tehnici fnp speciale, cu caracter general, curs

8/19/2019 Tehnici FNP Speciale, Cu Caracter General, Curs

1/12

1

B. Tehnici FNP speciale, cu caracter general,

a) Inversarea lentă (IL) şi,inversarea lentă cu opunere (ILO). Inversarea lentăreprezintă contracţii concentrice ritmice ale tuturor agonistilor si antagoniştilor dintr-o schemă de

mişcare, fără pauză între repetari. Treptat se introduce, şi se creşte rezistenţa aplicată mişcărilor,

dar avînd grijă ca mişcarea să se poată executa pe toată amplitudinea şi în acelaşi timp să fie

suficient de intensă ca să recruteze un .maxim de motoneuroni. !acă în jurul unei articulaţii

există un dezechili"ru muscular, rezistenţa se #a aplica ,$a Inceput pentru muşchii mai puternici,

căci în acest fel se determină un efect facilitator pe antagonistii sla"i.

Inversarea lentă cu opunere este o variantă a tehnicii I%, in care se introduce gradat

contracţia izometrica la sfirsitul amplitudinii mişcării.

&aţiunea tehnicii I% se "azează pe legea 'inducţiei succesive( a lui )herrington 'o

mişcare este facilitata de contracţia imediat precedentă a antagonistului ei

In concluzie, putem constata că I% *cu contracţie izotoncă+ inhi"ă contracţia agonistului

spre sfîrşitul mişcării, dar pregăteşte antagonistul, în tiimp ce I% *cu contracţie izometrică+

măreşte forţa de contracţie agonista. &epetarea I% şi a I% va duce în final.la facilitarea

musculaturii în am"ele direcţii de mişcare.

b) ontrac!iile repetate (") se execută numai pe musculatura unei direcţii de mişcare,

care este sla"ă. )e poate însă ca, înainte de a începe &, să acţionăm prin contracţii izotonice, pe

musculatura antagonistă normală *sau aproape+, pentru a facilita musculatura agonista, sla"ă,

prin inducţie succesivă.

Tehnica & se aplică în trei situaţii diferite

-înd muşchii schemei de mişcare sînt de forţa / sau $ şi nu se poate sconta pe iniţierea

voluntară a mişcării.

%a nivelul zonei de lungime maximă a muşchiului se fac pasiv, .repetat, întinderi rapide pentru a declanşa reflexul miotatic extern. 0ceste întinderi sînt însoţite de comenzi ver"ale ferme

de mişcare a segmentului. 0mplitudinea întinderilor tre"uie să fie destul de mare.!acă muşchii

au început să răspundă, se aplică o rezistenţă, conservînd însă contracţia izotonică. %a sfîrşitul

amplitudinii se aplică izometria, pentru excitarea circuitului gama şi a fusului muscular.


2/12

2

- înd muşchii sînt de forţa 1 sau 2, slă"iciunea lor fiind pe toată schema de mişcare. în

timpul mişcării izotonice se aplică întinderi rapide în diverse puncte ale arcului de mişcare.

0ceste în tinderi întăresc răspunsul muscular.

- înd muşchii s3nt activi pe toată schema de mişcare, dar fără să ai"ă o fortă egală peste

tot. Tehnica & se aplică in punctele cu forţă scăzută, şi anume în acel loc se4realizeaza întii o

contracţie izometrică, urmata imediat de o suită de, întinderi manuale precum şi de o mişcare

izotonica cu rezistentă pînă lacapătul amplitudinii de mişcare.

)u"stratul neurofiziologic al tehnicii & se "azeaza pe efectul stretch-reflexului extern, dar

rezistenţa care se aplică, chiar foarte sla"ă, este a"solut necesară pentru facilitarea sistemului

gama, care menţine întinse fusurile musculare. Izoimetria la sfîrşitul scurtării muşchiului aduce

un plus de activare a motoneuronilor statici gama, iar comenzile ver"ale ferme măresc răspunsul

prin intermediul sistemului reticular activator. u cît este menţinută mai mult contracţia

izometrică, cu atit activitatea gama va fi mai crescută, iar fusul muscular va fi mai influenţat.

