te...veaaurilor următoare, prefaceri oglindite in inf~ţişarea diferită a elemente lor...

kA A-: -f\.I te ::E I.li ..... CI.)

(I.)

(I)

c ai=: ::> ~ w ..... ::c ar::: c

tu ~ ..... CI.) z Q u = ar::: .... z I.LI A..

s (I)

r.u 1:2 • ..J :.:> ..... LU ..... ~ DIRECTIA MONUMENTELOR ISTORICE (.)

http://patrimoniu.gov.ro

~.-

'

voi:.u• INCHINJ.T CELEI DE J. DOUJ.ZECEJ. J.NIVERSJ.RI

A E L I B E R J. R I I P J. T R I E I N O J. S T R E


O U P R I li S

GRIGORE IOKESCU.

ION BALS, STEFA!i BALS,

RADU HEITEL, PEI'RE JiASTURKL.

P.E.llICLliSCU.

STEFA!i BALS.

EUGE!lli GRECEAJiU, OLIVER VELmCU.

RADU J'LORESCU.

Restaurarea aonumentelor de arhitectură în Romi.Dia, in anii puterii populare.

Restaurarea aă.năstirii Nesaţ.

Restaurarea catedralei Patriarhiei din Bucureşti.

Restaurarea aănăatirii Gura Motrului.

Restaurarea halei vechi din Braşov.

•01 pWlCte de vedere şi noi propUJ1.eri c;: privire la recoDBtituirea 119nuaen-

7

il

91

115

tulu1 triumfal. de la Adamclisi. 159


GRIDORE !OllllSCIJ. La restauration dea aonuae?Il;a hiatori'luea ea Rouaanie &01111 le dgiae de d6aocratie populaire. 7

IOB BALS, STJSF.Alf BAIB, La restauration du aonaataro de .leuţ. '' l!ADU REITEL, PETRE l'IASTl!RJ!L.

P. l!.llCLl!SOU.

B!l!El!.IJI BAU!.

l!OGE!lli GliEOJIUtJ. OLIVEI! Vl!Ll!SOU.

La restauration de la cat1l4drale de la Patriarchie de Buaarest.

La rasta>µ>ation d• •-t•r• de Gura Kotrului.

La restau:ration de l'ancieJIJle bal.le de :Br&fOT•

Bo11Vea11% poi.Dt• de Tll.e e't' DOUTelle•

propositiona ooacernant la reooDStitution. du •onlllle?II; triomphal d'Adealcliaai.

91

115

159


f •

..,

J

RliSTAURAREA llANASTIRII NEAllT

' Ion Balş Stefan Balş, Radu Heite1 şi Petre Năsturel.

Măllllstirea Neamţ este aşezată pe valea NOJ11ţişorului, in mijlocul unui minunat peisaj de livezi, fineţe şi dealuri impădurite 1 •

Astfel cum ne apare astăzi, mănăstirea cuprinde un patrulater masiv de chilii cu cerdace, foişoare, balcoane şi turnuri, în jurul olrora sint presărate aghiasmatarul, biserica din cimitir, numeroase căsuţe cu invelitori de şiţă inconjurate de grădini, printre care se află bolniţa cu paraclisul ei şi, mai departe, schitul Vovidenia.

Intrarea in incintă se face pe sub înaJ.tul turn-olopotniţă,pe latura de apus. In cuprinsul curţii se ridică monumentala şi totuşi zvelta bi -serică a lui Stefan cel Mare. Tot patrulaterul de chilii este dublat de cer -dace interioare, întrerupte pe latura estică de faţada bisericii Sf .Gheorghe, refăcută cu ocazia lucrărilor de restaurare şi incadrată acum în corpul de chilii. Intr-unul din colţurile curţii apare, dincolo de învelitori, turnul octogonal, denumit "pirgul".

Mănăstirea Neam·ţ a fost cel mai vechi şi cel mai însemnat focar al culturii feudale moldoveneşti. Se pare că pe locul măllllstirii de azi ar fi fiinţat, incă de la mijlocul secolului al XIV-lea, o măllllstire sau un schit. Tradiţia mănăstirească spune că o bisericuţă de ler.in se găsea pe vremuri în incintă şi oă o primă biserică de zid s-ar fi prăbuşit la cutremurul din 1471.

Biserica actuală, cu hram.ul "!nălţarea Domnului", cea mei mare şi mai bogată dintre bisericile ridicate de Stefan cel Mare, a fost terminată la 1497.

Aşezarea mănăstireaacl a suferit numeroase prefaceri în cursul veaaurilor următoare, prefaceri oglindite in inf~ţişarea diferită a elementelor constructive care form.eazl întreg ansamblul 2 •

Lucrările de restaurare In 1927, înainte de inceperea primelor lucrări de reotaurare 1

biserica lui Stefan cel Mare ni se arată în înfăţişarea sa datind din secolul trecut, naiv colorată in spiritul artei populare, cu soclul de piatră zugră -


„ ..... .. „ ... „ : . • • • . . „

•

Fig.l. Plan de situţie. Zona de protecţie, zona de conservare integrală a pădurilor şi de tăieri speciale. 1) Mlinăstirea • 2) Aghiasmatarul. 3) Schitul Bogoslov din cimitir. 4) Se -minarul. 5) Schitul Vovidenia. 6) Schitul Pocrov.

vit vînăt, cu profilele chenarelor de la ferestre văruite alb, cu faţadele

tencuite şi zugrăvite în roz şi ocru, cu invelitoarea joasă de tablă vopsită în roşu, terminată la capătul. de vest cu un fronton neo-gotic, cu turla tencuită şi zugrăvită în albastru şi acoperită cu o învelitoare în formă barocă, de asemenea vopsită în roşu.

Alături şi în contrast cu biserica mare, se află biserica cea mică, cu hramul "Sf.Gheorghe", în forma sa neo-clasică, datînd din secolul trecut. Chiliile tencuite, care formau cadrul întregii curţi mănăstireşti,erau acoperite cu o învelitoare plată de tablă şi erau mărginite,atit la par

ter cit şi la etaj, de un şir neîntrerupt de cerdace ou stîlpi inalţi de lemn. Lucrările de restaurare, incepute în perioada 1927-1934 şi re

luate în 1954 pentru a fi terminate în 1962, au comportat, în prima fază,aceea dintre cele două războaie mondiale, decaparea tencuielilor la biserica mare, pentru cercetarea paramentului original, şi completarea acestui parament;în a

doua fază, după 1954, refacerea ch~liilor şi a cerdacelor, restaurarea turnurilor, desfacerea şi refacerea într-o nouă aşezare a bisericii Sf.Gheorghe şi, în fine, terminarea bisericii lui Stefan cel Mare prin revenirea la forma iniţială a învelitorilor, a ferestrelor de la abside şi prin completarea elemen -telor de piatră3.

Biserica lui Stefan cel Mare Astfel cum ne arată pisania de piatră, aşezată deasupra intră -

rii, precum şi mărturia "grămăticului Dimitrie", biserica cu hramul "!nălţarea Domnului" a fost săvîrşită la 1497 şi sfinţită la înapoierea lui Stefan cel ~ Mare, după victoria de la Codrul Cosminului, la 14 noembrie a aceluiaşi an.4 •


1

:b'ig.2. Vedere generdlă a , .. ăn6.stirii înainte de 1953 •

.[ Fis.3. Ved~re din avion, înainte de 1954.

