrânare etc. Din slavonul leni.

112

LEPDARE. Rezultatul aciunii de îndeprtare, de

eliminare a ceea ce nu-i folosele;renunare. Folosit în

sintagmele: lepdare de lume - monahism, ascetism; le-

pdarea de sine = druire, jertf. Din lai. lapido-are „a

ucide cu pietre".

LEVITON = era o tunic fr mâneci, din fir de prsau de pânz. Dup regulile lui Pahomie, monahul

putea avea în chilie dou „levitonarii".

LHINAR. Candel, cu varianta „lichtar".

LINITE. Stare sufleteasc de pace i lumin, lipsit

de agitaie i tulburri. Din gr. isihia; lat. silentia. DupPrinii isihati sufletul îi afl linitea deplin numai

i and mintea se coboar prin rugciune în inim întru

pomenirea necontenit a numelui lui Iisus.

LINTE. Fruct, în form de semine comestibile, al

unei plante leguminoase (lens culirwris), folosit la pre-

itirea mâncrurilor de post. Din lat. lens-ntis.

LUCRARE. 1. Rezultat al unei aciuni materiale sau

pirituale, divine sau umane. Sintagma „lucrarea lui

l >umnezeu" = creaia material i spiritual sau Facerea

lumii. Lucrarea mântuitoare=mântuirea lumii prin Iisus

Mustos. 2. Aciune diavoleasc svârit întru nimicire idistrugere a creaiei divine. „Lucrare diavoleasc" (I Ioan

| 8) sau duhul care lucreaz în fiii neascultrii (Efes, 2,

11). Din lat. lucrubare, „a crea". în limbajul monahal,

•mi lucrare se înelege îndeletnicirea practic sau tainic

•< care o are clugrul.LUME. 1. Creaie a lui Dumnezeu ca umanitate, sufla-

m omeneasc determinat în timp i spaiu. 2. Univers

iu cosmos, ce cuprinde i pmântul i cerul cu toate

-.iu- sunt în ele. Ex. „Ce-i va folosi omului de-ar câtiga

[urnea întreag, iar sufletul su îl va pierde" (Matei, 12,

>, Din lat. lumen „lumin".

LUMINARE. Stare de prlâie cu lumina Dumnezeias-

i prin Iisus Ilristos, „lumina lumii"(Matei, 4, 16); înv-

ur care se desvârete în toi aceia care, prin botez,

113

au fost înarmai de Iisus Hristos cu „armele luminii". Dinlai. himenrinis.

MMANDRA. Astfel se numeau primele mnstiri ce au

luat una m Mesopotamia, pe la anii 300 d. Hr. De aiciprovine titlul de arhimandrit, adic egumenul mandrei

MANII IEU. Adept al maniheismului, doctrin careconsidera lumea ca fiind guvernat doar de dou prin-cipii

;binele i rul. întemeietorul ereziei maniheiste a

rost Maniheu.MANKIPEION=se numeau în mnstiri cei care preg-

teau pâinea (de la latinescul „mancepf: brutari, pâinari)MAPHORION. Pelerin ce acoperea umerii si spatele

(gr. omopbonon, lat. mafoniuni). O purtau brbaii i fe-meile i mai cu seam monahii din primele veacuriAceasta tunic larg era confecionat, probabil, din mo-nut, un postav de culoare neagr.

MEGALION. Se numea cartea ce cuprinde cele patru

^f^i

Pfricopz evaraheiicâ ce se citea în biseric.

MELEFE (din gr.: „gândul la moarte"). Numai cândomul se gândete la moarte poate dobândi sentimentuldeplin ai existenei lui i se poate desprinde de ataa-mentul fa de zdrnicia vieii cotidiene. De aceea„aducerea-aminte- imneme) i „gândul- sau „meditaia"(melete) la moarte druie omului senintate i putereade a-i însui adevrata via.

METEUGIRE. Uneltire, iretenie bine alctuit în-elciune diavoleasc, subtil. Din meteug (meter' dingerm. Meister).

METANIE. 1. îngenunchere cu înclinarea corpuluipana la atingerea pmântului cu fruntea, prin care cre-dincioii îi exprim smerenia i pocina. 2. (în sintag-ma „metanie de monah"). Consacrare ca monah într-omnstire, prin extensie, mnstirea de care depindemonahul. Din gr. metanoia.