0ferentele primare ale fusului vor conduce la recrutări de motoneuroni alfa suplimentari.

&ecomandarea să începem tehnica & cu aplicarea rezistenţei pe mişcarea făcută de

antagonişti se datoreşte efectului de inducţie succesivă, prin care se reduce o"oseala muşchilor

sla"i agonişti, cresc3nd capacitatea de contracţie a acestora.

c) #ecven!ialitatea pen!ru $ntărire (#I) face parte din tehnicile fundamentale 567

descrise mai sus. Tehnica este utilizată cînd doar un component dintre schema de mişcare estesla". 0stfel, în schema de mişcare a mem"rului superior muşchii slă"iţi pot fi la pumn, la cot sau

la umăr. )e accentuează contracţia *prin izometrie+ a componentei celei mai puternice,

producîndu-se astfel un efect de superimpuls în muşchii sla"i.

)e execută schema de mişcare cu contracţie izotonică, pună la punctul unde există

componentele musculare puternice. 0ici se execută izometria pentru cîteva secunde. !esigur că

acest punct optim pentru crearea superimpulsului variază în cadrul schemei de mişcare. 8xistă

însă o regulă generală pentru flexori, punctul optim este în zona mijlocie a arcului de mişcare,

iar pentru extensori, în zona scurtată. In practică, 9inetoterapeutul va executa oprirea mişcării

pentru izometrie în locul unde îi vine mai uşor să execute "locarea. In timpul executării

izometriei pe musculatura puternică, musculatura sla"ă continuă mişcarea izotonică, performînd

din cînd în c3nd scurte întinderi rapide. ontracţia izometrică se ţine at3t timp cît se performează


3/12

3

o contracţie izotonică repetată a muşchilor sla"i. oncomitent, comanda ver"ală fermă de 'îm-

pinge :( sau 'trage :( este o"ligatorie pentru izometrie.

)I se poate aplica şi pe schemele de mişcare simetrice "ilaterale, creînd superimpulsul pe

mem"rul puternic pentru a$ influenţa pe celălalt care, în acest moment, execută contracţia

repetată izotonică. Izometria se face pe punctul optimal.

Tehnica )I se "azează, teoretic, pe principiul facilitării musculaturii sla"e de către

superimpulsul creat de izometrie. )e poate constata o *creştere a recrutării motoneuronilor alfa şi

gama. oncomitent, întinderile externe repetate determină o creştere a impulsurilor pe aferentele

primare ale fusurilor musculare, ceea ce conduce la o contracţie mărită.

%) Inversarea agonstica (I&) este o tehnică care utilizează at3t contracţia concentrică, cît

şi pe cea excentrică pe o anumită schemă de mişcare, flexie sau extensie, spre exemplu. )e

execută una din aceste mişcări *izotonice+ pe toată amplitudinea, contra unei rezistenţe tolerarte.

%a amplitudinea *maximă se face o mişcare de revenire pe o distanţă mică, tot cu rezistenţă, apoi

din nou mişcarea iniţială, pînă la capăt, şi se repetă. !eci, vom avea o secvenţă ritmică de

contracţie excentrică, apoi concentrică, apoi excentrică etc. a aceluiaşi grup de muşchi.

8xemplu să ne referim la flexorii coapsei. !in decu"it dorsal se ridică coapsa,

9inetoterapeutul execută rezistenţa, împingind uşor în jos *contracţie concentrică+ apoi, c3nd

coapsa este flectată, se solicită pacientului să o ţină în această poziţie, în timp ce 9inetoterapeutul

o împinge în jos *contracţie excentrică+. )e repetă.'. T eh n i c i p e n t r u p r o o v a r e a o b i l i t ă ! i i . Imposi"ilitatea promovării

mo"ilităţii *de cauză musculară+ este determinată ori de hipertonia, ori de hipotonia muşchiului.

a+ Ini!ierea ritică (I") se aplică în hiperton;a care limitează mişcarea sau cînd mişcarea

nu poate fi iniţiată. )copul este o"ţinerea relaxării, pentru ca în acest fel mişcarea să se facă

pasiv, apoi treptatpasivo-aetiiv şi activ. omenzile ver"ale sînt foarte importante 'relaxea-ză-te

şi lasă-mă pe mine să-ţi mişc "raţul :(, apoi 'rnişcă-$ odată cu miune.


