tema 10-traditii si obiceiuri din zonele istorice ale romaniei

Tema 10 Traditii si obiceiuri in zonele istorice ale Romaniei in urma

Catalin Gavrilescu unei vizite la Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”

1

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” este denumirea atribuită prin Hotărârea Guvernului României nr. 742/2003, art. 18 lit. instituției ce purta numele de Muzeul Satului, o creație a folcloristului și sociologului Dimitrie Gusti. Muzeul a fost inaugurat la 10 mai 1936, în prezența regelui Carol al II-lea al României, iar pentru public, pe 17 mai 1936, fiind în prezent una dintre cele mai mari atracții turistice ale Bucureștiului. Planurile de amplasament au fost executate de scriitorul, dramaturgul, regizorul și scenograful Victor Ion Popa, iar fondurile financiare necesare au fost puse la dispoziție de Fundația Culturală Regală. Pentru a construi Muzeul Satului, pe care Dimitrie Gusti obișnuia să îl numească „sunetul trist al clopotelor istoriei României”, casele au fost dezasamblate, bucată cu bucată, transportate cu trenul, căruța sau cu barca până la București unde au fost asamblate la loc pe suprafața muzeului de astăzi aflată pe malul lacului Herăstrău. Cea mai veche casă este construită în secolul al XVII-lea, iar cea mai recentă aparține secolului al XIX-lea. Lucrările pentru amenajarea terenului au început în luna martie a anului 1936. Fundația Culturală Regală „Principele Carol” a susținut moral și material proiectul. Pe parcursul lucrărilor, regele vizitează de patru ori șantierul, fiind dornic ca deschiderea Muzeului să aibă loc la data stabilită când se sărbătorea și împlinirea a 70 de ani de la întemeierea dinastiei de Hohenzollern în România. Construcțiile au fost demontate și aduse la București în 56 de vagoane de tren. Odată cu materialele de construcție, au sosit și 130 de meșteri, cunoscători ai tehnicilor tradiționale de lucru, care urmau să refacă monumentele într-un timp record. Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezența regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o săptămână mai târziu, pe 17 mai 1936. După terminarea războiului, în anul 1948, este numit director Gheorghe Focșa, participant la cercetările monografice, fost asistent al profesorului Dimitrie Gusti. Din anul 1948, au reînceput cercetările de teren pentru refacerea și realizarea muzeului etnografic în aer liber pe principii științifice. Se poate afirma că după ani de activitate, muzeul s-a dezvoltat considerabil, a devenit una din cel mai importante și reprezentative instituții culturale din București și din țară. Mai mult, Muzeul Satului a fost luat ca model de multe țări care începeau să organizeze după război muzee în aer liber. Perioada cuprinsă între anii 1950-1970 a fost benefică: s-a constituit un corp de specialiști, s-au efectuat campanii ample de cercetare pe teren soldate cu identificarea de noi monumente și cresterea patrimoniului, s-a început organizarea evidenței științifice, au fost publicate ghiduri și lucrări de specialitate etc.. În anul 1978, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” fuzionează cuMuzeul de Artă Populară al R.S.R., sub titulatura de Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” și de Artă Populară. El va funcționa ca atare până în martie 1990, când, Muzeul Satului s-a aflat din nou în dificultate, datorită ideii conducerii României, că satul reprezintă un stadiu de înapoiere și, ca atare, Muzeul trebuie desființat. Din fericire, un număr însemnat de oameni de cultură, specialiști din diferite domenii și chiar politicieni, precum și personalul muzeului, au făcut tot ceea ce le-a stat în putere pentru a tergiversa desființarea. Într-un incendiu care a avut loc pe 5 septembrie 1997 au fost distruse gospodării din totalul de 42 ale muzeului. Atunci au ars gospodării din secolele XVI-XVIII din satele Berbești-Maramureș (secolul XVIII), Șurdești-Maramureș (secol XVIII), Chereluș-



2

Arad (secol XVIII), Drăguș-Brașov și Dumitra-Alba (ambele secolul XVI). Pe 20 februarie 2002, după amiaza, în jurul orei 15:30, la Muzeul Satului din București a izbucnit un alt incendiu devastator, care s-a extins rapid din cauza vântului extrem de puternic și a secetei, afectând obiective etnografice de mare valoare din zona de nord a muzeului, la limita dintre sectoarele dedicate zonelor etnografice Moldova și Dobrogea Peste 70 de pompieri militari din cadrul Brigăzii „Dealul Spirii” au intervenit, fiind alertați în jurul orei 15:40 Prin eforturile întregului colectiv al muzeului, prin sprijinul unor muzee din țară și prin susținerea financiară a Ministerului Culturii și Cultelor precum și a unor sponsori, lucrările de restaurare, efectuate la construcțiile care au avut de suferit de pe urma dezastrului, au fost finalizate într-un termen relativ scurt, iar o parte dintre monumente au fost redate circuitului de vizitare. În prezent, expoziția permanentă cuprinde peste 300 de monumente. Ceea ce este suprinzător este că Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” se află în București, în pofida specificului său. Astfel, Muzeul Satului este una din principalele atracții ale capitalei României, cunoscută fiind chiar și peste hotare. El este amplasat într-o admirabilă zonă verde, pe malul lacului Herăstrău, adresa sa fiind: Șoseaua Kiseleff nr. 28-30, sector 1, București. Din Parcul Herăstrău există o poartă de acces în muzeu, Poarta Miorița. Până în 2009, muzeul era vizitat anual de aproximativ 350.000 de persoane. În 2009, Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”, a adunat 284.600 vizitatori. El a avut în 2010 303.296 de vizitatori - 180.000 străini (cei mai mulți, germani, americani și spanioli) și restul români. În 2010, Paula Popoiu a declarat: Stăm bine. Spre uimirea mea, în anul de criză care a trecut am depășit numărul de 300.000, vârful fiind de 350.000 de vizitatori. Peste 180.000 au fost turiști străini, iar acum, de la începutul anului, dacă veniți în muzeu o să auziți vorbindu-se italiană, rusă, germană. De curând, am avut bucuria ca un șef de stat să ceară el însuși să viziteze muzeul nostru, este vorba de președintele Turkmenistanului,Gurbangulî Berdimuhamedov. Dar nu este prima dată, la noi au fost regele Qatarului, altețele imperiale japoneze, regina Belgiei. Nu mai spun de Laura Bush, soția fostului președinte al Statelor Unite ale Amercii, George W. Bush. Muzeul Satului este, ca să spun așa, un fel de ambasador al României.” Traditii si obiceiuri din zonele istorice ale Romaniei

1.Transilvania. Alungarea spiritelor malefice, reînvierea naturii şi a vieţii, supravieţuirea şi curăţirea sufletească sunt câteva dintre cele mai importante semnificaţii ale acestor tradiţii. • Steaua. Steaua este un obicei de iarnă, păstrat din strămoşi şi care are loc în fiecare an pe data de 25 decembrie, de Crăciun. Colindătorii umblă prin sat cu Steaua şi vestesc naşterea pruncului Iisus. De obicei, colindătorii merg în cete de câte patru, cu îngerul şi cu trei crai. Pentru colindul lor, copiii primesc nuci, mere sau cozonăcei. • Chematul fetelor la juni. Este un obicei anual, care are loc de Crăciun, pe 25 decembrie. În această parte a ţării, tradiţiile şi obiceiurile sunt păstrate cu sfinţenie, din tată în fiu. La această sărbătoare sătească, junii sunt îmbrăcaţi în costume populare. Ei merg la casele fetelor de măritat şi le cheamă la petrecere. Părinţii fetelor îi servesc apoi pe juni cu vin şi plăcinţele. Petrecerea are loc apoi seara, la gazda junilor.