35


Această biserici, cel mai reprezentativ şi totodată c~l mai im -presionant monument d.ip. epoca lui-Stefan cel Mare, prin dimensiunile sale neobişnuite fi proporţiile sale elegante, poate fi considerată, din punct de vedere al planului, ca prototip pentru o serie de monumente construite în \U"llla Sf.Gheorghe din Suceava, Probota, Episcopia din Boman, Bistriţa, Slatina şi8.lceviţa. Unor elemente contopite de la construcţii anterioare, anume naosul treflat de la Hirlău şi pronaosul cu două cupole de la Războieni, Borzeşti şi Piatra, s-au adăugat aci î.Dol două elemente• pridvorul şi camera mormintelor, denumită şi "gropniţa"5.

Pridvorului boltit cu o calotă sferică, aşezată pe arcuri diago -nale sise "moldoveneşti-, îi urmează pronaosul, cuprin.zind pilaştri formaţi

din alnunchiuri de colonete, arce suprapuse pe mai multe nivele şi calote sferice, elemente care, laolalti 1 contribuie la accentuarea caracterului monumental al acestui interior.

Separat de pronao• prin gropniţa boltită cu o calotă s:rerioă,nao•ul bisericii, prelungit printr-o serie de arcuri dublouri şi 1ncadrat de cele două abeide laterale şi de absida altarului, incheie seria acestor incăperi perfect proporţionate. Singura turlă a bisericii se ridiol peste naos.

Din nefericire, zidul despărţitor dintre naos •i gropniţă a fost desfiinţat cu ocazia prefacerilor din anii 1829-18~ şi inlocuit cu un arc, lipsind bisarica de tabloul votiv care se afla deaigur pe peretele dinsprenBOs. Intreaga pictură interioară a bieericii, in frescă, a fOllt acoperită la 1831 ou o nouă pictură, fără valoare 1n sin•, dar oare pare să respecte totuşi, 1n mare parte, iconografia iniţială. Unele aonde;Je, efectuate intre cele două războaie mondiale, au scos la iveală pe mici porţiuni vechea pictură in frescă , deosebit de interesantă.

Impresia de boglţie a interiorului bisericii este accentustl de aotuela pardoseall din lespezi mari de marmorl da Constantinopol, aşezată la 1883.

In ceea ce priveşte in:rlţişarea exterioară a bisericii, aceasţa a suferit mult mai mult prin modificările aduse 1n decursul anilor dacit aceea interioarl. Nu cunoaotam data la care e-a alipit veşmintăria pe latura de sud & bisericii, der pare probabil el acest adaos aă !ie cel puţin din secolul al ICVIII-lea, dacă nu mai vechi.

Se poate presupune că ferestrele gropniţei, ou chenarele rudimentare lucrate din ghips care se vedeau pini la ultimele lucrlri de restaurare, erau opera meşterilor cere au desfiinţat in 1829 zidul despărţitor dintre gropniţă şi naosul bisericii. Este probabil că tot atunci să se ti schimbat vechea formă a aooparişului, adoptindu-ae o formă de invelitoare cu pante line şi a -dăugindu-ae, pe lingă turla ~•tentă, 1noă două turle noi de lemn imbricate , ca oi noul acoperit al navei, ou tablă. Aceste turle suplimentare au fost desfiinţate la 1872. Tot tn acel an, s-au executat :O:aatx>anela neo-gotice de la capitul de voat al biserioii şi de la veşmintărie oi s-au tencuit toate faţadele. Se crede că &tWlCi s-au montat şi ferestrele neo-gotice ale absidelor.

In vederea inoeperii lucririlor de reataurare, a-au intreprins,in curaul anului 1927, cercetări pentru descoperirea paramentului originar al biaerioii1 procedindu-ae la decaparea tencuielilor executllte i.n secolul aJ. XIX -lea6• Paramentul, deosebit de frumos, cu;prinde, peste soclul de piatră ciopli-

'6


.[

tă, o zidărie de piatră bii.ltă pină la nivelUl naşterii bolţilor interioare şi o zidărie de cărămidă de la acest nivel in sus. Cărămizi şi discuri smălţuite divers colorate imbogăţesc întregul decor. Cu prilejul acestor cercetări, au fost descoperite peste zona de cărămizi nesmălţuite a faţadelor urme de tencuială zugrăvită, înfăţişînd un apareiaj de cărămizi colorate, urme care au fost găsite, ca un prim strat, şi în ocniţele faţadei de sud. Tot atunci s-au găsit în podul bisericii, la baza turlei, fragmente de tencuială zugrăvită şi discuri smălţuite, evident aparente pe vremuri, dovedindu-se astfel existenţa unui prim acoperiş în forme "moldoveneşti"7.

De asemenea, s-a dovedit că ancadramentele rudimentare de la ferestrele gropniţei, precum şi cele perfect executate de la ferestrele absidelor, nu erau de piatră ci de ghips, ultimele fiind lucrate din piese prefa bricate8 •

In cursul acestei perioade de lucrări (1927-1934), s-a trecut,după efectuarea lucrărilor de cercetare a faţadelor, la restaurarea paramentu -lui de piatră, de cărămidă şi de ceramică smălţuită.

Astfel, au fost înlocuite o serie de pietre de talie şi de pietre profilate la soclu şi la contraforturi, precum şi colonetele mediane de la ferestrele pridvorului şi ale pronaosului, lăsate însă nefinisate (in"epanelaj') pentru a fi deosebite de cele vechi. Piatra de talie folosită, foarte asemă -nătoare cu cea veche, a fost procurată din cariera Cincău9.

~lementele ceramice smălţuite au fost inlocuite în mare parte. Fragmentele de pictură descoperite în ocniţele faţadei de sud au

fost consolidate, iar porţiunile a căror pictură dispăruse a~ fost completate cu tencuială nouă, atit la ocniţele mari cit şi la cele mici. Intregul para -ment al faţadelor a fost rostuit cu mortar de var, ciment alb, griş şi praf' de piatră. Tot atunci au fost învelite, cu aramă, bazele turlei.

Lucrările de restaurare ale bisericii, întrerupte în 1934,au fost reluate în 1960 pe baza datelor noi obţinute prin cerceţări în podul bisericii şi al veşmintăriei, precum şi prin săpături arheologice.

In adevăr, după desfacerea parţială a învelitorii, s-a putut preciza, prin elementele găsite pe bazele turlei, intersecţia vechiului acoperiş cu aceste baze, confirmîndu-se încă odată vechea formă moldovenească a acoperişului, astfel precum se poate vedea în gangul turnului-clopotniţă, în fresca înfăţişînd biserica şi într-o gravură din 1816 (fig.5).

O altă observaţie interesantă, însă fără legătură cu restaurarea monumentului, a fost constatarea făcută asupra felului cum au executat meşterii din trecut arcele moldoveneşti, complet independent de tamburul cilindric din care se desprind, aceasta avînd doar un rol de umplutură a panourilor de sub arce.

De asemenea s-a descoperit în podul veşmîntăriei, pe faţada de sud a bisericii, şi anume pe suprafeţele de cărămidă smălţuită, o tencuială subţire, zugrăvită, imitînd cărămizi colorate în roşu şi albastru,ident.ică cu frag

mentele găsite în 1927. In ceea ce priveşte săpăturile arheologice, acestea au scos la i

veală mai multe fragmente de chenare de piatra. Rezultatul cel mai important al săpăturilor, în ceea ce priveşte restaurarea, îl constituie însă stabilirea vechiului nivel de călcare, aproape cu 50 cm mai jos decit cel din 1927.