4/12

4

In tehnica I&, un rol inhi"itor al tonusului muscular îl are cortexul, care este influenţat de

comenzile ver"ale.

b) işcarea activă %e rela*are+opunere *retracturii musculare.

In punctul de limitare a mişcării se execută o contracţie izometrică *prin "locarea de către

9inetoterapeut+, care treptat se maximalizează apoi, la comandă, se face o relaxare lentă. dată

relaxarea făcută, pacientul în mod activ va încerca să treacă de punctul iniţial de limitare a

mişcării *contracţie, izotonică a antagonistului muşchiului de întins+. )e va ajunge la un nou

nivel de limitare, unde se va aplica o nouă contracţie izometrică, contrată de asistent etc, pînă

cînd nu se mai,o"ţine, nimic in şedinţa respectivă. !acă forţa musculară e prea sla"ă pentru a

permite mişcarea în direcţia "locată, după efectuarea izometriei, asistentul va executa mişcarea

pasiv.

Tehnica & are două variante

? & antagonistă, în care se face izometria muşchiului retracturat. !e exemplu, extensia

cotului este limitată se flecteăză cotul *deci poziţia antagonică mişcării limitate+, se comandă

pacientului 'ţine :(, pentru a se executa izometria, asistentul încercînd să-i extindă cotul

urmează relaxarea lentă şi mişcarea activă de extensie a cotului


5/12

5

? & agonistă, în care se face izometria agonistului *muşchiul care face extensia ?

tricepsul+ la punctul de extensie maxim posi"ilă se face izometria, comandînd 'împinge :(,

asistentul opunîndu-se urmează= relaxarea, apoi mişcarea activă de extensie în continuare.

Tehnica & poate fi completată cu I%, care este mai complexă.

8xplicaţia neurofiziologică a tehnicii & se "azează pe următoarele fapte de o"servaţie

? cu cît durata de aplicare a contracţiei antagonistului mişcării "locate este mai mare şi

repetările acesteia într-o şedinţă mai numeroase, cu atît apare mai repede o"oseala unităţilor

motorii la placa neuro-motorie şi tensiunea muşchiului scade

? excitarea circuitului @olgi determină impulsuri inhi"itorii autogene, ca şi descărcările

celulelor &enshoA, scăzînd activitatea motoneuronilor alfa

? dacă tehnica & se aplică unor muşchii posturali extensori, nu vom determina efecte

inhi"itorii

? rolul centrilor superiori este important cînd se solicită relaxarea

? aplicarea & agonistă, determină un efect de inhi"iţie reciprocă pentru antagonist.

%)"ela*area+contrac!ie *&+ ? tehnică utilizată în cazul unei mo-

"ilităţi reduse pe una din părţile articulaţiei ? este o asociere între

contracţia izometrică şi cea izotonică.

%a punctul de limitare a mişcării se cere pacientului nu să se opună manevrei

9inetoterapeutului, ci să împingă şi şă roteze sau să tragă şi s3 roteze cit poate de, mult. Izometria

se realizează pe direcţia de împingere sau tracţiune, iar izotonia pe mişcarea de rotare.

0ceastă tehnică nu poate fi aplicată în caz de durere, căci creşterea tensiunii musculare este

rapidă. Tehnica & se aplică numai antagonistului care limitează mişcarea.

e)#tabili-area ritică (#") este utilizată tot pentru creşterea mo"ilităţii, mai ales în

cazul reducerii acesteia datorită durerilor sau redorii post-imo"ilizare gipsată. Tehnica are la "ază

tot izometria.

