I. TAXELE VAMALE

Taxele vamale reprezintă acele prelevări baneşti, percepute de catre stat in momentul in

care bunurile respective trec granitele ţării respective in vederea importului, exportului sau tranzitului.

Deşi la prima vedere taxele vamale par să intereseze doar din punctul de vedere al politicii

financiare a statului, totusi implicaţiile acestora sunt mult mai puternice in domeniile politicilor

economice si comerciale. Trăsatura esenţiala este dată de faptul ca ele fac parte din sistemul

veniturilor bugetare.

Sistemul veniturilor bugetare reprezintă totalitatea resurselor baneşti instituite prin lege, care

contribuie la constituirea fondurilor baneşti ale statului. Acesta presupune o varietate de forme si

metode pentru atragerea la bugetul statului a mijloacelor băneşti necesare finanţării şi indeplinirii

sarcinilor sale.

Complexitatea raporturilor juridice, economice, politice, comerciale şi sociale in care sunt

angrenate astazi statele, a dus la o nuanţare a utilizării acestor instrumente. Depăşind politica fiscală,

ele s-au dovedit a fi instrumente eficiente si in alte domenii, statul putându-le folosi pentru a-si

exercita influenţă asupra dezvoltării sau restrângerii activităţii unor ramuri economice, pentru a stimula

sporirea producţiei sau consumului unor anumite mărfuri, pentru a extinde sau a limita relaţiile cu

alte state.

Denumirea de "taxe vamale" trebuie considerată doar un arhaism lingvistic, datând din acea

perioadă a relaţilor comerciale cand obligaţiile financiare aveau un rol fiscal si diferenţierea lor

nu prezintă importanţă. Cel care varsă la autorităţile fiscale suma de bani corespunzătoare nivelului

taxelor vamale este importatorul. Dar importatorul trece taxele vamale asupra preţului de vânzare a

mărfurilor sau serviciilor, aşa incat taxele vamale sunt suportate in final de cumparator.

Funcţiile indeplinite de taxele vamale sunt de instrument fiscal si de instrument de politică

comercială.

Taxa vamală a avut la început un caracter exclusiv fiscal. Astazi, acest caracter este mult

atenuat, dar taxa vamală a ramas un important instrument fiscal.

Taxa vamală e abordată in calitatea sa de impozit perceput asupra tranzacţiilor cu produse care

trec frontiera, calitate in care, perceperea acesteia este avantajoasă pentru stat, ea contribuind la

majorarea veniturilor statului. Taxa vamală devine pe parcursul evoluţiei sale unul dintre cele

4

mai utilizate instrumente pentru protejarea economiei naţionale. Valenţele taxei vamale, ca

instrument de politica comerciala se conturează odata cu dezvoltarea industriei şi a interesului statului

de a proteja propria industrie. Asa apare protecţionismul vamal, cu taxe mari la produsele

manufacturate si taxe mici la materiile prime, urmarindu-se importul de materii prime si dezvoltarea

noilor industrii.

II. TAXELE VAMALE - PRINCIPALELE INSTRUMENTE

TARIFARE ALE POLITICII COMERCIALE A UNUI STAT

Politica comercială a unui stat este o parte a politicii economice ce vizează sfera relaţiilor

comerciale externe si care cuprinde totalitatea reglementarilor adoptate de catre acel stat (care au

caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar etc.) in

scopul promovării sau al restrangerii schimburilor externe si al protejării economiei naţionale de

concurenţa straină, precum si de alte influenţe nocive ale mediului economic internaţional, in scopul

promovării intereselor economice naţionale.

Pe termen mediu sau scurt, prin parghiile de politică comercială, se urmaresc unele obiective

derivate din cele pe termen lung, cum sunt:

Imbunatăţirea structurii schimburilor comerciale externe;

Restrangerea sau stimularea exporturilor si importurilor anumitor grupe de mărfuri şi

servicii;

Anumite modificări in orientarea geografica a schimburilor comerciale;

Imbunataţirea raportului de schimb internaţional;

Sporirea incasărilor la bugetul statului , etc.

In ultimii ani, in condiţiile adancirii continue a interdependenţelor economice, in afara

reglementării relatiilor dintre state pe plan bilateral sau multilateral, regional sau mondial, a aparut

tendinţa de instituţionalizare a relaţiilor economice dintre state prin intermediul unor acorduri care

încearcă să statueze anumite principii si reguli in privinţa folosirii diverselor instmmente de politica

comercială in relaţiile reciproce dintre diferite state.