37


După obţinerea tuturor acestor date, s-a putut trece la examinarea soluţiilor de restaurare care puteau fi adoptate.

Se puneau următoarele probleme:

- revenirea la forma iniţială a acoperişului 1 sau menţinerea aceleia din secolul al XIX-lea;

desfiinţarea veşmîntăriei, pentru a se degaja întreaga faţadă a bisericii, sau menţinerea acestui adaos 1 datînd de cel puţin 150 de ani;

- desfiinţarea ferestrelor neo-gotice de la abside şi gropniţă revenindu-se la ferestrele mici care au existat desigur în trecut, sau păs trarea acestor ferestre mari care luminau mai bine naosul, permiţînd vederea în mai bune condiţiuni a picturii.

Principiile de restaurare admise astăzi im.pun respectarea elementelor de conştrucţie adău€;ate sau modificate in cursul desfăşurării istorice a monumentului. Indepărtarea acestora nu ar putea fi justificată dacit de existenţa unor dovezi sigure asupra vechilor forme, de necesitatea degajării unor forme deosebit de interesante, sau de lipsa totală de interes sau artistic al acestor adaosuri.

In cazul bisericii de la Neamţ se ştia, în mod indiscutabil, că

învelitoarea originară era de formă înaltă, moldovenească, însă nu existau al

te date certe asupra dimensillllilor acesteia decît intersecţia acoperişului cu bazele turlei. Pe de altă parte, forma barocă a turlei şi frontonul neo-gotic intraseră în tradiţie printr-o durată de aproape un veac.

După o indelungată cumpănire, s-a adoptat soluţia revenirii la forma presupusă originară, cu acoperiş înalt şi streaşină mare, in parte şi

din considerente estetice, formele plate ale acoperişului ne mai fiind in a -cord cu faţadele bogat decorate, apărute după decaparea tencUielilor.

Pentru a se stabili proporţiile definitive ale noului acoperiş,a fost montată la faţa locului, chiar pe monument, o machetă în mărime naturală, după care s-a demontat vechea şarpantă şi frontonul neo-gotic, a cărui"rozasă"

a fost depozitată pentru a fi expusă, în viitor, în lapidariu. In p~ivinţa materialului vechii izi.velitori nu s-au putut găsi ni

ci un fel de date. Este posibil ca acoperişurile unor monUI!leJlte importante din vre -

mea lui Stefan cel Mare să fi fost învelite cu plumb. Tigla solzi întrebuinţată în mod curent în Ardeal nu pare să se fi întrebuinţat Îll Moldova Îll acea epocă, deşi existau strînse legături între aceste provincii, precum rezultă din

cunoscuta scrisoare a lui Alexandru Lăpuşneanu către bistriţeni, precum şi din faptul ci săpăturile efectuate la diferite monumt:Jlte nu au scos nicăieri la iveală fragmente de ţiglă din acea epocă10 •

In cazul în care biserica mănăstirii Neamţ ar fi fost iIJ.iţial învelită cu plumb, material maiîn acord cu bogăţia construcţiei decît şindrila , se poate presupune că acesta să fi fost înlocuit 1 mult mai tîrziu, cu tablă de

aramă, astfel cum s-a întî.mplat la mai toate catşdralele gotice din occident1~ Presupunerea ră.mîne însă de domeniul ipotezelor. La restaur~ea acoperişului, s-a adoptat ca material de invelitoare tabla de aramă, fiind mai puţin grea şi mai uşor de montat la pante re~ezi decît plumbul. Tabla a fost montată cu rosturile orizontale "rolate" şi cele verticale "bătute" 1 pentru a se obţine o

38


J

Fig.4. Biserica lui Stefan cel Mare înainte de lq26.

predominanţă a liniilor orizontale.

Fig. 5. Gravură în lemn din "Octoihul" din 1816, înfăţişînd biserica.

A doua problemă pusă în discuţie a fost aceea a desfiinţării veşmintăriei. Desigur că, din punct de vedere estetic, suprimarea acestui adaos ar fi fost de dorit, pentru degajarea întregii faţade de sud a bisericii.

Menţinerea ei a fost însă adoptată pe temeiul vechimii sale, precum şi al realei sale valori arhitşcturale, datorată calităţilor de execuţie şi interesantelor bolţi interioare. Frontonul neo-gotic al veşmîntăriei a fost de asemenea menţinut, ca singura mărturie a epocii neo-gotice, celălalt fronton contemporan, acela al bisericii, fiind înlăturat o dată cu refacerea noului acoperiş.

De altfel, soluţia aleasă reprezintă o rezolvare prudentă,desfiinţarea veşmîntăriei putind să fie repusă in discuţie în viitor, cînd monumentul va fi încadrat cu decorul său natural de arbori, arbuşti şi gazon.

A treia problemă de restaurare, aceea a ferestrelor de la gropniţă şi abside, a putut fi rezolvată datorită fragmentelor de chenare găsite în săpături, care dădeau unele indicaţii precise asupra bazei şi montanţilor vechilor ferestre. De altfel, menţinerea ferestrelor neo-gotice nu era recomanda bilă nici din motive estetice, nici din motive de durată, materialul folosit fiind ghipsul..

Totodată, prin îndepărtarea ancadramentelor din secolul al XIX-lea s-au putut deduce cu precizie dimensiunile şi formele vechilor goluri. In adevăr, în interior s-au descoperit intacte, la fereastra de sud a gropniţei, cu toate prefacerile suferite în secolul trecut, întregul glaf dinspre vest şi

jumătatea arcului de deasupra, acoperite încă cu vechea tencuială în frescă,

39


precum şi lăţimea pragului, în întregime păstrat în grosimea zidăriei12. Pe baza acestor date, au fosţ refăcute atit fereastra gropniţei

cît şi ferestrele celor trei abside (fig.7). Fereastra de nord a gropniţei,în sch~b, deschisă în mod cert mai tirziu prin cioplirea zidăriei, a fost rezidită.

Reconstituirea ancadramentului de piatră la fereastra gropniţei

s-a făcut cu fragmente originare, deşi nu exista o certitudine absolută asu -pra provenienţei acestor elemente (fig.8). Chenarele celorlalte trei ferestre au fost c9piate după cel de la gropniţă.

Trebuie relevat faptul că unul din fragmente, cel găsit într-o slpătură din vecinătatea imediată a bisericii, pe latura ei de nord, departe deci de ·Orice altă construcţie din vechime, reprezintă un foarte interesant exemplax-, de formă necunoscută pină astăzi în arhitectura moldovenească, a.nume un coronament cu un timpan plin, decorat cu un trilob în relief. Profilele obişnuite ale ferestrelor mici dreptunghiulare, cu încrucişarea baghetelor la colţuri şi cu mulura în arc frînt conturînd golul ferestrei, care se .constată la Piatra, Borzeşti şi Războieni, ca şi la ferestrele turlei de la Neamţ, se găsesc şi la această piesă şi o a:attă deci contemporană cu ele. Faptul că pînă în prezent nu se cunoştea un asemenea coronament la nici una din bisericile lut Stefa.u cel Mare duce la presupunerea că este vorba de un exemplar unic.