)e execută simultan *apoi alternativ+ contracţii izometrice şi pe agonişti şi pe antagonişti.

Intre contracţia agonistului şi cea a antagonistului nu se permite relaxarea. 5orţa de contracţie

izometrică descreşte progresiv în cadrul secvenţei. !upă atingerea maximului de contracţie, se

comandă relaxarea lentă.


6/12

6

)& este o tehnică foarte eficientă pentru creşterea mo"ilităţii, dar cere o mare dexteritate

din partea 9inetoterapeutului să realizeze co-contracţia şi din partea pacientului o înţelegere

perfectă.

)u"stratul tehnicii este acelaşi ca la & şi &.

) "ota!ia ritică ( "" ), larg utilizată în diverse situaţii de deficite funcţionale motorii,

este indicată în special în cazurile de hipertonie cu dificultăţi de mişcare activă. Tehnica are la

"ază mişcarea pasivă, şi nu contracţia izometrică, ca precedentele. !acă apar dureri la rotaţie, se

renunţă.

Binetoterapeutul ridică segmentul dorit de pe planul patului şi execută lent rotaţii ritmice

stînga-dreapta în axul segmentului timp de cea $/ secunde. omanda este 'relaxează-te şi lasă-

mă pe mine să-ţi misc... :( !upă o"ţinerea relaxării se execută mişcarea care era limitată. 0ceastă

mişcare o face tot asistentul, pasiv, sau, dacă este posi"il, pacientul în mod activ. )e reia apoi

rotaţia cu o nouă încercare de mo"ilizare, pînă la limita noului nivel cîştigat.8fectele favora"ile s-ar explica prin ? intrarea în acţiune a reflexului @olgi, care inhi"ă motoneuronul alfa

?faptul că rotaţia determină relaxarea hipertoniei musculare, mecanoreceptorii locali

articulari şi periarticulari *capsulă, gamente+, excitaţi de rotaţie, ar declanşa inhi"iţia

excita"ilităţii motoneuronilor alfa.

In recîştigarea amplitudinii mişcărilor, un rol important îl are laxarea musculară iniţială,

după care urmează să se execute mişcarea în noua zonă de mişcare cîştigată. Cltimele D tehnici,

&, &, )&, sînt deose"it de utile din acest punct de vedere./. T eh n i c i p e n t r u p r o o v a r e a s t a b i l i t ă ! i i um am arătat, sta"ilitate

înseamnă un tonus postural "un, ca cocontracţie eficientă. ocontracţia, contracţiile simultane

ale muşchilor din jurul unei articulaţii, nu poate fi antrenată decît după ce musculatura

extensoare posturală are o "ună sensi"ilitate la întindere. 7ro"lema dificilă este de a antrena

tonusul muscular postural, ca şi contracţia in poziţii de descărcare *de exemplu în decu"it+.

a) ontrac!ia i-oetrică $n -ona scurtată (I#). )e execută contracţii izometrice

poziţionînd corpul în decu"it lateral, la nivel de scurtare a musculaturii extensoare *trunchi uşor

ranversat posterior+. &ezist este dată de mîna asistentului

!acă această tehnică este mai dificilă, se începe inversarea $ *I%+, urmată apoi de

inversarea lentă cu opoziţie *I%+.


7/12

7

!upă ce I) se realizează cu uşurinţă, iar forţa musculaturii rale a crescut, se trece la

pregătirea cocontracţiei prin tehnica sta"ili( ritmice *)&+.