3

• Capra. Capra este un alt obicei de iarnă, care are loc de sărbătoarea Crăciunului. Obiceiul acestui colind are o semnificaţie aparte: capra aduce belşug şi sănătate în anul care urmează. Colindătorii se costumează şi pornesc să danseze capra în tot satul, urându-le sătenilor bogăţie, putere de muncă şi sănătate. • Butea Junilor. Acest obicei este specific sărbătorilor de iarnă, însă pregătirile încep încă din luna octombrie. Atunci se formează “butea junilor” şi gazda pe perioada sărbătorilor. Apoi, cu o săptămână înainte de Crăciun, feciori din sat aduc gazdei bucate din care se vor ospată de Crăciun. În ziua de Crăciun, feciorii se îmbracă în haine de sărbătoare şi pornesc la colindat prin sat. După colindat, feciorii se îndreaptă spre casa gazdei, unde se ospătează. • Meteleaua. Acest obicei este unul păgân, fiind sărbătorit în fiecare an la solstiţiul de iarnă. Cu această ocazie, sătenii aprindeau focuri pentru a alunga răul. Mai târziu focurile au fost înlocuite cu un meteleu (păpuşi din paie). Focul meteleului simboliza renaşterea naturii şi a vieţii. Aceste focuri sunt acum asociate cu sărbătoarea Crăciunului, în fiecare sat din Ardeal arzându-se meteleul în centrul localităţii. Această datină are loc pe data de 28 decembrie, iar cetele de feciori au costumaţii tematice. • Boriţa. Este o datină de Crăciun specifică maghiarilor ceangăi din Transilvania. Boriţa este o mască purtată de un fecior din grupul de colindători, care dansează şi cântă melodii menite a alunga spiritele rele. Dansul este realizat numai de către baieţi şi mai semnifică şi ciclicitatea vieţii. • Răvăşitul oilor. Această sărbătoare simbolizează sfârşitul anului pastoral. Această datina se sărbătoreşte în fiecare an la Bran, pe Platoul Inima Reginei. Cu această ocazie, ciobanii coboară cu mioarele de la munte, care sunt înapoiate stăpânilor, împreună cu brânza. Răvăşitul oilor ia apoi forma unei sărbători câmpeneşti, unde se ascultă muzică, se danseaza şi se consumă preparate tradiţionale româneşti. • Focul lui Sumedru. Această sărbătoare are loc anual, pe data de 26 octombrie, de Sfântul Dumitru. Atât adulţii, cât şi copiii se costumeaza în port popular şi dansează în jurul unui foc. Sfântul Dumitru este ocrotitorul ciobanilor şi al roadelor bogate, iar cărbunii încinşi din foc sunt luaţi de săteni şi folosiţi la fertilizarea ogoarelor şi grădinilor. • Fărşangul. Este un obicei spectaculos, specific comunităţii săseşti. Acest obicei are loc înaintea Postului Paştelui şi este ultima petrecere înainte de Paşte. Semnifică începerea unui an mai bun, plin de roade, bogăţie şi sănătate. Alaiul de sărbătoare este format din feciori costumaţi în straie cât mai colorate şi ajunge în curţile tuturor sătenilor pentru a alunga spiritele malefice ale anului trecut şi a aduce prospeţimea unui an nou cu noroc. • Împuşcatul cocoşului. Este o datină veche de peste 400 de ani, specifică comunităţii maghiare din Transilvania. Acest obicei are loc în fiecare an, în prima zi de Paşti, iar participanţii sunt copii şi adolescenţi. Legenda spune că în timpul invaziei tătarilor, locuitorii s-au adăpostit în Cetatea Neagră, însă au fost descoperiţi după cântecul cocoşului. Cei care au supravieţuit măcelului, au hotărât să împuşte cocoşul. Acest obicei semnifică astfel supravieţuirea. • Sântilia. Această sărbătoare are loc în prima săptămână după Sfântul Ilie şi are un caracter câmpenesc, celebrând focul şi soarele. În această zi, feciorii fac cadou fetelor cu care urmează să se căsătorească furci de tors şi caş. Această zi era îndelung aşteptată de ciobani, care pe tot parcursul verii urcau la deal cu oile, de unde nu mai aveau voie să coboare. De Sântilie însă, tot satul urcă la stână. • Roata în flăcări. Acest obicei are loc anual, de Lăsata Secului pentru postul Paştelui. Se desfăşoară pe timpul nopţii, când sunt rostogolite la vale roţi în flăcări, aruncate de feciorii din sat. Roţile sunt destinate fetelor tinere, care încă nu s-au căsătorit. Acest obicei anunţă venirea primăverii şi încheierea perioadei căsătoriilor.



4

2.Dobrogea In Dobrogea, intalnim obiceiuri care s-au pastrat din vremuri de demult si inca mai sunt practicate: • "Lazarelul" - practicat in Sambata de Florii - practicat si in prezent in localitatea cu populatie preponderent greceasca, Izvoarele. Obiceiul povesteste ca Lazar, moare intr-un accident in timp ce se afla la padure pentru a aduce hrana pentru animale. Mama si fecioarele din sat il plang, iar din mormantul lui Lazar se dezvolta un copac cu ramuri bogate. • "Olaria" - Este o traditie dobrogeana ce reprezinta purificarea aerului si gonirea duhurilor rele din zona localitatii, inainte de inceperea Postului Mare. Se mai numeste “Orarie” sau Hurhumbalu functie de localitate (Izvoarele, Niculitel, Parches). Obiceiul consta in aprinderea pe dealuri a unor focuri din resturi vegetale sau din furajele consumate de animale in timpul iernii, simbolizand purificarea vechii vegetatii, pentru a face loc unei vegetatii noi si prospere. Rostogolirea pe dealuri a rotilor de caruta infasurate in paie, simbolizand cursul soarelui pe cer, simboliza si purificarea a tot ce a fost rau pentru comuniune. • "Caloianul" – practicat dupa Paste - Obiceiul consta in fabricarea unei papusi de lut, ce era ingropata in camp, ca apoi dupa o perioada de timp sa fie deshumata, rupta in bucati si imprastiata pe camp, simbolizand fertilitatea, belsugul culturilor si regenerarea vegetatiei. • "Paparuda” - practicat in a treia zi de Pasti in localitatile Niculitel, Luncavita, Vacareni, Jijila – Obiceiul consta in stropirea cu apa a unui alai de tinere sau de femei batrane, impodobite cu flori sau cu ramuri verzi, ce intra din curte in curte. Tinerele sau batranele, danseaza si canta pentru ploaie, apoi sunt udate de gazda sau se uda intre ele. • "Colindatul" - mersul cu Mos Ajunul, practicat in seara Ajunului de Craciun este un obicei pe care il intalnim si azi, practicat in general de copii care reiau colindele cantate altadata de cetele de feciori si barbati. • "Ursul", "Brezaia","Capra"– practicate in seara Ajunului de Craciun - obiceiuri al colindatului cu masti, ce se mai practica in localitatile Niculitel, Valea Teilor, Greci, Enisala. • "Mosoiul" - se practica si azi, numai la Luncavita, obicei al colindatului cu masti ce a devenit o emblema nu numai a Luncavitei, dar si a Dobrogei. • "Oleleu"- practicat in seara Ajunului de Craciun de grupuri de flacai ce bat cu talangile in pamant fiind asezati in cerc sau semicerc in fata casei sau portii simbolizand protejarea gospodariei de spiritele rele. Obiceiul se mai practica in zona Macinului. • "Semanatul"- practicat in ziua de Anul Nou – Obicei practicat de copii ce intra din casa in casa si arunca cu boabe de grau, spunand vorbe de bun augur pentru rodul pamantului in anul nou ce va veni. • "Boboteaza"- practicat in ziua de 6 ianuarie- Obiceiul consta in recuperarea de catre flacai a crucii aruncate in apa, dovedind astfel trecerea lor in randul barbatilor. 3.Crisana. Crisana ne încânta si prin traditiile sale, pastrate in special in Tara Beiusului , Tara Halmagiului, pe Valea Muresului si pe Valea Ierului. • In sud, in judetul Arad , exista obiceiul colindatului cu dubele, de Craciun satele de pe Valea Muresului rasunând de îndemnul dubasilor: “Leaga, nana, câinele / Ca venim cu dubile”. Cei mai vestiti dubasi sunt cei de la Savârsin, care colinda in fiecare an Familia Regala. • La începutul primaverii, pe Valea Crisului Alb, se desfasoara “Târgul lui Sân Toader” din Halmagiu cunoscut în vechime drept “Târgul mireselor” ori “Târgul de sarutat”. Aici exista pe vremuri o traditie înrudita cu “Târgul de fete” de pe Muntele Gaina: la Halmagu veneau îmbracate în rochie de mireasa tinerele fete care s-au maritat între Postul Craciunului si Postul Pastelui, si acestea îi cinsteau cu rachiu pe cei veniti la târg si îi sarutau pe



5

cunoscuti. “Numai când nevasta e sigura ca nu va fi refuzata, saruta pe strain”, caci, consemnau etnografii in secolul XIX, “a ramânea nevasta nesarutata e cea mai mare ocara.” • In satul Avram Iancu, lânga Gurahont, are loc dintre cele mai renumite sarbatori din judetul Arad - Nedeia de la Tacasele -, o petrecere campeneasca în cea de-a doua duminica dupa Rusalii. “Praznicul de pita noua” o sarbatoare ocazionata de un ritual stravechi al coacerii primei pâini din grâul recoltat în anul respectiv, este sarbatorit în august, în duminicile din preajma Sfintei Marii, în comunele Beliu si Pecica din judetul Arad. • In partea de nord a Crisanei , în Vadu Crisului, în primul sfârsit de saptamâna din iunie, are loc “Târgul de la Vama Sarii”. In Evul Mediu, aici erau vamuite transporturile de sare facute de plutasii care coborau pe apele Crisului Repede cu sarea scoasa din minele din Transilvania spre Câmpia Panoniei. Vama Sarii mai este vestita pentru ceramica alba, mestesug care mai dainuie înca. • Cea mai importanta festivitate traditionala maghiara de pe Valea Ierului - “Zilele salcâmului în floare” (Nyíló Akác Fesztiválok) - se desfasoara în luna mai, în localitatea de granita Valea lui Mihai (jud. Bihor), numele festivalului venind de la parcul dendrologic din zona, o padure protejata. • La târgurile, nedeile si nuntile bihorene, veti auzi sunetul specific al “viorii cu goarna” . “Violinofonul” patentat la Londra de inginerul englez Augustus Stroh pentru amplificarea sunetului slab al viorii în studiourile în care se înregistrau placile de gramofon, a fost adaptat pe meleagurile bihorene si a avut succes la nunti si petreceri, reusind sa razbeasca peste rapaitul dobelor, sunetul taragotului si chiuiturile nuntasilor. 4.Traditii si obiceiuri din Maramures • Obiceiuri de Anu Nou si Sfantu Vasile: In Maramures, Anul Nou e doldora de credinte si obiceiuri; pretutindeni sunt semne care, talmacite, arata cum va fi tot anul care vine; cetele de uratori care vestesc noul an, Jocul Caprei, Steaua si Plugusorul stau la loc de cinste in aceasta zi; • Obiceiuri de Boboteaza: Casele tuturor credinciosilor sunt sfintite cu agheasma de preotul comunitatii; sosirea lui e vestita de cete de copii care ureaza gazdelor belsug; semnificatia crestina a zilei se impleteste cu vechi credinte si practici magice de aflare a ursitului; • De Boboteaza si Sfantul Ion, doua zile si doua nopti de bal taranesc la Caminul Cultural; fetele nemaritate si flacaii din sat se intalnesc pentru a juca impreuna si pentru a se cunoaste mai bine • Craciunul si Anul Nou dupa Calendarul Iulian: Ucrainenii din Sighet, Rona de Sus, Poienile de sub Munte, Ruscova, Remeti, Bocicoiu Mare, Repedea, Bistra, sarbatoresc Craciunul si Anul Nou dupa calendarul vechi; • ”Dantul Cosercilor” – Valea Chioarului: Joc la Caminul Cultural; oamenii aduc de-acasa coserci cu de-ale gurii, impodobite cu stergare traditionale care mai de care mai ”mandre”; • Lasata Secului (Inceputul Postului Mare): In ultima duminica dinaintea Postului Mare, in satele maramuresene se lasa cu joc si ceterasi pana in zori,”Dantul Lasarii” prevestind inceputul postului. Buni crestini, maramuresenii nu vor mai petrece timp de sapte saptamani, pana la Sfintele Pasti;