Pe lîngă lucrările de pietrărie arătate mai sus, trebuie menţio nate şi înlocuiri _de blocuri degradate la soclu, precum şi reaşezarea la loc a celor dislocate.,

Toate aceste lucrări de restaurare, desfăşurate 1n cursul anilor

--------:-

Fig.6. Noua Streasină a bisericii. Console de pe latura de vest în timpul lucrărilor de refacere a acoperişului.


.{

~ig.7. Detaliu de fereastră la absida de sud. Plan şi secţie. 1) Golul restaurat. 2) Golul ferestrei din secolul al XIX-lea.

Fig.a. Chenar de fereastră re -constituit la gropniţă.

1960 şi 1961, s-au încheiat prin coborîrea terenului pînă la vechiul nivel de călcare şi refacerea trotuarului din lespezi de piatră. Coborîrea nivelului a readus monumentul la adevăratele sale proporţii, prin degajarea celui de al doilea rînd de blocuri de piatră de talie ale soclului. Incontesabil că noua înfăţişare a bisericii, în întregime restaurată, este deosebit de monumentală şi de evocatoare, atit prin proporţiile sale perfecte cit şi prin coloritul v~ riat şi totuşi discret al faţadelor. Se pune însă întrebarea dacă această in -făţişare reprezintă în adevăr aceea pe care o avea monumelltul în vr9lllea lui Stefan cel Mare13.

Fragmentele de tencuială subţire zugrăvite in frescă illlitind cărămizi colorate în roşu şi albastru, acoperind diferite porţiuni ale faţadelor în zonele de cărămidă nesmălţuită găsite la Neamţ cu ocazia cercetărilor-:fr~mente care au mai fos descoperite de altfel şi la Precista din Bacău, la Bor -zeşti, la Piatra, la Sf.Ilie de lingă Suceava şi la Războieni, tot pe zona de cărămidă nesmălţuită a faţadelor, - arată că această zonă a fost cîndva acoperită cu o astfel de zugrăveală decorativă. Rămîne însă de stabilit dacă această decoraţie exista în vremea lui Stefan cel Mare, sau dacă a fost adăugată ul

terior, într-o epocă în care pictarea faţadelor exterioare începuse să se ge -neralizeze. Pe de o parte, pare nepotrivită adoptarea unui procedeu care poate fi considerat de o calitate inferioară într-o epocă în care lucrările de construcţie erau executate cu atita perfecţie, atît din punctul de VP.dere al pro -cedeelor constructive cit şi din cel al materialelor folosite. Pe de altă

parte, lipsa unor rosturi sclivisite pe zona de cărămidă a faţadelor - rosturi care se regăsesc în Muntenia în cazurile de zidărie aparentă,u.lterioracoperită

41


I I

Fig.9. Biserica lui Stefan cel Mare. Faţada de sud înainte de 1927. Elevaţie.

~·

fig.10. Biserica lui Stefan cel Mare. Faţada de sud după restaurare. Elevaţie.

42


• I I 2 J 4 '"

Fig.11. Biserica lui Stefan cel Mare. Faţada de vest după restaurare. Elevaţie.


Fig.12. Biserica lui Stefao cel Mare în 1956.

Fig.13. Biserica lui Stefan cel Mare după restaurare.

44


cu o tencuială subţire - pare a indica executarea picturii decorative chiar de la început14•

Cu ocazia primelor cercetări întreprinse asupra faţadelor de la Neamţ, se mai pusese în discuţie problema paramentului originar al monumen -telor din epoca lui Stefan cel Mare, emiţîndu-se şi părerea că nu numai zonele de cărămidă nesmălţuită arau tencuite şi zugrăvite, dar că însuşi paramentul de piatră brută al faţadelor era tencuit15. Această din urmă ipoteză nu poate fi nici dovedită, dar nici infirmată deocamdată.

Cercetările începute la faţadele bisericii din Tazlău vor aduce probabil noi precizări în acest domeniu.

Turnul-clopotnitl Turnul-clopotniţă de pe latura de vest a incintei, prin ga.JlgUl

căruia se intră în curtea mănăstirii, a fost ridicat in trei epoci diferite. Porţiunea turnului de intrare dinspre curte -cuprinzînd la parter

gangul format din două trav~e despărţite printr-un arc dublau, iar la etaj încăperile celor două nivele suprapuse -constituie partea cea mai veche a tlll'nului şi totodată a întregului ansamblu mănăstiresc. Forma bolţilor şi a ar -celor din gang 1 uşor frîntă, pare a data această porţiune în epoca lui Alexandru cel Bun.

Pictura din gang - acoperită, culoare peste culoare, în secolul trecut - este probabil din epoca lui Stefan cel Mare şi reprezintă printre altele două imagini care par a fi cele ale actualei biserici. Porţiunea gangului spre exteriorul mănăstirii este Wl adaos din secolul al XIX-lea,alipit vechii clopotniţe. Partea superioară a turnului, ridicată in 1821 peste primii.. turn, cu acoperişul în formă barocă, constituie a treia etapă a construcţiei.

Cercetările întreprinse cu ocazia lucrărilor de restaurare au scos la iveală, la partea cea veche a turnului, sub stratul de tencuială care a acoperit în secolul al XIX-lea toate faţadele, paramentul originar de piatră şi cărămidă. Tot cu ocazia acestor corectări, s-a putut dovedi că spaţiul în care este amenajat astăzi paraclisul era tot din prima epocă de construcţie

şi fusese folosit în trecut ca încăpere a clopotelor. De asemenea s-a descoperit pe fosta latură de vest a turnului,

azi înglobată în construcţie, o niyă zugrăvită în f'rescă, infăţişind "Inăl -ţarea Domnului 11

, hramul mănăstirii. Partea inferioară a turnului dinspre curtea interioarl, pînă la

primul profil orizontal, a fost decapată de tencuială, lăsînd vizibil para -mentul de piatră originar, pentru a evidenţia în acest fel construcţia veche, iar trei din fostele deschideri ale camerei clopotelor au fost marcate în faţade sub formă de nişe.

Curtea interioară si biserica Sf .Gheorghe Precum s-a mai arătat, alături de biserica lui Stefan cel Mare şi

mascînd-o în mare parte, fusese ridicată în mijlocul incintei o biserică mai mică, cu hramul "Sf.Gheorghe". !nălţată la sfîrşitul secolului al XVIII - lea, anume la 1796, biserica aceasta fusese refăcută în mod stîngaci, la 1865, într-o înf'ăţişare neo-clasică.

Pentru a degaja ved~rea obiectului principal, biserica lui Stefan cel Mare, a fost pusă în discuţie dări.marea bisericii Sf.Gheorghe. Pentru a se

45


.A , ·.ai· •

Fig.14. Curtea interioară şi turnul-clopotniţă, după restaurare.

controla dacă această construcţie nu cuprindea fragmente dintr-o primă bise -rică de zid care, după tradiţie, ar fi !'ost ridicată de Petru Muşat în acest

loc, s-au întreprins cercetări arheologice, întîi în 1956-5716 şi apoi în 1960-61 1 cercetări care au avut drept scop şi stabilirea vechiului nivel de călcare al curţii, găsirea urmelor vechilor construcţ;ii, azi dispărute, precum şi datarea lor.