MILOSÂRDIE (învechit). Sentiment de înelegere icompasiune fa de suferina cuiva; mil. Din slavonul

milosnidie.

MIREAN,-.(în opoziie cu preot sau monah). Persoa-

n care nu aparine clerului; laic. Din slavonul mir

„lume"+ suf. -ean.

MOMEAL. Mijloc viclean prin care se ademenete

cineva; înelciune, falsificare. Din „a momi" (dup gr.

doloma, dolomî).

MUCENIC. Martir al credinei cretine; prin extensie

sfânt. Din slavonul muceniku „chinuit ,„torturat".

MUNCIRE. Torturare a martirilor, chinuire.2. (In sin-

tagma „muncit de diavol"). Patim sau torturare, ptimire

a sufletelor de ctre duhurile rele. Din a munci, „a

chinui", „a tortura11

.

N

NLUCIRE. Imagine fugar i îneltoare; artare, pre-

re (de la nluc; paralel cu „nucire", „nuc-"). Sunt

numeroase în Pateric pildele i cazurile de nluciri diavo-

leti. Clugrii erau avertizai s nu primeasc nici un fel

de artri, chiar de ar fi sfinte, i imediat s comunice

btrânilor iscusii i s cear ajutor la Dumnezeu prin

rugciune.NPSTUIRE. Stare de ru i nedreptate; prigonire,

persecuie, nedreptire. De la „a npstui" (din npast,

.lup slavonul napasti, „nenorocire").

NSÂLIE (lectic). Un fel de targa cu coviltir. Bogaii

o foloseau pentru a se deplasa, fiind purtat de senatori

special desemnai. Uneori era folosit i ca targa pentru

bolnavi. Cu acest sens este folosit cuvântul i la AwaGhelasie.

NEPUTIN. Lips de putere fizic sau sufleteasc;

avulie; slbiciune sau nevolnicie. Din pref. ne-+putin

(din lat. potentid).

114a 115

NEVOINÂ. Strdanie deosebit, aspnl pentru a do-

3*^3?voie

' ne8aIivul iui voie "vointâ",) +

NIL Numele celui mai mare fluviu din Africa cea 3mu de km, izvorând din lacul Victoria (cu numele NUVictonaj >n regiunea muntoas a Africii de (TSmS^nH

mUlt-L' tVi Pân "m ^P 1

-traversând Cairo revlr-sandu-se in Marea Mediteranâ

'

N1TRIA Vale a Nilului, cu multe lacuri cu sare siazot aflata la HO km N-V de Cairo, spre dejenul L.bie

uS SSîfS^ 8 egifteni *«*»»BE:

S£,S^ foarte ™lte **BoODIHN. Linite deplin, stare lipsit de griji tihn

^OSÂnSrÎI ?t/0d+lihn * tih"f'• «5 Shnf"'OSÂNDIRE. înfierare a poftelor i a pcatelor deza-

BE&eDiS3££ Constrângere, cSndSc*%

,OSTENEAL. Stare de epuizare în urma unui efort-oboseala, pnn extensie, râvn, strdanie, trud D n aostem (slavonul ustanori).

PALLIUM. Era o hain roman ce imita himaiion'-nl

gniuiara care se folosea pentru diferite întrebuinriDaca la început era mai ales o îmbrcminte a filozof

^

PANF^rvl

k°ga i 3 d

?Venit ° hainâ monahala

zlSSîSSF*? m Egiptul de JOS - numM as-

116

PANER. Co cie pâine; prin extensie, orice co, cosni-ta. Din lat^panarium.

PATIM. 1. Suferin — Patimile Mântuitorului. 2. Iubi-re excesiv, patologic, pentru o persoan, obiect sauaciune; viciu, pcat. 3- Boal incurabil sau de lungdurat. Din gr. patbima.

PATRIARH. ef al Bisericii Ortodoxe sau al altor co-muniti cretine. 2. (în antichitatea iudaic). Cei dintâimari credincioi. Vechiul Testament reine dup Genezpan la diluviu cinci mari patriarhi: Adam, Sit, Enoh, Ma-tusalem i Noe. Din gr. patriarhis. Patericul trateaz pelarg despre procesul patimilor trupeti i sufleteti.