Principalele instrumente ale politicilor comerciale pot fi grupate, dupa caracterul lor, in trei

5

mari categorii:

instrumente de natură tarifara (vamală);

instrumente de natură nontarifară;

instrumente de natură promotională.

Primele două categorii de instrumente urmaresc reglementarea importurilor si a

exporturilor si tinerea lor sub control intr-o oarecare măsură, in timp ce a treia categorie vizeaza

impulsionarea si stimularea exporturilor.

Politica vamală cuprinde totalitatea reglementarilor legale cu privire la formalităţile vamale,

procedura de vamuire si sistemul de taxe vamale, aplicabile produselor care fac obiectul activităţii

de comert exterior . Prin urmare instrumentele de politica vamala sunt urmatoarele:

legile, codurile şi regulamentele vamale

tarifele vamale

taxele vamale

Principalele instrumente tarifare sunt taxele vamale. Acestea reprezintă impozite indirecte

percepute de catre stat asupra mărfurilor, atunci cand acestea trec graniţele ţării respective. Taxele

vamale sunt cea mai veche modalitate de control a statului asupra relaţiilor economice externe.

Importanţa taxelor vamale se desprinde din rolul pe care il au in procesul schimbului de

mărfuri pe piaţa mondială:

reprezintă una din principalele modalităţi de influenţare a schimburilor comerciale

internaţionale;

deţin un loc important in teoria si practica politicilor comerciale, in procesul de

formare a uniunilor vamale sau al integrarii economice;

multe din instrumentele de politica comerciala se elaboreaza in funcţie de regimul

vamal al fiecarui partener;

reprezintă un instrument simplu de politica comercială, prin care se asigură venituri

importante pentru bugetul de stat;

reprezintă un instrument eficient de formare a preţurilor (interne sau externe) si de

orientare a comerţului;

regimul vamal produce repercursiuni asupra raportului de schimb, a competitivităţii,

determină redistribuirea veniturilor intre ramuri, subramuri, clase sociale, influenţează

6

nivelul costurilor, structura şi echilibrul (sau dezechilibrul) balanţei comerciale şi de

plaţi externe.

Taxele vamale promovează - cu prioritate - interesele producţiei şi consumului intern, prin

urmare ele sunt un instrument de natura fiscala, constituind o sursa de venit la bugetul statului, cu

o incidenţă directa asupra preţurilor produselor care fac obiectul comerţului exterior.

III. TERITORIUL VAMAL AL ROMÂNIEI

Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de

stat a României, precum si marea teritorială a Romaniei, delimitata conform normelor dreptului

internaţional şi legislaţiei române in materie. Teritoriul vamal al României include şi spaţiul aerian al

teritoriului ţării şi al mării teritoriale .

Reglementările vamale se aplica in mod uniform pe intreg teritoriul vamal al Romăniei, in

masura in care nu există dispoziţii contrare prevazute in acordurile şi convenţiile internaţionale la

care România este parte.

Atunci cand apare o datorie vamală, drepturile legal datorate, se determină pe baza

Tarifului vamal al României. Dispoziţiile, prevazute în alte acte normative, care reglementează

domenii specifice schimbului de mărfuri se aplică, dupa caz, potrivit clasificării tarifare a acelor

mărfuri.

IV. CLASIFICAREA TAXELOR VAMALE

7

Taxele vamale sunt un impozit indirect care apare ca urmare a intervenţiei statului in

comerţul internaţional. Ceea ce se impune este valoarea in vamă a produselor care fac obiectul

tranzacţiei externe. Cota de impunere, adica nivelul taxei vamale, este prevazută prin lege.