6

• Serbarile lenkerului – Cavnic: Concursuri de lenkere (saniute cu volan), schi, demonstratii de snowboard; locuitorii Cavnicului se falesc ca ei ar fi confectionat primul lenker din tara, pe la inceputul secolului trecut • Obiceiuri de Buna Vestire: Spectacolul focurilor: pe inserat, in fiecare gospodarie, se aprinde cate un foc menit sa fereasca locul de boli si necazuri;

• Obiceiuri de Florii: In curtile bisericilor au loc ”procesiuni” de crengute de salcie inflorita; ramurile vor fi pastrate cu sfintenie de credinciosi pe grinda casei. Tot de Florii, in satele din Tara Lapusului are loc ”Masa Mosilor” (pomana mortilor); • Obiceiuri de Pasti: Dupa un post lung, maramuresenii sarbatoresc Sfintele Pasti asa cum se cuvine; inrositul si incondeiatul oualor, slujba de Inviere, mersul cu pasca la sfintit sunt obiceiuri pe care nimeni nu le lasa deoparte; crestinismul se impleteste cu fascinante ritualuri pre crestine;

• Obiceiul de primavara ”Udatoriu″ – Surdesti: A doua zi de Pasti, la Surdesti este sarbatorit cel mai harnic gospodar, primul iesit la muncile campului (”udatoriul”). Dupa ritualul de celebrare, ospat si joc la casa sarbatoritului! • ”Tanjaua de pe Mara’’ – Hoteni: Stravechi ritual, bogat si viu colorat, de celebrare a primului om iesit la arat. Numele obiceiului vine de la “tanja”,protapul folosit pentru a prinde vitele la plug • Obiceiuri de Rusalii: Oamenii isi impodobesc casele cu ramuri verzi de tei sau paltini. ”Armindenii Rogozului” – Rogoz: De Rusalii, flacaii din sat confectioneaza si inalta in mijlocul satului o prajina inalta de lemn (Armindenul) impodobita cu cununi de flori. Armindenul este simbolul inaltarii si al renasterii; • Sarbatoarea cositului si a placintelor – Mesteacan: Femeile din Mesteacan se intrec atat in coptul placintelor crete, cat si in aptitudini ”barbatesti”, precum cositul. Ca si cum aceste calitati n-ar fi de-ajuns, concurentele au parte si de o proba artistica si de una de cultura generala

• Obiceiuri de Sanziene: Fetele nemaritate aduna de pe campuri sanziene galbene si impodobesc cu ele portile si stresinile caselor, ca sa le aduca noroc. Fiindca se zice ca Sanzienele se manie daca nu sunt sarbatorite cum se cuvine, de ziua lor li se dedica tot felul de manifestari. • Obiceiuri de Sfanta Maria Mare: Grupuri de pelerini, imbracati in alb, se indreapta catre manastiri, cantand cantece inchinate Sfintei Fecioare Maria; • Obiceiuri de Sf. Andrei: Fetele nemaritate se folosesc cu acest prilej de practici magice pentru aflarea ursitului; daca postesc toata ziua si apoi mananca dintr-o turta sarata gatita cu mainile lor, viitorul sot li se va arata in vis; • Obiceiuri de Craciun: In Maramures, de Craciun lumina nu se stinge toata noaptea si nici o casa nu ramane necolindata; obiceiuri frumoase, incarcate de semnificatii, pe care oameni din toate zarile vin sa le admire, pentru a se bucura de un Craciun adevarat. 5. Bucovina • Împistritul ouălor este un obicei practicat în zona Bucovinei. În Săptămâna Mare, începând cu ziua de marţi până vineri, pe lânga simpla vopsire, se practică fie încondeierea cu pensula, fie împistritul, folosindu-se ceară. Cu timpul, tehnica încondeierii ouălor a ajuns la



7

nivel de artă. Deşi femeile sunt cele care se ocupă de înfrumuseţarea lor, există, însa, şi excepţii când, familii întregi cunosc şi practică acest mesteşug. • Colindele şi Bisericuţa (Viflaimul) de Crăciun: în ajunul Crăciunului, copiii merg pe la casele gospodarilor şi anunţă Naşterea lui Iisus prin colinde tradiţionale şi o piesă de teatru religioasă, care înfăţişează întâmplări, încărcate de mister, de la naşterea acestuia; • Jocul caprei de Anul Nou: jocul acestui animal apare sub forma unor cete de mai multe capre, masca costumului fiind constituită dintr-un cap de capră, sculptat în lemn, cu corniţe împodobite de oglinzi, panglici multicolore, hurmuz şi flori. Persoana care joacă capra este acoperită cu o scoarţă sau lăicer;

• Banda Jienilor: este considerat un spectacol popular de Anul Nou, cu personaje diverse: Iancu Jianu, doi haiduci, ciobanul, ofiţerul, vânătorul, iubita lui Jianu; costumele predominante sunt cele ce ţin de portul popular si de uniforme militare; • Urâţii: obicei vechi de Anul Nou la care se portă măşti ce scot în evidenţă ce este mai neplăcut şi dizgraţios în firea umană, dar şi măşti de babe şi moşnegi, măşti sociale, măşti cu caracter etnic (ţigan, turc) sau profesional (doctor, felcer, negustor);

• Sfinţirea apelor de Bobotează; • Sfinţirea mormintelor: la sărbătoarea Sfântului Ilie; 6.Oltenia si Muntenia • Martisorul. An de an, sarbatoarea de 1 Martie readuce speranta, optimismul, credinta în mai bine si spor în toate. Martisorul, simbol al primaverii, se confectiona din fire de cânepa sau lâna (mai târziu din bumbac), albe si rosii, care se legau în forma de 8. De acest snur se atârnau monede din aur sau argint, dar si fire de iarba, muguri sau flori. • Mucenicii. In ziua de 9 martie, cand biserica crestina serbeaza pe cei 40 de mucenici/Sfinti din Sevastia, jertfiti pentru dreapta lor credinta, in toate satele locuite de români se practica mai multe tipuri de obiceiuri, crestine si precrestine, intrucat sarbatoarea a suprapus momentul echinoctiului de primavara, aducand in atentie riturile de purificare (Focurile), de comemorare a mortilor (Mosii de flori cu matisori si Sfintii) si de obtinere a belsugului (se scoate plugul si se arunca un ou inaintea lui, pentru sporul recoltelor). Inca din zorii acestei zile se aduna gunoaiele de prin curti, de la vite si din casa si li se da foc, în mijlocul bataturii. Cei din familie dar mai ales tinerii sar peste acest foc, in asa fel incat fumul sa le patrunda pe sub haine, ca "sa fie feriti de rele", sa se bucure de sanatate si sa poata vedea "flacarile comorilor" • Plugusorul. Numele acestei forme ceremoniale de manifestare este diferit de la o zona etnografica la alta - Plugusor, Urat, Uratura de Sfântul Vasile, Buhai, Plug, Plugul Mare, Plugul flacailor etc. - dar structura obiceiului si persoanele implicate în practicarea acestuia, aduc în atentie acelasi mesaj: rodnicia câmpurilor, belsugul semanaturilor si sanatatea gazdelor. Urarea este un lung poem în versuri care prezinta succesiunea muncilor agricole - de la aratul ogorului pâna la coptul colacilor, o forma poetica de exprimare ceremoniala este un adevarat "imn de slava" închinat agricultorilor, în versuri de o inegalabila frumusete. • Jocul Caprei. Întruchiparea fantastica a unor arhaice zeitati ale vegetatiei, "Capra" apare în obiceiurile de Anul Nou ca simbol al fertilitatii si fecunditatii, legând teritoriul românesc de antichitatea greaca si civilizatiile orientale. În zilele noastre, jocul a ramas un



8

pretext pentru una dintre traditionalele manifestari artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare etc., pentru înveselirea gospodarilor si pentru urari bune cu prilejul Anului Nou. • Jocul Calusarilor. Calusarii se joaca în timpul Rusaliilor, scopul dansului fiind acela de a apara de influentele lor negative oameni, vite si recolte, dar si de a vindeca. Timp de doua-trei saptamâni, calusarii merg din sat în sat si joaca dansul calusului pentru a-i tamadui pe cei bolnavi cu puterea pe care au dobândit-o la investitura si cu forta unitatii si determinarii lor. În traditia româneasca nu e de gluma cu Rusaliile. Ele pot lua mintile oamenilor, îi pot imbolnavi, iar dansul lor frenetic nu poate fi contracarat decât de o suma de precautii magice, una dintre ele fiind chiar dansul "Calusarilor". Vataful atinge cu steagul (care are la capat o legatura de usturoi, una de pelin si un snur rosu) pe unul dintre calusari. Cazut la pamânt, exista credinta ca acesta preia suferinta bolnavului, ca si când raul iese din cel suferind si intra în calusar. • Lasata Secului este momentul de cumpana dintre vechiul si noul An Agrar "un scenariu ritual de imbatranire si innoire a timpului, in care ritualurile si datinile pregatesc evenimentul si-l consfintesc – adica sunt impartite simetric intr-un ciclu de sarbatori care au loc de-a lungul a doua saptamani, o parte dintre ele fiind celebrate inaintea Lasatului Secului in "Saptamana Nebunilor”, altele dupa, in saptamana “Caii lui Santoader”.