b)I-oetria alternată (I-&). Cneori, de la I) nu se poate trece direct la cocontracţie

indicîndu-se o etapă intermediară, care tehnica Iz0, adică executarea de contracţii izometrice şi

pe agonişti, pe antagonişti, alternativ, fără să se schim"e poziţia corpului.Eazele neurofiziologice ale cocontracţiei şi ale tehnicilor utilizate pentru promovarea ei ţin,

pe de o parte, de facilitarea motoneuronilor alfa şi gama şi de creşterea recrutărilor de unităţi

motorii su" contracţiile izometrice aplicate pe fiecare parte a articulaţiilor. In acelaşi timp,

cocontracţia este rezultatul influxului din aferentele fusului muscular al musculaturii extensoare

posturale tonice la nivel de poziţie alungită. 7e de altă parte, tre"uie ţinut seama de efectele

facilitatorii reciproce ale receptorilor @olgi, care pot apărea de la muşchii tonici spre muşchii

fazici, sau de considerat inhi"iţia neuronilor inhi"itori *dezinhi"iţie+ al muşchilor fazici de lagrupul tonic de celule &enshoA, toate acestea putînd juca un rol în cocontracţie. Fi receptorii

articulari din jurul suprafeţei articulare au, cu certitudine, un rol în sta"ilitatea posturilor cu

încărcare.0. T eh n i c i p e n t r u p r o o v a r e a o b i l i t ă ! i i c ont r o l a t e . !upă cum s-

a mai discutat, mo"ilitatea controlată exprimă capacitatea de a mişca segmentele în cadrul

posturii încărcate, părţile distale fiind fixate, capul sau trunchiul rotindu-se în lungul axei longi-

tudinale. !eci, în această etapă nu există mişcări li"ere parţiale sau ale corpului, ca în locomoţie,

ci în cadrul corpului fixat în postură.!in cadrul acestei etape a controlului motor se urmăresc următoarele o"iective tonifierea

musculară pe parcursul mişcării disponi"ile, o"işnuirea pacientului cu amplitudinea funcţională

de mişcare, antrenarea pacientului de a-şi lua singur variate posturi etc. 7oziţia cea mai "ună de

lucru este 'patrupedia(, dar se mai utilizează şi decu"itul ventral cu sprijin pe coate, 'podul(,

poziţiile în genunchi şi în ortostatism. 0proape toate tehnicile discutate la celelalte etape pot fi

aplicate şi în acest caz.

8xemple d e exerciţii din 'patrupedie( se fac deplasări spre spate-stînga, apoi faţă-dreapta şi

invers, deplasînd deci greutatea corpului pe diagonale apoi răsuciri spre stînga-dreapta,

alunecări înainte-înapoi, spre dreapta-stînga etc., toate cu rezistenţa 9inetoterapeutului şi

contracţii izometrice la capătul excursiei.0cestea toate conduc la o creştere a sta"ilităţii proximale a corpului. 1.T eh n i c i p e n t r u p r o o v a r e a a b i l i t ă ! i i . In ceastă etapă se urmăreşte

c3ştigarea a"ilităţii in cadrul mişcărilor afara posturii, în locomoţie şi în cadrul manipulărilor din


8/12

8

mediul înconjurător. &olul principal îl vor avea extremităţile, în timp ce trunchiul este în poziţie

ortostatică. 7oziţiile de lucru sînt cele cu eli"erarea extremităţilor şezind, în genunchi,

ortostatism, dar şi în decu"it dorsal - poziţii care permit unor mişcări să iasă din cadrul lor.

Tehnica cea mai utilizată este inversarea agonistică *I0+, care promovează controlul

excentric. a tehnici specifice, există

a) Progresia cu re-isten!ă (P"), care reprezintă opoziţia făcută 9inetoterapeut locomoţiei

pacientului din ortostatism *contr3nd cu miinile pe "azin încercarea de avansare etc.+ sau

contrarea mişcării umarului, a unui mem"ru. 0ceastă opoziţie creste recrutarea de

motoneuroni alfa.

b) #ecven!ialitatea norală ( # N ) ? tehnică prin care se urmăreste coordonarea

componentelor unei scheme de mişcare care are forţă adecvată pentru executare, dar

secvenţialitatea nu este corectă. In cadrul schemei de mişcare se lucrează de la segmentul distal

spre cel proximal. 6umai după ce segmentele distale pot executa o mişcare completă trece spre

cele proximăle.