Cercetările au precizat ca fii!fd cel mai vechi nivel acela de pe latura de sud. Resturile de construcţii vechi de lemn găsite aici par a confirma tradiţia care pomeneşte de existenţa, în trecut, a unei bisericuţe de lemn, a cărei planimetrie nu a putut însă fi reconstituită.

De asemenea s-au găsit resturile de piatră, cărămidă şi lemn ale unei construcţii din prima jumătate a secolului al XV-lea, l'idicată probabil pe locul celei de lemn17.

Din prima jumătate a secolului al XV-lea, au fost găsite şi ur -

mele unor construcţii de lemn - probabil chilii - la care pare să se fi fo -losit, ca procedeu de construcţie, un schelet de stilpi de lemn întăriţi de jur imprejur ou piatră pe cant. S-a putut dovedi că una din aceste locuinţe a fost distrusă prin foc spre sfirşitul secolului al XV-lea18• Ina doua perioadă a acestui veac se poate semnala, spre latura de sud a incintei, o coostrucţie (fig.I?, zona notată cu nr.3) integrată mai tirziu în complexele din veacurile al XVI-lea, al cărei plan pare a fi fost rectangular. In interior s-a păstrat o despărţitură cu un prim rînd de blocuri din piatră de talie aproape identice cu cele ale contraforturilor bisericii mari. Constructorii au folosit aici cărămizi smălţuite, galbene sau verzi, de dimensiunile celor de la biserica lui Stefan.


Fig.15. Planul incintei, parter, înainte de restaurare.

Fig.16. Planul incintei după restaurare.

4'1

--http://patrimoniu.gov.ro

Lucrările au scos de asemenea la iveală fundaţiile unei trapeze cu cuhnie şi beciuri, probabildin 1540, menţionate intr-un document din 17431? precum şi un fragment al pisaniei care

pomeneşte de construirea unei clisiarni ţe la 1548 (fig.18).Trapeza şi cuh -nia nu au atins însă temeliile bisericii de zid menţionate mai sus, ale cărei resturi au fost înlăturate ulterior, în special în secolul al XVI-len şi al XVII-lea.

,_

Cercetările au mai putut dovedi că in secolul al XVII-lea a fost ridicat un paraclis, pe locul vechii biserici de zid (fig.17 la nr.5).Fun -daţiile acestuia nu ating însă pWnîn -tul viu. Cu o mică deplasare spre nord şi acoperind cu un colţ fostele clădiri din secolul al XV-lea, s-a ridicat aici, cu mult mai tîrziu, în secolul al

XVIII-lm,biserica Sf .Gheorghe, pe fun-

Fig.l?.

daţii ajungind spre est pină la 3 m adîncime.

Planul fostel~r construcţii descoperite tn cursul săpăturilor sub temeliile bisericii Sf.Gheorghe.

In faţa acestei biserici au IIBi fost descoperite urmele bazinului octogonal din 1850, descris de arhiemul Narcis Creţulescu, fostul stareţ al mănăstirii, ca fiind acoperit cu marmoră23.

Pe latura de nord a bisericii lui Stefan cel Mare, săpăturile au degajat fostele trepte de intrare tn pridvor, precizindu-se astfel şi vechiul nivel de călcare al curţii.

Concluziile trase din cercet!îrile arheologice, anume că biserica Sf.Gheorghe nu cuprindea porţiuni din construcţii mai vechi, au determinat alegerea unei soluţii îndrăzneţe.

Pentru a se degaja în întregime vederea bisericii lui Stefan cel Mare, s-a hotărît dărîmarea bisericii Sf .Gheorghe - de un interes istoric redus - şi refacerea ei, cu aceeaşi înfăţişare, pe latura de est a incintei.Aşezată tot în axul intrării, însă pe latura din fund a curţii şi nu în centrul ei, noua faţadă a bisericii este aproape ident!că cu cea veche, cu singura deosebire că cele două ferestre din stînga şi dreapta intrării au fost înlocuite

• cu arcade la un nivel mai ridicat, anume la etajul superior al chiliilor, men-ţinîndu-se astfel continuitatea circulaţiei cerdacului. Corpul bisericii, re -făcut într-o formă mai redusă - cuprinzînd de fapt numai naosul - a fost ridicat chiar în cuprinsul chiliilor, reproducîndu-se interesantul element de boltire în arce moldoveneşti, pe două nivele, pe care îl avea iniţial.

In acest fel a fost reamintită imaginea din secolul al XIX-lea,întrerupîndu-se totodată, cu o notă deosebită, ritmul arcaturilor şi al stîlpi -lor de la cerdace. Temeliile fostei biserici Sf.Gheorghe, precum şi celelalte urme de clădiri mai vechi, au fost marcate prin lespezi de piatră, care se detaşează la prima vedere pe supraf'aţa de gazon a curţii.

48


Fig.18. Fragment de pisanie a fostei clisiarniţe, din 1548.

Clădirea incintei, "pirgul 0, aghiasmatarul. zona de protectie.

Incinta mănăstirii, cuprinzînd chilii pe două etaje, dublate spre curte de cerdace pe două nivele, astfel Cum se înf'ăţişa pină la începerea lucrărilor de restaurare, a fost în întregime ridicată în veacul trecut,cu excepţia corpului de sud, care a fost construit în ultimii ani ai secolului al XVIII-lea. Cerdacele curţii au fost executate abia la 1883,

Aspectul exterior al incintei, la mijlocul veacului trecut, era cunoscut după gravur~le lui Bouquet şi ale lui Alexandru Asachi.

Forma înaltă a acoperişului, cu învelitoarea de şindrilă arătată

în gravuri, prezenta desigur mult mai mult interes decît acoperişul de tabl~ cu pantă lină din 1927. O învelitoare de şindrilă, insă, aşezată pe acoperi -şuri neîntrerupte formind un mare patrulater, reprezenta un serios pericol de propagare a focului. Este cunoscut că atit mănăstirea Neamţ, la 1862,cît şi o serie de alte mănăstiri, au fost devastate de incendii. Intrucît ţigla roşie

nu.fusese folosită la monumentele din această regiUne şi părea nepotrivită , s-a ales, după unele încercări nereuşite de a se obţine ţigle smălţuite de culoare cenuşie, soluţia unor ţigle de ciment uşor glazuxate, asemenătoo.re cu şindrila.

Spre deosebire de exterio~~l incintei, înf'ăţişarea curţii interioare înainte de refacerea cerdacelor din 1873 nu era cunoscută prin nici un fel de document.

Se constatase în repetate rînduri nevoia înlocuirii stîlpilor de lemn de la parter, care erau putrez-iţi.

Dacă cerdacele curţii, deşi lipsite de valoare istorică,puteau fi considerate înainte de 1927 ca formind lUl ansamblu pitoresc alături de biserica mare, tencuită şi divers colorată, în noua situaţie, după scoaterea la 1 -

49


1''ig.l':J. I:liaer·ica Sf.1..i-heorg.ne în prima sa aşezare •

.Fig.20. Biserica Sf .Gheorghe după refacerea ei în corpul de chilii de pe latura de est.

50


•

Fig.21. Vedere exterioară a incintei înainte de restaurare (latura vest).

Fig.22. Vedere exterioară a incintei după restaurare'(latura vest).

51


Vedere interioară a incintei înainte de restaurare(latura sud).

Fig.24. Vedere interioară a incintei înainte de restaurare (latura est).

Fig.25. Vedere interioară a incintei după restaurare (colţul de nord-vest).