PAPA. Titulatur pentru patriarhul Alexandriei.PAGAN,-. (In opoziie cu cretin). Cel care nu crede

in mântuirea dobândit prin Iisus Hristos; necretin; prinKctensie, necredincios. Din lat. paganus „stean 1

*.

PASCATORII {Boskoi). Asceii care triau pe dealuri i•e lirneau cu fructe i ierburi slbatice.

PELUSION. Veche cetate egiptean pe braul de rs-al Nilului, important centru comercial i militar. în

poca cretinismului vechi s-a remarcat printr-o strlucitvoltare centrul monastic din împrejurime, unde a trit

jttv. Isidor Pelusiotul.

PESMET. (în forma de plural, pesmei). Pâinea tiat< In sau fcuta in forme speciale, de dimensiuni mici,

a se consuma uscat; posmag. Din contaminarea siterarea cuvântului posmag, dup te. peksimad „mân-

uscat".

I'ETRA. Vechea denumire a capitalei Arabiei: Petrea.(mutul pietros din jur au sihstrit muli monahi.I'ETRECERE. Mod, manier în care îi duci viata pe

it; vieuire. Ex. „Viaa i petrecerea sfinilor".' Dinpetraecere.

PIZM. Invidie manifestat fa de succesul, virtuteah harul cuiva; ciud, necaz, nemulumire. Din slavonulina

117

u

POCIN. Rezultat al aciunii de a se ci pentru o

greeal sau un pcat; prere de ru pentru pcatele s-vârite; regret, cin. Din poci (slavonul pokajati-sen).

POGORMÂNT. Rezultat al aciunii de coborâre;

ceea ce este lsat în jos; pogorâre, coborâre, scoborâre,

concesie, iconomie. în dreptul canonic: „indulgen".

Din a pogorî (din slavonul po-gorî „Ia vale").

POMENIRE. (în sintagma „pomenirea de ru sau ine-

rea de minte a rului"). Pcatul de a nu putea ierta rul

fcut de cineva; prin extensie, ranchiun, dumnie. Dela pomeni (slavonul po-minerli „a-i aduce aminte").

POTCAP. Acopermânt al capului, de form cilin-

dric, nu atât de înalt ca i culionul, purtat i de ierarhi,

preoi sau diaconi. Din slavonul podnkapu „sub glug?

al, vl". _

PRAVILA. Lege sau corp de legi i canoane, cu carac-

ter civil sau bisericesc. Din slavonul pravilo „lege", din

pravu „drept". în limbajul monahal = slujbe sau ru-

gciuni svârite în cultul public (biseric) sau particular

(chilie).

PRESBITER,-. 1. Cel mai în vârst i înelept dintre

btrâni, membru al conducerii templului. 2 Preot; forma

feminin, presbiter=soia preotului; preoteas. i forma

presviter,-. -Din gr. presbiteros (prin filier latin).

PRESTOL. Sfânta Mas din mijlocul Altarului, pe care

sunt aezate odoarele necesare svâririi Sfintei Liturghii;

prin extensie, altar; cu varianta, pristol. Din slavonul

priestolu „tron al împriei".PRISTVIRE. Trecere în lumea cealalt, a duhurilor,

ieire, sfârit, strmutare, moarte. De la pristavi (slavonul

priestaviti-sen „a se prpdi", „a muri").

PRIVEGHERE. Stare de veghe, de pzire a sufletului

prin rugciune; veghere, trezvie. Din priveghea (lat.

privigilliare).

• PRONIE. Lucrarea prin care Dumnezeu guverneaz,

conserv i conlucreaz cu creaia sa; providen. Din

118

gr. pronia (gr. veche pronoia „înainte cugetare"); purtare

de grij.

|

PROSLVIRE. Cinstire dup cuviin a lui Dumnezeu;premrire, glorificare. i (învechii) preaslvire, dup mo-delul, preamrire. Din slavonul proslvii; gr. latrie =

adorare.