Toate taxele vamale urmăresc, mai mult sau mai puţin, in funcţie de nivelul concret al acestora, si

un scop fiscal. In condiţiile existenţei unor taxe vamale multiple ca numar, ca mod de aşezare şi

fiecare având efecte diferite, pentru a elabora o politică vamală corespunzatoare intereselor generate

ale statului se impune o clasificare a lor. Multimea taxelor vamale poate fi ordonata după cel pufin

patru criterii:

1. după obiectul impunerii vamale:

taxe vamale de export;

taxe vamale de import;

taxe vamale de tranzit (eliminate astăzi);

2. după modul de percepere:

taxe vamale "ad valorem";

taxe vamale specific;

taxe vamale mixte;

3. după modul de fixare:

taxe vamale autonome;

taxe vamale convenţionale (contractual);

taxe vamale autonomo – convenfionale;

taxe vamale asimilate;

4. după scopul impunerii:

taxe vamale protecţioniste;

taxe vamale preferenţiale;

taxe vamale de retorsiune;

V. SUBIECŢII IMPUNERII

8

Subiecţii impunerii sunt persoanele juridice în al căror obiect de activitate sunt prevăzute

operaţiuni de import şi persoane fizice autorizate să efectueze astfel de operaţiuni.

Pot deveni subiecţii ai impunerii şi persoanele fizice neautorizate atât în cazul

introducerii unor bunuri în ţara noastră,cât şi în cazul scoaterii acestora din România, dar numai

dacă depăşesc o anumită valoare sau plafonul valoric de scutire, în vigoare la data trecerii

frontierei.

În scopul evitării unor tratamente diferenţiate, Directia Generală a Vămilor a emis o Listă

de valori unice în vamă,care cuprinde circa 2500 de produse şi grupe de produse.

Această listă este actualizată periodic,în raport de indicele general al preţurilor şi al altor

criterii.

VI. IMPORTUL

Importul constă în intrarea în ţară a mărfurilor străine şi introducerea acestora în circuitul

economic.

La importul mărfurilor, autoritatea vamală realizează procedura de vămuire şi de încasare

a datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicând şi măsurilor de politică comercială.

Taxele vamale de import se determină pe baza Tarifului vamal de import al României,

care se aprobă prin lege. Tariful vamal de import al României se elaborează pe baza

nomenclaturii combinate a mărfurilor.

Taxa vamală este exprimată în procente şi se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor,

exprimate în lei.

Valoarea în vamă a mărfurilor reprezintă valoarea dată de preţul extern al mărfii. În

măsura în care nu sunt cuprinse în preţul extern, în valoarea în vamă a mărfurilor se cuprind şi:

-cheltuielile de transport ale mărfurilor importate până la frontiera română;

-cheltuielile de încărcare-descărcare şi de manipulare (conexe transportului) ale

mărfurilor de import, aferente parcursului extern;

-costul asigurării pe parcursul extern.

9

Transformarea în lei a valorii în vamă se face în cursul stabilit şi comunicat de Banca

Naţională a României. Acest curs de schimb se utilizează pe toată durata săptămânii urmatoare,

pentru declaraţiile vamale înregistrate în cursul acelei săptămâni.

Atunci când determinarea definitivă a valorii în vamă nu se poate efectue imediat,

importatorul are dreptul de a ridica mărfurilor din vamă, la cerere, cu condiţia să constituie o

garanţie bănească sau bancară, acceptată de autoritatea vamală.

În cazul în care, în termen de 30 zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă

documente concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedează la

executarea garanţiei, operaţiunea de vămuire fiind considerată incheiată.

Valoarea în vamă se determină şi se declară de către importator, care este obligat să

depună la biroul vamal o declaraţie pentru valoarea în vamă, însoţită de facturi sau de alte

documente de plată a mărfii şi a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia. Declaraţia de

valoare în vamă poate fi depusă şi prin reprezentat, ân acest caz răspunderea fiind solidară.

Taxele vamale aplicabile sunt cele prevazute la data înregistrării declaraţiei vamale de

import.

În situaţia în care, ulterior înregistrării, în timpul efectuării procedurii de vămuire, până la

acordarea liberului de vamă, intervin taxe vamale preferenţiale, titularul operaţiunii comerciale

sau reprezentantul acestuia va solicita autoritaţii vamale aplicarea taxei vamale corespunzatoare

regimului preferenţial.

Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcţie de

felul mărfurilor sau de destinaţia lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor şi

convenţiilor internaţionale la care România este parte.

Prin tratament tarifar favorabil se înţelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale,

care poate fi aplicată şi în cadrul unui contingent tarifar.

Guvernul, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finanţelor şi a

Ministerului Industriei şi Comerţului, poate aproba, cu caracter temporar, exceptări sau reduceri

de taxe vamale pentru unele categorii de marfuri.