• Dragobete. Dragobetele este sarbatorit, in general, in ziua de 24 februarie. Dar, in traditia folclorului romanesc, sunt amintite si alte date la care s-a tinut acest obicei, si anume pe 24, 28 februarie sau l, 3 si 25 martie, decalajul fiind cauzat si de cele doua calendare (Iulian si Gregorian). Dragobetele a fost, prin excelenta, o sarbatoare a fertilitatii puse sub semnul unei magii albe, o zi a constituirii perechilor atat pentru oameni, cat si pentru animale si pasari. Pe langa valentele de divinitate protectoare a animalelor si a pasarilor, strans legata de fecunditate, de renasterea naturii, Dragobetele face parte, alaturi de majoritatea sarbatorilor populare ale lunii martie, din vesnicul cult al fertilitatii. • Babele. Primele zile ale lunii martie sunt numite babe, in credinta populara. Exista obiceiul de a pune babe, adica de a numi pe fiecare din aceste zile cu numele unei babe cunoscute, pentru a cunoaste firea ei: "daca timpul nu e bun, baba e rea". Zilele babelor se incheie pe 9 martie, cand se crede ca vin mosii si caldura. • Dragaica. Dragaica sau Sanziana, numita in diferite zone etnografice Dardaica, Imparateasa, Stapana Surorilor, Regina Holdelor, Mireasa, ar umbla pe Pamant sau ar pluti prin aer in ziua solstitiului de vara si s-ar desfata, cantand si dansand; impreuna cu alaiul sau nuptial format din zane fecioare si fete frumoase, peste campuri si paduri. In cetele de Dragaica din sudul Munteniei, fata care joaca rolul zeitei este imbracata ca o mireasa, cu rochie alba si cu cununa impletita din flori de sanziene (dragaica) pe cap, insemn al cununiei. • Steaua. Steaua este o datină străveche, care se mai practică şi în zilele noastre în ajunul Crăciunului până spre ziuă. Colindătorii sunt numiţi stelari, iar ceata este formată din patru copii, fiecare dintre ei având un rol foarte important. În timp ce unul ţine steaua, altul este responsabil cu strângerea banilor, iar ceilalţi doi se ocupă cu ţinutul traistei cu bucate şi a ciomagului, care-i apără de câini. • Obiceiuri de cunoastere a ursitei. Sărbătorile de iarnă sunt aşteptate în Oltenia cu mare nerăbdare de fetele necăsătorite. Şi asta pentru că, în această perioadă, pot practica



9

ritualuri pentru cunoaşterea ursitei. Unul dintre aceste obiceiuri este numărarea parilor. La anul nou, fetele numără şi leagă cu ochii închişi al zecelea par din gardul de nuiele. A doua zi se duc să vadă cum este parul, ca să ştie cum o să arate ursitul. Dacă parul va fi drept, aceasta înseamnă că viitorul soţ va fi un bărbat frumos. În cazul în care bucata de lemn va fi una scorojită, fetele vor avea un bărbat urât, însă dacă acesta va fi noduros, atunci vor avea parte de un partener bogat. Tot pentru cunoaşterea ursitei, oltencele merg în noaptea de anul nou în grajd unde încep să lovească cu piciorul într-o vită, întrebând: “Când mă mărit eu?” Dacă vita se ridică anevoie atunci fata mai are de aşteptat, însă în cazul în care animalul este vioi, acesta este semn că fata se va mărita în curând. • Cumetria femeilor.“Cumetria Femeilor” reprezinta una dintre cele mai arhaice obiceiuri romanesti. Aceasta mai este cunoscuta si sub denumirea de “Tontoroiul Femeilor”.“Cumetria Femeilor” inseamna o integrare a femeilor proaspat casatorite printre femeile cele mai in varsta. Traditia consta in udarea femeilor tinere cu apa din rau sau din fantana Acest obicei mai este pastrat si astazi in judetul Ilfov, in orasul Pantelimon. Aici, femeile tinere se adunau in locuintele femeilor casatorite mai demult si petreceau singure, fara barbati, pana dimineata tarziu. De aici si denumirea de “Tontoroiul femeilor”.In aceasta zi femeile uita de griji si de problemele cotidiene, lasand toata treaba in seama barbatilor. Asa se face ca ingrijitul copiilor, prepararea mancarii, adapatul vitelor se vor face cu precadere de catre barbati sau soacre. Dupa ce merg la fantana sau la marginea unui rau pentru a fi udate, femeile se indreapta la casa uneia dintre ele pentru a dansa si a chefui pana spre miezul noptii. • Nedeia. Nedeia (nedělja – duminica, sarbatoare) este definit ca un vechi obicei pastoral, specific unei regiuni muntoase, de intalnire, petrecere si targ la date fixe legate de calendarul vietii pastorale.Nedeia are legatura cu celebrarea unei sarbatori precrestine, dedicata zeului focului si al soarelui. Atestata documentar in anul 1373, nedeia pastoreasca a adoptat si alte functii, schimbul de produse, matrimoniale – are loc prima invitatie pentru fete la hora si istorica – prin care reuneste romanii din spatiul carpatic. Nedeia mai este serbata de asemenea si in orase ca Sibiu, Targoviste sau Brasov. La jumatatea lui iulie, in fiecare an, sute de localnici din Gorj, Valcea, Dolj, Hunedoara dar si din regiuni mai indepartate, asista la Targul Nedeia din Localitatea Polovragi. Suprafata pe care se intinde balciul este de aproximativ 7 hectare si dureaza o saptamana. 7.Moldova. • Martisorul este o sarbatoare care poarta amprenta romaneasca. In regiunile din nord-estul Romaniei se mai numeste si Mart sau Marte . Data de 1 martie, ziua de Martisor, marcheaza pe aceste meleaguri si inceputul Zilelor Babei Dochia (Babele), fiecare cu cate o insemnatate. Daca in multe zone ale tarii baietii sunt cei care daruiesc martisorul, in unele zone din Moldova obiceiul este inversat – fetele sunt cele care daruiesc simbolul primaverii baietilor. • Sfanta Cuvioasa Parascheva (14 octombrie): sarbatoare foarte importanta pentru romani, deoarece moastele Sfintei se afla in Catedrala Mitropolitana din Iasi de peste 250 de ani. In preajma acestei zile se organizeaza pelerinaje care dureaza pana la trei zile, Sfanta



10

Parascheva fiind Protectoarea Moldovei. Traditional, ziua de vineri este considerata ziua Cuvioasei Parascheva. Moastele Cuvioasei Parascheva au fost aduse in Moldova in timpul domniei lui Vasile Lupu, dupa ce acesta a platit multi bani pentru datoriile Patriarhiei Constantinopolului. Drept multumire, Patriarhul de atunci aacceptat stramutarea moastelor ei de la Constantinopol la Iasi. • Jocul ursului: foarte bine pastrat in Moldova, ursul este simbolul mortii si al reinvierii naturii. Imbracati cu o blana de urs sau de oaie, flacaii care executa acest dans se afla sub conducerea unui „ursar" (fara masca si cu un coif pe cap) care ii indeamna sa se miste tot mai alert in ritmul tobelor. „Uratii" insotesc alaiurile de Craciun fiind personaje caricaturale care reprezinta cele mai respingatoare racile ale caracterului uman. Ei au rolul de a crea buna dispozitie, atragand atentia prin coloritul costumelor lor. • Paresimii reprezinta, potrivit traditiilor romanesti, ziua de miercuri din mijlocul Postului Sfintelor Pasti. Inainte, mijlocul Postului era calculat astfel incat mereu cadea intr-o zi de miercuri. Aceasta sarbatoare este destul de populara in regiunea Moldovei. esi traditia spune ca in aceasta zi nu era permis sa se faca niciun fel de treaba casnica, in realitate gospodarii aveau dezlegare la a aduna ouale din cuibar, simbolizand apropierea de ziua incondeierii oualor.In Bucovina este permisa evaluarea cantitatii de canepa si tot acum gospodinele puteau pune closti.

