Templul Artemisei din Efes

Templul Artemisei din Efes

Efesul.Cadrul geografic si evolutia istorica

Tarmul crestat al Asiei Mici,cu golfuri adanci, cu peninsule prelungi si cu promontorii care par aruncate in mare- si mai ales stransa legatura a marii cu teritoriul interior ,fertilizat de bogate rauri,a fost dintodeuna cautat de popoare. Coasta acesta a fost ospitaliera si emigrantilor ionieni, care alungati din tinuturile lor de catre dorieni s-au refugiat in arhipelagul Egeei si apoi pe litoralul Asiei Mici, litoral care a capatat numele de Ionia.

Aici au aparut asezari importante ca Milet, Efes, Colofon, care mai tarziu au jucat un rol important in dezvoltarea culturii grecesti.

In fundul estuarului dominat de inaltimea Ortigia, avand la nord Sardesul, stralucitoarea resedinta de mai tarziu aregelui Cresus, iar spre sud Meandrul, se desfasoara bogata vale a Caistrului. Aici a poposit in secolul XI i.e.n. un grup de ionieni alungati, condusi de Androcles; gasind o mica asezare, I-au dat un nou impuls de viata, transformandu-l in Efesul atat de bogat si de renumit.

La sosirea ionienilor se precizeaza imediat caracterul noului oras: langa apa, insufletirea si agitatia create de port si de piata; sus, acropola; iar de o parte si de alta, sanctuarul zeitei protectoare Artemis, viitorul Artemision.

Templul

Ca si orasul insusi, care a fost reconstruit de mai multe ori aproape pe acelasi amplasament, templul Artemisei a fost si el refacut de mai multe ori pe acelasi loc. Dupa Pliniu cel Batran, templul a fost reconstruit de sapte ori. Evolutia Efesului se reflecta in evolutia acestui templu.

La inceput a existat o msimpla platforma pentru rugaciuni, un mic sanctuar la poalele colinei Ortigia, pe un teren mlastinos. La sfarsitul secolului VIII i.e.n. s-a creat o platformaa mai inaltata, din sist verde, cu un copac drept altar, iar mai tarziu s-a adugat si imaginea de lemn a zeitei Artemis. Totul era inconjurat de o incinta sacra, de un temenos.

Dupa jaful facut de cimerieni, sanctuarul a fost restaurat,usor ridicat ca nivel, insa nealterat ca aspect. Dar, terenul imbibat cu apa a facut ca, in scurt timp, sanctuarul sa fie neutilizat, fiind necesara nu o restaurare, ci o refacere completa. Astfel s-a inceput constructia primului templu propriu-zis, fundatia fiind pusa in anul 620 i.e.n. Arhitectul a fost Chersifron din Cnossos avand drept colaboratori pe Rhoecus si pe Theodor din Samos. Nivelul terenului a fost din nou ridicat, iar cladirea trebuia sa tina seama de statuia zeitei, care urma sa fie adapostita in mod obligatoriu in cella. Templul a fost construit din piatra de calcar si marmura, era inconjurat se coloane si avea spre apus un portic cu doua randuri de coloane.