PSALMODIE. Awa Pamvo consider psalmodia i fo-

losirea canoanelor, troparelor i glasurilor de ctre mo-mirii drept o secularizare i o decdere nepermis i de-scrie pe psalii care îi înal „glasul ca nite boi".

PSALTIREA. Este una dintre crile cele mai iubite demonahi, care au împrit-o în 20 de seciuni (causme) ca

fie citit zilnic, iar integral în intervalul unei spt-mâni. Fiecare „catism" este împrit în trei „stri".

jPUSTIE. 1. Zon terestr lipsit de vegetaie i de oa-meni; deert, pustiu. 2. Zon muntoas, greu accesibil,m care se retrag monahii isihati sau schimnici. în sm-

irna „pustia cea mai dinuntru" = adânc, profund,Ei >tal, (învechit) pustinie. Din slavonul pustyni „deert".

I PUSTNIC. Monah care triete în singurtate total,•lat de lume, ducând o via foarte aspr; sihastru,

ichimnic, ascet, anahoret, eremit.

IrRAI. (în opoziie cu iad). Loc în cer, în împria lui

I 'umnezeu i a Sfinilor, împria cerurilor, paradis. Dinl.ivonul rai.

j

RAITH (în gr.: Elana; în arab El Tor; în turc Raithu).

i (ale pe coasta de sud-vest a peninsulei Sinai. în Ve-rnil Testament se fac referine la ea ca Elim, unde erauousprezece izvoare de ap i aptezeci ele pomi denic" (Ieire 15, 27). Deja în veacul al IV-lea exista o

IJUnstire care a fost distrus de vlemi în 373. Justinian a

onstituit-o i a fortificat-o în jurul anului 540. Egume-nul ei Ioan 1-a îndemnat pe Ioan, egumenul Sinaiului, s

119

compun celebra lucrare ascetic Scara, purtând i obogat coresponden.

RSPLTIRE. 1. Recompens pentru o binefacere,rsplat. 2. Plat pentru un ru fcut, rzbunare. Dinpref. rs-+pltit (din slavonul pltii).

RZBOI. 1. Lupt armat pentru rezolvarea unui con-flict. 2. Lupt sufleteasc cu patimile si ispitele; rzboire,încordare. (în sintagma „rzboi nevzut"), rzboi duhov-nicesc între virtui i patimi, între bine i ru, între ade-vr i minciun, între Satana i Iisus Hrislos. Din slavo-nul rzboi „ucidere".

RANDUIALA. Ordine a desfurrii activitii umanedup voia Celui ce a creat viaa; iconomie, orânduial.De la rândui (rând).

ROGOJIN. împletitur din rogoz, papur sau alteplante de ap, folosit ca pre ori aternut. Din slavonulrogozina.

RUCODELIE. îndeletnicire prin care se fceau, ma-nual, diferite obiecte de uz casnic (linguri, donie, co-uri, rogojini), dar i obiecte de cult; lucru manual, ma-nufactur. Din rus. rukodielie.

SAC. 1. Pânz groas, rudimentar, foarte rezistent,esut din cânep. 2. Pung de dimensiuni mari con-fecionat din acest material, folosit la pstrarea i trans-portul grunelor, dar i ca instrument de peniten. Dinlat. saccus.

SALOI (în limba slav: jitrodivi). Nebuni pentruHristos. Sfinii Bisericii cunoscui sub acest nume seprefceau a fi „nebuni" ca s-i bat joc de lume i dediavol i în acest fel s atrag desvârirea printr-o sme-renie extrem. Nebunia lor se manifesta adeseori prinaciuni neobinuite i ambigue, cu scopul de a ataca re-

gimul moral i eclezial instituional izat care îi pierde di

120

mensiunea harismatic. Cei mai cunoscui dintre ei sunt

Sfinii Simeon, Andrei i Sava cel Nou.SANDAL (pi. sandale). Obiect de înclminte for-

mal dinlr-o talp, prins de picior cu ajutorul curelelor,

(astzi) sanda, din gr. sandali, lat. sandalium.

SARACINI. Nume dat, în Evul Mediu, musulmanilor

din vestul Europei. i forma Sarazin. Din fr. Sarracin,

lat. Sarracinus. Scriitorii bizantini folosesc fr nici odistincie acest nume pentru a indica în general pe arabi

i în special triburile din nord-vestul Arabiei i pe piraii

musulmani ai Mediteranei, din Evul Mediu.