52


'

Fig.26. Vedere exterioară a incintei înainte de restaurare (latura est cu "pirgul").

Fig.27. Vedere exterioară a incintei după restal.U'are (latura est cu " pirgul").

53


vtală a ·rechiului parament al bisericii, ele nu mai păreau potrivite„S-a considerat deci necesară crearea unui nou cadru„ In acest scop, au fost refăcute, din lemn, nun:ai cerdacele de la etaj, cu întreruperi pe laturile de .sud, vest şi nord, unde s-au executat foişoare de piatră, şi pe latura de est, unde s-a refăcut nouă faţadă a bisericii Sf.Gheorghe„ La parter, in schimb, stîlpii de lemn, care putreziseră 30-40 de ani după montarea lor, au fost înlocuiţi cu arcaturi de piatră.

De asemenea au fost refăcute din beton armat majoritatea planşeelor de peste etaj ale Chiliilor, din cauza grinzilor de leTun putrezite la capete. La o parte din planşeele de peste parter s-a constatat, totodată, dezvoltarea în aşa măsură a unei ciuperci dăunătoare (".Merulius Lacrymans"), incit înlocuirea cu planşee de beton a fost de asemenea necesară„

In fosta arhondărie, din colţul de sud-vest al incintei, s-au am& najat sălile muzeului şi ale bibliotecii„ In acest muzeu sînt prezentate piesele de valoare ale mănăstirii - obiecte metalice de cult, broderii, ţesături, precum şi gravu.rile şi tiparele acestora - evocîndu-se în acest fel întregul trecut cultural al aşezill-ii21„

De asemenea, la vechea cubnie, s-a înlăturat tavanul ce ascundea interesantele arce şi bolţi, suprapuse pe patru nivele şi terminate la partea superioară cu hornul, care a rămas vizibil şi peste acoperiş, împreună cu bazele sale.

Pavilioanele exterioare alipite faţadelor au :fost amenajate în foişoare, cu vederea deschisă spre peisajul înconjurător„

In colţul de nord-est, spre exteriorul incintei, se înalţă turnul octogonal denumit "pirgul" „ Refăcut în 1754, probabil pe ziduri mai vechi,cce:o.'t turn cuprinde încăperi boltite pe patru nivele, legate printr-o scară cu trepte de piatră, prevăzută in grosimea zidăriei. Cu ocazia lucrărilor s-a refăcut acoperişul în forma suprapus! originară, cu streaşină şi frîntură de pantă„

In afara incintei mănăstireşti, chiar în faţa intrării, se află aghiasmatarul, o construcţie pe p1an circular din a.nul 1836, dominată de o foorte masivă cupolă bulbucată, a.aracteristică în genere sfirşitului secolului al XVIII-lea. Invelit eu tablă alămită care se vedea lucind din depărtare,acesta reprezenta în ansamblul mănăstirii un element deosebit„ In anul 1956, acoperişul, de mult deteriorat, a fost smuls de o furtună„ Deşi, după anumite păreri, nu ar fi fost cazul să se mai menţină această construcţie, ca supărătoare prin masivitatea formelor sale, s-a hotărît totuşi refacerea acestui aehiasmatar , fiind vorba de un element foarte original, legat în ultimul veac şi de tradiţia aşezlrii. Interiorul, cuprinzînd interesanta " cristelniţă" din 1847-baziil octogonal din piatră de talie în mijlocul căruia se află o cupă ridicată pe un picior - a fost de asemenea refăcut„

Paralel cu lucrările de restaurare ale ansamblului, s-a delimitat, în colaborare cu Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, zona de protecţie a monumentului, stabilindu-se conservarea integrală a pădurilor din imediata vecinătate şi un regim special de tăiere pentru dealurile im.pădurite care încadrează întregul peisaj.

Deşi rămine pentru o viitoare etapă unele lucrări deosebit de interesante şi de delicate, cum ar fi cercetarea mormintelor de sub actuala pardoseală de marmoră a bisericii lui Stefan cel Mare, precun;. şi scoaterea la i-

54


,

Fig.28.Agb.iasmatarul după restaurare.

veală a vechilor fresce, se poa~e totuşi considera că restaurarea propriu zisă a mănăstirii Neamţ a fost terminată.

N o t e

1 Mănăstirea Neamţ face parte din comuna Vînători, raionul Tirgu Neamţ, regiunea Bacău.

2 Pentru istoricul şi descrierea monumentului, se poate consulta bibliogra~ia din : Stefan Balş şi Corina .Nicolescu, Măn~stirta Neamt 1 Bucureşti ,

1958.

3 Lucrările din perioada 1927-34 au fost proiectate şi executate fosta Comisie a rt.onurnentelor Istorice.

de către

Lucră.rile din perioada 1954-59 au fost executate de către Departamentul Cultelor, pe baza proiectelor întocmite de Institutul de Studii şi Proiectarea Regiunilor şi Oraşelor, sub îndrumarea ::;;i controlul Comit-atului de

Stat pentru Arhitectură şi Construcţii, care a şi finanţat, din fondul său de intervenţii ureente, refacerea aghiasmatarului în 1956-57. Cercetările arheologice din 1956-57 au fost efectuate de Institutul de Arheologie al

Academiei .:t.P.R. Lucrările din perioada 1959-61 au fost proiectate şi executate de Comite-

55


tul de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare prin Dir~cţ1a Monumentelor Istorice. Cercetările şi proiectele de restaurare din perioada 1927-34 au fost efectuate de arh. G.Sterian şi arh.st.Balş, iar cele din perioada 1954-61 ~e

colectivul de proiectare : arh.St.Balş (şef de proiect), arh. D.Corneliu, ing.G .Gheorghiu, ing. H.Hochberg, ing.M. Ispas, arh.R.I~:ănci ule seu, ing. D. Munte anu, ing.C.Pavelescu, ing.O.Petrescu, ing.V.Popescu, arh.R.Udroiu şi ing. V.Zbîrcea. Cercetările arheologice din 1956 au fost efectuA.te de C.Nicolescu şi V.Zirra, cele din 1957 de P.Diaconu şi R.Heitel, iar cele din 1960-51 de R.Heitel. Documentaţiile referitoare la lucrările de restaurare din 1927-34 şi din 1954-61 pot fi consultate în arhiva Direcţiei Monumentelor Istorice.

4 N.Iorga, Mănăstirea Neamtului, Bucureşti, 1912, p.21.

5 V. Vătăşianu consideră (Istoria artei feudale în tările romîne, 1959, I.p,309, 535 şi 555) că gropniţa se găseşte pentru prima

Bucureşti,

oară in Mol-

dova la biserica lui Alexandru cel Bun de la Vatra ni:oldoviţei, iar pridvorul ca şi gropniţa se regăsesc la Putna anterior ridicării bisericii de la Neamţ, astfel că aceasta din urmă biserică nu ar mai putea fi considerată ca un cap de serie, ci ca o incheiere a unei evoluţii. In ceea ce ne priveşte-, considerăm că cercetări arhe alogice temeinice vor putea, poate, preciza dacă elementele respective sînt în adevăr originare sau sînt rezultatul unor adaosuri sau prefaceri ulterioare. In tot cazul, după părerea noastră, dispoziţia genera~ă atit inter~oară cit şi exterioară a bisericii de la Neamţ reprezintă în mod evident modelul.repetat la no~umentele ridicate imediat ulterior; rolul său în evoluţia ar -hitecturii moldoveneş~i rămîne deci precumpănitor.