• Pazitul usturoiului. Un obicei vestit in regiunea Moldovei este Pazitul Usturoiului. In noaptea de Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca strigoii umbla pe la casele oamenilor, locuitorii acestor tinuturi incearca sa tina departe spiritele rele printr-o traditie specifica locului. Pazitul Usturoiului consta in aducerea de acasa de catre fetele tinere a mai multor funii de usturoi. Toate funiile se puneau intr-un vas mai mare, fiind pazite si ocrotite intreaga noapte de o batrana. In tot acest timp, tinerii satului nu se sfiau sa isi arate vitejia, petrecand fara frica in mijlocul satului pana spre dimineata.Atunci cand zorii zilei rasareau, batrana impartea petrecaretilor funii de usturoi, alungand in acest fel spiritele rele din intregul sat. Usturoiul era folosit de catre gospodari pentru alungarea farmecelor si vindecarea bolilor.In noaptea de 29 spre 30 noiembrie are loc iesirea din morminte a duhurilor rele. Credintele populare spun ca strigoii sunt porniti sa le faca rau pamantenilor si nu pot fi linistiti de catre acestia decat cu ajutorul unor plante cu puteri tamaduitoare, precum usturoiul. Usturoiul se va aseza la pragurile usilor si ferestrelor, dar si la portile gospodariilor, avand rolul de a tine departe duhurile malefice. • Ruperea turtei la copil. Ruperea turtei la copil este unul dintre obiceiurile populare cu specific moldovenesc destul de des intalnite. Ruperea turtei la copil are loc atunci cand fetita implineste varsta de un anisor. Tot mai multi romani aseamana obiceiul ruperii turtei la copil cu cel al taierii motului. Chiar daca ambele au in vedere copii, turta se rupe cu predilectie la fetite, iar motul se taie la baietei. Obiceiul ruperii turtei la copil are loc imediat dupa prima aniversare a fetitei. De regula, nasii insotiti de un alai merg la fini pentru celebrarea acestui eveniment. Se obisnuieste ca la un astfel de eveniment fetita sa fie imbracata de catre nasi, in straie oferite de acestia in dar cu prilejul organizarii obiceiului. Turta este sa fie adusa de catre nasi, fie preparata de acestia in bucataria proprie, fie achizitionata.



11

• Taierea motului. Taierea motului dupa botez este o traditie extrem de populara in Romania, practicandu-se in toate colturile tarii. Obiceiul taierii motului nu are insa nicio legatura cu practica crestina, fiind o obicei pagan care in timp si-a pierdut mult din semnificatie. Atunci cand copilul implineste un an, o festivitate aparte este dedicata taierii motului, adica a unei suvite din parul copilului, dupa care o turta este rupta peste capul lui si cateva obiecte ii sunt lasate la indemana. Primul obiect pe care copilul va pune mana este considerat determinant pentru viitorul sau, astfel ca daca va pune mana pe o moneda, de exemplu, lumea crede ca va duce o viata imbelsugata. • Aflarea alesului. Aflarea alesului este unul dintre obiceiurile cele mai populare, realizate mai ales in regiunea Moldovei, in ziua de Sfantul Vasile. Aflarea alesului de Sfantul Vasile se poate face prin asezarea busuiocului la fantanile unde locuiesc fetele necasatorite. In cazul in care a doua zi busuiocul are promoroaca atunci fetele se vor casatori destul de curand. In ziua de Sfantul Vasile fetele vor scrie doua bilete pentru aflarea alesului. Pe unul dintre bilete va fi scris numele fetei, iar pe celalalt bilet numele celui indragit de fata. Cele doua bilete se pun sub perna pentru ca fata sa doarma toata noaptea cu capul pe ele. In cazul in care de dimineata fata va extrage biletul cu numele baiatului, atunci se va casatori in acel an. Un alt obicei de Sfantul Vasile pentru aflarea alesului consta in legarea la ochi a fetei si trimiterea acesteia sa numere tambrele din gardul ocolului de la 9 la 1. Atunci cand va ajunge cu numaratoarea la 1 va lega de tambra respectiva un fir rosu. Dimineata se va duce sa vada care este tambra de care a legat firul rosu. In cazul in care aceasta este dreapta si inalta, sotul ii va semana. In cazul in care aceasta va fi stramba si urata, alesul va fi urat. • Sfantul Vlasie. Sfantul Vlasie este serbat in data de 11 februarie. In aceasta zi toti cei care muncesc pamanturile isi vor imparti tot anul recolta cu pasarile cerului, neavand spor. Cu toate ca traditia Sfantului Vlasie este tinuta in mod special de agricultori si gospodari, in realitate pana si femeile insarcinate trebuie sa il celebreze pentru ca acestea sa nasca copii sanatosi, plini de viata.In regiunea Moldovei, traditiile Sfantului Vlasie considera ca cei care vor avea in vedere aceasta zi importanta din punct de vedere crestinesc nu va ramane fara bani niciodata. De asemenea, pana si cei care au pierdut sau li s-au furat anumite lucruri vor trebui sa se roage pentru ca acele obiecte sa poata fi regasite. 8.Banat. • Arderea lui Iuda. In ziua Invierii Domnului are loc obiceiul arderii lui Iuda. Ca rasplata a faptelor sale rele, crestini ortodocsii parcurg acest obicei al arderii lui Iuda. Arderea lui Iuda face parte dintre traditiile importate de tara noastra din tarile Americii Latine care desfasoara acest obicei imediat dupa Anul Nou. Arderea lui Iuda consta in intruchiparea acestui personaj biblic intr-o mamaie infasurata in paie si imbracata in zdrente care este supusa unor pedepse destul de aspre, precum bataia, spanzurarea si, imediat dupa terminarea slujbei de Inviere – arderea sa.Arderea lui Iuda reprezinta unul dintre obiceiurile care inca mai pot fi admirate pe alocuri in regiunile din Banat. Cu toate acestea, populatia din regiunea rurala se pare ca il practica din ce in ce mai putin, asa cum se intampla adesea in intreaga Europa sau in America Latina.In Europa, obiceiul arderii lui Iuda mai este practicat indeosebi in Grecia sau in Italia.



12

• Masa moasei. In treia zi de Boboteaza (8 ianuarie), moasa isi invita nepoatele impreuna cu toate femeile casatorite din sat si cu preoteasa satului si da o masa.Acestea aduc cate un plocon moasei: un cos care contine un colac, carne din porcul de Craciun sau o pasare, paine si o sticla de vin.In mijlocul mesei pregatite de moasa se afla un colac facut de ea, in care a fost pusa o lumanare neaprinsa. Alaturi, intr-o farfurie, se pun frunze de muscata, pe fiecare stand lipita cu miere cate o bucatica de hartie, care inseamna ca moasa sa fie placuta nepoatelor si nevestelor ca mierea de la flori albinelor.Se inchina cate un pahar de rachiu si se serveste o dulceata. Aprinzand lumanarea, moasa spune rugaciunea „Tatal Nostru” si tamaiaza toate persoanele invitate la masa. Apoi se serveste masa. Dupa ce nepoatele si nevestele au terminat de mancat friptura, una dintre nepoate aduna bacsisul moasei.Intr-o farfurie, ea pune un pahar cu vin, un picior de gasca sau alta pasare, o bucata de paine, sare, piper si ardei, si, intinzand farfuria in mijlocul mesei, striga: „Sa fie moasa la primejdie iute ca ardeiul!”. La sfarsit, moasa multumeste pentru bacsisul primit, musca din piciorul de gasca, bea vinul si inchina in cinstea tuturor celor prezenti.

• Obiceiul Pitarailor. Orice prichindel din Banat aşteaptă cu sufletul la gură ziua de 24 decembrie, Ajunul Naşterii Domnului, pentru a merge „piţărău”. Este un obicei foarte vechi păstrat în Banatul de Munte ca toţi copilaşii să vestească încă din Ajun Naşterea lui Hristos.. Ei au un colind special pe care îl spun, iar cei care sunt foarte mici, nu mai spun colindul ci doar strigă: „piţărăi, piţărăi”. Gazdele îi aşteaptă la uşă şi-i poftesc în casă, unde îi ascultă cu luare aminte, apoi îi răsplătesc cu daruri. Plata tradiţională a piţărăilor sunt nişte colăcei speciali, numiţi chiar piţărăi şi o bucată de cârnaţi. Gazdele mai darnice ţin cont chiar de faptul că sunt copiii mici, iar în vechime le dădeau mere, fructe confiate (poame), nuci, alune, dulciuri şi chiar bănuţi Ceata de piţărăi sunt primii care pleacă la colindat încă din Ajun. Numărul piţărăilor din coş este de câteva zeci la fiecare gospodărie iar merele îmbujorate stau ascunse printre nuci. Apoi, copiii cei mari din sat vor sosi de seară când gazdele vor primi colindătorii cu vestea naşterii lui Iisus. Obiceiul este aşa de vechi încât toată lumea s-a trezit cu el, neexistând un început clar, dar toţi sunt siguri că va merge mai departe... Tradiţia piţărăilor se păstrează în Caraş Severin mai ales în mediul rural. În dimineaţa zilei de Ajun, gospodarii aprind câte un foc în faţa fiecărei case şi aşteaptă colindătorii, care sunt numiţi piţără.

• Obiceiuri de Craciun la sarbii ortodocsi. Cei aproximativ 23.000 de etnici sârbi ortodocşi de rit vechi din România care locuiesc în cea mai mare majoritate în judeţele Arad, Caraş-Severin, Mehedinţi şi Timiş sărbătoresc în noaptea de 6 spre 7 ianuarie Crăciunul, la o săptămână după sosirea Noului An. În mod tradiţional, în vechime, capul familiei de sârbi ortodocşi obişnuia ca în dimineaţa Ajunului de Crăciun să meargă în pădure pentru a aduce acasă un trunchi de stejar sau de fag, numit Badniac, pe care trebuia să îl taie din trei lovituri de secure. Badniacul, ce simboliza Sfânta Treime, era pus în cel mai luminos colţ al camerei, întotdeauna lângă icoană, după care în casă erau aruncate pe jos paie ce simbolizau aşternutul din ieslea în care s-a născut Pruncul Sfânt şi care nu erau măturate până după sărbători. În timpul acesta copiii cântau colinde de Crăciun, iar gospodina arunca bani, grâu şi bomboane. De asemenea, în toate colţurile camerei aruncau de trei ori câte patru nuci, pe care copiii, le adunau în timp ce mergeau în cerc pe paie cotcodăcind precum găinile.