SCÂRB. Stare de întristare i mâhnire, inim zdro-

bit; durere, (învechit) scârbie. De la „a scârbi" (din

slavonul skrubieti).

SCHISM. Separare, desprire care are loc într-o co-

munitate religioas, adesea cauzat de interpretarea dog-mei; sciziune, ruptur, neascultare de autoritatea biseri-

usc. Din gr. sbisma.

SCHITEAN (cu pi. schiteni). Monah care vieuieteînlr-un schit. De la schit+suf.-ean; schitioi.

SCOLASTIC,-. Care aparine scolasticii, gândire filo-

fic specific învmântului religios medieval din Eu-

ropa occidental, întemeiat pe filozofia aristotelic, în

are predomin raiunea în detrimentul misticii platonice

m cretine. Din gr. sbolastikos, lat. scbolasticus.

SCULURI (gr. skolakin). Se pare c este vorba despre

foar rsucit i cernita, ce se folosea la lumânri, lmpiii ca atare. Era una din muncile manuale ale monahilor.

SECERI (Macarie Egipteanul, 7). Munca la câmp nu

I era strin monahilor din vechime. Ei lucrau fie pe(ai mile învecinate ce aparineau unor mireni, fie pe ale

mnstirii.SEMNE. Anumite indicatoare ce marcau distanele —

miliar bornelor de astzi.

SFAT. îndrumare, pova, consiliere. Patericul învaa ..mântuirea st în sfat mult". Din Pateric înelegem c

121

?1 mh,i1^rarea

-dllrUlUi Sftuirii

'a ascu,trii * înfptuirii

SIHASTRU. Monah care vieuiete în deplin sin

eras&z iume;r-***»~*k

definete clugrul adevrat a fi cel ce se silSe adTcse mob.hzeaz singur pe sine spre nevointf a'r iSsHn2A?r c Impria cerurii°r se ia ^ a.me S rî[uC

,ehSe * în s"dul Pensulei omoni-

«SZI Pr- ,

Maba-Este ° Par[e a Arabiei Petrec siaparine Egiptului. Acolo a primit Moise tablete tesiTpe

SSftiW/ff «"unghiul format din golfuTsueTgolful Akaba (Eilat) i pustiul Tih. Nu exist/Sn consenscu prmre la etimologia numelui Sinai. Unii îl pun STte

Eeadi^tf -**» * *«2 ^îriSS^ Nume

I3

' adunrilor s^u sinoadelor primi-

£3^£ a Cf°n

,

SiIiilor din mnstiri-Din 8^ syJSS?

\: f

Sî^- Erau foile exterioare de finic foarS rezSente<_folosite pentru confecionarea frânghiilor roSoi nelorpa arulor, maturilor .a. Din aceast materie fofrte asnrtîi ieeau asceii hainele lor P

reticTSit înmnrî-1

?-1*a*nal m°nahismulu> anaho-reuc, a iost înfiinat mtr-un pustiu greu accesibil de rât«.

cu t

C

?nnoEgipteanUl în ,UrUl 3nului 330 d. Hr fa cunos-?vAnre

i

a ma^im în ukimele decenii ale sec alV- ea. Sketul se afl la 40 de mite sud de Nitria i a foJ

SR5KEP" rândUfi de diferite incursiuni?

îndtsebi dup pustiirea mtegral clin 407-408, anahoreii aufugit in alte centre monahale. în prezent 5lcopta Sf. Macarie Egipteanul diniJSXwSESiSNrF^5 CrdUCerea £i Mate

' -llrac?te

SMERENIE. Lipsa de semeie sau de mândrie- cucermae, evlavie, pioenie. Din slavonul sumert

122

SMICEA (pi. smicele). Ramur roditoare, subire,

flexibil, cu muguri vegetativi, mldi. Din smicele mo-nahii îi realizau diferite obiecte, în special din ramurile

de finic. Din lat. sumicella „vârfule".