Exceptarile si reducerile de taxe vamale se stabilesc in mod nediscriminatoriu fata de

importatori sau de beneficiari, indicandu-se in mod expres codul tarifar al mărfurilor.

10

Mărfurile provenite din import care se vând în valută prin magazinele autorizate, potrivit

legii, să comercializeze mărfuri în regim “duty-free” precum şi prin magazinele pentru servirea

în exclusivitate a reprezentanţelor diplomatice şi a personalului acestora se exceptează de la plata

taxelor vamale.

Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:

- produsele de pescuit maritime şi oceanic şi alte produse extrase din marea teritorială a

unei terţe ţări de navele înmatriculate în România şi care navighează sub pavilion

românesc.

- bunurile obţinute din produsela prevăzute mai sus la bordul unei nave-fabrică ce

îndeplineşte condiţiile de înmatriculare în România şi de navigaţie sub pavilion

românesc.

VII. EXPORTUL

Regimul de export constă în scoaterea definitivă a mărfurilor româneşti de pe teritorul

României.

Sunt admise la export mărfurile produse în ţară, precum şi celor importate anterior, cu

excepţia mărfurilor care sunt supuse unor măsuri de prohibiţie sau de restricţie în cadrul politicii

comerciale.

Exportatorul de mărfuri scoase definitiv sau temporar din ţară este obligat să depună o

declaraţie vamală de export la biroul vamal în raza căruia se află sediul exportatorului sau la

locul unde mărfurile sunt ambulate sau încarcate pentru a fi exportate. În cazuri temeinic

justificate, daclaraţia vamală poate fi depusă şi la un birou vamal de frontieră.

Liberul de vamă la export se acordă cu condiţia ca mărfurile în cauză să părăsească

teritorul României în aceiaşi stare în care se aflau în momentul înregistrării declaraţiei vamale de

export.

Sunt considerate prohibite toate mărfurile al căror import sau export este, potrivit

reglementărilor legale, interzise cu orice titlu.

11

Sunt considerate ca restricţionate mărfurile al căror import sau export este supus unor

condiţii sau îndeplinirii unor formalităţi speciale.

Atunci când importul sau exportul nu este permis decât cu prezentarea unei autorizaţii

speciale sau a unei licenţe, mărfurile sunt prohibite, dacă nu sunt însoţite de un astfel de titlu sau

dacă acesta nu este valabil.

Licenţele de import sau de export sunt nominale, transmiterea lor cu orice titlu atrăgând

nulitate lor absolută.

VIII. VALOAREA IN VAMĂ

Valoarea in vamă a mărfurilor importate este, conform Acordul privind punerea in

aplicare a articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale si cornerţ (GATT)1994,

valoarea de tranzacţie, respectiv preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt

vândute pentru export pe teritoriul vamal al Comunităţii.

Valoarea de tranzacţie poate fi ajustată atunci cand anumite elemente specifice care sunt

considerate ca facând parte din valoarea in vamă sunt in sarcina cumparatorului, dar nu sunt incluse

in preţul efectiv platit sau de platit pentru mărfurile importate (de exemplu, cheltuielile de

transport si costul asigurării mărfurilor importate, precum si cheltuielile de incărcare şi

manipulare legate de transportul mărfurilor importate pană la punctul de introducere a mărfurilor

pe teritoriul vamal al Comunităţii, redevente şi drepturi de licenţa, etc.). In valoarea de tranzacţie

se includ şi anumite prestaţii făcute de cumparator în favoarea vanzatorului sub formă de mărfuri

sau de servicii determinate, altele decat sub forma de bani.

Sunt prevazute 51 elemente care nu se includ în valoarea în vamă a mărfurilor, cu

condiţia să fie evidenţiate separat de preţul efectiv plătit sau de platit ( de exemplu: cheltuielile

de transport pentru mărfuri după sosirea lor la locul de intrare pe teritoriul Comunităţii,

comisioane de cumparare, etc.).