13

• Farsangul. Termenul „farsang”(fasanc- in pronuntie romaneasca) vine din germana si se traduce „masca”. Se pare ca acest obicei (profan la inceput - a ajuns o sarbatoare religioasa) ar fi aparut in lumea germana, maghiara-catolica, extinzandu-se in zona ortodoxa a Banatului de Sud, la romani si sarbi . Incepe in prima duminica dupa Lasata Secului, cu 6 saptamani inainte de postul Pastelui. In acea duminica are loc „fasancul cel mic” (al copiilor); luni si marti este „fasancul cel mare” (al tinerilor casatoriti, necasatoriti, etc). Initial fasancul dura 6 zile; astazi numai 3 zile (duminica, luni, marti – romanii; luni, marti, sambata – sarbii). Semnificatia lui este complexa : prin ironie, satira, parodie se scot la iveala relele facute de semeni; neplacerile, necazurile pricinuite de natura in acel an; apoi sansa purificarii corporale si sufletesti (simbolic prin atingerea cu nuiaua, mai nou cu o sticla de plastic) in postul Pastilor, lucru ce-l determina pe om sa fie mai bun, mai tolerant, mai realist. De asemenea, fasancul este un spectacol, un carnaval al costumelor si mastilor, precum o piesa de teatru in aer liber. Sarbatoarea fasancului ar mai putea reprezenta bucuria victoriei binelui asupra raului, a lumnii asupra intunericului; a vietii asupra mortii (mortul simbolic- mascat nu este o persoana anume; este „masca” ce inca ascunde relele anului astronomic, natural trecut; „raul si relele se ingroapa” dupa ritualul crestin). Traditii si Obiceiuri ale romanilor pe fiecare luna. I. A. Candrea, in cartea „Calendarul Babelor" scrie ca, mai ales la tara, se tineau 96 de sarbatori cu date fixe, 34 de sarbatori cu date mobile, cele 52 de duminici din an, 12 vineri din post, plus martea si joia din Postul Pastelui. Totalul zilelor in care nu se lucra deloc sau se lucra partial era de 196, ramanand astfel 169 de zile integral lucratoare. IANUARIE – Gerar.Numele vine de la gerul mare ce caracterizeaza aceasta luna. Sfantul Vasile - 1 ianuarie: masa de Sfantul Vasile, la care participa tinerii, este un obicei care inca se mai pastreaza in diferite zone ale tarii. In cele patru colturi ale mesei se asaza, sub fata de masa, diferite obiecte: un ban, o bucata de mamaliga, o oglinda, o bucata de carbune. Fetele si baietii trebuie sa aleaga unul dintre colturi fara sa stie ce este dedesubt. Obiectul aflat sub fata de masa va indica lucrul de care va avea parte tanarul in anul respectiv: cel care a nimerit banul va fi bogat, cel care a aflat mamaliga va avea bucate din belsug, cel care a nimerit oglinda va avea chip frumos, iar cel care a dat peste carbune va fi rau si cu inima neagra. Obiceiul perilor de porc are caracter de premonitie: pe o vatra incinsa, doi tineri asaza doua fire de par de porc. Dupa ce se incalzesc, firele se rasucesc si sfaraie; daca in momentul acesta ele se apropie, tinerii se vor casatori, daca se indeparteaza, nu se va realiza casatoria. Boboteaza (Iordanul) - 6 ianuarie: la Boboteaza nu se spala rufe, apa sfintita luata acum are puteri miraculoase, ea nu se strica niciodata. La Boboteaza se sfintesc toate apele, iar preotul se duce la o apa unde va arunca crucea. Mai multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar cel care va scoate crucea din apa va avea noroc tot anul. Iordanitul femeilor: in satele din nordul tarii, pe vremuri, femeile se adunau in grupuri mari acasa la cineva si duceau alimente si bautura. Dupa ce serveau masa, ele cantau si jucau toata noaptea. Dimineata ieseau pe strada si luau pe sus barbatii care apareau intamplator pe drum, ii luau cu forta la rau amenintandu-i cu aruncatul in apa. Tot acum, in unele regiuni, avea loc integrarea



14

tinerelor neveste in comunitatea femeilor casatorite prin udarea cu apa din fantana sau dintr-un rau. In noaptea de Boboteaza, tinerele fete isi viseaza ursitul. Ele isi leaga pe inelar un fir rosu de matase si o bucatica de busuioc; busuioc se pune si sub perna. Fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an. Sfantul Ioan Botezatorul - 7 ianuarie: acest obicei, numit "Udatul Ionilor", are loc in Transilvania si Bucovina. In Bucovina, la portile tuturor care poarta acest nume se pune un brad impodobit, iar acesta da o petrecere cu lautari. In Transilvania, cei care poarta acest nume sunt purtati cu mare alai prin sat pana la rau unde sunt botezati/ purificati. Circovii de Iarna (15-17 ianuarie): divinitati meteorologice raspunzatoare pentru viscole si pentru pagubele aduse de lupi turmelor de oi. Oamenii ii cinsteau, desi erau considerati forte diavolesti, prin interdictii de munca pentru a li se castiga bunavointa. In zilele lor nu se lucrau lana si pieile de animal. Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur (Trisfetitele) - (30 ianuarie) - in aceasta zi sunt interzise toate activitatile casnice. Aceasta sarbatoare se tinea mai ales la casele unde erau fete de maritat, pentru norocul lor. FEBRUARIE - Faurar .Denumirea de Faurar vine de la Faur, adica timpul cand se ascuteau uneltele pentru inceputul sezonului agrar. Pentru ca are 28 sau 29 de zile, Faurar este considerat fratele cel mic al lunilor anului. Sfantul Trifon (Trif Nebunul): sfant care apara viile si livezile de omizi, lacuste, viermi, gandaci. Pentru a proteja holdele de insecte, era sarbatorit prin diferite interdictii la munca. Oamenii se duc dimineata la biserica ca sa ia aghiazma facuta anume, cu care stropesc viile, livezile, gradinile. Numele de Trif Nebunul, dupa istorisirile populare, i se trage din faptul ca a speriat-o pe Maica Domnului atunci cand aceasta se ducea la biserica dupa 40 de zile de la Nasterea lui Iisus Hristos. Sfantul Vlasie (11 februarie): in aceasta zi incep sa se intoarca pasarile migratoare; Sfantul Vlasie este protectorul femeilor gravide; sarbatoarea este respectata de femeile gravide pentru a naste copii sanatosi. Dragobete - Sarbatoarea Indragostitilor (24 februarie): este fiul Dochiei, identificat cu Cupidon in mitologia romana si Eros in mitologia greaca. In unele zone, Dragobetele poarta numele de Navalnicul, flacau care ia mintile fetelor si tinerelor femei. El a fost transformat de Maica Domnului in floarea cu acelasi nume. Acum pasarile incep sa isi faca cuiburi. Baietii si fetele trebuie sa se intalneasca de Dragobete ca sa ramana indragostiti tot anul. MARTIE - Martisor Martisorul (1 martie): dupa calendarul vechi, 1 martie era considerat inceputul unui Nou An; sarbatorirea venirii primaverii la 1 martie are origini romane; in acel timp se sarbatorea zeul Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii. Martisorul era format dintr-un fir rosu si unul alb, de care se atarnau monede de aur sau argint. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii barbatului. Fetele il purtau timp de douasprezece zile la gat, dupa care-l prindeau in par si-l tineau astfel pana ce inflorea primul pom (de obicei pana la sfarsitul lunii martie). Dupa aceea, cu snurul legau creanga pomului, iar cu banul respectiv isi cumparau cas, pentru ca tot anul sa le fie fata