SCRIITOR (sau caligraf). în vremurile acelea nu

existau cri tiprite, ci doar manuscrise. i precum erau

în lume caligrafi ce desfurau activitatea bine remune-

rat de copiere i împodobire artistic a manuscriselor,

tot astfel erau i în mnstiri unii monahi care, desigur

fr plat, îi asumau aceast 'activitate ca ascultare i îm-

I >ogeau astfel bibliotecile mnstirilor.

SMINTEAL. 1. Ieire din buna judecat; scrânteal,

nebunie. 2. (în locuiunea „a face sminteal cuiva") = a-1

induce în eroare, a-1 face s pcâtuiasc; (învechit) a

scandaliza. De la sminti (slavonul sumontiti „a tulbura").

STÂLPARE (pi. stâlpri). Ramur verde, înfrunzit pri-

mvara, tiat i dus la biseric. Duminica stâlprilor=

Duminica Floriilor. Din bulg. stulpar.

TIUII (Kioniii). Ascei care se nevoiau sus peilpi.

TABENISIOI. Locuitori-monahi ai insulei din Egiptul

de Sus (lâng Desnas) pe Nil i care se numete Taben-

ne, Tabenna sau Tabenisos.

TCERE. Este una din virtuile eseniale pentru mo-nahi i pentru cretinii ce doresc s sporeasc duhovni-

te. Ea st alturi de însingurare, linitire, rugciune

a. Sf. Grigorie Teologul spune c tcerea este o mustra-

continu, un mod harismatic de povuire i o road8 Duhului.

TEBAIDA. Partea cea mai de sus a Egiptului, denumi-i.i astfel datorit vechii ceti Teba, care a fost i reedin-ii a faraonilor. Se pstreaz câteva ruine, la Luxor i Kar-

n. ik. Numele de Theba este elenizarea egipteanului

TapU. Grecii o numeau i Marea Diospolis.

123

cea2^ d^LSneCsrr

tlC'n

?SpintUal sau **°vni-

„trezvie" se înte ese în ^n?nf -i ^ Pnn te™enul

pentru cinul clugresc.inonanala este consacrat

U

âtofsp^a se insSf!a

£at^P^a unui înv-

.*«««s „pmânt').C,al

-

*ttw,/tt"scund "> d^

VRJMA,-. Care se împotrivete; duman, po-trivnic. Un eufemism pentru diavol.

ZAVISTIE. Ur, pizm, invidie. Din slavonul zavistiie„invidie".

ZIDIRE. în sintagma „zidire duhovniceas", formare aomului duhovnicesc, cretere i întrire în viaa duhovni-ceasc. De la „a zidi

11

(din zid „construcie de aprare",clin slavonul zidii).

ZVORÂRE. Unul din cele mai austere moduri de as-cez, în care ascetul se mrginea la o zidire strâmt (în-v niere) în care cu mare greutate putea s se mite. „Z-vorâtul" comunica cu lumea din afar printr-o foarte mi-c deschiztur (fereastr).

seîs *fS'-»*£%ÎRSSSS

Acest glosar la Patericul egiptean s-a întocmit prinConsultarea urmtoarelor lucrri:

1. Pr. Dr. Ioan Mirce, Dicionar al Noului Testament.Klitura Institului Biblic, Bucureti, 1994;

2. Dimitros. G. Tsamis, Patericul Sinaitic, EdituraDeisis, 1995;

3- Augustin Scriban, Dicionarul limbii româneti,Editura Institului de Arte Grafice „Presa bun", Iai, 1928.

124

Sfântul Ignatie Branceaninov- not biografic -

Alturi de marii starei de la Valaam, de la Op-rina, de la Sarov, aproape contemporan cu Episco-pul Teofan Zvorâtul i cu protopresbiterul Ioan deCronstadt, se numr i episcopul Ignatie Brancea-ninov. Nscut la 1807, într-o familie nobil, facemai întâi studii de inginerie. Dup câiva ani, arulNicolae al Il-lea, care-1 cunotea i-1 respecta, îi

acord îngduina de a se retrage la mnstire: prinurmare, scrierile sale ascetice se întemeiaz pe pro-pria experien trit. Dup o îndelungat perioadde cutare i maturizare în lume unde, împreunCU ali câiva ofieri din Corpul Inginerilor, trieteun cretinism integral, urmeaz anii de via asce-tic, de-a lungul crora lectura din Sfinii Prini iSfânta Liturghie a Bisericii îi modeleaz sufletul.