6 G.Sterian, Raport nr.101/928, in arhiva fostei Comisii a W.:onumentelor Is -torice.

7 In cursul lucrărilor, s-a putut examina interesantul artificiu de construcţie folosit 'i'.n trecut, la ancadramentele ferestrelor de la pridvor şi ale primelor două ferestre ale pronaosului: marginea laterală a ancadramentului inclusiv ultimul profil, nu făcea parte integrantă din blocul de piatră al ancadramentului, ci :forma un montant separat, prins cu mortar în scobitura anume prevăzută a blocului. De asemenea s-a constatat că colonetele mediane ( 11menourile"), îndepărtate cu prilejul transformărilor din secolul al XIX-lea, fusesesă consolidate prin Dare de fier verticale, încastrate în piatră, şi că geam.urile erau prinse direct în spatele acestor bare,cu chit de piatră.

8 Calitatea acestei execuţii a sugerat lui V.Vătăşianu (op.cit.,p.6?l)presupunerea eronată că ancadramentele respective proveneru.de fapt de la ferestrele faţadei de apus a pridvorului.

9 Cărămizile smălţuite deteriorate au fost !nlocuite in proporţie de circa 60% - la faţadele de nord, est şi vest -, iar elementele decorative colo rate din ceramică smălţuită care lipseau ou totul au fost înlocuite cu elemente noi şi anume: toate discurile din faţada de nord, circa 60% din cele din faţada de vest,10% din cele ale, faţadei de sud şi 20% de la turlă.

56


10 G.Dal:;;, 1'i:::cric.:..ls l'-li :'.tefan cel Mare, 1~ucli..---·-:;:;~i, 1325, p.196.

11 P.L~on, La Vie des nonu.11e11ts :iro.nc~i::;, ~Ja:;:-:.'3', 19;11, p.258.

12 Cercetările respective au fost făcute de :'roiect.ant în colaborare Ulea, delegat de Institutul de Istoria Artei al Acade~iei R.P.R.

cu s.

13 St.Balş, Tiise!'ica 11 Inăltarea ;:.o:rrnului" din r:i'inăstirea IJeamt, in "r11itro -polia r.'.oldovei", Iaşi, 1962.

14 Merită s8. fie relevat în acea.:::.tă privinţO cii, J_n :Polonia şi într-unele regiuni ale Ger:uaniei de răs5r5.t, procedeul de zur;!'i1vire a zid5.riilor din cărămidă cu o imite.ţi:.: de cărămizi divers colora-t;e ero. curentu ce e

drept, la interior.

15 G.Sterian, op.cit.

16 P.Diaconu, Săp~turile de la m.'.'..n5.stirca ~rearat, în "î.1aterisle r,;i cercetări

arheologice", VI, p.66.

17 Datarea a fost îngreuiată prin faptul că construcţiile ridicate ulterior în această zonă au risipit rămăşiţele bisericii, ceea ce a dus la ruperea legăturilor stratigrafuce cu restul incintei. Printre restuci s-au găsit

cără.~i~i smălţuite şi nesmălţuite (în medie de 19 x 9 x 4 cm), precum şi

urme de tencuială pictată. Au mai fost descoperite şi patru fragmente de discuri smălţuite cu diametrul maxim reconstituit de aproape 16 cm, gro -

si~ea maximă a piciorului fiind de 4 cm. Smalţul acestor discuri, de culoare verde cu tente albastre, este aşezat, cel puţin la unele frag~ente, pe o an~obă albă. Pe unul din discuri decorul de cercuri concentrice este obţinut prin llnpunsături foarte adînci,ce străbat discul, fo~ind două cercuri, unul în adîncitura centrală,iar cel de al doil~a in jurul inelului în relief cure înconjoară adîncitura. Urmează încă un cerc, compus de data aceasta din mici cerculeţe imprimatede jur împrejurul discului, Celălalt fragment decorat prezintă semnul solar executat prin incizii a -dînci în past~ crudă, înainte de ardere şi evident înaintea smălţuirii(de fapt este vorba de tehnica 11 sgraffito11

, întilnită şi pe vasele smălţuite di!l aceeaşi epocă). Pe unele fragmente ceramice smălţuite din stratul de depuneri care acoperea resturile arătate mai sus, se găseşte, foarte frux.os realizat în tehnica "champlev~ 0 , motivul palmetei :;;i semipalmetei asemănător cu cel realizat pe discurile ornrunentale ale bisericii mari. Aceste materiale sint

-~ databile cu certitudine din sec.al XV-lea şi începutul sec.al XVI-lea.

18 Procedeul acesta de construcţie, cu un sistem de stilpi sprijinind o reţea de Grinzi orizontale, care depăşeşte perimetrul de bază şi susţine podeaua, poate fi văzut ~i azi la unele case din Vînătorii Nea'J1ţ, Datorea a rost făcută cu ajutorul unei monede din a doua treime a sec. al

X\„-lca ( domniile lui Petru Aron), inedită ''în nu.'l1ismatica moldovenească , după anoliza lui o. Iliescu, şeful Cabinetului numismatic al Academiei RPR.

19 :;_.;,Creţulescu,Inscripti~le Sf'-telor ·r;;~năsti!'i Ncamt şi Secul cu a schiturilor sale di1:ipre.1ur. în "Arhiva Dtiinţifică şi Literară din Taşi",Iaşi,1908,

XIX, p. 325. 57


20 Ibidem, p.274

21 Biblioteca şi tezaurul mănăstirii Neamţ erau vestite în vechime în toată Moldova şi chiar,dincolo de hotarele ei. Piesele cele mai de seamă au părăsit mănăstirea şi se găsesc în biblic teca,Academiei R.P.R., în Muzeul de Artă R.P.R. şi chiar in străinătate. Dintre acestea pot fi amintite~ Evanghelia din 1429, cere se află in Marea Britanie, la Oxford; Pravila lui Matei Vlastaris din 1474; Biblia dn

1475; ferecătura Evangheliei lui Laţco Cîndea (pîrcălabul Haţegului) din veacul al XV-lea; epitaful lui Siluan din 1437; cununa de moaşte făcută lui Stefan cel Mare în 1463 şi panaghiarul dăruit de acelaşi voievod în 1502. Astăzi se mai păstrează la Nerunţ broderii, ţesături, cruci şi alte obiecte de cult. Printre broderii se pot cita: nabederniţa din 1664 (sau 1665) dăruită de Dafina, doamna lui Evstrate Vodă Dabija, şi patrafirul din fir de aur şi argint lucrat de macedoneanul Hristofor Jafarovici, la Viena, în 1750, Tiparniţa mănăstirii Neamţ a fost binecunoscută in secolul al XIX- lea prin editarea cărţilor sale bisericeşti, din care multe ilustrate cu gra

vuri. Expunerea tiparelor respective este deosebit de interesantă.

LA RE3TAURATION DU MONASTtllE DE NEAllI!

( R ~ s u m ~)

Le monast~re de Neamţ, le plus ancien et le plus important foyer de culture de Moldavie A l'~poque f~odale 1 est constitu~ par une enceinte quadrilat~re de cellules 1 de galeries et de tours 1 au centre de laquelle sedresse l'~glise b~tie par Etienne le Grand en 1497.Au cours des sitcles,le monast~re a eubi de nombreuses transformations,qui se refl~tent dans le manque d'unit' de ses diff~rents ~l~ments constitutifs.