15

frumoasa si alba. Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia (9 martie): traditia cere ca la aceasta sarbatoare sa se faca colacei („Mucenici") in forma cifrei 8. In Moldova, ei se fac din aluat dospit si se coc in cuptor, dupa care se ung cu miere si se dau prin nuca. In Muntenia, ei sunt din aluat nedospit si se fierb in apa, dupa care se adauga zahar si nuca in zeama fiarta. Numarul lor trebuie sa fie de 40 sau 44; o alta traditie din aceasta zi este sa se bea 40 de pahare de vin sau de tuica pentru a fi sanatos. Bunavestire (25 martie) avea in Apuseni si o alta semnificatie, pe langa cea religioasa. Acum canta pentru prima data cucul, vestitorul unor lucruri importante in viata omului. Cand o persoana il auzea pentru prima oara cantand, trebuia sa numere de cate ori canta pentru a sti cati ani mai are de trait. Sfantul Teodor (Santoader) (26 martie): sarbatoare cu data mobila, care este celebrata in prima sambata a Postului Pastelui. Era prilejul pentru tinerii necasatoriti sa aiba intreceri calare. In credinta populara, Sfantul Toader are puterea de a se transforma in cal. In aceasta zi erau interzise muncile feminine; pentru respectarea acestei sarbatori, Santoader le oferea acestora unul dintre apanajele frumusetii: par bogat si lung. Pentru a obtine acest lucru, fetele se spala pe cap cu apa in care au pus fan din ieslea cailor. APRILIE – Prier.Timpul prielnic pentru semanaturi si pentru turmele de vite. Sfantul Gheorghe (Sangiorz) (23 aprilie): peste un vechi zeu al vegetatiei, identificat cu Cavalerul Trac, calendarul ortodox l-a suprapus pe Sfantul Gheorghe, Purtatorul de biruinta. Conducator in oastea romana, el a salvat-o pe fiica conducatorului din Lida din ghearele dragonului, fiind venerat in toata lumea crestina. Sfantul Gheorghe a fost patronul militar al Moldovei medievale.Sfantul Gheorghe si Sfantul Dumitru (Samedru, 26 octombrie) sunt sfinti de o mare importanta in calendarul pastoral, deoarece intre Sangiorz si Samedru este vara pastorala, iar intre Samedru si Sangiorz, iarna pastorala. De asemenea, in trecut, la oras, casele se inchiriau intre aceste date, fiind traditional ca toata lumea sa isi gaseasca o locuinta noua de Sfantul Dumitru, contractul durand pana la Sfantul Gheorghe. Intrarea Domnului in Ierusalim (Duminica Floriilor, 24 aprilie): aceasta sarbatoare s-a suprapus celei dedicate zeitei romane Flora. In ultima duminica din postul Pastelui, toata lumea merge la biserica ca sa ia ramuri de salcie, sfintite de preoti. Aceste ramuri de salcie au inlocuit ramurile de finic cu care locuitorii Ierusalimului l-au intampinat pe Domnul Iisus Hristos. Salcia este mereu inflorita in aceasta perioada a anului, o expresie a fertilitatii si a reinvierii naturii. Din aceste ramuri se fac coronite si se pun la icoanele din casele credinciosilor. De asemenea, se spune ca e bine sa te incingi cu aceste ramuri de salcie ca sa nu te doara mijlocul. Lazarelul (Sambata lui Lazar): sarbatoare cu data mobila, fixata in a sasea sambata din postul Pastelui. Este dedicata zeului vegetatiei, fiind un dans al tinerelor fecioare conduse de Lazarita (o fata imbacata in alb) si spune povestea tanarului pastor care a plecat cu oile si a murit in incercarea de a lua din copac frunza animalelor. Surorile lui l-au gasit si l-au dus acasa, fiind transformat ulterior in vegetatie luxurianta. MAI – Florar. Acum este timpul florilor, iar activitatea agricola este in toi.



16

Invierea Domnului: simbolul celei mai importante sarbatori din calendarul crestin ortodox este oul. Se spune ca una dintre femeile mironosite a adus un cos cu oua pe care l-a asezat la picioarele crucii Mantuitorului, acestea fiind inrosite de sangele lui Iisus Hristos. Dar mai exista si alte variante, in traditia populara.Legenda oualelor rosii: doua fete tinere, o romanca si o evreica, se intorceau de la targ cu cosurile pline de oua. Ele vorbeau pe drum despre credinta crestina si despre Domnul Iisus Hristos. Auzind despre Inviere de la romanca, evreica spunea ca nu este adevarat, precum ouale din cosurile lor sunt albe si nu rosii. Uitandu-se in cosuri, au vazut ca ouale se inrosisera si, de frica, au lesinat. Doi tineri care treceau pe acolo le-au stropit cu apa, iar cand fetele s-au trezit le-au daruit oua rosii. In amintirea acestei zile, baietii stropeau cu apa fetele a doua zi de Pasti si primeau in schimb oua rosii. (Dupa Simion Florea Marian). Un obicei in ziua de Pasti era ca, la masa, gospodarul sa ciocneasca un ou rosu cu sotia sa pentru a se intalni in lumea cealalta. Oul se taia apoi in feliute mici din care mancau toti membrii familiei. Ei credeau ca, daca au mancat aceste feliute, daca se vor rataci in padure, va fi suficient sa isi aminteasca cu cine au mancat oul de Pasti ca sa gaseasca drumul. Obiceiul incondeierii oualelor este prezent mai ales in Moldova, dar si in Vrancea. Simbolistica culorilor: - Rosu - simbol al sangelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viata. - Negru - absolutism, statornicie, eternitate. - Galben - lumina, tinerete, fericire, recolta, ospitalitate. - Verde - reinnoirea naturii, prospetime, rodnicie, speranta. - Albastru - cer, sanatate, vitalitate. - Violet - stapanire de sine, rabdare, increderea in dreptate. Ornamentica oualelor decorative este extrem de variata, fiecare linie avand o semnificatie deosebita: - linia dreapta verticala - viata - linia dreapta orizontala - moartea - linia dubla dreapta - eternitatea - linia cu dreptunghiuri - gandirea si cunoasterea - linia usor ondulata - apa, purificarea - spirala - timpul - dubla spirala - legatura dintre viata si moarte. Izvorul Tamaduirii (6 mai): la manastirea Dervent din judetul Constanta este un izvor tamaduitor. Traditia spune ca Sfantului Apostol Andrei i s-a facut mila de unul dintre ucenicii sai caruia ii era sete si a lovit in stanca cu toiagul, de unde a izvorat apa. Acest izvor curgea intr-o singura zi din an, la aceasta sarbatoare. Dupa redeschiderea manastirii, inchisa in timpul regimului comunist, izvorul curge aproape tot timpul anului. Apa izvorului este dulce si nu se strica, fiind considerata apa pura, asemenea agheasmei. Sfintii Imparati Constantin si Elena (21 mai): Imparatul Constantin, care a domnit asupra Bizantului in secolul III d. Hr., a fost foarte evlavios, mama sa, Elena, fiind cea care a scos la lumina lemnul Sfintei Cruci de pe Golgota. Acum pastorii sarbatoresc Sambra Oilor sau Ruptul Sterpelor cand se hotaraste cine va fi baci si unde vor face stanele. Se realizeaza diferite ritualuri care au ca scop purificarea stapanilor si a turmelor de oi prin stropirea cu apa sfintita sau spalatul cu roua plantelor. Totul culmineaza cu o petrecere campeneasca unde se



17

mananca alimente specific romanesti. IUNIE – Ciresar. Primele fructe care se coc sunt ciresele; acum vegetatia ajunge la maturitate. Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (Sanzienele sau Dragaica, 24 iunie): Dragaica se practica de fete nemaritate in numar de 4, 6, 8 si urmarea asigurarea prosperitatii holdelor. Este o ramasita a practicilor antice prin care zeitele erau invocate sa apere lanurile. Fata care reprezinta divinitatea poarta pe cap o coroana din flori de sanziene si spice de grau si este imbracata in alb. Ceremonialul se desfasura mai mult pe la casele oamenilor, grupul de fete juca de la o casa la alta o hora rotita de trei ori. Sanzienele sunt patroanele semanaturilor, apara recoltele si vitele, continuand rolul preoteselor zeitelor Ceres si Diana (Sancta Diana - Sanziene). Sfintii Apostoli Petru si Pavel (San Petru, 29 iunie): Sfantul Petru este cel mai iubit si respectat sfant din calendarul traditional romanesc. El este cel care umbla pe pamant si are parte de situatii foarte omenesti - i se fura boii, se imbata la carciuma, este batut de oameni. Fiind foarte credincios, lui ii sunt incredintate cheile Raiului; imparte hrana animalelor salbatice, mai ales lupilor. Importanta sarbatorii este subliniata de postul care o precede, acesta fiind variabil, in functie de data Pastelui. IULIE – Cuptor.Cea mai calduroasa luna a anului. Sfantul Mucenic Chiriac (15 iulie): se tinea pentru sporul casei; in aceasta zi femeile isi puteau bate barbatii. Sfantul Ilie (20 iulie): se tinea in trecut ca sa ii apere pe oameni de traznete si de fulgere. Timp de cateva zile in apropierea acestei sarbatori se spune ca Sfantul Ilie umbla cu carul sau prin cer si de aceea ploua cu tunete si fulgere. Sfantul Foca (23 iulie): rau de foc; se tinea pentru ca gospodarii sa fie feriti de foc si de pagubele aduse de acesta. 26 iulie: ultima zi a perioadei Panteliilor (13-26 iulie). Sunt doua saptamani, in mijlocul verii, inainte si dupa Sfantul Ilie, stapanite de zeitatile focului. Naprasnicele surori ale sfantului parjolesc si ard recoltele celor ce nu le cinstesc. In zilele dedicate Panteliilor, satenii daruiau apa si fructe calatorilor. AUGUST – Gustar.Numele de "Gustar" vine de la faptul ca acum se coc cele mai multe fructe, care acum se "gusta", se mananca. Schimbarea la Fata (6 august): acum se gusta poama noua din rodul viilor. Sarbatoarea ortodoxa a Schimbarii la Fata a Mantuitorului pe Muntele Taborului a fost suprapusa pe o sarbatoare deja existenta in calendarul romanesc. La aceasta data se schimba fructele care pana acum fusesera "veninoase"; este "prima" dulceata a fructelor. Adormirea Maicii Domnului (15 august): importanta sarbatoare ortodoxa, precedata de un post de doua saptamani. Dupa ce si-a savarsit sortul apostolic care i-a fost incredintat si anume sa duca credinta in Muntele Athonului (Athos), Maica Domnului dorea sa se mute la Fiul Sau. Aceasta cerere i-a fost indeplinita, fiind astfel savarsita si dorinta crestinilor ca trupul Maicii Domnului sa nu fie supus putreziciunii si sa fie luat la cer, ca si Iisus Hristos. In aceasta zi este celebrata si Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este