Ales i sfinit episcop, el rmâne totui clugr, tr-ind în simplitatea i iubirea evanghelic, aspru fade sine, fr cruare, deschis i „druit" celorlali,

Fr deosebire de poziie social sau neam; fin cu-nosctor al scrierilor mântuitoare, îi împrtetecunotinele i experiena cu generozitate, prin viu;iai sau prin scris. Se adreseaz îndeosebi clugri-

i ii epocii sale, într-un limbaj care astzi ne pare în-

vechit, dar care era cel al vremii, punându-le la în-

lemân bogia i coninutul mesajului evanghelic

Ja cum îl vede un cretin care nu voiete decâtceea ce Dumnezeu voiete. Acest mesaj trebuie

127

vestit i în vremea noastr; temeiurile credinei, exi-genele fr compromis ale vieii în Hristos, cile si-

gure pe care le-au deschis mesagerii Duhului de-alungul veacurilor eroice ale cretintii trebuie ves-tite cu pasiune epocii noastre uuratice i dominatede relativism. Episcopul Ignatie se mut la cele ve-nice în 30 apri ie 1867. Biserica Rus 1-a trecut înrândul sfinilor în anul 1988, cu prilejul aniversrii a1000 de ani de la încretinarea poporului rus pra-voslavnic. Sfintele sale moate se afl în prezent laIaroslav. Nu numai mirenii de bun credin, ci iobtile monahale au nevoie s aud glasul episcopu-lui Ignatie, care s le reaminteasc vocaia, exigen-ele absolute i „nebuneti" ale lui Dumnezeu, i s-icheme s urmeze Calea care este Dumnezeu însui,oricât li s-ar prea de paradoxal sau de imposibil.

'

Fie ca rugciunile i gândirea episcopului Igna-tie s-i ajute pe cei care ezit înc s intre pe de-

.plin întru ndejde i, prin darul lui Dumnezeu de laBotez, întru comuniune euharistic: mdulare vii

ale Trupului lui Hristos, care se frâng pân la sfâri-tul veacurilor pentru mântuirea lumii, temple arz-toare ale Duhului Sfânt, fii i fiice ale Dumnezeuluicelui viu, printr-o participare negrit, dar real, lafirea dumnezeiasc.

MitropolitulAntonie de Suroj

Cuprins

Cîîîpul clugrului îmbuntitdup Patericul egiptean

Tâlcuiri la Patericul egiptean

Glosar

Sfântul Ignatie Branceaninov,not biografic

.5

103

127

Marele gânditor, profesor i gazetar interbelicNae Ionescu (1890-1940) este reactualizat dectre Editura Anastasia cu alte dou cursuricelebre: Problema mântuirii m FAUST al luiGoethe i Teoria cunoaterii.Dou cri adresate în primul rând tinerei ge-

neraii, invitat s descopere astfel noi dimen-siuni ale unei gândiri cretine vii i fascinante,care a catalizat întreaga elit spiritual a tinere-(ului interbelic.

Dac tinerei generaii actuale îi lipsesc mode-lele spirituale, atunci Nae Ionescu este unul laîndemân. Nu ratai reîntâlnirea cu un marespirit românesc i cretin !

Colecie nou la Anastasia

FILOSOFIA CRETIN

©

.

'

Editura Anastasia îi prezint, în dou inci-tante culegeri de eseuri, pe doi dintre cei maistrlucii discipoli ai lui Nae lonescu: VasileBncil (care a fost i unul dintre pilonii curen-tului gândirist), cu Duhul Srbtorii, i MirceaVulcnescu (vestit, monografal lui Nae lonescu imartir al închisorilor comuniste), cu Posibilit-ilefilosofiei cretine.Dou cri care mrturisesc fora i actualita-

tea TRADIIEI, invitând lumea de azi la redesco-perirea temeiurilor ei eterne. Dou cri pentrui ei care refuz s se consoleze cu „europenis-tnele" ieftine ale „tranziiei".

'

Colecie nou la Anastasia

FILOSOFIA CRETIN