Atunci cand valoarea in vama nu poate fi determinată pe baza preualui de tranzacţie, ea se

determină prim parcurgerea succesivă a urmatoarelor regulilor de evaluare până la prima in

conformitate cu care aceasta valoare poate fi stabilită:

12

(a) valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vandute pentru export in Comunitate si

exportate in acelaş sau aproximativ acelasi moment cu mărfurile care se evaluează;

(b) valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare vandute pentru export in Comunitate şi

exportate în acelasi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;

(c) valoarea bazată pe preţul unitar care corespunde vanzărilor in Comunitate de mărfuri

importate sau de mărfuri identice sau similare importate totalizand cantitatea cea mai mare, către

persoane care nu au legatura cu vanzătorii;

(d) valoarea calculată egala cu suma:

• costului sau valorii materialelor şi fabricării sau altor transformări in procesul de fabricare

a mărfurilor importate;

• valorii profitului şi cheltuielilor generate egale cu cele care se reflectă in mod obişnuit in

vanzările de mărfuri de aceeaşi natură sau tip cu mărfurile evaluate care sunt fabricate de

producatori in ţara exportatoare pentru a fi exportate în Comunitate;

• cheltuielilor de transport şi costul asigurării mărfurilor importate, precum şi

cheltuielile de încarcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor importate pană la

punctul de întroducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunitaţii.

Determinarea valorii in vamă nu trebuie să se bazeze pe anumite elemente, cum ar fi: preţul

de vanzare in Comunitate pentru marfuri produse în Comunitate, preţul mărfurilor de pe piaţa

internă a ţării exportatoare, valori in vama minime, arbitrare sau fictive, etc.

IX. COTE TARIFARE

O cotă tarifară reprezintă un volum de mărfuri exprimat cantitativ sau valoric ce poate fi pus în liberă circulaţie cu reducerea sau exonerarea taxelor vamale.

Cererea de alocare reprezintă o solicitare de aplicare a reducerii sau exonerării taxelor vamale în cadrul unei cote tarifare şi constă în depunerea declaraţiei vamale completată corespunzător şi acceptată de biroul vamal.

Cea mai mare parte a cotelor tarifare comunitare sunt administrate de Direcţia Generală Taxare şi Uniune Vamală (cu sediul la Bruxelles) numită DG TAXUD, în cooperare cu administraţiile vamale ale statelor membre. Cu toate acestea, un anumit număr dintre ele sunt

13

administrate de DG AGRI prin mijlocirea unui sistem de certificate de import. Acestea nu fac obiectul administrării de către autoritatea vamala română.

Deşi termenii „cotă” si „contingent” sunt similari, în România a fost adoptat termenul de „cotă” tarifară pentru contingentele administrate de autoritatea vamala română pentru a le deosebi de contingentele administrate pe bază de licenţă şi eliberate de alte organisme guvernamentale. Acestea din urmă sunt doar controlate de autoritatea vamală română în momentul vămuirii mărfurilor.

Principiile după care sunt administrate cele două tipuri de contingente sunt fundamental diferite. Cotele tarifare sunt administrate după principiul „primul venit - primul servit” şi presupune faptul că nici un agent economic sau stat membru nu poate face o prealocare (rezervare). Acestea se alocă în ordinea cronologică a acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie până la epuizarea lor. Din contră contingentele tarifare se bazează pe o prealocare către agenţii economici, în baza unei licenţe de import.

La nivelul autorităţii vamale române administrarea cererilor de cote tarifare se face de către Biroul Cote Tarifare din cadrul A.N.V. şi de către birourile vamale.

Cotele tarifare sunt valabile o anumită perioadă de timp. După expirarea acestui interval mărfurile nu mai pot beneficia de reducerea sau exonerarea taxelor vamale. Dacă în acest interval de timp volumul iniţial se epuizează, mărfurile pot fi importate numai cu plata taxelor vamale de bază.

Detaliile cotelor tarifare (exprimate printr-un număr de ordine) pot fi vizualizate pe site-ul paginii principale a Direcţiei Generale Taxare şi Uniune Vamală a Comisiei Europene

X. PREZENTAREA TARIFULUI INTEGRAL AL COMUNITĂŢII EUROPENE - ROMÂNIA (TARIC – RO)

TARIC a fost stabilit in baza Articolului 2 al Regulamentului Consiliului nr.

2658/87/CEE de la 2 iulie 1987 privind nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal

Comun. Acest tarif este o bază de date destinată să indice dispoziţiile legale comunitare

aplicabile (măsuri tarifare şi netarifare) pentru un anumit produs, atunci cand acesta este importat

pe teritoriul vamal al UE sau, dupa caz, cand acesta este exportat catre ţări terţe.