18

patroana marinarilor. Se fac serbari la malul marii (Constanta), dar si in orasele dunarene. La tara, in vii se angajeaza pandarii si se spune ca se „leaga" ciocul pasarilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august): este o zi de post, in care, potrivit traditiei, este bine sa nu se manance rosii, pepene rosu si alte fructe, mancaruri sau bauturi de culoare rosie, in memoria sangelui care a fost varsat la taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul. Unii mananca numai struguri sau ajuneaza. Lumea satului nu taia nimic cu cutitul, totul se rupea cu mana. Nu se manca varza, caci Sfantului Ioan Botezatorul de sapte ori i s-a taiat capul pe varza si iar a inviat. SEPTEMBRIE – Rapciune. Numele ei vine de la generalul roman Septimus si era luna a saptea din an. Este luna cea mai importanta pentru cei care au trudit pamantul, acum fiind culese roadele muncii de peste an. Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie): una dintre sarbatorile Maicii Domnului, numita popular si Santamaria Mica, ce anunta hotarul astronomic dintre vara si toamna, marcat de inchiderea pamantului pentru insecte, de plecarea pasarilor migratoare spre tarile calde; se faceau observatii meteorologice si astronomice. Inaltarea Sfintei Cruci (14 septembrie): zi de post; se incepea culesul strugurilor si se culegeau nucii plantati la vie. Acum se fac mustul si vinul. Ziua Crucii reprezinta momentul cand pamantul se inchide in preajma iernii, luand cu sine insectele, serpii, plantele care au fost lasate la lumina de cu primavara. Sarbatoarea se mai numeste Crucea Mare, Ziua Sarpelui. Se spunea ca, daca va mai tuna dupa Ziua Crucii, toamna va fi lunga. OCTOMBRIE – Brumarel. Brumarel sau Brumarul cel mic, in aceasta luna cad frunzele din copaci, taranii se ocupa mai mult de treburile gospodariei; acum se fac insamantarile de toamna. Sfanta Cuvioasa Parascheva (14 octombrie): sarbatoare foarte importanta pentru romani, deoarece moastele Sfintei se afla in Catedrala Mitropolitana din Iasi de peste 250 de ani. In preajma acestei zile se organizeaza pelerinaje care dureaza pana la trei zile, Sfanta Parascheva fiind Protectoarea Moldovei. Traditional, ziua de vineri este considerata ziua Cuvioasei Parascheva. Moastele Cuvioasei Parascheva au fost aduse in Moldova in timpul domniei lui Vasile Lupu, dupa ce acesta a platit multi bani pentru datoriile Patriarhiei Constantinopolului. Drept multumire, Patriarhul de atunci aacceptat stramutarea moastelor ei de la Constantinopol la Iasi. Sfantul Mare Mucenic Dimitrie (Samedru, 26 octombrie): este timpul in care pastorii coboara de la munte pentru a lasa oile in grija stapanilor lor. In traditia populara Sfantul Dumitru si Sfantul Gheorghe sunt frati, iar dupa cum s-au inteles, Sfantul Dumitru trebuie sa desfrunzeasca acum padurile si sa-i cheme pe toti la sarbatoarea recoltei. Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi (27 octombrie) - este o sarbatoare importanta pentru romani, deoarece mostele acestui sfant se afla la Catedrala Patriarhala din Bucuresti. Acum se organizeaza un pelerinaj care dureaza pana la trei zile, sosesc credinciosi din toata tara la Bucuresti. NOIEMBRIE – Brumar.Este timpul brumei, sunt insamantate toate granele de



19

toamna si totul este gata pentru iernat. Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril (8 noiembrie): cea mai importanta sarbatoare din aceasta luna a anului; sunt capeteniile ostirilor ingeresti, Arhanghelul Mihail fiind cel care a luptat impotriva ingerilor raului, care au fost alungati din Rai, iar Arhanghelul Gavril este cel care aduce Bunavestirea Maicii Domnului, ca il va naste pe Iisus Hristos. Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat - Ocrotitorul Romaniei (30 noiembrie): prilej pentru a cerceta ce va aduce anul urmator, un timp in care se interfereaza planurile malefice cu cele benefice. Se mai pastreaza obiceiuri precrestine, pagane, de aparare impotriva acestor spirite malefice, instrumentul utilizat fiind usturoiul. Acesta este "pazit" de catre fete si flacai toata noaptea tocmai pentru a inzestra usturoiul cu calitatile necesare. Usturoiul va putea ulterior sa asigure protectie persoanei respective ca remediu terapeutic sau chiar aducere de petitori. Nu trebuie uitat faptul ca usturoiul este un aparator puternic impotriva vampirilor. DECEMBRIE - Undrea Denumirea de Undrea sau Andrea vine de la faptul ca inca se pastreaza amintirea Sfantului Andrei, sarbatorit pe 30 noiembrie. Sfantul Ierarh Nicolae (Sanicoara, 6 decembrie): dupa traditia populara, este prima zi de iarna; Sfantul Nicolae este un mos care aduce zapada scuturandu-si barba. La romani, Sfantul Nicolae este un mos care aduce copiilor, daruri daca acestia au fost cuminti sau nuieluse daca au facut traznai sau au fost neastamparati. In traditia populara romaneasca, Sfantului Nicolae ii sunt atribuite calitati sporite, fiind unul dintre sfintii cei mai de vaza alaturi de Dumnezeu, cel care se plimba cu Acesta pe pamant in timpurile primordiale si nu numai. Sfanta Mucenita Filofteia (7 decembrie): sfintele sale moaste au fost aduse in Tara Romaneasca, dupa moartea sa. Originara din Bulgaria, de la Tarnovo, moastele sale au fost aduse prin vointa ei la biserica Curtea de Arges, fiind asezate in Paraclis. Perioada sarbatorilor de iarna este impartita in doua: intre Ignat (20 decembrie) si Craciun (25 decembrie) era perioada nefasta; atunci se deschideau mormintele, iar sufletele mortilor circulau printre vii. De Ignat se sacrifica porcul, substitutul unei divinitati preistorice. Acum sunt tolerate abaterile de la normele sociale; acestea amintesc de saturnaliile romane. (Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, 1997). Mos Craciun nu tine de traditiile populare romanesti, ci este un imprumut apusean tarziu, atestat la noi prin secolul al XIX-lea. Traditia crestina spune despre Craciun ca era proprietarul salasului unde Fecioara Maria l-a nascut pe Pruncul Iisus, iar sotia lui, Craciuneasa, a ajutat-o la nastere. Nasterea Domnului (25 decembrie): pana in secolul XIX, romanii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Craciun. Pentru ca aceasta avea o importanta atat de mare, Biserica a suprapus acestei date sarbatoarea Nasterii Domnului. Aceasta se sarbatorea pe 6 ianuarie, aceasta din urma ramanand doar o Nastere spirituala prin botez.Craciunul este un zeu solar intalnit la popoarele indo-europene, specific teritoriului locuit de catre geto-daci. Acest zeu era intruchipat de Saturn la romani si de Mithra la persani. Denumirea de „mos" reprezinta varsta zeului la sfarsitul anului calendaristic, care trebuie sa moara si sa reinvie anul urmator. Sfantul Arhidiacon Stefan (27 decembrie): a fost primul mucenic care a patimit si a fost ucis cu pietre pentru Hristos.



20

31 decembrie: Plugusorul: aceasta traditie se mai pastreaza in forme inca nealterate in regiunile din nordul tarii, scopul ei fiind de a ura gospodarilor belsug in anul care urmeaza. Grupuri de baieti imbracati gros si cu caciuli impodobite cu panglici colorate si cu bice pornesc pe la vecini. Obiectul emblematic al Plugusorului este buhaiul (o putinica de lemn careia i se scoate fundul si se inlocuieste cu o piele de oaie prin care se trece o suvita de par de cal). Muind mainile in bors si tragand parul de cal se obtine „un muget ca de bou". Gazdele ii rasplatesc pe uratori cu mere, nuci, covrigi, bani. Jocul caprei: intruchipeaza simboluri ale fertilitatii si fecunditatii. Capul caprei, cioplit din lemn, cu maxilarul inferior mobil, este acoperit cu un amalgam de materiale care de care mai colorate si mai stralucitoare, margele, clopotei. Trupul Caprei este realizat din covoare, tesaturi rosii. Dansul Caprei este repetat frenetic in fiecare gospodarie. Jocul ursului: foarte bine pastrat in Moldova, ursul este simbolul mortii si al reinvierii naturii. Imbracati cu o blana de urs sau de oaie, flacaii care executa acest dans se afla sub conducerea unui „ursar" (fara masca si cu un coif pe cap) care ii indeamna sa se miste tot mai alert in ritmul tobelor. „Uratii" insotesc alaiurile de Craciun fiind personaje caricaturale care reprezinta cele mai respingatoare racile ale caracterului uman. Ei au rolul de a crea buna dispozitie, atragand atentia prin coloritul costumelor lor. Calendarul de ceapa este un obicei din batrani care se realiza in Apuseni in seara de 31 decembrie spre 1 ianuarie, fiind o metoda de prezicere a vremii anului urmator. Se luau doua-trei cepe mari, se taiau in jumatate, se alegeau 12 felii egale peste care se presara sare si se puneau pe 12 farfurii care erau denumite dupa lunile anului. In timpul noptii pe unele din aceste felii se acumula apa, semn ca vor fi precipitatii, altele ramaneau uscate, semn de seceta. Anul Nou: superstitie: Se spune ca obiectul pe care il tii in mana la 12 noaptea, la trecerea dintre ani, acela va fi cel mai important pe planul vietii tale. Daca tii bani in mana, iti va merge bine cu banii, daca tii iubita de mana, iti va merge bine cu dragostea, daca tii paharul, va fi un an vesel. De asemenea prima persoana care va bate sau va suna la usa in noul an trebuie primita.

tema 10-traditii si obiceiuri din zonele istorice ale romaniei

Documents