Les premiers travaux de restauration1 effectu~s en 1927-19341 ont eu pour unique objectif l'~glise, plus pr~cis~ment la restitution de ses anciennes fa9ades, dont le parement de pierres et de briques avait ~t~ recou -vert d'une couche de cr~pi au XIX9 sitele.

Repria en 1954 et achev~s en 1961,les travaux ont port~, au cours de cette seconde ~tape, sur tous les ~l~ments de l'ensemble.1 l'~glise,letoit aplati du XIX9 si~cle a ~t~ remplac~ par un haut toit de type moldave,dont la forme ~tait connue par une ancienne gravure,par certaines fresques et par les traces qui en ont ~t~ relev~es sur les bases des tours.Les fen~tres de lachanbre des tombes et de l'abside, au:x: encadrements datant du XIXesi~cle,ont ~t~ remplac~es par de petites fen~tres ex~cut~es,gr~ce ~ quelques fragmentsretrouv~s, sur le modtle des anciennes. Compte tenu de sa valeur architecturale, la sacristie, accol~e au cet~ sud de l'abside au XVIIIesi~cle,a ~t~ maintenue.Le d~gagement du socle, enfin, a rendu ~ l'~glise ses vraies proportions.

58

1


Si l'on ne peut contester le caract~re monumental et profond~ment ~vocateur que donnent A l'~difice la perfection de ses proportions retrouv~es et le coloris ~ la fois vari~ et discret de ses fa9ades, il est permis de se demander si son aspect est r~ellement celui qu'il avait ~ l'~poque d'!tienne le Grand. Des reste.s de cr~pi peints en motifs de briques rouges etbleues El3mblent indiquer l'existence dans le pass~ d'un tel d~cor,sans qu'il soit possible de pr~ciser si celui-ci datait de la fondation m~me ou de l'~poqueimm~diatement suivante.

Le clocher surmontant la voOte d'entr~e comprise dans le c0t6 ouest de l'enceinte a fait l'objet des travaux suivants: on a d~cap~ du cr~pi qui les recouvrait les fa9ades en pierre apparente de sa partie inf~rieure,btttie A l'~poque du prince Alexandre le Ban,et l'on a marqu~ par des niches "trois des anciennes arcades de la pi~ce servant ~ 1 1 origine A abriter les clochee, ult~rieurement transform~e en chapelle.

A la suite des recherches arch~ologiquee, il s'est av~r~ que l'~glise Saint-Georges, construite en 1794 A cOt~ de 1'6glise d'ttienne le Grand, qu'elle masquait en partie, ne comprenait aucun ~l~ment de la prcmi~re .~glise en pierre, d~truite - selon la tradition - par le tremblement de terre de 1471. En cons~quence, l'~glise Saint-Georges a ~t~ d~mantel6e et rebâtie plus loin, se trouvant aujourd'hui incluse dans le corps de cellules du cOt~ est de l'en

Ceinte. Les cellules formant les quatre cOt~s de l'enceinte ont ~t~ res -

taur~esa an est revenu a la forme ancienne des +.oits 1 tandis que les galerics en bois datant de 1883 ont ~t~ remplac~es par de nouvelles galeries,en maţonnerie au rez-de-chauss~e et en bo_is A l' ~tage. Le toit de la taur de 1 \mg]enord-est a ~t~, de m~me, refait selon sa forme originale.

Enf'in, A l'ext~rieur de l'enceinte on a restaur6 le pavillon du XIX6 si~cle, destin~ A la b~n~diction des eaux ("aghiasmatar") 1 dont la coupole en forme de btilbe avait ~t~ enlev~e par un orage en 1954.

Parall~lement aux travaux de restauration et en collaboration avec le Miniat~re ~e l'Agriculture et de la Sylviculture, on a d~termin~ la zone de protection du monument et ~tabli un r~gime sp~cial de coupes pour les for~ts

couvrant les collines environnantes. Malgr~ certains travaux - aussi int~ressants que d'une ex~cution

d~licate - qui resteraient A faire, tels que l'e:x:ploration des tombes creuaBes sous l'actuel pavement en marbre de l'~glise et la mise au jour des fresques. originales, les auteurs considtrent la restauration proprement dite du monas -

ttre comme achev~e.

59


,._

__.

Fig.2, Fig.l,

'"

Fig. 3. Fig.4. Fig.5.

Fig.6. Fig.7.

Fig.8. Fig.9. Fig. lo. Fig.11. Fig.12. Fig.13. Fig.14. Fig.15. Fig.16. Fig.17.

EXPLICATION DE3 FIGURE3

Vue g~n~rale du monast~re avant 1953. Plan d'ensemble.Zone de prot~ction,zone de conservation int~!7'ale des for~ts et zone de coupes sp~cialee.l)Le monast~re.2) L"aghiasmatar". 3) Le skite Bogoslov du cimeti~re. 4)Le s6minaire.5) Le skite Vovidenia. 6) Le skite Pocrov. Vue prise d'avion, avant 1954. L'~glise a•itienne le Grand avant 1926. Gravure en bois d'un livre de chants liturgiques de 1816,repr~sentant 1'6glise. Nouvel avant-toit de l'~glise. D~tail de fen~tre de l'abside sud.Planet section.l)L'ouverture apr~s restauration. 2) L'ouverture pratiqu~e au XIXe si~cle. Encadrement de fen~tre, reconstitu~, de la cham.bre des tombes. Eglise d't'tienne le Grand. Fayade sud avant 1927. ll~vation. Eglise d'ttienne le Grand. Fa9ade sud apr~s restauration. Eglise d'l:tienne le Grand. Fayade ouest apr~s restauration. L'tglise d'ttienne le Grand en 1956. L'~glise d'l!;tienne le Grand apr~s restauration. La cour int~rieure et le clocher apr~s la restauration. Plan de l'enceinte, rcz-de-chauss~e, avant la restauration. Plan de l'enceinte apr~s la restauration. Plan des anciennes constructions d~couvertes par les fouilles prati -qu~es sous le fondement de l'~glise Saint-Georges.

Fig.18. FraQILent d 1 inscription, de 1548, de l'ancienne demeure des higoum~nes. Fig.19. L'~glise Saint-Georges dans sa position initiale. Fig.20. L 1 ~glise Saint-Georges, reconstruite dans le corps de cellules du c&-

Fig.21. Fig.22. Fig.23. Fig.24. Fii;.25. Fig.26.

Fig.27.

Fig.28.

t~ est. Vue ext~rieure de l'enceinte avant la restauration (c&t' ouest). Vue ext~rieure de l'enceinte apr~s la restauration (c&t' ouest).

Vue 1nt6rieure Vue int~rieure Vue int~rieure Vue ext~rieure tour nord-est).

de de de de

l'ence4.nte avant la restauration (c~t~ sud). l'enceinte avant la restauration (c~t~ est). l'enceinte apr~s la restauration (angle nord-ouest). l'enceinte avant la restauration (c~t' est, avec la

Vue ext~rieure de l'enceinte apr~s la restauration (c&t6 est, avec la tour nord-est). L'"aghiasmatar" apr~s restauration.

60


te...veaaurilor următoare, prefaceri oglindite in inf~ţişarea diferită a elemente lor...

Documents