TARIC se bazează pe Nomenclatura Combinata (NC - codificare la 8 cifre) care

constituie nomenclatura de bază pentru Tariful Vamal Comun, utilizată în procesul de vamuire a

mărfurilor precum si pentru intocmirea statisticilor de cornerţ al Comunităţii cu ţări terţe

14

(EXTRASTAT) şi a statisticilor de comerţ între Statele Membre (INTRASTAT).

Baza de date TARIC este utilizată de administraţiile vamale din Statele Membre pentru

procesarea declaraţiilor vamale de import / export din / catre ţări terţe; totodata, el este un

instrument util de informare pentru operatorii economici.

TARIC cuprinde dispoziţiile referitoare la domeniul vamal, conţinute în legislaţia

comunitară specifică privitoare la: Sistemul armonizat de denumire si codificare a mărfurilor (S.A.),

Nomenclatura combinată (N.C.), taxe vamale aplicabile; suspendări de taxe vamale; contingenţe

tarifare; regimul tarifar preferenţial (inclusiv pe bază de contingenţe tarifare preferenţiale);

sistemul generalizat de preferinţe tarifare (SGP) aplicabil ţărilor în curs de dezvoltare; taxe

antidumping sau de compensate (antisubvenţie); prohibijii la import şi la export; restricţii la

import şi la export; coduri adiţionale; restituiţi la export; referiri cu privire la reglementările

comunitare care au introdus o masură tarifară sau netarifară; alte măsuri tarifare si netarifare

aplicabile in procesul de vamuire a mărfurilor.

Baza de date TARIC-RO conţine, în plus faţă de baza de date TARIC, măsurile naţionale

referitoare la restricţiile impuse prin diverse acte normative raţionale cu implicaţii în activitatea

vamală.

Pentru fiecare masură (tarifară şi netarifară) este prezentat actul normativ comunitar sau

naţional care instituie masura respectivă, eventualele documente cerute, note de subsol

explicative.

XI. SCUTIRI

Tariful vamal prevede scutirea de taxe vamale pentru importul următoarelor categorii de

bunuri:

- ajutoare şi donaţii cu caracter social, umanitar, cultural, spotriv, didactic primate de

organizaţii sau asociaţii nonprofit cu caracter umanitar sau cultural, ministere şi alte

organe ale administraţiei publice, sindicate şi partide politice, organizaţii de cult,

federaţii asociaţii sau cluburi sportive, instituţii de învăţământ, fără a fi destinate sau a

15

fi folosite pentru subvenţionarea campaniei electorale sau a unor activităţi ce pot

constitui ameninţări la siguranţa natională;

- bunurile străine care devin, potrivit legii, proprietatea statului;.

- mostrele fără valoarea comercială, materiale publicitare, de reclamă şi documentare;

- alte bunuri prevăzute în legi sau în hotărâri ale Guvernului.

Pentru a beneficia de scutire de taxe vamale, bunurile enumerate trebuie să îndeplinească

urmatoarele condiţii:

- să fie trimise de expeditor către destinatar fără nici un fel de obligaţii de plată;

- să nu facă obiectul unor comercializări viitoare;

- să nu fie utilizate pentru prestaţii către terţi, aducătoare de venituri;

- să fie cuprinse în patrimoniul persoanei juridice şi înregistrate în evidenţa contabilă

proprie.

Bunurile scutite de taxe vamale pot fi utilizate numai în scopurile pentru care au fost

importate. În caz de schimbare a destinaţiei, importatorii sunt obligaţi să îndeplinească

formalităţile legale privind importul mărfurilor şi să achite taxele vamale de import. În astfel de

situaţii, valoarea în vamă se calculează la cursul în vigoare în ziua constatării schimbării

destinaţiei bunurilor.

În acest scop, organele de control şi ale Gărzii financiare sunt obligate să urmărească

destinaţia dată acestor bunuri şi să sesizeze organele vamale pentru luarea măsurilor ce decurg

din aplicare legii. Taxele astfel datorate se stabilesc şi se urmăresc pe o perioada de 5 ani de la

data intrării bunurilor în ţară.

De asemenea, este scutit de taxele vamale importul următoarelor categorii de bunuri:

bunurile de origine română;

- bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele care nu

corespund calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanţie;

- bunurile care se expediază în ţară ca urmare a unei expedieri eronate.

16