Tehnicile de contracţii repetate *&+ şi secvenţialitatea pentru întărire pot fi utilizate pentru

segmentele cu dificultăţi de mişcare. Treptat, întreaga schemă de mişcare va ajunge la parametrii

normali şi tehnica secvenţialităţii normale este repetată pentru creşterea coordonarii. 0ceastă

repetiţie explică creşterea a"ilităţii, pentru că repetiţia este un important principiu de reeducare

motorie impulsurile se vor transmite= mai uşor şi vor deveni cu timpul automate,su"corticalizate.

23leentele4 acilitatorii sau inhibitorii

'8lementele( reprezintă o serie de manevre care declanşează stimuli senzitivi meniţi să

mărească sau să reducă răspunsul motor.

&ăspunsul la aceşti stimuli poate f i diferit în funcţie de pacient. Cneori, stimulii sînt

ineficienţi, alteori pot provoca un răspuns nedorit. !in acest motiv, alegerea manevrei se va face

după o"servarea răspurilui o"ţinut la pacient.&ăspunsul este în funcţie şi de parametrii aplicării stimulului frecvenţă, durată, ritm , ca şi

de v3rsta "olnavului şi starea )6.8lementele se clasifică în funcţie de receptorii puşi în acţiune, unde pornegc semnalele

senzitive.


9/12

9

' . 2 3 l e e n t e 4 p r o p r i o c e p t i v e , a ) $ntin%erea (2stretch este o manevră care se poate executa in două modaităţi, în funcţie,

efectele dorite

- $ntin%erea rapi%ă este manevra cunoscută pentru, reflexele mioatice sau osteotendinoase.

%ovirea uşoară în masa muşchiului sau pe tendon determină o contracţie "ruscă. In practica

9inetică se utilizează mai ales întinderea muşchiului poziţionat în zona alungită.

Intinderea rapidă facilitează sau amplifică mişcarea. !acă 9inetoterapeutul în timpul

aplicării acestei manevre simte că muşchiul 'răspunde(, va aplica o uşoară rezistenţă mişcării de

răspuns, cresc3nd în acest fel mai mult contracţia.

+5ntin%erea prelungită are un efect inhi"itor pentru agonisiţi. 5enomenul este explicat prin

initrarea în joc a receptorilor periferici din organul tendinos @olgi, ca şi din fusul muscular prin

aferentele secundare.


10/12

10

7osi"il să ise adauge şi stimularea mecanoreceptorilor articulari la mişcarea pasivă *care

întinde agonistul+ si care determină influxuri inhi"itorii spre agonist.

b) "e-isten!a aplicată unei mişcări creşte recrutarea de motoneuroni alfa şi gama.

&ezistenţa se realizează prin gravitaţie, greutatea corporală, manual, mecanic.


11/12

11

%a muşchii posturali hipotoni, utilizarea unei rezistenţe mai mari duce la scăderea

tonusului. 0socierea a două impulsuri, cum ar fi întinderea şi rezistenţa, la muşchii hipotoni

pră"uşeşte "rusc tonusul *colaps muscular+. o"orîrea scărilor realizează de exemplu am"ele

tipuri de stimulări 'întinderea rapidă( *a cvadricepsului, cînd am flectat genunchiul+ şi

'rezistenţa( *cînd am sprijinit toată greutatea corpului pe respectivul mem"ru pelvian+

cvadricepsul cedează, nu poate face 'înzăvorîrea( genunchiului şi pacientul cade cedarea

tonusului cvadricepsului se datoreşte predominanţei impulsurilor inhi"itorii spre motoneuroni

prin excitarea aferentelor secundare ale fusului.

7entru a preveni această predominanţă inhi"itorie musculară tre"uie să refacem

sensi"ilitatea fi"relor fuzale laxe in aşa fel, încît influenţele facilitatorii ale aferentelor primare să

predomine faţă de influenţele inhi"itorii ale aferentelor secundare.


12/12

12

tehnici fnp speciale, cu caracter general, curs

Documents